CONSUMATORUL ŞI UTILITATEA ECONOMICĂ

ECONOMIECLASA A XI A

CONSUMATORUL

Consumator este orice agent economic care acţionează pe piaţă pentru a-şi procura bunurile şi serviciile necesare satisfacerii trebuinţelor.

Rolul economic al consumatorului Orientează producţia spre satisfacerea nevoilor consumatorului,

oferta este stabilită în funcţie de cerinţele de consum; acest rol îi conferă calitatea de “rege”.

Bunurile au utilitate economică, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:– iniţial nu sunt deţinute, – pot satisface o nevoie,– se manifestă convingerea consumatorului de obţinere a satisfacţiei, – se manifestă dorinţa de cumpărare– corespund capacităţii consumatorului de a-l utiliza.

Utilitatea economică

Utilitatea economică se manifestă în satisfacţia determinată de consumul unei cantităţi date dintr-un bun, consum ce este influenţat de preferinţe şi nevoi.

– caracter subiectiv.– este diferită de la individ la individ şi chiar la acelaşi individ în

perioade diferite

Utilitatea în sens general - caracter obiectiv este aceeaşi pentru toţi consumatorii,

- este determinată numai de caracteristicile bunului.

FORME ALE UTILITĂŢII ECONOMICE

Utilitatea individuală - satisfacţia obţinută prin consumarea unei unităţi ( a fiecărei unităţi) dintr-un bun.

Utilitatea marginală - satisfacţia pe care speră să o obţină o persoană prin consumul unei unităţi în plus dintr-un bun.

- se determină ca raport între sporul de utilitate obţinut prin creşterea cu o unitate a consumului

Umg = Ut / Q Utilitatea totală este satisfacţia totală pe care o persoană speră să o

obţină prin consumul unei întregi cantităţi dintr-un bun dat. Utilitatea totală se calculează ca sumă a utilităţilor individuale

sau ca sumă a utilităţilor marginale. Ut = Ui = Umg

EVOLUŢIA UTILITĂŢII MARGINALE

Legea lui “Gossen” sau legea utilităţii marginale descrescânde, se referă la faptul că pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia descreşte progresiv până la saturare.

Odată cu creşterea cantităţii consumate: utilitatea totală creşte, dar cu o raţie descrescătoare, până la un

punct de maxim (= saturare), după care începe să scadă; utilitatea marginală descreşte, dar este pozitivă, până la 0 (când

utilitatea totală este maximă), după care devine negativă (atunci când utilitatea totală începe să scadă).

EFICIENŢA CONSUMULUI ŞI ALEGEREA CONSUMATORULUI RAŢIONAL

Comportamentul consumatorului reprezintă modul de a decide în urma unui raţionament.

Comportamentul raţional al consumatorului este acela care asigură maximum de satisfacţie în consum (maxim de efecte utile) cu minimum de cheltuieli (de efort).

Programul de achiziţii al consumatorului raţional Programul de achiziţii trebuie să-i confere consumatorului

raţional:– cea mai mare satisfacţie (utilitate economică);– prin cheltuirea unui venit care întotdeauna este limitat.

PROGRAMUL DE ACHIZIŢII

Programul de achiziţii se realizează în două situaţii:

Venitul este limitat (dat), iar preţurile bunurilor între care trebuie ales sunt egale.– în acestă situaţie alegerea se face strict în ordinea utilităţilor marginale, alegând în

primul rând bunul cu Umg cea mai mare, apoi în ordine descrescândă, până la epuizarea venitului.

Venitul este limitat (dat), iar preţurile bunurilor sunt diferite.– În această situaţie criteriul alegerii este raportul între Umg / Preţ (pentru fiecare bun).

Ex: UmgA / PA sau UmgB / PB.– Raportul se calculează pentru fiecare doză consumată în parte.

Alegerea se face în funcţie de valoarea raportului Umg / P, fiind ales mai întâi bunul şi doza cu valoarea raportului cea mai mare şi apoi, în ordine descrescătoare, până la epuizarea venitului dat.