Consumuri, cheltuieliConsumurile – resursele utilizate pentru fabricarea produselor si prestarea serviciilor in scopul obtinerii venitului. Ele sunt nemijlocit legate de procesul de productie, isi gasesc intruchipare materiala in stocurile productiei finite si produselor in curs de executie, la finele perioadei de gestiune se reflecta in bilantul contabil ca active si nu se iau in calcul la determinarea rezultatului financiar al intreprinderii.

Cosumurile directe – consumurile identificate nemijlocit pe un anumit produs sau serviciu in momentul efectuarii lor.Consumuri directe de materiale – valoarea materiei prime, mateirialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care, in mod substantial, intra in componenta acestora si se includ direct in costul produselor finite.Consumuri directe privind retribuirea muncii – consumurile privind remunerarea muncitorilor, incluse in mod direct in costul produselor finite.Consumuri indirecte de productie – consumurile aferente deserviriisi conducerii subdiviziunilor de productie, care nu pot fi incluse in mod direct in costul produselor finite si se repartizeaza la sfirsitul perioadei de gestiune pe tipuri de produse.Consumuri indirecte de productie variabila – consumurile intreprinderii, marimea carora depinde de volumul de productie, cum ar fi remunerarea muncitorilor ce deservesc sectiile de productie, consumul de materiale pentru gestiunea generala a sectiilor etc.Consumuri indirecte de productie constante – consumurile intreprinderii, marimea carora nu depinde sau depinde neesential de volumul productiei, cum ar fi uzura calculata mijloacelor fixe, consumul de energie electrica pentru eluminarea sectiilor de productie etc.

Cheltuielile reprezinta cheltuielile si pierderile(daunele) care apar in rezultatul activitatii economico-financiare si nu sunt legate nemijlocit de procesul de productie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ in costul produselor, se reflecta in raportul privind rezultatele financiare si se scad din venituri la determinarea profitului(pierderii) perioadei de gestiune.

Cheltuielile activitatii operationale – cuprind cheltuielile aferente desfasurarii activitatii de baza a intreprinderii.Costul vinzarilor – o parte din consumurile aferente produselor, marfurilor vindute si serviciilor prestate.Cheltuieli comerciale – cheltuielile aferente desfacerii produselor, marfurilor si prestarilor de servicii si anume: cheltuieli privind serviciile de marketing aferente incheierii sau rezilierii contractelor; cheltuieli privind ambalarea, incarcarea-descarcarea produselor si marfurilor; cheltuieli de transport aferente; pentru reclama.Cheltuieli generale si administrative – cuprind cheltuieli privind deservirea si gestiunea intreprinderii in ansamblu. Ele cuprind cheltuieli ce tin de retribuirea muncii salariatilor, atribuite personalului de conducere si gospodaresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la intreprindere, adaosurile de orice tip etc.Alte cheltuieli operationale – cuprind cheltuieli privind vinzarea altor active curente, pentru arenda curenta, cheltuieli sub forma de amenzi, penalitati, despagubiri; cheltuieli din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente etc.Cheltuieli ale activitatii neoperationale – cuprind cheltuilelile suportate de intreprindere la efectuarea altor feluri de activitati.Cheltuieli ale activitatii de investitii – sunt generate de scoaterea din functiune a activelor pe termen lung si cuprind cheltuieli privind iesirea activelor nemateriale, activelor materiale pe termen lung, activelor financiare pe termen lung, pierdirile din partictipatiile in alte intreprinderi si din operatiile cu parti legate etc.Cheltuili ale activitatii financiare – sunt generate de modificarea marimii si structurii capitalului propriu, imprumuturilor si creditelor intreprinderii. Acestea cuprind cheltuielile privind plata redeventelor, privind arenta finantata a activelor materiale pe termen lung, privind diferentele de curs valutar nefavorabile etc.Pierderi exceptionale – rezulta din evenimentele sau operatiunile rare si netipice, nelegate de activitatea financiar-economica a intreprinderii. Acestea cuprind pierdirile provocate de calamitatile naturale, pierdirile rezultate din perturbarile politice, pierderile ocazionate de modificarea legislatiei.Cheltuielile privind impozitul pe venit – cuprind suma totala a cheltuielilor privind impozitul pe venit, luate in considerare la calcularea profitului(pierderii) net al perioadei de gestiune.

Deosebirea dintre costuri si cheltuieli1.În sens general costul exprimă un sacrificiu voluntar de resurse economice proprii sau atrase, făcut pentru atingerea unui scop clar delimitat. El se va obiectualiza întotdeauna în realizarea unui deziderat capabil să acopere trebuinţe. În acelaşi timp cheltuiala va desemna o utilizare de resurse monetare, benevolă sau fortuită, cu caracter curent (plată prezentă, trecută sau viitoare) ori preliminat (plată posibilă) care influenţează în sensul diminuării averea întreprinderii, fără a exista certitudinea unor posibile beneficii. Altfel spus, efortul comensurat de cheltuială nu este generator implicit de efecte economice. 2.Prin prisma existenţei paralele a celor două concepte, costul va delimita din punct de vedere economic un efort cu justificare punctuală, legat de activitatea productivă şi întreprins pentru atingerea unui obiectiv prestabilit. Simultan, cheltuiala este tributară opticii financiare şi exprimă eforturi pagatorice generale făcute de întreprindere, într-un interval de timp, pentru a-şi asigura existenţa ca şi ansamblu multifuncţional (include şi pierderi catastrofale, donaţii, cedări benevole de active, etc). 3. Din punct de vedere al finalităţii eforturilor, costul va reflecta într-o formă monetară cuantificarea obiectului concret (bun material sau prestaţie) obţinut ulterior desfăşurării unui proces economic intern de aprovizionare sau producţie, exprimând o modalitate de stabilire a valorii bunurilor economice procurate/fabricate de întreprindere. În acelaşi timp, finalitatea unei cheltuieli este cunoscută în momentul recunoaşterii ca o „sărăcire” a întreprinderii, neputând fi precizat efectul decât investiţional şi urmând a fi cunoscut în mod real, ca regulă, la finele perioadei prin compararea cu beneficiile rezultate. 4. Abordând termenii prin prisma conţinutul faptic, costul regrupează în structură o serie de consumuri de resurse eterogene al căror punct comun este scopul şi care nu pot fi cuantificate cumulat decât în etalon monetar (expresie valorică a combinării factorilor de producţie). Cheltuiala, ca regulă contabilă generală, reflectă angajarea şi transformarea unei anumite resurse sau grupe omogene de resurse, concret identificabile prin natură. Sub acest aspect, cheltuiala poate fi privită ca o formă de evaluare monetară a consumului fizic dintr-o resursă economică specificată. 5. Continuând criteriul anterior şi urmărind destinaţia, costul este întotdeauna ataşat unui reper identificabil spaţial sau organizatoric (produs, structură organizaţională, funcţiune) în timp ce cheltuiala urmăreşte generic întrebuinţarea unei anumite resurse, fără a fi necesară sau a se cunoaşte o afectare anticipată6.În raport cu etapa circuitului economic în care apar, costul se formează pe parcursul proceselor de transformare economică reală (producţie sau schimb), în timp ce cheltuiala ia naştere din momentul angajării resurselor (aprovizionare cu factori de producţie), chiar dacă se recunoaşte ulterior. 7.Ca şi influenţă asupra poziţiei financiare a întreprinderii, costul va exprima un transfer de valoare dinspre resursele utilizate, înspre activul procurat sau creat, având o influenţă neutră, în timp ce cheltuiala delimitează un consum valoric care influenţează în sens negativ „averea”, diminuând situaţia netă patrimonială prin descreşterea activului sau sporirea datoriilor. 8.Abordat sub aspect temporal, costul nu este legat condiţional de o anumită perioadă de timp, ci de atingerea scopului, iar cheltuielile sunt întotdeauna circumscrise determinării rezultatului financiar al unui interval de gestiune. 9.Prin prisma legăturii cu fluxurile de numerar şi echivalente, cheltuielile au un puternic conţinut pagatoric exprimând plăţi prezente, trecute, viitoare sau chiar preliminate (cazul provizioanelor). În structura costului putem întâlni elemente care nu generează ieşiri de numerar, exprimând eforturi economice de oportunitate, consimţite de deţinătorul întreprinderii cum ar fi munca patronului, dobânda capitalului investit, şamd.