Constituirea Statului Naţional Unitar Român
2
Constituirea statului naţional unitar român Cadrul internaţional al Marii Uniri din 1918. Recunoaşterea dreptului popoarelor la autodeterminare (afirmat de preşedintele american W. Wilson în declaraţia Cele 14 puncte, la începutul anului 1918), prăbuşirea Imperiului Rus în urma revoluţiilor din 1917 şi victoria Antantei au favorizat realizarea în 1918 a statului naţional unitar român. România a participat la Primul Război Mondial cu scopul desăvârşirii unităţii sale naţionale, proces îndeplinit în anul 1918 prin voinţa românilor din provinciile aflate până atunci sub stăpânire străină. Unirea Basarabiei cu România . În 1917 s-au întemeiat, la Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc, Sfatul Ţării ca adunare reprezentativă în acest teritoriu, condus de Ion Inculeţ, şi Consiliul Directorilor, ca organ executiv. În decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat autonomia Republicii Democratice Moldoveneşti, declarată independentă faţă de Rusia la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Preşedinte al Republicii a fost ales Ion Inculeţ. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a votat la Chişinău unirea Basarabiei cu România, Actul Unirii fiind promulgat de regele Ferdinand I în aprilie 1918. Unirea Bucovinei cu România . Bucovina s-a desprins de Imperiul Austro-Ungar în condiţiile destrămării acestuia în toamna anului 1918. Totodată, ea s-a confruntat cu pretenţii de anexare din partea Ucrainei, situaţie ce a necesitat intervenţia armatei române în provincie, la solicitarea autorităţilor de la Cernăuţi. În octombrie 1918 s-au format, la Cernăuţi, Adunarea Constituantă şi Consiliul Naţional Român, în frunte cu Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie 1918 , Congresul General al Bucovinei (alcătuit atât din români, cât şi din reprezentanţii altor naţionalităţi din provincie) a proclamat unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei cu Regatul României. Regele Ferdinand I a promulgat Actul Unirii Bucovinei în decembrie . Unirea Transilvaniei cu România . La 29 septembrie/12 octombrie 1918, Partidul Naţional Român din Transilvania, care şi-a reluat activitatea în 1918, a adoptat Declaraţia de la Oradea, prin care se proclama dreptul românilor la autodeterminare.
description
istorie
Transcript of Constituirea Statului Naţional Unitar Român
Constituirea statului naional unitar romnCadrul internaional al Marii Uniri din 1918. Recunoaterea dreptului popoarelor la autodeterminare (afirmat de preedintele american W. Wilson n declaraiaCele 14 puncte, la nceputul anului 1918), prbuirea Imperiului Rus n urma revoluiilor din 1917 i victoria Antantei au favorizat realizarea n 1918 a statului naional unitar romn. Romnia a participat la Primul Rzboi Mondial cu scopul desvririi unitii sale naionale, proces ndeplinit n anul 1918 prin voina romnilor din provinciile aflate pn atunci sub stpnire strin.Unirea Basarabiei cu Romnia. n 1917 s-au ntemeiat, la Chiinu, Partidul Naional Moldovenesc, Sfatul rii ca adunare reprezentativ n acest teritoriu, condus de Ion Incule, i Consiliul Directorilor, ca organ executiv. n decembrie 1917, Sfatul rii a proclamat autonomia Republicii Democratice Moldoveneti, declarat independent fa de Rusia la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Preedinte al Republicii a fost ales Ion Incule. La27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul rii a votat la Chiinu unirea Basarabiei cu Romnia, Actul Unirii fiind promulgat de regele Ferdinand I n aprilie 1918.Unirea Bucovinei cu Romnia. Bucovina s-a desprins de Imperiul Austro-Ungar n condiiile destrmrii acestuia n toamna anului 1918. Totodat, ea s-a confruntat cu pretenii de anexare din partea Ucrainei, situaie ce a necesitat intervenia armatei romne n provincie, la solicitarea autoritilor de la Cernui. n octombrie 1918 s-au format, la Cernui, Adunarea Constituant i Consiliul Naional Romn, n frunte cu Iancu Flondor. La15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei (alctuit att din romni, ct i din reprezentanii altor naionaliti din provincie) a proclamat unirea necondiionat i pentru vecie a Bucovinei cu Regatul Romniei. Regele Ferdinand I a promulgat Actul Unirii Bucovinei n decembrie .Unirea Transilvaniei cu Romnia. La 29 septembrie/12 octombrie 1918, Partidul Naional Romn din Transilvania, care i-a reluat activitatea n 1918, a adoptatDeclaraia de la Oradea, prin care se proclama dreptul romnilor la autodeterminare. Aceasta a fost citit apoi n Parlamentul de la Budapesta de ctre deputatul romn Al. Vaida Voevod. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a format, la Arad, Consiliul Naional Romn Central (cu 6 membri din partea Partidului Naional Romn i 6 membri din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania), pe plan local ordinea fiind asigurat de grzile romneti. Negocierile purtate de Consiliul Naional Romn Central cu guvernul maghiar (noiembrie 1918) au euat, Ungaria propunnd doar un statut de autonomie pentru Transilvania. n aceste condiii, s-a luat decizia convocrii, la Alba Iulia, n data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a unei Mari Adunri Naionale, la care urma s se decid viitorul provinciei. La eveniment au participat 1228 delegai alei prin vot universal de romnii din aproximativ 5000 de sate i 80 de orae transilvnene i peste 100 000 de ali romni venii din Transilvania i Banat. Adunarea a fost deschis de Gh. Pop de Bseti, unul dintre veteranii micrii naionale romneti din Transilvania. Rezoluia Unirii, adoptat de Adunare, a fost citit de Vasile Goldi. Pn la integrarea deplin n cadrul statului romn, Transilvania a fost condus de Marele Sfat Naional, organ reprezentativ cu rol legislativ format din 250 membri i Consiliul Dirigent, organ executiv, format din 15 membri, condus de Iuliu Maniu i subordonat guvernului de la Bucureti. n decembrie 1918, la Bucureti, regele Ferdinand I primea, n cadrul unei ntruniri solemne, Rezoluia unirii Transilvaniei cu Romnia, act ce marca ncheierea procesului formrii statului unitar romn. n plan internaional, noul statut politico-teritorial al Romniei a fost recunoscut prin tratatele ncheiate n cadrul Conferinei de pace de la Paris (1919-1920).
