TEMA RAPORTULUI:

CONTESTAREA ACTELOR EXECUTORULUI JUDECĂTORESC

FACULTATE: DREPTUNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

AUTOR: VLAD POPASTUDENT ÎN ANUL 4

COORDONATOR: TALMACI ROMAN

CHIȘINĂU 2012

Executarea silită constituie un mijloc de procedură, prin care creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre, decizie, încheiere, ordonanţă ori sentinţă cu caracter civil, sau printr-o hotărâre a altui organ recunoscut de lege, constrânge debitorul cu concursul organelor de stat competente să execute obligaţia ce decurge din hotărârile menţionate.

Conform art.3 din Legea privind executorii judecătorești, actul întocmit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor sale legale, este act procesual de autoritate publică, are forţă probantă, se prezumă a fi legal, iar în cazul când este întocmit în cadrul procedurii de executare, poate fi contestat în modul stabilit de Codul de executare.

În scopul de a delimita termenele generale de contestare a actelor executorului judecătoresc, este necesar de a clasifica actele respective. Reieșind din prevederile Codului de Executare, ele pot fi clasificate în două categorii: acte legate de punerea în executare a documentelor executorii (art. 65, alin (1)) sau acte de executare (art. 161-163) și încheierile executorului judecătoresc (art. 66, alin (1)), care prevede că intentarea, amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

Încheierile executorului judecătoresc formează o categorie aparte în clasificarea descrisă mai sus numai în ceea ce privește termenii de contestare a lor, iar în sensul Titlului IV din Capitolul XIV al Codului de Executare, se includ în categoria de acte de executare.

Termenul general acordat de către Codul de Executare pentru contestarea încheierilor executorului judecătoresc este de 10 zile de la data comunicării (art. 66 alin. (2)), iar pentru actul de executare întocmit de executorul judecătoresc – 15 zile (art. 162, alin (1)) de la data săvârșirii lui ori a refuzului de a săvârși anumite acte, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, terţii care nu au participat la procesul de executare pot contesta actele de executare, întocmite de executorul judecătoresc, în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuie să afle despre aceste acte. Pentru aceste cazuri, art. 161, alin (1) și art. 162, alin. (2) al Cod de Executare stabilesc termenul de 6 luni în care actul de executare al executorului judecătoresc poate fi contestat. Termenul respectiv curge din momentul săvârșirii actului și se răsfrânge inclusiv asupra repunerii în termen în condițiile Codului de procedură Civilă.

Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmânare a actului persoanelor indicate la alin.(2) şi (3) , art. 67, Cod de Executare, sau de la data comunicării actului. În cazul când acest lucru nu este posibil, el se publică în Monitorul Oficial, iar termenul începe să curgă din data publicării.

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin. (1) se înmânează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntârziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire.1

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmânării lor unui angajat din administraţie, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului.2

1 din art. 67 Cod de Executare al RM2 din art. 67 Cod de Executare al RM

Conform art. 65 Cod de Executare, actele executorului judecătoresc legate de punerea în executare a documentelor executorii sunt: încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură. Erorile materiale sau formale comise la întocmirea actelor legate de punerea în executare a documentelor executorii se pot corecta de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea motivată a părţii interesate şi nu pot servi temei de contestare sau de anulare a actului executorului judecătoresc. Cererea privind corectarea erorilor materiale sau formale comise la întocmirea actelor va fi soluţionată de executorul judecătoresc în cel mult 5 zile de la primire, prin emiterea fie a unui alt act procedural, fie a unei încheieri de refuz în corectarea actelor, după caz.

(4) Încheierea privind refuzul corectării actelor poate fi contestată în instanţă de judecată în decursul a 5 zile de la comunicare.

O categorie distinctă in cadrul totalității actelor executorului judecătoresc din punct de vedere al termenului contestării lor, sunt încheierile. Prin încheieri se dispun următoarele acțiuni: intentarea, amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere. Aceste acte, conform art. 66 Cod de Executare, se contestă în termen de 10 zile de la data comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a executării, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul de Executare. Pentru acest caz, codul prevede o excepție la art. 78, alin (1), lit. e) Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a examinat contestarea.

În sensul art. 161, care determină cercul persoanelor care pot contesta actele de executare, încheierile executorului judecătoresc pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. O excepție de la regula dată este prevăzută la art. 60, alin. (4): încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art.61 lit.b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; şi e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.

În ceea ce privește procedura de judecare a cererilor de contestare a actelor executorului judecătoresc(art. 163, Cod de Executare), ele se judecă în procedură civilă, se înaintează împotriva debitorului sau a creditorului şi se examinează în instanţă de judecată (inclusiv în cea ierarhic superioară) în cel mult 30 de zile.

Relativ la acest subiect, Plenul Curții Supreme de Justiție s-a expus, menționând că nu sânt de competenţa instanţei de contencios administrativ acţiunile privind contestarea încheierilor şi actelor executorului judecătoresc legate de executarea hotărârilor cu caracter civil , dat fiind faptul că ele se examinează în ordinea procedurii stabilite de cartea întâi, titlul IV din Codul de executare, de către instanţele de drept comun.3

Conform art. 161, alin (2), cererea privind contestarea actelor de executare se înaintează în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul

3 extras din hotărârea plenului CSJ cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ

municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc. Dacă cererea este depusă în temeiul aliniatului citat mai sus, ea nu se supune taxei de stat. Hotărârea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs. Executorul judecătoresc poate fi invitat să dea explicaţii referitor la actele contestate. Reieșind din prevederile art. 163, deducem statutul executorului de intervenient accesoriu, așa cum participarea lui nu este obligatorie și executorul judecătoresc nu înaintează pretenții proprii.

Reieșind din caracterul civil al litigiului, precum și din dispozițiile art. 163, alin (2), sarcina probaţiunii este pusă în seama reclamantului.

Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, legale în fond, nu pot fi anulate pe motive formale.

Pentru a evita abuzurile din partea debitorilor de rea credință, art. 163 Cod de Executare prevede că în cazul respingerii cererii, reclamantul poate fi obligat, la cererea intimatului sau a executorului judecătoresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării.

Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului judecătoresc de a întocmi/efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la îndeplinirea actului respectiv se execută de către executorul judecătoresc în termenul stabilit de instanţa de judecată. În cazul neexecutării în termen a respectivei hotărârii judecătoreşti, executorul judecătoresc poate fi sancţionat de instanţa de judecată cu amendă de până la 10 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de întârziere (o unitate convenţională este egală cu 20 de lei). Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată cu recurs.

În sensul art. 161, alin. (1) Cod de Executare, actele executorului judecătoresc pot fi contestate de orice persoană care se pretinde lezată într-un drept recunoscut de lege.

O derogare de la regula contestării actelor executorului judecătoresc în procedură civilă este prevăzută la art. 164 Cod de Executare care se referă la apărarea dreptului de proprietate în ceea ce privește persoanele neparticipante la proces. Dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acţiune de ridicare a sechestrului. În acest caz sarcina probațiunii este pe seama pârâtului. Acțiunea respectivă se înaintează împotriva debitorului și a creditorului urmăritor, care vor avea statut de copârâți. Dacă sechestrarea (inventarierea) bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărâri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată şi organul financiar respectiv vor figura în calitate de pârât. Prejudiciile cauzate ca urmare a anulării actului de sechestru, dacă nu rezultă din acţiunile debitorului prevăzute la art.44 alin.(3)4 din Codul de Executare, sânt opozabile părţii care a solicitat aplicarea sechestrului, cu excepţia bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării obligatorii de stat.

Judecarea pricinii civile cu privire la ridicarea sechestrului pus pe bunuri este de competenţa instanţei de drept comun. În conformitate cu art.40 CPC, acţiunile privind ridicarea sechestrului de pe bunuri se intentează în instanţa de la locul aflării acestor bunuri. Dacă bunurile ce constituie obiectul acţiunii sânt situate în circumscripţia mai multor instanţe, cererea se depune la orice instanţă în a cărei rază teritorială se află o parte din bunuri. Dreptul de a alege instanţa de judecată în acest caz îl deţine reclamantul.

4 Debitorul este obligat să execute documentul executoriu, să declare în scris, pe propria răspundere, executorului judecătoresc, la solicitarea acestuia, toate veniturile, drepturile de creanţă deţinute şi bunurile sale, inclusiv cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie sau care sînt gajate, precum şi locul aflării lor. Aceeaşi obligaţie revine şi conducătorilor, contabililor şi fondatorilor persoanei juridice debitor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea prevăzută de lege.

Ținând cont de faptul că, Codul de executare şi Codul de procedură civilă nu stabilesc forma şi cuprinsul cererii privind contestarea actelor executorului judecătoresc, ea trebuie să corespundă prevederilor art.166 CPC