Introducere

Legea, actele normative în general, prin fucţia pe care o au pe plan social, fac parte din

categoria actelor de decizie prin care se realizează organizarea şi conducerea proceselor

social-economice. Fiind acte de decizie, ele trec în mod obligatoriu printr-o fază de deliberare,

în cadrul căreia trebuie realizate judecăţi de valoare în ceia ce priveşte selectarea celor mai

corespuzătoare soluţii pentru mersul dezvoltării sociale. O lege, ca de altfel orice act

normativ, este expresia unei gîndiri şi în funcţie de calitatea acestei gîndiri actul normativ

poate să producă în aplicare consecinţe pozitive, mai puţin pozitive sau uneori chiar unele

aspecte negative, practica socială fiind acea care, validează parametrii de calitate a soluţiilor

promovate prin lege.

Dacă e să definim izvoarele dreptului la etapa contemporană, putem spune că ele

reprezintă totalitatea actelor normative adoptate sau sancționate de puterea de stat în care sunt

exprimate normele juridice. Deasemenea trebuie să menționăm că izvorul principal și aproape

exclusiv al dreptului nostru îl constituie legea și actele normative în general (acesta este,

practic, principalul criteriu de clasificare a izvoarelor dreptului în prezent). 1

Actul normativ poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de organele autorității

publice, izvor care conține reguli generale și obligatorii a căror aplicare, la nevoie este

asigurată prin forța de connstrîngere a statului. Obiceiul juridic nu a putut acoperi totalmente

nevoile reglementării, consacrării și apărării relațiilor care s-au format o dată cu începuturile

vieții statale. Noile cerințe au reclamat formarea unor norme juridice noi – acte normative

juridice, care în ierarhia izvoarelor dreptului s-au situat și au rămas pînă în prezent pe primul

loc.

Actele normativ-juridice sînt adoptate de o autoritate publică, ce conţin un set de

norme juridice cu caracter obligatoriu, general şi impersonal, care reglementează relaţii

sociale şi a căror nerespectare cum am indicat mai sus, este asigurată la nevoie prin forţa

coercitivă a statului.2

Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa contemporană îl putem diviza în două

grupe mari:

- Legi;

1 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 285-2862 Pantea Oleg, Note de curs, Teoria generală a dreptului (Ciclul I), 2013, p.41

1

- Acte normative subordonate legii.3

Organizarea eficientă și coerentă a legilor și a actelor normative subordonate legii

influențează în mod promt sistemul judecătoresc. Astfel încît dispunînd și de un cadru nou

legislativ material și procesual, drept urmare a adoptării și punerii în aplicare a noilor legi și

alte acte normative ajustate la prevederile actelor internaționale la care Republica Moldova

este parte, sistemul judecătoresc la etapa actuală își desfășoară activitatea la o treaptă mai

avansată, formîndu-și practica judiciară reieșind din prevederile noului cadru legislativ în

scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și ale

asociațiilor acestora, ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor.4

În cele ce urmează vom determina care sunt actele normative subordonate legii,trăsăturile

acestora și aplicabilitatea lor.

1. Noțiuni introductive privind actele normativ-juridice

subordonate legii

Poziția predominantă a actului normativ în sistemul izvoarelor dreptului, în sistemele de drept

moderne,este determinată de necesitatea de a se asigura securitatea şi stabilitatea comerţului

juridic. Societatea resimte nevoia de siguranţă, de claritate și ordine în cadrul raporturilor

inter-sociale, raporturi ce se caracterizează printr-un grad sporit de complexitate, printr-o

accelerare, fără precedent, a cursului legăturilor pe linia producţiei și schimbului de activităţi.

Actul normativ previne nesiguranța dreptului, incertitudinile rezultate din schimbările rapide

ce au loc în societatea industrială modernă.5

Aşa cum am precizat mai sus, actele normative date în executarea actelor normative primare

(n.n. lege în sens restrâns, ordonanţe de Guvern) trebuie să fie date cu respectarea competenţei

constituţionale şi legale a organului emitent şi cu respectarea actelor normative cu forţă

juridică superioară.6

Alături de activitatea legislativă a Parlamentului, practic toate organele de stat înfăptuiesc o

activitate normativă, adică emit acte cu caracter normativ, iar în unele cazuri chiar și unele

3 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 2884 M.Poalelungi, Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile, Editura Cartier Juridic 2006, p.85 D.Savca,E.Cușcă, Note de curs, Tehnică legislativă, 2013, p.25

6 Revista Transilvană de Științe Administrative 2(31)2012, p.121

2

organizații, instituții nestatale adoptă, în limitele competenței lor, acte cu caracter normativ.

Actele normative sunt destul de variate și pentru a produce efecte juridice trebuie să

îndeplinească anumite condiții:

- să nu conțină dispoziții contrare legii;

- ele nu pot da reglementări primare, intervenind doar secundum legem;

- ele nu pot intervene în domenii a căror reglementare este prevăzută a fi dată prin

lege;

- ele trebuie să fie date în limitele competențelor materiale și teritoriale ale organului

de la care emană;

- ele trebuie să respecte ierarhia forței juridice a actelor normative în stat;

- ele trebuie să fie date în forma și procedura prevăzută pentru fiecare dintre ele.7

Cu toate că aceste acte normative sînt subordinate autorității legii și se conformează

prevederilor ei, ele produc efecte în aceeași măsură obligatorii ca și legea pentru subiectele la

care se referă. În cazul în care intră în dezacord cu legea, care se aplică întotdeauna prioritar,

aceste acte își pierd efectul lor juridic. La ele se referă: hotărîrile și moțiunile Parlamentului;

decretele prezidențiale; hotărîrile și ordonanțele Guvernului; ordinele, instrucțiunile și

regulamentele ministerelor, departamentelor și ale altor organe centrale ale administraiei

publice locale etc. Ne vom referire în supunctele următoare la cele mai importante dintre ele.

În sensul sublinierii importanței majore și locului determinat în sistemul de drept ale actelor

normative subordinate legii ținem să comentăm cu precădere art. 3 al Codului Civil al

Republicii Moldova, care prevede:

(1) Legislaţia civilă constă în prezentul cod, în alte legi, în ordonanţe ale Guvernului şi în acte

normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie

să fie în concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova.

(2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar în

cazurile în care sînt emise în temeiul legii şi nu contravin ei.

Nu ne referim cu precădere la legislația civilă, ci la importanța pe care o denotă actele

normativ-juridice subordonate legii pentru legislația civilă.

În alin. (1) este stipulat că legislaţia civilă trebuie să fie în concordanţă cu Constituţia. Prin

aceasta trebuie de înţeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul competent.

În conformitate cu art. 60 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul este unica

7 Radu I. Motica, Gheorghe C. Mihai. Introducere în studiul dreptului. Volumul I, p.148

3

autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul de a adopta acte normative

numai în cazul în care acest drept este stipulat prin lege. Chiar şi în cazurile stabilite de lege

aceste organe nu pot adopta norme primare de drept ci doar norme care au drept scop

asigurarea executării legilor. Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite

hotărîri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice

primare. Prin ordonanţe însă pot fi adoptate şi norme primare de drept; b) actul normativ

trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru categoria respectivă de acte

normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte (art.

93 al Constituţiei al RM). În cazul în care Preşedintele refuză să promulge legea aceasta nu

poate să intre în vigoare nici chiar printr-un act al Parlamentului. Actele normative

departamentale urmează să fie expuse expertizei juridice şi înregistrării de stat. În

conformitate cu p. 6 al Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie

1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor

normative departamentale actele nesupuse expertizei juridice şi înregistrării de stat „...nu au

putere juridică şi nu pot servi drept temei legitim pentru reglementarea relaţiilor de drept

respective sau aplicarea sancţiunii; c) actul normativ trebuie să fie publicat în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată în expres în art. 76

al Constituţiei Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.În

cazul în care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte juridice deoarece art. 76 al

Constituţiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”.

În conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele normative

subordonate legii trebuie: a) să fie emise în temeiul legii. Adică posibilitatea adoptării unei

asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege în acest caz se are în vedere actul

normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut în vedere că noţiunea de lege poate fi folosită

şi cu un sens mai larg. În aceste cazuri prin lege vom înţelege orice normă de conduită

respectarea căreia este asigurată prin forţa coercitivă a statului; b) să nu conţină dispoziţii

contrare legii în temeiul căreia a fost emisă sau contrară prevederilor altor legi; c) să nu

conţină dispoziţii contrare dispoziţiilor unui act normativ subordonat legii cu o forţă juridică

superioară. Pentru determinarea ierarhiei actelor normative nu este relevant faptul dacă

organele care au adoptat actele normative sînt subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu

actele adoptate de organele centrale au o forţă juridică superioară faţă de actele normative

4

adoptate de organele locale deşi autorităţile publice locale nu sînt subordonate ierarhic

organelor centrale.8

Cele expuse mai sus concluzionează că importanța actelornormativ-juridice este colosală

pentru funcționarea corectă și promptă a sistemului de drept.

2. Trăsăturile distinctive ale actelor normativ-juridice

subordonate legii

Conceptul de aplicare a dreptului este desemenea o anumita modalitate de realizare a

dreptului, aceea care presupune intervenţia unui organ competent al statului ce elaboreaza,

dupa o anumita procedura, un act juridic in anumite forme specific-denumite act normativ-

juridic subordonat legii. Aplicînd dreptul, organele de stat se manifestă ca titular ai autorităţii

de stat. Ele produc anumite efecte juridice în rezultatul cărora i-au nastere , se modifică sau se

string raporturi juridice concrete. De asemenea e cazul de menţionat faptul că în cadrul

acestor raporturi juridice are loc doar constatarea drepturilor şi a obligaţiilor subiecţilor

respectivi de către un organ conceput de stat, dar nu stabilirea din nou a acestor drepturi şi

obligaţii.

Cum ammenționat mai sus în lucrare, actele normative subordonate legii, trebuie să respecte

următoarele cerinţe:

- nu trebuie să cuprindă dispoziţii contrare celorlalte legi;

- nu pot reglementa relaţii sociale care sunt supuse normării prin lege;

- trebuie să se înscrie în limitele competenţei materiale şi teritoriale ale organelor de stat care

le emit,

- trebuie să fie adoptate în forma şi cu procedura prevăzută pentru fiecare din ele.

În acest sens actele normative subordonate legii au denumiri şi forme diferite în sistemul de

drept al fiecărui stat. 9

Actele normativ-juridice subordonate legii care au caracter general, impersonal, tipic.

Actul normativ acţioneaza în mod repetat în masura în care se produce ipoteza prevăzuta de

normă, producîndu-şi efectul impersonal şi difuz pînă la ieşirea sa din vigoare.

8 http://prolex.md/comentariu-cod-civil/dispozitii-comune/37-articolul-3-legislaia-civil.html, accesat 29.11.15, ora. 21.009 Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti – Teoria Generala a Dreptului, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011 2, p.76

5

Activitatea actelor normativ-juridice subordonate legii este precis determinată în timp,

momentul întrării în vigoare fiind acela al publicării în Monitorul Oficial, dacă textul normei

nu prevede o altă dată ulterioară.

Activitatea de elaborare legislativă este supusă unor reguli metodologice de tehnică

legislativă a căror respectare condiţionează validitatea actelor.

Activitatea de elaborare a actelor normativ-juridice este rezervată doar unor categorii de

organe ale statului.

Ceea ce ține de clasificarea actelor normativ-juridice subordonate legii, dupa subiecţi

cunoaștem:

Actele Parlamentului R.M.

Actele Preşedintelui R.M

Actele administraţiei de stat.

Trăsăturile enumerate mai sus a actelor normativ-juridice subordonate legii determină

supremația legii în coraport cu aceste acte precum și importanța acestora pentru

funcționalitatea corectăși echivocă a sistemului de drept.

În cele ce urmează vom prezenta o descriere succintă a celor mai importante acte normative-

juridice subordinate legii.

3. Hotărîrile și moțiunile Parlamentului

Conform Cosntituţiei Republicii Moldova - adoptată la 29.07.1994; promulgată 29.08.1994 –

art.60 prevede că, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii

Moldova şi unica autoritate legislativă. Una din atribuţiile de bază a Parlamentului conform

art. 66 – Constituţia Republicii Moldova este de a adopta legi, hotărîri şi moţiuni, de adopta

deci acte normativ-juridice subordonate legii. În art. 72 – Constituţia Republicii Moldova se

menţionează categoriile de legi şi anume că Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi

organice şi legi ordinare.10

De regulă actele normative-juridice emise de Parlament - sînt acte de aplicare a normelor

juridice și, prin urmare, nu conțin norme juridice și nu au caracter normativ. În același timp,

10 D.Savca,E.Cușcă, Note de curs, Tehnică legislativă, 2013, p.12

6

însă se mai elaborează hotărîri ce conțin anumite norme juridice. Aceste hotărîri sînt emise cel

mai des în scopul executării legilor, fiind subordonate acestora.11

De asemenea Parlamentul adoptă, în vederea asigurării reglementării tuturor domeniilor de

raporturi sociale, programe de elaborare a actelor legislative care cuprind denumirile actelor

care vor fi elaborate, domeniile raporturilor sociale ce urmează afi reglementate, autoritățile,

instituțiile și persoanele care le vor elabora. Aceste programe pot fi modificate și completate

de Parlament, la propunerea subiectelor cu drept de inițiativă legislativă. În exercițiul

dreptului de inițiativă legislativă deputații și Președintele prezintă Parlamentului proiecte de

legi și propuneri legislative, Guvernul proiecte de legi. Conform art. 15 al Legii privind actele

legislative – propunerea legislativă este propunerea înaintată de Președintele RM sau deputații

în Parlament de a se iniția în elaborarea unui sau mai multor acte legislative, care vizează o

anumită problemă sau un grup de probleme și care au menirea de a reglementa anumite

domenii ale raporturilor sociale. Asupra acceptării propunerii legislative Parlamentul adoptă o

hotărîre prin care stabilește termenul de elaborare a proiectului de lege, formează sau dispune

alte organe pentru formarea unui grup de lucru pentru elaborarea proiectului, stabilește după

caz, cuatumul retribuirii specialiștilor antrenați în elaborare, al altor cheltuieli aferente,

precum și sursele de finanțare a acestora.12

Deci Parlamentul este primul subiect întru elaborarea actelor normative-juridice

subordinate legii, avînd un rol diriguitor în procesul de funcționalitate și perfecțiune a

sistemului de drept.

4. Decretele prezidențiale

Natura juridică, importanța și funcțiile instituției prezidențiale impun ca atribuțiile acesteia

să fie prevăzute în textul Constituției.13

În conformitate cu art.94 Constituţia Republicii Moldova în exercitarea atribuţiilor sale,

Preşedintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg

teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova .14

11 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 291

12 T.Cârnaț, Drept constituțional, Editura Universitatea de Stat din Moldova, 2004, p.19913 Mihai Grigore,Teoria Generală a Dreptului,Editura PLM,Iași, 2009,p.5614 D.Savca,E.Cușcă, Note de curs, Tehnică legislativă, 2013, p.12

7

În acest sens, exercitarea funcției legislative de către Parlament reclamă și concursul altor

autorități. Președintele promulgă legile și este în drept, în cazul în care are obiecții asupra unei

legi, să o trimită spre reexaminare parlamentului în termen de cel mult două săptămîni;

Amintim că Președintele, în baza art. 73 din Costituție, este unul din puținii subiecți înzestrați

cu dreptul de inițiativă legislativă, alături de deputați și Guvern.15

În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele Republicii Moldova emite acte prin care își

manifestă și își materializează voința sa. Art. 94 alin.(1) din Constituție prevede că ”în

exercitarea atribuțiilor sale, Președintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru

executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 16

Deci decretele prezidențiale sunt emise de Președintele Republicii Moldova (șeful

statului) în situațiile prevăzute de Costituție și legi, în limitele competenței sale. Exemple de

astfel de decrete sînt cele cu privire la instituirea stării de urgență, la declararea mobilizării

totale sau parțiale, la declararea războiului etc. Decretele Președintelui sînt obligatorii pentru

executare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Categoria actelor normative nu include

toate decretele prezidențiale, ci numai decretele care conțin norme juridice. Nu sînt acte

normative, de exemplu, decretele aplicative (prin care se confer decorații și titluri de onoare,

se acordă grade militare supreme, se soluționează problem cetățeniei, se acordă grațiere

etc.).17

5. Hotărîrile și ordonanțele Guvernului

Guvernul este un alt subiect de drept susceptibil de elaborare a actelor normativ-juridice

subordonate legii și anume:

Art. 102 Constituţia Republicii Moldova menţionează că Guvernul adoptă hotărîri,

ordonanţe şi dispoziţii. Guvernul poate emite ordonanțe doar dacă Parlamentul adoptă o lege

specială de abilitare a Guvernului cu dreptul de a emite ordonanțe în domenii care nu fac

obiectul legilor organice. Modalitatea de emitere a ordonanțelor, cît și termenul de acțiune a

15 T.Cârnaț, Drept constituțional, Editura Universitatea de Stat din Moldova, 2004, p.221-22216T.Cârnaț, Drept constituțional, Editura Universitatea de Stat din Moldova, 2004, p.22617 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 291

8

acestora, posibilitatea de abrogare, suspendare și modificare sunt stabilite în art. 106/2 din

Constituție al Republicii Moldova.18

În perioada anilor 2000-2003, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat 3 legi prin care a

investit Guvernul cu dreptul de a emite ordonanțe în domeniile specificate în ele: Legea nr.

1211 din 31 iulie 2000 (Monitorul Oficial, 2000, nr. 102-105), Legea nr. 399 din 20 iulie

2001 (Monitorul Oficial, 2001, nr. 86-88); Legea nr.1270 din 25 iulie 2002 (Monitorul

Oficial, 2002, nr.110-112). În această perioadă Guvernul a emis doar Ordonanța nr. 1 din 26

septembrie 2000 privind stabilirea cuantumului taxelor consulare (Monitorul Oficial, 2000,

nr.121-123).

Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele se emit în condiţiile

articolului 106/2 şi anume în vederea realizării programului de activitate al Guvernului,

Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului

pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Legea de abilitare

va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite ordonaţe.

Ordonanţele întră în vigoare în data publicării, fără a fi promulgate. Dacă legea de abilitare o

cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului. Proiectul de lege privind aprobarea

ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen

atrage încetarea efectelor ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind

aprobarea ordonanţelor acestea rămîn în vigoare. După exprimarea termenului stabilit pentru

emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.19

Hotărîrile și ordonanțele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de

vîrf al administrației publice, exercitîndu-și autoritatea executivă și de dispoziție pe întreg

teritoriul statului. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituție și legi, prevăd măsuri de

aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă

centrală și locală, modul de realizare a activităților economice și financiare, reglementarea

unor contravenții etc.). Dispozițiile întotdeauna sînt acte aplicative. Hotărîrile Guvernului pot

avea atît caracter normative, cît și aplicativ. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se

emit pentru organizarea executării legilor. Din faptul că Guvernul adoptă hotărîri normative

nu rezultă că lui i se recunoaște și calitatea de organ legislativ.20

18 S.Baieș, N.Roșca, Drept Civil.Partea Generală.Persoana fizică.Persoana juridică.Ediția a III-A,Chișinău 2007,p.57-5819 D.Savca,E.Cușcă, Note de curs, Tehnică legislativă, 2013, p.13-1420 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 291

9

6. Ordinele, instrucțiunile și regulamentele ministerelor,

departamentelor și ale altor organe centrale ale administrației

de stat

În ceea ce priveşte ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale

conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice de specialitate sau

ale autorităţilor administrative autonome, acestea trebuie să fie emise în conformitate cu

reglementările cu forţă juridică superioară, fiind acte cu caracter administrativ ce pot fi

contestate în cadrul contenciosului administrativ.21

Ordinele, instrucțiunile și regulamentele ministerelor, departamentelor și ale altor organe

central ale administrației de stat se adoptă în baza prevederilor exprese ale legii, decretelor,

hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului. Ele se mai adoptă în mod excepțional, cînd asemenea

împuterniciri lipsesc, dar actul normativ de autoritate juridică superioară cere, în virtutea

conținutului său, să se elaboreze și să se aplice un act subordonat, care să impună un mod

unitar de executare.22

Deobicei, actele normative-juridice care reglementează activitatea ministerelor,

departamentelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sunt:

- Acte normative, regulamente, instrucţiuni şi ordine cu caracter normativ privind

domeniile specifice de activitate ale departamentelor;

- Proceduri de sistem/operaţionale privind metodele de lucru şi regulile de aplicat

pentru îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu;

- Proiecte de acte normative (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe, hotărâri ale

Guvernului, ordine cu caracter normativ, norme, normative, instrucţiuni) supuse

dezbaterii publice şi documente aferente acestora;

- Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului;

- Proiectul anual de buget de venituri şi cheltuieli pentru Minister;

- Programul anual al achiziţiilor publice, ș.a.

Totalitatea actelor normative-juridice subordinate legii emise de ministere, departamente și

alte organe central ale administrației de stat, au un rol diriguitor, dat fiind faptul că contribuie

la menținerea ordinii interne și funcționalității interne a acestora, care influențează vădit și

sistemul în general, sistemul de drept al statului.

21 Revista Transilvană de Științe Administrative 2(31)2012, p.12222 Ioan Humă. Introducere în studiul dreptului, p.79

10

7. Hotărîrile și dispozițiile organelor administrației publice locale

Hotărîrile și dispozițiile organelor administrației publice locale sînt emise în raza unității

administrative teritoriale în care funcționează ca organe locale cu competență generală ale

administrației de stat și sînt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor și pentru

persoanele fizice și juridice. Emise în baza și scopul aplicării legilor, decretelor, hotărîrilor, și

ale altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare, avînd precizat temeiul lor

legal, ele asigură exercitarea atribuțiilor de interes local ale autorităților menționate.23

Cu privire la actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale (hotărârile

consiliilor locale, dispoziţiile primarilor) trebuie respectat principiul subordonării faţă de

actele de nivel superior.24

Actele normative ale organelor locale ale administraţiei publice cuprind: hotărâri (ale

consiliilor locale), dispoziţii (ale primarilor). Aceste acte normative sunt emise în baza legii şi

în scopul aplicării legilor, indicându-se în cuprinsul lor temeiul legal în baza cărora au fost

emise. Ele sunt obligatorii în unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează

(municipiu, oraş, comună) atât pentru persoanele fizice cât şi pentru cele juridice, precum şi

pentru organele de stat din subordinea ierarhică.25

8. Izvoarele locale de drept

O grupă specială de acte normative, numite izvoare locale de drept, sînt actele emise de

administrația întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor; unii autori consideră că ele nu pot

fi izvoare de drept. Actele normative locale se răsfrîng numai asupra membrilor colectivului

dat, de exemplu: reglementează relațiile privind disciplina muncii, protecția munci, ordinea

interioară de muncă etc. Acte normative ale unor organizații nestatale fac parte din această

categorie, actele juridice unilateral cu caracter normativ care reglementează raporturile

juridice proprii acestor organizații, cum ar fi: cooperative, bănci, asociații, fundații etc. În

mod usual acestea emit acte cu character nejuridic și care suntrespectate în mod benevol de

către membrii lor..jriacestedice

23 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 292

24 Revista Transilvană de Științe Administrative 2(31)2012, p.12225 A.Crișan, Teoria Generală a Dreptului, Editura Eurostampa, Timișoara 2006, p. 29

11

9. Acte normative sancționate de stat

În condițiile democratizării societății o grupă aparte de acte normative o constituie actele

normative sancționate de stat. De exemplu, actele normative ale organizațiilor obștești, ale

colectivelor de muncă, etc, dacă au fost înregistrare cu acordul preventiv al statului sau după

aprobarea respectivă de către organele competente ale statului. Referitor la această grupă de

ate normative – ca izvor de drept – în literature juridică de asemenea nu există o părere

unitară.26

Concluzii

- Actul normative-juridic subordonat legii are o poziție predominant în mai toate

sistemele naționale de drept din lume, deci și în sistemul nostrum de drept;

- Actul normative este creația unui organ al autorității publice, între acestea un rol

aparte avîndu-l Parlamentul;

- Nevoia societății de siguranță, claritate,ordine și liniște își găsește suportul în

reglementările juridice din actele normative, reguli care pot fi aduse la îndeplinire

cu ajutorul forței de constrîngere a statului;

- Numai actul normative răspunde cerințelor de mobilitate a dreptului ca urmare a

dinamicii relațiilor sociale supuse reglementării juridice;

- Numai actul normativ poate acoperi, prin normele sale, întregul cîmp de reguli

obligatorii pentru întreaga sferă de relații sociale ce reclsmă reglementare juridică;

- Alături de activitatea legislativă a Parlamentului, practice toate organele de stat

înfăptuiesc o activitate normativă, adică emit acte cu caracter normativ, iar în unele

cazuri chiar și unele organizații, instituții nestatale adoptă, în limitele competenței

lor, acte cu caracter normative;

- Cu toate că actele normative-juridice subordonată legii, se conformează

prevederilor ei, ele produc efecte în aceeași măsură obligatorii ca și legea, pentru

subiectele la care se referă;

- Locul pe care îl ocupă actele normative-juridice subordinate legii în lista izvoarelor

de drept se datorează forței juridice de care dispune și de autoritatea organului de

stat care îl emite în cadrul sistemului autorităților publice.

26 G.Avornic, Teoria Generală a Dreptului, Ediția a II-A, Editura Cartier Juridic, 2012, p. 292

12