contabilitate.2009

Introducere

Realităţile societăţii moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi

creşterea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie,

conţinut şi operativitate şi informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele

necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situaţia patrimonială a unităţilor şi rezultatele

economico-financiare.

Informaţiile economice ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor băneşti,

materiale şi umane, să sesizăm şi să examinăm aspectele pozitive, dar şi problemele existente

în vederea luării măsurilor ce se impun.

Sursa principală de date a sistemului informaţional economic şi totodată una din

componentele de bază ale acestuia este contabilitatea.

Încă de la apariţia ei ca ştiinţă, este bine cunoscut faptul că aceasta a fost legată de

constituirea, gestionarea şi utilizarea eficientă a patrimoniului. Datele şi informaţiile operative

sunt preluate din documentele de evidenţă curente, iar cele de sinteză sunt centralizate şi apoi

preluate în situaţiile financiare anuale care prezintă situaţia patrimonială a unităţii şi

rezultatele sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un

diagnostic economico-financiar necesar în evaluarea unităţii patrimoniale şi depistarea

eventualelor „puncte slabe” în activitatea desfăşurată.

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi decizional la

problema gestiunii valorilor economice separate pe entităţi patrimoniale. Pentru ţara noastră

se delimitează ca entităţi patrimoniale, regiile autonome, societăţiile comerciale, instituţiile

publice, asociaţiile si celelalte persoane fizice şi juridice care desfăşoară activităţi comerciale.

Forma organizatorică şi de funcţionare a contabilităţii întreprinderii se diferenţiază în

principal în raport de concepţia adoptată. În raport cu cele două culturi contabile: europeană

şi anglo-saxonă se pot utiliza două concepte organizatorice: monist si dualist. În România

operează conceptul dualist, astfel la nivelul întreprinderii se disting două secţiuni ale

contabilităţii: financiară şi de gestiune, sau financiară şi managerială ori externă şi internă.

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al intreprinderii. Obiectivul său

principal îl constituie furnizarea de informaţii sintetice privind poziţia financiară,

performanţele şi modificările poziţiei financiare.

Contabilitatea de gestiune furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată,

prelucrată şi transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul

patrimonial intern al intreprinderii.

3

Prezenta lucrare prezintă principalele modalităţi de prezentare a cheltuielilor,

veniturilor şi în final stabilirea rezultatului economico – financiar al întreprinderii.

În conţinutul lucrării sunt integrate elemente din Legea contabilităţii nr. 82/1991,

republicată în M.O. 454/18.06.2008, privind reglementări contabile din ţara noastră.

Lucrarea intitulată Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor la S.C. UPRUC TAP-

SDV S.A. este structurată în patru capitole, fiecare capitol având subcapitole. Astfel că în

primul capitol se face o prezentare generală a contabilităţii, funcţiile precum şi principiile

contabile.

Capitolul doi prezintă contabilitatea veniturilor, cheltuielilor şi stabilirea rezultatului

exercitiului într-o socitate comercială. Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri după

natura lor şi se grupează astfel: venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare,

venituri extraordinare, venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.

Evidenţa cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli după natura lor şi se grupează

după destinaţia pe care o au în intreprindere astfel: cheltuieli de exploatare, cheltuieli

financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli cu amortizări şi provizioane şi cheltuieli cu

impozitul pe profit.

Stabilirea rezultatelor se realizează pe baza contului de profit si pierdere, care oferă

informaţii despre rezultatele aferente atât exerciţiului încheiat cât şi precedent.

În capitolul trei, este prezentată societatea comercială UPRUC TAP-SDV, a cărei

obiect de activitate este fabricarea de pompe, armături industriale, piese de schimb pompe, şi

piese turnate.

În ultimul capitol se prezintă un studiu de caz privind principalele operaţiuni

contabile la S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. punând în aplicare teoria capitolelor anterioare.

În finalul lucrării, este prezentată analiza rezultatelor pe baza contului de profit şi

pierdere la S.C. UPRUC TAP-SDV S.A.

4

Capitolul 1

Aspecte generale privind contabilitatea într-o societate comercială

1.1 Repere în evoluţia contabilităţii

Evoluţia contabilităţii, ca practică socială, este legată de devenirea omului ca fiinţă

economică. Originile contabilităţii ne întorc cu multe mii de ani în urmă când

oameniireprezentau “ceva” din realitatea lor, prin crestături pe oase sau chiar prin scrierea pe

tăbliţe de lut sau papirus. Deşi sunt opinii după care există contabili de când oamenii au

cunoştinţa numerelor, toate aceste manifestări nu sunt decât forme ale contabilităţii

rudimentare.

În înţelesul ei de astăzi, contabilitatea îşi începe istoria în evul mediu odată cu

dezvoltarea economiei monetare şi apariţia germenilor capitalismului. Spiritul renaşterii şi

îndeosebi dezvoltarea afacerilor din marile oraşe ale Italiei de Nord au făcut posibilă rafinarea

continuă a practicilor contabile astfel că în secolul al XV-lea se utiliza contabilitatea după

metoda veneţiană. Este momentul când un spirit erudit ca acela a lui Luca Paciolo observă şi

formalizează aceste practici dând omenirii prima lucrare de literatură contabilă adică Tratat de

contabilitate în partidă dublă apărută la Veneţia, în anul 1494, în care se prezintă, pentru

prima dată, de o manieră coerentă, descrierea partidei duble, elementul cel mai caracteristic

contabilităţii, sub raport tehnic.1

Treptat între secolele XVI-XVIII, noua metodă de contabilitate cea în partidă dublă,

începe să aibă o aplicabilitate generală, îndeosebi în Europa Occidentală şi se conturează o

literatură contabilă. Multiplicarea societăţilor pe acţiuni, care separă conducerea

intreprinderilor de proprietarii acestora, revoluţia industrială şi apariţia concurenţei vor face

ca, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, să se contureze conţinutul

contabilităţii de gestiune, destinată conducerii şi nedivulgabilă, care se delimitează de

contabilitatea generală, care produce bilanţul şi contul de profit şi pierderi, destinată

acţionarilor. Începând cu primele decenii din secolul al XX-lea, contabilitatea de intreprindere

devine o practică socială normalizată.

Sub raport ştiinţific, contabilitatea se prezintă astăzi ca o disciplină ştiinţifică

matură, bazată pe paradigme multiple. Tăria construcţiilor ştiinţifice ale contabilităţii este dată

1 Negescu I, Bazele contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998, pagina 19

5

şi de faptul că domeniul contabilităţii are în sens larg, o practică socială multimilenară, care

merge de la însemnările pe răboj şi până la utilizarea inteligenţei artificiale în prelucrarea

informaţiei de astăzi cu o jumătate de mileniu de literatură contabilă, cu o tradiţie

multiseculară de predare a contabilităţii în universităţi cu comunităţi ştiinţifice constituite la

nivel naţional şi internaţional, care dispun de reviste, organizaţii şi instanţe de dialog ştiinţific.

Definirea contabilităţii s-a realizat în strânsă legătură cu stadiul dezvoltării

cunoştinţelor în acest domeniu şi cu mediul social, economic şi cultural în care au operat

aceste cunoştinţe. În timp, contabilitatea a fost considerată o artă, dar şi o tehnică, după cum a

fost definită şi ca ştiinţă. În ultimele decenii din acest secol ale abordărilor sistematice şi

societăţii informaţionale, contabilitatea a fost individualizată şi ca un limbaj de comunicare,

ca un sistem de informare şi ca un joc social. Multitudinea acestor abordări atrage dificultatea

definirii contabilităţii ca ştiinţă. În sens estetic, noţiunea de artă nu se poate aplica în domeniul

contabilităţii. Putem vorbi însă de o artă a contabilităţii în măsura în care, prin aceasta

înţelegem o activitate umană care cere pricepere şi anumite cunoştinţe. În acest sens, în unele

lucrări contemporane, contabilitatea este definită ca “arta de a înregistra şi sistematiza, într-un

mod semnificativ, valoarea monetară a tranzacţiilor comerciale şi evenimentelor cu caracter

financiar, de a întocmi documentele contabile de sinteză şi de a interpreta rezultatele”.

Definirea contabilităţii ca o artă trebuie căutată chiar în contextul socio-istoric al

apariţiei şi a dezvoltării contabilităţii în partidă dublă. Locul naşterii partidei duble a fost

probabil, Genova sau Veneţia, iar odată cu tratatul lui Paciolo, această practică se va extinde

şi în alte părţi ale Europei. Procesul de propagare a fost destul de lent, deoarece contabilii se

vor organiza relativ repede în organizaţii profesionale, în care accesul era condiţionat. În Italia

acelor timpuri, profesia de contabil era considerată ca fiind superioară tuturor celorlalte, iar

păstrarea secretului asupra artei partidei duble a contribuit la cultivarea prestigiului de care se

bucurau aceşti profesionişti. Iată ce menţiona autorul primei lucrări de contabilitate în partidă

dublă, tipărită în limba germană, în anul 1549: “Nu vreau să afirm că înaintea mea n-ar fi

existat contabili buni, de aceştia sunt şi astăzi, dar ei ţin contabilitatea în secret şi nu o dau la

lumina zilei sau nu-şi dau osteneala să o arate şi altora”.2

Cunoştinţele necesare practicării contabilităţii, care erau tot mai mult solicitate de

noul mediu economic în formare, bazat pe relaţii capitaliste, sau individualizat treptat în arta

contabilităţii ca un domeniu distinct de celelalte “arte liberale” ale epocii. Deci pe vremuri,

priceperea “omului de artă”, adică a profesionistului, era fundamentată pe cunoaşterea

empirică. În acest sens, atributul de pricepere sau îndemânare în contabilitate semnifică

2 Malciu L, Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pagina 25

6

tocmai raţionamentul profesionistului, în soluţiile pe care le propune problemelor de natură

subiectivă.

Unii autori au găsit un punct de convergenţă între artă, privită în sens larg şi

contabilitate. Ambele sunt ale spiritului uman şi constituie reprezentări abstracte ale

fenomenelor concrete. Însă, contabilitatea nu are nici un mesaj estetic, existenţa ei fiind

determinată de utilitatea sa. Utilitatea contabilităţii poate fi legată de trei raţiuni care

fundamentează existenţa contabilităţii:

a.) pentru că există schimburi comerciale între fiinţele umane sau agenţii economici;

b.) pentru că resursele umane, financiare, naturale şi tehnice există în cantităţi limitate;

c.) pentru că există terţe persoane interesate de informaţia financiară produsă de agenţii

economici.

Putem admite ideea după care contabilitatea poate fi considerată “arta reprezentării

abstracte a unei realităţi concrete respectiv realitatea concretă”.

Unii autori consideră contabilitatea o tehnică de gestiune. În general, prin termenul

de “tehnică” se înţelege un ansamblu de procedee aparţinând unei arte sau unei meserii,

utilizate pentru a obţine un rezultat determinat. Dacă limităm contabilitatea numai la

înregistrări contabile, se pare că domeniul contabilităţii răspunde acestei definiţii. Însă, trebuie

să avem în vedere şi faptul că prin tehnică se înţelege şi “ceea ce priveşte aplicarea

cunoştinţelor teoretice.

În consecinţă, contabilitatea, ca tehnică de gestiune, poate fi considerată partea aplicativă a

teoriei contabile. Contabilitatea este “o tehnică cantitativă de colectare, de prelucrare şi de

analiză a informaţiei, aplicată evenimentelor economice şi juridice ale intreprinderilor.3

Pentru o lungă perioadă de timp, până la începutul acestui secol, rolul practicilor

promovate de tehnicienii contabili şi de organizaţiile lor profesionale au constituit factorul

principal în dezvoltarea contabilităţii.

Literatura de specialitate prezintă şi alte accepţiuni pentru contabilitate. Astfel, unii autori

consideră contabilitatea ca un limbaj specializat, alţii, ca un sistem de informaţii. Creşterea

rolului social al contabilităţii a făcut pe unii autori să o denumească chiar un “joc social”.

Prin noţiunea de “limbaj” nu trebuie înţeles doar sistemul de sunete articulate

folosite de oameni în scopul comunicării, ci şi “totalitatea altor mijloace şi procedee decât

sunetele articulate folosite spre a comunica oamenilor idei şi sentimente”.

Contabilitatea este un “joc social” ce are drept finalitate reprezentarea unei realităţi care este

intreprinderea sau oricare altă organizaţie.

3 Malciu L, Contabilitate creativă, Editura Ecmică, Bucureşti, 2000, pagina 27

7

Multitudinea nevoilor informaţionale ale diverşilor utilizatori de informaţie contabilă

determină construirea a două reprezentări ale aceleaşi realităţi: o reprezentare “internă” şi o

alta “externă”. În plan formal, această reprezentare îşi găseşte concretizarea în existenţa a

două componente în sistemul informaţional contabil al intreprinderii: una care redă îndeosebi

imaginea firmei în exterior – contabilitatea generală sau financiară, considerată “faţa externă”

a intreprinderii; alta, care descrie procesele interne ale intreprinderii – contabilitatea de

gestiune, considerată “faţa internă” a firmei.

Modul de organizare a contabilităţii firmei, adică a celor două componente ale ei, în

două circuite informaţionale, autonomizate sau în unul singur, a constituit un subiect de

discuţii ştiinşifice şi polemice încă de la începutul acestui secol şi persistă şi în zilele noastre.

Contabilitatea financiară, denumită şi generală are rolul de a înregistra tranzacţiile

intreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică şi sintetică a situaţiei

patrimoniale şi financiare, cât şi a rezultatului operaţiilor efectuate; informaţiile contabilităţii

financiare au caracter retrospectiv şi se fac publice, prin divulgarea produselor ei (conturile

anuale, denumite şi situaţii financiare sau documente contabile de sinteză.

În cele mai multe ţări contabilitatea financiară este reglementată, adică se bazează pe

norme, iar situaţiile financiare pe care le produce fiind destinate terţilor intreprinderii,

constituie obiectul normalizării, atât pe plan naţional cât şi internaţional.

Ca formă principală a evidenţei economice, contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi

controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul

etalonului bănesc. Ea se circumscrie unităţilor petrimoniale.

Pentru realizarea obiectivului ei de studiu, contabilitatea trebuie să îndeplinească

aceleaşi condiţii ca şi evidenţa economică.

Contabilitatea se deosebeşte de celelalte componente ale evidenţei economice prin

următoarele particularităţi:

1. Contabilitatea înregistrează numai operaţii economice efectuate, spre deosebire de

celelalte componente ale evidenţei economice care înregistrează şi operaţii prevăzute a se

efectua în perioadele viitoare;

2. În contabilitate operaţiile economice se înregistrează numai pe bază de documente

justificative, în timp ce în alte forme ale evidenţei economice aceste operaţii se pot

înregistra şi fără documente;

3. Contabilitatea foloseşte, în principal, etalonul bănesc şi numai ca o completare utilizează

etaloanele cantitative;

4. Contabilitatea are ca un obiect propriu de cercetare deosebit de obiectivul celorlalte

ştiinţe;

8

5. Contabilitatea foloseşte o metodă proprie de cercetare a obiectului său.

Obiectivele şi sarcinile contabilităţii sunt:

să furnizeze date (informaţii) necesare elaborării planurilor şi programelor de

activitate economică, şi în primul rând bugetele unităţilor patrimoniale. La elaborarea

bugetelor contabilitatea furnizează informaţii, atât pentru cheltuieli, cât şi pentru

venituri;

să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor desfăşurate, prin înregistrarea

cronologică a operaţiilor economice şi financiare, prelucrarea informaţiilor cu privire

la situaţia patrimoniului, informaţii necesare atât pentru nevoile proprii ale unităţii, cât

şi în relaţiile cu acţionarii şi asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, cu organele fiscale şi

alte persoane fizice şi juridice;

să asigure controlul integrităţii patrimoniului prin înregistrarea existenţelor şi

mişcărilor elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare,

persoanele în responsabilitatea cărora se află;

să furnizeze informaţiile necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă care

dau imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute,

astfel încât aceste informaţii să poată fi utilizate de toţi utilizatorii la luarea deciziilor

economice

1.1.1 Felurile contabilităţii

În funcţie de momentul, locul şi modul de realizare a lucrărilor sale, contabilitatea

este de două feluri: contabilitate curentă şi contabilitate periodică. Contabilitatea curentă

înregistrează zilnic, pe baza documentelor justificative, existenţa, mişcarea şi transformarea

elementelor patrimoniale, precum şi rezultatele financiare ale activităţilor desfăşurate.

Informaţiile furnizate de contabilitatea curentă servesc pentru elaborarea şi urmărirea

realizării valorice a programelor de activitate ale unităţilor petrimoniale, a situaţiei

economico-financiare, a rezultatelor şi altor indicatori economici. Contabilitatea periodică se

realizează la sfârşitul perioadelor de gestiune în cadrul unităţilor macroeconomice – sociale

(holdinguri, grupuri, direcţii financiare judeţene, departamente, ministere) prin centralizarea

informaţiilor cuprinse în bilanţurile contabile ale unităţilor patrimoniale de bază. Informaţiile

furnizate de contabilitate periodică asigură cunoaşterea activităţilor desfăşurate pe ramuri de

activitate şi pe întreaga economie naţională.

Contabilitatea curentă poate fi contabilitate centralizată şi contabilitate

descentralizată.

9

Contabilitatea centralizată se caracterizează prin faptul că toate lucrările contabile

sunt concentrate şi executate de compartimentul contabilitate al unităţii.

În sistemul de contabilitate descentralizată o parte din lucrările contabile sunt

executate în cadrul fabricilor, secţiilor de producţie, atelierelor, şantierelor şi a altor subunităţi

ale intreprinderii. Acest sistem de organizare al contabilităţii prezintă avantajul că este

operativă, fenomenele şi procesele economice se înregistrează în momentul şi la locul

producerii lor.

Contabilitatea organizată şi condusă la nivelul intreprinderilor este denumită

contabilitatea intreprinderii. Contabilitatea finanţelor publice privind execuţia de casă a

bugetului statului, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, gestiunea datoriilor

publice, precum şi alte operaţii financiare efectuate în contul instituţiilor publice poartă

denumirea de contabilitate publică. Ea cuprinde contabilitatea trezoreriei finanţelor publice şi

a instituţiilor publice.

Pe măsură ce complexitatea economiei unei ţări creşte şi se accentuează

interdependenţele dintre variabilele sale structurale apare contabilitatea naţională. Cu ajutorul

său se cuantifică produsul intern brut, schimbările în structura de ramură teritorială a

economiei unei ţări, mărimea avuţiei naţionale, mărimea şi structura stocurilor, relaţiile

financiare şi structurile monetare.

1.1.2 Funcţiile contabilităţii

Pentru realizarea sarcinilor sale, contabilitatea îndeplineşte următoarele funcţii:

1. Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor

principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul

unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric.

2. Funcţia de informare a contabilităţii rezidă în furnizarea informaţiilor privind structura şi

dinamica patrimoniului, a sitauaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul

fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru

conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă. Contabilitatea furnizează informaţii

privitoare la gospodărirea resurselor materiale, financiare şi de muncă, dinamica

producţiei obţinute, costurile de producţie, veniturile realizate. Prin reflectarea tuturor

activităţilor desfăşurate contabilitatea permite cunoaşterea eficienţei economice.

Perfecţionarea acestei funcţii este condiţionată de folosirea pe scară largă a mijloacelor de

culegere şi prelucrare automată a datelor în vederea obţinerii unor informaţii operative,

rapide şi de calitate la toate nivelurile organizatorice.

10

3. Funcţia de control gestionar este legată de funcţia de informare. Ea constă în verificarea

cu ajutorul informaţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi

băneşti, de gospodărire a resurselor, controlul respectării financiare.

4. Funcţia juridică. Datele din contabilitate şi documentele primare servesc ca mijloc de

probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice, pentru stabilirea

răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluţionarea unor litigii.

5. Funcţia previzională. Informaţiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea

tendinţelor viitoare ale fenomenelor şi proceselor economice, la elaborarea unor scenarii

de dezvoltare bazate pe realitatea trecută şi prezentă. Informaţiile contabile servesc la

fundamentarea programelor, la elaborarea bugetelor unităţii patrimoniale. Contabilitatea

firmei poate fi organizată în două circuite: contabilitatea financiară sau generală;

contabilitatea internă sau de gestiune.4

De la data de 1 ianuarie 1994 contabilitatea din ţara noastră este organizată în dublu

circuit.

Contabilitatea financiară sau generală are la bază norme unitare de organizare pentru

toate unităţile patrimoniale. Ea are ca obiect înregistrarea operaţiilor ce afectează patrimoniul

unităţii, în vederea stabilirii rezultatelor financiare.

Contabilitatea financiară furnizează informaţiile necesare atât pentru managerii

unităţii, cât şi pentru acţionari sau asociaţi, pentru furnizori, clienţi, bănci, organe fiscale,

salariaţi.

Contabilitatea internă de gestiune are ca scop gestiunea internă a unităţii, calcularea

costurilor de producţie, stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor obţinute, a lucrărilor

executate, serviciilor prestate, întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi, urmărirea şi

controlul acestora în vederea cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea informaţiilor necesare în

procesul decizional.

În condiţiile organizării contabilităţii în dublu circuit, funcţiile acesteia se

localizează pe fiecare circuit.

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit s-a practicat în ţara noastră până la 1

ianuarie 1994. Potrivit acestui sistem, conturile erau organizate înt-un singur flux, atât pentru

operaţiile care priveau relaţiile cu terţii, cât şi pentru cele ale gestiunii interne.

Sistemul de contabilitate în dublu circuit este practicat îndeosebi în ţările comunităţii

Europene, în timp ce în ţările anglo-saxone şi în America domină contabilitatea într-un singur

circuit.

4 Pleşea D, Bazele contabilităţii, Editura OMNIA UNI S.A.S.T, Braşov, 2005, pagina 14

11

1.2 Principiile contabile

Principiile contabile sunt reguli sau directive care ajută producătorii de informaţii

contabile la măsurarea, clasificarea şi prezentarea informaţiilor financiare. Totodată, ele

constituie reguli foarte generale, care pot fi puse în aplicare în mai multe moduri ce dau

naştere mai multor norme contabile. Nu sunt puţini cei care relevă că principiile contabile, aşa

cum sunt concepute astăzi, produc o subevaluare a activului intreprinderii, motiv pentru care

prin aplicarea lor, nu se reflectă realitatea economică.

Deşi literatura de specialitate străină abundă în clasificări ale principiilor, în ceea ce

ne priveşte vom trata, în continuare, enunţurile care au valoare de principii contabile.

1.2.1 Principiul nominalismului monetar

Postulatul unităţii monetare impune ca existenţele şi fluxurile cuantificate de

contabilitate să fie exprimate în etalon monetar. Se presupune că unitatea monetară este

stabilă în timp, deci că ea îşi conservă valoarea.

În realitate puterea de cumpărare a oricărei monede poate să evolueze în cursul timpului.

În zilele noastre însă, este evident că valoarea monedei rezultă din puterea sa de

cumpărare, deci, că ea variază în cursul timpului. Marile creşteri de preţuri cu care se

confruntă cele mai multe economii fac din nominalism o ipoteză absurdă şi periculoasă. Căci

creşterea de preţuri poate să antreneze o creştere iluzorie a rezultatului, de unde o exagerare a

impozitului pe profit şi distribuirea de beneficii fictive.5

Contabilitatea poate să vină cu câteva atenuări ale inconvenientelor nominalismului:

reevaluarea bilanţului;

practica de provizioane reglementate pentru creşterea preţurilor şi pentru fluctuaţii de

curs;

diminuări în impozitarea plusurilor de valoare;

ţinerea unei contabilităţi în volum (cantitative).

Cu excepţia reevaluărilor, mediul contabil românesc, justificat sau nu, a rămas opac

la aceste soluţii. Oricum, nominalismul monetar este puternic contestat în contextul

inflaţionist al economiei ţării noastre.

5 Pleşea D, Bazele Contabilităţii, Editura OMNIA UNI S.A.S.T, Braşov, 2005, pagina 98

12

1.2.2 Principiul costurilor istorice

Nu puţini sunt cei care, din comoditate, vorbesc despre principiul costurilor istorice

care acoperă şi semnificaţia nominalismului monetar. În fapt, costurile istorice reprezintă o

modalitate de aplicare a principiului nominalismului monetar.

Cunoscut şi sub apelativul de “principiul costurilor de origine”, principiul costurilor

istorice constă în a conserva, la nivelul structurilor bilanţiere, valorile de intrare care sunt

valori istorice. Aceste valori sunt corectate, dacă este cazul, cu suma amortizărilor sau

provizioanelor pentru depreciere. Bazat pe ipoteza unităţii monetare stabile, principiul

costurilor istorice constă în respectarea valorii nominale ale monedei fără a se ţine cont de

variaţiile puterii sale de cumpărare. Deşi nu este prevăzut explicit în regulament, acest

principiu acţionează şi în contabilitatea românească.

Determinarea bazei de măsurare, utilizată pentru constatarea diferitelor elemente

patrimoniale în documente de sinteză, a reprezentat una dintre problemele cele mai dificile ale

contabilităţii. În practica şi în teoria contabilă, au fost acreditate mai multe baze de măsurare:

costul de înlocuire, valoarea netă de realizare, valoarea economică şi costul istoric.

Producătorii şi utilizatorii de documente de sinteză au apreciat că, în măsurarea şi prezentarea

informaţiei contabile, cel mai util ar fi costul istoric. Acest cost prezintă un mare avantaj faţă

de toate celelalte baze, avantaj dat de fiabilitatea sa. Pentru a ilustra marele avantaj al utilizării

costului istoric ar trebui să analizăm dificultăţile ridicate de orice altă bază.

În schimb, de obicei, costul istoric este definit şi verificabil. Odată stabilit, el rămâne fix, atâta

timp cât bunul rămâne în posesia intreprinderii.

Acest principiu presupune înregistrarea în contabilitate a bunurilor la valoarea lor de

achiziţiie sau de producţie, iar creanţele şi obligaţiile, la valoarea lor nominală. Ca urmare

elementele patrimoniale, veniturile şi cheltuielile sunt reflectate de către contabilitate la

valoarea lor de intrare, respectiv de la data când au avut loc operaţiunile respective.

Cu ocazia inventarierilor anuale şi a lucrărilor de închidere a exerciţiilor, aceste

costuri istorice sunt rectificate prin intermediul amortizărilor şi a provizioanelor sau sunt

regularizate.

Costul istoric este mai mult un procedeu de evaluare, decât un principiu contabil,

motiv pentru care legislaţia noastră nu-l include în categoria convenţiilor contabile.

În contextul utilizării costurilor istorice valoarea unui bun aflat în patrimoniul unei

intreprinderi este dată de:

consumurile de resurse ocazionate de intrarea bunului respectiv în patrimoniu (cât a costat

acest bun);

veniturile obţinute prin vânzarea acestuia în prezent sau viitor.

13

Pentru calcularea economiilor sau a pierderilor datorate deţinerii unui bun de către o

unitate patrimonială, valoarea acestuia este determinată în funcţie de factorul timp (trecut,

prezent, viitor) cu ajutorul mai multor categorii de costuri, cum sunt:

costul istoric de intrare, ia în considerare costurile suportate în trecut pentru achiziţionarea

sau producerea bunului respectiv;

costul de înlocuire, se determină în funcţie de consumurile sau plăţile care ar trebui

ocazionate în prezent pentru intrarea în patrimoniu a unui bun echivalent;

costul previzional, presupune evaluarea elementelor patrimoniale la o valoare probabilă de

cumpărare sau de vânzare, în viitor.

În majoritatea ţărilor, contabilitatea se ţine la costuri istorice, iar cu ocazia

determinării, la închiderea exerciţiilor, a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor, aceste

evaluări se ajustează în funcţie de indicele de inflaţie.

Înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor care au loc la costurile istorice

prezintă cel puţin următoarele avantaje:

calculele contabile sunt mai simple;

informaţiile sunt mai obiective şi mai uşor de controlat deoarece înregistrările se fac direct

pe baza documentelor justificative, fără să mai fie necesare calcule suplimentare de

evaluare în alte costuri, calcule care pot fi manipulate;

comparabilitatea informaţiilor în timp şi spaţiu este mai uşoară.

1.2.3 Principiul prudenţei

Principiul prudenţei constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite

riscul transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva

patrimoniul şi rezultatele unei unităţi economice.

Determinarea rezultatelor este totdeauna aleatoare fiind influenţată de un complex de

factori care pot fi în toate cazurile precis cuantificaţi. În aceste condiţii este recomandabil să

se determine un profit mai mic decât un profit mai mare, prin aceasta împiedicându-se

distribuirea de dividende fictive, evitându-se o imagine prea optimistă asupra viitorului care

poate să deruteze pe investitori. Pentru un utilizator extern al informaţiei contabile este mai

periculoasă supraevaluarea profitului şi a elementelor de activ decât subevaluarea acestora.

Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi în acelaşi timp oferă

creditorilor o marjă de siguranţă. Prudenţa constă, în esenţă, în contabilizarea oricăror

deprecieri, riscuri şi pierderi probabile şi în necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă

acestea sunt foarte probabile.

14

Conform regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, aprobat prin HG nr.

704/1993, punctul 23 nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor,

respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile,

riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau

anterior.

Aplicarea acestei convenţii nu poate să ducă la crearea de rezerve ascunse sau la

provizioane şi amortizări exagerate.

1.2.4 Principiul permanenţei metodelor

Principiul permanenţei metodelor presupune asigurarea unei continuităţi în ceea ce

priveşte aplicarea regulilor şi procedeelor contabile; evaluarea activelor şi pasivelor, a

veniturilor şi cheltuielilor; prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor.

Acest principiu asigură eliminarea influenţei asupra indicatorilor economico-

financiari a faptului că metode şi tehnici contabile diferite conduc la rezultate diferite. Prin

aceasta se asigură comparabilitatea în timp şi între unităţile patrimoniale a indicatorilor

economici şi financiari.

Producătorii de informaţii contabile au posibilitatea să aleagă pentru soluţionarea unei

probleme un procedeu de lucru din mai multe posibile, în funcţie de restricţiile economice,

juridice şi fiscale existente. Modificarea procedeului ales se poate face numai cu aprobarea

organelor competente, pe baza justificării şi explicării cunoştinţelor.

1.2.5 Principiul independenţei exerciţiului

Principiul independenţei exerciţiului este legată de decuparea, secţionarea activităţii

continue a unei unităţi patrimoniale în exerciţii contabile şi fiscale. Exerciţiul contabil se

suprapune de regulă cu anul calendaristic. Periodizarea vieţii intreprinderii este artificială

deoarece activitatea ei economică este continuă, ea nu se opreşte la sfârşitul exerciţiului.

La începuturile economiei de piaţă se aplica o contabilitate de casă care determina

rezultatele ca diferenţă dintre încasări şi plăţi. Contabilitatea de casă nu permitea calcularea

periodică a profitului şi a dividendelor, rezultatele putând fi calculate riguros numai la

lichidarea stocurilor în care au fost investiţi banii.

Pentru eliminarea acestui neajuns s-au introdus în contabilitate noţiunile de venituri

şi cheltuieli care permit stabilirea rezultatelor periodice fără să se mai aştepte lichidarea

stocurilor. În prima perioadă se practica o “contabilitate de operaţie” care permitea calculul

profitului pe fiecare afacere în parte. În condiţiile unei activităţi variate şi complexe,

15

determinarea rezultatelor pentru fiecare afacere în parte devine o muncă greoaie, motiv pentru

care s-a trecut la “contabilitatea de angajament”.

Independenţa exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor

unei unităţi patrimoniale, pe măsura angajării acestora, fără a se lua în considerare data

plăţilor sau a încasărilor. Veniturile şi cheltuielile influenţează rezultatele exerciţiului la care

se referă şi nu ale exerciţiului în care au loc plăţile sau încasările. Veniturile şi cheltuielile

care nu sunt aferente exerciţiului respectiv, nu se trec asupra rezultatelor, ci se “stochează” în

structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constatate în avans, a veniturilor constatate în

avans, sau sub alte denumiri aşa cum s-a arătat.

1.2.6 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere

Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă bilanţului de închidere

al exerciţiului precedent. Ca urmare, este interzis ca schimbările de procedee de lucru sau

corectarea erorilor constatate să influenţeze situaţia bilanţului de deschidere al noului

exerciţiu.

Această interdicţie este imăpusă de necesitatea uşurării muncii de verificare a

sincerităţii şi obiectivităţii informaţiilor contabile şi de necesitatea informării corecte a

utilizatorilor de informaţii contabile.

După depunerea situaţiilor de sinteză la organele financiare, după aprobarea

bilanţului şi a contului de profit şi pierdere de către Adunarea generală a Acţionarilor, după

depunerea acestora spre publicare nu se mai admite efectuarea unor corecturi asupra

conţinutului lor. Aceste corecturi se vor înregistra în contabilitatea noului exerciţiu care

începe.

1.2.7 Principiul necompensării

Principiul necompensării presupune evaluarea şi înregistrarea separată a elementelor

de activ şi pasiv, precum şi a veniturilor şi cheltuielilor. Nu se admite compensarea între

elementele de activ şi elementele de pasiv, precum nici între venituri şi cheltuieli.

1.2.8 Principiul continuităţii activităţii

Aplicarea acestui principiu este în legătură directă cu respectarea cerinţelor celorlalte

principii şi în special cu cele ale prudenţei, permanenţei metodei şi independenţei exerciţiului.

Principiul continuităţii activităţii se bazează pe presupunerea că într-un viitor previzibil,

unitatea îşi continuă în mod normal activitatea, fără să intre în starea de faliment, de lichidare

sau de reducere sensibilă a activităţii.

16

Continuitatea activităţii impune evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia

inventarierii şi a închiderii exerciţiilor la valoarea lor actuală sau de utilitate, iar cheltuielile şi

veniturile care privesc perioadele viitoare se stochează în bilanţ, ele neafectând rezultatele

exerciţiului care se încheie.

Dacă continuitatea activităţii nu este asigurată, atunci se renunţă la aplicarea

principiilor prudenţei, permanenţei metodelor şi independenţei exerciţiului. Astfel, elementele

patrimoniale se evaluează la valoarea de lichidativitate care poate fi mai mică sau mai mare

decât valoarea de utilitate. De asemenea nu se mai stochează în structura patrimoniului

cheltuielile de constituire, cheltuieli înregistrate în avans, venituri înregistrate în avans,

diferenţe de conversie.6

Pe lângă aceste principii prevăzute în mod explicit în legislaţia noastră, în practică

sunt aplicate şi alte principii, chiar dacă, din punct de vedere teoretic ele sunt controversate în

literatura de specialitate.

6 Negescu I, Bazele Contabilităţii, Editura Didctica si Pedagogica, Bucureşti, 1998, pagina 92

17

1.3. Reglementări juridice privind veniturile şi cheltuielile într-o societate

comercială

Potrivit legii contabilităţii nr. 82/1991 actualizată şi republicată, regiile autonome, societăţile

comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperativiste, asociaţiile şi celelalte persoane

juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaţia să organizeze

şi să conducă contabilitatea proprie.7

Contabilitatea ca instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al

patrimoniului şi al rezultatelor obţinute, trebuie să asigure:

înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor

cu privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute atât pentru necesităţile proprii ale

persoanelor prevăzute anterior, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii,

clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice;

controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate,

precum şi exactitatea datelor contabile furnizate;

furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului

public naţional, precum şi întocmirii balanţelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul

economiei naţionale.

Conform legii contabilităţii, contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda

naţională, iar contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională

cât şi în valută. Persoanele care au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă trebuie

să întocmească bilanţ, respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituţiilor publice,

denumite, în prezenta lege bilanţ contabil.

Ministerul Economiei şi Finanţelor stabileşte categoriile de persoane care pot ţine

contabilitatea în partidă simplă, precum şi cele care întocmesc bilanţ contabil. Înregistrările în

contabilitate se fac cronologic şi sistematic, potrivit planurilor de conturi şi normelor emise de

către Ministerul Finanţelor. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul

efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel

calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în

contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori

înregistrat în contabilitate, după caz.

Înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile se face la valoarea de

achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei. Creanţele şi datoriile se înregistrează în 7 Legea contabilităţii nr 82/1991,republicată în M.O.nr. 454din 18.06.2008

18

contabilitate în valoarea lor nominală. Persoanele care ţin contabilitate au obligaţia să

efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activităţii; cel puţin odată pe an

pe parcursul funcţionării sale; în cazul fuzionării sale sau încetării activităţii, precum şi în alte

situaţii prevăzute de lege.

Conform legii evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflectarea

acestora în bilanţul contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei şi

Finanţelor.

Documentul oficial de gestiune al persoanelor care au obligaţia să conducă

contabilitatea îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi

completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

Persoanele care au obligaţia să ţină contabilitatea trebuie să organizeze şi să conducă

contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar contabil,

contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste

persoane trebuie să posede studii economice superioare.

Contabilitatea poate fi organizată şi ţinută şi de persoane juridice autorizate sau de

persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil, care răspund potrivit

legii. Calitatea de expert contabil şi contabil autorizat se atribuie de către comisiile stabilite

prin ordin comun al Ministrului Finanţelor şi al Ministrului Învăţământului pe baza

examenelor organizate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi potrivit legii

şi regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

În cazurile în care contabilitatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea

revine patronului.

Contabilitatea mijloacelor fixe se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă.

Contabilitatea valorilor materiale se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric.

Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe

categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În ceea ce priveşte contabilitatea cheltuielilor acestea se ţin pe feluri de cheltuieli, după natura

lor. Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor.

In contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar, iar repartizarea profitului

se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, potrivit legii.

În ceea ce priveşte raportările financiare ale unei firme potrivit art. 27 bilanţul

contabil se întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţia fuziunii sau încetării societăţilor

şi a celorlalte persoane care sunt prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii. Pentru regiile

autonome şi societăţile comerciale în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social,

precum şi pentru alte persoane juridice, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate stabili

19

întocmirea şi depunerea bilanţurilor contabile şi la alte perioade decât anual. Bilanţul contabil

se compune din: bilanţ, cont de profit şi pierderi, anexe şi raportul de gestiune. Exerciţiul

financiar începe la 1 ian. şi se încheie la 31. dec., cu excepţia primului an de activitate când

aceasta începe la data înfiinţării, respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor

prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii.

La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere următoarele reguli:

posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de

acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ, şi respectiv între veniturile şi cheltuielile

din contul de profit şi pierderi nu sunt admise.

Verificarea bilanţurilor contabile se face de către cenzori, experţi contabili, contabili

autorizaţi cu studii superioare, societăţi comerciale de expertiză contabilă, după condiţiile

stabilite de Ministerul Finanţelor. Bilanţul contabil anual se păstrează timp de 50 de ani. În

caz de încetare a activităţii persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii, bilanţul

contabil, precum şi registrele şi celelalte documente contabile justificative se dau la arhivele

statului în conformitate cu prevederile legii fondului arhivistic naţional al României.

Un exemplar al bilanţului contabil anual se depune până cel târziu 15 apr. anul

următor la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, respectiv a Municipiului Bucureşti.

Pentru verificarea calculării şi regularizarea cu bugetul de stat şi cu bugetele locale a

veniturilor cuvenite acestora persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii vor depune

lunar la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti situaţia

privind “rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale”, conform modelului şi la termenele

stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Articol 21 din Codul Fiscal prezintă urmatoarele8:

(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai

cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate

prin acte normative în vigoare.

(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi:

a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viată stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru

prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli

profesionale, potrivit legii, si cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri

profesionale;

8 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare

20

d) cheltuielile de reclama si publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau

serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor

necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă

şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru

încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii

acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

e) cheltuielile de transport şi cazare în ţara şi în străinatate, efectuate de către salariaţi şi

administratori;

f) contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

g) taxele de înscriere, cotizaţiile si contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative

în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de

muncă;

h) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi,

participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative

proprii;

j) cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile

de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

k) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,

întretinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării

conformcu standardele de calitate;

l) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;

m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate catre camerele de comerţ si industrie,

organizaţiile sindicale si organizaţiile patronale;

n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în urmatoarele

cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecatoreşti;

2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;

3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu raspundere limitată cu asociat unic, sau

lichidat, fară succesor;

4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.

(3) Urmatoarele cheltuieli au deductabilitate limitata:

21

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre

totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele

decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în

România şi în strainatate, in limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

c) cheltuielile sociale, in limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu

salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile şi

completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru

naştere, ajutoarele pentru înmormantare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi

protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau

unităti aflate în administrarea contribuabililor; grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în

cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară,

muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, camine de nefamilişti, precum şi pentru

şcolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile

reprezentând: tichete de masă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,

cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură

acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru

salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au

suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei

profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;

d) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale,

împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

f) cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita prevazută la art. 22;

g) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevazută la art. 23;

h) amortizarea, în limita prevazută la art. 24;

i) cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita

unei sume reprezentând echivalentul in lei a 200 euro intr-un an fiscal pentru fiecare

participant;

j) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sanatate, în limita unei sume reprezentând

echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;

k) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în

localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în

limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează

22

din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la

beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;

l) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa

proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita

corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia socieăţtii în baza contractelor încheiate între

părţi, în acest scop;

m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de

angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la

cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii. Pentru a fi

deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente

legale.

(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele

reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit

sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la

sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din

România;

b) dobânzile/majorările de întarziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întarziere

datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile,

penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice

încheiate cu persoane nerezidente şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu

excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei

impuneri.

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă

din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de

asigurare, precum şi taxa pe valoarea adaugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit

prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe

amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în

condiţiile stabilite prin norme;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adaugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma

unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursa;

e) cheltuielile facute in favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decat cele generate de plăţi

pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste

bunuri sau servicii;

23

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit

legii, prin care să se facă dovada efectuarii operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz,

potrivit normelor;

g) cheltuielile înregistrate de societatile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de

folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia

realizată din folosinţa acestuia, prevazută în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la

persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum si de diferenţele nefavorabile de

valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de

vânzarea-cesionarea acestora;

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevazute la art. 20 lit. d);

j) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin

acte normative;

k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt

incluse in veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;

l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu

excepţia prevederilor titlului III;

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii,

pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor

desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum şi cele

care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care privesc bunurile

reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care

este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing,

potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu,

neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, precum şi pierderile înregistrate la

scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situaţii decat cele

prevazute la art. 21 alin. (2) lit. n). În această situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă

clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a

creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după

caz;

p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate,

contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii

nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr.

24

334/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum şi cei care acordă

burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul

acestor cheltuieli indeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. este în limita a 30% din cifra de afaceri;

2. nu depăşeste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept

public, în scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi

de documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a bibliotecarilor,

schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participării la congrese internaţionale;

r) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de un

contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

s) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile

profesionale care au legatură cu activitatea desfaşurată de contribuabili şi care depaşesc

echivalentul in lei a 4.000 euro anual, altele decat cele prevazute la alin. (2) lit. g) si m).

(5) Regia Autonomă «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat» deduce la calculul

profitului impozabil urmatoarele cheltuieli:

a) cheltuielile reprezentând diferenţa dintre sumele cuvenite pe baza de contract de prestări de

servicii cu Senatul, Camera Deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi

Curtea Constituţională pentru plata activităţii de reprezentare şi protocol şi cheltuielile

înregistrate efectiv de regie;

b) cheltuielile efectuate, în condiţiile legii, pentru asigurarea administrării, păstrării integrităţii

şi protejării imobilului «Palat Elisabeta» din domeniul public al statului;

c) cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere temporară/permanentă

pentru cetăţenii străini, în condiţiile reglementărilor legale.

25

Capitolul 2

Contabilitatea veniturilor, cheltuielilor şi stabilirea rezultatului exerciţiului

într-o societate comercială

2.1. Organizarea contabilităţii veniturilor

Veniturile reprezintă bunuri materiale sau sume de bani care revin unei persoane

fizice sau juridice în procesul repartiţiei şi care sunt generate de desfăşurarea unei activităţi,

din exploatarea unui teren, din plasarea unui capital.

După gradul de realizare veniturile sunt de două feluri: venituri potenţiale şi venituri

certe.

Veniturile potenţiale sunt acelea care au în sine toate condiţiile de a fi realizate, care

există ca posibilităţi, cum ar fi veniturile din producţia stocată.

Veniturile certe sunt venituri sigure, generate de livrarea semifabricatelor,

produselor finite, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate pentru terţi, precum şi

acele rezultate din vânzarea unor titluri de participare sau de trezorerie.

Principalele elemente care formează structura veniturilor sunt9:

Livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii şi din avantajele pe care

intreprinderea a consimţit să le primească.

Executarea unor obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor.

Venituri extraordinare

Venituri din producţia stocată

Venituri din producţia imobilizată

Venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor

Venituri din vânzarea activelor

Prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi

prestările de servicii, mai puţin rabaturile şi alte reduceri acordate clienţilor se obţine cifra de

afaceri a intreprinderii.

Evidenţa veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi se grupează,

astfel: venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare, venituri extraordinare,

venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.

9 Ristea M. Contabilitatea intreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pagina 269

26

2.1.1. Contabilitatea veniturilor din exploatare

În cadrul unei unităţi cu activitate de producţie, prestări de servicii sau

comercializare, sumele obţinute din vânzarea acestor bunuri constituie partea principală a

veniturilor unităţii. Venitul devine “venit al perioadei” în momentul expedierii mărfii,

produselor, facturării serviciilor, indiferent dacă se încasează sau nu în acea perioadă de

exerciţiu, aceasta din urmă rămânând o problemă a relaţiilor financiare de decontare.

În contabilitate evidenţierea veniturilor din activitatea de exploatare se realizează

prin conturile din grupa 70. venituri din vânzări de produse, prestări servicii, mărfuri. Această

grupă conţine 8 conturi corespunzătoare provenienţei veniturilor10:

701 – venituri din vânzarea produselor finite

702 – venituri din vânzarea produselor semifabricate

703 – venituri din vânzarea produselor reziduale

704 – venituri din lucrări executate şi servicii prestate

705 – venituri din studii şi cercetări

706 – venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii

707 – venituri din vânzări de mărfuri

708 – venituri din activităţi diverse.

Aceste conturi sunt ca funcţiune conturi de pasiv se creditează cu veniturile aferente

livrărilor de bunuri şi servicii şi se debitează prin trecerea veniturilor la sfârşitul lunii asupra

contului 121 “profit şi pierdere”.

Veniturile din vânzări de mărfuri sunt întâlnite la intreprinderile comerciale, dar şi la

alte tipuri de intreprinderi cu activitate de distribuţie. Vânzările de mărfuri sunt evaluate la

preţ de vânzare (preţul pieţei) exclusiv taxa pe valoarea adaugată.

Veniturile din producţia vândută include veniturile din vânzarea de produse finite,

semifabricate, produse reziduale, executarea de lucrări, prestări de servicii, venituri din studii

şi cercetări, venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, venituri din activităţile anexe.

Producţia vândută este evaluată la preţ de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adaugată.

Însumarea vînzărilor de mărfuri şi a producţiei vândută, evaluată la preţ de vânzare,

exclusiv reducerile de preţ acordate clienţilor şi TVA, duce la obţinerea indicatorului cifra de

afaceri utilizat în caracterizarea mărimii intreprinderii şi în analiza situaţiei economico-

financiare. Veniturile din producţia stocată reprezintă variaţia în plus (cazul stocajului, când

stocul final mai mare decât stocul iniţial) sau în minus (cazul destocajului, când stocul final


27

mai mic decât stocul iniţial), între valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi

producţie în curs de execuţie, de la finele perioadei şi valoarea iniţială a acestor stocuri, fără a

lua în considerare provizioanele constituite pentru depreciere. Variaţiile de producţie stocată

se determină pentru fiecare formă de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse

reziduale) cât şi pentru producţia în curs de execuţie.

Veniturile din producţia imobilizată reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor

efectuate de unitatea patrimonială, pentru ea însăşi şi înregistrate ca active imobilizate

corporale şi necorporale.

Producţia stocată şi producţia imobilizată sunt venituri care nu generează încasări

monetare într-o perioadă imediat următoare; fiind surse de îmbogăţire virtuale pentru

intreprindere, ele sunt evaluate din raţiuni de prudenţă, la nivelul costurilor de producţie.

Suma algebrică dintre producţia vândută, producţia stocată şi producţia imobilizată

reprezintă producţia exerciţiului.

Venituri din subvenţii de exploatare reprezintă sume primite cu titlu gratuit

(purtătoare de dobândă şi nerambursabile) pentru finanţarea activităţii de exploatare, sume

alocate din partea statului colectivităţilor publice sau a altor unităţi patrimoniale.

Alte venituri de exploatare se referă la venituri care nu sunt legate de activitatea

normală, curentă de producţie şi desfacere sau financiară a intreprinderii şi care se referă, fie

la operaţiuni de gestiune fie la operaţiuni de capital, cum sunt: despăgubiri şi penalităţi

încasate, venituri din vânzarea activelor, cota parte din subvenţia pentru investiţii virată la alte

venituri, donaţii, salarii neridicate prescrise şi alte venituri extraordinare. Acestea sunt

generate de11:

1. Operaţii de gestiune, adică de cheltuieli cu caracter extraordinar, dar efectuate în

legătură cu operaţiile de gestiune curentă a firmei, cum sunt: pierdere de stocuri datorate

calamităţilor; pierderi din debite prescrise sau din debitori insolvabili şi scoşi din

evidenţă; valoarea despăgubirilor, amenzilor şi penalităţilor datorate sau plătite; donaţii

şi subvenţii acordate sub formă de active circulante; alte cheltuieli extraordinare privind

operaţiile de gestiune.

2. Operaţii de capital reprezentate de cheltuieli aferente activelor imobilizate corporale,

necorporale şi financiare ieşite din patrimoniu (valoarea neamortizată a activelor

corporale şi necorporale ieşite din patrimoniu; valoarea contabilă a imobilizărilor

financiare ieşite din patrimoniu), cât şi alte cheltuieli extraordinare privind operaţiile de

capital.


28

3. Amortizări şi provizioane, respectiv cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a

amortizărilor şi provizioanelor cu caracter extraordinar cum sunt: cheltuieli pentru

constituirea provizioanelor reglementate; cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri

şi cheltuieli sau pentru deprecieri, cu caracter extraordinar; cheltuieli extraordinare

privind amortizarea imobilizărilor necorporale sau corporale.

Veniturile provenite din operaţii de gestiune, respectiv operaţiuni cu caracter

extraordinar, dar care se referă la activitatea de exploatare a intreprinderii sunt cele provenite

din primirea de donaţii de active circulante, drepturi de personal neridicate şi prescrise,

venituri din despăgubiri şi penalităţi şi alte venituri extraordinare din operaţii de gestiune.

Veniturile provenite din operaţii de capital sunt venituri din vânzarea activelor

imobilizate, exclusiv taxa pe valoarea adaugată, subvenţiile pentru investiţii virate la

rezultatul exerciţiului cât şi alte venituri extraordinare din operaţii de capital.

Veniturile provenite din provizioane reprezintă venituri extraordinare din anularea

sau diminuarea provizioanelor (pentru riscuri şi cheltuieli, şi pentru deprecieri reglementate).

Suma veniturilor obţinute din vânzarea de mărfuri din producţia vândută, producţia

stocată, producţia imobilizată, subvenţii de exploatare, alte venituri din exploatare şi

veniturile din provizioane privind exploatarea formează veniturile din exploatare.

2.1.2. Contabilitatea veniturilor financiare

Operaţiunile financiare desfăşurate de o unitate patrimonială generează venituri şi

cheltuieli financiare structurate în conturi de rezultate. Veniturile aferente operaţiilor

financiare sunt considerate în această categorie, indiferent de caracterul lor ordinar sau

extraordinar.

Veniturile financiare sunt formate din următoarele categorii: venituri din participaţii,

venituri din alte imobilizări financiare, venituri din creanţe imobilizate, venituri din titluri de

plasament cedate, venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri

financiare şi venituri din provizioane.

Venituri din titluri de plasament reprezintă veniturile nete rezultate din vânzarea

titlurilor de plasament, atunci când preţul de vânzare al acestor titluri este superior valorilor de

achiziţie.

Venituri din diferenţe de curs valutar reprezintă veniturile obţinute din diferenţe

favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării împrumuturilor şi datoriilor în valută ale

unităţii şi din diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor bancare în

29

devize, disponibilităţilor în devize existente în caserie, precum şi existentului în conturile de

acreditare în devize.

Venituri din dobânzi includ dobânzile primite pentru disponibilităţile din conturile

bancare şi pentru împrumuturile acordate.

Alte venituri financiare se referă la sconturile obţinute de la furnizori şi alţi creditori

cât şi alte venituri financiare.

Venituri din provizioane reprezintă venituri din diminuarea sau anularea

provizioanelor constituite în legătură cu activitatea financiară a intreprinderii cum sunt

provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare şi pentru deprecierea titlurilor de

plasament.

2.1.3. Contabilitatea veniturilor extraordinare

Veniturile extraordinare cuprind veniturile obţinute de societatea comercială din

operaţii care nu au un caracter normal, nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu

daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).

Veniturile extraordinare sunt venituri rezultate din compensaţiile primite pentru

eliminarea efectelor calamităţilor, pentru reamplasarea activităţilor productive în zone

defavorizate sau pentru descongestionarea zonelor urbane aglomerate dar şi din despăgubirile

legate de exproprierea unor active pentru cauza de utilitate publică.

2.2. Organizarea contabilităţii cheltuielilor

Procesul de producţie şi desfacere a bunurilor materiale, de executare de lucrări şi

prestarea de servicii necesită utilizarea factorilor de producţie (în general, pământul, capitalul

şi munca), respectiv, consumarea acestora. Consumul şi plăţile privind factorii de producţie

efectuate de o unitate poartă denumirea de cheltuielile intreprinderii.

Cheltuielile intreprinderii reprezintă sumele sau valorile plătite, sau de plătit, pentru:

consumurile de bunuri materiale, plata lucrărilor executate şi servicii prestate de terţi,

cheltuielile cu personalul angajat, plata unor obligaţii legale sau contractuale şi alte cheltuieli

şi plăţi efectuate. Pentru determinarea rezultatelor exerciţiului financiar, în cadrul cheltuielilor

se mai cuprind: amortizările şi provizioanele constituite, precum şi valoarea contabilă a

activelor cedate, distruse sau dispărute.

30

Evidenţa cheltuielilor se organizează pe feluri de cheltuieli, după natura lor şi se

grupează după destinaţia pe care o au în intreprindere astfel: cheltuieli de exploatare,

cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli cu amortizările şi provizioane şi

cheltuieli cu impozitul pe profit.

2.2.1. Contabilitatea cheltuielilor din exploatare

În structura lor cheltuielile de exploatare cuprind mai multe elemente de cheltuieli

cum sunt12:

1. Valoarea consumurilor de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, ambalaje,

piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile

precum şi: costul de achiziţie al obiectelor de inventar folosite, costul materialelor

nestocabile, costul energiei şi apei trecute direct pe cheltuieli, costul de achiziţie al

animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute.

2. Cheltuielile privind mărfurile (sau costul mărfurilor vândute) sunt constituite din

preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi

alte cheltuieli, accesorii legate de achiziţia mărfurilor.

3. Cheltuielile cu materiile prime se referă la cheltuielile cu consumul de materii prime.

4. Cheltuielile cu energia şi apa reprezintă costul de achiziţie al energiei şi apei

consumate.

5. Cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi

În această grupă de cheltuieli se cuprind mai multe elemente, cum sunt: întreţineri şi

reparaţii; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; studii şi cercetări, inclusiv sumele plătite

pentru contracte de cercetare; cheltuielile cu alte servicii prestate de terţi, cum sunt: cheltuieli

cu colaboratorii externi; cu plata comisioanelor şi onorariilor; cheltuieli de protocol, reclamă

şi publicitate; cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări; cheltuieli de poştă şi taxe de

telecomunicaţii; cheltuieli cu serviciile bancare şi alte cheltuieli.

6. Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele suportate de către intreprindere, cum

sunt: impozitul pe salarii, pe clădiri, pe terenuri; taxe asupra mijloacelor de transport;

cotele prevăzute de lege pentru constituirea fondurilor speciale de cercetare-

dezvoltare.

7. Cheltuieli de personal care cuprind cheltuieli cu remuneraţiile cuvenite personalului,

în sumă brută cât şi alte cheltuieli de personal suportate de unitate.


31

8. Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială se referă la cheltuielile unităţii

referitoare la contribuţia la asigurările sociale, constituirea fondului de sănătate şi la

constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.

9. Alte cheltuieli de exploatare includ pierderile din creanţe şi alte cheltuieli de

exploatare.

10. Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele se referă la cheltuieli de exploatare privind

provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi pentru deprecierea activelor imobilizate sau

circulante.

2.2.2. Contabilitatea cheltuielilor financiare

Cheltuielile financiare cuprind în structura lor următoarele elemente13:

a) Pierderi din creanţe legate de participaţii reprezintă pierderile din creanţele imobilizate ale

intreprinderii.

b) Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, respectiv pierderea netă din vânzarea

titlurilor de plasament, adică diferenţa nefavorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de

plasament şi preţul lor de cesiune.

c) Cheltuieli din diferenţe de curs valutar sunt reprezentate de diferenţele nefavorabile de

curs valutar, rezultate în urma lichidării creanţelor şi datoriilor în valută, diferenţele

nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor bancare în devize, disponibilităţilor

în devize existente în caserie cât şi existentul în conturile de acreditive în devize.

d) Cheltuieli privind dobânzile reprezintă dobânzile datorate sau plătite.

e) Alte cheltuieli financiare sunt reprezentate de sconturile acordate clienţilor, debitorilor sau

băncilor şi alte cheltuieli financiare.

f) Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele sunt cheltuieli cu constituirea de provizioane

legate de activitatea financiară a intreprinderii (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,

pentru deprecierea imobilizărilor financiare şi a titlurilor de plasament), cât şi cheltuieli

financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor.


32

2.2.3. Contabilitatea cheltuielilor extraordinare

Cheltuielile extraordinare sunt chetuieli efectuate de societatea comercială pentru

operaţii care nu au un caracter normal, nefiind generate de activitatea curentă (de exemplu

daunele pretinse de deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).

Cheltuielile extraordinare sunt cheltuieli legate de calamităţi naturale sau alte

evenimente cu caracter extraordinar cum ar fi exproprierea unor active de utilitate publică.

2.3. Operaţii premergătoare închiderii exerciţiului financiar

Contabilitatea constituie componenta principală a sistemului informaţional al unei

intreprinderi, servind în acelaşi timp şi altor destinatari ai informaţiei contabile. Datele

contabilităţii trebuie:

să fie la îndemâna oricui are noţiuni despre piaţa afacerilor şi asupra economiei în general

şi care doreşte să studieze informaţiile furnizate cu o corectitudine suficientă;

să permită investitorilor şi creditorilor să-şi facă o opinie asupra rezultatelor pe care le

aşteaptă de la intreprindere, asupra resurselor acesteia şi asupra circumstanţelor care le pot

altera;

să furnizeze indicaţii asupra obligaţiilor sale şi drepturilor acţionarilor;

să furnizeze date despre lichiditatea, solvabilitatea şi mişcările de fonduri ale

intreprinderii;

să constituie pentru stat un instrument de cunoaştere în vederea determinării diferitelor

impozite, a veniturilor şi averii intreprinderii, precum şi a operaţiunilor realizate de

aceasta;

în sfârşit să facă eventuale comentarii şi să dea explicaţii care să permită utilizatorilor să

exploateze mai bine datele.

În măsura în care obiectul contabilităţii este acela de a da o imagine fidelă a

patrimoniului, rezultatelor şi situaţiei financiare ale intreprinderii care a fost atins, o sinteză a

tuturor elementelor constitutive ale activităţii acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au

nevoie şi au dreptul la aceasta.

Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente financiare ce prezintă

într-o manieră sintetică, fidelă, clară şi completă, respectând o anumită periodicitate şi

anumite reguli de întocmire, ansamblul aspectelor economico-financiare ale intreprinderii.

33

Documentele de sinteză contabilă pun în evidenţă cu ajutorul unor indicatori

sintetici, sub forma recapitulaţiilor şi centralizărilor, totalitatea aspectelor care pot conduce la

formarea unei judecăţi asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor intreprinderii.

Nevoile de informare periodică au condus la determinarea rezultatelor sau calcularea

unor mărimi necesare în stabilirea obligaţiilor fiscale, pe etape de viaţă ale intreprinderii.

Astfel s-au creat o varietate de imagini temporale asupra exerciţiului financiar.

Referindu-ne la realităţile ţării noastre, conform reglementărilor actuale în materie

contabilă, se are în vedere, pentru întocmirea unor documente financiare, durata unui an

calendaristic.

Ansamblul aspectelor legate de situaţia intreprinderii la sfârşitul anului şi al

exerciţiului financiar este reflectat cu ajutorul bilanţului contabil. Elaborarea acestuia trebuie

să respecte anumite reguli de întocmire, verificare, aprobare şi publicare în scopul utilizării

unei terminologii precise şi identice pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. Aceste reguli

sunt prevăzute în cadrul normelor contabile cuprinse în legea contabilităţii nr. 82/1991

actualizata si republicată.

Tot în cadrul documentelor de sinteză contabilă se înscriu şi “raportările trimestriale

ale agenţilor economici” a căror întocmire e reglementată prin norme metodologice ale

Ministerului Finanţelor emise anual.

Legea contabilităţii, în articolul 27 aliniatul 1, prevede că “bilanţul contabil se

întocmeşte obligatoriu anual, …”, iar în aliniatul 4, “exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi

se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate când aceasta începe la data

înfiinţării respectiv înmatriculării, potrivit legii, a persoanelor” (art.1) “regii autonome,

societăţi comerciale, instituţii publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane

juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant …”14.

O relativă stare de inconsistenţă este introdusă atunci când legea contabilităţii la art.

19 prevede că “în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte lunar”15. Orice persoană

fizică sau juridică, având calitatea de comerciant trebuie să controleze prin inventar cel puţin

odată pe an, existenţa şi valoarea elementelor de activ şi de pasiv ale patrimoniului

intreprinderii.

Apoi, la încheierea exerciţiului, persoanele în cauză trebuie să întocmească

documentele de sinteză, ţinând cont de înregistrările contabile care au fost realizate pe

parcursul exerciţiului şi de inventar. Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei

14 Legea contabilităţii nr 82/1991art 27, alin 1 ,republicată in M.O.nr. 454din 18.06.200815 Legea contabilităţii nr 82/1991,art 19 republicată in M.O.nr. 454 din 18.06.2008

34

reale a patrimoniului şi presupune recenzarea tuturor elementelor patrimoniale, precum şi a

bunurilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierii trebuie să i se acorde atât o importanţă de ordin cantitativ cât şi una de

ordin calitativ. Practica românească a mizat multă vreme, aproape în exclusivitate, pe

dimensiunea cantitativă a procesului de inventariere. În felul acesta, prin inventar, se realiza

punerea de acord a cantităţilor şi valorilor relevate de conturi cu cele stabilite prin recenzare,

la sfârşitul exerciţiului. Numeroasele diferenţe erau regularizate, adică înregistrate în conturi,

ţinând cont de natura şi cauzele acestora. În acest mod, această dimensiune îşi menţine

valoarea sa operaţională şi astăzi. Deosebirea este că prin reforma contabilităţii urmând linia

evoluţiilor sistemelor contabile, la nivel european şi internaţional, se mizează din ce în ce mai

mult şi pe latura calitativă a procesului de inventariere. Această latură este legată de evaluare

şi, la modul general, de aplicarea unui pachet de postulate şi de principii contabile fără de care

atributele de conformitate cu regulile de sinceritate, de conformitate cu realitatea, de

importanţă semnificativă nu ar fi posibile în lumea conturilor. Odată realizată această

dimensiune, alături de controlul integrităţii materiale, inventarul presupune şi un control al

justei dimensionări a patrimoniului net şi a rezultatului, ceea ce ar însemna controlul

integrităţii financiare a patrimoniului.

Agregarea datelor în vederea constituirii documentelor de sinteză sau de raportare

constituie un proces complex care se concretizează într-un şir de lucrări, unele dintre ele

având un caracter preliminar, iar altele reprezentând întocmirea propriu-zisă a acestora.

Lucrările preliminare sau pregătitoare le preced pe cele de completare propriu-zise şi

au rolul de a verifica, de a efectua înregistrări de sfârşit de exerciţiu şi de a centraliza datele.

Astfel, ele constituie premisa pentru întocmirea documentelor financiare şi în acelaşi timp,

pentru asigurarea reflectării cât mai fidele a situaţiei economico-financiare a intreprinderii.

Asemenea lucrări sunt numeroase, numărul şi complexitatea lor crescând

proporţional cu mărimea perioadei pentru care se întocmesc documentele de sinteză.

Lucrările pregătitoare sunt efectuate fie de către personalul contabil, fie de către

conducătorul compartimentului financiar-contabil al intreprinderii.

35

2.3.1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor

Această primă etapă a lucrărilor pregătitoare este necesară şi subînţeleasă în vederea

elaborării oricărei lucrări de sinteză contabilă trimestrială sau anuală. Ea asigură acurateţea

informaţiilor contabile care, prin prelucrări specifice, se transformă în indicatori economico-

financiari ai documentelor de sinteză.

O asemenea verificare urmăreşte, în primul rând, dacă s-au întocmit documentele

justificative pentru toate operaţiile economice ale perioadei de gestiune avute în vedere,

precum şi dacă aceste documente au fost prinse în totalitate în circuitul contabil.

Acest gen de verificare este una de formă, pe care profesionistul contabil, bazându-

se pe experienţa sa, o poate face parcurgând sumar situaţia conturilor sintetice şi analitice, mai

precis, a soldurilor iniţiale şi a rulajelor lor.

În al doilea rând verificarea înregistrării corecte a operaţiilor economice presupune o

incursiune mai profundă care vizează calitatea datelor. Este vorba de controlul legalităţii şi

sincerităţii datelor înregistrate în conturi.

În acest sens personalul contabil urmăreşte conformitatea înregistrărilor cu regulile

şi procedurile legale sau, în lipsa reglementărilor, cu principiile general admise.

De asemenea se verifică sinceritatea informaţiilor contabile care trebuie să dea o

descriere adecvată, loială, clară şi completă a operaţiilor, evenimentelor şi situaţiilor.

2.3.2. Verificarea concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea

analitică

Având în vedere că pentru unele elemente patrimoniale se conduce şi o evidenţă

operativă este necesar să se asigure o deplină concordanţă a acesteia cu contabilitatea analitică

sau direct cu contabilitatea sintetică, după caz. Eventualele discordanţe identificate se

corectează în vederea asigurării unei baze unitare de pornire în elaborarea lucrărilor de sinteză

contabilă trimestriale şi anuale.

Erorile pot să apară fie în conducerea evidenţei operative, fie a contabilităţii

analitice, respectiv a contabilităţii, fie concomitent, în evidenţa operativă şi contabilitate.

Modalităţile concrete de verificare a concordanţei diferă în funcţie de metoda de

organizare a evidenţei la locurile de păstrare a stocurilor şi mijloacelor băneşti permanent sau

intermitent.

36

În cazul neconcordanţei dintre evidenţa operativă şi contabilitate, pentru depistarea

erorilor, verificările se succed în ordinea inversă a operaţiilor de înregistrare.

Verificarea concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică urmează

imediat verificării dintre evidenţa operativă şi contabilitatea analitică şi are drept scop

asigurarea unor informaţii contabile exacte. În cadrul conturilor sintetice, care sunt supuse

apoi prelucrării în vederea obţinerii lucrărilor de sinteză trimestriale şi anuale.

Asigurarea concordanţei dintre contabilitatea analitică şi cea sintetică presupune

verificarea şi punerea de acord, în cazul unor eventuale erori, a totalului rulajelor şi soldurilor

analitice unui cont sintetic cu elementele ale aceluiaşi cont furnizate de contabilitatea

sintetică.

În acest scop se pot folosi mai multe metode:

întocmirea de balanţe analitice pentru acele conturi sintetice care se dezvoltă în analitic.

Sumele şi soldurile conturilor analitice rezultate din balanţele analitice se totalizează şi se

confruntă cu sumele debitoare sau creditoare precum şi cu soldul contului sintetic

corespunzător;

folosirea, în cazul formei de înregistrare contabilă “pe jurnale”, a jurnalelor-situaţii

auxiliare care au coloane distincte pentru conturi analitice, ale căror sume totalizate se

confruntă cu soldurile sintetice;

în situaţia în care se utilizează echipamentele informatice pentru prelucrarea şi

înregistrarea datelor în contabilitate, corelaţia dintre evidenţa analitică şi sintetică se

realizează automat, pentru că datele pentru contabilitatea sintetică se obţin prin

prelucrarea şi totalizarea datelor privitoare la contabilitatea analitică.

În cazul lucrărilor de sinteză anuale verificările dintre evidenţa operativă şi

contabilitate şi între contabilitatea analitică şi cea sintetică pot fi urmate, facultativ, de

întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice.

2.3.3. Întocmirea balanţelor de verificare înaintea inventarierii

Prin sistemul de balanţe se controlează relaţiile de echilibru între debitul şi creditul

conturilor, între înregistrarea cronologică şi cea sistematică, între elementele valorice ale

conturilor analitice şi cele ale conturilor sintetice. De o semnificaţie deosebită este controlul

înregistrării în conturi a tuturor operaţiilor, deci a documentelor justificative, prin confirmarea

sau infirmarea egalităţii între totalul rulajelor debitoare sau creditoare din balanţă cu totalul

rulajelor determinat prin registrul general.

37

2.3.4. Inventarierea generală a patrimoniului

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii, în capitolul IV prezintă

principalele coordonate referitoare la inventarierea generală a patrimoniului16:

în funcţie de natura şi complexitatea activităţilor, unităţile patrimoniale au obligaţia să

asigure:

1. stabilirea perioadelor;

2. organizarea şi numirea persoanelor împuternicite să efectueze inventarierea;

3. pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii;

4. înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiilor aferente exerciţiului;

5. efectuarea faptică a inventarierii;

6. determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora.

inventarierea se efectuează la locurile de existenţă, de depozitare sau păstrare a bunurilor,

prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenţei

faptice a acestora.

toate elementele patrimoniale inventariate, grupate pe gestiuni şi categorii de bunuri, se

înscriu în liste de inventariere, care se semnează de persoanele înputernicite să efectueze

inventarierea.

bunurile ce aparţin altor persoane fizice sau juridice (în custodie, consignaţie, prelucrare,

închiriere) se inventariază şi se înscriu în liste separate. O copie de pe aceste liste se

transmite, de regulă, şi persoanei juridice sau fizice, după caz, căreia îi aparţin bunurile

respective.

cu ocazia inventarierii disponibilităţile aflate în conturile de la bănci, precum şi creanţele

şi datoriile faţă de terţi sunt supuse, de regulă, verificării şi confirmării pe baza extraselor

de cont sau punctajelor reciproce în funcţie de necesităţi, după caz.

pentru toate celelalte elemente patrimoniale, de activ şi de pasiv, cu ocazia inventarierii se

verifică realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile

sau detriorate, fără desfacere sau greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate,

precum şi pentru creanţele şi datoriile incerte ori în litigii se întocmesc de regulă liste de

inventariere separate.

evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii, se realizează după cum

urmează:

1. bunurile de natura imobilizărilor, stocurile şi celelalte bunuri sunt evaluate la valoarea

actuală, denumită valoare de inventar. Diferenţele între soldurile scriptice

16 Legea contabilităţii nr 82/1991,republicată in M.O.nr. 454 din 18.06.2008

38

corespunzătoare bunurilor respective şi stocurile cu ocazia inventarierii se

înregistrează în contabilitate ca plusuri sau minusuri de inventar, după efectuarea, în

prealabil, a compensărilor admise, de regulă, numai în cazurile în care există riscul de

confuzie între acestea, pentru aceeaşi perioadă de gestiune.

2. creanţele şi datoriile sunt evaluate la valoarea lor nominală.

3. bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu vandabile,

comenzile în curs, abandonate sau sistate sunt evaluate la valoarea de utilitate a

fiecărui element, în funcţie de utilitatea bunului în unitatea respectivă şi de preţul

pieţei.

4. deasemenea, creanţele şi datoriile incerte sunt evaluate la valoarea lor de utilitate,

stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respactiv de plată.

5. creanţele, datoriile, precum şi disponibilităţile în devize sunt evaluate la cursul în

vigoare în ultima zi a exerciţiului.

6. titlurile imobilizate sunt evaluate la valoarea de utilitate pe care o reprezintă pentru

unitatea patrimonială, iar titlurile de plasament, la cursul mediu al ultimei luni a

exerciţiului sau la valoarea probabilă de negociere, după caz.

rezultatele inventarierii sunt consemnate într-un proces verbal de inventariere care

cuprinde: perioada şi gestiunile inventariate; persoanele care au efectuat inventarierea;

plusurile şi minusurile constatate; compensările efectuate; bunurile depreciate; creanţele şi

datoriile incerte sau în litigiu; valorificarea rezultatelor inventarierii; constituirea şi

regularizarea provizioanelor; alte elemente privind concluziile şi propunerile referitoare la

inventarierea patrimoniului unităţii.

Structura cea mai complexă a listelor de inventariere este cea care se referă la

valorile materiale.

În cazul stocurilor, o astfel de listă poate fi utilizată în condiţiile în care unitatea

patrimonială a recurs la metoda inventarului permanent în vederea realizării gestiunii şi

contabilităţii acestor bunuri.

Registrul inventar regrupează datele de inventar structurate după natura elementelor

inventariate şi modul de evaluare a acestora. El trebuie să fie suficient de detailat pentru a

justifica conţinutul fiecărui post bilanţier.

În ţara noastră, în conformitate cu normele de utilizare a registrelor contabile

registrul inventar cuprinde numai date valorice.

39

2.3.5. Regularizarea diferenţelor constatate

Pentru o corectă înregistrare în contabilitate a modului de regularizare a diferenţelor

constatate la inventariere, trebuie avuţi în vedere mai mulţi factori:

natura diferenţelor: plusuri sau minusuri;

categoria patrimonială pentru care se constată diferenţe: stocuri, mijloace fixe, mijloace

băneşti;

faza din circuitul economic al intreprinderii în care apare categoria patrimonială;

cauzele care generează diferenţele;

natura operaţiei de constatare a diferenţelor: curentă sau extraordinară;

natura intreprinderii: intreprindere comercială “en-gros” sau “en-detail”, intreprindere cu

capital privat sau cu capital de stat.

Soluţia de regularizare trebuie să corespundă, în principiu, unei reguli. Elementele

care apar în contrapartida patrimonială pentru care se face regularizarea diferenţelor trebuie să

corespundă definiţiilor elementelor care compun situaţiile financiare.

Din punct de vedere al categoriei patrimoniale inventariate, plusurile sunt asimilate

intrărilor de bunuri.

În cazul stocurilor trebuie să se realizeze o distincţie între stocurile rezultate din

aprovizionări şi stocurile rezultate din producţie. Operaţiile au în general un caracter curent.

Ca atare, plusurile constatate la stocurile din aprovizionări conduc la scăderea cheltuielilor, iar

cele constatate la stocurile din producţie conduc la o creştere de venituri. Astfel plusurile sau

minusurile constatate la inventariere se vor evidenţia în contabilitatea agentului economic

astfel:

plusurile de materii prime constatate în depozite:

data inventarului

301 “Materii prime” = 601 “Cheltuieli cu materiile prime

plusurile de obiecte de inventar:

datainventarului

303 “Obiecte de inventar” = 603 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”

plusurile de materiale consumabile:

40

datainventarului

302 “Materiale consumabile” = 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

plusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-gros”:

data inventarului

371 “Mărfuri” = 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

plusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-detail”:

datainventarului

371 “Mărfuri” = %

607 “Cheltuieli privind mărfurile”

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” 4428 “TVA neexigibilă”

plusurile de ambalaje:

data inventarului

381 “Ambalaje” = 608 “Cheltuieli privind ambalajele”

plusurile de produse finite:

data inventarului

345 “Produse finite” = 711 “Venituri din producţia stocată”

minusurile de materii prime:

data inventarului

601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime”

minusurile de materiale consumabile:

datainventarului

602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302 “Materiale consumabile”

41

minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-gros”:

datainventarului

607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 371 “Mărfuri”

minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-detail”:

datainventarului

%607 “Cheltuieli privind mărfurile”378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”4428 “TVA neexigibilă”

= 371 “Mărfuri”

minusurile de ambalaj:

datainventarului

608 “Cheltuieli privind ambalajele” = 381 “Ambalaje”

minusurile de produse finite:

datainventarului

711 “Venituri din producţie stocată” = 345 “Produse finite”

În cazul minusurilor generate de calamităţile naturale se va utiliza contul de cheltuieli

extraordinare 6588 “Alte cheltuieli de exploatare” astfel:

minusurile de materii prime:

datainventarului

6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 301 “Materii prime”

minusurile de materiale consumabile:

datainventarului

6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 302 “Materiale consumabile”

minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-gros”:

42

datainventarului

6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ” = 371 “Mărfuri”

minusurile de mărfuri la o intreprindere comercială “en-detail”:

datainventarului

%6588 “ Alte cheltuieli de exploatare ”378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”4428 “TVA neexigibilă”

= 371 “Mărfuri”

minusurile de produse finite:

datainventarului

6588 “ Alte cheltuieli de exploatare “ = 345 “Produse finite”

În cazul minusurilor cauzate de unele persoane fizice sau juridice imputarea

prejudiciului în contul persoanelor vinovate se evidenţiază prin debitarea fie a contului 4282

“Alte creanţe în legătură cu personalul”, dacă persoanele vinovate sunt salariaţi ai

intreprinderii, fie a contului 461 “Debitori diverşi”, în toate celelalte cazuri; contrapartida

creanţei este un venit (fie venituri din exploatare, contul 758 “Alte venituri din exploatare”, în

cazul stocurilor, fie venituri extraordinare, contul 7583 “Venituri din vanzarea activelor si alte

operatii de capital”, în cazul mijloacelor fixe).

2.4. Stabilirea rezultatului exerciţiului într-o societate comercială

Fiecare tip de activitate (exploatare, financiară şi extraordinară) este generatoare de

fluxuri de cheltuieli, venituri şi rezultate. Datorită faptului că contul de profit şi pierderi din

ţara noastră se prezintă în format listă rezultatul curent provenit din activităţile de exploatare

şi financiare se pot delimita de rezultatul extraordinar, ştiind că acesta este caracterizat printr-

o variaţie semnificativă de la un an la altul şi de la o intreprindere la alta. Această delimitare

este necesară datorită faptului că rezultatul curent este un indicator important în aprecierea

performanţelor activităţii oricărei intreprinderi. Stabilirea rezultatelor se realizează pe baza

contului de profit şi pierderi care oferă informaţii despre rezultatele aferente atât exerciţiului

încheiat cât şi precedent.

43

2.4.1. Stabilirea rezultatului din exploatare

Rezultatul din exploatare se stabileşte prin compararea veniturilor din exploatare

(venituri din vânzări de mărfuri, venituri din producţia vândută, venituri din producţia stocată,

venituri din producţia imobilizată, venituri din subvenţii de exploatare, alte venituri de

exploatare, venituri din provizioane privind exploatarea), cu cheltuielile de exploatare

(cheltuieli privind mărfurile, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele

consumabile, cheltuieli cu energia şi apa, alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrările şi

serviciile executate de terţi, cheltuieli cu impozite şi taxe, cheltuieli cu remuneraţiile

personalului, cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială, alte cheltuieli de exploatare,

cheltuieli cu amortizările şi provizioanele), rezultat care poate fi profit (când veniturile sunt

excedentare cheltuielilor aferente), sau pierdere (când cheltuielile sunt excedentare veniturilor

aferente).

2.4.2. Stabilirea rezultatului financiar

Rezultatul financiar se obţine din diferenţa dintre veniturile financiare (venituri din

participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate, venituri din titluri de plasament,

venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri financiare, venituri

din provizioane) şi cheltuielile financiare (pierderi din creanţe legate de participaţii, cheltuieli

privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind

dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli cu amortizările şi provizioanele). Rezultatul

financiar poate fi ca şi cel din exploatare pozitiv când veniturile depăşesc cheltuielile, sau

negativ când veniturile nu acoperă cheltuielile financiare.

2.4.3. Stabilirea rezultatului extraordinar

Rezultatul extraordinar al exerciţiului rezultă din diferenţa dintre veniturile

extraordinare rezultate din compensaţiile primite pentru eliminarea efectelor calamităţilor,

pentru reamplasarea activităţilor productive în zone defavorizate sau pentru descongestionarea

zonelor urbane aglomerate dar şi din despăgubirile legate de exproprierea unor active pentru

cauza de utilitate şi cheltuielile extraordinare legate de calamităţi naturale sau alte evenimente

cu caracter extraordinar cum ar fi exproprierea unor active de utilitate publică.

2.4.4. Stabilirea rezultatului brut al exerciţiului

44

Rezultatul brut al exerciţiului se obţine prin însumarea rezultatului din exploatare cu

rezultatul financiar şi rezultatul extraordinar.

Rezultat din exploatare(+/-) + Rezultatul financiar(+/-) = Rezultat curent al exerciţiului(+/-)

Rezultatul curent al exerciţiului(+/-) + Rezultatul extraordinar al exerciţiului(+/-) =

Rezultatul brut al exerciţiului(+/-)

unde (+/-) semnifică: (+) = profit;

(-) = pierdere.

2.4.5. Stabilirea rezultatului net al exerciţiului

La nivel global, adică pentru ansamblul activităţii, intreprinderea suportă cheltuiala

cu impozitul pe profit, fiind considerată o remunerare a factorului “stat”, ca participant la

circuitul economic. În consecinţă rezultatul net al exerciţiului se determină pe baza relaţiei:

Rezultatul curent al exerciţiului(+/-) + Rezultatul extraordinar al exerciţiului(+/-) –

Cheltuiala cu impozitul pe profit = Rezultatul net al exerciţiului(+/-)

unde (+/-) semnifică: (+) = profit;

(-) = pierdere.

2.4.6. Repartizarea profitului

Ca ultim moment al evidenţierii rezultatului exerciţiului, repartizarea profitului este

actul de decizie al proprietarilor, al adunării generale a acţionarilor şi asociaţilor, fără nici un

fel de restricţii normative decât în cazul regiilor autonome sau al societăţilor comerciale, în

care principalul acţionar este statul.

Oricum, la repartizarea profitului este bine să se manifeste prudenţa, în legătură cu:

cunoaşterea perspectivei şi a conjuncturii pieţei, în care acţionează firma;

interesele de dezvoltare şi controlul patronal;

buna înţelegere cu sindicatele privind premierea angajaţilor.

Sintetizând problemele, trebuie să arătăm că principalele destinaţii, pe care le poate

primi profitul, sunt următoarele:

45

majorarea capitalului social în funcţie de unele necesităţi dinainte stabilite;

formarea fondului de participare la profit a salariaţilor;

constituirea fondului de dezvoltare pentru investiţii;

dividendele cuvenite acţionarilor şi asociaţilor.

Evidenţa repartizărilor efectuate în cursul anului de gestiune pe seama profitului, se

contabilizează în contul de activ 129 “Repartizarea profitului”, care se debitează cu toate

sumele repartizate din profit pe destinaţiile hotărâte şi se închide după depunerea bilanţului

anual prin creditarea sa cu contul 121 “Profit şi pierdere”.

Pe parcursul anului, orice fel de repartizări efectuate din profit, trebuie să se

regăsească în următoarea combinaţie contabilă:

datainventarului

129 “Repartizarea profitului” = %101 “Capital social”1061 “Rezerve legale”1063 “Rezerve statutare”1068 “Alte rezerve“457 “Dividende de plată”

Sunt cazuri, în care din profitul net al agentului economic se reportează pentru anul

următor de gestiune, ca o măsură de prevedere pentru preîntâmpinarea diminuării rentabilităţii

sau chiar apariţia unor pierderi, dacă din situaţiile conjuncturale rezultă o astfel de

perspectivă:

de regulă, reportarea se face la finele anului când se cunoaşte şi mărimea absolută a

profitului, prin operaţiunea:

datainventarului

121 “Profit şi pierdere” = 117 “Rezultatul reportat”

imediat ce începe noul an de gestiune, pentru care s-a făcut reportarea, se face

operaţiunea:

datainventarului

117 “Rezultatul reportat” = 121 “Profit şi pierdere”

46

Se observă din cele de mai sus că contul 117 “Rezultatul reportat” este un cont

bifuncţional, care blochează pe credit profitul, iar pe debit pierderea, reportate pentru viitorul

exerciţiu financiar.

Închiderea exerciţiului financiar în materie de profit, se face diferit în funcţie de

prevederile normativelor financiare şi fiscale:

se decontează profitul repartizat în cursul anului (soldându-se contul respectiv).

datainventarului

121 “Profit şi pierdere” = 129 “Repartizarea profitului”

eventuala diferenţă de profit nerepartizată poate afecta capitalul sau poate fi reportată

pentru eventualităţi, astfel:

datainventarului

121 “Profit şi pierdere” = %101 “Capital social”117 “Rezultatul reportat”

În această situaţie contul de profit şi pierdere se închide înainte de bilanţ, majorând

capitalul sau creând rezerve pentru exerciţiul viitor în funcţie de hotărârea asociaţilor întrucât

şi capitalul este al lor.

dacă normativele financiare o cer, atunci operaţiile blocate în anumite conturi pe parcursul

exerciţiului anual, se blochează ca atare şi în bilanţ. Abia după aprobarea de către

Adunarea Generală a Asociaţilor şi Acţionarilor, dar şi de către financiar-fiscale a

bilanţului, are loc închiderea operaţiunilor de repartizare evidenţiate în anul precedent,

astfel:

datainventarului


Oricum, indiferent de varianta de închidere anuală a exerciţiului financiar, folosită

cu respectarea legislaţiei financiare, gestiunea următoarei perioade începe cu contul 121

"Profit şi pierdere" şi 129 “Repartizarea profitului”, închise (soldate), prima operaţiune fiind

însă, preluarea în contul de profit şi pierdere a rezultatului reportat din anul precedent.

47

Sunt situaţii, în care numeroşi agenţi economici încheie exerciţiul financiar cu

pierderi. Trebuie în primul rând să nu neglijăm că pe parcursul anului s-au efectuat repartizări

pe cadrul unui profit sperat, chiar dacă în sume mai mici şi, care la vremea respectivă au fost

înregistrate astfel:

datainventarului

129 “Repartizarea profitului” = Conturi care arată destinaţia dată pentru profitul sperat

Aceste repartizări, precum şi pierderile nete, implică o rezolvare specifică situaţiei în vederea

închiderii exerciţiului anual:

se închid repartizările efectuate în timpul anului:

datainventarului


în parte sau integral, pierderile pot fi reportate pe anul viitor, sperându-se la recuperarea

lor prin formula:

datainventarului

117 “Rezultatul reportat” = 121 “Profit şi pierdere”

Si obligatoriu, preluarea pierderii repartizate cu ocazia deschiderii conturilor pentru următorul

an de gestiune:

datainventarului

121 “Profit şi pierdere” = 117 “Rezultatul reportat”

în sfârşit, după parcurgerea tuturor acestor etape, dacă situaţia se menţine, pierderea din

contul 121 “Profit şi pierdere” se închide pe seama diminuării capitalului social prin

operaţiunea:

datainventarului

101 “Capital social” = 121 “Profit şi pierdere”

48

În acest caz, se înţelege că asupra contabilizării operaţiilor de închidere a pierderilor

acţionează reglementările financiare, dacă operaţiunile pot fi făcute înainte sau după

aprobarea bilanţului anual.

Sinteza operaţiunilor de închidere a veniturilor şi cheltuielilor, de formare şi

repartizare a profitului, reflectat în cele din urmă în contul 121 “Profit şi pierdere” se redau

într-un tablou sintetic ce constituie anexă la bilanţul contabil anual cu obligativitatea

publicării lor după o schemă mai simplificată.

Montajul contabil al determinării şi repartizării rezultatelor exerciţiului ne arată, că

sub aspect tehnic, lucrurile sunt bine puse la punct, tocmai ca urmare a faptului că în noul

sistem de contabilitate, închiderea veniturilor şi cheltuielilor în vederea determinării

beneficiului sau pierderii, este considerat moment de calcul sintetic de mare fineţe, cu soluţii

neinterpretabile, dar suficiente pentru a face faţă oricărui caz.

49

Capitolul 3

Prezentarea generală a societăţii comerciale UPRUC TAP-SDV S.A.

FÃGÃRAŞ

3.1. Elemente de identificare

Denumirea societăţii: S.C. UPRUC TAP-SDV S.A.

Logo-ul societăţii:

Forma juridică a societăţii: Persoana juridică română organizată sub forma unei societăţi

comerciale pe acţiuni de tip „societate deschisa”, îşi desfăşoara activitatea în conformitate cu

legile române. Înfiinţată prin H.G. nr. 1200/12.11.1990, înscrisă la oficiul Registrului

Comerţului sub nr. J08/1097/28.02.1999, cod fiscal RO 12527617, având acţionariatul

structurat pe cote de participare la capitalul social.

Sediul societăţii: este in România, municipiul Făgăraş, str. Negoiu nr. 1, judeţul Braşov. În

baza Adunării Extraordinare a Acţionarilor, sediul societăţii poate fi schimbat în altă localitate

din România.

Durata de activitate: nelimitată, cu începere de la data înmatriculării sale la Oficiul

Registrului Comerţului

Capitalul societăţii la finele anului 2007 este 291 559 lei.

50

Structura asociaţilor UPRUC TAP-SDV este următoarea:

Tabel 3.1. Structura asociaţiilor

Nr. Crt. Denumire asociat Participare la capital (%)

31.12.2006 31.12.2007

1 S.C. ROM BLEI

INTERNATIONAL

77.40 82.99

2 SIF

TRANSILVANIA

18.51 13.93

3 PPM 55/95 ALŢI

ACŢIONARI

4.09 3.08

TOTAL 100% 100%

3.2. Scopul si obiectul de activitate:

Scopul principal de activitate este proiectarea şi fabricarea de produse, realizarea de

servicii, precum şi comercializarea acestora, punerea în aplicare a iniţiativelor în domeniul

său de activitate, inclusiv activităţi de import-export.

Obiect principal de activitate este: Fabricarea de pompe şi compresoare, domeniul

principal de activitate – fabricarea de maşini şi utilaje de utilizare generală.

Obiectul de activitate mai cuprinde:

Fabricarea ambalajelor din lemn

Turnarea fontei

Turnarea oţelului

Turnarea metalelor neferoase uşoare

Turnarea altor metale neferoase

Fabricarea articolelor din fire metalice; fabricarea de lanţuri şi arcuri

Fabricarea de articole de robinetărie

Fabricarea maşinilor şi utilajelor pentru agricultură

Recuperarea materialelor reciclabile sortate

51

3.2.1. Piaţa de desfacere:

Producţia realizată de societatea UPRUC TAP-SDV pe parcursul anului 2007 este

destinată, în proporţie de 60%, pieţei interne şi, în proporţie de 40%, pieţei externe.

Produsele societăţii UPRUC TAP-SDV sunt destinate atât pieţei interne (toata ţara),

cât şi pieţei externe, desfacerea produselor realizându-se, până în momentul de faţă, în mod

direct, fără intermediari.

Pe piaţa internă principalii 5 clienti ai societăţii sunt:

Oltchim Rm.Valcea

Arcelor Mittal Roman

Azomures Tg. Mureş

Sometra Copşa Mică

IMCF Bucureşti

Pe piaţa externă: Ţările în care au fost livrate mărfuri pe parcursul anului 2007 sunt prezentate

in tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Piaţa externă

Germania Deşeuri

Germania Piese Turnate din fonta

Franţa Piese turnate din oţel refractar

Ungaria Flanşe

Italia Piese de schimb şi pompe

Turcia Armături şi flanşe

Atât cu partenerii interni, cât şi cu partenerii externi, există contracte şi comenzi în derulare

pentru anul 2008.

3.3. Scurt istoric şi descrierea activităţii de bază a societăţii comerciale

În anul 1957 a luat fiinţă în municipiul Făgăraş Întrprinderea de utilaj Chimic Făgăraş,

având ca profil producerea şi repararea utilajului chimic.

Beneficiind de o continuă extindere a capacităţiilor de producţie între anii 1960-1980,

intreprinderea s-a dezvoltat cu capacităţi de producţie noi: utilaj emailat, turnătorie pentru

oţeluri inoxidabile, armături, pompe, coturi, teuri reducţii, poliester, forjă etc.

Din această perioadă denumirea societăţii se schimbă în Uzina de Prototipuri şi

Reparaţii Utilaj Chimic (UPRUC)

52

După 1990 se manifestă o scădere a cererii pe piaţă a produselor fabricate în societate. În

acelasi timp apar şi cereri ale unor firme românesti şi străine pentru cumpărarea de active sau

acţiuni cu referire directă la secţiile productive.

În acest fel în urma unui program de divizare la 01.01.2000 se înfiinţează şase societăţi

comerciale: - S.C. UPRUC UTCH S.A.- produce rezervoare, schimbătoare de căldură etc.

- S.C. UPRUC RAMA S.A.- produce maşini pentru industria cauciucului, etc

- S.C. UPRUC CTR S.A - produce coturi teuri şi reducţii

- S.C. UPRUC POL S.A. - produse stocatoare din fibră de sticlă

- S. C. UPRUC SERV S.A.- asigură utilităţile platformei

- S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. prezentată în continoare

Iniţialele TAP-SDV reprezintă forme prescurtate a compartimentelor de producţie :

- T – Turnătorie

- A – Armături

- P – Pompe

- S – Scule

- D – Dispozitive

- V – Verificatoare

3.3.1. Prezentare generală a capacităţilor productive

I.TURNĂTORIA

Activitatea în sectorul Turnătorie a început în 1958, dar pe alt amplasament decât cel actual şi

a fost conceput pentru execuţia pieselor turnate din oţeluri inoxidabile înalt aliate, oţeluri

inoxidabile austenitice pentru industria chimică şi petrochimică.

Sectorul Turnătorie este structurat pe următoarele ateliere distincte:

1. MODELĂRIA, în funcţiune încă din anul 1966, este specializată în execuţia garniturilor

de model din lemn de orice complexitate.

Utilaje specifice:

- maşini de frezat în lemn;

- strunguri pentru lemn;

- maşini combinate pentru modelărie;

- maşini de şlefuit;

- maşini de rindeluit la grosime;

53

- ferăstrău circular şi panglică.

2. TURNĂTORIA I, în funcţiune din 1969 şi extinsă în 1983, este destinată execuţiei

pieselor de serie mică şi unicat de orice complexitate, pregătirea de fabricaţie fiind de

lemn sau metalică (aluminiu).

Procedeele de formare utilizate aici sunt:

- cu autoîntărire la rece - proces NO BAKE;

Se pot turna piese având greutatea de ≈ 750 kg pentru oţel şi ≈ 850 kg pentru fontă.

Utilaje specifice:

- amestecător continuu 9 t/oră;

- regeneratoare de amestec;

- amestecătoare cu role;

- cuptor de elaborare cu medie frecvenţă cu capacitate de 1000 kg;

- uscătoare de forme;

- dezbătătoare;

- camera de sablaj cu nisip

- cuptoare de tratament termic

- masina de turnat centrifugal.

3. TURNĂTORIA II, în funcţiune din 1974, este destinată execuţiei prin turnare a pieselor

de serie mică şi mijlocie de orice complexitate, pregătirea de fabricaţie fiind metalică

(fontă sau otel carbon).

Procedeele de formare şi miezuire folosite sunt:

- cu autoîntărire la cald - proces CRONING

- cu autoîntărire la rece (nisip cuarţos, răşină şi activator) - proces NO BAKE.

Greutatea maximelor turnate este de ≈ 80 kg.

Utilaje specifice:

- maşini de împuşcare miezuri şi forme, pentru procedeul Croning, tip Hottinger cu

patru posturi de lucru (MSA) cu dimensiunea cutiilor de 685x795x150 mm;

- maşini de împuşcare miezuri, pentru procedeul Croning, tip Hottinger cu patru posturi

de lucru (KA) cu dimensiunea cutiilor de 515x300x260 mm;

- maşini de împuşcare cu nu singur post H 6,5G;

- maşini de împuşcare cu un singur post tip Schalko cu dimensiunea cutiilor de

600x50x220mm;

- amestecator cu role;

- cuptoare electrice cu inducţie de medie frecvenţă, capacitate 50 kg, 100 kg şi 500 kg;

- camere de sablaj cu masă rotativă şi cu bandă;

54

- maşină de turnat centrifugal.

De asemenea, S.C. UPRUC TAP-SDV deţine tehnologie de turnare centrifugală pentru ţevi

din oţeluri inoxidabile şi oţeluri refractare cu lungimile de 500 mm şi 1500 mm, diametrele

exterioare între 100 mm şi 350 mm iar grosimile de pereţi între 10 mm şi 30 mm.

Turnătoria este, de asemenea, dotată cu urmatoarele echipamente:

- termocuplu de imersie pentru măsurarea temperaturii băii de lichid pentru oţel şi fontă;

- echipament pentru analiza termică a fontei.Turnătoria asigură produse semi-finite

pentru sectorul Prelucrări Mecanice precum şi piese turnate pentru diverşi parteneri.

Capacitatea estimată de producţie este de aproximativ 30 t/luna/schimb de lucru piese brut

turnate.

II. SECTORUL PRELUCRĂRI MECANICE

Atelierul de prelucrare a fost destinat şi dotat pentru realizarea de piese din oţel inox, oţel

carbon, fontă, materiale neferoase şi asamblarea lor în armături şi pompe sau livrarea lor ca

piese de schimb.

Montajul şi proba robinetelor mari se execută individual, produsele de serie mică (robinete cu

ventil, robinetele cu sferă) au montajul organizat pe linii de montaj. Dimensiunile maxime ce

pot fi prelucrate sunt: ø800 x 3000 mm.

Sectorul Prelucrări Mecanice este dotat cu:

- Maşini unelte universale pentru procese de prelucrare;

- Strunguri, maşini de frezat, polizoare, maşini de găurit;

- Echipament special pentru prelucrare de la Dn 20 la Dn 65 corpuri robineţi;

- Strunguri cu comandă numerică CNC;

- Strunguri verticale;

- Maşini de frezat orizontale;

- Maşini de găurit simple şi multi-ax;

- Prese hidraulice şi cu excentric;

- Camere speciale pentru încercare robineţi şi pompe

- Masina de echilibrat dinamic

- Masina de debitat.

ATELIERUL SDV

55

Acest atelier este destinat şi dotat pentru producerea unei game largi de scule, dispozitive,

modele metalice folosite in sectorul primar (turnătorie), precum şi scule de tăiere sau frezare

folosite la prelucrarea mecanică.

Atelierul este dotat cu strunguri universale şi maşini speciale ca:

- Maşini de prelucrat în coordonate;

- Maşini de copiat;

- Masină cu comandă numerica pentru prelucrare matriţe;

- Masină de ascuţit pânze de fierastrău.

LABORATORUL DE ANALIZE CHIMICE ŞI ÎNCERCĂRI MECANICE

Sectorul este dotat cu echipamente şi aparatură care-i conferă posibilitatea de execuţie a unor

teste complexe atât pe materiale cât şi pe produse finite.

Echipament:

- Spectrometru Baird;

- Masină de încercari universală;

- Ciocan Charpy;

- Echipament pentru măsurarea durităţii;

- Microscop;

- Instalaţie pentru determinarea coroziunii intergranulare;

- Durometru.

Este capabil să execute:

încercări fizico –mecanice la materiale metalice (fonte, oţeluri, aliaje, îmbinări

sudate);

încercări de rezistenţă la coroziune;

analize metalografice;

analize spectrale automate pe fonte si oţeluri, la şarje turnate şi materiale laminate;

analize fizico chimice pe cale umedă a materialelor metalice: fonte, oţeluri, aliaje,

feroaliaje, materiale anorganice oxidice (nisipuri, lianţi, produse silico-aluminoase,

mase refractare, etc.), materiale organice (răşini, etc.);

încercări amestecuri de formare şi miezuire;

analize de curăţare chimică şi acoperiri metalice;

analize de ape tehnologice, ape uzate;

determinări de noxe;

încercări tehnologice;

56

3.3.2. Prezentare a principalelor produse fabricate

Scurtă prezentare a principalelor produse fabricate

A. Armături Industriale

Sunt realizate în baza unor standarde interne sau europene.

Principalele modele sunt

- Robineţi cu sertar pana PN 25 – Pn 10 Dn 50- Dn 500

- Robineţi cu ventil PN 64 – Pn 16 Dn 10- Dn 300

- Robineţi cu ventil sferic PN 64 – Pn 16 Dn 10- Dn 250

- Robineţi protejati PN 6 Dn 25- Dn 100

- Robineţi speciali pe corp cu ventil ( clapeţi, filtre etc.)

Având în structura compartimente de proiectare tehnologică se pot realiza la cerere orice

tipuri de robineţi.

B. Pompe Centrifugale

- Pompa Centrifugă Normală (PCN)

Q = 2 – 150 ( 300 )

H = 6 ( 24 ) – 35 ( 140 )

- Pompe Centrifugale Bietajate ( PC2N )

Q = 4 – 50 ( 100 )

H = 25 ( 100 ) – 45 ( 180 )

- Pompe Centrifugale cu manta de încălzire/răcire

- Pompe Centrifugale pentru lichide cu suspensii

- Pompe Verticale de Proces

- Pompe Speciale pentru rafinării

57

- Pompe Protejate

- Pompe Verticale Multietajate

- Pompe Volumice

- Pompe pentru Vid

C. Piese Turnate

Acestea cuprind o gamă foarte largă de produse, forme, dimensiuni şi materiale.

Se execută piese din fontă cenuşie, oţel carbon şi slab aliat, oţeluri înalt aliate

inoxidabile şi refractare.

Pregătirea de fabricaţie se realizează de către atelierul SDV şi Modelărie.

D. Producţie de tuburi

Flănşi plate , flănşi cu gât , flănşi cu amzat

3.4. Prezentarea organigramei S.C. UPRUC TAP-SDV S.A.*

În vederea atingerii obiectivelor pe care şi le-a propus, dezvoltarea activităţii

societăţii, realizarea de profituri şi aplicarea principiilor organizatorice, specifice economiei

de piaţă, în cadrul S.C.UPRUC TAP-SDV S.A., procesul managerial cuprinde următoarele

secţiuni:

Management general în subordinea directă a Directorului General(organizare,

conducere, gestiune, prognoze, plan).

Management al producţiei coordonat de Directorul tehnic şi de producţie

(promovarea şi realizarea producţiei, investiţii, sectorul mecano-energetic, controlul tehnic de

calitate)

Management comercial, coordonat de Directorul comercial(aprovizionare, vânzări,

transport, contracte)

Management economico-financiar în subordinea Directorului economic

(contabilitate, financiar, preţuri şi analize economice)

* Organigrama societăţii S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. este prezentata în anexa 1

58

CAPITOLUL 4

Studiu de caz privind analiza cheltuielilor, veniturilor şi a rezultatului

exerciţiului la S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. Făgăraş

4.1. Înregistrarea operaţiunilor efectuate în cursul lunii decembrie

În cursul lunii decembrie în cadrul societăţii comerciale UPRUC TAP-SDV au loc

următoarele operaţii contabile:

societatea se aprovizionează cu marfă:

data:1 decembrie

371 “Mărfuri” = %401 “Furnizori”378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”4428 “TVA neexigibilă”

26.908 lei20.019 lei

2.617 lei4.272 lei

4426 “TVA deductibilă”

data:1 decembrie

401 “Furnizori”3.803 lei

=

se înregistrează cheltuielile privind procurarea de programe informatice:

data:1 decembrie

%

208 “Alte imobilizări necorporale”4426 “TVA deductibilă”

= 404 “Furnizori de imobilizări” 1.190 lei

1.000 lei190 lei

se amortizează programele informatice:

data:1 decembrie

681 “Cheltuieli privind amortizările”

= 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” 1.000 lei

59

societatea cumpără terenuri în valoare de 5000 lei:

data:1 decembrie

211 “Terenuri” = 404 “Furnizori de imobilizări” 5.000 lei

se achiziţionează mijloace fixe:

data:1 decembrie

%213 “Mijloace fixe”4426 “TVA deductibilă”

= 404 “Furnizori de imobilizări”

11.900 lei10.000 lei1.900 lei

se achită furnizorii de mijloace fixe:

data:1 decembrie

404 “Furnizori de imobilizări”

= 5121 “Conturi la bănci în lei” 11.900 lei

societatea achiziţionează materii prime:

data:2 decembrie

%301 “Materii prime”4426 “TVA deductibilă”

= 401 “Furnizori” 595 lei500 lei95 lei

se achită furnizorii de materii prime cu numerar:

data:2 decembrie

401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 595 lei

60

se achiziţionează conform facturii materiale consumabile, obiecte de inventar şi

semifabricate:

data:2 decembrie

%302 “Materiale consumabile”303 “Obiecte de inventar”341 “Semifabricate”4426 “TVA deductibilă”

= 401 “Furnizori” 833 lei

100 lei200 lei 400 lei133 lei

concomitent se înregistrează uzura obiectelor de inventar:

data:2 decembrie

603 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”

= 303 ‘’Obiecte de inventar” 200 lei

se achită furnizorii din avansuri de trezorerie:

data:2 decembrie

401 “Furnizori” = 542 “Avansuri de trezorerie” 833 lei

se înregistrează conform raportului de producţie obţinerea de produse finite:

data:2 decembrie

345 “Produse finite” = 711 “Venituri din producţia stocată” 34.800 lei

concomitent se dau în consum materiile prime folosite pentru obţinerea produselor finite:

data:2 decembrie

601 “Cheltuieli cu materiile prime”

= 301 “Materii prime” 3.000 lei

61

se realizează vânzarea de produse finite:

data:3 decembrie

411 “Clienţi” = %701 “Venituri din vânzarea produselor finite”4427 “TVA colectată”

17.612 lei

14.800 lei2.812 lei

concomitent se înregistrează scoaterea din evidenţă a bunurilor vândute:

data:3 decembrie

711 “Venituri din producţia stocată”

= 345 “Produse finite” 14.800 lei

se vând mărfuri prin magazinul propriu:

data:3 decembrie

5311 “Casa în lei” = %707 “Venituri din

vânzarea mărfurilor”

4427 “TVA colectată”

23.957 lei

20.131 lei3.825 lei

se înregistrează pierderile din calamităţi naturale la materiile prime şi produsele finite:

data:3 decembrie

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

= %301 “Materii prime”345 “Produse finite”

1.500 lei1.000 lei

500 lei

se obţin cu titlu gratuit materii prime şi mărfuri:

data:4 decembrie

%

301 “Materii prime”

= 758 “Alte venituri din exploatare”

500 lei

200 lei

62

371 “Mărfuri” 300 lei

se constituie provizioane pentru deprecierea stocurilor de materii prime şi produse:

data:4 decembrie

681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele”

= %391 “Provizioane pentru

deprecierea materiilor

prime”

394 “Provizioane pentru deprecierea produselor”

300 lei

100 lei

200 lei

se primesc de la asociaţi ca aport în natură materii prime:

data:4 decembrie

301 “Materii prime” = 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” 1000 lei

se achiziţionează materiale consumabile pentru ambalat:

data:4 decembrie

%302 “Materiale

consumabile”



400 lei76 lei

se efectuează plăţi către furnizori în numerar:

data:4 decembrie

401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 2500 lei

se înregistrează decontarea pe bază de efecte comerciale:

data:5 decembrie

401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit” 230 lei

63

se înregistrează efecte comerciale achitate furnizorilor ajunse la scadenţă:

data:5 decembrie

403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 230 lei

se înregistrează cheltuielile de prospectare a pieţei şi de publicitate pe bază de factură:

data:5 decembrie

%

201 “Cheltuieli de

constituire”


= 404 “Furnizori de imobilizări” 357 lei

300 lei57 lei

se sting obligaţiile faţă de furnizorii de imobilizări cu avansurile acordate:

data:5 decembrie

404 “Furnizori de imobilizări”

= 409 “Furnizori debitori” 3500 lei

se înregistrează sconturile obţinute de la furnizori:

data:5 decembrie

401 “Furnizori” = 767 “Venituri din sconturi obţinute” 750 lei

se primesc materiale consumabile fără factură:

data:5 decembrie

%

302 “Materiale

consumabile”

4428 “TVA neexigibilă”

= 408 “Furnizori facturi nesosite” 952 lei

800 lei152 lei

64

se înregistrează primirea facturii:

data:5 decembrie

408 “Furnizori facturi nesosite”

= 401 “Furnizori”952 leidata:

5 decembrie4426 “TVA deductibilă” = 4428 “TVA neexigibilă” 152 lei

se acordă avansuri furnizorilor:

data:5 decembrie

409 “Furnizori debitori” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 4000 lei

se înregistrează vânzări de produse finite pe bază de factură:

data:6 decembrie

411 “Clienţi” = %701 “Venituri din

vânzarea produselor

finite”


9520 lei

8000 lei1520 lei

se încasează sumele datorate de clienţi prin bancă:

data:6 decembrie

5121 “Conturi la bănci în lei”

= 411 “Clienţi” 10.000 lei

se înregistrează diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în

devize rezultate la sfârşitul exerciţiului:

data:6 decembrie

411 “Clienţi” = 765 “Venituri din diferente de curs valutar” 3.200 lei

65

se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor:

data:6 decembrie


= 491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor”

2.000 lei

se depun în contul curent încasările din vânzări:

data:6 decembrie

581 “Viramente interne” = 5311 “Casa în lei” 8.000 lei

data:6 decembrie


= 581 “Viramente interne”8.000 lei

se încasează prin bancă clienţii incerţi:

data:15 decembrie


= 416 “Clienţi incerţi” 2.600 lei

se înregistrează taxa pe valoarea adaugată recuperată aferentă lunii noiembrie:

data:15 decembrie


= 4424 “TVA de recuperat” 1.600 lei

se încasează un credit pe termen mediu şi lung:

data:15 decembrie


= 162 “Credite bancare pe termen lung şi mediu”

15.000 lei

66

se plătesc dobânzile pentru creditul pe termen mediu şi lung:

data:15 decembrie

168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”

= 5121 “Conturi la bănci în lei” 600 lei

se plătesc comisioanele percepute de bancă:

data:15 decembrie

627 “Cheltuieli cu serviciile bancare”

= 5121 “Conturi la bănci în lei” 50 lei

se înregistrează valoarea materiilor prime şi materialelor consumabile date în consum:

data:15 decembrie


602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

= 301 “Materii prime”2.000 lei

302 “Materiale consumabile”

1.500 lei

data:15 decembrie

=

se înregistrează cheltuielile privind consumul de energie şi apă:

data:15 decembrie

%605 “Cheltuieli privind energia şi apa”


= 401 “Furnizori” 2.380 lei2.000lei 380 lei

se achită avansurile conform listelor de avans:

data:15 decembrie

425 “Avansuri acordate personalului” = 5311 “Casa în lei” 1.400 lei

67

se înregistrează valoarea ambalajelor vândute:

data:18 decembrie

608 “Cheltuieli privind ambalajele”

= 381 “Ambalaje” 200 lei

se înregistrează valoarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii executate de terţi:

data:18 decembrie

%611 “Cheltuieli de

întreţinere şi reparaţii”



500 lei95 lei

se înregistrează cheltuielile cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile datorate:

data:18 decembrie

%612 “Cheltuieli cu

redevenţele, locaţiile de

gestiune şi chiriile”


= 401 “Furnizori” 2.023 lei

1.700 lei323 lei

conform contractelor de asigurare se achită valoarea primelor de asigurare:

data:18 decembrie

613 “Cheltuieli cu primele de asigurare”

= 5311 “Casa în lei” 2.600 lei

se înregistrează valoarea studiilor şi a cercetărilor executate de terţi:

data:18 decembrie

%614 “Cheltuieli cu studiile şi

cercetările”



300 lei57 lei

68

se înregistrează statul de plată şi reţinerile din acesta:

data:20 decembrie

641 “Cheltuieli cu remuneraţiile personalului”

= 421 “Personal, remuneraţii datorate” 3.500 lei

6451 “Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale”

= 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale” 816 lei

645 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

= 4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” 175 lei

6451 “Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările sociale”

= 4313 “Contribuţia unităţii la fondul de sănătate” 245 lei

635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

= 446 “Alte impozite şi taxe” 26 lei


= 4471 “Fond special solidaritate” 70 lei

421 “Personal rmuneraţii datorate”

= %4312 “Contribuţia

salariatului la asigurările

sociale”

4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj”4314 “Contribuţia salariatului la fondul de sănătate”425 “Avansuri acordate personalului”444 “Impozit pe salar”

2.413 lei

408 lei

35 lei

245 lei

1.400 lei324 lei

69

se plătesc către bugetul asigurărilor sociale sumele datorate aferente salariilor:

data:20 decembrie

%

4311 “Contribuţia unităţii la

asigurările sociale”

4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale”4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj”4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj”4313 “Contribuţia unităţii la fondul de sănătate”4314 “Contribuţia personalului la fondul de sănătate”4471 “Contribuţia unităţii la fondul special”446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”444 “Impozit pe salarii”

= 5121 “Conturi curente la bănci” 2.346 lei

816 lei

408 lei

175 lei

35 lei

245 lei

245 lei

70 lei

26 lei

324 lei

se înregistrează cheltuielile privind deplasările:

data:21 decembrie

625 “Cheltuieli cu deplasări, detaşări, transferări”

= 5311 “Casa în lei” 50 lei

se livrează produse finite pe bază de factură:

data:21 decembrie


vânzarea produselor

finite”


23.800 lei

20.000 lei3.800 lei

70

concomitent se descarcă gestiunea:

data:21 decembrie

711 “Venituri din producţia stocată”

= 345 “Produse finite” 20.000 lei

se înregistrează contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate pentru care au

fost emise facturi către clienţi:

data:21 decembrie

411 “Clienţi” = %704 “Venituri din lucrări

executate şi servicii

prestate”


11.900 lei

10.000 lei1.900 lei

se încasează contravaloarea facturii de prestări servicii prin bancă:

data:21 decembrie

5121 “Conturi curente la bănci”

= 411 “Clienţi” 11.900 lei

se înregistrează valoarea serviciilor poştale şi a taxelor de telecomunicaţii datorate:

data:23 decembrie

%626 “Cheltuieli poştale şi

taxe de telecomunicaţii”



400 lei76 lei

se înregistrează valoarea studiilor şi contractelor de cercetare pentru care au fost emise

facturi:

data:23 decembrie

411 “Clienţi” = %705 “Venituri din studii

şi cercetări”

5.950 lei

5.000 lei 950 lei

71


se înregistrează impozitul pe clădiri şi mijloace de transport:

data:23 decembrie


= 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”

1.000 lei

se achită impozitul pe clădiri şi pe mijloacele de transport:

data:23 decembrie

446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”


se înregistrează contravaloarea mărfurilor vândute cu factură:

data:23 decembrie


vânzarea mărfurilor”


2.261 lei

1.900 lei361 lei

se înregistrează serviciile executate de terţi:

data:23 decembrie

%628 “Alte cheltuieli cu

serviciile executate de terţi”


= 401 “Furnizori” 1.428 lei

1.200 lei228 lei

se înregistrează sumele încasate reprezentând valoarea chiriilor datorate de clienţi:

data:23 decembrie

5311 “Casa în lei” = %706 “Venituri din

redevenţe, locaţii de

gestiune şi chirii”


5.950 lei

5.000 lei950 lei

72

se înregistrează sumele facturate clienţilor reprezentând venituri din activităţi diverse:

data:23 decembrie


activităţi diverse”


7.140 lei

6.000 lei1.140 lei

se înregistrează amenda primită de la organele fiscale şi se face plata acesteia:

data:23 decembrie

6581 “Despagubiri, amenzi si penalitati”

= 448 “Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului” 2.000 lei

448 “Alte datorii şi creanţe cu bugetul”


se înregistrează valoarea dobânzilor datorate aferente împrumuturilor:

data:23 decembrie

666 “Cheltuieli privind dobânzile”

= 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate” 200 lei

se casează un mijloc fix neamortizat integral:

data:23 decembrie

%281 “Amortizări privind

imobilizările corporale”

681 “Cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele”

= 212 “Mijloace fixe” 2.500 lei

1.000 lei

1.500 lei

se înregistrează valoarea donaţiilor acordate:

data:23 decembrie

6581 “Despagubiri, amenzi si penalitati”

= 5311 “Casa în lei” 100 lei

73

se înregistrează cheltuielile privind constituirea de provizioane reglementate:

data:23 decembrie

687 “Cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele”

= 141 “Provizioane reglementate” 1.500 lei

se înregistrează amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale:

data:23 decembrie


= %280 “Amortizări privind

imobilizările

necorporale”

281 “Amortizări privind imobilizările corporale”

1.800 lei

600 lei

1.200 lei

se înregistrează o investiţie în curs privind modernizarea clădirilor:

data:23 decembrie

%301 “Materii prime”4426 “TVA deductibilă”


231 “Imobilizări corporale în curs”

= 401 “Furnizori”3.570 lei3.000 lei

570 lei

301 “Materii prime”3.000 lei

722 “Venituri din producţia de imobilizări corporale”

3.000 lei

data:23 decembrie

=

data:23 decembrie

=

se înregistrează dobânda primită aferentă disponibilităţilor aflate în conturi curente:

data:23 decembrie

5121 “Conturi curente la = 766 “Venituri din

74

bănci” dobânzi” 200 lei

se înregistrează valoarea sconturilor obţinute de la furnizori:

data:23 decembrie

401 “Furnizori” = 767 “Venituri din sconturi obţinute” 350 lei

se înregistrează valoarea materiilor prime primite cu titlu gratuit:

data:23 decembrie

301 “Materii prime” = 7582 “Venituri extraordinare din operaţii de gestiune” 500 lei

se înregistrează drepturile de personal prescrise:

data:23 decembrie

426 “Drepturi de personal neridicate”

= 7582 “Venituri extraordinare din operaţii de gestiune” 89 lei

se înregistrează sumele reprezentând anularea provizioanelor pentru deprecierea

creanţelor:

data:23 decembrie

491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor”

= 781 “Venituri din provizioane” 2.000 lei

se descarcă gestiunea cu mărfurile vândute:

data:25 decembrie

%607 “Cheltuieli privind

mărfurile”

378 “Diferenţe de preţ la mărfuri”4428 “TVA neexigibilă”

= 371 “Mărfuri” 26.218 lei

19.485 lei

2.546 lei4.186 lei

75

se închid conturile de TVA:

data:25 decembrie

4427 “TVA colectată” = %4426 “TVA deductibilă”4423 “TVA de plată”

17.258 lei8.135 lei9.122 lei

se închid conturile de cheltuieli:

data:25 decembrie

121 “Profit şi pierdere” = %601 “Cheltuieli cu

materii prime”

602 “Cheltuieli cu materiale consumabile”603 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”605 “Cheltuieli privind energia şi apa”607 “Cheltuieli privind mărfurile”608 “Cheltuieli privind ambalajele”611 “Cheltuieli de intreţinere şi reparaţii”612 “Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”613 “Cheltuieli cu primele de asigurare”614 “Cheltuieli cu studiile şi cercetările”625 “Cheltuieli cu deplasări”626 “Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii”627 “Cheltuieli cu serviciile bancare”628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”641 “Cheltuieli cu remuneraţiile personalului”

55.917 lei

8.000 lei

1.500 lei

200 lei

2.000 lei

19.485 lei

200 lei

500 lei

1.700 lei

2.600 lei

300 lei

50 lei

400 lei

50 lei

1.200 lei

1.097 lei

3.500 lei

76

645 “Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”666 “Cheltuieli privind dobânzile”6581 “ Despagubiri, amenzi si penalitati ”681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele”687 “Cheltuieli extraordinare privind amortizările şi provizioanele”

1.236 lei

200 lei

3.600 lei

6.600 lei

1.500 lei

se închid conturile de venituri:

data:25 decembrie

%701 “Venituri din vânzarea

produselor finite”

704 “Venituri din lucrări şi servicii prestate”705 “Venituri din studii şi cercetări”706 “Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii”707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”708 “Venituri din activităţi diverse”722 “Venituri din producţia de imobilizări corporale”766 “Venituri din dobânzi”767 “Venituri din sconturi obţinute”7581 “Venituri extraordinare din operaţii de gestiune”781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”765 “Venituri din diferenţe de curs valutar”

= 121 “Profit sau pierdere” 101.420 lei 42.800 lei

10.000 lei

5.000 lei

5.000 lei

22.031 lei

6.000 lei

3.000 lei200 lei

1.100 lei

1.089 lei

2.000 lei

3200 lei

77

se determină impozitul pe profit şi se calculează rezultatul net al exerciţiului:

Profit brut = Venituri – Cheltuieli

Profit brut = 101.420 – 55.917

Profit brut = 45.503 lei

Impozit pe profit = Profit brut + cheltuieli nedeductibile x 16%

Impozit pe profit = 45.503 + 3600 x 16%

Impozit pe profit = 7.856 lei

Profit net = Profit brut – Impozit pe profit

Profit net = 45.503 – 7.856

Profit net = 37.647 lei

se înregistrează cheltuiala cu impozitul pe profit şi se închide prin contul 121 “Profit şi

pierdere”:

data:25 decembrie

691 “Cheltuieli privind impozitul pe profit”

= 441 “Impozit pe profit” 7.856 lei

121 “Profit şi pierdere” = 691 “Cheltuieli privind impozitul pe profit”

7.856 lei

se repartizează profitul obţinut la fondul de dezvoltare:

data:25 decembrie

129 “Repartizarea profitului”

= 1068 “Alte rezerve”53.955 lei

78

4.2. Analiza rezultatelor pe baza contului de profit şi pierdere la

S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. Făgăraş

Structura informaţiilor în contul de profit şi pierdere pleacă de la natura operaţiilor

economico-financiare desfăşurate de un titular de patrimoniu, într-o perioadă de gestiune.

Operaţiile efectuate într-o intreprindere sunt foarte eterogene prin conţinut: unele sunt operaţii

comerciale, altele sunt operaţii juridice; unele sunt tranzacţii financiare, altele sunt operaţii

care reflectă diferite fenomene economice.

Un statut aparte îl au operaţiunile financiare, care includ atât operaţiuni obişnuite cât

şi un caracter extraordinar. Operaţiunile extraordinare care au un caracter financiar sunt

considerate operaţiuni financiare deoarece natura financiară a unei operaţiuni primează asupra

caracterului ei extraordinar.

Fiecare tip de activitate (exploatare, financiară şi extraordinară) este generatoare de

fluxuri de cheltuieli, venituri şi rezultate, macheta contului de profit şi pierdere al societăţii

S.C. UPRUC TAP-SDV S.A. fiind următoarea:

Tabelul 4.1. Macheta contului de profit si pierdere -lei-

Cont de profit şi pierdereAnul2005

Anul2006

Anul2007

Cifra de afaceri 138.993 171762 90.831Venituri din exploatare 136.572 168.775 94.920Cheltuieli din exploatare 121.893 150.631 52.417Rezultat din exploatare 14.683 18.144 42.503Venituri financiare 123 151 4.500Cheltuieli financiare 10.444 12.907 200Rezultat financiar -10.322 -12.755 4.300Venituri extraordinare 124 153 0Cheltuieli extraordinare 246 304 1.500Rezultat extraordinar -123 -151 -1.500Venituri totale 136.822 169.079 99.420Cheltuieli totale 132.584 163.842 53.917Profit brut 4.283 5.237 45.503Impozit pe profit 1.060 1.309 7.856Profit net 3.179 3.928 37.647

79

4.2.1. Analiza ratei rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi

mijloacele economice angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei rentabilităţii

economice se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul brut din exploatare iar la

numitor mijloacele economice totale (activul total sau o parte a acestora). Pentru a putea

calcula rata rentabilităţii economice vom rezuma bilanţul contabil al firmei:

Tabelul 4.2. Rezumatul bilantului contabil al firmei -lei-

Bilanţ contabilAnul2005

Anul2006

Anul2007

Active imobilizate 273.257 293.526 308.526Active circulante 41.345 51.092 144.008Active totale 314.602 344.618 452.534Capital social 257.738 291.559 291.559Capitaluri proprii 287.002 307.867 34.551Datorii 30.830 40.743 111.012Pasive totale 575.570 640.169 748.085

Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară, politica fiscală

de impozitare a profitului, precum şi de elementele extraordinare. Rata rentabilităţii

economice se poate stabili astfel:

Tabelul 4.3. Rata rentabilităţii economiceRata rentabilităţii economice 2005 2006 2007

4,67% 5,26% 4,66%

80

Figura 4.1. Diagrama privind evoluţia ratei rentabilităţii economice

4.2.2. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri (ca surse de

finanţare a activităţii. Având în vedere componenţa capitalului se pot analiza două rate şi

anume: rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu şi rata rentabilităţii financiare a

capitalului permanent.

Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii măsoară în mărime relativă

remunerarea capitalurilor acţionarilor (aduse ca aport sau profit net lăsat la dispoziţia firmei

pentru autofinanţare). Rata menţionată reflectă corelaţia dintre profitul net (ca venit al

acţionarilor) şi capitalurile proprii.

Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii se determină pe baza relaţiei:

Tabelul 4.4. Rata rentabilităţii financiareRata rentabilităţii financiare 2005 2006 2007

1.11% 1,27% 10,89%

81

Figura 4.2. Diagrama privind evoluția ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii

O condiţie importantă pentru sporirea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor

proprii o constituie accelerarea vitezei de rotaţie.

Aparent, cu cât este mai mare factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu atât

creşte rentabilitatea financiară. În practica economică însă, există o limită de îndatorare

acceptată de bănci. Depăşirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi

mai mari şi garanţii suplimentare cerute de bănci, riscul financiar fiind mai mare.

Sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale reprezintă principala cale de creştere a

profitului net şi reflectă în principal eficienţa activităţii de exploatare a firmei.

4.2.3.Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economică a contului de

rezultate. În fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma de solduri care

pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului, în strânsă conexiune cu structura de

venituri şi cheltuieli aferente activităţii unei intreprinderi. Necesitatea utilizării soldurilor de

gestiune este impusă de două cerinţe: analiza economico-financiară a intreprinderii, plecând

de la datele contabile, şi întocmirea conturilor naţionale. Modelul românesc de cont de

rezultate, cu structura informaţiilor după natura economică a veniturilor şi cheltuielilor,

permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune:

82

marja comercială

Este primul sold de gestiune şi se referă la intreprinderile de comercializare sau la

partea de activitate pur comercială efectuată de intreprinderile producătoare. Marja comercială

se calculează după următoarea relaţie:

Vânzări de mărfuri (ct. 707)

- costul mărfii vândute (ct. 607)

= marja comercială

Pentru intreprinderile comerciale marja comercială este un indicator esenţial şi

devine mai semnificativă ca informaţie, în activitatea de analiză şi gestionare, cu cât ea este

determinată mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse.

Producţia exerciţiului

Acest sold de gestiune caracterizează activitatea globală desfăşurată de intreprinderile

de producţie sau de prestări de servicii şi se obţine prin însumarea unor elemente cum sunt:

- producţia vândută evaluate la preţul de vânzare;

- producţia stocată ca diferenţă între stocul final şi stocul iniţial, evaluată la cost de

producţie;

- producţia imobilizată evaluată la cost de producţie. Relaţia de calcul al producţiei

exerciţiului este următoarea:

Producţia vândută (ct. 70 – ct. 707)

+/- producţia stocată (ct.711)

+ venituri din producţia de imobilizări (ct. 72)

= producţia exerciţiului

Din punct de vedere financiar, numai producţia vândută este generatoare de încasări

monetare pentru intreprindere. Aşadar producţia exerciţiului este indicatorul care exprimă mai

bine activitatea intreprinderii în cursul unui exerciţiu, şi nu cifra de afaceri.

Valoarea adaugată

Valoarea adaugată exprimă o creare de valoare sau creşterea de valoare pe care

intreprinderea o aduce bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi şi se determină pe baza

relaţiei:

Marja comercială

+ producţia exerciţiului

- consumaţia exerciţiului provenind de la terţi (din ct. 601 la 608, exclusiv 607, ct. 61 şi 62)

= valoarea adaugată

83

Excedentul brut de exploatare

Acest indicator măsoară eficacitatea capitalului economic. Excedentul brut din

exploatare reprezintă resursa rezultată din exploatare şi folosită pentru menţinerea şi

dezvoltarea potenţialului productiv al intreprinderii şi remunerarea capitalurilor utilizate.

Excedentul brut din exploatare se determină după relaţia:

Valoare adaugată brută

+ subvenţii din exploatare (ct. 74)

- cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate (ct. 63)

- cheltuieli de personal (ct. 64)

= excedent brut din exploatare

Rezultatul exploatării

Reprezintă rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normală şi curentă a

intreprinderii. Acest sold de gestiune constituie primul element de măsură a rentabilităţii

economice, independent de politica financiară a intreprinderii şi incidenţa elementelor

excepţionale. Calculul rezultatului exploatării se face după relaţia:

Excedent brut din exploatare

+ alte venituri din exploatare (ct. 75)

+ venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (ct. 781)

- alte cheltuieli de exploatare (ct. 65)

- cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele (ct. 681)

= rezultat din exploatare (profit sau pierdere)

84

Rezultatul curent al exerciţiului

Acest rezultat este aferent operaţiilor de exploatare şi financiare efectuate de

intreprindere în cursul exerciţiului şi se calculează astfel:

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)

+ venituri financiare (ct. 76)

+ venituri financiare din provizioane (ct. 786)

- cheltuieli financiare (ct. 66)

- cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele (ct. 686)

= rezultat curent al exerciţiului (profit sau pierdere)

Mărimea rezultatului extraordinar constituie o informaţie importantă, în special

pentru investitorii potenţiali care pot evalua incidenţa evenimentelor extraordinare, asupra

intreprinderii.

Rezultatul net al exerciţiului

Este ultimul sold de gestiune şi exprimă rezultatul degajat de întreaga activitate al

intreprinderii, în cursul unui exerciţiu. El reprezintă variaţia situaţiei nete a intreprinderii între

deschiderea şi închiderea exerciţiului ca urmare a activităţii economice. Se determină pe baza

relaţiei:

Rezultat curent (profit sau pierdere)

+ rezultat extraodinar (profit sau pierdere)

- cheltuieli cu impozitul pe profit (ct. 691)

= rezultat net al exerciţiului (profit sau pierdere)

Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de

repartizare de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, după caz.

4.2.4. Capacitatea de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare a unei intreprinderi este surplusul monetar potenţial

generat de activitatea acesteia. Ea reprezintă o contribuţie esenţială a activităţilor curente la

variaţia fondului de rulment net global. Capacitatea de autofinanţare se poate calcula plecând

de la excedentul brut de exploatare, indicator stabilit în cadrul tabloului soldurilor

intermediare de gestiune:

85

Excedent brut din exploatare

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli din exploatare

+ Venituri financiare

- Cheltuieli financiare

+ Venituri extraordinare

- Cheltuieli extrordinare

- Impozitul pe profit

= Capacitatea de autofinanţare

Tabelul 4.5. Tabloul soldurilor intermediare de gesiune -lei-

Nr. Solduri intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Abateri crt. 2006 2007 (± Δ)1. Venituri din vânzarea mărfurilor 0 22.031 + 22.0312. Cheltuieli privind mărfurile 0 19.495 + 19.4953. Marja comercială (1-2) 0 2.536 + 2.5364. Producţia vândută 171.762 68.800 -102.9625. Cifra de afaceri netă (1+4) 171.762 90.813 -80.9316. Variaţia stocurilor - 7.930 0 -7.9307. Producţia imobilizată 11 3.000 + 3.0008. Producţia exerciţiului(4+6+7) 163.843 71.800 -107.8929. Consumuri intermediare 94.724 11.900 -82.82410. Valoarea adăugată (3+8-9) 69.119 62.436 + 37.73711. + Subvenţii de exploatare - - -12. - Alte impozite şi taxe 4.750 1.096 +188.18013. - Cheltuieli cu personalul 45.539 4.736 -3.65414. = Excedent brut de exploatare 18.830 56.604 -40.80315. + Alte venituri din exploatare 4.931 4.089 -84216. - Ajustare valori imobilizări 0 0 017. - Alte cheltuieli de exploatare 5.112 15.210 +10.09818. = Rezultatul din exploatare 18.144 42.503 +24.35919. Venituri financiare 151 4.500 4.34920. - Cheltuieli financiare 12.907 0 -12.90721. = Rezultatul financiar (Rfin) - 12.755 4.500 +8.55822. Rezultatul curent (18 + 21) 5.389 47.003 +32.91723. Rezultatul extraordinar -151 -1.500 -1.34924. Rezultatul brut 5.238 45.503 +34.26625. - Impozitul pe profit 1.309 7.856 + 6.54726. = Rezultatul net 3.928 37.647 +27.71927. Capacitatea de autofinanţare -317 40.627 +40.310

86

Din tabelul soldurilor intermediare de gestiune se desprind următoarele concluzii:

Creşterea marjei comerciale s-a datorat creşterii veniturilor din vânzarea mărfurilor

Reducerea cifrei de afaceri nete cu 54% s-a datorat reducerii producţiei vândute cât şi

a vânzărilor de mărfuri

Scăderea valorii adăugate cu 9,67% a fost consecinţa scăderii rapide a producţiei

exerciţiului în raport cu consumurile intermediare

Creşterea excedentului brut din exploatare cu 300,60% s-a datorat atât creşterii valorii

adăugate pe seama cheltuielilor cu personalul cât şi a altor impozite şi taxe.

Creşterea rezultatului din exploatare cu 23,42% este consecinţa creşterii mai rapide a

sumei dintre excedentul brut din exploatare şi alte venituri din exploatare comparativ

cu suma dintre amortizare şi alte cheltuieli din exploatare.

Rezultatul financiar a modificat pozitiv activitatea societăţii datorită creerii de fonduri

proprii fară cheltuieli financiare.

Pierderea din rezultatul extraordinar s-a datorat creşterii cheltuielilor extraordinare faţă

de veniturile extraordinare.

Rezultatul net al exerciţiului a crescut datorită unui consum mic de materii prime şi

cheltuieli cu forţa de muncă.

87

Concluzii şi propuneri

În ceea ce priveşte S.C.UPRUC TAP-SDV S.A., obţinerea de profit constituie un

obiectiv fundamental pentru a cărei realizare sunt concentrate toate eforturile de conducere,

organizare şi creativitate.

Societatea va ţine cont de principalii factori de care depinde mărimea profitului şi

anume:

nivelul preţului de vânzare al mărfii, determinat de raportul cerere-ofertă în codiţiile unei

pieţi cu concurenţă perfectă sau imperfectă. Nivelul preţului de vânzare se află în raport

direct proporţional cu profitul.

volumul producţiei sau serviciilor realizate care influenţează direct proporţional profitul.

Aceşti doi factori se reflectă în cifra de afaceri care în cazul nostru a avut o evoluţie

crescătoare, iar în final a condus la creşterea semnificativă a profitului de la un an la altul.

viteza de rotaţie a capitalului şi în special a capitalului circulant. Masa profitului

intreprinderii depinde în mod direct cu numărul de rotaţii pe care le efectuează capitalul

circulant în decurs de un an, sporind o dată cu accelerarea vitezei de rotaţie.

S.C. UPRUC TAP-SDV S.A., va aborda o politică de accelerare a vitezei de rotaţie

începând de la stadiul de aprovizionare şi continuând cu cel de producţie şi în final de

desfacere.

La nivelul stadiului de aprovizionare societatea va urmării accelerarea vitezei de

rotaţie prin:

stabilirea furnizorilor apropiaţi;

alegerea mijloacelor de transport optime;

preţul de aprovizionare satisfăcător;

aprovizionare ritmică;

stocuri optime.

La stadiul de producţie societatea va aborda următoarele căi de accelerare a vitezei de

rotaţie:

lansarea de loturi optime;

reducerea ciclurilor de producţie;

reducerea producţiei neterminate;

creşterea productivităţii muncii;

creşterea calităţii produselor.

În final în ceea ce priveşte stadiul de desfacere societatea va adopta următoarele

măsuri de accelerare a vitezei de rotaţie:

88

transport rapid la client;

transport optim pe distanţă cât mai scurtă;

transport ieftin;

reducerea perioadei de stocare în magazie.

De asemenea conducerea societăţii va încerca să asigure echilibrul economico-

financiar şi creşterea profitului prin luarea unor decizii cum sunt:

reducerea cheltuielilor comune şi generale;

reducerea cheltuielilor cu personalul;

reducerea cheltuielilor pentru personalul indirect;

folosirea raţională a forţei de muncă;

creşterea productivităţii muncii;

reducerea cheltuielilor financiare;

reducerea cheltuielilor extraordinare ( amenzi,penalităţi );

achitarea la timp a datoriilor către stat;

realizarea de profit pentru acoperirea factorilor de producţie;

apelarea la resurse externe de finanţare;

gospodărirea resurselor, eliminarea stocurilor neperformante;

creşterea veniturilor din exploatare, financiare;

folosirea raţională a factorilor de producţie;

folosirea unui management performant.

Urmărind toate aceste decizii societatea va putea realiza un pas important în obţinerea

unor rezultate economico-financiare pozitive ceea ce constituie o sursă de bază a dezvoltării, a

perfecţionării neîntrerupte a activităţii de producţie în raport cu noile cerinţe ale

consumatorilor atât pe plan naţional cât şi internaţional.

89

contabilitate.2009

Documents

Transcript of contabilitate.2009