Constantin Brancusi a fost sculptorul roman cel mai cunoscut pe plan international, ale carui sculpturi, prin simplitatea lor, au deschis drumul sculptorilor modernisti.

S-a nascut la Hobitza pe 19.02.1876 , sat ce avea o bogata traditie a sculpturii in lemn. La varsta de noua ani pleaca de casa sa-si gaseasca de lucru la Tg. Jiu. La varsta de treisprezece ani ajunge la Craiova unde lucreaza cativa ani intr-o macelarie. Patronul este impresionat de micile lucrari in lemn facute de el si-l trimite pe cheltuiala lui la Scoala de Meserii, pe care o termina in 1898.

Ajunge la Bucuresti unde se inscrie la Scoala de Arte Frumoase unde studiaza sculptura, ca student al lui Vladimir Hegel.

In 1903 Brancusi ajunge in München si apoi pe jos la Paris unde lucreaza pentru inceput timp de doi ani in atelierul lui Antonin Mercié de la École des Beaux-Arts .

Este invitat apoi sa lucreze in atelierul lui Auguste Rodin. Chiar daca-l admira pe acesta, Brancusi paraseste atelierul sau numai dupa doua luni spunand ca: Nimic nu creste la umbra marilor copaci !

1898 – Vitelius – una din lucrarile lui din timpul studiului in Bucuresti, lucrare aflata la Muzeul de Arta din Craiova.

1906 – bustul pictorului Darascu, bronz aflat la

Muzeul de Arta -

Bucuresti

1912 – bustul generalului Dr. Carol Davila, bronz aflat in curtea Spitalului Militar

1906 – Bust de Copil – lucrare din vremea cand a lucrat la atelierul lui Antonin Mercié , bronz aflat la Muzeul Colectiilor

1907 – Rugaciune prima lucrare

pe comanda, ce trebuia sa faca parte

dintr-un ansamblu funerar.

1907 - Cumintenia Pamantului lucrare din piatra aflata la Muzeul de Arta Buc.

Sarutul – un subiect foarte prezent in lucrarile sale, reluat , actualizat si cu linii din ce in ce mai simple.

1907 – Sarutul o prima versiune , lucrare aflata in cimitirul Montparnasse. Surse diferite afirma ca ar fi fost pentru un prieten ce s-a sinucis, altele pentru o rusoaica, iubita unui prieten, ce s-ar fi sinucis din dragoste.

1923 – Sarutul Muzeul National de Arta Moderna/Paris

1909 – Sarutul aflat la Muzeul de Arta din Craiova

1910 – Muza Adormita

1918 – Muza Adormita

Si seria „muzelor“ a suferit in timp modificari si simplificari. Prima Muza a fost realizata in 1909 din marmura alba.

Artistul devine din ce in ce mai popular atat in Franta, dar si in Romania si America. Totusi, in cei cincizeci si trei cat a trait acolo, numai trei lucrari s-au vandut in Franta, restul in America. Expozitiile acolo se inmultesc, lucrarile sale devenind din ce in ce mai cautate. John Quinn este unul dintre achizitorii sai importanti. Pana la moartea acestuia in 1924 i-a cumparat lui Brancusi nu mai putin de 24 lucrari. El spunea despre Brancusi ca „este un tip unic, intotdeauna fericit. Nu ma asteptam sa intalnesc un astfel de om“.

1912 – Maiastra lucrare din

care s-a dezvoltat mai tarziu lunga serie a Pasarilor in Spatiu.

1913 - 1931 - Mademoiselle Pogany - si ea devenind o serie, cu variante, in lemn, marmura alba sau bronz.

1913 – Danaïde bronz,

partial slefuit. In

2002 aceasta lucrare s-a vandut cu

18,1 Mil. USD

1914-17 - Madame LR

Lucrare inspirata de arta africana, „descoperita“ cam in acelasi timp cu Picasso. In perioada 1913-1922 Brancusi realizeaza un numar mare de lucrari in lemn folosind acest izvor de inspiratie.

Pe 23.02.09 casa Christie's a vandut colectia Yves Saint Laurent / Pierre Bergé, iar aceasta lucrare s-a vandut cu 37,2 Mil. USD.

1915 - Princess X - variante in marmura si bronz o lucrare care a facut multa valva la un salon in 1920, Brancusi chiar retragand-o. Desi el a spus ca este un portret anonim, era notorie aluzia la printesa Maria Bonaparte ( sotia printzului George al Greciei, asasinat in Salonik ) lucrarea reprezentand caricatural obsesia de o viata a acesteia: orgasmul ! Ea isi trata aceasta obsesie cu ajutorul lui Freud, parintele psihanalizei.1916 - 1924 – Tors de Barbat Tanar

1918 - Muza

Prin anii ´20 incepe lunga serie a Pasarilor in Spatiu, care contine

cam douazeci si opt de lucrari in marmura sau bronz. Ele au derivat

din lucrarea sa mai veche, Maiastra. Una din aceste Pasari in Spatiu s-a vandut in 2005 pentru 27,5 Mil USD.

In 1926, un prieten al sau, Edward Steichen, a cumparat una dintre pasari si a trimis-o in

USA. Vama a considerat-o ca import de bunuri industiale si a taxat-o ca atare. A

urmat un proces „al maimutzelor“

19231932-1940

1933 - La Négresse Blonde. A fost precedata in 1923 de Negresa Alba, o lucrare in

marmura.

1928 – Pasare Tanara1920 - 1926 – Léda – existenta atat in marmura cat si in bronz

1930 – Peste – atat in piatra cat si in bronz

1924 - Cocos

1943 – Foca II

1922 - Socrate 1916 – 1922 - Vrajitoarea

Mademoiselle Pogany o varianta in lemn

Dupa primul razboi mondial, Brancusi este contactat la initiativa Aretiei Tatarescu pentru a construi ansamblul monumental Calea Eroilor in Targul Jiu. Exista o marturie a unui medic, Traian Stoicoiu, care l-a cunoscut pe Brancusi atunci cand venise sa studieze amplasamentul. Acesta spune ca numele celor trei monumente a fost schimbat de comunisti si, din pacate, nu se intreprinde nimic pentru redobandirea numelor originale ale

lucrarilor ansamblului.

Ansamblul a fost executat intre 1935-1938, Brancusi atunci fiind in varsta de 62 de ani.

Atelierul lui Brancusi in Paris cu machete din lemn ale viitorului ansamblu. Pozele sunt facute de el insusi, fiind si un pasionat

fotograf.

Ansamblul Calea EroilorConsiderat un apogeu al creatiei

brancusiene.Ansamblul este desfasurat pe o axa, incepand cu „Coloana Infinitului“, apoi „Poarta

Sarutului“ si „Masa Tacerii“. Intre ele se gaseste, intamplator sau nu, biserica Sfintii Apostoli. Am lasat nu intamplator

actualele denumiri ale monumentelor, revenind mai pe larg asupra lor separat.

Calea Eroilor

„Coloana sacrificiului infinit“ ar fi fost numele adevarat al acesteia si este dedicata jertfei soldatilor cazuti in luptele de pe Valea Jiului la sfarsitul primului razboi mondial. Coloana are un nucleu metalic patrat, cu latura de 42 cm. Pe acesta se insira „margelele“ ( cum le

spunea Brancusi ) in numar de 17, adica anul terminarii razboiului. „Margelele“ au fost turnate din fonta la Atelierele Centrale din Petrosani iar alamirea lor s-a

facut la fata locului printr-o tehnologie aplicata atunci pentru prima data in Romania.

În anii '50, guvernul comunist român, sub influenta sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând sculptura lui Brâncuşi ca pe un exemplu de

sculptură burgheză. La Madrid, sculptorul Santiago Calatrava a ridicat un obelisc, executat din oţel şi bronz, cu înălţimea de

120 m, amplasat în Plaza de Castilla, recunoscand că s-a inspirat din lucrarea "Coloana Infinită" de la Târgu Jiu a celebrului sculptor român

Traian Stoicoiu afirma, nu fara logica, ca „Poarta Sarutului“ nu este adevaratul nume ( neavand nimic in comun cu cultul eroilor ) sarutul fiind doar un simbol al

unitatii. Cele patru entitati ale fiecarui pilon, unite de grinda de deasupra ar sugera unirea celor opt regiuni ale Romaniei. De aceea, el spune ca numele original ar fi

fost „Monumentul Intregirii Neamului“ Afirmatia trebuie luata cu skepsis caci, insasi Brancusi nu vorbeste explicit de o asemenea simbolistica.

Brâncuşi îi mărturisea sculptoriţei Malvina Hoffman : "La început am săpat în piatră grupul celor două făpturi înlănţuite..., în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se poată trece dincolo. Acum am intenţia, să

dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii".

Poarta Sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.

Mircea Eliade spunea: "Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineşte în viaţa

poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaţa insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viaţă, în viaţa reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul e dus, solemn,

spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi,

alte morţi".

Potrivit lui Stoicoiu, la

celalalt capat al Caii Eroilor

este un monument, asa cum l-a

conceput Brâncusi, o masa inconjurata de 12 scaune. Deci nu “Masa tacerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar in mijloc s-ar afla Iisus Christos .

Gasesc explicatia ca fiind plauzibila.

Astfel ar avea si un sens legatura intre poarta si masa prin Aleea

Scaunelor.

In Paris Brancusi a continuat sa se imbrace simplu ca un taran roman. Insasi atelierul sau din strada Ronsin 2 avea multe lucruri preluate din satul natal: o soba simpla, o masa simpla de piatra. Ii placea sa gateasca olteneste, si-si trata oaspetii cu mancaruri oltenesti, completandu-le cu cantece populare. In afara de sculptura, avea pasiune pentru muzica, fiind considerat un bun violonist. Desi s-a considerat intotdeauna taran roman, nu a avut niciodata in vedere o reintoarcere in Romania. A revenit insa cu diferite ocazii de opt ori.

Femeile au jucat un rol secundar in viata sa, desi a avut multe legaturi. In 1966 Valentine Hugo spunea ca Brancusi ar fi vrut sa se casatoreasca cu ea. Un rol mai importat a jucat Eileen Lane, o irlandeza, singura femeie pe care a adus-o in 1922 in Romania, in satul sau natal. In 1930 i-a facut un bust din onyx insa, l-a pastrat pentru el, caci voia sa-i fie mai departe aproape. Lane s-a maritat si stabilit in America.Dupa terminarea ansamblului de la Targul Jiu, Brancusi a mai lucrat destul de

putin. In cei nouasprezece ani pana la moarte a mai facut 15 lucrari, in parte variante ale unor lucrari mai vechi. Isi colinda atelierul imbracat intr-o pijama alba. In acesti ultimi ani a fost ingrijit de o familie de refugiati romani. In 1952 devine cetatean francez pentru a-i putea sprijini pe cei ce aveau grija de el. Spre sfarsitul vietii, batran si suferind, a spus: "Nu mai sunt al lumii acesteia, sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup. Ma aflu printre lucrurile esentiale".

1922 – fotografie de Edward Steichen

Dupa moartea sa, la 16.Martie 1957, Brancusi lasa in urma 215 de lucrari de sculptura si 1200 de fotografii. O parte a acestora precum si atelierul sau este lasat statului francez ( pentru prima data interesat de lucrarile sale ) cu conditia de a fi reconstruit.

Pentru acest motiv la constructia Centrului Pompidou i se cere arhitectului Renzo Piano sa prevada un spatiu pentru reconstructia atelierului lui Brancusi, vizitat si

de mine cu placere in anul 1994.

Centrul Pompidou si atelierul lui Brancusi

Lucrarile lui Brancusi se gasesc in multe muzee mari ale lumii insa mai cu seama in

America. The Philadelphia Museum of Art contine cea mai bogata colectie Brancusi din America si din lume.

Centrul Pompidou / Paris

Bestia Noptii – Piatra de Hotar – Sarutul

Expozitie Brancusi la Washington

Groop of Constantin Brancusi New York MoMa 2006

mihail d. - 10.03.09

muzica: Jan Garbarek Tongue Of

Secrets