CONTRA

SCOALEI BARNUTIU

DE

TITU MAIORESCU.

,011Dal

I_ASSI-EDITIIINEA ql IMPRIKERIA SOCIETATII JIINIMEA.

1868.

A revolta spiritele contra Principe-lui strainu, a provoca la persecutareaEvreilor, a nimici siguraa4a proprie-tgii fonciare prin alusiuni nepotrivitela resboiul sfantu" alu agrului pu-blicu romanu aceasta este tendi*practica a unui nou sistemu de dreptupublicu alu Romanilor, publicatu dinmanuscriptele reposatului Simeon Bar-nuOu §i. suqinutu de scolarii sei ca unufundamentu de regenerare alu Romaniei.

La apari#unea unei asemene caili0 la incercarea de punere in practicaa ideilor ei, o datorie de cetgeanumai antai, fli apoi datoria catra ade-vèrul scien0ficu ne-a obligatu a cer-

ceta cuprinsul tIli valoarea ei §i. a cri-tica erorile principale, ce amu crelutua le afla.

Aceasta critica a aparutu in Con-

vorbirile Literare" din Iassi (Nr. 20,21, 23 §i. 24; anul I). .ins6 ter6mul dein.fluinO, la care aspira sistemul luiBarnuOu, trece peste sfera curat 'ite-rara §i. scier4ifica; pentru a-lu putéurmari in aceasta departare, §i. criticanoastra a trebuitu sa ese din coloanele-unei pacinice reviste §i sa se reproduca-sub forma de broqura polemica.

CitAiuili numeroase din cartea cri-tica, alaturate in paginele urmatoare

pe langl observIrile noastre, punu pelectori in stare ali forma o opiniuneimpartialg, §i. a distinge adev6rul §i eroa-

rea in aceastg, lupta de idei.

Iassi, 11 Fevraarie 1868.

Titu Maiorescu.

Introducere.

Sub titula Dereptulu publieu alu Romaniloru,de Simeone Barnutiu *) apart in anul 1867o carte publicat . prin ingrijirea scolarilorur6posatului profesoru, care cuprinde prelecti-unile pute asupra acelui objectu de SimeonBarnqiu la Universitatea Iassi, de la 1855pang la 1863.

Cu dreptu cuv6ntu s'a inceputu publicareaprojectatg a tuturor operilor lui Barnutin cu

1 Ulm vol. in 8° de 472 pag. qti XXXVI prefat. 0biogr. beg. 1867.

8

volumul de fat/ : in elu gasimu sistemul Onpoliticu in intregimea sa 0 avemu, cum sedice, evangelia scoalei.

Caci lectorilor trebue sa le spunemu, cit

Barnutiu a fundatu o adev&ata scoall deprincipii in politica romana.

Daca n'am fi sciut'o de mai nainte, amuafla-o de la proprii sei scolari, care dicu innot4a biografica din capul volumului (pag.XXV):

,Barnutiu in forte seurtu tempu si forma sedasa dein care esira mai multi teneri luminati,eu eunoseintie solide si intinse, care astadi facuonore etc."

Cine a Odutu, ea oare-care surprindere, re-sarindu in Constituanta Romaniei doctrinanica PD. Late§u 0 Tacu, cine a auditu teorieleemise din and in dad de PD. Gheorghiu 0Suciu, cine a afiatu despre directiunea poli-tica a Primariei de Iassi, coming, sufletescede ace§ti domni: sa scie, ca izvorul acestoremanatiuni originale in politica romana a fostuBarnutiu §i ca, -doctrina acestei scoli se afla

9

intrupatI in opul despre dreptul publicu aluRomInilor."

Este dar pe de o parte interesul scientificualu materiei, ear pe de alta influinta practicA,ce scoala lui Barnutiu incepe a a3.76 in poli-tica romáml, ce ne indeamng a analizà scri-erea de falg §i a presentk publicului cetitorucateva obsery/ri critice asupra ei.

I

ldeile scoalei Barnutiu.

Care este idea fundamentaa In scrierealui Barnutiu? La aceastl, intrebare respundeelu insu§i in primele cuvinte ale opului seu:

»Dereptulu ftomâniloru e dereptulu Romanu; deaceea e si neaparatu alu desvolta necontenitain conformitate ca principiele cele naturali sieterne de dereptu, pre care le au stabilitu sile au probatu poporulu romanu; asemene des-voltare cere insasi esistenti'a natiunii Române,caci dereptulu natiunilor viue nu se nasce ca-sualmente, nece nu se imprumuta de la straini,ci se =see dein indigentiele lora interne ca silimba; deci precumu ar fi nenaturale, neratin-

11

nale si nenatiunale a'si corumpe limba preinlimbe straine, asia e si cu dereptulu."

A§a dar: dreptal Romanilor e dreptul Ro-mana! Totu ce, din sec. al 2-lea dup. Chr.pana in sec. al 19-lea s'a introdusu afarl,

din acestu dreptu romana, toata desvoltareada 17 secule, intru cat este contrara dreptu-lui romana, este pernicioasa, §i tendir4a noa-stra politica trebue sa fie: a ne reintoarceintocmai la starea romana, de la care amupornitu, fiindca ea este cea mai perfecta §isingura potrivita cu natiunea romana!

Acesta este principiul ideilor lui Barnutiu.Inainte de a-i cercetà soliditatea demonstra-tiunii §i. modul pertractarii, vomu aratà con-secint.ele la care ajunge Barnutiu §i scoala luipentru a doblad astfeliu o idee despre inse.m-natatea practica a teoriei ce ne ocupa.

Prima consecinta a scoalei Bar-nutiu: Religiunea crestina estepericuloasit si trebue inlocuitA

12

prin ennui pliginn al Romanilor,potrivItu nature! romitne.

D. Barnutiu era, unu omu prudentu. 0consecinta a§a, de frapanta sa, nu ne ascep-tamu dar o yea egprimata cu francheta lim-pede, cu care o espunemu noi aci; ns6 totu-qi o aflamu, jumatate inv6lita §i jumatate des-vea, in atatea locuri, incat nu mai poateincapè indoiall, ca ap-se resuma credinta re-p osatului profesora.

Primal pasagiu ce-lu intalnimu in aceastaprivinla, este in §. 44 (pag. 55), unu paragrafuscrisu cu multa caldura §i. ca oare care fru-museta de stilu. Acolo se çlice:

nCostantinu M. au batutu pe Goti si au recupe-ratu Dada; dar nu pentru folostilu Romanilorn,ci pentrn ca se intreca pre Tratanu; eln incaau facutu podu preste Dunare ea Traianu, darpreste podulu lui n'au trecutu nece legiunile ne-ce Romanii lui Traianu, ci au trecutn legiunilede speculatori, caror'a s'a fostu datn in pose-siune sufletele Romaniloru si nationalitatea loradupa introducerea nouei religiuni dominatorie."

Cine santa speculatorii sufletelor romanesci,

13

introdusi. de Constantin celu Mare? Paragra-furile 47 §i. 48 ne respundu:

Aci e locul ci se espunemu schimbarile ce s'aufacutu in Constitatiunea romana mai alesu in-cependu de la Constantinu M. fora de a caror'acunoscentra n'amu pote se apretiamu marimeapericuliloru cu care au avutu a se lupta natiu-nalitatea romana" (pag. 57, 58.)

Paragraful urmItoru eDumer5, ca celu d'in-t6iu din aceste ,pericule":

Constantinu M. au redicatu religiunea crestinala gradu de rehgiune dominatoria, la 313 audatu crestinilor libertate de cultu, baserecelorucrestine diferite privilegie, dein contra sacrifi-ciele etnice romano le au proibitu; prein acestemesure nou'a religiune au cestigatu preponde-rentia, cea vechia au scadiutu, si dupa ce Teo-dosiu I au inchisu tote templele romane si dupace le au confiscatu averile, apoi au si cadiutu,numai poporulu au mai conserbatu made deininstitutiuMle ei."

La No. 2 alu aceluia0 § se '[ice:La 330 d. C. Constantinu au mutatu scaunulugubernului de la Rom'a la Bisantiu alta plagaasupra elementului romanu."

14

Va se 4icg plaga, adecg nevoia, nefericirea§i lovitura d'intgia a fostu religiunea cresting!

Amu lisu,Icg D. Barnutiu era unu omu pru-dentu. Aceasta o dovedesce nota la pag. 58.Pentru a nu intrA cu toatg, lgmurirea in ata-cul religiunii crestine, D-sa inv6lesce lucrul§i-§i dg aerul de a trece pe algturea:

Gibbone in diferite locuri atribuesce cadereaimperiului religiunii crestine; Mamiannu com-bate. Noi avendu de scopu si de problema con-tinuitatea dereptului Romanu si dupa introdu-cerea religinnei crestine, nu intramu in ataridiscusiuni, ei ne tienemu de scopulu si problem'anostra ceea ce amu si faeutu."

Se intelege a nu intrg in discusiune! Pen-tru D-sa cestiunea este decisg fgrA mai, multgdiscusiune: crestinismul este pentru Romgniunu periculu mare" §i o plaga" !

In §. 58, unde este vorba de tenacitateaRomgnilor, se (lice:

Adeverata ca fiindu Romftnii in comerciu enalte genti an intratu in vieti'a loru diferite in-stitutiuni si apucature straine, ... pentru esem-plu : de la Iudei si Greci au luatu confesiunea

15

religiunaria si idee contraria vietiei romane;etc. In contra acestor institutiuni sia pucaturestraine Românii s'an luptatu neeontenitu ... Na-tiunea le uresce si le considera cente de anitotu ea straine si ea pre nesce sorgenti ale ne-fericirei ei... Hebraismulu si grecismulu au datusi voru da de resistentia in tenacitatea romana.Numele dileloru si ale luneloru, serbatorielornanticei Italie, pre care le tienu si astadi Romit-nii cu stremosiesca pietate, limba nostra si ce-lelalte ale vietiei nostre romine areta continui-tatea acesteia, areta legatura ei eu trecutulucela romanu alu natiunii nostre de care nu vo-esce a se desparti nece unu Rominu, areta totudeauna data si basile cele adeverate, pre carileau se'si asiedie in venitoriu fiii Rominiei rege-nerarea natiunale."

In fine Modul mai energicu cu care se es-priMN, partea a doua, ne ridia or ce indoialg:

S'au intemeliatu) s'au consolidatu si s'au la-titu jureprudenti'a politic'a si concordi'a natiu-nale, pentruca stramosii nostri atunci nu dedi-cau temple unora jidovi si greci necunoscuti,ci dedicau virtutii, concordiei si legiloru natiu-nali (pag. 190). Anse astadi spre nefortuniuluRominiloru au adoptatu ebraismuln si greeis-

16

mulu eclesiasticu si- Sclavinii AdevaratuRomAnii s'au batutu in contra Greciloru bizan-tini, ei s'an fostu si emancipatu de suptu do-minatiunea lor, dar cugetarea si ratiunea roma-na nu s'au emancipatu necaliurea, ea au rema-

aserbita grecismului si judaismului; acestaserbitute spiretuale s'au facntu elementulu pre-dominatoriu in vieti'a Romaniloru de la Con-stantinu M. pana in diu'a de astadi, era ele-mentulu lora cela originariu italicu de atuncie subjugatu si numai toleratu ca vechile satur-nalia, fioralia, rusalia si palilia italice. Pre a-cestu grad n umilitu l'au sentitu Costinescii, Ne-culce si pucini Romani ca ei, l'au sentitu si maide multa Mirce si Vladu si Stefanu M, canduau facutu legatura ca Turcii si candu au datuconsiliu Romaniloru ca se nu se unesca cuprincipii crestini (pag. 192, 193)."

Acum spergmu, a idea Scoalei Barnutius'a presentatu lectorilor destul de Igmurit dinchiar opul lui.

Dupg scoala lui Barnutiu religiunea cres-ting e unu periculu §i o plagg, pe care trebuesN, o ureascg natiunea preo0i cre§tini suntspeculanti ai sufletelor, sfintii Petra i Pavelu,lona Gura de Aura etc., sunt nisce jidovi

17

greci necunoscuti, carora n'ar fi trebuitu si%le facemu biserici, i tendinta noastra trebuesa fie de a ne scaph de acestu jugu al ser-vitutii sufletesci.

Pe noi nu ne inspgimantá, aceasta conse-cinta a principiului lui Barnutiu: consecinta

franca este unu dreptu al ori cariiinvestigatiuni scientifice, i roi amu fi cei dinurma a-i negà, acestu dreptu. Damas pe&musque vicissim. Insd este bine sa se scie

sa se spuna asemene lucruri; omul de sci-i* trebue sá alba curagiul opiniunilor sale,

neplacutu ne-a fostu in cartea D-lui Bar-nutiu numai artificiul prea prudentu de a-viinvet opiniunea J. de a o arana, in treacatùpe ici pe colo.

Daca ns6 de la cartea lui Barnutiu tre-cemu la modul practicu, dupit care i§i indrep-teaza scolarii sei conduita politicá, trebue saconstatamu o mare indulgenta in privinta a-celei consecinte. In momente politice, la ale-gen, la cestiunile de mica administratiune alePrimariei de Iassi, etc. vedemu pe scolarii luiBarnutiu danduli mana cu preotii crestini

18

lucrAndu impreunA cu ace§tia. Cine ar fi cre-dutu, a partidanii doctrinan i ai pAgAnismuluiromanu A se uneasa vre odat5, Cu specu-lantii sufletelora, care se inchinu la jidovi§*1 greci necunoscuti"1

A.ns6 preotii romIni ar face bine 0, se On-deascg, mai de aproape la acea consecintI ac64ii lui Barnutiu §i O. scie a din acela§iprincipiu, din care Barnutiu voià sit goneasclpe jidovi afarg, din Romlnia (lucru plIcutula mul0 preoti), din acela§i principiu Barnu-tiu vrea sg goneasca §i religiunea cre§ting, afar/din RomInia, fiindcg, dupg, opiniunea D-sale,este religiune greco-jidoveascA, nepotrivitl cuRomMIL

A doua consecinti a coalei Bar-nutiu: impgrtirea prop rietitii fon -ciare de astil .41 nu este dreaptA.Romani' au dreptu de a luk pro-prietarilor cea mai mare parte dinstgpanirile lor actuale, pentru ale intpArti in modu egalu intre

19

toti Romanii, si de aid inainte stifie opritn fie-eArui individu de aposede o mal mare avere fonelari,cleat cellalti din comuni.

i aceastI idee este prea estraordinarg §iprea revoluOonarit (Pail a cercetà gna, dad,in sensu bunu sau in sensu rgu), pentru caprudentul D. Barnutiu sI o fi espusu in toat1nuditatea ei. D-sa a invë'lit'o mai AntIi in-tr'unu veu stramo§escu: primul pasagiu, incue o intanimu, este scrisu latinesce. EatIce spune D. Barnutiu (pag. 125):

Vomu recunoasce, cumca divisiunea teritoriuluirominu de astadi nu respunde nece scopurilorunece dreptului natiunii romine, vomu reeunoasce:totu de una data si dreptulu ei de a postul'aut locus publicus (eivitatum, municipiorum, oc-loniarum, oppidorum, victorum, pagorum) oe,cu-patus a privatis, per curatores locorum publi-corum judecandorum ex decreto Senatus, populiplebisque Trajanensis ex privato in publicumrestituatur, ac postea lege et aequo jure assig-netur ac dividatur."

Noi nev646ndu nici o causa binecuv6ntatA,

20

pentru care sg, %Amu aceast,I opiniune in-teresantg manifestata numai inilimba strImo-§ilor §.1 a inv6tatlor, ne ceremu voy a otraduce in limba poporului de astI41. Pe ro-mlnesce 4ice dar D. Barnutiu : cX nqiuneanoastrA, are dreptul a cere, ca totu ce a fostuodinioarg, locu publicu, al comunitXtilor, mu-micipielor, colonielor, ora§elor, satelor, comu-nelor (cu alte cuvinte: intreaga arg,), Ans6

acum se afll trecutu in posesiune privatit,BA, fie luatu din posesiunea privatI §i resti-tuitu comunitItii primitive prin curatori pentmjudecarea locurilor publice, imputerniciti prinunu decretu du Senatului, poporului §i aluplebei Trajanense, 0 dupg aceek, sO se im-partl §i 0, se dea (indivislilor) dupg lege §idreptu eeitabilu.

D. Barnutiu ne- spune, ea:

Ro.miniloru adusi in Dacia de Traianu si dealti imperatori s'au datu si s'au asemnatu pa-mentu si case ca proprietate (pag. 120), si caprin urmare Rominii au dreptu a postula nunumai revisiunea codicilor ci si a institutiuni-loru cei'au lipsitu de mosia parentesca (pag. 131)."

21

»Ce e de facutu, (se intreaba apoi D. Barnutiula § 91), spre a face erasi pe toti Romanii pro-prietari liberi atatu de pamentu catn si de altaproprietate nemobile si mobile si spre a le ase-cura proprietatea pre venitoru ? Mai antaniuproprietatea ce se Oa in serbitutea Romanilorunu se poate elibera decatu impartindu siasemnandu cele doue dein trei parti cu res-cumperare. Uncle n'ar ajunge locu dein cele 2parti, acolo statulu se cumpere locu pentru !eellipsiti de proprietate, etc. Dupa ce, (continua§ 92), se voru face proprietari liberi toti Ro-manii si toate comunele Romania esistenti'a simaiestatea natiunale cere, ci statulu Romlnu sele asecure proprietatea si libertatea.

Pentru acestu scopu ne arata, § 93 in-tre altele, ca sa se opreasca chiar vinderea

mo§iei private la locuitori din alte comune, earin aceea§i comuna sa se opreasca gramadireade mo§ii in aceea§i mama, O. se opreasca apoiimposesuirea §i fiecare sa-§i cultiveze sin-

guru pa.m6ntu1, si Bonging se se tienia si inacestu puntu de sistema strabunilor _Romani,carii n'aveau aplecare pentru imposesiunarecumu dice Columella etc. (pag. 138).

22

Dupa cum se vede, scoala Barnutiu tindein acestu moda a intra din dreptul publicu

in dreptul privatu §i a anulà, validitatea pro-prietatiler bazate pe contracte private sau peposesiuni de faptu poate seculare, daca acesteproprietati paru natiunii" prea mari.

Ar fi interesantu a sci, in ce modu practicui§i inchipuesce scoala Barnutiu, a se va putèopera aceasta transformare radical a posesiu-nilor teritoriale. Din nenorocire tocmai inacestu punta importantu opul de fa ll estemutu. Barnutiu arunca cestiunea ear4i in-tr'o nota laturalnica la pag. 135, in care nespune, a nu e lucru mai greu decatu a re-gula proprietatea, 0 adauge : noi nu putemuinfra in amenuntele acestei intrebari difieili,

lasamu statului Boma' nu 0.9 se determine catupamentu se se asem,ne fiacarei comuni Romei-ne si fiacarui Románu.

A treia conseeintil a seoalei Bar-nutitt: Prineipele stnlinu este-asade perieulosit si de contraru sta-

23

tului Romanu, !neat votul datucontra lui de unit't singuru Romiinueste de ajunsu pentru a'lu declaranulu §i nationalmen.te impossibilu.

Unu singuru votu datu contra PrincipeluistrIinu 6i anuleag esistenta juridia, chiar des'ar fi declaratu unanimitatea poporului minusunul pentru elu! Plini de aceastA doctrinIDD. Late§u §i. Tacu au votatu in Constituantgcontra Principelui strAinu, de§i se vedeau intr'ominoritate de dispgrutu, vicine scie ? poateastIsli Ina D. Late§u sau Tacu sau Gheor-ghiu (cad unul numai este de trebuin0 dupg,teoria Barnutiu) suntu inIndri in convinge-

rea, a poartg, ascung in mima D-lor nuli-tatea juridia a Principelui Itomaniei Carolde Hohenzollern.

Pasagele relative la toatI aceastg cestiunesunt numeroase in opul D-lui Barnutiu, maialesu de la pag. 155-180. Cela mai 1/mu-ritu este ns6 la pag. 105.

In poterea dereptului fiacarui Rominu de a res-pinge fia-ce dominatiune, afora de dominatiunea

24

legiloru natiunali si afora de ascultarea de ma-gistratii natiunali, votul unui Rominu e deagiunsu in contra veri carui domnu strainu, ade-ca de alu declara natiunalmente neposibile sinulu."

Apoi la pag. 255:

Curaca Rominii nu potu se alba decatu DomniRomani alesi din sinul lor daca voescu a fisi a vietiui ca natiune libera, acesta tese atatue de naturale si evidente, in catu e absolutu cunepotentia a sustiene si a apara antitesea con-tradiptoria fora de a revolta despre una partesentimentul fiacarui Romáuu si fora de a re-dica despre alta parte legele cugetarii si derep-turile naturali.

Adeca dereptulu Româniloru de a fi gubernatide Domnu Românu, e unu dereptu naturale aluloru ca si dereptulu de a fi si de a vietiui canatiune, cu atatu mai multu, ca dereptulu lorade a fi gubernati de Domnu Rominu nece nue unu dereptu destinsu de dereptul vietiei na-tiunali, ci e numai una manifestatiune a aces-tuiasi, prein carear natiunea areta, ca traesce canatiune libera, nesupusa si suverana, precumuar fi dein contra si domnulu straiuu asemineanumai una manifestatiune si unu argumentu, ca

Románii sunt supusi dominatinnii strains, si cum-ca ei nu mai traes= ca natiune libera si su-verana."

Deci fiindu acestu dereptu, ca naturale, unuderepta cerutu de sene ca veri care asiomaridica, de aceea elu nece nu are opu de demun-stratiune, si noi inca nu voimu aci a demonstricumca Romanii au dereptul de a'si alege DoranuRomanu, ci voimu se aretamu numai atatu, cae cu nepotentia juridica ca ei se'si puna sau sele impuna Domnu strainu."

La paginile 158-159.Dereptulu nostru la XII tabule dice: adversus

hostem aeterna auctoritas, unde hostis insemnastrainu precum esplica Cicerone (de off. I. XII.) ;

hostis enim apud majores nostros is dicebaturiquem nunc peregrenum dicimus, indicant XII ta-bulae : ut status dies cum hoste; itemque: ad-versus hostem aeterna auctoritas;" deci sensulalegii e, ca Românulu are kutoritate séu, precumuo traduce D. Ortolan., garantia eterna in contrastrainului, ca adeca strainulu nu pote cêstigd,nece una data posesinnea unui lucru, earele erá,alu unui cetatianu Romani' ; de unde potemuconchide, cumuca atatu mai pucinu pote stra-inulu se cêstige totu teritoriulu Româniloru cuRomâni ea totu fork de a se viola atatu majes-

2

§6

tatea poporftlui Románu cata §1 dereptulu hacarniRomanu, carii in acestu casa ar avé autoritateeterna in contra acelui strainu: a4versus hostemaeterna auctoritas I"

nFiendu asiadara dominatiunea straina con-traria atatu dereptului privatu catu si celuipublicu, internu si esternu: e evidente si nepo-tenti'a juridica de a pune sdu de a impuneRomâniloru Domnu strainu."

Apoi la pag. 157.

Nece unu Románu, nece una adunare si naceuniversitatea tuturorn Rominiloru insasi nu aredereptu ci se dé tier'a la domnu strainu."

In fine la pag. 100.

,,Inteligintia romána din tierele Románe arainceta de a fi romana candu am u introduce domnustrainu."

.Ap de departe merge combaterea Printuluisträinu, incIt I). Barnqiu, care (la pag. 102)intre drepturile naturali ale fiecä,rui Rominupune acela de a. cugeta, de a vorbi, de a serieliberu, 6 neagg, aceastä, libertate in privintaPrincipelui strginu, gicëndu a n'ar mai fi li-bertate cand aru lucre6 pentru domnu stritinu.

27

Despre valoarea argumentelor D-sale vomuvorbi in partea a doua a acestei critice.

A patra conseeinta a §coalei Bar-nutin. Guvernul constitutional:anu se potrivesee pentru Romani;lor le trebue republica Cu ma-gistrati esiti din alegeri.

Sinceritatea esceptionalI, cu care aceastlidee a D-lui Barnutiu este respInditg, in toatl,cartea D-sale, face onoare libertItii, ce domnescein Statul nostru §i care a ingIdui,tu §i inggdu-esce, cal pe catedrI §i in cArti sI se lItea-seit idei, a cgror tendintI este surparea for-mei de statu, sub care taimu.

Estragemu din cartea D-lui Barnutiu cg-teva citatiuni relative la acestu puntu :

Form'a republicana e cea mai Mina, pentruRomani, pentruca e cea mai acomodata dupanatur'a lora si a umanitatii." (pag. 144.)nDomnii RomAniloru au fostu si s'ar cadé se fiaceea ce au fostu Consulii sdu pretorii la Ro-mani, judecItorli in tempu de pace si impera-

28

tori séu duci in timpu de belu." (pdg. 141.)Rominii au uritu totn de un'a ide'a ereditatii."

(pag. 171.),,Tote comunitatele Jtomânilor de astadi suntinca libere si republicane, fiindu ca'si niega eleinsesi pe magistratii lora." (pag. 183.)Elementulu republicana respinge llominatiuneaereditaria; unde se afla, acolo impune politicu-lui datoria a o ridica ; acést'a e datori'a si a fia-carui RomRnu." (pag. 83.)

A cincea consecinta a coalei Bar-nutiu. Strainil nu potu sa doban-deasca proprietate rondara in Ro-monja, din contra Romanii audreptu sa-i da atara, daca i§icreduinteresele linpedecate prin el.

Eacg, vr'o ateva -pasage, in care D. Bar-nup esprime aceasta convingere a D-sale:

IsTece potestatea constitutiva nene cele consti-. tute, cu atat mai pucin _privatii potu se deeloca strainiloru pe pamentulu Românu, panaand se afla vre unu Românu, care are opu deacelagi si voiutia de a se asiedia pro d'insul."

(pag. 102.)

29

Adunarile si magistratii Româniloru nu potuse faca atari papte cu strainii care le aru im-pedea interesii agricoli, industriali, comercialis. a." (pag. 171.)Natiunea româna pote reduce numernl strai-niloru catu se nu fia condemnati Romanii a tie-ne tote Sambetele si serbatoriele jidovesci, sia'si cumpara imbracamentulu, pana si paneade tote dilele de la jidovi, nemti si de la alteadunature." (pag. 106).

27Sa se ice comerciulu si industri'a dein manele

strainiloru si sa se restituesca Româniloru siinainte de tote comerciulu lucruriloru de primanecesitate (viptualile, panurari'a si cele pentruimcracamente) si locuintia, ca-ci nu se unescecu demnitatea natiunii Române si e o violatiunea dereptului personalitatii ei ci se'i ocupe stra-inii urhile si tergurile si Rominii se fia chirigiijidovesci, nemtiesci, bulgaresci, lipovinesci. ez.

(Pag. 140, 141).

Ne märginimu in artitarea acestor cinciconsecinte mai insemnate ale opului D-luiBarnutiu. Ele sunt de ajunsu pentru a dalectorului o idee despre tendintele acestei a-paratiuni noue pe cä'mpul politicei romäne.

BO

Anse §i aci suntemu datori a constatit inprivinia conduitei practice a §coalei Barn4iuin Iassi atatea imblamliri la teoria espusa,incat infidelitatea comoda 0 moderna a §co-larilor ne poate iutrucatva linisel in privintaeroismului anticu in sistemul magistrului.Cad pe unul din acesti partislani ai perse-cutiunii strainilor 0 prin urmare a ucideriiconcurentei mercantile ilu vedemu ocupanducatedra de economie politica la Universi-tate ; pe altu parti4anu alu republicei romane0 adversarn doctrinaru alu constitutionalis-mului nenztescu fi galofrancu" ilu vedemuprofesandu la aceegi Universitate dreptulconstituOonalu §i administrativu; 0 pe totipartilanii impreuna, pe acesti inimici juratiai Printului strainu, pe doctrinatii, cari sus-Vnu nulitatea juridica a Domnitorului Carolde Hohenzollern, ii vedemu formandu astasji inIassi partida guvernamentala a ace1uia0Domnitoru.

apoi se mai. plange D. Barnutiu (pag.68) de stratagerna bizantina, care la parereface una, dar in faptu alta?

II

Valoarea demonstratiunilor.

In partea precedentk amu arktatu prin ci-tatiuni din opul D-lui Barnqiu, a D-sa com-bate monarchia constitutionalk, vreà sk in-troduck republica Roma* sk depkrteze Prin-lul strkinu §i. to0 strkinii, vrea sk schimbe§i religiunea creqtink §i sk impkrteasck pro-prietatea intre toti ceatenii.

Aceastk revolutiune radicalk a Statului Ro-mknu pe ce argumente o razirok D. Bar-nqiu ? §i cu aceastá, intrebare intrImu in par-tea a doua a criticei de fai,k, li ne propu-

32

nemu a cercetà valoarea demonstratiunilordin opul ce ne ocupl.

Argumentatiunea D-lui Barnutiu in aceastaprivinta nu se baseaza atat pe teorii asupradreptului §i a statului, cat mai mult pe unufaptu positivu, ce D-sa ilu sustine, qi acestaeste : ca a§a a fostu in dreptul romanu.

Prin acestu modu de argumentare opulD-lui Barnutiu se scutesce de mai intinsedemonstratiuni filosofico-politice asupra va-lorii absolute a ideilor ce le sustine, §i

anume a celor cinci consecinte practice, ce le-amu relevatu in partea I a criticei de fa;ci in locu de asemene idei mai mult sau maiputin hipotetice, D-sa da scolarilor sei unut6r6mu in aparinta facticu, dreptul romanu,§i. 'lice : precum fiecare poporu are limba saproprie, a§a trebue sa aiba §i dreptul seupropriu (pag. 1), §i poi care avemu o limbaromana, trebue sa avemu §i. dreptul romanu,ca celu mai potrivitu naturei noastre. SIne punemu dar mai antai pe acestu t6r6mu,§i. O. vedemu daca admit6ndu-la ca justu,conclusiunile D-lui Barnutiu sunt justificate.

33

Dereptul Bouidnilor e dar dereptu2 Romans !Aci se nasce indata intrebarea principal:care dreptu romanu? dreptul romanu din careepoca i pe ce treapta a desvoltarii lui?

SI nu uitImu ca este vorba de dreptul pu-blicu, §i nu de dreptul privatu. In dreptul pri-vatu se poate ice, c dé la cele XII table panala espunerea sitematic i casuistica din In-stitute §i Pandecte, jurisprudenta romana afostu unu §iru neintreruptu de desvoltare aacelora§i principii de dreptu, i ca prin ur-mare ea presinta o unitate sistematica, in-tinsa numai peste distantele timpului. Darin dreptul publicu imprejurarile sunt cu to-tul altfeliu; aci nu se poate vorbi simplu dedreptu Romanu, fiindca aceste cuvinte nu aunici o precisiune i nici unu sensu hotaritu.

Pentru a esplica mai bine §i dintr'o per-spectiva mai apropiata, ce voimu sa clicemucu aceasta observatiune, sa schimbamu pen-tru unu momentu hipotesa, i sa ne inchi-puimu, ca in acestu anu 1868 imperiul fran-cesu se daramI §i- a Francia devine supusaunei dominatiuni straine, sub a card jugu

34

éi dispare dreptul §i limba ei proprie §i giremane numai o literatura moartä. SI ad-mitemu iins6, ca una din coloniele esterne,d. e. Algerul, de §i atinsa de aceasta cata-stro% pentru calva timpu, i§i pgstreaza to-tu§i nationalitatea francesa §i, treandu prinmulte vicisitudini, ajunge infine dupa vr'o1000 de ani la consciiqa vechei legaturinationale §i voesce a re'nviè in sine toateformele de existe* aflate in antica §.1 glo-rioasa sa metropola. Daca atunci, pe la a.3000 d. Ch., ar venì unu profesoru de la Uni-versitatea acelui .Alg ru §i ar 4ice studenti-lor sei : dreptul Algericu e dreptul francesu,ce intelesu ar putè avè aceasta pertru con-timpurani ? Cand ar fi vorba de dreptul pri-vatu, atunci oamenii culti din acea viitorimes'aru putò acordà de a intelege numai Codi-cele Napoleon, fallida in elu s'a terminatuca intr'o culme fina% desvoltarea juridica aFrancesilor, compusa parte din drcptul con-suetudinalu, parte din dreptul Romanu. Dard'Id ar fi vorba prin acele cuvinte de dreptupublica sau politicu, atunci inv6tatoru1 de la

35

Algeru ar fi profesatu farg, indoiala o frasalipsita de intelesu precisu. Oki peste Frantaau trecutu in cei din urma 80 ani toate for-mele de statu: la 1788 monarchie absoluta,la 1793 republica moderata, in acela§u anudemocratie absoluta i teroristica, la 1795constitutiune cu doue camere qi guvernu di-rectorialu, la 1799 constitutiune consular,la 1804 imperiu absolutisticu, la 1814 mo-narchie absoluta cu aparenta de constitutio-nalismu, la 1830 monarchie constitutionala,la 1848 republica, de la 1852-1867 absolu-tismu cu ilusiuni liberale. Care din acesteforme de statu s'ar putè intelege peste 1000de ani, and amu vorbl atunci de dreptulpublicu" alu Francesilor fara a precish epo-ca? Toate sau nici una, §i in anfe'ndoue ca-surile cuv6ntul ar fi egalmente golu de ih-telesu, i acelu profesoru din Algeru nu arputò prin elu decat a introduce obscuritateain capul studentilor sei.

Aceia§i obscuritate esista in cartea D-luiBarnutiu. Romanii au trecutu prin atateaforme de statu osebite unele de altele §i care

36

nu presinta nici o unitate coesistenta de §is-temu, incat cuvintele dreptul publicu Ro-mani.'" fara precisarea epocei, sunt cuvintedeserte. La 609 a. Ch. se restoarna monar-chia si se introduce o republica aristocratica,cu consuli luati numai dintre patrici. La 494se introducu Tribunii Plebei, la 366 varti-ciparea definitiva a Plebeilor la Consulatu.Activitatea legislativa care la inceputu semargine& pumai in Comitiele curiae, trece siasupra Comitiplor centuriate §i in parte si aComitielor tribute. De la rogatiunile lui Pu-blius Philo (338 a. Ch.) si mai ales de lala Hortensia (286 a. Ch.) ut eo jwre, quodplebs statuisset, omnes tenerentwr, incepe epocademocratica a republicei romane: nu numai po-porul intregu, ca in Comitii, ci si Plebea inparte castiga puterea legislativa, plebisciteledevinu legi. Resboiul cu Tarentu si resboa-ele punice detragu atentiunea poporului dela desvoltarea dreptului politicu. La 146 se(Mama, in fine Cartago, la 133 Numantia,si dejà in acelasu anu reincepe miscarea po-litica interna, desceptata acum de Gracchi

37

133-121. Tendinta Gracchilor este de a in-troduce egalitatea social d prin impartirea pro-prietatilor fonciare la toti; ans6 incercarilelor remanu vane, amOndoi peru uci§u in revol-ta panel. In aceasta lupta democratia seruineaza ; incepe resboiul civilu intre Marius§i Sulla, Sulla devine dictatoru (82), legileCornelii schimba constitutiunea, reiaa putereadin manele Plebeilor §i o dan Senatului. Deaci incolo tendinta monarchica este tot maipronuntata. Cesar primesce intreaga puterepentru sine §i pentru descendentii sei

_Augustus §i Tiberius sunt dea dreptulimp6rati, ns6 cu o umbra de aparinta re-publicana, succesorii lor reManu imp6rati ab-soluti.

Repetimu acum intrebarea, a carii legiti-mitate am dovedit'o in espunerea precedenta:care este dreptul p ubiicu romanu, pe carescoala Barnutiu ar voi sa-lu introduca la Ro-mani, fiindca istoria Romana cupriude aproa-pe toate formele areptului publicu? La acea-sta intrebare ns6 opul D-lui Barnutiu nurespunde D-sa vorbesce de dreptul publicu

38

al Romanilor pare ca s'ar intelege de la sine,care este, §i. astfel se introduce o confusiuneaa de radicala, in intregul opu, incat meri-tul lui dispara in ultimul momentu.

SI fie oare confusiunea opului o consecinta,involuntara §i necesara a confusiunii autoru-lui? sau, esplicare mult mai defavorabila, safi avutu autorul consciinta de acea lacuna aearth §i totu§i sa o fi lasatu sa subsiste?Nu indraznimu a resolvl dilemma, dar trebuesa, aratamu consecintele ei in opul D-lui Bar-nutiu, fiindca, acea confusiune anuleaza ori cevaloare scientifica a lui in proportiune dreap-a cu comoditatea, cu care D. Barnutiu o es-ploateazd.

Cad artificiul, care de acum inainte ilu ve-demu transpirandu in toata lucrarea reposa-tului profesoru, consista tocmai in a se foloside acea confusiune la ficsarea dreptului pu-blicu romanu, spre a gas1 argumente in le-gibe romane pentru fiecare din opiniunile D-sale.Ambiguitatea fiindu astfeliu pug in funda-mentu, sarcina D-lui Barnutiu in edificareamai departe a, sistemului seu, devenek wail.

39

Daca, diva cum amu vNutu, dreptul romanacuprinde in diferitele sale fase istorice maitoate formele de statu, se intelege a priori,ca se vor gad in d6nsu1 argumente, care sasprijineasca mai toate opiniunile in dreptulpublicu. Ans6 unu sistemu unitaru alu. a-cestor opiniuni isolate nu este pentru aceastaAnc . unu sistemu, care ar fi existatu vre odata, in acelap timpu la Romani.

Prin urmare admit6ndu chiar, ceea ce nueste, ca pentru fiecare din ideile sale luatein parte, D. Barnutiu ne ar putè proba, caau fostu realizate in una din multele faseosebite prin care a trecutu dreptul publicula Romani, totu§i D-sa nu ar fi in dreptu a

ca impreunarea acestor diferite idei in-tr'o unitate de coesistentd, s'a aflatu vre odata la Romani i a formatu dreptul lor pu-blicu. Din contra asemine impreunare demembra disjecta, de parli, diverse luate dindiverse epoce, nu poate produce cleat unuvestmgntu eclecticu foarte modernu i foartearbitraru, potrivitu cu gustul unordar nici °data, cu sistemul dreptului romanu

40

a§a precum a esistatu in realitatea acestuipoporu.

Pentru a dovedl acea confusiune din opulD-lui Barnutiu, vomu fixa o epoca in desvol-tare& dreptului publicu alu Romanilor ca puntude plecare, §i. vomu analizà fa ta cu (Musa opi-niunile autorului nostru.

In sine este indiferent, care epoca o ale-.

gemu, fiindca sistemul D-lui Barnutiu nepo-trivindu-se cu nici una, se intelege ca dinori care amu purcede, amu dà de anachronis-me. .A.ns6 fiindca tot trebue sa, fixamu, vomualege pe cea mai importanta 0 netagaduitapentru Romani, 0 aceea nu poate fi alta cle-at cea din sec. al 2-le 0 al 3-le dupa Chris-tosu, and s'a fundatu patria noastra romana§i. and a fostu Inca in legatura nemijlocita0 neindoielnica cu statul §i cu dreptul ro-manu. La 106 Trajanu fundi provincia Da-cia §i o coloniza ca o multime nenum6ratade oameni din totu imperiul Romanu; la 274Aurelianu o parasl, stramutändu autoritatileoficiale peste DunIre in Moesia. Va se qicg,timpul, in care fail indoiala a domnitu in

*) WO Plim epist X, 97 si 98.

41

terile noastre dreptu Romanu, este cuprinsuintre anii 106 vi 274 dupg Christosu. SIvedemu acum, daca in aceasta epocI se afllrealizate principiele ce le sustine D. Barnutiu.

In privinta religiunii D. Barnutiu are dreptupentru acelu timpu. Dupí libertatea ne-mgrginitI ce esistase mai nainte pentruori care cultu religionaru, dupa", ce incerd-rile republicane de a mIrgini aceasig, libertates'au arittatu far& efectu, tocmai sub Trajanuca vi. mai nainte sub Nero vi Domitianu vimai pe urmI sub altii vedemu crevtinii per-secuta0. Din epistolele lni Plinius jun., din-tre care unele le a scrisu in calitatea sa deProconsul din Bithynia cltrg Imgratul Tra-janu, vi din respunsurile acestuia *) nu neremtine nici o indoialg asupra acestui faptu.DupI piactica dreptului publicu Romanu dintimpul lui Trajanu vi al succesorilor sei estedar adev6ratu, cg, amu gIsl dispositiuni, ce

ne aru autorizà sg, silimu pe crevtini a-vischimbk religiunea vi, dacg, nu, sa-i masacriimu.

42

Ans6 a doua consecinta a D.-lui Barnutiu,care vorbesce de impartirea proprietatii fon-ciare, nu are nimic a face cu timpul impg-ratilor 0 este luata din vremi cu sute, de aniinapoi. Cestiunea agrului publica in intele-sul radicalu al D-lui Barnutin se agita pen-tru ultima oara la 122 inainte de Ch. deSempronius Gracchus §i la 91 a. Ch. prinlex Titia §i lex Livia. Dispositiuni partialese iau 0 mai pe urma, ans6 ultima lege a-grade proprio sensu este 0 in acesta intin-dere putin cunoscuta lex Antonia de. la anul44 a. Ch. Sub imp6ratii de la Traianu in-coace nu mai e vorba de asemene lucruri, ci

numai de colonii militare. Pe atunci aproa-pe in toata Italia nu se mai afla agru pu-blicu §i nimeni nu gandesce a hi& din posesiu-nea pfivata a Romanilor, fie usurpata, fie le-gitima, proprietatea pam6ntu1ui *).

A treia consecinta a D-lui Barnutiu, des-pre Principele electivu indigenu, se justificaintru catva pi-in disposiOuni din timpul im-

1 Vomu reveni mai deaproape asupra acestei cestiuni.

43

pgratilor ; tinsd predilectiunea republicana, ceo arata tot D. Barnutiu in a patra consecin-ta mentionata de noi, se intelege ca nu sepotrivesce cu timpul impgratilor §i. se repoar-ta la unu timpu and, inainte de Cesaru, vreasa 4icg, Cu 200 de ani inapoi.

A cincea consecinta a D-lui Barnutiu, carecuprinde idei inimice strainilor, este contraradreptului publicu romanu in timpul ce ne o-cupg. Paul a nu fi fostu Dacia parasita deAurelianu, and eramu noi anca sub practicanemijlocita a dreptului Romanu, prin consti-tutio Antoniana de civitate, realizata la ince-putul sec. 3, s'au datu la toti, la intregulorbis Bomanus, drepturile politice romane.Prin urmare jidovii §i. celelalte adunitture,"de care vorbesce D. Barnutiu la pg. 106 aopului D-sale, aru fi pututu dobandi la Ro-manii din Dacia toate drepturile, chiar §i celepolitice, care li se refuza astaili la Romaniidin Romania.

Confusiunea, ce o aritaramu acum in pri-vinta celor cinci idei fundamentale ale D-luiBarnutiu fata cu epocele istorice ale dreptu-

44

lui romanu, aceea§i confusiune domnesce §iin toate cestiunile de detaiu. D. e. la pag. 130se vede o citatiune din dreptul romanu, ce arede scopu a ne prepaià la idea D-lui Barnqiu,a RomInilor s li se opreascA, vinderea pl-m6ntului la locuitori din alte comune (pag.138). In adev6ru:

Impp. Leone si Antemiu scriu lui NicostratuP. P. an. 468. ci se nu se dee voia nece unuistrainu eh, se poseda in metrocomie (sate) veriin ce modu, ci de va voi ore garde dein sateni(vicanis), a'si instraind locurile propria, se nuifia permisu a trece dominiul si posesiunea pa-menturilor sale de catu numai la locuitoriu as-crisu acelui satu; almentere se va desfe.ce con-traptul facutu en straiuulu si acestuia se va re-di numai ce au datu.

Dar nu vede D. Barnutiu, cg, imp6ra0iLeon M. §i Antemie suntu bizabtini in toatIforma? eft au venitu dupg Constantin celuMare, de la care incepe ceea ce numescu ju-ristii ,jus novum in diferintA de propriul jusvetus al Romanilor, §i ceea ce numesce D.Barnutiu (pagt 58) periculele si plagele con-tra RomInilor? a acela§i Leon este chiar

1 Veli Gibbon cap. 36, a. 457-474.

46

cell). d'intaiu imperatu care, dupa, spusa luiTeofanu, a primitu coroana din mana Patri-archului §i a data astfeliu o noua ocasiune lapreponderanta eclesiastica cre§tina, in politica,§i la cearta pentru investitura ?*) ca dacaadmitemu legile positive ale imp6ratu1ui Leoninteo privinta ca dreptu publica, trebue sa leadmitemu §i in celelalte privinte, in toatedispositiunile lor, in stratagetnele bizantine, inesploatarile financiare sistematice ale teranu-lui (vedi Gibbon loc. cit.), etc. !

Unu alta esemplu de aceea§i confusiune,care se vira pana iu notiunile elementaredespre istoria dreptului Romanu celui vechiu,este in § 23 al opului. Eaca acestu para-gt afu :

§ 23. Legelatiunea.

Erà propriamente a poporului. Lex in sensupublica e decretal facutu de poporu in Comitia.Gai. I, B. lex est, quod populus jubet atqueconstituit." Instit. 1, 2. 4. lex est quod populus.Ronianus senatorio magistratu interrogante, ye-lut consule, constituebat."

46

Legile cele mai vechi se faceau in Comitiatecuriate si se refereau cea mai mare parte lanegotiale familiei cumu eran arogatiunea, tes-tamentele, altele determinan cumu se se facaalegerile magistratiloru asia 611, tez curiata deimperio.

,De la Serviu TuNs au inceputu sa legefe-resca si comitiale centuriate, mai tardia s'aunumitu leges si decretele comitialor tribute cutote ca acele se numescu plebiscita"

»Diferintia intre tez si plebiscitum asia se es-pune: (Atei. Capit. la Gell. X. 20) plebiscitumest tez quam plebes, non populis scivit": XV.27. plebiscita appcllantur, quae tribunis ple-bis ferentibus accepta sunt."

Legea in sensu mai strimtu cuprinde inse f¡iplebiscitele: (Capitone la Gell. X. 20) lex estgenerate jussum populi aut plebis rogante magis-tratu" asia erau tez Aquilia si Voconia plebiscite.

Legile comitialoru centuriate regulan maialesu dereptulu publicu, relatiunele esterne aleRomei si negotiale a totu poporulu.

/7Plebiscitele la inceputu au avutu influentiamai pucina, in urma prein legea Valeria Ora-tia (Liv. III, 55), Publia (Lib. VIII, 12) si

Ortensi'a s'au fAcutu universalmente obligatorie.Caiu 1, 3. ciupa accea s' au aclusu legea Orten-

41

sia, prein care se asiedia cd plebiscitele se obli-ge pre totu poporul. Deci ele s'au facutu inacelu modu ecari cu legile.

Plebiscitele aveau mare insemnatate pentrudereptulu privatu ca-ci mai toate legile eranplebiscite.

Inocenta, cu care D. Barnutiu eonfundä

in acestu § epocele färä altä esplicare i far&nici o apareqä de consciintä a adev6ruluiistoricu, este foarte remarcabilä.

Legelqiunea era propriamente a poporului ;cand? a cärui poporu? a totalitälii sau, cumdice D. Barmqiu, a universittifii cetälenilor ?Dar tot D. Bärnutiu citeazä diferinta intre lex§i plebiseitum, 4ic6ndu, cä plebiscitul este o le-ge pe care a votat'o plebea, si nu poporul,pe and lex este ceca ce a votatu numai po-porul (Gai I, 3): i apoi earI§i D. Barnqiuspune, ca in sensu mai strimtu (cetesce : insensu mai larga) legea cuprinde i plebisci-tele §i chiar cg, mai toate legile erau plebis-cite. Va se did: mai toate legile suntplebiscite, Ans6 plebiscitele sunt legi votate

48

de plebe §i nu de poporu, §i ea toate acestelegelatiunea era a poporului.

apoi se cere de la bietii studenti sainteleag'5, asemenea confusiuni, pe care poateprofesorul insu§i nu le a intelesu?

Esplicarca imprcjurarilor atinse in acestuparagrafu se poate da numai disting6ndu-sediferitele epoce istorice. La intrebarea: a cuiera legelatiunea la Romani? trebue sa se res-punda : sa, distingemu epocele. La inceputuea se Mc& in cornitiele curiate, ande cetate-nii se adunau dupa legaturile lor de ginte §iande in timpul republicei eran admi§i §i ple-beii, care iu origine juridica fuseserë oame-nii de casa ai patriciilor §i care acum votanca ace§tia impreung, in curii.*) Cava timpudupa introducerea constitutiunii numite a lui

I Prin urmare in timpul repub. Comitiele curiate nu e-rau aduari esclusive de patricii, cum s'a credutu demulti Ong, acum, ci erau adunitri uncle votan atiitpatricii dt si plebei, numai a aci se vota dupXginti,pe citad in comitiele centuriate se yea dupiicensu,ear in cele tribute dupg despXrtiri locale. Acestaeste resultatul definitivu alu ultimelor cercetari inaceasta privintii. Vedi Mommsen, Rdut. ForschungenL pag. 129-28h.

40

Servius Tullius, iegislatiunea trece 0 asupracomitielor centuriate, aded, a adungrii cetAte-nilor dupl censul averii §i dupg indatorireala serviciul militaru. Mai in urmI, de la a.307 ab urbe condita, dar cu oare care in-semnatate mai alesu de la 422 incoace, legis-latiunea se produce §i in comitiele tribute,

aded, in adungrile plebeilor §i a patriciilor,impIrtiti dui% local proprietititii lor fonciareprimitive, care constitueh 1,inu feliu de origoereditaril, neatrtrnatg, de domiciliu. Propuse-ciunea D-lu Barnutiu, a decretele comi-Iielor tribute se numescu plebiscita" este fal-sI, 0 de la sine se intelege, cg in cornitieletribute care erau adunari dupg despIrtirilelocale ale proprietItilor imobiliare, trebuiausg, voteze §i patricii, fiinda §i acestia erauproprietari de imobile, §i din contra nu vo-tau multi plebei, fiindcl multi din ei nu aveauproprietati imobiliare. Cu alte cuvinte : co-

mitiele tribute sUnt adunAri de proprietari"flrI distingere de patriciatu sau plebeiatu.

Legislatiunea in aceste trei feliuri de 0o-m4ii se esercita dar de populus, aded de im-

3

50

preunarea patriciilor §i a plebeilor, §i. patricii

ca §i plebei au egalminte dreptu la votu,cu restrictiunea ca in comitdele tribute vo-

teaza numai patricii §i plebeii proprietari.Decisiunile acegtor trei Comitii poarta toatenumele oficiale de leyes, pentru toate egal-

minte se afla cele doue conditiuni formale a-le legilor, adeca intrebarea prealabila a aus-picielor §i confirmarea posterioara de catrasenatul patricicu; ear faptul, ca legile se vo-teaza and de una and de alta din acele co-mitii, at6rna de la natura objectului lor, maimult dupa o practica usualä deal dupa unudreptu strictu.

In toate aceste nu este and Vorba de ple-biscite, §i inainte de 415 (leyes Publiliae) saumai esactu inainte de 465 (lex Hortensia) ple-biscitul nu este lege, adeca dispositiune obli-gatorie pentru cetatenii statului Romanu, nupoarta titula oficiall de lex §i nu obliga cle-at pe plebei care au votatu conform drep-tului lor de asociatiune, dar nu §i. pe patri-cii. Toate celelalte semne se potrivescu cu a-ceasta restrictiune : votantii la plebiscite se

5 1

numescu Abs §i nft populus, fiindca patriciisunt eschisi, adunarea se numesce concilium

si nu comitia, decisiunea scitum §i DU ¿ex;intrebarea auspicielor si confirmarea Senatu-lui lipsescu.

In aceste adunari ale asociatiunii plebe-ice, toti plebeii voteaza la inceputu curiatim,adeca dupa impartirea in care se aflau lacomitiele curiate, se intelege : ca eschidereaabsoluta a patriciilor, ans6 se vede ca totusioamenii de casa, clieutii patriciilor, aveaupreponderanta , si asa se decide la 283a. u. c. dupa propunerea lui Volero Publi-lius, ca votarile plebiscitelor sg, se faca deacum inainte tributim, adeca dupa impartireaiiroprietatilor imobiliare. In acestu moduburgesimea plebeica ca proprietate de pamatucastiga, proponderanta, si esclude pe plebeiifara proprietate cari erau mai cur6ndu su-pusi influintei guvernului. De acum inaintedar adunarile esclusive a le plebeilor se con-voaca si plebiscitele se voteaza tributim,, ans6r6manu anca dispositiuni particulare a le a-sociatiunii lor obligatorie pentru dgnsii si

3*

52

intre d'érsii, dar nu pentru cetatenii romanica atari, si prin urmare sunt osebite de comiti-ele tribute, la care participau si patricii, si

a caror decisiuni erau legi obligatorii pentrutoti cetatenii Romani !*)

Tocmai in sec. V de la cladirea urbii se

introduce in aceste raporturi o modificare fun-damentala. Prin lex Hortensia de la a. 465a. u. c., o lege primita in comitiele centu-riate, se decide, a dispositiunile votate de ca-tra plebe in adunarile ei separate 0, fie obli-gatorie pentru toti cetatenii, si aceasta invirtutea dreptului ce-lu are poporul Romanu,aded patricii cu plebei impreuna, de a nu-mi unu depositaru al puterii sale legislative.Astfeliu adunarea proprietarilor plebei devineoare cum mandatara poporului in privinta le-gislativa (precum mai tar4iu devinu imperatiimandatari personali) si de aci inainte, darnumai de aci inainte, plebiscitele sunt si senumescu oficial leyes, au aceeasi valoare prac-

1) A§a dar prin aceea a plebeii voteazit tributim, adu-ngrile lor nu sunt comitii tribute, precum nu eraucomitii curiate inaiute de 283 cUnd votan curiatim.

53

tic, dei in modal propunerii lor remanu ancadiferinte intre ele 0 legile proprie ale co-mitielor curiate, centuriate 0 tribute, caremai subsiste Inca 0 dupg, acestu timpu.

Prin urmare frasa D-lui BarnuOu : legeain sensu mai strimtu cuprinde 0 plebiscitele,a§a eran lex Aquilia §i Voconia plebiscite" (pag.30) este confusa, §i trebue astfeliu restabilita:legea, care nu are sensu strimtu sau largu,cuprinde pana la a. 465 a. u. c. numai de-cisiunile comitielor curiate, centuriate 0 tri-bute, ns6 de aci incoace, in urma legii Horten-sie, ea cuprinde 0 decisiunile concilie lorplebe-ice, adeca plebiscitele, 0 astfeliu plebiscitele luiAquilius 0 lui Voconius, fiindcg, sunt votatedupa a. 465, adeca al lui Aquilius la 467sau 573 (data nu este sigura, dar sigureste ca a tostu dupa tez Hortensia) §i al luiVoconius la 575, au titula oficial de legi.

In primul seculu inainte de Christosu 0 inseculele posterioare modifiicarea merge mai de-parte : se introducu leges datae sau constitutae,adeca decrete a le unei singure persoane (im-perator), care decreteaza ca unu mandataru

54

alu poporului (lex rogata) disposiOuni cu pu-

tere de legi. Legislatiunea devine dar per-sonará §i astfeliu forma guvernului este cea cenumimu noi modernii absolutismu.

Revenindu acum de la aceasta espunere preaintinsal a legislatiunii Romane la criticacartii ce ne ocupa, credemu a fi doveditu lec-torilor nepartinitori ca, admit6ndu chiar pun-tul de vedere al D-lui BarnuOu, adeca drep-

*) Espunerea am ficut'o pentru a nu lasA slt se stre-coare in capul studentilor asemene erori in pri-vinta istoriei dreptului Romanu. Din acelasi in-teresa citAmu aci si testurile originale, prin ca-re se sustinu opiniunile de mai sus. Laelius Felixla Gellius 15, 27: (plebi scitis) ante patricii non te-nebantur, donec Q. Hortensius dictator legem tulit,ut eo jure quod plebs statuisset omnes Quirites te-nerentur. Plin. h. n. 16, 10 37: Q. Hortensius dic-tator clon plebs secessiset in Ianiculum, legem inAesculeto tulit, ut quocl ea iussisset omnes Quiritesteneret. Gaius 1, 3: olint. patri cii clicebant se plebiscitis non teneri, quia sine auctoritate eorum factaessent: sed postea lex Hortensia lata est, qua cau-tum est, ut plebi seita universum populum tenerent,itaque eo modo legibus exaequata sunt. (Comp. Inst.1, 2, 4). Pomponius Dig. 1, 2, 2, 8: quia multasdiscordiae nascebantur de plebi scitis, pro legibusplacuit et ea obse,rvari lege Hortensia, et ita factumest, ut inter plebi scita et legem species constituendiinteresset, potestas autem eadem esset.

55

tul Romanu, totuvi sistemul D-sale nu estecleat o teseturg de confusiuni chronologice

sau unu sistemu de anachronisme.

In critica de DMA acum amu presupusu,a ideile D-lui Barnutiu se potu justifick fie-care in parte ca legi realízate in Dreptulpublicu al Romanilor vi amu aratatu numai,a vi in acestu casu impreunarea lor in sis-temul Barnutiu nu este cleat o confusiuneanachronistia de dispositiuni care se com-pane unele pe altele.

Ans6 chiar acea presupunere a fostu preafavorabill, artii ce ne ocupg. ; cIci in adev6ru,ideile fundamentale ale D-lui Barnutiu luatein parte nu sunt toate din dominiul dreptu-lui Romanu vi tendinta D-sale de a ni lepresentà totuvi ca legi realizate in viata prac-dcg. a acelui poporu, este o desnaturare a ade-v6rului istoricu.

i mai Anai ideea ce vi-o face D. Bar-nutiu de Domnítorul RomAnilor, nu este ro-maul. Domnitorul RomInilor, lice D, Bar-

nutiu, sa fie judecatoru in timpu de paceDuce in timpu de belu (pag. 147), elu sa nufie legibus solutus, ci sa recunoascä' drepturinemutabili mai presus de ori care autoritate(pag. 148), O. nu lucreze de capul seu, ci

en consiliul celor mai intelepti (pag. 149)etc. Toate aceste potu fi opiniuni foartelantropice, dar nu sunt romane. Imp6ratulrömanu, care ne a adusu pe noi in Dacia,toti impgratii romani cati ne au stapanitu,eran absoluti, despoti in toata forma, auto-rizati de dreptul publicu alu Romanilora fi ap. Consiliul celor mai intelepti, de carevorbesce D. Barnutiu, nu insemneaza nimic.De la sine se intelege, c ori ce impgratu vaavè sf'a'tuitori intelepti, din contra anume laguvernuri despotice se producu asemene con-silii de statu compuse din oamenii intimi aiCurtii, care joaca rolurile cele mari i tot-deauna funeste in statu, in mijlocul carorase Oa vatra intrigilor, din care se for-meaza Camarillele etc. Intrebarea este tot-deauna : cine numesce consiliarii qi ce com-petinta au? Daca tot Printul ii numesce

57

daca remane tot in a lui libera dispositiunede a le urma sfatul san nu, atunci avemntocmai ceea ce se chiama astaqi absolu-lutismu sau despotie.

unu asemene absolutismu despoticu

erà la Romani. Gaius o spune cu de-piing laraurire, a imp6ra0i decreteaza legiprin edicte, §i chiar prin simple scrisori, §i

ca, niel ()data nu s'a pusu in indoiala putereade legi a acestor ordine*); ear Ulpianu slice,di ceea ce-i place Printului, are putere. delege, fiiindca, prin lex regia i s'a conferitu luiintreaga potestate legislativa.**)

Aceste sunt texte positive ale juri§tilorRomani §i in &Ia lor nimene, daca admite

s) Gai L 5: Constitutio principis est, quod imperatordecreto, vel edicto, vel epistola constituit; nec umquamdubitatum est, quin id legis vicem obtineat, cum ipseimperator per legem imperium accipiat.

**) Ulpianus, L. L pr. D. de constitutionibus principal(I. 4). Quod principi placuit, legis habet vigorem, ut potecum lege regia, quae de imperio ejus lata est, popu-lus ei et in eum omne suum imperium et potestatemconferat.Quodcunque igitur imperator per epistolamet subscriptionem statuit, vel cognoscens decrevit, velde plano interlocutus est, vel edicto praecepit, legemesse constati

58

°data dreptul Romanu, nn ne mai poate produceilusiunea unui Printu responsabilu," supusu

legilor, ascultatoru de sfatul poporului, §i

alte asemene sentimentalitati moderne, care aupututu existà in inchipuirea D-lui Barnutiu,dar care nu au existatu nici odata, in juris-prudenta romana.

Ans6 cea mai grava din erorile istorice aleD-lui Barnutiu este cea relativa la cestiu-nea proprietatii fonciare, la agrul ublicu.Amu aratatn la inceputul criticei noastre, midevorbeamu de consecintele practice ale scoaleiBarnutiu, ca, ideea reposatului magistru in

aceasta privinta, era de a se luà din manaproprietarilor mo§iele lor §i. de a se imparpintre toti, remaindu a se determink de catrastatu modul §i catapmea fiecarei posesiuni.

Oita= acum cele mai importante din do-ve4ile istorice, pe care opul D-lui Barnutiuvrea sa se raclime in aceasta privinta :

Nece unul din scopurile natiunii Romanenu e cu potentia, pana cand voru fi Româniicondemnati la paupertate afora de altele si preinimpartirea cea de astadi a teritorului natiunale.

69

In contra acestei perniciose degenerad aproprietati romine de la scopurile sale s'au de-claratu si s'au luptatu dereptul romanu in toatetimpurile, s'au declaratu si s'au luptatu cei maimari Romani atatu in Itali'a catu si in Dada;éc'a orecate documente despre acestu belu sa-cru agrariu.

Consulele Sp. Cassiu (485 a. C.) au proiep-tatu, ci se se imparta agrii castigati cu armeleatatu intre plebe catu si intre sod. Ce e dreptu,elu an fostu condamnatu la morte de cuddlepatriciloru, dar legea agraria n'au muritu de im-preun& cu elu.

Legea Ihoria agraria (111 ani a. C.): careIon, agru, edificiu s'au datn asemnatu, se fiaaceluia, caruia s'au datu prein lege si plebis-citu si altul se nu la aiba, se nu lu poseda, senu lu folosesca, nece se se despolia de posesiu-nea lui (neive co agro, loco, edificio spolietur).

Care agru locu s'au datu satenilor in tier'aItaliei . . . acel'a se nu se venda altmentre decumu are a se vende dupa acesta lege."

Legea Licinia (365 a. C.) se nu pota avé,flea, posedé nimene dupa acesta lege suptunece unu dreptu seu titlu modu mai mare de500 jugre, 100 de vite mari, 500 mici.

De cate ori va jubé poporuln Romanu a se

60

imparti agrulu prein curatori, se nu pe asemnemal pucine jugre de siepte.

Dupg, ce va fi adusa (perlata) acesta lege,Parentii, Calarii, Plebea si chiaru totu popornluRomanu se jure ca o va serbé, cu santitate(sancte se servatnrum jurato).

Tan agrulu ce va avé, va fiend; va posedécineva peste modnlu prescrisu se i se ice, si

se se imparta cu pretiu ecu (aequo pretio) lapauperii ce n'au agru.0

Tiberiu Graceku (132 a. e.) au propusu reno-varea legii Licinie, 500 jugre pentru fiecare civeromanu, 250 jugre pentra fiecare copilu suptupotestatea patria. Elu au cadiutucu 300 dein po-porn, dar legea au resuscitat'o fratesen CaiuGrachu (120 a. C.), elu inca au fostu omoritudein preuna cu vreuna trei sute, dar' poporulureeunoscatoriu au redicatu statue amendurorufratilora si i au numitu confesori ail libertatii,si legea agraria n'a muritu cu ei.

Legea Sempronia:, Totu agrulu ce va lua ci-neva prein impartire si asemanare pre mattse n'aila voia elu si eredele Ilui a lu transcrie,ar lu alieni a lu vende altuia.

2)Centuriele se vor imparti, asemn4 in po-terea acestei legi se fia jugre doue sute,"

Legea Itaia de agrorum divisione : De va

6-1

posed?), cineva mai multu de catu e permisuprein legea, Licinia, totusi cet XX. de barbati senu-lu scota, dein posesiune in contra vointie sale.

n De nu va ajunge agrula publica, cei XX debarbati se campero catu va fi de ajunsu de laea ce vor voi a vende.

Pretiulu fundiloru de cumperatu se nu sepermita arbitrului celor X)C, barbati, ci se sesolba, posesoriloru dupa censul dein lama.

Celu ce va luá agru deim acesta lege anostra, elu si eredele lui se n'aiba potere a luvende in XX ani de la asemanare.

Celu ce va misci dein loen, dolo malo, mi-nii statuiti se fia condemnatu a da pentru fia-4care termina, de cate ori va faces cate cincidieci aun i in publiculu coloniei in alu careiaagru, se va face un'a cá aceea.

Senatulu si poporulu Romantt se jure cava serbá cu santitate acesta lege

Prin urmare Rominii au dreptu a poste%nu numai revisiunea codiciloru, ci si institu-tiunilor, care i'au lipsitu de mosi'a parentescasi de libertatea lor cea originaria.

,Cu acést'a statul Rominu e datoriu natiunii.Romcine, adeca sie'si; elu nece ca pote se maiamine implenirea acestei detorie fora de a'sinegd, originea sa iromana si esistentia sa.

62

Prein improprietarea Rominiloru, proprieta-tea cea mare de astadi, institutiune feudale siostile natiunei Romine, s'ar' face proprietatesi institutiune Romana cumu au fostu; astadiea redica atata libertatea tRomânilorn catu sivalorea si esenti'a adeveratei proprietati. (pag.126, 127, 128, 131, 132).

Din lunga citatiune precedenta resulta opi-niunea D-lui Barnutiu, a in contra impar-tirii de astadi a proprietatii fonciare s'arfi declaratu §i luptatu dreptul romanu" §i

ca, prin urmare" Romanii cei fara proprie-tate au dreptu a-vi cere inapoi mo§ia pa-rinteasca" de la cei ce o posedu.

il.ns6 citatiunile D-sale din dreptul Ro-manu nu probeaza aceasta §i nici o citatiu-ne nu o poate probà, fiindca nu este. Spredovada vomu cautà mai antai a esplick na-tura agrului publicu §i apoi a desv61i juris-prudenta lui din chiar citatele reproduse maisus.

Agrul publicu este pamëntul ca§tigatu sta-tului Romanu prin subjugarea unei teri, une-ori §i prin donatiune. Cea mai mare parte

63

a acestui panigntu erk la inceputu dominiualu statului §i se ingaduià cetatenilor spreintrebuintare cu plata (possessiones), ear dacapamgntul nu erà cultivatu, se lash in ocu-

patiunea lor, Ansg tot cu o mica dajdie (locarelicta). Acele posesiuni ansg putean sa fie

§i vèndute §i moscenite de cats& cetateni.Astfeliu fiindu, posesiunile primitive tindeauchiar in timpurile cele d'intai a devenl pro-prietate privatè i prin urmare plata pose-siunii a devenl une simplu impositu fonciaru.Dupg, 111 a. Ch. prin a§a, numita lex Morkele devinu cu totul proprietate privata fait niciunu impositu.

De ad resulta necesitatea de a distinge infiecare epoca, daca este vorba de unu agrupublicu moscenitu de mai nainte, sau de unuagru publicu nou, care atunci se dobandesce destatul romana §i in privinta caruia se nascecerint,a, de a se imparti (a,ssignari) in moduegalu intre toti.

Ori unde apare aceasta cestiune in drep-tul romanu, are doue cuprinderi distinse : 1) orecunoascere a posesiunii celei vechi, .2) dis-

64d

positiuni asupra impArtirii agrului celui nou.Cu cIt ne depIrtImu mai mult de timpul luiLicinius Stolo (367 a. Chr.), ca atAt acearecunoascere este mai formalit §i mai luting,a§a indt in ultimul secolu inainte de Chris-tosu §i in totu timpul dupg. Christosu, prinarmare §i in totu timpul, in care ama fostunoi, cei din Dacia, sub imperial romanu, nuse dig 'lid o singurI lege iñ dreptul Ro-mana care O. fi atacatu vechiele proprietlpmoscenite de pg,m6ntu provenitu din agrul pu-blicu, ci din contra toate le recunoscu caproprietate privata. Ultima incercare de aface una asemene ataca este revolutiunea luiCaius Sempr. G-racchus (121 a. Chr.), careremIne fr resultatu.

Dupg aceastg, espunere a adev6ratei saria lucrului, trecemu la documentele D-lui Bar-nutiu despre acestu belu sacru agraria *)"in totu dreptul Romana.

1) Consulele Sp. Cassiu (485 a. Clr.) aproectatu impIrtirea agrului publicu.

') Remarcati espresiunea: resboin, tifantu pentru mosie.

65

Dar acestu proiectu trecut'a in dreptul publicual Romanilor ? Nu; Sp. Cassiu a fostu con-demnatu la moarte din causa lui. Stranie con-firmare a teoriei D-lui Barnutiu!

2) Legea Thoria (111). Agrul publica säfie alu acelui, cgruia s''a datu §i care sä nu fiedespoiatu de elu.

Cum a pututu D. Barnutiu sä citeze aceastälege in sustinerea opiniunii sale !

A§a numita lege Thoria de la 111 a. Chr.este o lege, prin care tocmaiaristocratii pro-prietari, din reactiune violentq, contra in-cercärii G-rachilor 0 spre a nimicl odatäpentru totdeauna asemene atacan i in contraposesorilor agrului publica, au ree0tu a de-cretà, cg posesiunile agrului publicu din par-tea lor, chiar cele abusive 0 exorbitante, suntbune 0 sfinte, cl ar fi o prädare, o spoliareand li s'ar luk, a ele trebuescu chiar säfie prefkute in proprietate privatä a lor (pecänd mai nainte s'ar fi pututu considerà nu-mai ca luate in posesiune" de la Statu) §i infine eft ele sunt scutite chiar de contributiuni.

Aceastä lex Thoria" este anularea juri-

66

dica a ori-carii incercari de a mai reveni lavechiul ayer publieus, §i unu profesoru aluunei facultati de dreptu s'a gasitu A o ci-teze ca documentu pentru a incepe astadi lanoi lupta agrului publica in contra unor pro-prietati de sute de ani !!

Fata cu asemene faptu ne abtinemu de orice alta critica a noastra §i citamu numai celedoue texturi cunoscute din autorii antici, princare se esplica inOlesul legii in cestiune :

(Dupa moartea lui G-racchu) proprietarii ceibogati despoiar6 din nou cu violenta pe ceisaraci sub diverse pretecste. Astfeliu soarteaacestora deveni tot mai trista, §i in fine Sp.Thorius fad. de se vota o lege, care anulaabsolut pe cea agrara §i. consolida proprie-tatile in manele a chiar posesorilor lor. Fiinduastfeliu proiectul lui Gracchus, care ar fi fostua§a de folositoru republicei, daca s'ar fi pu-tutu realizà, nimicitu prin asemene dispositiuniviclene, se mai adaugâ, in fine o lege, care

suprima §i impositul ba'nescu de pe acele pro-prietati." (Appianus Alex., De Civil. Rom.bell., I. 27), Sp. Thorius prin o le&e yi-

67

tioasI §.1 nefolositoare a rAdicatu impositul depe agrul publica." (Cicero, Brutus, 36).

Al treilea documentu al D-lui Bar-nutiu este : Legea Licinia (365 a. Chr.), caredispune a din agrul publica vechiu s'A nu

aibá nimeni mai mult deat 500 jugre etc.,ear din cela ce se va impArtl decum ina-inte, sA se dea fiecArui cel putin 7. AceastaprobeazA, cti, pe and la agrul publica vii-toru se ficseazA unu minimu de egalitate,pentru posesiunile vechi se sanctioneazA prinlege ocuparea abusivA de 500 jugere, cifrA

enornA, §i care nu putek produce deat pei-rea proprietAtilor celor mici, care mai remase-ser6*). DAr §i a§a cum erit, legea a fost fArAefectu durabilu, aci

Tiberius Gracchus (la 132 a. Chr.) pro-pune renovarea legii Licinie, prin urmare ea

`) Din care causa Mommsen presupune (Röm. Gesch.I. pag 275, edit 2), a Licinius Stolo a lucratu maimutt in interesul proprietatilor celor mari co. intentiu-nea de a detura tendintele plebeilor saraci, si citeazapentru aceasta si faptul semnificativu, a Licinius Stoloa fostu unul din cei d'intai condemuati pentru escesulacelui maximum de 500 jugere,

68

nu se mai punch in practica. Ansë aceasta,propunere devenit'a dreptu publicu al Ro-manilor ? Nu; Tiberius Gracchus fù omoritudin causa ei.

Frate-seu Caius Sempronius (121 a.Chr.) renoesce propunerea. Ans i eluucisu din causa ei.

Ce s continuImu mai departe ? Dupg, C.Sempr. G-racchus vine suscitata lex Tho-ria" de la 111 a. Chr. care desfiinteazI orice lege agrarie i face din posesiunile agru-lui publicu proprietIti private. Si de aceeavedemu legile posterioare mArginindu-se catpentru vechiele posesiuni in recunoscerealor, asa d. e.

Legea Julia de agrorunt division& (59

a. Chr.) citatI de D. Barnutiu : de va po-sede cineva chiar mai mult decIt e permisuprin legea Licinia, totuqi sl nu fie scosu dinposesiune in contra vointei sale, etc. etc.

Resum/ndu acum observarile noastre criticeasupra demonstratiunii D-lui Barnutiuin aceastAprivintI, constatImu, cg, dreptul publicu al Ro-

G9

manilor a§a precum ilu citeaza D-sa, nu ar putèsprijini niciodata una atacu in contra proprie-tatilor actuale din Romania, fiindca din do-cumentele" D-sale unele probeaza tocmai con-trariul de ceea ce voesce D-sa, altele esplicateoria D-sale numai in privinta agrului nou,ans6 confirmrt posesiuuile vechi, altele in finenu suut dreptu publica, ci numai proiecte delegi anulate ca violinta din momentul nas-cerii lor, tendinte §i aspiratiuni ale unei par-tide politice la Romani, dar nu legi reali-zate in dreptul lor publicu.

Prin urmare D. Barnutiu numai atunci s'arputè provoch la legile agrarie ale Romanilorin sustinerea opiniunii D-sale, dud amu c4-tigh noi una agru publica non, d. e. andam cacen Turcia si and s'ar nasce in-trebarea, cum sa impartimu teritoriul ei.Dar and este vorba numai de imparti-rea actuala a panfe'ntului Romaniei, D.Barnutiu nu are cuv6ntu a incepe belul seusacra" in contra proprietatii cu dreptul Ro-mana, §i cea mai bung dovada, ca nu arecuv6ntu, este tocmai uciderea lui Tib. §i.

10

Sempr. Gracchus, care al scoalei EarnuOi olectiune despre soartea ce ar asceptà-o si peea, and amu fi noi acei Romani, a arordreptu publica pretindu D-lor a ni-lu esplickin acestu modu.

Ce e sdreptu, D. Barnutiu se consoleaza deuciderea Gracchilor prin aceea a, poporulle-a ridicatu statue"; Ansè si aci ar fi usorude doveditu, a totusi juriftii romani (fiindae vorba de dreptul publicu alu Romanilor)nu au incetatu a numi incercarea Grachiloro incercare criminalI si a ldudà pe cei cei-au ucisu; si pentru a terminà sit-al citatiu-nilor D-lui Barnutiu, vomu adIogà si noi ocitatiune romank care are avantagiul de afi cunoscutl, de toatg, lumea : De mult Ca-tilina," se adreseazg, unu consulu republicanuata acesta, asu fi trebuitu sg, te trimetula moarte: au nu scimu noi, cum pe Tib.Gracchus, care incepuse numai a clItina, or-dinea republicei, ilu ucise P. Scipio, cele-

brul nostru compatriotu!" Aceste cuvinte lepronunO, in prima sa oratiune Catilinarg, Ci-ceron republicanul, autoriul de predileqiune

lial D-lui Barnutiu, despre cate 4ice D-sa,ca sg, ne tinemu de gloria §i onoare a-i stu-dià cartile, fiinda, a fostu una data celu deantaniu politieu in lume, fi magistrul tuturorseculilor in politica. (pag. 146).

Lectorii cari au avutu räbdarea a urmàcritica noasträ pänä aci, i§i vor fi formatudin cele lise o idee destul de lämuritädespre valoarea argumentelor D-lui Barnutiu,intruc'ät sunt razimate pe dreptul Romanu ;§i acum ne remäne numai a esamink valoa-rea demonstatiunii D-sale intr'o parte a cartii,unde nu se putek razimà pe acelu dreptu : incestiunea Principelui sträinu.

Din norocire pentru noi cestiunea Princi-pelui sträinu este hotäritä, §i hotäritä intr'unumodu contrariu ideilor scoalei reposatului Pro-fesoru. Aceastä hotärire ne pune in starea apretul argumentele D-lui Barnutiu din

practicl, comparändu int6mpläri1e, de care neamenintà D-sa dad, amu alege unu Principesträinu, cu starea actualä a noasträ dupa cel'amu alesu.

72

D. Barnutiu aratI urmatoarele consecinteprincipale ale introducerii unui strainu:

Natiunea Roiutink" §i teritoriul romInuara incetà de a fi

Nece una natiune fora de teritoriu libera nupote fi libera; dara teritoriul supusu unui Domnustrainu nu e liberu; asia dara nece natiuneasupusa la Doninu strainu inca nu e libera.(pag. 158).

Domnul strAinu va umplè tara de straini,va da din capul locului o directiune sträinäla toatä administrátiunea §i educatiunea pu-blicg; spre acestu scopa elu se va ingrAdl"cu oameni din natiunea sa, ear pe Romäniii va dà la o parte." (pag. 162).

Elu va ridicà toate Iibertätile Romg-nilor §i inainte de toate libertatea presei."(pag. 263).

Contributiunile §i veniturile terei nule va intoarce spre folosul Romlnilor, ci euaceste va transportà coloni strä'ini pe pImè'n-tul Romänilor." (pag. 163).

Domnul strginu va da in mänile

78

nilor §i. industria §i. comerciul care se maiesercita, asta4i de Romani." (pag. 164).

De aci inainte Bid unu Romanu nuse va, mai nasce liberu, ci fiecarele se vanasce sclavul Domnului strainu." (pag. 165).

Averea terei va fi averea Domnuluistrainu." (pag. 165).

Domnul strainu ereditariu va preferlRomanilor pe top perucherii striini, pe toprenegatii §i veneticii care aru avè vre o ca-pacitate de a in§elà pe Romani, de a-i stoarce§i de a-i face ca sa, le fie ru§ine de numelelor." (pag. 169).

Pentru a cruta gustul lectorului §i simti-mgntul de bunacuviinO, ne oprimu de a con-tinua asemene citatiuni. Cele reproduse pangaci sunt prea suficiente spre a dovedl valoa-rea ideilor scoalei Barnqiu in aceasta pri-vinta §i. lipsa de tactu de a le publica intimpul de fatä.

Previ4iuni1e Magistrului ei, dupa cum tollne-amu convinsu astali, nu s'au realisatu, ci

s'a realisatu contrarul lor. In ceea ceprivesce partea dreptului pnblicu din acele

4

74

previ4iuni, eroarea lor erà de la inceputumanifestg, ameninprile D-lui Barnutiu despreperderea libertätii teritoriului §i perderea a-verii nationale sub Domnul strginu erau nu-mai o Doug dovadA de confusiuneace domnesce in totu opul D-sale. Acele pe-ricule s'aru fi pututu referi la timpurile feo-dale, pe care ns6 de la revolutiunea francesIincoace le-a invinsu Europa odatI pentru totdeauna. Nici unu principe dintr'o tail a Euro-pei apusene nu mai gandesce astA4i a confundàstatul cu persoana sa, averea Statului ca a-verea sa privatg. AtIt regii Prusiei, En-gliterei i Italiei, ct i impraii Franciei §iAustriei primescu sub forma listei civile unusalaria de la Statu ca cei d'intIi functionariai lui, i veniturile i cheltuelele Statului seficseazI prin budgete publice separate, caren'au nimicu a face cu averea Principilor. Aignorà asemene lucruri de pe catedrI, ar vrè

qicl a speculà cu nesciinta aulitorilor,pentru a le introduce in capu o confusiune,potrivitl poate ca interesul une partide, dar

CuflU iiiteresul adev6rului,

7 5

Earg, in ceea ce se atinge de urmgrile prac-tice ale Principelui stainu in privinta nati-onalitItii, s'a int6mplatu ceea ce putd sg,prevadI ori ce omu cu minte §i. cu bung cre-dino ce se va intèmpla : in locu ca Princi-pele stainu sI ne fi instrginatu pe not, elus'a indigenatu pe sine, si nu noi tindemu ane face germani, ci germanul tinde a se faceromInu.

daca este vorba de temutu, ne ceremuvoie a spune cg, singura noasta temere ar fiastIdi, nu cl noi vomu deveni vre 9dat6,

germani, lucru imposibilu, dar cl Principelegermanu ar putè deveni prea romInu, ade-a ar putb, cedëndu presiunii celor ce-lu in-cungiurg, sX adoapte spiritul de intoleranta,ce in timpul din urmg se manifesteaza intreRomInii din clasa de mijlocu cu aerul falsade spiritu de nationalitate.

4*

III

Modul Pertractarii.

Dupa ce amu ar5,tatu ideile principale alescoalei Barnutiu §i valoarea demonstratiuniilor, ne remIne a vorbi despre modul pertrac-ttirii §i stilul opului ce ne ocupg..

Vomu Oath §i aci, ca §i in observArile

precedente, a pune pe lectori in stare priucitgiuni numeroase din cartea autorului sA-§iformeze in§ii o opiniune impartialA.

Ceca ce din inceputu ne-a surprinsu la lec-turg, a fostu lipsa de sensu precisu alu cu-vintelor intrebuinlate §i contralicerea in care

77

se punu unele pasage Cu celelalte §i. prin ur-mare se anuleazA reciproc. Impresiunea pro-dug prin aceastA maniera este din cele maineplAcute; toatA frasa are aerul de a permitedoue intelesuri contrare §i toatl demonstra-Vunea p6cAtuesce prin eroarea logicA numitAquaternio terminorum.

Analizati d. e. unu pa. agiu ca acesta:

nDomnii Romanilor n'au fostu neresponsabilicumu au fostu si sunt dominatorii feudal"

Adeveratu ca Românii n'au esecutatu preDomnii loru ca AngHi si Francii cei civilisati:totusi si el i au judecatu, si pre unii i au nu-mitu buni si mari, pe altii rei si cumpliti. Apo-teosile si sentintiele lor sunt serse in analelesi in animele Rominiloru: Radu celu mare,Alecsandru si Stefanu celu bunu si mare, Aroncedu cumplitu, &."

Nu vrea sA. tic l aceasta, all bate jocu deint,elegerea lectorului? Responsabilu in intelesuldreptului publicu este acela, care poate fi. acu-satu inaintea unei autoritAti constituite a Sta-tului §i condamnatu de aceasta. Unu Dom-nitorul unu ministru etc. sunt prin urmare

78

responsabili, and la incetarea functiunii potufi tra§i la respundere pentru faptele lordati justitiei civile sau criminale a Statului.In locul acesteia D. Barnutiu ne vorbesce dejudecata in mima RomInilor" §i in opiniuneaistoricilor. Dar cu acestu chipu i impgratulNicolae alu Rusiei §.1 Ludovicu XIV alu Fran-ciei erau responsa,bili, fiinda s'au judecatu deinimele oamenilor privati, i toatg argumentati-unea responsabiliatii este unu jocu de cuvinte.

Altu esemplu. In § 97 D. Barnutiu incepecombaterile sale contra Domnului strginu prina 4ice (pag. 150):

Romanii dein Daci'a s'au batutu necontenituin contra dominatiunii straine atatu in Daci'avechia catu si in Daci'a lui Aurelianu."

Asemene. la pag. 157:Onoarea fiacarei natiuni se tiene de derep-

turile lor totu de un'a firme, nemutabili si ne-alienabili e& si libertatea ei, acumn a supnnepre Români la clomni straini va se dica a leatad', onoarea natiunale, fiendu desonore a fiuna natiune supusa la straini; precum aeést'aan demonstratu o si Germanii in dilele nostre

79

candu s'au redicatu toti cá unulu in contra luiNapoleone."

Aceia§i confusiune in cuvinte, aceia§i eroarein conclusiune. Alta este Domnul strlinu §i.alta este dominatiunea strAinI. Germanii nus'au revoltatu in contra persoanei lui Napo-leon, ci in contra subjuggrii lor sub Franta.iins6 fiinda Principele strginu alu RomIniei,se tine de casa Hohenzollern, RomInia nu estesupusg Prusiei, §i periculele ce le aratI D.Barnutiu in dominatiunea strging, n'au a facecu cestiunea Domnului strginu.

Alu treilea esemplu:

In § 57, D. Barnutiu numerg intre pro-bele despre dominatiunea continua a natiuniiromIne asupra Daciei §i bimba nationalg cacelu mai preciosu monumentu, care ne-a con-servatu o sumg, de nume geografice romane,d. e. Ampoiul, Ardesiul, Calata, Campulun-gul, Iassii, Caracalul, etc.

Dar aceste nu potu probh continuitatea, cinumai esistenta odinioarA a Romanilor pe pl-m6ntul Daciei, pe care nimeni n'a pus'o in

80

indoiala. l'entra 20 de nume geografice ro-mane in tara noastra ni se potu arata 100de nume slavone (Milcovul, Dèmbovita, Ialo-mita, Glavaciocu, Priscovu, Bucovetul, Do-brovetu, Popoveni, Lacrita, Preajba, Ilfovu,Jilava, etc. etc.), cari Ans6 earal nu pro-beaza continuitatea domniei slavone peste noi,ci numai esistenta Slavonilor odinioara in taranoastra.

Alu patrulea esemplu:

D. Barnutiu, in § 73, se intreaba : cine

e Romanu? §i arata apoi intre semnele ade-vèratului Romanu qi religiunea, fiindca, reli-giunea consacra nationalitatea, ap cat nu enici una orna mai nereligiosu decat cela cesacrifica dreptul §i constitutiunea natiunii salela familii straine." (pag. 98.)

Aceasta vrea s icti eara§i a se jud, decuv6ntul religiune. Religiunea este o credintasupranaturala, care dupa scopul §i spiritul einu a avutu nici °data a face cu nationalita-tea panAnteana, ci din contra a avutu tot-deauna unu caracteru cosmopoliticu ; de aceea

81

s'a o isu, O. preotul nu are natiune, §i deaceea, dad, noi am cldè d. e. sub domnireaRusiei, nu ar suferi religiunea noastrit intrunimic, de§i ar suferi ori ce alta parte a esis-tentei noastre.

Altu esemplu :

nlii,mb'a Romtiniloru e limb'a unui poporu re-publieanu ; si acesta institutiune si garantia re-publicana e mai tare de catu tote; ea face cipoporulu se aiba comuniunea vietiei si liberta-tea spiritului, adeca se fia republwa in sensulucela naturale alu cuventulni si atunci, candu is'au redicatu celealalte institutiuni si garantierepublicane.

Fiendu spiritul Rominiloru republicanu, pecare l'au conserbatu mii de ani in natur'a luicea originaria precumu areta limb'a lora repu-blicanl, nu pote fi mai acomodatg, pentru d'insiinece una forma de guberniu, decatu form'a re-publicana. (Pa. 143, 144).

Remarc4i acum, ce jocu se face cu cuv6n-tul republicA. La pag. 80 ni se spune, clRomgnii, dupg ce au scApatu de Bizantini§i de Barbari, s'au invoitu A fundeze douerepublice sau ducate." Republice sau Ducate!

82

Dar misterul se esplica prin nota de la § 61.

Ceea ce numescu alte natiuni statu noua secuvene se numimu cu Romanii republica, nu nu-mai pentruca asia cere firea limbei nostre, apoipentru ca statulu romanu pana astadi e repu-blica, dar' si pentruca cuventulu statu ca si ea-ventulu ouberniu" e forte ambiguu, si de aceease pote suci forte usioru in defavoarea liber-tatii.

-Atat'a autoritate avea numele republica siinaintea imperatoriloru, in catu de au si intro-dusu ei Illonarchf a, o au numitu totu deun'arepublica.

Noi in loen de statu sg, 4icemu republica,fiindca cuvèntul static se poate sud. Darcanddespotii i omani au p6stratu pentru despotiilelor tot numele de republia, nu s'a sucitu re-publica?

dad, republica va sa 4ica statu, atuncice insemneaza suscitata lauda a limbei noastrerepublicane, care ne arata, A nu alegemu altaforma de statu, cleat cea republicana?

Altu esemplu. La pag. 9 aflamu urmatoa-rea esplicatiune :

83

Jureprudenti'a Romana e divinaruns atquehumanarum rerum notitia, justi atque injusti sci-entiau adeca jureprudenti'a Romana e sistemade adeveruri juridice si politice carne se deducuen necesitate logica dein principiale supreme re-cunoscute si consentite de toti Romanii."

Cuvintele latine divinarum atque humana-ran/ rerum notitia, justi atque injusti scientia,insemneazg, pe romItiesce: cunoscinta lucru-rilor divine §i umane, sciinta justului §i in-justului. Comparati cu aceastA traducere es-plicarea D-lui Barnutiu §i concedeti, el laD-sa cuvintele latine sunt numai unu pre-testa nepotrivitu pentru a substitul ideile D-sale cu totul osebite de testul latinu.

In alte pasage, unde nu se vede dea dreptnlunu jocu de cuvinte, apare totu§i o lipsg, deori ce intelesu folositoru.

Mai nainte amu citatu deja faimoasa notaasupra improprietgririi generale a Rom6ni1or,in care D. Barnutiu ne mgrturisesce, e/ nueste cestiline mai grek decat aceasta, §i inlocu A ne o inlesneasa prin luminele D-sale,

54

ne spune numai, a lasa Statului romanu 0,o determine mai departe.

Tot a§a, de folositoare sunt sfaturile asu-pra conditiunilor sub care sa se consolideze

Unirea intre Romania §i. Moldova, cestiunegrava pentru tara noastra, §i care merità oesplicare lamurita din partea reposatului ma-gistru. Eata ce spune D-sa :

Unirea Moldovei si a tierei Romine se fiafederatiunea amenduroru suptu unu Duce. Fe-deratiunea recunosce si respepta autonomi'a co-muniloru, tienuturiloru si pre a amenduroru tie-rilorn, ele sacrifica numai atatu dein autonomi'alora catu cere interesele publicu a tota natiu-nea Romfina, in celelalte remanu libere si au-tonome."*)

Comunile si tierile Române prein federatiunenu pierda nemica dein derepturile si folosele ceau avutu, si natiunea cêstiga poterea, pre caren'an avut'o nece nna data si care'i e atatu denecesaria."

Vine apoi obligatiunea de a reintroduce

*) Pe basa acestui pasagiu s'ar putè lull scolarii lui Bar-nutiu g'i cu separati§tii din Iassi.

85

dreptul romanu, apoi o frasa contra Princi-pelui strainu §i contra colonielor strainelucruri ce n'au a face cu conditiunile Unirii,si in fine la pag. 94 ni se spune :

Nu e mai patina periculosa lips'a colleen-

tratiunii necesarie, acésta e lips'a de potere siduce la anarchia.

Aci asia dara nu e nemica mai de doritudecatu c6. Rominii se nu se conduca in operaunirii de inspiratiuni straine, ci se se condacade geniulu lora Romlnu cela ce i a conserbatupana acumu."

A§a dar teoria utill, prin care D. Barnutiuprepara pe scolarii sei din Iassi la cestiuneacea grea a decentralisarii, este, ca Moldovasa sacrifice din autonomia ei atat cat cereinteresul natiunii, ear pe de alta parte sa nufie lipsa de centralisare, caci ne-ar duce laanarchie.

Nu scimu, daca scolarii D-sale sunt acummai lamuriti, cleat erau §i mai nainte, asu-pra acestei cestiuni.

Dar cele mai curioase pasage sunt acele,

86

unde D. BarnuOu din lipsá, de gándire pre-cisI sau de atenpune la ceca ce scrie, cade incontradicpuni. D. e.

Fiendu societatile unu dereptu naturale aluomeniloru, potestatea n'are dereptu a le proibi,a le pune piedece si dificultati, ele se potu foral&de catra cetatiani si fora de concesiune deinpartea potestatii" (pag. 103).

.ánsd in contra societdfilor secrete, cl. e.

francmasoneria, trebue sá viná intru ajutoru li

npotestatn legelativa proibindule pre to-te in forma. Potestatea legelativa are se de-termine ce societati se potu formá, en permi-siunea ei, ce baserice, ce comunitati, ce corpo-ratiuni, ne fiendu rece dereptu nece politicu ase formA atari fientie straine pe teritoriulu na-tiunale ; dupa legea romana (L. 1. de eolleg.D. quod cujuscunque universit.) corporatiunile,colegiale, comunile se potu constitui numai cupermisiunea statului." (Pag. 104).

A§a dar : Románii la pag. 103 sunt liberia fornak societ4i Mil concesiunea potestátii,dar la pag. 104 societIple lor nu se potuconstitul färá permisiunea potestI0i.

87

Altu esemplu :

La pag. 41 se 4ice despre dreptul consue-tudinalu, cl i0 are fundamentul in consci-ilia, cea moral. 0 religioas5, a poporului 0trgesce in aceasta ca o tradipune 0 ereditatenationalg, ear celu scrisu se nasce comune-mente din arbitriuri 0 din scopuri egoistice0 contranationali." Ans6 la pag. 23 cetimu :

Dupa ce s'au datu legile regie cea mai mareparte a dereptului consvetudinariu s'au prefa-cutu in dereptu scrisu, totusi au remasu multenescrise, dereptula eri necertu (incerto jurePomp. D. 1, 2, L. 2, § 3) si judecii poteau seasupresca si se faca abusuri. Deci Plebeii aucerutu codice, pre care se nu lu pota suci dupaarbitriulu loru consulii si judecii patriciani ce'sicautau numai interesulu propriu."

Dar cea mai insemnatg §i mai periculoasgcontra4icere a D-lui Barnutiu este argumen-tatiunea D-sale din dreptul naturalu, cum noiavemu suveranitate peste teritoriul vecheiDacie.

Cei ce sustienu, ca nu e nece unu dereptu

88

naturale, si ca-totu dereptul e numai positivusi istoricu, sustienu iota deuna data, ca nu enece unu derepta naturale nece pentru genti,si ca totu dereptulu asia numita alu gentiloru(jus gentium) e aseminea numai positivu si is-toricu.

/7Noi ne declaramu in contra acestei triste dop-trine si aci cama ne ama declaratu in dereptulpublicu interna si provocamu la ratiune, fon-tan'a derepturilor omenesci, si la personalitateagentiloru, carea fiendu comune si naturale aces-tor'a tuturoru, se intielege, ca aceste deu sealba si derepturi naturali unite ca ratiunea sicu personalitatea loru, derepturi mai vechi decatu ver ce autoritate séu conventiune, neviola-bili si nedependenti de la aceste si de la po-terea precumpanitoria.

Esistu asia ddra, afora de derepturile celepositive ale gentiloru, pre care le au nascutusi le schimba arbitriulu celor potenti, si aimdereptu naseutu dein ratiunea gentiloru si Ile-mutabile, pro carele de si nu la recunosca con-gresele color potenti, ola esiste ca tote aceste,pentru ca lu recunosce nmanitatea, ferecata incatene de acesti'a si condamnata la paupertatesi nescientia; lu recunoscu gentile despoiate depersonalitatea loru, sfaseiate si -eondamnate de

89

dereptulu positivu a fi proprietatea uno= fami-lie fortunate care 'si au edificatu palatiale lorupre mormentele acelorasi ; de la autoritatea luisuprema ceca ce da voia asupritiloru a respingepoterea cu potere 'si ascepta reinvierea si gen-tile pre care le au omoritu tirani'a positiva, siautoritatii lui cata se se supuna tote gentile sitote derepturile istorice ale acestor'a si ale do-minatoriloru lora, pentruc,a acestu dereptu e maivechiu de catu tote derepturile loru istorice,mai vechiu de catu istori'a. (pag. 181, 182, 183).

Foarte frumos Osa! Sg, vedemu ns6, ince raportu stau aceste cu Dacia :

nPrein dereptulu teritoriului intielegemu de-reptulu de proprietate ce are universitatea na-tiunii Romine asupr'a pamentului Daciei, cardein Moldov'a si in Tier'a Românesca in respeptucatra straini e dominium plenurn (cumu dicu po-liticii) si de jure si de facto; in Besarabi'a siBucovin'a inca e alu universitatii natiunii Ro-mane si de jure si de facto, ma e afeptatu cuserbitute rusesca si nemtiescau (pag. 116).

Intrebare : de unde deriva dreptul nostru,adeca dreptul Romanilor, asupra pam6ntuluiDaciei ? Cum, dupa pasagele elocuente ale

90

D-lui Barnutiu citate mai sus, intemeiaza,

D-sa suveranitatea noastra teritoriala?Despre aceasta gasimu numai o mica nota

laturalnica la pag. 124 in urmatorul cuprinsu:Bomanilor era solemne a lua agrii celor in-vin0 in belu ?i a-i da la ai lor ca premiualu viptoriei.

Ori cine simte contra4icerea acestor r6n-duri cu acea argumentatiune din dreptul na-turalu. Va sa 4ica, noi posedamu Dacia incontra dreptului naturalu invocatu de D. Bar-nutiu! Va sa 4icI Romanii au venitu cu »pu-tere precumpanitoare," au invinsu pe Daci,i-au despoiatu de teritoriu §i l'au impartitula ai lor, nimicindu nationalitatea supusa!

Dupa asemene inceputu alu suveranitatiinoastre teritoriale, D. Barnutiu ar fi facutumai prudentu de a na invoca personalitatea§i dreptul eterna alu gintilor despoiate."

Cu cartea D-sale in mana Rusia §'ar putèjustifica subjugarea Besarabiei §i ar putè jus-tifica o subjugare a Romaniei intregi, repe-tindu frasa suscitata din dreptul publicu aluD-lui Barnutiu : noi Ru§ii suntemu ca

91

Romanii, nou6 ne este solemne" a luà agriicelor invin§i in belu §i. a v6 impartl Roma-nia intre Ru§i ca premiu alu viptoriei."

2.ns6 adev6rul nu e nici in una nici inceealalta din aceste- doue contradictiuni aleD-lui Barmqiu. Adevgrul ne pare a fi inpropus6ciunea, ea, unu poporu are dreptul deesistenta nationala §i. teritoriala, nu in urmanalionalitatii sale brute, ci numai in m6suracontribuirii ei individuale la cultura umani-tap intregi, §i prin urmare, ca, unu poporucare a remasu indiferentu cand s'a spoliatude o parte a teritoriului seu, de limba, de

tradiplue si de legile sale, a meritatu sa lepearda, §i a pe de alta parte numai atuuciva avè dreptul sali recastige pamèntul per-dutu, cand in mijlocul concurenp cu veciniisei in artele civilisatiunii se va aran demnude vechea positiune geografica la care aspirasi de suveranitatea ce o reclama.

°Meya cuvinte ne rema= de Osa in pri-Tinta stilului carp, de care ne ocupamu,

92

Doue pasage scrise cu cä'ldurti, §i bine inspi-rate ne amu %tutu datoria a le reproduce :este AntAi celu relativa la Constantin M. din§ 44, citatu in partea I a criticei noastre,este apoi acela despre dreptul nationalitAtilorsubjugate, citatu ,in partea aceasta.

Dar alte probe nu am intAlnitu in carteaD-lui Barnutiu, i nici nu putemu asceptà,stilu bunu de la una autoru, cAruia i-am de-monstratu in critica de tata unu §iru atit demare de erori in contra logicei §1 de ambi-guitAti limbistice.

DaeA tot* mai relevAmu Ana vre o cA-teva pasage relative la stilul D-lui Barnutiu,este numai pentru a protestà din partea noa-strA in contra unor espresiuni, ce nu ne parupotrivite cu tonul de demnitate i bunIcuvi-intA, ce trebue sA, caracterizeze productiounilescientifice.

Despre perucherii" ce dupg opiniunea D-lui Barnutiu ni-i va aduce Principele strAinupentru a ne esto arce," ama vorbitu mai sus.De acela§i calibra sunt urmAtoarele espresiuni;

93

17Congresele si conferintiele principiloru ara finumai congrese si conferintie de talhari, asemi-nea si conventiunile si traptatele lora asupeagentiloru numai conventiuni si traptate de talhari.

(pag. 182).

»In ultra domnii franci si italiani afora deaceea ca araint roduce absolutismu si in tierileRomanilorn, spre carele sunt aplecate tote di-nastiele, ei ar umplé posturile eu de ai lora, sipre Romanii injuriati si nemultiamiti i aru trapta,cá, pe rebeli. Apoi candu ara vedé Romanii predomnulu francu séu italiana incungiuratu detoti arlechinii, fachinii, si favoritii culesi deintota Gali'a si si inaintati la grade inaltepolitice si militari ca delaturarea Romaniloru,si candu aru vedé toate prensoriele Romanieiunite pline de Romani pusi in fera dereptu eri-meni politici, etc. (pag. 160).

Se aiba Romanii grigia special° de margi-nile teritoriului lora a se se intareasca en lo-cuitori Romani pre malulu Dunarii, care acume furata. (pag. 141).

Se nu fia condemnati Ronalnii a tiené totesambetele si serbatoriele jidovesci, si a'si cum-paré, imbracamentulu, pana si panea de tote di-

94

lele de la jidovi, nenia si alte adunature, ct-.

(pag. 106).

Comuniunea ntilitatii si salutea tuturoru (sa-lus omnium), pro care o doresce si o voescetotu Rominulu areta si necesitatea comuniuniiderepturiloru si a detorieloru, ca-ci ar' fi con-tradiptiune, ei unii se se bucure numai de fo-losele unite cu proprietatile intense, cu postu-rile graso." (pag. 181).

O alta injosire, ansa nu in espresiuni, ci dinnenorocire de mai adancu, se 'afla la pag. 11.

nJureprudenti'a Romana nu desparte sistem'ajuridica si politiea de catra morale si religiuneasia cumu facu politicii Franci si Germani mainuoi; acesti'a credu, ci legelatiunea en atatuva fi mai deplinita en catu va fi mai departatasi mai desbracata de tote ideele si sentimentelenatiunii cele religiose, morali si omenesci."

Aceasta nu este adev6ratu, §i noi nu neputemu ascunde impresiunea ce ne-a facutude a yea o carte de scoala desceptandu inspiritul studenWor prin asemene propunerineesacte ura in contra culturei a doue nati-uni, care ne sunt superioare in toate privin-

tele ì (le la tare avemu Inca multe de in-v6tatu. Noi provocgmu pe ori cine s ne ci-teze unu singuru politicu germanu sau fran-cesu, care sg fi crelutu, a legislatiunea vafi cu atat mai bung, cu cat va fi mai des-bracatg de toate ideile religioase, moraleomenesci. Pana, dad ni se va dà aceastg do-vada, noi, din clta cunoscinta avemu despreautorii germani i francesi, repetimu ca aceaasertiune este unu neadevru neiertatu intr'ocarte de sciintg.

Ne oprimu aci i ne grabimu a terminäinfine aceasta prea lungl critica.

Penibilg trebue sa fi fostu impresiunea eiasupra lectorilor, ans6 penibilg a fostu §i pen-tru noi lectura cartii D-lui Barnutiu i sar-cina de a o urmarl in toate sinuositatile ei.

Numele acestui barbatu i meritele necon-testate ce §i le-a dobanditu in anii 18481849 pentru Romä'nii Transilvani sub impre-jurarile cele mai grele, ne-au impusu datoriaa inè saml si de lucrarea sa scientifica,

96

nu este a noastra vina, dad, singurul tributuce amu pututu aduce reputatiunii sale, a fostunumai silinta 0 atentiunea incordata, cu carei-am cetitu cartea.

Mai departe nu era in stare 0 nu era indreptu a merge respectul nostru pentru Bar-nutiu. 0 reputatiune ca0igata in luptele dinTransilvania de la 1848 §i 49 nu putea sa,prefaca, eroarea in adev&u, fanatismul in uma-nitate , despotismul in swan, liberala. Si

daca Simeon Barnutiu s'a alunecatu pe acea-sta cale falsa, togmai numele lui ne-a provo-catu a-lu combate 0 a-i respinge eroarea, pen-tru ca nu sub bandiera acestui nume cunos-cutu de Romani sa se introduca contrabandaneadev6ru1ui in politica Romaniei libere.

0 norocire pentru noi estei ca erorile fun-damentale ale acestei scoli sunt sustinute princartea magistrului ei inteunu moda a§a deimperfectu, cu argumente slabe, cu demons-tratiuni false 0 cu o lipsa de spiritu scientificu,precum n'amu fi crelutu cu putinta a oafa intr'o carte d.e sciinta. Frasa din pre-fatiunea scolarilor D-lui Barnutiu :

97

Potemu asecurá pe ori tine, ea in scrierilelui Barnutiu generatiunea nostra si cea veni-toria voru MIA tablele dereptului natiunale aluRomâniloru, dein care voru invetiá a trainatiune libera, chiamata de a avé partea salegitima in vieti'a poporeloru regenerate

caracterizeazg nu scrierile lui Barnutiu, ciincrederea ce meritI scolarii sei.

Nu, nu, aceste- nu sunt tablele dreptuluinationalu" alu Romanilor, §i vai de natiuneanoastr4, daa conducerea ei s'ar inspirà vreodatI de asemene principii. In contra lor trebue

apelImu la adevrul nestamutabilu i sg, lespunemu, a regenerarea noastrg nu poate in-cepe cleat in spiritul civilisatiunii moderne,ear nu prin reactiune la dreptul romanu,cu atat mai putin prin rItIcirea la idei bar-bare, ce nici odatI nu au fostu realizate inacelu dreptu.

Contra atacului religiunii cre§tiue, doveditudin pasagele citate in partea Antai a criti-,cei noastre, vomu aduce aminte scoalei Bar,nutiu, cg, cela d'intgiu progresu adevgratu aluomenirii Europene este datoritu cre§tinismu-

5

98

lui, care a proclamatu icieea egalitItii §1 iu-birii fratesci intre top oamenii fait escep-tiune §i a resturnatu astfeliu cu dreptu cuvgntuimperiul romanu, a arui religiune puteh, sldedice temple virtutii, concordiei §i legilornatiunali," dar nu puteà sa impedece una dinpetele cele mai negre, care stigmatizeazg cul-tura unui poporu, adecg sclavia, sclavie ri-dicatti, la Romani in sistema legalu, a dmisä

§i sustintitä, de d6n§ii in totu timpul, pusti,

chiar in fruntea jurisprudentei lor, a cArii In-stitute despre dreptul persoanelor incepu cateribila frasI: Summa divisio de jure perso-narum haec est, quod omnes homines aut li-beri sunt aut servi (Inst. I, 3. pr.) adecg:

cea mai inaltä" implqire a dreptului persoa-nelor este aceasta, cg, top oamenii sunt sauliberi sau sclavi.

Contra intregei tendin0 de a reintroducedreptul Romanu la noi, de a reinvià prescrip-tele celor XII table, de a produce lupteleagrului publicu, de a redescepth politica agre-sivg, a vechei Metropole, opunemu faptul de-cadentei statului Romanu. Care a fostu re-

99

sultatul politicei Romane ? Dupa ce au invinsupe rivalii lor, dupg, ce cu o cruçtime rara auruinatu 146 a. Ch. vechea Cartagine, dupace la 133 au derimatu si Numantia : acum,and Romanii, se aflau afara din ori-ce pe-riculu esternu, and la aparenta erau inculmea puterii lor si and aveau sa, ne do-vedeasca valoarea lor de civilisatiune pad-ilia, acum ne desfasura aim tablou de co-ruptiune si de decadenta, precum nu s'a maiv6lutu si nu se va mai yea in Istoria Eu-ropei. De la 13 pana la 121 sunt revolu-tiunile Gracchilor, nadusite cu feru si cusange, la 110 apare Marius, la 88 este res-boiul civilu cu Sulla, la 73 teribila rescoalaa sclavilor, care nu mai puteau suferl juguldreptului Romanu, la 63 rusinoasa revolu-tiune a lui Catiliva, si apoi noue resboaie ci-vile iutre Cesaru si Pompeius, intre Trium-viri si partida republicana, apoi in fine Mon-archia si ce Monarchie ! Primul succesorualu lui August', Tiberiu, este o pilda despaima, care indigneaza consciinta Istoricilorde 18 secule ; dupa elu vine Caligula celu

nebunu , inaintea druia seuatorii Romaniajungu la ultima turpitudine, apoi vine Clau-diu cu faimosul reginiu alu Mesalinelor §i

Agripinelor, apoi Nero, tiranul proverbialu-al omenirii. Si ceea ce este inspgimIntAtoruin acestu tablou alu Istoriei Romane, nu esteaparitiunea acestor figure desnaturate de omu,_dar este faptul, a Romanii le-au suferitu, §i-am pleeatu eapul sub jugul lor, au sfldmatutoatI cultura lumii vechi pentru a priml dela ele panem et Circenses.

Dar ce sl descriemu noi cu o pang mo-dernI bInuitI de partialitate acele timpuriRomane ? Si lIsImu pe Romani sg, vorbea-scg, sl-§i descrie in§ii pe republicanii lor dinsecolul I inainte de Ohristos: Romanii deastIcli," slice Sallustu (Catilina, capu XII §iXIII) oamenii cei mai la§i ce se potu atlà,credu ca. a face injust4ii este o probl de in-trebuintarea puterii. Impudicitatea, desfr6na-rea, toate vitiurile au ngvIlitu peste Roma.Barbatii se prostitue ca femeile, femeile i§iafi§eazg. in publicu nerusinarea lor ; tineri-mea dupg ce vi-a resipitu averea familiar,

101

se aruna Cu ardoare in crime; cu inimelepgtate de toate relele, . nu esistft pasiune decare s'ar putè lipsl, 0 pentru a le satisface,ori-ce mijlocu de a cA§tigit bani 0 de a-icheltul le este bunu. Inteunu statu ap deintinsu 0 a§a de coruptu Catilina a pututu cucea mai mare uprintg, sg, grupeze in jurulseu o multime de oameni ded4i la toate cri-mele 0 la toate viliele!"

Eacg resultatele politicei romane ! Eaarespunsul, ce-lu dg, Istoria la frasa D-lui Bar-nutiu a armele fi yolitica au sd regenerezeRe Romani (pag. 188). Armele 0 politica auruinatu pe Romani o stranie intoarcere anaturei ar fi, and ar regenerà astIO pe Ro-mani !

Dar abstrag6ndu chiar de la aceastg do-vadg, istorica .0 admit6ndu, a dreptul pub-? icu 0 administratiunea Romanilor eran celemai perfecte, totu0 tendinta de a incepe im-bunatItirea poporului nostru prin introduce-rea dreptului Romanu nu este mai putin falsa0 ,periculoas0,. Dad. Itomanii cei vechi au

102

fostu virtuo§i §i fericiti in statul lor, causade sigur nu a fostu jurisprudenta lor cea bung.,ici din contra ei au fostu causa jurisprudenteicelei bune §i aceasta a fostu numai efectulvirtutii romane. Faceti antaiu pe poporul ro-manu inteligentu §i activu, dati-i prin scolibune lumina §i. independinta de caracteru aadevgratului cetateanu, §i apoi forma juridica,dupg, care i§i va intogml elu relatiunile salepublice §i private, va yen! de la sine §i vafi acomodata starii sale de cultura,. Dar nuincepeti cu regulamentare administrativa §i cuconstitutiune, caci de and e lumea nu s'a re-generatu nici unu poporu prin legi §i pringuverne ; ci legile §i guvernele au fostu nu-mai espresiunea laturalnica, resultatul esternualu culturei interioare a unui poporu, §i aasceptà cultura de la jurisprudenta §i de laguvernu, vrea sa, (licI a resturnh ordinea na-tural, a introduce spiritul centralisarii §i pa-tronagiului guvernamentalu, a lui cetateanu-lui increderea in sine insu§i, acelu pretiosuselfgovernment, care elu singuru platesce maimult dedt toate codificatiunile publice §i pri-

108

vate §i care este unica bazA solidA a adevg-ratei democratii.

Contra ultimei consecinte a scoalei Barnu-tin de a opri comerciul strAinilor §i de a goldmai ales pe evrei afarg din tarA ca periculo§iesistentei romIne, opunemu ideile fundamen-tale de umanitate §i de liberalismu, pe caresub nici unu caqntu, pentru nici unu timpu§i Cu nici una pretestu nu este permisu a

le infrAnge.Ifultimea strAinilor §i. in special a Evrei-

lor in tara noastrA este unu simptomu aunui mare r6u, nimeni nu o neagA. Darce mijlocu nechibsuitu de a atach simptomul§i de a lAsa 1'6111, sau cel putin de a atachmai AntAi simptomul ca speranta de a indrepthmai pe urmA r6u1 !

R6u1 nostru este lipsa de activitate §i. lipsade sciintA in poporul romInu. OdatA acestedefecte date, totu comercial §i toatA sciintatrebuià sA, deving, strAinet §i. strAinii au fostuprin urmare in mijlocul r6ului representantiipArtii celei bune, de care nu se Toate lipsi

104

unu statu fara a pelt Evreii au sustinutula noi activitatea comerciala, scolele dinFranta §i Germania ne au datu ideile de cul-tura. Noi numai atunci ne putemu lipsì dea ceste auxiliare straine, dud vomu fi in§ii instare a le suplinì din propriul nostru fondunationalu. Dar aceasta suplinire se dove-desce prin faptu positivu, adeca prin insa§iactivitatea noastra comercial §i prin insa§iinteliginta noasträ, dar nu prin negatiuneaesistentei strainilor. Pe evrei ii vomu inlaturàdud vomu fi cel putin tot a§a de activica §i dënii, ideile germane §.1 francese levomu inlocui, and ale noastre voru fi tota§a de _mature §i solide. Pail and ans6acea,sta nu este, a incepe persecutiunea con-tra strainilor, vrea s 4ica, a desfr6nä, barbariain contra libertatii, a sustinè obscurantismulin contra inteligintei.

Singura noastra cale de salute este in la-Orea cunoscintelor, §i ori ce timpu, care alai%din acesta Ara, ni se consuma ca intolerantii§i Cu esclusivismu ala numitu nationalu, este unutimpu perdutu spre ruinarea Statului nostru.

105

Nationalitatea", dad, acestu cuvgntu vreag tag unu meritu vi o valoare, nu poate fiunu pretecstu, sub care sa se ascunda egoismulvi barbaria, vi tinta noastra in viitoru nu estede a ne pastrà numai limba vi SAngele vi tell-toriul brutu, fgra alta aspiratiune mai nobila.Pe aceasta treapta Stau vi Indianii selbaticidin America, dar de aceea Indianii din Ame-rica constitue o horda vi nu o hatiune. Limbavi gngele vi teritoriul Sunt eleMente prep-oase ca mijlocu spre unu scopu mai inaltu, viacestu scopu nu poate fi altul deal progre-sul civilisatiunii omenesci prin toleran ta visciinta, prin bung stare material i moralapotrivita totdeauna cu meritul culturei unuipoporu. Dar a suStinè mijloacele prin unusistemu care nimicesce scopul, este cea maiabsurda din toate ratacirile politice, ce se

potu inchipul.Ceea ce nimeni s'aru fi crequtu cu putinta

in secolul al XIX-lea, la noi s'a intamplatu.S'au gasitu Profesori din inv6tinAntu1 pu-blicu vi barbati din ava numita partida libe-rala, cam sa se faca agentii inotori ai per-

106

secutiunii, s'au ggsitu preoti crestini, caresg, se Enema, in adunari publice cu ura ce opoarta in contra deaproapilor lor de alta cre-dinta. Si unii si altii au uitatu ratiunea esisten-tei lor, au uitatu a sell* si libertatea suntfocarul tolerantei umanitare, au uitatu ca reli-giunea crestina este iubirea neconditionata atuturor oamenilor fa'ra esceptiune.

In ori-ce mama de poporu, si cu atat maimult in massa unui poporu anca necultu,esista pe langä insusirile cele bune si unuinstinctu ascunsu, teluricu, brutalu, pe caretoti oamenii de bine si toate dispositiunilesalutare cauta a-lu tinè in josu, a nu-i per-mite esirea la lumina 06, de care nu esteyrednicu. In acestu instinctu se concentrarelele naturei omenesci: lenea, injustitia, in-vidia contra celui mai bunu si cruqimea san-geroasa. SI nu ne atingemu, sa nu deslegamuacestu elementu diabolicu! Secule nu sunt deajunsu, pentru a'lu infra inapoi si a readucepoporul pe calea adev6rului si a binelui, si

adese sunt ruine nereparabile singura remasita,ce atesteazI esistenta lui de odinioara, .

107

Apelul la acestu instinctu inimicu natureiomenesci eaca resultatul fatalu, la care ne-arduce scoala lui BarnuOu.

Din norocire noi nu suntemu Inca a§a dedeparte; sunt numai incercari, incercari deabiateoretice, care tindu a ne aluned spre aceaprapastie a peirei.

Amsd de aceea ne a fostu o datorie de adesvdli sistemul in toata goliciunea lui §i dda-lu combate, pentru ca oamenii de blindsimtu, adevgrafii iubitori ai natiunii romane,sa scie, unde voru 0, ne dug, tendintelescoalei Barnutiu.

Ceea ce ne sustine curagiul in mijlocul aces-tei confusiuni a timpului este increderea ne-clintita ca, daca s'a intëmplatu vre °data cacivilisatiunea sa invinga barbaria, nu s'a in-tëmplatu nici °data ca barbaria sa invingain modu durabilu civilisatiunea, §i in luptaacestor doue elemente nu incape indoiala,alu cui va fi viitorul 1