Contaminarea produselor alimentare cu antibiotice

Antibioticele sunt substante naturale,produse de microorganisme pentru a omorai sau a inhiba cresterea altor microorganisme.Putine antibiotice sunt complet inofensive pentru microorganisme.EIe pot fi clasificate in functie de structura chimica, proprietatile terapeutice si spectrul de actiune.

Antibioticele, ca agenti antibacterieni, au o toxicitate relativa. De exemplu, bacteriile au capacitatea de a transforma acidul p-aminobenzoic in acid folic.Sulfamidele pot interfera in aceasta transformare, inhiband-o. Organismul uman nu poate converti acidul p-aminobenzoic in acid folic, acesta din urma fiind adus prin dieta.

Antibioticele au actiune selectiva,iar unele au actiune strict antifungica. Din cauza ca efectul antibioticelor este in principal cel bacteriostatic, pentru conservarea produselor alimentare este necesar ca antibioticul sa fie prezent in mod permanent in produs, stabilitatea acestuia in timp fiind o conditie esentiala.Wrenshall (1959) considera ca antibioticele trebuie folosite in combinatie cu refrigerarea, congelarea, pasteurizarea sau sterilizarea.

Fructe si vegetale Se stie ca depozitarea fructelor si legumelor este limitata printre altele si de bolile provocate de microorganisme :- moniloza produsa de mucegaiul Monillina fructicola si Monullina laxa;putregaiul cenusiu produs de mucegaiul Botrytis cirerea; - putrezirea umeda produsa de specii de Penucillium;Surse alimentare

-putregaiul uscat produs de mucegaiuri din genul Fusarium (cartofi, ceapa, usturoi, radacinoase, tomate)- mucegaiul negru produs de mucegaiuri din genul Aspergillius (ceapa, usturoi); - putregaiul alb produs de Sclerotinia sclerotiorum (radacinoase, ceapa, cartofi, varza);

Carne,peste ,oua

Antibioticele testate pentru aceste produse alimentare au fost din clasa tetraciclinelor. Astfel carcasele de pasari neviscerate, eviscerate sau transate, scufundate intr-o solutie de tetraciclina de 30 mg/l, si-au prelungit durata de pastrare cu 7-14 zile fata de martor.S-a demonstrst de catre Ziegler si Stadelman ca antibioticul absorbit de carcasa in solutia respectiva este complet distrus in timpul fierberi.

Pentru conservarea oualor in coaja, la temperatura de 18 35 C Giolotti si Gianelli au folosit tetraciclina si au constatat ca 80% din probele tratate au fost sterile din punct de vedere microbiologic, in timp ce martorii au fost contaminati. Pentru conservarea pestelui s-a folosit clortetraciclina, oxitetraciclina, penicilina, streptomicina, oleandomicina, polimixina, neomicina si subtilina, cu rezultate bune.

Lapte si produsele lactateDesi prezenta antibioticelor in lapte reprezinta o falsificare, s-au facut totusi experimentari pentru conservarea laptelui. Prin adaos de streptomicina s-a observat inhibarea cresterii lui E. coli, tetraciclinele si cloramfenicolul inhiba cresterea bacteriilor de putrefactie, dar si cele lactice. Cercetarile au aratat ca eficacitatea antibioticelor in prelungirea duratei de conservare a laptelui este mai mare cand acesta se adauga in laptele proaspat muls.

Efecte negative

Folosirea antibioticelor in industria alimentara sau ca stimulatori in zootehnie ridica insa probleme privind cantitatea de antibiotice reziduale din alimente. O problema importanta o reprezinta utilizarea antibioticelor ca stimulatori in hrana animalelor, in care caz Escherichia coli si Salmonella devin antibiotico-rezistente, putand fi transferate la om. La fabricarea branzeturilor, datorita prezentei antibioticelor in lapte, se prelungeste durata fabricatiei, ceea ce inseamna o scadere a productivitatii.

O alta problema se refera la utilizarea antibioticelor pentru tratarea mastitelor la vacile de lapte. In laptele acestor vaci se vor gasi cantitati decelabile de antibiotic care rezista tratamentului de pasteurizare, refrigerare sau congelare.Laptele care contine antibiotice nu poate fi utilizat la fabricarea produselor lactate supuse fermentarii cu ajutorul culturilor pure ( iaurt, branza), deoarece antibioticele inhiba aceste culturi.La concentratii mai mici de penicilina in lapte, aciditatea, aroma si textura produsului sunt modificate substantial.

Metode pentru identificarea antibioticelor

O varietate de metode au fost utilizate pentru msurarea reziduurilor sulfonamide n materiale biologice, inclusiv: - cromatografia n strat subire (TLC), - cromatografia lichid de nalt performan (HPLC),- cromatografia de lichid - spectrometrie de mas (LC/MS), - electroforeza capilar de nalt performan (HPCE), - cromatografia n faz gazoas (GC),

- testul enzimatic imunosorbant (ELISA), - determinarea imuno biosenzor (BIA) metodele microbiologice.

Metodele instrumentale, cum ar fi:HPLC/MS si HPLC/MS-MS sunt sensibile i specifice, dar sunt laborioase i necesita aparatura foarte costisitoare. Aceste metode sunt adecvate pentru confirmare, dar nu i pentru screening-ul de un numr mare de probe.

Limita maxima de reziduuri

Limita stabilita pentru sulfonamide este de:100g/kg, pentru toate speciile si toate tesuturile. Pentru evitarea contaminarii alimentelor de origine animala fabricantii de medicamente de uz veterinar au obligatia sa efectueze studii de depletie a reziduurilor si de determinare a timpului de asteptare. In sprijinul acestor studii exista o multitudine de metode de analiza a reziduurilor de sulfonamide(enumerate mai sus).

Bibleografie:Kilara, A. Antibiotics and Food Safety, In: Safety of Food, Ed. Graham, H.D. AVI Publishing Company, Inc., Westport-Connecticut 1980.http://www.veterinarypharmacon.com/docs/606-2010-%20ART.3.pdf

Va multumesc pentru atentie!