Contabilitatea Stocurilor de Materiale - Teza de Licenta.[Conspecte.md]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Facultatea «CONTABILITATE»

Catedra «CONTABILITATE ŞI AUDIT»

TEZA DE LICENŢĂ

Tema: « CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERIALE »

(pe baza materialelor entităţii «VALIGRIGOR» S.R.L. Chişinău)

«Admis la susţinere»

Şef catedră

____________________________

«_____» _________________20__ .

Elaborat:studenta gr. CON-284, învăţământ cu frecvenţă redusă, Mocanu Ludmila

Сonducător: Lector superior Busuioc Vladimir

Chişinău – 2012

1

Cuprins:

Introducere ...................................................................................................................................3

Capitolul I. Consideraţii generale privind stocurile de materiale..................................................8

1.1. Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale.....................................8

1.2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale................................................................17

Capitolul II. Contabilitatea stocurilor de materiale la S.R.L. “VALIGRIGOR”………………27

2.1. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor..................................................................27

2.2. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora....................38

2.3. Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare.............................44

2.4. Inventarierea stocurilor de materiale şi reflectarea rezultatelor inventarierii în

contabilitate........................................................................................................................46

Capitolul III. Metode şi căi de ameliorare a contabilităţii a stocurilor de materiale....................51

3.1. Perfecţionarea contabilităţii stocurilor de materiale..........................................................51

3.2. Măsuri privind sporirea eficienţei stocurilor de materiale.................................................57

Încheiere………………………………………………………………………….......................60

Bibliografia……………………………………………………………………….......................62

Anexe

2

Introducere

În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde

eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi calitatea lor au o

influenţă esenţială asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de întreprindere în urma

activităţii desfăşurate.

Performanţele întreprinderii, forţa şi capacitatea acesteia de a răspunde la cerinţele şi

reacţiile pieţei sunt dependente de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare,

precum şi de eficacitatea folosirii lor.

Stocurile de materiale reprezintă bunurile care participă la procesul de producţie prin

îmbinarea efortului şi a eficienţei depuse atît de conducere cît şi de salariaţi în calea atingerii

scopului principal: şi anume cel de a genera profit. Acesta constituie scopul final al fiecărui

agent economic indiferent de domeniul în care activează.

Actualmente, orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resurse

materiale de sine stătătoare, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a resurselor

materiale este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi calitative care presupun

respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.

Asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe productive, precum şi cu materie primă de

înaltă calitate, folosirea lor eficientă în activitatea operativă constituie premisa potenţării

resurselor materiale şi financiare şi totodată a valorificării, în avantajul acesteia, a condiţiilor pe

care le oferă mediul natural şi social.

Ca urmare a competitivităţii dure a economiei de piaţă din Republica Moldova, pentru a

obţine rezultate bune în procesul de producţie este nevoie de a îmbina perfect calitatea materiilor

prime şi a materialelor cu munca. Consecinţa acestui fapt a fost dezvoltarea mai accentuată a

unor domenii ca marketingul, managementul calităţii etc.

Scopul lucrării constă în studierea componenţei şi caracteristicii stocurilor de materiale,

metodelor de evaluare şi constatare a stocurilor de materiale, studierea modului de contabilizare

a intrărilor şi ieşirilor materialelor, în interior şi străinătate, precum şi includerea consumurilor

în costul acestora, de a parcurge toate etapele evidenţei contabile legate de aceste operaţiuni, de

la întocmirea documentelor primare pînă la cele centralizatoare şi urmărirea modului de

transmitere a acestor date în documentele care se prezintă ulterior utilizatorilor externi.

Pentru realizarea scopului propus se impun îndeplinirea următoarelor obiective :

1. Expunerea concepţiilor aferente noţiunilor generale privind stocurilor de materiale;

2. Studierea modului de evaluare şi constatare a stocurilor de materiale;

3

3. Studierea modului de contabilizare analitică şi sintetică a materiilor prime şi

materialelor, precum şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi reflectarea

acestora în documentele primare şi centralizatoare utilizate în acest proces;

4. Studierea metodelor de gestionare a stocurilor de materiale, precum şi măsurile,

strategiile abordate în vederea sporirii eficienţei stocurilor de materiale.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, pe parcursul lucrării au fost utilizate datele

furnizate de S.R.L. „VALIGRIGOR”. Societatea cu răspundere limitată „Valigrigor” S.R.L. (în

continuare S.R.L) este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justiţiei cu

Nr. 1003600124906 din 27.11.2003 si eliberat la data de 01.12.2005, MD 0047541 (Anexa 1) pe

adresa: or. Chişinău, str. Mitrolpolit Varlaam nr.65, (conform Anexa 3). Societăţii cu răspundere

limitată „Valigrigor” îi este atribuită Licența cu Nr.037190, seria A MMII din 27.04.2011 care

include genurile de activitate, integral sau parţial pe care le desfăşoară întreprinderea (Anexa 2).

Principalele genuri de activitate ale S.R.L. „Valigrigor” sînt:

· Construcția de locuințe

· Construcția de sedii socio-culturale și administrative

· Construcția de rețele inginerești

· Servicii reparații, reconstrucții

· Confecționarea construcțiilor metalice

· Obiecte de tâmplărie cu termopan

· Prefabricate, betoane...

Compania de construcții S.R.L. ,,Valigrigor” creată la 1 decembrie 2005 este o

întreprindere de construcţie din Republica Moldova care pe parcursul anilor a câştigat

încrederea multor cetăţeni avînd ca principal gen de activitate construcția de clădiri,

infrastructuri și reconstrucţii.

S.R.L. „Valigrigor” are ca obiectiv crearea posibilităţilor pentru fiecare familie din

Moldova de a avea locuinţa sa proprie. Prin activitatea sa intenţionează să contribuie la

formarea în Republica Moldova a unei piețe civilizate de spatiu locativ, să ofere modalități

noi și sigure de finanțare, să implementeze cele mai performante tehnologii naționale și

mondiale de construcție, care crează posibilitatea de a construi case calitativ, la prețuri

accesibile.

Lucrările acestor case sunt executate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi la

standartele europene. La construcţia complexelor locative sunt folosite tehnologii moderne.

Blocurile din aceste complexe au o structura de rezistenţa formată din schelet de beton armat

cu umplutura din BCA (bloc din calcar autoclavizat) cu proprietatea de a absorbi zgomotul si a

4

respinge umezeala. Lucrările au loc in 3 etape: prima etapa include ciclul zero, lucrări de

construcţie şi montare. A doua etapă include lucrările exterioare de finisare, montarea

instalaţiilor pentru ferestre şi balcoane de tip “termopan”, trasarea comunicaţiilor, montarea

sistemului de încălzire, cazan instalat in apartament şi conectat la calorifere, branşamentul apei

reci si calde, montarea sistemului de canalizare, branşamentul electric, conectarea la linia

telefonica, acces la internet şi la liniile de legătură interioara, instalarea unei uşi de intrare din

metal, lucrări interioare de finisare, prelucrarea pereţilor cu amestec uscat (cu excepţia, băii şi a

viceului), instalarea aparatelor de evidenţă a consumului (contoare) pentru gaz si apa.

Asigurarea calității lucrărilor executate si sporirea nivelului de competitivitate pe piața

construcțiilor se află permanent în atenția Companiei și se manifestă prin conformarea

lucrărilor executate normelor si standardelor europene in domeniul construcțiilor, adaptându-le

la sistemele noi de asigurare a calității.

Potenţialul comercial al S.R.L. ,,Valigrigor’’ este mediu pe activitatea de construcţii

montaj. Valorificarea oportunităţilor de piaţă în fiecare dintre cele două activităţi depinde de

capacitatea întreprinderii de a răspunde prompt la acestea prin servicii şi lucrări de calitate

corespunzătoare la nivelul tarifelor medii existente pe piaţă.

PUNCTE TARI:

- Experienţă bogată în domeniul lucrărilor de construcţii – montaj

- Ofertă relativ variată, care asigură premisele realizării unui grad ridicat de utilizarea

capacităţilor de producţie

- Dispunerea de personal calificat

- Dispunerea de relaţii tradiţionale cu o serie de clienţi şi furnizori strategic

- Dispunerea de suprafeţe considerabile care pot fi destinate închirierii

- Amplasamentul central al unor imobile destinate închirierii, ceea ce le conferă un vid

comercial consistent, asigurându-se premisele pentru obţinerea unei chirii ridicate.

Tema este actuală deoarece la o întreprindere este foarte important să se contabilizeze

activele circulante. Din moment ce ele generează numeroase operaţiuni, acestea fiind

consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa operativă. În vederea îndeplinirii

obiectivelor prevăzute de programul de producere este necesar să se ţină o evidenţă foarte strictă

a stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprindere.

Tabelul 1

5

Indicatorii economico-financiari ai întreprinderii S.R.L., VALIGRIGOR” (Anexa 5)

Nr. d/o

Indicatori Sursele Anul 2010 Anul 2011 Abaterea

(+, -)

Ritmul de

crestere

1. Venit din vînzări,Mii lei

Raportul privind

rezultatele financiare,Rîndul 010

36898606 56498440 +19599834 153.11

2. Costul vînzărilor,

Mii lei

Raportul privind


35793903 55232958 +19439055 154.30

3. Alte venituri operaţionale,

Mii lei

Raportul privind


36275 12991 - 23284 35.81

4. Profitul brut,Mii lei

Raportul privind


1104704 1265482 +160778 114.55

5. Profit pînă la

impozitare

Mii lei

Raportul privind


291849 (594377) - 302528 203.65

6. Profit net

(pierdere netă)

Mii lei

Raportul privind


291849 (594377) - 302528 203.65

7. Rentabilitatea

vinzarilor, %

(rd.4/rd.1)*100

Raportul privind

rezultatele financiare

2.99 2.23 - 0.76 74.58

8. Pomderea (%)

materialelor in

total active

Raportul financiar

7.25 1.85 - 5.4 25.51

Din datele prezentate în tabelul 1 rezultă, că la S.R.L. ,,VALIGRIGOR” începînd cu anul

2010 pînă în anul 2011 indicatorii analizaţi înregistrează atît scăderi cît şi creșteri. Observăm o

6

creștere considerabilă a indicatorilor venitul din vînzări și a costului vînzărilor cu aproximativ

19699834 mii lei si respectiv cu 19439055 mii lei, ceea ce a generat creșterea profitului brut pe

2011 cu 160778 mii lei și care ne demonstrează capacitatea întreprinderii de a-și folosi rezervele

cu mai multă îndemînare.

O descreştere majoră se observă la indicatorii alte venituri operaţionale cu 23284 mii lei

față de anul de gestiune 2010, cît și a profitului pînă la impozitare cu 302528 mii lei. Totodată se

observă o scădere a ponderii materialelor în total active cu aproximativ 5,4 puncte procentuale.

Aceste rezultate obținute influenţând direct profitul net, reducându-l în comparație cu anul

precedent.

În ansamblu putem menţiona că activitatea S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ a înregistrat

schimbări esenţiale în anul 2011 faţă de anul precedent şi anume creşterea venitului din vânzări,

costul vînzărilor şi a profitului brut cu 153,11, 154,30 şi respectiv 114,55 puncte procentuale,

întreprinderea trebuie să-şi diminueze activele şi costurile, acordând o atenţie deosebită

capacităţii de plată a întreprinderii şi luînd măsuri de sporire a nivelului de eficienţă a utilizării

activelor şi capitalului propriu, pentru generarea unui profit suplimentar.

În fine, putem concluziona că la S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ dispune de rezerve interne de

majorare a indicatorilor economico-financiari pe viitor cu condiţia mobilizării acestora în

perspectivă.

Capitolul I: Consideraţii generale privind stocurile de materiale

§ 1.1. Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale.

7

În procesul desfăşurării activităţii economice, pe lîngă activele pe termen lung un rol

important în gestiunea şi activitatea unităţilor economice îl au şi activele circulante (pe termen

scurt), cum ar fi stocurile de materiale. Activele curente sunt acele bunuri care se caracterizează

prin faptul că participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare de utilitate şi care se

consumă şi îşi transmit dintr-o dată valoarea de utilitate asupra noului produs. Acestea la rîndul

lor sunt utilizate în procesul de producţie cu scopul de a fi consumate la prima lor utilizare şi

sunt înregistrate ca producţie în curs de excuţie sau sunt vîndute în aceeaşi stare după

prelucrarea lor în procesul de producţie.

Datorită destinaţiei şi naturii lor din punct de vedere economic şi financiar, activele

curente nu au vocaţia de a rămîne durabil în întreprindere, ele aflîndu-se într-o continuă fluentă

valorică, schimbîndu-şi forma materială şi funcţională în cadrul circuitului economic al

patrimoniului. Sub aspectul lichidităţii caracteristica de bază a acestora este aceea că perioada

lor de rotaţie este mai mică de un an, ele intră şi ies din unitate de mai multe ori sau cel puţin o

singură dată în decursul unui exerciţiu financiar.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere, stocurile şi

producţia în curs de execuţie se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în

procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi.

Stocurile de materiale– în conformitate cu paragraful 6 din Standardul Naţional de

Contabilitate 2, „Stocuri de mărfuri şi materiale” reprezintă activele:

1. Destinate vînzării în cadrul activităţii economice ordinare;

2. Înregistrate ca producţie în curs de execuţie;

3. Destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii; inclusiv

terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate revînzării.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă după caz, bunuri materiale, lucrări şi

servicii, destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vîndute în situaţia în care au

starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie

aflată sub forma producţiei neterminate.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate la întreprindere, stocurile se

caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie pe

măsura întrebuinţării lor, transferîndu-şi integral valoarea în cheltuieli de producţie sau de

circulaţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi.

Clasa 2: Active curente, grupa 21 - Stocurile de materiale cuprind:

1. „Materiale”;

8

2. „Animale la creştere şi îngrăşat”;

3. „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;

4. „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile de materiale sunt clasificate şi

delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, faza ciclului de exploatare, destinaţia şi locul de

creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:

· materii prime şi materiale consumabile; sunt bunurile ce participă direct la fabricarea

produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în starea iniţială sau

transformată; materialele consumabile sunt bunuri care participă direct la procesul de

producţie fără a se regăsi în conţinutul material al noilor produse (combustibil, furaje

etc.);

· materiale; sau furniturile, care cuprind materialele auxiliare, combustibilii, ambalajele,

seminţele şi material de plantat etc;

În componenţa materialelor se includ următoarele subconturi:

Ambalaje şi materiale pentru ambalat: Ambalajul reprezintă obiectul ambalării,

transportării şi păstrării mărfurilor, produselor finite, materiei prime, materialelor,

combustibilului şi a altor bunuri materiale din diferite ramuri ale economiei. Pentru asigurarea

păstrării şi utilizării raţionale a ambalajului, este necesar să se organizeze perfectarea

documentară la timp a mişcării şi păstrării lui la întreprinderi, evidenţa veridică, eficientă şi

controlul acestuia.

În acest scop, se recomandă ţinerea evidenţei ambalajului după tipurile lui:

1. Ambalaje din lemn – butoaie pentru lichide, butoaie pentru marfă uscată, bacuri, lăzi,

panere etc;

2. Ambalaje de pînză, plasă şi rogojină – saci de pînză pentru zahăr, pentru produse de

panificaţie, saci mici şi mari, plase, ţesături de ambalat etc;

3. Ambalaje de metal (cu excepţia containerilor) – lăzi, butoaie, bacuri, coşuri, bidoane,

baloane, palete pentru lăzi speciale etc;

4. Ambalaje polimerice – lăzi din masă plastică, butoaie, containere, saci, plase, peliculă de

polietilenă;

5. Ambalaje de carton – lăzi, cutii, saci din hîrtie etc;

6. Ambalaje de sticlă – sticle, borcane, baloane;

7. Containere – pentru varză, castraveţi, pepeni, cartofi şi alte tipuri de legume.

Ambalajul, în funcţie de valoarea unitară şi durata de funcţionare utilă, poate fi inclus în

categoria mijloacelor fixe, a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, materialelor sau

9

mărfurilor. Ambalajul de folosinţă îndelungată, cu durata de funcţionare utilă mai lungă de un

an şi valoarea iniţială mai mare de 1000 lei se contabilizează la proprietari în calitate de

mijloace fixe. Dacă valoare iniţială a ambalajului este mai mică de 100 lei sau durata de

funcţionare utilă mai mică de un an atunci el se evidenţiază în calitate de obiecte de mică

valoare şi scurtă durată. În procesul utilizării acestuia, întreprinderea calculează uzura.

Ambalajul de unică folosinţă, utilizat în procesul de producţie, este inclus în categoria

materialelor, iar în comerţ – în categoria mărfurilor.

La ambalaj de asemenea, se referă materialele şi accesoriile destinate fabricării sau

separaţiei lui, materiale de ambalat. Ambalajul intră la întreprindere împreună cu materia primă,

materialele, precum şi ambalajul fabricat pentru păstrarea şi vînzarea produselor se înregistrează

ca „Materiale” şi anume „Ambalaje şi materiale de ambalat”.

Ambalajul achiziţionat de la producători sau furnizori se evaluează la preţul de

procurare, care include:

· preţul ambalajului potrivit facturilor furnizorului;

· adaosul plăţii întreprinderii care organizează vînzarea lui;

· cheltuieli de transport şi taxe pentru transportarea ambalajului;

· cheltuieli şi taxe vamale pentru ambalajul de import;

· cheltuieli de descărcare a ambalajului;

· cheltuieli de deplasare privind achiziţia ambalajului.

Combustibilul: include carburanţi şi lubrifianţi. Intrarea carburanţilor şi lubrifianţilor la

întreprindere are loc în urma:

· procurării contra plată de la alte întreprinderi;

· altor operaţiuni (primirea de la fondatori ca cotă în capitalul statutar al întreprinderii;

primirea cu titlu gratuit; înregistrarea plusurilor constatate la inventariere etc.).

Procurarea carburanţilor şi lubrifianţilor contra plată de la alte întreprinderi se poate

efectua în formă de tichete, cu achitarea prin virament sau în numerar (prin intermediul

titularilor de avans – şoferilor). Drept temei pentru înregistrarea în contabilitate a intrării

carburanţilor şi lubrifianţilor, indiferent de modul de procurare a acestora, servesc:

· facturi fiscale ale furnizorilor;

· bonurile maşinilor de casă şi control;

· bonuri de casă; precum şi alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.

Combustibilul participă direct sau indirect la procesul de producţie. În funcţie de

destinaţia lui distingem:

1. Combustibil tehnologic folosit în procesul tehnologic de modificare a materiilor prime;

10

2. Combustibilul energetic utilizat la producerea energiei electrice necesare procesului de

producţie sau pentru punerea în mişcare a maşinilor;

3. Combustibil ne industrial sau gospodăresc folosit pentru încălzirea birourilor, atelierelor

etc.

Materiale de construcţie: Pentru realizarea activităţii de construcţii – montaj, pe şantiere

se utilizează şi gestionează un volum important de valori materiale în condiţiile unei mari

dispersări a locurilor de depozitare, folosire şi păstrare a acestora.

Gestionarea materialelor constituie o condiţie importantă pentru desfăşurarea normală a

procesului de producţie pe şantierele de construcţii – montaj şi contribuie în mod nemijlocit la

reducerea costurilor de materiale şi creşterea pe această cale a acumulărilor băneşti.

În construcţii – montaj, pentru evidenţa şi mişcarea valorilor materiale se utilizează atît

formulare cu caracter general, cît şi formulare specifice, care se folosesc în funcţie de necesităţi.

Toate mişcările de valori materiale, pentru realizarea activităţii de construcţii – montaj,

se consemnează în documente în momentul efectuării operaţiei respective. Aceste documente se

întocmesc pentru:

· însoţirea materialelor pe timpul transportului;

· intrarea valorilor materiale;

· ieşirea valorilor materiale.

Animale tinere şi la îngrăşat; precum şi animalele adulte pentru producţie, cuprind

bunurile de natură agricolă respectiv animalele tinere existente la întreprindere în scopul

creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat, sau pentru a fi trecute în categoria mijloacelor fixe.

Organizarea contabilităţii animalelor în unităţile agricole trebuie să corespundă

cerinţelor:

· evidenţa operativă şi contabilă a efectivului de animale existent la începutul anului de

plan, pe categorii, specii, rase şi sexe;

· evidenţa evoluţiei efectivului de animale sub aspect numeric şi calitativ (creşteri în

greutate vie);

· înregistrarea producţiei zootehnice obţinute în cursul anului de plan;

· trecerea de la o categorie la alta a animalelor în cadrul unităţii agricole;

· înregistrarea corectă şi la timp a cheltuielilor ocazionate cu întreţinerea şi exploatarea

animalelor;

· înregistrarea distinctă a cumpărării de animale din afara unităţii şi a trecerii animalelor

la turma de bază;

11

· cunoaşterea gradului de îndeplinire a planului de producţie, a livrării producţiei,

încasarea contravalorilor şi stabilirea rezultatelor financiare finale;

· reducerea continuă a cheltuielilor cu întreţinerea şi exploatarea animalelor în vederea

obţinerii producţiei la cost minim;

· furnizarea de informaţii necesare adoptării celor mai eficiente decizii ale factorilor de

conducere din unităţile agricole.

Mişcarea animalelor se înregistrează în contabilitate numai pe baza documentelor

justificative. Documentele primare justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a

operaţiunilor economice privind mişcarea efectivului de animale care se folosesc în unităţile

agricole sunt:

· Actul de fătare – se întocmeşte zilnic pentru produşii obţinuţi în termenul limită de 24

de ore de la obţinerea produşilor prin fătare;

· Actul de mutaţie – se întocmeşte la trecerea animalelor dintr-o categorie în alta;

· Actul de cîntărire a animalelor – se întocmeşte la cîntărirea animalelor – cîntăririi totale

sau prin lot martor lunar sau trimestrial şi serveşte la determinarea sporului de creştere

în greutate vie a animalelor.

Totodată, în cadrul întreprinderii se pot afla, la un moment dat, bunuri aparţinînd altor

întreprinderi, în scopul păstrării sau prelucrării. Acestea vor fi evidenţiate separat. Toate aceste

bunuri şi servicii pot face obiectul contabilităţii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie numai

în măsura în care ele sunt în proprietatea întreprinderii, incluzîndu-le şi pe cele aflate în

custodie, în prelucrare sau consignaţie la terţi.

Clasificarea stocurilor de materiale pe categorii corespunde în mare măsură necesităţii de

organizare a contabilităţii stocurilor, existînd o strînsă legătură între denumirea categoriilor de

stocuri de mărfuri şi materiale şi titlul conturilor cu ajutorul cărora se organizează contabilitatea

acestora. Pentru a evita unele greşeli ce se pot strecura în operaţiile de depozitare şi eliberare a

stocurilor de mărfuri şi materiale din depozit pentru producţie prin confundarea diferitelor stocuri

de materiale şi pentru a crea condiţiile necesare pentru organizarea evidenţei operative şi a

contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale e necesar să se clasifice pe feluri de stocuri atribuind

fiecăruia cîte o denumire

După cum a fost spus mai sus de către autor materialele intră la întreprindere din diferite

surse pe care autorul le arată in schema următoare:

Schema nr 1: Aprovizionarea cu materiale:

12

Furnizori Producţia

proprie

Transfer intern Din alte surse

1.titularii de

avans

2.persoanele

fizice

13

Sursa de intrare

1.Returnarea la

depozit din

subdiviziuni

2.transferul intre

subdiviziuni

1.transferul

gratuit

2.depuneri in

capital statutar.

3.schimb

STOCURI DE MARFURI ŞI

MATERIALE

Mişcarea stocurilor dă loc la o mare varietate de operaţii, ce urmează a fi consemnate într-un

număr însemnat de documente primare. Dintre aceste documente se pot menţiona următoarele:

1. Pentru intrările de stocuri se pot folosi:

· Avizul de însoţire a materialului – se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document

pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor

pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de

încărcare a gestiunii întreprinderii.

· Factura – Formular cu regim special, serveşte ca: document pe baza căruia se întocmeşte

instrumentul de decontare a produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a

serviciilor prestate; document de însoţire a mărfii pe timpul transportului; document

justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a comparatorului. Se întocmeşte

manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, în momentul livrării bunurilor,

constituind, pe lângă funcţia de intrare-ieşire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru

decontarea (încasarea-plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.Se

întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără existenţa avizului de însoţire a mărfii.

Factura îndeplineşte, pe lîngă funcţiile avizului de însoţire a mărfii şi funcţia de act

justificativ pentru decontarea livrărilor. Ea atestă trecerea proprietăţii materialului de la

vînzător la cumpărător.

· Bon de predare-primire – folosit atît pentru depozitarea unor bunuri provenite din

producţia proprie, cît şi pentru transferul lor între depozite sau pentru restituirea lor la

locurile de depozitare iniţiale. Folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse,

semifabricate, etc) obţinute prin producţie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la

un loc de depozitare la altul în cadrul aceleaşi unităţi. Nu serveşte ca document pe timpul

transportului.Serveşte ca document de predare la magazie a produselor finite, a

materialelor refolosibile, a semifabricatelor rezultate din producţie; document justificativ

14

pentru încărcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei

şi în contabilitate; sursa de date pentru urmărirea realizării producţiei; sursa de date

pentru calculul şi plata salariilor; dispoziţie de transfer a valorilor materiale; dispoziţie

de restituire la magazie a valorilor materiale ne folosite; document justificativ pentru

scăderea din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului. Se

întocmeşte în doua exemplare pe măsura predării la magazie a produselor, a materialelor

refolosibile, a semifabricatelor de către secţii, ateliere; pe măsura ce se efectuează

transferuri, de către organul care dispune transferul; pe măsura restituiri la magazie a

valorilor materiale.

2. Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi:

· Avizele de însoţire şi factura – pentru ieşirile în afara întreprinderii.

· Bonul de consum – pentru materiile prime şi materialele date în consumul productiv care

au o frecvenţă mai redusă la eliberarea din depozit. Serveşte ca document de eliberare din

magazie pentru consumul materialelor; document justificativ de scădere din gestiune;

document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate.

Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor

Din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza

Programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale

Unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate.

Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de

calcul.

Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru

materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.

· Fişa limită de consum – utilizată la consumul materiilor prime cu o frecvenţă mare la

eliberarea din magazii. Ea serveşte ca:

- Document de stabilire a cantităţii limită dintr-un material sau pentru mai multe

materiale necesare executării unui produs (comanda) sau unei lucrări.

- Document de eliberare succesiva a aceluiaşi fel de material pentru acelaşi produs ;

- Document justificativ de scădere din gestiune;

- Document de stabilire a economiilor sau depăşirilor de materiale;

- Document justificativ de înregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.

Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, in doua exemplare, la inceputul

lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare

(tehnic) sau de lansare, pe baza programului de producţie si a consumurilor normate.

15

· Bon de vînzare – utilizat pentru vînzarea de mărfuri prin unităţile cu amănuntul.

Documentele primare cît şi de evidenţă operativă a stocurilor se referă la următoarele

Momente mai importante: expedierea stocurilor de mărfuri şi materiale de către

Furnizori, intrarea şi păstrarea stocurilor în depozitul cumpărătorului, eliberarea acestora

din depozite.

Dacă e să facem o comparaţia între stocurile de mărfuri şi materiale la o întreprindere de

tip agricol vom avea următoarele deosebiri. În unităţile agricole se folosesc o diversitate de

materiale cum sînt: seminţele şi materialul de plantat; furajele; aşternutul; medicamentele;

îngrăşămintele chimice şi naturale; erbicide; materiale biologice de uz veterinar; carburanţi şi

lubrifianţi; piese de schimb pentru reparaţii; obiecte de inventar etc. Ele participă în mod direct

sau indirect la obţinerea produselor şi implicit la formarea costurilor de producţie. Aceasta

impune o grupare a lor şi anume:

· materiale principale, care se folosesc nemijlocit la obţinerea producţiei agricole vegetale

şi animale (seminţe, furaje etc.);

· materiale auxiliare, folosite la obţinerea şi realizarea produselor la desăvîrşirea

procesului de producţie, fără a se regăsi în produsul finit (carburanţi şi lubrifianţi,

medicamente, aşternut etc.);

· după sursa de aprovizionare, materialele pot fi: materiale obţinute din producţia proprie

necesare autoconsumului; materiale aprovizionate de la furnizorii interni, materiale

aprovizionate de la furnizorii externi (din import).

Obiectul contabilităţii materialelor îl formează: seminţele pentru semănat, butaşii pentru

plantat, răsadurile, furajele şi aşternutul pentru animale, îngrăşămintele chimice, medicamentele,

ierbicidele, laptele pentru furajarea viţeilor neînţărcaţi şi a mieilor, carburanţii şi lubrifianţii,

piesele de schimb pentru reparaţii la mijloacele fixe, anvelope, obiecte de mică valoare şi scurtă

durată, animale tinere şi la îngrăşat, materialele şi produsele aflate la terţi etc.

Asigurarea unei operativităţi a informaţiei contabilităţii materialelor se realizează prin

organizarea evidenţei primare şi a purtătorilor de informaţii, organizarea contabilităţii sintetice

şi analitice a materialelor.

Din punctul de vedere al contabilităţii, stocurile de mărfuri şi materiale sînt active

curente – parte din mijloacele economice ale unităţii agricole destinate să asigure continuitatea

producţiei şi circulaţiei bunurilor materiale.

În concluzie pot spune că luate în ansamblu stocurile de materiale la înreprinderile cu

orice tip de activitate, fie ele de producere, de construcţii sau agricole, alcătuiesc o parte

importantă în desfăşurarea procesului economic al acesteia. Ele constituie o bază materială

16

importantă fără de care nu ar putea avea loc etapa iniţială a începerii procesului activităţii

întreprinderii.

§ 1.2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale

Declanşarea şi derularea operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare, procurările

de bunuri economice, consumul sau vînzarea lor, angajarea unor cheltuieli, obţinerea veniturilor,

încasarea creanţelor, plata datoriilor şi altele necesită înregistrarea oportună şi corectă a acestora

în contabilitate. În vederea realizării acestui obiectiv contabilitatea trebuie să constate şi să

evalueze corect bunurile economice intrate sau ieşite din întreprindere, precum şi alte mijloace,

surse sau procese economice generate de mişcarea acestor bunuri.

În conformitate cu Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor

financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a postului care

corespunde definiţiei elementului din raportul financiar şi următoarelor criterii de constatare:

· avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute) de

întreprindere;

· postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.

Pentru a determina corespunderea acestor criterii şi ca urmare recunoaşterea activelor

sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ţinut cont de noţiunea de esenţialitate.

Legătura reciprocă dintre posturile unui sau altui raport financiar face ca postul care corespunde

definiţiei şi criteriilor de constatare a unui element să impună în mod automat constatarea altui

element. De exemplu, procurarea materialelor de la furnizori generează automat şi datoria

întreprinderii faţă de acestea, iar livrarea produselor finite, mărfurilor către clienţi conduce la

apariţia creanţelor cumpărătorilor faţă de întreprindere.

Materialele achiziţionate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea contravalorii

acestora, cu condiţia existenţei obligatorii a documentului primar însoţitor (factura de expediţie,

factura fiscală, actul de achiziţie, bonul de intrare etc.).

Potrivit prevederilor Standardului Naţional de Contabilitate 2” Stocurile de mărfuri şi

materiale”1, valoarea materialelor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se

determină veniturile din aceste vînzări, fapt care asigură concordanţa dintre cheltuielile efectuate

1 Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 “Stocuri de mărfuri şi materiale”Ordinul Ministrului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997

17

şi veniturile obţinute. În cazul cînd întreprinderea evaluează stocurile la valoarea realizabilă

netă, se înregistrează pierderi (apar ca diferenţa dintre cost şi valoarea realizabilă netă) care

trebuie să fie constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a efectuat evaluarea şi s-a utilizat

valoarea realizabilă netă. Este de menţionat că în practică pot fi cazuri cînd în următoarea

perioadă de gestiune valoare realizabilă netă a materialelor se majorează şi, ca rezultat, diferenţa

din aceasta în limitele costului materialelor se constată ca venit în perioada în care s-a produs

majorarea valorii realizabile nete.

Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, materialele pot fi evaluate în

următoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune:

1. la intrarea în patrimoniu (în întreprindere);

2. la ieşirea (trecerea în consum) din patrimoniu;

3. la inventariere;

4. la data întocmirii rapoartelor financiare.

Este de menţionat că în literatura de specialitate evaluarea la intrarea în patrimoniu este

denumită evaluare iniţială (istorică), evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data întocmirii

rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ. Preţurile folosite la evaluarea activelor curente

înregistrate în contabilitate se numesc preţuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcţie de

opţiunea unităţilor patrimoniale şi de natura stocurilor şi pot fi înregistrate în contabilitate,

astfel: costul de achiziţie folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din preţul de

facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport

aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea preţ devine cost

istoric şi va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de achiziţie,

devenit preţ de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleaşi sortimente, diferă de la o

perioadă la alta în funcţie de mărimea preţurilor de livrare practicate de furnizori sau a

cheltuielilor de transport, aprovizionare, se ridică problema preţurilor unitare care trebuie

practicate la ieşirea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare.

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor este evaluarea la valoarea de

intrare (istorică) care poate fi:

· pentru bunurile achiziţionate de la terţi – valoarea de cumpărare plus cheltuielile privind

achiziţionarea;

· pentru bunurile obţinute din producţia proprie – costul efectiv al consumurilor de

producţie care cuprinde consumurile materiale directe, consumurile directe privind

retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie;

18

· în cazul schimbului de materiale în procesul operaţiunilor comerciale între părţile

independente – valoare venală a bunurilor primite sau predate în procesul schimbului;

· pentru materialele aduse ca aport la capital obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie –

valoarea de utilitate.

La intrarea în patrimoniu materialele se evaluează şi se înregistrează în contabilitate astfel:

1. Materiale şi alte bunuri cumpărate – la valoarea de intrare, care constă din următoarele

elemente: valoarea (preţul) de cumpărare a stocurilor; taxe vamale aferente materialelor

importate; cheltuieli accesorii de achiziţionare.

Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea

bunurilor în gestiune: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern, transport pe

parcursul intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepţie etc.

În costul de achiziţie nu se includ impozitele care ulterior urmează a fi restituite

întreprinderii de către organele fiscale şi rabaturile acordate de furnizori

2. Materialele primite în urma schimbului (barter) sunt evaluate în felul următor:

· la valoarea venală a stocurilor primite în urma schimbului, corectată cu suma mijloacelor

băneşti plătite sau echivalentul acestora;

· la valoarea venală a materialelor eliberate în procesul schimbului, corectată cu suma

mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;

· la valoarea de bilanţ a materialelor destinate schimbului, în cazul cînd nu există valoarea

venală confirmată;

· la valoarea contractuală.

Este de menţionat că cheltuielile accesorii procesului de aprovizionare se includ direct

sau indirect în costul de achiziţie al materialelor, conform prevederilor politicii de contabilitate a

întreprinderii. În cazul efectuării cheltuielilor proprii (transport, încărcare, descărcare), de

regulă, nu este posibilă determinarea imediată a acestora şi, ca urmare, repartizarea lor. În cursul

perioadei de gestiune înregistrarea acestor cheltuieli are loc în conturi separate, iar la sfîrşitul ei

sunt repartizate (incluse în costul materialelor achiziţionate), potrivit bazei de repartizare, care

poate fi valoarea de cumpărare sau cantitatea materialelor achiziţionate.

La contabilizarea stocurilor de mărfuri şi materiale trebuie respectate următoarele reguli

de bază:

1. Stocurile de mărfuri şi materiale care intră la întreprindere se reflectă în conturile

contabile la valoarea de intrare (costul) a acestora, care include consumurile de

19

achiziţionare, consumurile pentru prelucrare şi alte consumuri aferente aducerii

stocurilor de bunuri materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate2.

Consumurile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale includ valoarea

cumpărăturilor, taxele vamale şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia

impozitelor recuperabile), precum şi cheltuielile de transport legate de procurarea şi

achiziţionarea stocurilor de mărfuri şi materiale. Rabaturile comerciale, sumele aferente

stocurilor de mărfuri şi materiale returnate şi alte corectări nu se includ în valoarea de intrare3.

Consumurile pentru prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale includ consumurile

directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de producţie suportate de prelucrarea

materialelor la produse finite4.

În alte consumuri se includ consumurile suplimentare care apar în procesul

achiziţionării, prelucrării şi vînzării stocurilor de mărfuri şi materiale. Acestea se subdivizează

în consumuri incluse şi cele neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale5.

Alte consumuri incluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind consumurile

aferente comenzilor individuale sau consumurile aferente aducerii stocurilor de mărfuri şi

materiale (produselor finite şi mărfurilor) în starea de utilitate la solicitarea cumpărătorului,

precum şi consumurile suplimentare pentru transportare legate de efectuarea acestora.

În conformitate cu paragraful 16 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, la alte

consumuri neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi constatate ca cheltuieli ale

perioadei de gestiune în care acestea au fost suportate se atribuie:

· pierderile supranormative ocazionate de nivelul extrem de înalt al consumului de

materiale, retribuirii muncii şi altor consumuri de producţie neplanificate;

· consumurile aferente depozitării, dacă acestea nu sînt prevăzute de procesul tehnologic;

· cheltuielile administrative care nu sînt ocazionate de transportarea stocurilor de mărfuri

şi materiale pînă la locul păstrării şi aducerea acestora în stare de utilitate la solicitarea

cumpărătorilor;

· cheltuielile de desfacere.

2. Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale a căror valoare este exprimată în valută

străină se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de

schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (dacă

2 Paragraful 8 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”.3 Paragraful 9 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”.4 Paragraful 11 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”5 Paragraful 14 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”.

20

contractul nu prevede o altă dată de trecere către întreprindere a dreptului de proprietate

asupra stocurilor de mărfuri şi materiale procurate).

Diferenţele de curs valutar, care apar după înregistrarea la intrări a stocurilor de mărfuri

şi materiale, la achitarea datoriilor faţă de furnizori şi/sau la data întocmirii rapoartelor

financiare se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale activităţii financiare şi nu afectează valoarea

de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale.

3. Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale procurate de la rezidenţii Republicii

Moldova şi a căror valoare este exprimată în unităţi convenţionale (valută străină) se

efectuează în lei moldoveneşti, prin recalcularea unităţilor convenţionale (valutei străine)

în modul stabilit în contracte, la data trecerii către întreprindere a dreptului de proprietate

asupra stocuri de mărfuri şi materiale procurate.

Diferenţele de sumă, care apar după înregistrarea la intrări a stocurilor de mărfuri şi

materiale, la achitarea datoriilor faţă de furnizor se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale

activităţii financiare şi nu afectează valoarea de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale.

4. Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la ieşirea acestora (vînzarea, eliberarea în

producţie, transmiterea către terţi etc.) se efectuează prin una din următoarele metode: de

identificare (paragraful 22 din S.N.C. 2), FIFO6, LIFO7, costului mediu ponderat

(paragraful 23 din S.N.C. 2). Aplicarea uneia dintre metodele nominalizate pentru un tip

concret de stocuri de mărfuri şi materiale se efectuează în cursul anului de gestiune şi

urmează a fi stabilită în politica de contabilitate a întreprinderii.

Metoda de identificare se aplică pentru evaluarea unităţilor de stocuri de mărfuri şi

materiale care, de regulă, nu sînt reciproc substituibile şi a stocurilor fabricate şi destinate unor

proiecte speciale (paragraful 22 din S.N.C. 2).

Metoda FIFO presupune că stocurile de mărfuri şi materiale primele intrate sînt şi

primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în

aceeaşi consecutivitate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la finele perioadei de gestiune

se evaluează la valoarea de intrare a ultimelor loturi de stocuri intrate (paragraful 24 din S.N.C.

2).

Metoda LIFO presupune că stocurile de mărfuri şi materiale ultimele intrate sînt primele

ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în aceeaşi

consecutivitate. Valoare stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite în cursul perioadei de gestiune

se evaluează la valoarea de intrare a ultimelor loturi de stocuri intrate. Soldul stocurilor de

6 FIFO – din engleză „First in first out” (primul intrat, primul ieşit).7 LIFO – din engleză „Last in first out” (ultimul intrat, primul iesit).

21

mărfuri şi materiale la finele perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primelor

loturi de stocuri intrate (paragraful 25 din S.N.C. 2).

Metoda costului mediu ponderat prevede că costul stocurilor de mărfuri şi materiale

ieşite şi a celor rămase la finele perioadei de gestiune se determină în baza costului mediu

ponderat al unităţilor similare aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi procurate sau

fabricate de întreprindere în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat

pentru o anumită perioadă de timp sau pe măsura intrării lotului ordinar de stocuri (paragraful

26 din S.N.C. 2).

Metoda preţului standart constă în evidenţierea stocurilor la preţuri fixe, stabilite

anterior, pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, realizate în perioada precedentă, cu

condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie.

Diferenţele de preţ se repartizează la sfîrşitul lunii asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra

stocului existent cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferenţelor de preţ. Cota parte din

diferenţele de preţ aferente ieşirilor se calculează înmulţind valoarea bunurilor ieşite cu

coeficientul calculat.

Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri şi materiale, în conformitate cu

paragraful 19 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, pot fi aplicate următoarele metode:

· metoda costului normativ;

· metoda vînzărilor cu amănuntul.

5. Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în rapoartele financiare la suma cea mai mică

dintre valoarea de intrare (cost) şi valoarea realizabilă netă (paragraful 7 din S.N.C. 2),

care reprezintă preţul probabil de vînzare a stocurilor de mărfuri şi materiale în

procesul activităţii economice ordinare diminuat cu cheltuielile probabile necesare

pentru completarea şi organizarea vînzării (paragraful 6 din S.N.C. 2). Evaluarea

stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil se face la valoarea de intrare,

respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere,

astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:

· pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea

de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare

nu se înregistrează în contabilitate.

· pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi

valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În

contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar

22

minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de

provizioane.

Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au

fost calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare neta ce se

înscrie în bilanţ.

Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a

stocurilor şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul

costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin

aceasta se asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie

fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

În scopul impozitării se acceptă metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale

aplicate de întreprindere conform legislaţiei cu privire la contabilitate8.

Evaluarea cu ocazia inventarierii stocurilor:

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar este evaluarea la valoarea

actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de

utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor,

astfel:

1. Stocurile destinate vînzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de

realizare, care este dată de preţul de vînzare previzionat, din care se scad cheltuielile de

transport, comisioane etc.

2. Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor

materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.

3. Materiile prime şi materialele consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează

la costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este

admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor

de pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens: în cazul în care se constată că valoarea de inventar,

stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decît

valoarea cu care sînt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise

valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decît valoarea din

contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri

relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală 8 Art. 46, alin. (3) din Codul fiscal.

23

existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere

fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt

deductibile fiscal. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua

măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege

costul de achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele

nedeductibile, inclusive TVA, cheltuieli de transport, aprovizionare.

Mai există şi cazuri particulare de evaluare a stocurilor şi anume:

Evaluarea stocurilor în funcţie de preţul de vînzare:

În cazurile excepţionale în care nu este posibil să se determine costul de achiziţie sau de

producţie al bunurilor în stoc prin aplicarea regulilor generale de evaluare pot fi aplicate

următoarele metode:

1. bunurile în stoc sunt evaluate la costul de achiziţie sau de producţie al bunurilor

echivalente constatate sau estimate la data cea mai apropiată de achiziţia, sau producţia

bunurilor; cînd această evaluare este superioară valorii de inventar a bunurilor la data

bilanţului, trebuie constituit un provizion pentru depreciere;

2. dacă metoda precedentă nu este practicabilă, bunurile în stoc sunt evaluate la valoarea de

inventar de la data bilanţului;

3. dacă metodele precedente antrenează constrîngeri excesive pentru gestiunea

întreprinderii, bunurile în stoc sunt evaluate practicînd asupra preţurilor de vînzare la

data bilanţului o abatere corespunzînd marjei practicate de întreprindere pentru fiecare

categorie de bunuri.

Dacă e să facem o comparaţie la evaluarea stocurilor de materiale la o întreprindere de

producere şi una de tip agricol vom depista că există următoarele diferenţe. La o întreprindere de

tip agricol pentru realizarea unei contabilităţi clare şi precise, o însemnătate deosebită o are

evaluarea materialelor şi cunoaşterea preţurilor de înregistrare a acestora. Preţurile de

înregistrare a materialelor care se practică în prezent în unităţile agricole sunt:

1. preţul de facturare – se înregistrează materialele cumpărate din afara unităţii;

2. preţul de producţie – pentru materialele cumpărate de la alte ferme de producţie din

cadrul aceleiaşi unităţi agricole;

3. costul intern de decontare (normat) – pentru materialele provenite din producţia proprie

a fermelor agricole de producţie;

4. preţul posibil – de valorificare se foloseşte numai pentru acele materiale, rezultate în

urma casării mijloacelor de muncă;

24

5. preţul intern - stabilit pentru materialele procurate din import, ţinîndu-se seama de

corelaţiile existente pe piaţa mondială sau prin transformarea în lei a preţurilor externe.

La întreprinderea analizată S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ conform politicii de contabilitate

(Anexa 4) stocurile de mărfuri şi materiale sînt evaluate în modul următor: stocurile de mărfuri

şi materiale se evaluează conform Standardului Naţional de Contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri

şi materiale”.

Costul stocurilor de materiale include cheltuielile de achiziţie, cheltuielile de prelucrare şi

alte cheltuieli, ce ţin de transportarea activelor curente la locul de păstrare şi aducerea lor în

starea cuvenită. Cheltuielile de achiziţie includ:

· costul cumpărărilor;

· taxa la import şi alte impozite;

· cheltuieli de transport, ce ţin de achiziţia stocurilor de mărfuri şi materiale, inclusiv

cheltuieli de delegaţie a şoferilor;

· valoarea serviciilor altor organizaţii.

Cheltuielile pentru prelucrare includ:

· cheltuieli directe pentru remunerarea muncii;

· cheltuieli indirecte variabile şi permanente de producţie, suportate la prelucrarea

materialelor în producţie finită.

Evaluarea curentă a materialelor se evaluează lunar la valoarea medie ponderată, ţinînd

cont de soldul la depozit la începutul lunii şi fluxului în luna curentă. Producţia finită şi producţia

în curs de execuţie se evaluează la costul real. Costul efectiv se determină reieşind din nivelul

normativ a consumurilor materiale directe, consumurilor directe de remunerare a muncii şi

consumuri indirecte de producţie.

Valoarea iniţială a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se determină în evidenţa

curentă la valoarea de achiziţie. Obiectele de mică şi scurtă durată valoarea unei unităţi ai căror

este mai mică de 3000 lei (de la 01.01.2012 -6000 lei), se casează la consumuri sau cheltuieli pe

măsura intrării lor în exploatare în mărime de 100% de la valoarea lor iniţială.

Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unei unităţi ai căror este mai

mare de 3000 lei, se calculează uzura pe măsura intrării în exploatare în mărime de 100% de la

valoarea lor iniţială. Pierderile, lipsurile şi deteriorările de bunuri materiale în procesul de

producere, precum şi în timpul păstrării la depozit, la transportare se casează conform normelor

elaborate şi aprobate.

În opinia autorului modul de organizare a activităţii de aprovizionare şi livrare,

depozitare şi mişcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilităţii, întrucît

25

operaţiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă

întocmire şi completare depinde gradul de exactitate a informaţiilor furnizate.

Caracteristicile tehnico-productive ale activelor curente, în funcţie de care se face

clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii şi conturile sintetice corespunzatoare lor;

se elaborează nomenclatorul stocurilor şi pe această bază se organizează evidenţa operativă şi

contabilitatea analitică. Sursele de provenienţă a stocurilor de mărfuri şi materiale aprovizionate

(furnizori, din producţie proprie, din prelucrare la terţi) influenţează, în principal, conturile

sintetice utilizate şi preţurile de evaluare.

Modul de evaluare a activelor curente influenţează, în special, modul de înregistrare a

acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de determinare a preţurilor de ieşire

a stocurilor .

26

Capitolul II: Contabilitatea stocurilor de materiale la S.R.L ,,VALIGRIGOR’’

2.1. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor.

Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc

în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată. Materia primă

constituie substanţa principală care intră în componenţa produsului finit în care se regăsesc total

sau parţial, în forma ei iniţială sau transformată, cum sunt: făina din industria de panificaţie,

oţelul din industria constructoare de maşini, caolinul în industria de porţelan etc. În procesul de

producţie, materialele auxiliare se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la transformarea ei

(drojdia în industria panificaţiei, aţa, lipiciul, substanţele de vopsit în industria de încălţăminte),

sunt consumate de echipamentele de lucru (cărbunii folosiţi la cazane pentru producerea

aburului) sau se folosesc pentru asigurarea funcţionării acestora (uleiurile pentru ungerea

maşinilor).

Tabelul 2

Mişcările stocurilor de materii prime se grupează astfel:

Operaţii privind intrarea de materii prime: Operaţii privind ieşirea de materii prime:

· Achiziţionarea de la furnizori:

· achiziţionate din avansuri de trezorerie;

· reţinute din producţia proprie a

produselor;

· aduse de la terţi;

· aduse ca aport în natură al

întreprinzătorului individual;

· aport în natură al asociaţilor;

· primite cu titlu gratuit;

· constatate plus la inventar;

· primite de la grup, unitate sau subunităţi

(prin decontări)

1. incluse pe cheltuieli (consum);

2. constatate lipsă la inventar;

3. pierderi din deprecieri;

4. retrase din aport de întreprinzătorul

individual;

5. vîndute ca atare;

6. livrate la grup, unitate sau subunităţi

(prin decontări interne);

7. ieşite prin donaţie;

8. pierderi din calamităţi;

9. transmise spre prelucrare sau în custodie

la terţi.

Evidenţa materiilor prime se ţine la preţul de înregistrare prestabilit. Între preţul de

înregistrare prestabilit şi costul de achiziţie pot apare diferenţe în plus sau în minus.

27

Diferenţe de preţ în plus apar atunci cînd costul de achiziţie este mai mare decît preţul

prestabilit al materiilor prime, intrate în gestiune. Diferenţele de preţ în minus se determină în

situaţia în care costul de achiziţie este mai mic decît preţul prestabilit.

Pentru deprecierea stocurilor de materii prime, de regulă, la sfîrşitul exerciţiului

financiar, se constituie, suplimentează, diminuează sau anulează provizioane.

Materialele reprezintă activele curente destinate fabricării produselor, prestării

serviciilor, necesităţilor comerciale, administrative ale întreprinderii.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea materialelor înregistrate

în bilanţul întreprinderii este destinat contul de activ 211"Materiale".

În debitul contului 211 se reflectă:

· valoarea de procurare a materialelor procurate contra plată sau într-un alt mod;

· consumurile aferente achiziţionării;

· costul efectiv al materialelor fabricate la întreprindere;

· valoarea materialelor neutilizate, returnate din secţiile de producţie şi alte subdiviziuni

ale întreprinderii;

· valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma pregătirii activelor pe termen

lung pentru utilizarea după destinaţie, reparaţiei şi casării obiectelor de mijloace fixe şi

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

· valoarea de piaţă a plusurilor de materiale constatate la inventariere.

În creditul contului 211 se reflectă:

· valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale

întreprinderii, în evaluarea stabilită în politica de contabilitate a întreprinderi;

· valoarea de bilanţ a materialelor ieşite la vînzarea acestora, transmiterea în capitalul

statutar al altei întreprinderi, transmiterea cu titlu gratuit, constatarea lipsurilor la

inventariere;

· diferenţa dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora.

Soldul contului 211 este debitor; reprezintă valoarea materialelor la finele perioadei de

gestiune şi se reflectă în capitolul 2 "Active curente" din Bilanţul contabil.

În Planul de conturi pentru contul 211 sînt prevăzute următoarele subconturi:

211.1 "Materii prime şi materiale de bază";

211.2 "Semifabricate cumpărate şi articole de completare";

211.3 "Combustibil";

211.4 "Ambalaje şi materiale pentru ambalat";

211.5 "Piese de schimb";

28

211.6 "Alte materiale";

211.7 "Materiale transmise pentru prelucrare";

211.8 "Materiale de construcţie";

211.9 "Materiale cu destinaţie agricolă".

Evidenţa analitică a materialelor se ţine pe locurile de păstrare, tipurile, sortimentele şi

dimensiunile acestora, precum şi pe alte direcţii prevăzute în politica de contabilitate a

întreprinderii.

Materialele care nu aparţin întreprinderii date, dar care se află temporar în gestiunea

acesteia conform contractului cu proprietarul se reflectă în conturile extrabilanţiere în evaluarea

prevăzută în contract.

Intrarea materialelor la întreprindere are loc în urma:

· primirii de la alte întreprinderi şi persoane fizice;

· înregistrării la intrări rezultate din operaţiunile efectuate în cadrul întreprinderii.

La contabilizarea şi impozitarea operaţiunilor de intrare trebuie să se acorde atenţie

următoarelor aspecte:

Înregistarea materialelor se efectuează în baza documentelor justificative (facturi fiscale,

facturi de expediţie, acte de achiziţie a mărfurilor, bonuri de intrări, deconturi de avans cu

documente de decontare şi de plată justificative etc.) întocmite în mod corespunzător.

Materialele procurate contra plată sau într-un alt mod se înregistrează în conturile

contabile la valoarea de intrare care este egală:

· în cazul procurării contra plată de la alte întreprinderi şi persoane – cu valoarea de

cumpărare şi consumurile aferente procurării;

· în cazul primirii ca aport în capitalul statutar al întreprinderii – cu valoare venală

stabilită în actele de constituire;

· în cazul fabricării la întreprindere – cu costul efectiv care include consumurile directe de

materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de

producţie.

La intrarea materialelor se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma reparaţiei

mijloacelor fixe utilizate în procesul de creare şi/sau îmbunătăţire a calităţilor iniţiale ale

activelor nemateriale:

Debit contul 211 „Materiale”

Credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”.

29

2. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma pregătirii

mijloacelor fixe (inclusiv a reparaţiei) pentru utilizare după destinaţie:


Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”.


obiectelor de mijloace fixe şi efectuării investiţiilor capitale ulterioare:


Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”.

4. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma pregătirii

terenurilor utilizate după destinaţie:


Credit contul 122 „Terenuri”.

5. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma casării

obiectelor de mijloace fixe (demontarea utilajului, demolarea clădirilor şi construcţiilor

etc.), în limita valorii probabile rămase a unor astfel de obiecte:


Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

6. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma însuşirii unor

tipuri noi de produse, reparaţiei bunurilor primite în arendă operaţională (leasing,

locaţiune), efectuării lucrărilor sezoniere şi altor consumuri atribuite la cheltuielile

anticipate pe termen lung şi curente:


Credit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”; sau

Credit contul 125 „Resurse naturale”.

7. Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma casării obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în limita valorii probabile rămase a acestora stabilită

anterior:


Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.


obiectelor de mijloace fixe, consumurile căreia au fost atribuite la cheltuielile perioadei

de gestiune curente:


Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

30

9. Înregistrarea deşeurilor recuperabile (la valoarea realizabilă netă) primite din secţiile

activităţii de bază:


Credit contul 811 „Producţia de bază

10. Înregistrarea materialelor (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţilor auxiliare:


Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”

La întreprindere este foarte important să se ţină evidenţa operaţiunilor ce ţin de mişcarea

internă a materialelor şi de returnare celor neutilizate.

Prin mişcarea internă a materialelor se presupune transmiterea acestora de la depozit la

depozit, precum şi între subdiviziunile interne ale întreprinderii care nu au un bilanţ separat.

Mişcarea internă a materialelor se efectuează în evaluarea la care acestea sunt înregistrate în

contabilitate.

În afară de mişcarea internă a materialelor, pot avea loc şi operaţiuni de returnare a

materialelor neutilizate din secţiile activităţilor de bază şi auxiliare, precum şi din alte

subdiviziuni structurale ale întreprinderii. Returnarea materialelor neutilizate se efectuează în

evaluarea la care anterior a fost efectuată eliberarea acestora pentru necesităţile respective.

Consumurile/cheltuielile aferente mişcării interne şi returnării materialelor neutilizate se

înregistrează în componenţa consumurilor indirecte de producţie (în contul 813) sau cheltuieli

generale şi administrative (în contul 713).

La mişcarea internă şi returnarea materialelor neutilizate se întocmesc următoarele

formule contabile:

1. Reflectarea mişcării interne a materialelor (de la depozit la depozit; între subdiviziunile

interne ale întreprinderii care nu au un bilanţ separat):


Credit contul 211 „Materiale”.

2. Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile activităţii operaţionale:

Debit contul 211 „Materiale”;

Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

3. Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile activităţii de investiţii:


Credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.

31

4. Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile casate anterior la cheltuielile

(pierderile) excepţionale:


Credit contul 623 „Venituri excepţionale”.

5. Returnarea materialelor eliberate anterior în activitatea de bază a întreprinderii pentru

fabricarea produselor, prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor:


Credit contul 811 „Producţia de bază”.

6. Returnarea materialelor eliberate anterior în secţiile activităţilor auxiliare.


Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”.

7. Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile generale de producţie:


Credit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”.

La contabilizarea operaţiunilor aferente eliberării materialelor pentru fabricarea

produselor şi alte necesităţi ale întreprinderii trebuie să se acorde atenţie următoarelor aspecte:

1. Eliberarea materialelor în producţie şi pentru alte necesităţi ale întreprinderii se

efectuează în baza documentelor primare întocmite în mod corespunzător (fişe – limită

de consum, comenzi, bonuri de consum – la eliberarea în cadrul întreprinderii; facturi de

expediţie – la eliberarea către subdiviziunile amplasate teritorial în afara întreprinderii).

2. Eliberarea materialelor trebuie efectuată după greutate, volum şi/sau cantitate, adică în

strictă concordanţă cu normele stabilite de consum al acestora şi programul de

producţie.

3. Lista persoanelor care au dreptul să solicite eliberarea materialelor de la depozit, precum

şi specimentele semnăturilor acestora trebuie să fie aprobate prin ordinul conducătorului

întreprinderii coordonat cu contabilul-şef.

4. Consumul efectiv de materiale în producţie sau pentru alte necesităţi ale întreprinderii se

reflectă în creditul contului 211 în corespondenţă cu conturile de evidenţă a activelor,

consumurilor şi cheltuielilor.

Formulele contabile pentru operaţiunile de transmitere a materialelor în producţie şi alte

întreprinderi:

1. Eliberarea materialelor pentru reparaţia obiectelor de mijloace fixe transmise în arenda

operaţională şi pentru alte necesităţi aferente activităţii de arendă:

Debit contul 811 „Producţia de bază”

32


2. Eliberarea materialelor în secţiile activităţilor auxiliare:

Debit contul 812 „Activităţi auxiliare”


3. Eliberarea materialelor pentru necesităţile gospodăreşti generale aferente contractelor de

construcţii:

Debit contul 814 „Consumuri generale aferente contractelor de construcţii”


4. Casarea materialelor utilizate la ieşirea mijloacelor fixe şi altor active pe termen lung:

Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”


5. Casarea materialelor utilizate la prevenirea şi lichidarea consecinţelor evenimentelor

excepţionale:

Debit contul 723 „Pierderi excepţionale”


În afară de ieşirile obişnuite de materiale de la întreprindere mai sunt şi alte ieşiri de

materiale conform evidenţei contabile a materialelor.

Formule contabile pentru operaţiuni privind alte ieşiri de materiale:

1. Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor care urmează a fi vîndute ca mărfuri:

Debit contul 217 „Mărfuri”


2. Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor transmise altor întreprinderi şi persoane ca

împrumuturi pe termen scurt în natură:

Debit contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”


3. Reflectarea sumei micşorării valorii materialelor intrate în anii precedenţi:

Debit contul 331 „Corectarea rezultatelor perioadelor precedente”


4. Reflectarea diferenţei dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoarea realizabilă

netă a acestora. Formula contabilă se întocmeşte la finele perioadei de gestiune în cazul

cînd valoarea de intrare a soldului de materiale depăşeşte valoarea realizabilă netă a

acestuia:

Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale”


33

5. Decontarea valorii de bilanţ a materialelor transmise cu titlu gratuit altor întreprinderi şi

persoane:

Debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”


6. Casarea materialelor distruse în urma accidentelor, incendiilor, calamităţilor naturale şi

altor evenimente excepţionale:

Debit contul 723 „Pierderi excepţionale”


În cursul perioadei de gestiune 2011 în cadrul întreprinderii, VALIGRIGOR” au avut

loc următoarele operaţiuni de înregistrare a materiilor prime şi materialelor:

1. La data de 19.072011 s-au înregistrat intrări de materiale în baza facturii fiscale FB

0756238 (Anexa 6) de la S.R.L „TRANSAGROPROM”, s-a procurat ciment în sumă de

34070.40 lei:

Debit contul 211 „Materiale” – 28392,00 lei

Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 28392,00 lei

Reflectăm Taxa pe Valoare Adăugată:

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 5678.40 lei

Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 5678.40 lei

Achitarea a avut loc din contul de decontare:

Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 34070,00 lei

Credit contul 242 „Cont de decontare”

2. La data de 09.06.2011 s-au procurat materiale (armatura) în baza facturii fiscale FB

0295364 (Anexa 7) de la S.R.L. „Constanta”, în sumă de 328602,93 lei:


Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 54767,15 lei




Credit contul 242 „Cont de decontare” – 328602,93 lei.

3. La data 24.05.2011 de la întreprinderea S.R.L. „IMBOLD-PRIM” în baza facturii MZ

3915930 (Anexa 8) s-a procurat cherestea tivită în sumă de 59115,00 lei:

Debit 211 „Materiale” – 49262,50 lei

Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 9852,50 lei

Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 59115,00 lei

34

Achitarea a avut loc:


Credit contul 242 „Cont de decontare” –59115,00 lei.

4. De la S.R.L. „RULTEHCOM” la data de 17.12.2011 în baza facturii fiscale FV

6211159 (Anexa 9) s-au procurat materiale în sumă de 68291,61 lei:



Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” –68291,61 lei

Achitarea s-a efectuat:


Credit contul 242 „Cont de decontare” – 68291,61 lei

5. De la S.R.L. „STICOLUX” a fost procurat ciment pentru lucrări de constructie în baza

facturii fiscale FV 4773168 (Anexa 10):







6. La data de 07.11.2011 în baza facturii FV 4494564 (Anexa 11) de la „NIVELA PLUS”

S.R.L. s-au procurat materiale în sumă de 89940,00 lei:




Achitarea s-a efectuat din contul de decontare:

Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 89940,00 lei

Credit 242 „Cont de decontare” – 89940,00 lei

Toate intrările de materii prime şi materiale sunt înregistrate în documentele primare şi

se ţine o evidenţă strictă a acestora şi la sfîrşitul procesului de gestiune sunt fixate în

documentele centralizatoare şi se efectuează dări de seamă.

Ieşirea materialelor din activitatea economico-financiară a întreprinderii se contabilizează în

dependenţă de direcţiile de utilizare ce ocazionează ieşirea acestora.

35

În cursul perioadei de gestiune 2011 au avut loc următoarele operaţiuni de ieşire a

materiilor prime şi materialelor:

1. La data de 15.09.2011 în baza facturii FV 4732204 (Anexa 12) pentru „FRIGO-

PRODUS” S.R.L. s-au vindut materiale în sumă de 5380,00 lei:

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 4483,33 lei

Credit 211, Materiale” - 4483,33 lei

· Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR”


Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -896,67 lei

Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 4483,33 lei

· Stingerea creanţei aferente realizării materialelor

Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 5380,00 lei

Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 5380,00 lei

2. La data de 11.07.2011 s-au vindut la S.R.L., TEHNOENGINEERING GRUP’’ materiale

in suma de 2650,00 lei (Anexa 13)





Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -441.67 lei





3. S.R.L. ,,EXFACTOR-GRUP’’ a procurat materiale de la S.R.L. ,,VALIRIGOR’’ la data de

01.07.2011 conform facturii nr. FV2855317 in suma de 18486.20 lei (Anexa 14)


36

Credit 211 ,, Materiale” - 18486,20 lei








4. La data de 11.07.2011 s-au vindut la S.R.L., XOROTEL’’ materiale in suma de 220468,75

lei conform facturii nr. FV6541240. (Anexa 14)



· Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR” (Anexa)

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 220468.75 lei



Stingerea creanţei aferente realizării materialelor

Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 220468.75 lei

Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 220468.75 lei

5. Consumul de materiale pentru fabricarea productiei de bază. Exemplu la fabricarea

fortanului S.R.L., VALIGRIGOR” foloseste cimentul (Anexa 6)

Debit 811/711 „Producţia de bază" - 28392,00 lei


Conform politicii de contabilitate a întreprinderii S.R.L. „VALIGRIGOR” si a regulilor stabilite

de către administratorul unităţii alte ieşiri cum ar fi consumul in secţiile auxiliare etc. Nu se

înregistrează.

37

2.2. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora.

În activitatea economică şi administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace

care prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce

caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară nu mai mare decît limita

stabilită pentru mijloacele fixe sau cu o durată de funcţionare utilă nu mai mare de un an.

Aceste obiecte de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi transferă

valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor, în cheltuielile activităţilor sub

formă de uzură calculată în proporţie de 100% din valoarea acestora, diminuată cu valoarea

rămasă probabilă. Excepţie fac obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară

nu depăşeşte ½ din limita stabilită. În conformitate cu Standardul Naţional de Contabilitate 2

„Stocurile de mărfuri şi materiale”, acestea se trec la cheltuieli sau consumuri pe măsura dării lor

în folosinţă.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt activele valoarea unitară a cărora este mai

mică decît limita stabilită de legislaţie (începînd cu 1 ianuarie 2012 limita valorii unitare a

obiecte de mică valoare şi scurtă durată constituie 6000 lei, art. 26 alin.2 – Codul Fiscal. Pînă la

1 ianuarie 2012 această limită a constituit 3000 lei), indiferent de durata de serviciu mai mică de

un an, indiferent de valoarea unitară (paragraful 35 din S.N.C. 2).

În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se includ:

· instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială;

· utilajul de schimb;

· ambalajul tehnologic;

· inventarul de producţie şi gospodăresc;

· îmbrăcămintea şi încălţămintea specială, dispozitivele de protecţie;

· construcţiile şi dispozitivele provizorii;

· alte obiecte (vesela, inventarul sportiv şi turistic etc.).

În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate, acesta cuprinde

documentele de intrare şi de ieşire similare celorlalte stocuri (factura fiscală, factura de expediţie,

actul de achiziţie) şi în plus se mai utilizează fişa obiectelor de inventar în folosinţă, în care se

ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar folosite, precum şi a persoanelor care le

gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe

omogene, pe tipuri şi pe gestionari.

Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două

probleme principale:

38

1. Urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea

lor în patrimoniu şi pînă la scoaterea lor din folosinţă;

2. Calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în conformitate

cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată, precum şi uzurii acestora sînt destinate:

· contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

· contul de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

În contul 213 se contabilizează obiectele de mică valoare şi scurtă durată aflate în stocuri şi în

exploatare, precum şi construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titluri) edificate de

întreprindere.

1. Contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” se debitează cu valoarea obiectelor

intrate şi se creditează cu suma trecută la cheltuieli a valorii uzurabile, precum şi cu

valoarea bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor;

2. Contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” se creditează cu valoarea

uzurabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată inclusă în cheltueli sau consumuri

în momentul dării lor în folosinţă şi se debitează cu suma uzurii calculate decontată

aferentă obiectelor scoase din folosinţă.

Soldul contului 213 este debitor şi reprezintă valoarea (costul) obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în capitolul 2 „Active curente” din

Bilanţul contabil.

În planul de conturi pentru contul 213 sînt prevăzute următoarele subconturi:

· 213.1 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”;

· 213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”;

· 213.3 „Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”,

Iar pentru contul 214 – următoarele conturi:

· 214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

· 214.2 „Uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”.

În cursul perioadei de gestiune obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează

în contabilitate, în baza facturilor fiscale, facturilor de expediţie, actelor de achiziţie, bonurilor de

intrare. Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la întreprindere are loc în urma:

1. Procurarea contra plată de la alte întreprinderi şi persoane;

2. Primirii sub formă de aport în capitalul statutar;

3. Primirii cu titlu gratuit;

39

4. Casării obiectelor de mijloace fixe;

5. Fabricării în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare ale întreprinderii;

6. Altor operaţiuni (rambursarea împrumuturilor acordate anterior în natură; majorarea

valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată) intrate în anii precedenţi; reflectarea

lipsurilor constatate la inventariere etc.).

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează în conturile contabile la

valoarea de intrare care include valoarea de cumpărare (contractuală) şi consumurile aferente

procurării (transportarea, încărcarea, descărcarea, plăţile de comision, asigurarea etc.).

La intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se întocmesc următoarele formule

contabile:9

1. Dacă întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori:

· cu plata ulterioară a valorii acestora;

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

· cu plata imediată a contravalorii acestora;


Credit contul 241 „Casa”

Credit contul 242 „Cont de decontare”

Credit contul 243 „Cont valutar”

Credit contul 244 „Conturi speciale la bănci”

2. Prin intermediul titularilor de avans:

· în cazul eliberării avansului;


Credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

· fără eliberarea avansului;


Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

3. Înregistrarea obiecte de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea contractuală) primite

conform contractului de împrumut pe termen lung (termen scurt) în natură:


Credit contul 413 „Împrumut pe termen lung”

Credit contul 513 „Împrumut pe termen scurt”

9 „Corespondenţa conturilor contabile” / Nederiţa A. Ch. „Biblioteca contabilului” – anexă la revista „Contabilitate şi audit”, 2007 p. 230

40

4. Reflectarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit:


Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”

5. În cazul constatării plusurilor în urma inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă

durată, acestea se înregistrează în felul următor:


Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

6. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în

secţiile activităţii de bază:


Credit contul 811 „Activităţi de bază”

7. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în

secţiile activităţilor auxiliare:


Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”

8. Reflectarea valorii de bilanţ a produselor (mărfurilor) care urmează a fi utlizate în

calitate de obiecte de mică valoare şi scurtă durată:


Credit contul 216 „Produse”

Credit contul 217 „Mărfuri”

9. Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea pevăzută în actele

de constituire) primite de la fondatori ca aport la capitalul statutar al întreprinderii la

înfiinţarea acesteia:


Credit contul 313 „Capital nevărsat”

Ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel:

· Valoarea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 1500 lei date în folosinţă:

Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” sau

Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”

Debit contul 812 „Active nemateriale în curs de execuţie”

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

· Valoarea obiectelor cu preţ unitar mai mare de 1500 lei:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”.

41

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte

de mică valoare şi scurtă durată în stoc”.

· Valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vîndute:


Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

· Valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:



După cum s-a menţionat anterior, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată cu o

valoare unitară mai mare de 1500 lei, se calculează uzura. Acesta se reflectă în contabilitate cu

ajutorul contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în folosinţă se

trec la consumuri, cheltuieli sau la valoarea activelor la care acestea sunt utilizate, întocmindu-se

următoarele formule contabile:

Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”

Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”

Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”

Debit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”

Debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente”

Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se

procedează la casarea uzurii calculate aferente acestor obiecte, efectuîndu-se înregistrarea

contabilă:

Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”


Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe sau

obiecte distincte şi pe perioade. Este de menţionat că, dacă valoarea rămasă a obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată determinată în prealabil este mai mare decît valoarea materialelor sau

deşeurilor obţinute la scoaterea din folosinţă a obiectelor, difenţa în cauză se înregistrează prin

formula:



42

Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele primare

referitoare la mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind:

1. Registrul pentru conturile 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi 214 „Uzura

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

2. Balanţa de verificare;

3. Cartea mare.

În Bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuată cu valoarea

uzurii calculată, se reflectă pe postul „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, rîndul 210.

În baza dării de seamă referitor la intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată s-

au întocmit următoarele formule contabile:

1. La 15.04.2011 de la S.R.L. „Multistar” conform facturii nr. JB0751110 (Anexa16) au

fost procurate obiecte de mică valoare şi scurtă durată în valoare de 1320,00 lei:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 1320,00 lei

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” -220,00 lei





2. De la „IACOB” S.R.L. în baza facturii fiscale FV 7213493 (Anexa 17) sau procurat

obiecte de mică valoare şi scurtă durată) la data de 26.04.2011 în sumă de 2513,25 lei:


Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”-418,91 lei





3. La data de 04.10.2011 în baza facturii fiscale FU 0736366 (Anexa 18) s-au procurat

obiecte de mică valoare și scurtă durată (fax) în sumă de 2928,00 lei:






Cerdit contul 242 „Cont de decontare” – 2928,00 lei.

43

4. La data de 06.06.2011 în baza facturii fiscale FB 0280134 (Anexa 19) de la S.R.L.

„Radop-Opt” au fost procurate rechizite de birou în sumă de 394,91 lei:






Cerdit contul 242 „Cont de decontare” – 394,91 lei.

Pentru a concluziona se poate spune că la întreprinderea S.R.L. „Valigrigor” obiectele de

mică valoare şi scurtă durată după ce au fost procurate obiectele de mică valoare şi scurtă durată,

s-au înregistrat în documentele primare de evidenţă contabilă, apoi sunt repartizate muncitorilor.

Cu toate că obiectele de mică valoare şi scurtă durată nu participă la procesul de producţie,

acestea sunt indispensabile pentru munca angajaţilor.

2.3 Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare.

Rapoartele financiare ca instrumente sintetizatoare ale situaţiei financiare a

întreprinderilor reprezintă una din primele surse de informaţii sigure nu numai pentru

investitori, ci şi pentru o serie de alţi utilizatori, cum sunt: salariaţii, împrumutătorii, furnizorii

şi alţi creditori, clienţii, guvernul şi diverşii lui reprezentanţi, precum şi publicul.

Stocurile trebuie să fie clasificate în bilanţ sau înregistrate în notele-anexe la rapoartele

financiare într-un mod care să aibă legătură cu activitatea întreprinderii şi să indice valorile

incluse în fiecare din categoriile principale ale stocurilor. În acest context este de remarcat că

stocurile de mărfuri şi materiale existente în întreprindere se reflectă în rapoartele financiare.

Conform paragrafului 38 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, în rapoartele

financiare trebuie să fie prezentate:

· metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale adoptate. Orice modificare

într-o metodă de contabilitate sau de evaluare trebuie menţionată şi fundamentată;

· valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale, valoarea de bilanţ pe grupe de

clasificare acceptate de întreprindere, precum şi valoarea rămasă a obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată;

· valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale evaluate la valoarea realizabilă

netă;

44

· costul vînzărilor stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada

de gestiune;

· suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în

limitele costului acestora, decontată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora

la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă;

· circumstanţele sau evenimentele activităţii economice care au condus la majorarea

valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora;

· valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale ipotecate cu titlu de garanţie a

datoriilor.

Este de menţionat că în bilanţ nu pot apărea decît posturile aferente conturilor din clasa 2 de

stocuri, care reprezintă stocuri la costul efectiv, în cazul cînd acesta este egal cu valoarea

realizabilă netă sau inferior acesteia şi, invers, la valoarea realizabilă netă, atunci cînd aceasta

este mai mică decît costul efectiv.

La intrarea în gestiune a stocurilor de mărfuri şi materiale, acestea se evaluează şi se

înregistrează la valoarea de intrare denumită cost istoric sau cost de producţie ce cuprinde

consumurile directe de materiale, deasemenea evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data

întocmirii rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ.

Intrarea materialelor şi materiilor prime are loc la întreprinderea S.R.L. „Valigrigor”

prin procurări în baza facturilor fiscale. Iar darea acestora în exploatare în baza bonurilor de

primire –predare, bonurilor de consum.

Factorul principal la ţinerea contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale şi în special

al materiilor prime şi a produselor finite o reprezintă concordanţa dintre secţiile de îmbuteliere,

depozite şi contabilitate. Şeful depozitului al întreprinderii S.R.L. „Valigrigor” este o persoană

cu răspundere materială, purtată de persoana aflată în serviciul dat. În timpul stabilit de

conducerea întreprinderii persoana respectivă este obligată să prezinte în contabilitate dările de

seamă privind circulaţia produselor finite. Secţia îmbuteliere prezintă în contabilitate lunar un

Raport despre circulaţia materialelor şi materiilor prime în această secţie, acesta conţine stocul

la începutul perioadei şi stocul la sfîrşitul perioadei.

Acest raport poate să mai conţină şi informaţia cu privire la cantitatea de sticle trimise în

secţia de laborator pentru controlul calităţii. De asemenea şeful secţiei întocmeşte lunar o dare

de seamă cu privire la calculul pierderilor maxime admisibile (Anexa 42, 43), în dependenţă de

secţii, care se efectuează în baza unei instrucţiuni în domeniul vinificaţiei, care reflectă

pierderile din secţia de produse finite, secţia de cupajare precum şi pe faze de producţie:

încleiatul mărcilor de acciz; oformarea sticlelor; ambalarea lor etc.

45

La sfîrşitul lunii se întocmeşte registrul bonurilor de primire – predare a materialelor

care conţine data întocmirii, numărul documentului (Anexa 15). Toate operaţiunile sunt

reflectate în Registrul operaţiilor pe fiece cont şi secţie aparte, ţinînd cont de operaţiunile

efectuate şi conţinînd denumirea documentului, numărul în baza căruia a fost efectuată operaţia

respectivă.

În Raportul privind rezultatele financiare în postul „Venituri din vînzări” (rîndul 010)

(Anexa 5) se reflectă valoarea stocurilor de produse finite expediate, lucrărilor executate,

serviciilor prestate la preţuri de livrare fără TVA şi accize. În postul „Costul vînzărilor” (rîndul

020) (Anexa 5) se reflectă costul stocurilor de produse finite vîndute, serviciilor prestate,

reflectat în debitul contului 711 „Costul vînzărilor”.

O importanţă primordială pentru reflectarea în rapoartele financiare a costului vînzărilor

o are respectarea principiului specializării exerciţiului, potrivit căruia resursele consumate se

reflectă în componenţa costului vînzărilor în perioada în care a avut loc livrarea, la fabricarea

cărora acestea au fost consumate.

Raportul financiar şi anexele la acesta deseori nu pot cuprinde toată informaţia necesară

utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. De aceea, în Nota explicativă la raportul

financiar anual al întreprinderii, de obicei, se efectuează o analiză şi descifrarea datelor,

conţinute în rapoartele financiare în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate şi

include informaţii suplimentare, care cuprind şi prezintă indicatorii financiari de bază, situaţia

financiară a întreprinderii şi analiza influienţei diverşilor factori asupra modificării acesteia.

2.4. Inventarierea materialelor şi reflectarea rezultatelor inventariere în contabilitate

Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin ordinul

Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.27 din 28.04.2004, inventarierea reprezintă - un

ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în

expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii

la data efectuării acestora. (art. 11 din Regulamentul privind inventarierea).

Iar sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor o constituie efectuarea controlului asupra

integrităţii bunurilor.

46

Pentru efectuarea nemijlocită a inventarierii patrimoniului se formează o comisie de

inventariere prin ordinul de inventariere (anexa 20) constituită din:

- Şeful comisiei;

- Membrii comisiei, (art.30 din Regulamentul privind inventarierea).

Astfel, conform Regulamentului privind inventarierea (art.64) materialele, care se află în

exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, pe fiecare denumire

separate.

Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de

gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de mărfuri şi materiale se

trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, de la cine au fost

primite, data şi numărul documentului de intrare, denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată,

pe documentul de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea

"Primite în timpul inventarierii". (art.56 din Regulamentul privind inventarierea).

Inventarierea se efectuează prin metoda examinării fiecărui obiect.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi înscrise în

listele de inventariere (anexa 21) cu cele din evidenţa analitică (fişele de magazie) şi contabilitate,

(art. 105 din Regulamentul privind inventarierea).

Astfel, diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: plusurile de

bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea

veniturilor. Întreprinderea cercetată în urma efectuării inventarierii materialelor nu a depistat

divergenţe, iată de ce vom utiliza date convenţionale la întocmirea formulelor contabile

Reflectarea valorii de piaţă:

a) plusurilor de materiale constatate la inventariere (întreprinderea data nu a întâlnit aşa

situaţii):

Debit contul 211 „Materiale"

Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale"

Reflectarea valorii de piaţă a lipsurilor de materiale constatate la inventariere:

B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei;

Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale"

Credit contul 211 „Materiale"

47

C) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi

prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită

de legislaţia în vigoare;

D) în cazul cînd nu sunt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea

bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei,

(art. 107 din Regulamentul privind inventarierea).

Conform art. 114, Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un

proces-verbal, după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice. (anexa 22)

Conform art. 115, Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine următoarele

elemente:

* data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data

deciziei (ordinului) de instituire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi

terminării operaţiunii de inventariere;

* rezultatele inventarierii;

* concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi

persoanele vinovate, precum şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea;

* propunerile privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi declasarea (trecerea dintr-o

categorie în alta) sau casarea unor bunuri;

* constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din

gestiune;

* alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei de inventariere se

prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, după caz, pe gestiuni

aparte, conducătorului întreprinderii. Acesta, cu avizul serviciului contabil şi şefului serviciului

juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate, (art. l16 din

Regulamentul privind inventarierea).

Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în

contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.

Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor:

48

A) plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se

înregistrează la majorarea veniturilor;

B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei;

C) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciile

legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de

legislaţia în vigoare;

D) în cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea

bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile

perioadei.

În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la stabilirea valorii

debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri

constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:

- Existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării

în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea, desenul, modelul, dimensiunile, ambalajul sau alte

elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri care întrunesc

condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de

către administratori şi se înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii;

- Diferenţele constatate în plus sau lipsă trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune,

aceeaşi gestiune şi acelaşi gestionar;

- Lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau

degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor.

Pentru efectuarea compensărilor persoanele responsabile prezintă explicaţii detaliate.

Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării.

Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după studierea minuţioasă a

tuturor materialelor prezentate, ia decizia respectivă.

Compensarea resortului se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate la

sorturile supuse compensării.

În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sînt

mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se va

proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a diferenţei în plus. Această

49

excludere se face începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine

crescîndă;

În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sînt

mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va

proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a cantităţii care depăşeşte

totalul cantitativ al plusurilor, începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în

ordine crescîndă.

În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii cu privire

la:

A) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare prin intermediul inventarierii;

B) efectuarea totală sau parţială a inventarierii patrimoniului şi indicarea gestiunilor care

nu au fost inventariate;

C) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, valoarea

bunurilor supuse perisabilităţii naturale etc.);

D) reflectarea rezultatelor inventarierii în evidenţa contabilă:

E) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate;

F) minusurile şi plusurile constatate din vina persoanelor, modul de recuperare de la aceştia

(achitarea pe loc, reţineri din salariu, prin judecată etc.);

G) recuperarea de la persoanele vinovate în anul curent a sumelor aferente pierderilor

rezultate din anii precedenţi.

Capitolul III: Metode şi căi de ameliorare a contabilităţii a stocurilor de materiale.

3.1. Perfectarea contabilităţii stocurilor de materiale.

50

La momentul actual în Republica Moldova creşte însemnătatea profesiei de contabil şi

concomitent cererea pentru serviciile contabililor şi auditorilor care demonstrează un înalt grad

de profesionalism. Atitudinea societăţii faţă de profesia de contabil este dictată de o

însemnătate crescîndă, de calitatea serviciilor acordate de această categorie de specialişti, de

care depinde în mare măsură funcţionarea normală a sistemului economic – financiar al unei

ţări.

Dezvoltarea economiei de piaţă în Republica Moldova, intensificarea relaţiilor

economice internaţionale au argumentat necesitatea modificării sistemului informaţional

economico – financiar, nucleul căruia îl constituie contabilitatea.

Sistemul de contabilitate creat în anii economiei administrative planificate, fiind orientat

în principiu spre satisfacerea necesităţilor de informaţie economică autorităţilor fiscale, altor

autorităţi de stat nu corespundea intereselor utilizatorilor pe măsura trecerii economiei la

relaţiile de piaţă, pe parcurs au fost operate unele modificări şi completări în metodologia

contabilităţii, dar ele nu au avut efecte adecvate infrastructurii economiei de piaţă care se crea

în Republica Moldova, bazei legislative în vederea dezvoltării businessului şi atragerii de

investiţii.

În condiţiile economiei de piaţă sistemul de contabilitate încetează să exercite funcţii de

simplă evidenţă contabilă şi statistică şi se transformă într-un mijloc important de colectare,

prelucrare şi transmitere a datelor privind activitatea economico-financiară a agenţilor

economici. Acesta trebuie să reflecte toate aspectele activităţii întreprinderii, utilizatorii fiind în

stare să aprecieze situaţia şi să ia decizii fundamentale privind:

· asigurarea calităţii conducerii de către administraţia întreprinderii;

· capacitatea întreprinderii de a retribui munca angajaţilor şi de a le acorda diverse

înlesniri;

· mărimea veniturilor ce urmează a fi repartizate, inclusiv a celor sub formă de dividende;

· politica fiscală.

Prin urmare, exercitarea cu succes a noilor funcţii de contabilitate a fost şi este posibilă

numai pe calea realizării reformelor în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale.

Necesitatea reformelor contabilităţii în Republica Moldova a fost determinată, de

asemenea, de integrarea economică a ţării şi respectiv, de necesitatea armonizării diverşilor

sisteme contabile la baza cărora se află standardele internaţionale de contabilitate.

Scopul principal al reformei contabilităţii îl constituie crearea unei baze informaţionale

financiare, care să corespundă cerinţelor economiei de piaţă şi să reflecte starea şi modificarea

51

situaţia financiare, rezultatele activităţii întreprinderii ţinînd cont de interesele tuturor

categoriilor de utilizatori.

Reforma contabilităţii are drept obiectiv crearea unei baze informaţionale în vederea

dezvoltării pieţelor de capital, atragerea investiţiilor, aprecierii obiective a activităţii

întreprinderii, extinderea relaţiilor economice internaţionale, obţinerii unui sistem unic de

indicatori financiari.

Reforma contabilităţii are drept obiectiv crearea unei baze informaţionale în vederea

dezvoltării pieţelor de capital, atragerea investiţiilor, aprecierii obiective a activităţii

întreprinderii, extinderea relaţiilor economice internaţionale, obţinerii unui sistem unic de

indicatori financiari.

Actele legislative, normative şi instructive constituie baza sistemului de reglamentare normativă

a contabilităţii şi sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate,

forma de organizare juridică şi apartenenţa ramurală.

În procesul activităţii sale S.R.L. „Valigrigor” utilizează următoarele acte principale

legislative şi normative privind contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale;

· Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007;

· Standardul Naţional de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate” aprobat prin ordinul

Ministrului Finanţelor al Republicii Modova nr. 174 din 25.12.1997;

· Comentarii cu privire la aplicarea Standardului Naţional de Contabilitate 1 „Politica de

contabilitate”, aprobate prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 16

din 29.01.1999;

· Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat

prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997;

· Standardele Naţionale de Contabilitate;

· Standardul Naţional de Contabilitate nr. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”;

Legea Contabilităţii stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi

rapoartelor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a

rapoartelor financiare. Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează

conform legislaţiei în vigoare. Contabilitatea se ţine în monedă naţională. Evidenţa stocurilor de

producţie, mărfurilor şi altor valori materiale, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie

numerică.

În anumite subdiviziuni structurale ale agenţilor economici din comerţ şi din alimentaţia

publică se admite ţinerea evidenţei numai în expresie bănească. Drept bază pentru înscriere în

52

registrele contabile, servesc documentele justificative, întocmite la momentul efectuării

operaţiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil - nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii.

Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea valorilor materiale,

mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea

obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă

din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare, fără semnătura şefului

serviciului contabil, sînt considerate nevalabile pentru executori.

Nu sînt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile.

Corectarea greşelii trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care

semnează documentul, cu indicarea datei corectării.

Planul de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderii este elaborat în baza

Standardelor Naţionale de Contabilitate, ţinînd cont de cerinţele întocmirii rapoartelor financiare

şi necesităţile contabilităţii de gestiune. Acesta reprezintă un act normativ important aprobat de

Ministerul Finanţelor. El stabileşte nomenclatorul şi caracteristica conturilor contabile, precum şi

metodologia reflectării principalelor tipuri de operaţiuni economice în conturile contabile.

În planul de conturi se utilizează terminologia adoptată în practica mondială şi conţinută

în Standardele Naţionale de Contabilitate, aceasta se bazează pe clasificarea conturilor după

conţinutul economic şi include clasele de conturi, grupele de conturi, conturi de gradul I (conturi

sintetice), conturi de gradul II (subconturi).

Informaţia conţinută în conturile de gradul I se reflectă în rapoartele financiare, iar

informaţia din conturile de gradul II – în anexele la rapoartele financiare.

Pentru contabilizarea stocurilor de materiale în planul de conturi este destinată clasa II:

211- „MATERIALE” în dezvoltarea căruia pot fi deschise conturi de gradul II.

Pentru fiecare cont în parte sunt destinate conturi de gradul II, cu toate acestea fiecare

întreprindere poate să detalieze, după caz, subconturile, utilizînd sistemul zecimal de simbolizare

(conturi de gradul III).

Conform legislaţiei în vigoare orice agent economic la constituire este obligat să

elaboreze o politică de contabilitate. Politica de contabilitate se precizează pentru fiecare an de

gestiune. Modul de elaborare şi prezentare a politicii de contabilitate este reglementat de

prevederile Standardului Naţional de Contabilitate 1 “Politica de Contabilitate”.

Responsabilitatea pentru formarea şi respectarea politicii de contabilitate o poartă conducătorul

întreprinderii. Politica de contabilitate este unul din documentele principale şi obligatorii care

determină modul de ţinere a contabilităţii la orice întreprindere. În politica de contabilitate se

53

stabilesc procedeele contabile utilizate de întreprindere care influienţează nemijlocit rezultatul

financiar şi cel fiscal, alegerea corectă a procedeelor contabile permite a asigura concordanţa

dintre contabilitate şi fiscalitate. Fără o politică de contabilitate proprie întreprinderea nu poate

asigura ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare în conformitate cu cerinţele

Standardelor Naţionale de Contabilitate, care recomandă diverse variante de evaluare şi

contabilizare a activelor, datoriilor veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare.

Politica de contabilitate (Anexa 4) trebuie să conţină un şir de elemente obligatorii care

pot fi grupate în trei compartimente:

1. Dispoziţii generale;

2. Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante;

3. Procedee contabile elaborate de întreprindere de sine stătător

Stocurile de materiale se evaluează conform Standardului Naţional de Contabilitate 2

„Stocuri de mărfuri şi materiale”. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale include cheltuielile

de achiziţie, cheltuielile de prelucrare şi alte cheltuieli, ce ţin de transportarea activelor curente

la locul de păstrare şi aducerea lor în starea cuvenită.

Cheltuielile de achiziţie includ: costul cumpărărilor; taxa la import şi alte impozite;

cheltuieli de transport, ce ţin de achiziţia stocurilor de mărfuri şi materiale, inclusiv cheltuieli de

delegaţie a şoferilor; valoarea serviciilor altor organizaţii.

Cheltuielile pentru prelucrare includ: cheltuieli directe pentru remunerarea muncii;

cheltuieli indirecte variabile şi permanente de producţie, suportate la prelucrarea materialelor în

producţie finită.

Materialele se evaluează lunar la valoarea medie ponderată, ţinînd cont de soldul la

depozit la începutul lunii şi fluxului în luna curentă. Producţia finită şi producţia în curs de

execuţie se evaluează la costul real. Costul efectiv se determină reieşind din nivelul normativ a

consumurilor materiale directe, consumurilor directe de remunerare a muncii şi consumuri

indirecte de producţie.

Valoarea iniţială a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se determină în evidenţa

curentă la valoarea de achiziţie. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată valoarea unei unităţi

ai căror este mai mică de 1500 lei (3000 din 01.01.2012), se casează la consumuri sau cheltuieli

pe măsura intrării lor în exploatare în mărime de 100 % de la valoarea lor iniţială. Pentru

obiectele de mică valoare şi scurtă durată valoarea unei unităţi ai căror este mai mare de 1500 lei,

se calculează uzura pe măsura intrării în exploatare în mărime de 100% de la valoarea lor

iniţială.

54

Pierderile, lipsurile şi dereriorările de bunuri materiale în procesul de producere, precum

şi în timpul păstrării la depozit, la transportare se casează conform normelor elaborate şi

aprobate.

Regulile de evaluare a stocurilor de materiale, calcularea costului acestora şi reflectarea

în rapoartele financiare sunt stabilite în Standardul Naţional de Contabilitate 2 “Stocuri de

mărfuri şi materiale” aprobat prin ordinal Ministrului de Finanţe nr. 174 din 25.12.1997.

Standardul dat indică regulile de bază care trebuie să fie respectate la contabilizarea stocurilor de

materiale, modul de evaluare a stocurilor de materiale la prezentarea rapoartelor financiare,

calcularea costului stocurilor de materiale. Calcularea costului stă la baza contabilizării stocurilor

de materiale, care se consideră ca active pînă la momentul calculării venitului din vînzări.

Prezentul standart constituie un îndrumar practic de determinare a costului stocurilor de mărfuri

şi materiale şi de constatare ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv a diferenţei dintre cost

şi valoarea realizabilă netă a stocurilor.

Pentru evidenţa materialelor în contabilitate la S.R.L. „Valigrigor” se utilizează

următoarele documente:

· Registru de evidenţă a materialelor;

· Facturi fiscale (în baza cărora se procură materialele la întreprindere);

· Facturi de achiziţie;

· Bon de consum (în baza cărora are loc consumul de materiale în activităţile auxiliare);

· Analiza Contului 211 „Materiale”.

Gestiunea stocurilor este importantă pentru întreprindere, deoarece apariţia unei erori în

stabilirea nivelurilor stocurilor poate conduce la pierderi de vînzări şi profituri ori la costuri

excesive şi, ca urmare, apariţia de probleme de rentabilitate.

Orice procedeu care permite întreprinderii să obţină un volum dat de vînzări cu o

investiţie scăzută în stocuri va creşte rata de venit a acţionarilor şi deci valoarea întreprinderii.

În acelaşi timp, acţiunile de reducere a stocurilor pot conduce, de asemenea, la pierderi de

vînzări datorate golurilor în aprovizionarea sau încetinirii costisitoare a producţiei. De aceea,

managerii trebuie să menţină stocurile la niveluri care echilibrează beneficiile din reducerea

nivelului investiţiei cu costurile provocate de scăderea stocurilor.

Stocul nu trebuie să fie nici foarte mic şi nici exagerat de mare, întrucît stocul prea redus

va produce disfuncţionalităţi în procesul de producţie, iar stocul prea mare va soliciata un

necesar exagerat şi nejustificat de capitaluri.

Gestiunea stocurilor îşi concentrează atenţia pe trei probleme principale:

55

· cîte unităţi din fiecare element de stoc trebuie să menţină la dispoziţia fabricaţiei

întreprinderea?

· cîte unităţi trebuie să comande sau să producă la un moment dat?

· în ce moment trebuie să comande stocurile?

Gestionarea eficientă a stocurilor reclamă:

· stabilirea de legături directe şi de durată cu furnizorii şi alegerea acestora şi după

criteriu distanţei;

· stabilirea şi urmărirea unor grafice de aprovizionare;

· lichidarea întîrzierilor în aprovizionare;

· reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare;

· reducerea blocărilor de fonduri în stocuri inutile;

· îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare şi manipulare a resurselor;

· reducerea pierderilor în timpul transportărilor şi la depozitare;

· reducerea cheltuielilor cu expansiunea şi gospodărirea depozitelor.

Conform documentelor analizate referitoare la un întreg ciclu de producţie au fost depistate şi

unele nereguli de genul:

1. Din depozitul central s-a eliberat materie primă, materiale auxiliare în secţia de cupajare

fără întocmirea actelor corespunzătoare (bonul de primire - predare);

2. Bonurile de primire – predare şi cele de consum sunt completate incorect conform

regulamentului privind inventarierea.

Pentru eliminarea acestor abateri se propune înlăturarea greşelillor comise; o evidenţă

mai strictă din partea persoanelor responsabile. Creşterea eficienţei activelor circulante reclamă,

între altele, stabilirea nivelului optim al stocului. Operaţiile de optimizare trebuie să preceadă

definitivarea relaţiilor contractuale spre a se asigura o gestiune ştiinţifică şi eficientă a

stocurilor.

3.2. Măsuri privind sporirea eficienţei stocurilor de mărfuri şi materiale.

Obţinerea unei eficienţe cît mai înalte a activităţii economice, realizarea unui profit cît

mai mare este în fond raţiunea oricărui manager, a oricărui întreprinzător. Optimizarea raportului

dintre efort şi efect, dintre capitalul investit şi beneficiul obţinut constituie preocuparea de

56

căpetenie a agenţilor economici, în condiţiile economiei de piaţă, sursa de supravieţuire

economică, izvorul reluării şi continuării pe scară tot mai mare a activităţii productive în toate

domeniile.

În cadrul acestei preocupări deosebite, a acestui deziderat sine qua non al raţiunii

existenţei unei întreprinderi, un loc cu totul aparte îl ocupă folosirea raţională, cu randamente

superioare a resurselor materiale în procesul de fabricaţie. Aceasta, pentru că realizarea unui

volum tot mai mare de produse dintr-o tot mai redusă cantitate de materiale este, în final,

expresia potenţialului tehnic, a capacităţii de creaţie, dar şi a forţei de atac şi de reuşită în lupta

de concurenţă pe piaţă. Ca atare, gradul de eficienţă în utilizarea resurselor materiale se măsoară

în procesul de producţie, respectiv în consumul productiv al acestora, în activitatea de

transformare şi de înglobare a lor în produse finite. Dacă aprovizionarea acestor resurse,

stocarea, depozitarea şi consumarea lor, transportul, manipularea etc. Sunt factori care aduc sau

pot aduce o contribuţie anexă, ataşată rezultatului de eficienţă economică generală a

întreprinderii, modul în care sunt utilizate, deci consumate, resursele materiale reprezintă

expresia de fond a conceptului şi gradului de randament economic. Consumul resurselor

materiale se supune, se înglobează tehnologic fabricaţiei, devenind mijlocul şi scopul realizării

existenţei întreprinderii însăşi, cu alte cuvinte, consumul productiv care transformă resursele

materiale în produse finite se desprinde de circuitul aprovizionare-stocare-depozitare trecînd şi

înregistrîndu-se procesului de fabricaţie, complinind astfel metamorfoza acestor resurse şi

încheind ciclul tehnic şi tehnologic al realizării materiale a producţiei.

Asigurarea reconstrucţiei şi a retehnologizării, reclamă o preocupare sistematică pentru

folosirea întregului potenţial al materiilor prime şi materialelor, a capacităţilor de producţie şi a

forţei de muncă, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului, reducerea costurilor, asigurarea

lichidităţii şi creşterea rentabilităţii şi eficienţei întregii activităţi.

Creşterea cifrei de afaceri atrage după sine o sporire a volumului activelor circulante, cu

menţiunea că acestea din urmă trebuie să aibă un nivel mai redus pentru a se asigura un plus de

eficienţă. Folosirea eficientă a activelor circulante reprezintă o cale de creştere a profitului, de

eliberare a unor fonduri, care pot fi replasate în scopul obţinerii de noi cîştiguri.

Activele circulante îşi încep circuitul din forma iniţială de capital lichid, continuînd cu

trecerea lor în materii prime şi diferite materiale şi asimilate ale acestora, care apoi în urma

procesului de producţie, se transformă succesiv în stocuri de producţie neterminată şi produse

finite, iar ultimele, prin vînzarea lor devin din nou un capital lichid.

57

Prin circuitul activelor de exploatare se înţelege drumul pe care îl parcurg din formă

iniţială de capital lichid pănă la întoarcerea lor în aceeaşi stare, iar rotaţia este procesul de

transformare succesivă şi continuă a formelor funcţionale ale acestora.

Rotaţiei activelor de exploatare îi corespunde un anumit timp, denumit timp de roţaţie

care cuprinde timpul de producţie şi timpul de circulaţie. În timpul de producţie se includ perioda

întreruperilor şi perioada în care fondurile se găsesc sub forma stocurilor de materii prime şi

materiale. Perioda de muncă şi cea de întrerupere în procesul de producţie alcătuiesc durata

ciclului de fabricaţie. Timpul de circulaţie conţine perioada necesară transformării produselor în

lichidităţi şi perioada transformării acestora în rezerve sau stocuri de materii şi materiale. Viteza

de rotaţie este un indicator de exprimare a modului în care se utilizează activele circulante şi se

exprimă prin doi indicatori generali:

· numărul de rotaţie denumit şi coeficientul de rotaţie;

· durata unui ciclu denumit şi viteza exprimată în zile.

Ratele generale exprimă viteza de rotaţie a tuturor capitalurilor circulante, atît în număr

de rotaţie, cît şi în zile.

Viteza de rotaţie va fi cu atît mai accelerată cu cît coeficientul va fi mai mare şi numărul

de zile mai redus.

Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante trebuie să fie urmărite şi

căutate în fiecare fază a procesului de aprovizionare, exploatarea, producţie sau transformare şi

comercializare.

Căile de accelerare a vitezei de rotaţie în faza aprovizionării:

Această fază are un rol foarte important în desfăşurarea normală ritmică a producţiei, astfel că

sunt necesare decizii şi acţiuni care să asigure eliminarea perioadelor de inactivitate din cauza

insuficienţei aprovizionării

Alimentarea la timp, complexă şi completă, a producţiei impune desfăşurarea fără

întrerupere a procesului de aprovizionare şi existenţa unui stoc permanent de materii prime şi

materiale, ceea ce reprezintă o premisă pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii,

reducerea costurilor şi accelerarea vitezei de rotaţie.

Perfecţionarea aprovizionării poate avea loc prin:

· creşterea operativităţii;

· adaptarea promptă la condiţiile noi de piaţă;

· înlăturarea circulaţiei greoaie a materiilor prime şi materialelor;

· selectarea furnizorilor după anumite criterii;

· încheierea la timp şi respectarea contractelor;

58

· transformarea contractelor în instrumente de fundamentare a programelor de producţie.

Folosirea eficientă a activelor circulante mai reclamă înlăturarea supra şi subdimensionarea

stocurilor de materii prime şi materiale şi a programelor de aprovizionare, reducerea

consumurilor specifice şi a pierderilor în timpul transporturilor, manipulării şi depozitării, a

cheltuielilor de transport – aprovizionare, extinderea calculelor de optimizare a stocurilor.

Căile de accelerare a vitezei de rotaţie în faza producţiei:

În stadiul producţiei, volumul activelor circulante depinde în cea mai mare măsură de

costuri şi de durata ciclului de fabricaţie, astfel că orice cale de reducere a acestora reprezintă şi

o cale de accelerare a vitezei de rotaţie. Printre căile de reducere a duratei ciclului de fabricaţie

(şi implicit de accelerare a vitezei de rotaţie) menţionăm:

· organizarea corespunzătoare a producţiei şi a muncii prin utilizarea tuturor capacităţilor

de producţie;

· stabilirea unor fluxuri raţionale de fabricaţie;

· alegerea tehnologiilor adecvate;

· folosirea integrală a timpului de lucru;

· organizarea raţională a mişcării şi manipulării resurselor materiale;

· alimentarea locurilor de muncă;

· creşterea calificării;

· mecanizaera, automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricaţie;

· micşorarea întreruperilor în producţie, întreruperi care apar ca efect al lipsei de materii

prime şi materiale, prelungirea executăţii unor lucrări de reparaţii;

· dimensionarea corectă a stocurilor a producţiei în curs de execuţie.

De asemenea la organizarea contabilităţii activelor materiale trebuie consideraţi şi alţi

factori ca: documente însoţitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea

mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor; fazele procesului de aprovizionare;

precum şi mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.

Încheiere

59

Ca rezultat a cercetărilor efectuate la întocmirea tezei de licenţă, s-a stabilit o parte

componentă indispensabilă a contabilităţii financiare cum ar fi „Contabilitatea stocurilor de

materiale”.

Conform analizei efectuate pe parcursul lucrării s-au evidenţiat următoarele momente

importante:

1. Componenţa şi structura stocurilor de materiale la S.R.L. „Valigrigor”;

2. Evaluarea acestora în cadrul întreprinderii;

3. Documentarea operaţiilor privind intrările şi ieşirile de stocuri;

4. Explicarea modului de contabilizare a operaţiunilor privind stocurile de materiale şi a

modului de reflectare a acestora în registrele contabile;

5. Prezentarea componentelor de bază ale costului e achiziţie.

Reieşind din cele expuse anterior putem defini că stocurile de materiale cuprind

categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi destinate pentru a fi

consumate la prima lor utilizare, pentru a fi înregistrate ca producţie în curs de execuţie, pentru a

fi vîndute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie.

Evaluarea stocurilor de materiale în cadrul întreprinderii se efectuează după metoda

costului mediu ponderat. În costul de achiziţie a stocurilor de mărfuri şi materiale se includ:

· valoarea cumpărăturilor;

· cheltuielile de transport legate de procurare şi achiziţionare;

· taxele vamale şi impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Orice agent economic pentru a iniţia un proces de producţie sau pentru a presta servicii

are nevoie să deţină un anumit stoc de mărfuri şi materiale care i-ar permite ca în urma folosirii

raţionale a acestora să obţină avantaje economice.

În capitolul doi al tezei a fost analizat aspectul practic al contabilităţii stocurilor de

mărfuri şi materiale la S.R.L. „Valigrigor”, întreprindere de construcţii a cărei activitate

principală o constituie construcţiile.

În urma studiului de contabilizare a stocurilor de mărfuri şi materiale la S.R.L.

„Valigrigor” precum şi mişcarea lor, autorul a constatat:

1. Întreprinderea respectă cerinţele generale privind modul de contabilizare a stocurilor de

materiale şi anume: se ţine evidenţa în documentele justificative; datele din documentele

justificative se centralizează la nivel de întreprindere în registre; documentele

centralizatoare servesc drept sursă pentru înregistrarea în Cartea mare, iar aceste

înregistrări, la rîndul lor servesc la întocmirea Raportului financiar;

60

2. Calcularea costului stocurilor de materiale are loc în conformitate cu actele normative în

vigoare şi instrucţiuni din domeniu sau ramura vinificaţiei;

3. La depozit evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale se ţine pe nomenclatoare ceea ce

permite uşurarea controlului.

Deşi, în general, sunt respectate regulamentele şi prevederile Standardelor Naţionale de

Contabilitate ale actelor normative în vigoare, la întreprindere au fost depistate şi unele

neajunsuri:

· fiind o întreprindere cu activitate de construcţii acesta efectuează inventarierea stocurilor

anual şi nu parţial, ceea ce nu permite o prezentare veridică asupra integrităţii stocurilor

la depozit;

· la calcularea consumurilor indirecte de producţie S.R.L. „Valigrigor” include toate

consumurile indirecte de producţie în costul produselor finite, ceea ce prezintă un

moment negativ, o parte din consumurile indirecte de producţie fiind destinate la

cheltuielile perioadei;

La soluţionarea momentelor negative constatate autorul prezintă următoarele momente în

vederea remedierii situaţiei create şi anume:

· inventarierea întregului lot de stocuri de mărfuri şi materiale efectuată trimestrial cu

formarea a 2-3 comisii de inventariere, iar controlul să fie efectuat atît cantitativ, cît şi

valoric;

· reflectarea a unei părţi din consumurile indirecte de producţie ale perioadei;

Introducerea în practică a acestor recomandări şi sugestii va face ca datele contabile să fie

prezentate cu o mai mare exactitate şi astfel vor fi respectate în totalitate prevederile,

regulamentele şi recomandările actelor normative în vigoare aferente procesului de producţie, se

va facilita accesibilitatea informaţiei contabile pentru utilizatorii interni, precum şi se va efectua

un control riguros cantitativ şi calitativ a stocurilor de materiale.

Bibliografie:

Acte legislative şi normative:

61

1. Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007;

2. Codul fiscal al Republicii Moldova ;

3. Standardul Naţional de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate” aprobat prin ordinul

Ministrului Finanţelor al Republicii Modova nr. 174 din 25.12.1997;

4. Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”;

5. Standardul Naţional de Contabilitate nr. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”;

6. Comentarii cu privire la aplicare Standardelor Naţionale de Contabilitate din 29.01.1999

Ministerul Finanţelor;

7. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat

prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997,

Monitorul Oficial al RM nr. 93 -96 din 30.12.1996;

8. Regulamentul privind inventarierea – Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 27 din

28.04.2004, Monitorul Oficial al RM din 27.07.2004 nr. 123-124 p. III, art. 268;

Manuale, monografii, cărţi, broşuri:

1. Nederiţa, A. Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului

fiscal/Alexandru Nederiţa; Ch. „Biblioteca contabilului” – anexă la revista „Contabilitate

şi audit”, 2007 p. 221 – 301.

2. Bucur V. Aspecte metodice ale evaluării ulterioare a activelor nemateriale şi materiale

petermen lung: contabilitate şi efectele acestora. Conferinţa internaţională „Ştiinţa,

businessul, societatea: evoluţii şi intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic

european (12-18februarie 2004), vol. I, Chişinău, ASEM, 2004, p.108-111

3. Bucur V. Probleme ale contabilităţii activelor nemateriale şi materiale pe termen lung.

Referat ştiinţific al tezei de doctor habilitat în economie în baza lucrărilor publicate.

Chişinău: Tipografia ASEM, 2005, p.72

4. Bucur V., Ţutcanu V. „Contabilitatea impozitelor” 2005;

5. Dr. Dragan C.M. prof univ. Contabilitatea agenţilor economici/Dragan C.M.; Buc.

Hercules, 1994 p. 96 – 119.

6. Bojian O. Contabilitatea întreprinderilor: contabilitate financiară şi de gestiune, aplicaţii,

actualizări/Octavian Bojian; Buc. Editura Economică, 1999 p. 108 – 120.

7. Dr. Pătruţ V. conf. Univ. Contabilitatea financiară a întreprinderii/Pătruţ Vasile; Iaşi,

1994 p. 237 – 250.

8. Ionescu C. Contabilitate – Bazele teoriei şi practicii contabile, ediţia II/Cicilia Ionescu;

Buc. Ed. Fundaţiei România de mîine, 2005 p. 205 – 212.

62

9. Colasse,B. Contabilitate generală/Bernard Colasse; traducere conf. Univ. Neculai Tabără;

Ch. Ed. Moldova, ed. 4, 1993 p. 130 – 148.

10. Coman, F. Contabilitate financiară: ediţia II revăzută şi adăugată/Florin Coman; univ.

Spiru Haret, Ed. Fundaţiei România de mîine, 2004 p. 76 – 87.

11. Tuhari T. Contabilitatea operaţiilor în comerţ/Tudor Tuhari; Ch. Ed. ASEM, 2002 p. 145

– 160.

12. Stancu I. Gestiunea financiară a agenţiloe economici/Ion Stancu; Buc. Ed. Economică,

1994 p. 193 – 209.

13. Dumitru, M. Gestiunea financiară a întreprinderii/Marin Dumitru; Buc. Ed. Fundaţiei

România de mîine, 2003 p. 140 – 149.

14. Grigoroi, L. Bazele teoretice ale contabilităţii/Lilia Grigoroi, Liliana Lazari; Ch. Ed.

Cartier, 2003 p. 132 – 136.

15. Nederiţa, A. Contabilitate financiară – ediţia II/Alexandru Nederiţa, Vasile Bucur, Mihai

Carauş, Adela Sandu, Natalia Ţiriulnicova; Ed. ASEM, 2003 p. 195 – 231.

Articole din reviste şi ziare.

1. Comentarii cu privire la aplicarea S.N.C 2 „Cheltuieli privind

împrumuturile”//Contabilitate şi audit, 5/1998, p.110 – 123.

2. Ţurcanu V. „Cum să implementăm noul sistem contabil //Contabilitate şi audit, 1998,

nr.4, p.9 – 13.

3. Caciuc L. Calculul costului de achiziţie şi importanţa lui în contabilitate/Finanţe, Credit,

Contabilitate.nr.6 1995 p.45-49

4. Criveanu N. Aprecieri privind contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de

execuţie/Finanţe, Credit, Contabilitate nr.5 1997 p.51-56

5. Contabilitate şi audit Dumitreanu E. Contabilitatea operativă privind achiziţiile şi

vînzările mărfurilor. Finanţe, Credit, Contabilitate. Nr7-8 1998 p.65-69.

6. Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform

SNC-2/Culegere “Reformele economice în R.Moldova şi România. Vol. II Chişinău-

ASEM 1999

7. Leşco G. Evaluarea valorilor materiale/Culegere” Reforma economică în R. Moldova

Vol. 2 Chişinău-ASEM 1998 p. 147-151

63

ANEXE

65

Contabilitatea Stocurilor de Materiale - Teza de Licenta.[Conspecte.md]

Documents

Transcript of Contabilitatea Stocurilor de Materiale - Teza de Licenta.[Conspecte.md]