CONSERVAREA CALITĂII APEI I PROTECIEI MEDIULUI ÎN …...PIB în anul 2004 ajungând la 2,0 –...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017

SUMAR / CONTENTS 9/2017REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

ANALIZA STRATEGIEI UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL ŞTIINŢEI ŞI TEHNOLOGIEI 3ANALYSIS OF THE EUROPEAN UNION’S SCIENCE AND TECHNOLOGY STRATEGY 17Prof. Constantin ANGHELACHE PhDAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhDAndreea – Ioana MARINESCU Ph.D Student Maria MIREA PhD Student

SPECIFIC APPROACHES TO YHE METHODOLOGY OF THE INDUSTRIAL PRODUCTION INDEX CALCULATION AT COUNTY LEVEL 31

Viorel Ţarcă, PhD.

DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI STATELE MEMBRE 47THE DEVELOPING THE INFORMATION SOCIETY IN THE EUROPEAN UNION AND THE MEMBER STATES 55Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Prof. Constantin ANGHELACHE PhDProf. Radu Titus MARINESCU PhD

ANALIZĂ ÎN SISTEM GIS A ATRACTIVITĂŢII REŢELEI DE LOCALITĂŢI URBANE ŞI RURALE PENTRU EVALUAREA FACTORILOR COMPETITIVI LA NIVEL NAŢIONAL 62 GIS MATHEMATIC MODEL ANALYZING THE ATTRACTIVENESS OF THE ROMANIAN SETTLEMENTS NETWORK, ASSESSING THE COMPETITIVENESS FACTORS AT NATIONAL LEVEL83 Main researcher 3 Antonio TACHE Main researcher 3 Oana-Cătălina PopescuMain researcher Monica Tache

ANALIZA STRATEGIEI ROMÂNIEI DE ALINIERE LA DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL MEDIULUI 103ANALYSIS OF ROMANIA’S STRATEGY OF ALIGNMENT WITH THE EU ENVIRONMENTAL DIRECTIVES 116Prof. Constantin ANGHELACHE PhD Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Lecturer Ana CARP PhD

www.revistadestatistica.ro/supliment

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 20172

CALITATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR – FACTOR AL CREŞTERII SUSTENABILE 128QUALITY OF THE ENVIRONMENT - A FACTOR OF SUSTAINABLE GROWTH 141Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhD Ec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ

CONSERVAREA CALITĂŢII APEI ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI ÎN CONTEXTUL CREŞTERII ECONOMICE 153CONSERVATION OF WATER QUALITY AND ENVIRONMENTAL PROTECTION IN THE CONTEXT OF ECONOMIC GROWTH 164Prof. Constantin ANGHELACHE PhD Doina AVRAM Ph.D Student Doina BUREA PhD Student

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 3

Analiza strategiei Uniunii Europene în domeniul ştiinţei şi tehnologiei

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Drd. Andreea – Ioana MARINESCU ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Drd. Maria MIREA ([email protected])Academia de Studii Economice din București

Abstract

În acest articol, autorii au cercetat modul în care Uniunea Europeană și statele membre acționează pe linia dezvoltării științei, tehnologiei și inovării, în vederea îmbunătățirii calitative a activității economice. În acest context, se analizează prevederile strategiei Uniunii europene până în anul 2020, lansată în octombrie 2010. Accentul este pus pe prezentarea datelor privind cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană și fi ecare stat membru în domeniul cercetării și dezvoltării. Pentru a fi relevante, datele respective sunt comparate și cu indicatorii în acest domeniu ai altor state cu standard ridicat al economiei, cum sunt S.U.A., Japonia și China. Rezultă că ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din Produsul Intern Brut o înregistrează Japonia, în jur de 4,0-4,2% în perioada 2013-2016. În toate statele membre ale Uniunii Europene, cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea au crescut an de an, din 2004 până în 2014, așa cum rezultă și din reprezentarea grafi că. S-au prezentat date cu privire la personalul de specialitate angajat în aceasta activitate în Uniunea Europeană, precum și în fi ecare stat membru. Cuvinte cheie: cercetare, inovație, știință, strategie, uniune inovativă Clasifi carea JEL: O31, O32

Introducere

Statisticile Uniunii Europene în domeniul științei, tehnologiei și inovației acoperă o gamă sufi cient de importantă fi ind numită activitatea de cercetare și dezvoltare (R&D). În acest sens, dezvoltarea inovației, a științei și tehnologiei presupune și o utilizare mai bună și mai consistentă a resurselor umane. Știința este parte a dezvoltării societății. Numai prin dezvoltarea științei adică a inovației, invențiilor, în toate domeniile se asigură fundamentul pentru progresul economic al fi ecărei țări. Europa are o lungă tradiție în domeniul cercetării și inovării, existând numeroase proiecte de prestigiu și de mare efi ciență economică în


domeniul industrial, al biologiei, farmaceutic, telecomunicațiilor sau în domeniul aerospațial. De regulă, R&D este întotdeauna considerat ca vârful de lance care stă în spatele creșterii ecoonmice și al sporirii numărului de locuri atât în domeniul creației cât și în domeniul activității economice. Oricum, extinderea infl uenței cercetării în domeniul sferei economice asigură o protecție a mediului înconjurător, a mediului de afaceri internațional, a îmbunătățirii calității produselor realizate în toate domeniile, mai ales în domeniul medicinii, cea care asigură prin progresele dobândite o stare de sănătate mult superioară a persoanelor din fi ecare țară. În octombrie 2010, Uniunea Europeană a lansat programul de dezvoltare până în 2020, programul numindu-se Uniunea inovativă, care are ca scop dezvoltarea climatului de cercetare în domeniul energiei, securității alimentare, al sănătății și al calității vieții populației. În Uniunea Europeană, inovațiile sunt monitorizate și implementate prin această Uniune inovativă. În acest domeniu, au fost și sunt atrase și țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, avându-se în vedere pe de o parte posibilitatea atragerii altor țări în Uniunea Europeană, sau atragerea la proiecte de cercetare și inovare a altor specialiști, a altor țări, care au tradiție în acest domeniu.

Literature review Buesaa, Heijsa și Baumert (2010) analizează factorii determinanți ai inovării regionale în Europa. Isaic-Maniu, Anghelache, Mitruț și Voineagu (2007) analizează evoluția activității de cercetare, dezvoltare și inovare în România. Akçomaka și ter Weel (2009) se concentrează asupra capitalului social, a inovării și a creșterii economice în Europa. Cincera și Veugelers (2013) analizează tinerii lideri inovatori în corelație cu decalajul intensității cercetării și dezvoltării din Uniunea Europeană. Rodríguez-Pose (2008) evaluează impactul cercetării și dezvoltării, difuzarea, sistemele de inovare asupra creșterii regionale în Europa. Cruz-Jesus, Oliveira și Bacao (2012) sunt preocupați de disparitățile digitale europene, în intervalul de referință 2008-2010. Dachs și Pyka (2010) analizează factorii care infl uențează internaționalizarea inovației. Pinto (2009) studiază caracteristicile diversității inovării în cadrul Uniunii Europene. Moncada-Paternò-Castello și colab. (2010) discută despre sistemul de cercetare și dezvoltare corporativă din UE, în comparație cu cel din afara UE, în ceea ce privește performanța. Srholec (2009) discută despre impactul proprietății străine asupra cooperării în domeniul inovării. Anghelache, Niță și Badiu (2016) evaluează poziția și rolul remitențelor migranților în dezvoltarea economică a unei țări. Voigt și Moncada-Paternò-Castello (2012) evaluează impactul posibil al întreprinderilor mici și mijlocii cu creștere rapidă în domeniul cercetării și dezvoltării asupra structurii economice a Uniunii Europene la orizontul anului 2020. Barbosa și Faria (2011) sunt preocupate de diferențele instituționale în Europa în materie de inovații. Block (2012) analizează cazul


investițiilor în cercetare și dezvoltare în fi rme de familie și fondatoare. Onetti et.al. (2012) prezintă modele de afaceri competitive pentru noile fi rme bazate pe tehnologie. Bravo-Ortega și Marín (2011) dezvoltă relațiile dintre cercetare și dezvoltare și productivitate. Farole, Rodríguez-Pose și Storper (2011) analizează caracteristicile politicii de coeziune a UE.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

• Costurile cercetării și dezvoltării

Unul dintre obiectivele-cheie ale strategiei Uniunii Europene în domeniul creșterii activității de cercetare și dezvoltare îl reprezintă fi nanțarea. În Uniunea Europeană, strategia stabilită în 2010 până în 2020 a vizat obiective pe termen lung care preconizau o creștere anuală cu 3% a fi nanțării în acest domeniu. Cheltuielile globale în acest domeniu al cercetării și dezvoltării au fost de 284 mld. de euro în 2014, reprezentând o creștere de 3,4% față de anul anterior, fi iind cu 42% mai ridicată decât în anul 2004. În domeniul creșterii cercetării și dezvoltării Uniunea Europeană are în vedere ca pe această cale, să crească productivitatea muncii, să crească numărul de locuri de muncă oferite populației așa încât, prin rezultatul concret al creșterii produsului intern brut să se asigure și posibilitatea unei îmbunătățiri a condițiilor de evoluție în continuare a economiei în ansamblu ei, ca și a creșterii condițiilor de viață, în ultimă instanță a calității vieții. În anul 2012 s-a înregistrat o creștere de 2,01% față de 2010, iar în 2013 de 2,03% față de 2012, iar 2014, 2015, 2016 înregistrând în principiu aceeași rata de creștere, 2,10-2,20% față de perioadele anterioare. În ceea ce privește utilizarea rezultatelor dobândite în cercetare, s-a asigurat dezvoltarea și creșterea produsului intern brut în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, cu un accent mai ridicat în unele țări din estul și chiar centrul Europei, care desigur au avut un nivel mai redus al dezvoltării, dar care prin accesarea rezultatelor cercetării au dobândit o creștere mai intensă. Un studiu comparativ l-am efectuat între nivelul de creștere al cheltuielilor în domeniul cercetării și dezvoltării în Uniunea Europeană comparativ cu Japonia, Statele Unite și China (exceptând Hong Kong-ul). Constatăm că cel mai înalt ritm de creștere al cercetării și dezvoltării l-a înregistrat Japonia care a avut o creștere cuprinsă între 3,1% în 2004, menținându-se la 3,5-3,6% în 2013, 2014 și 2015. Statele Unite au urmat același trend, ușor crescător, cuprins între 2,5% al creșterii cheltuielilor din PIB în anul 2004 ajungând la 2,0 – 2,1% în 2015, 2016. China la rândul ei a înregistrat un ritm crescător mai ales din 2008 fi ind la același nivel al alocării din produsul intern brut egal cu al Statelor Unite. Uniunea Europeană a urmat un trend aproape constant, de 1,7% în 2004, ajungând la 2% în ultimii patru ani. Se constată că toate țările luându-le pe acestea ca țări individuale sau grup de state în cadrul Uniunii Europene, au acordat o atenție ridicată în ceea ce privește


creșterea alocărilor din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare. În fi gura 1 este reprezentată grafi c alocarea cheltuielilor din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare, iar în fi gura 2 se arată evoluția creșterii alocărilor din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare în perioada 2004-2015. Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în Produsul Intern

Brut, în perioada 2004-2014

Figura 1

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 135

Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în Produsul Intern

Brut, în perioada în anii 2004 și 2014 în Uniunea Europeană

Figura 2



Se constată că un ritm ridicat al utilizării din PIB a unor sume pentru cercetare și dezvoltare au înregistrat Finlanda, Suedia, Danemarca, Austria, Germania, Belgia, Slovenia, Franța, Republica Cehă, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Acestea au ajuns la rate de alocare de 3,3 – 3,4 %, iar în cazul Regatului Unit la aproximativ 2%. În cazul României constatăm că această alocare atât în 2004 cât și în 2014 a rămas constantă, de aproximativ 0,4% din Produsul Intern Brut. Este esențial faptul că, aproape toate statele Uniunii Europene, cu excepția Luxemburgului și Croației sau Finlandei și Suediei, au alocat fonduri sporite în 2014 față de 2004. România a rămas la un nivel constant, ceea ce presupune necesitatea unei creșteri a alocărilor respective.

• Personalul cuprins în cercetare și dezvoltare

Un element esențial în realizarea îmbunătățirii cercetării și dezvoltării îl reprezintă numărul de cercetători, inovatori, care sunt atrași în aceste domenii de maximă importanță, pentru dezvoltarea rezultatelor cercetării în Uniunea Europeană. Numărul cercetătorilor în Uniunea Europeană a crescut în anii din urmă, existând un număr de 1.760.000 de cercetători în 2014, care a marcat o creștere de 441.000 de cercetători, adică aproximativ 33,6% față de anul 2004. Din studiul personalului implicat în cercetare și dezvoltare, constatăm că 48% au fost concentrați în cercetarea în domeniul sectorului de afaceri, în domeniul învățământului superior, sau în domeniul altor sectoare importante din cadrul economiei naționale. Așa cum am arătat, în o serie de state cum ar fi Suedia, Olanda, Austria, Irlanda, Franța, Malta, Danemarca, s-a înregistrat un număr important de cercetători în toate aceste domenii. În contrast cu situația din aceste țări, în sectorul de stat din Bulgaria și România există un număr important de cercetători angrenați în activitate dintre cei care au această posibilitate, numai că numărul total al acestora este redus față de celelalte state. Analizând cercetarea și numărul de persoane cuprinse în principalele domenii de activitate constatăm că 67% dintre aceștia erau de gen masculin, iar cel al persoanelor de gen feminin fi ind la aproape jumătate din numărul personalului. În domeniul personalului cuprins în activitatea de cercetare și dezvoltare, constatăm că în Danemarca 2% din forța de muncă, în Finlanda 1,9% sau în Luxemburg erau persoane care activau în domeniul cercetării și dezvoltării. La nivelul Uniunii Europene, 28 de state, gradul de cuprindere în activitatea de cercetare era de 1,1% din totalul forței de muncă angajate. În România nivelul angrenării în totalul forței de muncă este de 0,3% ca și în Cipru, iar în Suedia de 1,6%. Un studiu pe grupe de vârstă, artă că în ultimii ani, a sporit numărul cercetătorilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani, numărul absolvenților de studii superiaore care s-au dedicat cercetării a ajuns


la 12,7‰ , desigur existând diferențe de la o țară la alta. În fi gura 3 se prezintă ponderea pe care o are rata de ocupare în timp complet de muncă, cu contract de muncă în domeniul cercetării.

Cercetători cu normă întreagă, pe sectoare de activitate, în anul 2014

(% din total)

Figura 3


S-au considerat patru domenii în această privință, respectiv, sectorul întreprinderilor din domeniul afacerilor, sectorul învățământ superior, sectorul guvernamental și sectorul non-profi t privat. Se constată că ponderea cea mai mare o deține angajarea în domeniul sectorului de afaceri și apoi sectorul învățământului superior în aceste țări. În România constatăm că trei domenii dețin ponderea


importantă, respectiv, cercetarea în domeniul afacerilor, cercetarea în domeniul învățământului superior și cercetarea susținută de guvern, activitatea de cercatare în domeniul privat fi ind practic, nesemnifi cativă. Studiul arată că ponderea cercetării în domeniul afacerilor este ridicată, în majoritatea țărilor dezvoltate cum sunt Suedia, Austria, Olanda, Franța, Malta, Germania și altele, fi ind ceva mai redusă în țări ca România, Bulgaria, Cipru, Croația, Grecia care mai au multe de întreprins pentru a ajunge la un standard ridicat al cercetării și ocupării forței de muncă în acest domeniu. În fugura 4 se prezintă numărul de absolvenți care lucrează în domeniul științei și tehnologiei, acesta fi ind reprezentat în promile și se referă la grupa de vârstă 20-29 de ani.

Numărul absolvenților din domeniul științei și tehnologiei, în anul 2014

(absolvenți terțiari în știință și tehnologie la 1 000 de persoane în vârstă de 20-29 ani)

Figura 4



Reține atenția faptul că în majoritatea statelor numărul bărbaților angajați în acest domeniu este net superior. Și în România sunt aproximativ 18‰ persoane de gen masculin angrenate în cercetare și în domeniul tehnologic și doar 13,5‰ din rândul femeilor. Unele țări cum sunt Luxemburg, Cipru, au o ocupare destul de redusă, simplu pentru că aceste țări nu au un nivel de dezvoltare economică prea substanțial și de aceea și ponderea lor este oarecum redusă. Datele pot fi adâncite constatându-se nivelul de cuprindere al absolvenților în aceste două domenii care dau sens și esență cercetării care stă la baza dezvoltării economice a fi ecărei țări.

• Inovația

Inovația este forma cea mai precisă în ceea ce privește dezvoltarea cercetării, care să asigure creșterea sustenabilă a statelor membre ale Uniunii Europene. Strategia Uniunii Europene stabilită, încurajează statele membre să urmeze o politică adecvată de sporire a inovației în toate domeniile, dar mai ales în cele de vârf ale economiei naționale. Aproape jumătate din întreprinderile membre ale Uniunii Europene arătau că în domeniul cercetării economice 48,9% o reprezentau inovațiile în perioada 2008-2010, care reprezenta un nivel de 3,9% din totalul cercetătorilor. Aproximativ un sfert dintre statele membre ale Uniunii Europene au activități organizate în domeniul inovației, acestea fi ind cu rezultate semnifi cative care s-au introdus în domeniul activității întreprinderilor economice. Pe totalul Uniunii Europene aproximativ 23,7% din întreprinderi au apelat și au introdus procesele inovative atât în domeniul unor activități, cât și în domeniul mai larg al economiei naționale. Din acest punct de vedere putem aprecia că în domeniul sistemului de implementare a inovațiilor, an de an, întreprinderile din domenii diverse de activitate și-au organizat propria activitate de inovație, au sprijinit în mod individual inovarea sau au atras proiectele inovative în activitatea economică. Aproximativ 6 din 10 proiecte de inovații au fost folosite în mod efi cient și comprtitiv fi ind implementate în activitatea marilor producători din fi ecare stat membru. 28,5% dintre antreprenorii din domeniul economic consideră important să atragă inovațiile și invențiile noi, așa încât să asigure creșterea competitivă și semnifi cativă a activității economice. Mai puțin de jumătate dintre aceste metode au o importanță deosebită, dar, constatăm că an de an, până în 2016, nivelul implementării inovațiilor în activitățile economico-sociale au ajuns la 51,2%. În tabelul 1, se prezintă proporția în care inovațiile au fost impelementate în activitatea economică. Este vorba de procentul întreprinderilor care au recurs la acestea, precum și la procentul inovațiilor antreprenoriale care și-au găsit utilizare și aplicare în domeniile economice.


Ponderea întreprinderilor inovatoare pe tipuri de implementare,

în perioada 2010-2012

Tabelul 1


În ceea ce privește România, constatăm că în 2010, 4,6% erau inovații atrase, iar din punct de vedere al proceselor de implementare logistică, de distribuție și așa mai departe acesta a crescut de la 31,6% la 69,3% în ceea ce privește utilizarea metodelor noi de creștere a proceselor economice. În fi gura 5, Metode pentru menținerea și creșterea competitivității în producție

și a procesului inovativ, este prezentat un grafi c care arată modul în care, procentual, acestea au fost utilizate în procesul de producție.


Metode pentru menținerea și creșterea competitivității în producție și/

sau a procesului inovativ după gradul de importanță, UE-28, 2010-2012

(% din toate întreprinderile inovatoare de produse și / sau procese)Figura 5


Sunt luate domenii ca designul, patentele, procesele, inovațiile, complexitatea bunurilor și serviciilor, ideea creșterii valorilor și avantajelor activității economice. • Analiza utilizării patentelor de fabricație

Patentele refl ectă inițiativa activității și a capacității de exploatare în potențialul economic al inovațiilor. În acest context, indicatorii utilizați arată un acces sporit al tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene la patentele de fabricație. Din totalul numărului de patente aplicate în Uniunea Europeană, 142,7 mii au fost utilizate în 2014, care a crescut de la 56,6 mii în 2010. Patentele utilizate au crescut an de an, asigurând astfel o sporire a efi cienței calității și rezultatelor activităților economice. Dintre statele membre, Germania are cel mai înalt procent de patente aplicabile în 2014, respectiv 20,7 mii (36,5% din totalul Uniunii Europene), urmată de Franța cu 9,1 mii, Italia 4,2 mii, Olanda 3,2 mii, Suedia 3,4 mii. Și unele state ne-membre au procent ridicat de utilizare a patentelor de fabricație, cum este cazul Statelor Unite - 36,8 mii, Japonia- 21,3 mii, urmată de China – 7,5 mii sau Coreea de Sud - 6,8 mii. Relativ la numărul populației, numărul de patente este ridicat în Suedia, Finlanda, Danemarca sau Austria care au un număr de patente ridicat, comparat prin raportare la numărul populației din Uniunea Europeană. Patentele aplicate în domeniul informațiilor și comunicațiilor tehnologice reprezintă o treime, aproape 32% din totalul celor utilizate în


perioada 2012-2016. Numărul acestora a crescut și va crește în continuare ca urmare a dezvoltării sistemului informațional, al comunicațiilor în domeniul tehnologic. Astfel în o serie de state membre ale Uniunii Europene întâlnim un record de patente aplicate cum sunt Germania, Franța, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Italia, Finlanda care au peste 500 de aplicații. Alte state membre ale Uniunii Europene au un număr mai redus de patente aplicate acestea ținând seama și de anvergura pe care o are dezvoltarea economică a acestor state. Numărul acestor patente aplicate în statele ne-membre ale Uniunii Europene a fost sufi cient de mare, de exemplu în Statele Unite – 11,9 mii, în Japonia – 7,6 mii, în China și Coreea de Sud înregistrându-se procente mai ridicate decât în statele membre ale Uniunii Europene și chiar al Germaniei. În fi gura 6 sunt prezentate patentele aplicate în perioada 2000-2014, ca structură la un milion de cetățeni.

Cereri de brevetare către OEB, 2004 și 2014 (pe milion de locuitori)

Figura 6



Iată, pe primele locuri se clasează și în 2004 și în 2014, existând un ritm crescător, Suedia, Finlanda, Germania, Danemarca, Austria, Olanda, Franța sau Belgia. În Luxemburg ca și în Germania sau Olanda numărul patentelor aplicate în 2014 a fost inferior celor utilizate și implementate în anul 2004. În ceea ce privește România, constatăm că în 2004, ori nu există date ori fi ind mai sinceri, nivelul de aplicare a patentelor în acet domeniu a fost redus, ajungând la circa 2 procente în 2014. De asemenea, în fi gura 7 se prezintă grafi c aplicarea patentelor în domeniul informației și comunicațiilor. Acesta se referă la numărul de astfel de patente utilizate.

Cereri de brevet la OEP - TIC, 2012 (număr)

Figura 7



La nivelul Uniunii Europene nivelul a fost de 10.367 pe total, din care Germania implementa 4.787, Franța 2.693, urmând apoi în ordine, Marea Britanie, Olanda, Italia, Finlanda. În ceea ce privește situația României, constatăm că aceasta a implementat doar 10-15 patente annual, din 2012 până în 2016. Comparativ cu statele non-membre, constatăm că cele patru, Statele Unite ( 11.933 patente), Japonia (7.581 patente), China (3.299 patente), Coreea de Sud ( 3.170 patente) sau situat net deasupra întregii comunități a Uniunii Europene, din punct de vedere al utilizării patentelor de fabricație.

Concluzii

În ceea ce privește studiul efectuat, în legătură cu evoluția științei, constatăm în primul rând o creștere a nivelului de cercetare și dezvoltare, a angrenării unui număr de personal din ce în ce mai mare în aceste domenii, creșterea inovațiilor și a patentelor aplicate în activitatea social-economică. Se constată că nivelul cercetării și al dezvoltării a cuprins ponderi din ce în ce mai ridicate care au asigurat o îmbunătățire a calității producției, a îmbunătățirii managementului economic, social și administrativ, asigură un acces neîngrădit la informații și capacitatea de documentare foarte ridicată. Cifrele analizate relevă preocuparea Uniunii Europene ca prin strategia pentru ultimul deceniu 2010-2020, în acest domeniu, să se atingă scopul și să asigure o implementare net superioară a rezultatelor cercetării și inovării în activitatea economică. Articolul evidențiază preocuparea Uniunii Europene de a perfectiona cercetarea și dezvoltarea în statele membre, care să permită inițierea de proiecte comune de anvergură.

Bibliografi e

1. Akçomaka, I. S. and ter Weel, B. (2009). Social capital, innovation and growth: Evidence from Europe. European Economic Review, 53 (5), 544-567

2. Anghelache, C., Manole, A., Anghel, M. G. and Popovici, M. (2016). Human resources: their role and development in the national economy. Romanian

Statistical Review Supplement, 4, 59-65 3. Anghelache, C., Niță, G. and Badiu, A. (2016). Migrants remittances – an important

and stable source of external funds, in the economic development of a country, Romanian Statistical Review, Supplement, 12, 83-90

4. Barbosa, N. and Faria, A. P. (2011). Innovation across Europe: How important are institutional differences?. Research Policy, 40 (9), 1157-1169

5. Block, J. H. (2012). R&D investments in family and founder fi rms: An agency perspective. Journal of Business Venturing, 27 (2), 248-265

6. Bravo-Ortega, C. and Marín, A. G. (2011). R&D and Productivity: A Two Way Avenue?. World Development, 39 (7), 1090-1107

7. Buesaa, M., Heijsa, J. and Baumert, T. (2010). The determinants of regional innovation in Europe: A combined factorial and regression knowledge production function approach. Research Policy, 39 (6), 722-735


8. Cincera, M. and Veugelers, R. (2013). Young leading innovators and the EU’s R&D intensity gap. Economics of Innovation and New Technology, 22 (2), 177-198

9. Cruz-Jesus, F., Oliveira, T. and Bacao, F. (2012). Digital divide across the European Union. Information & Management, 49 (6), 278-291

10. Dachs, B. and Pyka, A. (2010). What drives the internationalisation of innovation? Evidence from European patent data. Economics of Innovation and

New Technology, 19 (1), 71-86 11. Farole. T., Rodríguez-Pose, A. and Storper, M. (2011). Cohesion Policy in the

European Union: Growth, Geography, Institutions. Journal of Common Market

Studies, 49 (5), 1089–1111 12. Isaic-Maniu, A., Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2007). Evoluţii în

activitatea de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI). Revista Română de Statistică, Supliment, decembrie 2007, 10-17

13. Moncada-Paternò-Castello, P. et al. (2010). Does Europe perform too little corporate R&D? A comparison of EU and non-EU corporate R&D performance. Research Policy, 39 (4), 523-536

14. Onetti, A., Zucchella, A., Jones, M. V. and McDougall-Covin, P. P. (2012). Internationalization, innovation and entrepreneurship: business models for new technology-based fi rms. Journal of Management & Governance, 16 (3), 337–368

15. Pinto, H. (2009). The Diversity of Innovation in the European Union: Mapping Latent Dimensions and Regional Profi les. European Planning Studies, 17 (2), 303-326

16. Rodríguez-Pose, A. (2008). Research and Development, Spillovers, Innovation Systems, and the Genesis of Regional Growth in Europe. Regional Studies, 42 (1), 51-67

17. Srholec, M. (2009). Does foreign ownership facilitate cooperation on innovation? Firm-level evidence from the enlarged European Union. The European Journal of Development Research, 21 (1), 47–62

18. Voigt, P. and Moncada-Paternò-Castello, P. (2012). Can Fast Growing R&D-Intensive Smes Affect the Economic Structure of the Eu Economy?: A Projection to the Year 2020. Eurasian Business Review, 2 (2), 96–128

*** Eurostat - Key fi gures on Europe 2016


ANALYSIS OF THE EUROPEAN UNION’S SCIENCE AND TECHNOLOGY STRATEGY

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of Bucharest

Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Andreea – Ioana MARINESCU Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies

Maria MIREA PhD Student ([email protected])


Abstract

In this article, the authors have explored how the European Union

and the Member States are working towards the development of science,

technology and innovation, in order to improve the quality of economic

activity. In this context, the provisions of the European Union Strategy until

2020, launched in October 2010, are analyzed. The focus is on presenting

the data on the spending of the European Union and each Member State in

the fi eld of research and development. To be relevant, these data are also

compared with the indicators in this area of other high-standard economies

such as the U.S., Japan and China. As a result, the largest share of R & D

spending in the Gross Domestic Product is recorded by Japan, around 4.0-

4.2% in the period 2013-2016. In all EU Member States, spending on research

and development increased year-on-year from 2004 to 2014, as shown by

graphical representation. Data was provided on the staff involved in this

activity in the European Union as well as in each Member State.

Keywords: research, innovation, science, strategy, innovative union

JEL Classifi cation: O31, O32

Introduction

EU statistics on science, technology and innovation cover a suffi ciently important range, being called R & D activity. In this respect, the development of innovation, science and technology implies a better and more consistent use of human resources. Science is part of the development of society. Only through the development of science, ie innovation, inventions, in all fi elds is provided the foundation for the economic progress of each country. Europe has a long tradition of research and innovation, with many prestigious and high-effi ciency projects in the industrial, biology, pharmaceutical, telecommunication or aerospace industries. As a rule, R & D is always considered to be the tip of


the lance that is behind the economic growth and the increase of the number of places both in the fi eld of creation and in the fi eld of economic activity. However, expanding the infl uence of research in the economic sphere ensures

the protection of the environment, the international business environment, and

the improvement of the quality of the products made in all fi elds, especially in

the fi eld of medicine, which ensures, through the progress achieved, a much

higher state of health people in each country. In October 2010, the European

Union launched the development program by 2020, the program called the

Innovation Union, which aims to develop the research climate in the fi elds of

energy, food security, health and the quality of life of the population. In the

European Union, innovations are monitored and implemented through this

Innovative Union. In this fi eld, non-EU countries have also been attracted,

considering, on the one hand, the possibility of attracting other countries to

the European Union, or attracting other specialists, other specialists, other

countries that have a tradition in this area.

Literature review

Buesaa, Heijsa, and Baumert (2010) analyze the determinants of

regional innovation in Europe. Isaic-Maniu, Anghelache, Mitruţ, and Voineagu

(2007) analyze the evolution of research, development and innovation activity

in Romania. Akçomaka and ter Weel (2009) develop on social capital,

innovation and growth in Europe. Cincera and Veugelers (2013) analyze the

young leading innovators in correlation with the European Union’s Research

and Development intensity gap. Rodríguez-Pose (2008) evaluates the impact

of research and development, spillovers, innovation systemson the regional

growth in Europe. Cruz-Jesus, Oliveira, and Bacao (2012) are preoccupied by

the European digital disparities, across the reference interval 2008-2010. Dachs

and Pyka (2010) analyze the factors that infl uence the internationalisation of

innovation. Pinto (2009) studies the characteristics of innovation diversity

within the European Union. Moncada-Paternò-Castello et al. (2010) discuss

on the corporate research and development system in the EU, compared to the

non-EU one, in terms of performance. Srholec (2009) discusses on the impact

of foreign ownership on cooperation in innovation issues. Anghelache, Niță,

and Badiu (2016) evaluate the position and role of migrants remittances in

the economic development of a country. Voigt and Moncada-Paternò-Castello

(2012) evaluate the possible impact of fast growing R&D-Intensive small and

medium enterprises on the economic structure of the European Union at the

horizon of 2020. Barbosa and Faria (2011) are preoccupied by the institutional

differences across Europe in matters regarding innovations. Block (2012)

analyzes the case of Research & Development investments in family and


founder fi rms. Onetti et.al. (2012) present competitive business models for new technology-based fi rms. Bravo-Ortega and Marín (2011) develop on the relationships between Research & Development and Productivity. Farole, Rodríguez-Pose, and Storper (2011) analyze the characteristics of the EU cohesion policy.

Research methodology, data, results and discussions

• Research and development costs

One of the key objectives of the European Union’s strategy for increasing research and development is funding. In the European Union, the strategy set in 2010 by 2020 was targeted at long-term objectives which foresaw an annual 3% increase in funding in this area. Global R & D spending amounted to € 284 billion in 2014, up 3.4% year-on-year, up 42% higher than in 2004. In the fi eld of research and development growth The European Union intends in this way to increase labor productivity and to increase the number of jobs offered to the population so that the concrete result of the growth of the gross domestic product will also ensure the possibility of improving the conditions of further development of the economy as a whole, as well as increasing living conditions, ultimately the quality of life. In 2012, there was an increase of 2.01% compared to 2010 and in 2013 by 2.03% as compared to 2012 and by 2014, 2015, 2016, basically the same growth rate, 2.10-2.20% compared to previous periods. As regards the use of research results, gross domestic product growth and growth has been ensured in most European Union countries with a stronger focus on some eastern and even central European countries, of course with a lower level of development , but which, by accessing the research results, have gained more intense growth. A comparative study was carried out between the level of R & D spending in the European Union compared to Japan, the United States and China (excluding Hong Kong). We fi nd that Japan’s highest growth rate of R & D has risen from 3.1% in 2004 to 3.5-3.6% in 2013, 2014 and 2015. The United States the same trend, slightly rising, ranging from 2.5% of GDP growth in 2004 to 2.0-1.2% in 2015, 2016, followed. China, for its part, rose steadily in 2008 being at the same level of gross domestic product allocation equal to that of the United States. The European Union has followed an almost constant trend of 1.7% in 2004, reaching 2% over the last four years. It is noted that all countries taking these as individual countries or a group of countries within the European Union have paid great attention to increasing R & D allocations for R & D. Figure 1 graphically represents the allocation of R & D spending for R & D and Figure 2 shows the evolution of R & D allocations for R & D over the period 2004-2015.


The share of R & D expenditures in the Gross Domestic Product in

2004-2014

Figure 1

Source: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, p. 135

The share of R & D expenditures in the Gross Domestic Product in the

years 2004 and 2014 in the European Union

Figure 2



It is noted that Finland, Sweden, Denmark, Austria, Germany, Belgium, Slovenia, France, the Czech Republic, the Netherlands, the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland recorded a high rate of R & D spending. They have reached allocation rates of 3.3-3.4%, and in the UK around 2%. In the case of Romania, we fi nd that this allocation in both 2004 and 2014 remained constant, of about 0.4% of the Gross Domestic Product. It is essential that almost all EU Member States, with the exception of Luxembourg and Croatia or Finland and Sweden, have allocated more funds in 2014 than in 2004. Romania has remained at a constant level, which implies the need for an increase in these allocations.

• Staff in research and development

An essential element in achieving R & D is the number of researchers, innovators, who are attracted to these areas of greatest importance for the development of research results in the European Union. The number of researchers in the European Union has increased in the last few years, with 1,760,000 researchers in 2014, an increase of 441,000 researchers, or about 33,6% over 2004. From the study of the staff involved research and development, we fi nd that 48% were concentrated in business sector research, in higher education, or in other key sectors of the national economy. As we have seen, in a number of countries such as Sweden, the Netherlands, Austria, Ireland, France, Malta, Denmark, there has been a signifi cant number of researchers in all these areas. In contrast to the situation in these countries, in the state sector in Bulgaria and Romania there is a large number of researchers engaged in activity among those who have this possibility, but their total number is reduced compared to the other states. Analyzing the research and the number of people in the main fi elds of activity, we fi nd that 67% of them were of the same gender and that of the females being almost half of the staff. In R & D staff, we fi nd that 2% of the workforce in Denmark, 1.9% in Finland, or in Luxembourg were R & D. At the European Union level, 28 states, the extent of research activity was 1.1% of total employment. In Romania, the level of engagement in the total labor force is 0.3% as in Cyprus, and in Sweden by 1.6%. An age group study, an art that in recent years has increased the number of researchers aged 20-29, the number of graduate graduates dedicated to research has reached 12.7 ‰, of course there are differences from one country to another. Figure 3 shows the share of the full-time occupation rate with a labor contract in the fi eld of research.


Full-time researchers by sectors of activity in 2014 (% of total)

Figure 3


Four areas were considered in this regard, namely the business sector, the higher education sector, the government sector and the private non-profi t sector. It is noted that the highest share is occupied in the business sector and then the higher education sector in these countries. In Romania we fi nd that three areas have the important share of research in the fi eld of business, research in the fi eld of higher education and government-supported research, the research activity in the private fi eld being practically insignifi cant. The study shows that the share of business research is high in most developed countries such as Sweden, Austria, the Netherlands, France, Malta, Germany


and others, being somewhat lower in countries such as Romania, Bulgaria, Cyprus, Croatia and Greece much to undertake to achieve a high standard of research and employment in this area. Fugue 4 shows the number of graduates working in science and technology, this being represented in promiles and refers to the age group of 20-29 years.

Number of graduates in science and technology in 2014 (tertiary science and technology graduates from 1 000 people aged 20-29)

Figure 4


Please note that in most countries the number of men employed in this area is signifi cantly higher. And in Romania there are about 18 ‰ men in the research and technological fi eld and only 13.5 ‰ among women. Some


countries, such as Luxembourg, Cyprus, have a rather low occupation, simply because these countries do not have a very substantial level of economic development and therefore their share is somewhat reduced. The data can be deepened by determining the level of graduate engagement in these two areas that give meaning and essence to the research that underpins the economic development of each country.

• Innovation

Innovation is the most accurate form of research development to ensure the sustainable growth of the Member States of the European Union. The EU’s established strategy encourages Member States to pursue an appropriate policy of enhancing innovation in all areas, but especially at the cutting edge of the national economy. Almost half of the EU member states showed that in the fi eld of economic research 48.9% represented innovations in 2008-2010, which represented 3.9% of the total number of researchers. Approximately one quarter of the EU Member States have organized innovation activities, with signifi cant outcomes that have been introduced in the fi eld of business activity. Of the total of the European Union, approximately 23.7% of enterprises have appealed and introduced innovative processes both in the fi eld of activities and in the wider fi eld of the national economy. From this point of view, we can appreciate that in the area of the innovation implementation system, enterprises from various fi elds of activity organized their own innovation activity, individually supported innovation or attracted innovative projects in economic activity. Approximately 6 out of 10 innovation projects have been used effectively and comprehensively, being implemented in the work of the major producers in each Member State. 28.5% of entrepreneurs in the economic fi eld consider it important to attract new innovations and inventions so as to ensure a competitive and signifi cant increase in economic activity. Less than half of these methods are of particular importance, but we fi nd that by 2016 the level of implementation of innovations in economic and social activities reached 51.2%. Table 1 shows the extent to which innovations have been implemented in economic activity. It is the percentage of enterprises that have recourse to them, as well as the percentage of entrepreneurial innovations that have found their use and application in the economic fi elds.


Share of innovative enterprises by type of implementation, 2010-2012

Table 1


As far as Romania is concerned, we fi nd that in 2010, 4.6% were attracted innovations, and from the point of view of logistics, distribution, and so on, it increased from 31.6% to 69.3% with regard to the use of new methods of increasing economic processes. Figure 5, Methods for Maintaining and Enhancing Competitiveness in Production and Innovative Process, presents a graph showing how the percentage was used in the production process.


Methods for Maintaining and Enhancing Competitiveness in Production

and / or Innovative Process by Importance, EU-28, 2010-2012 (% of all innovative product and / or process enterprises)

Figure 5


Fields are taken for design, patents, processes, innovations, complexity of goods and services, the idea of increasing the values and benefi ts of economic activity.

• Analysis of the use of manufacturing patents

The patents refl ect the initiative of exploitation activity and capacity in

the economic potential of innovations. In this context, the indicators used show

increased access of all EU Member States to manufacturing patents. Of the total

number of patents applied in the European Union, 142.7 thousand were used in

2014, which increased from 56.6 thousand in 2010. The patents used increased

annually, thus ensuring an increase in the effi ciency of the quality and results of

the activities economic. Among the Member States, Germany has the highest

percentage of patents applicable in 2014, namely 20.7 thousand (36.5% of the total European Union), followed by France by 9.1 thousand, Italy 4.2 thousand, the Netherlands 3, 2 thousand, Sweden 3,4 thousand. And some non-member countries have a high percentage of use of manufacturing patents, such as the United States - 36.8 thousand, Japan - 21.3 thousand, followed by China - 7.5 thousand or South Korea - 6.8 thousands. In terms of population, the number of patents is high in Sweden, Finland, Denmark or Austria, with a high number of patents compared to the population of the European Union. Applied patents in the fi eld of information and technological communications represent a third,


almost 32% of the total used in 2012-2016. Their number has increased and will further increase as a result of the development of the information system, of the technological communications. Thus, in a number of EU Member States, we have a record of applied patents such as Germany, France, Great Britain, Sweden, Holland, Italy, Finland, which have over 500 applications. Other Member States of the European Union have a lower number of patents applied to them, also taking into account the extent of their economic development. The number of these patents applied in non-EU countries was high enough, for example in the United States - 11.9 thousand, in Japan - 7.6 thousand, in China and South Korea registering higher percentages than in the Member States of the European Union and even in Germany. Figure 6 shows patents applied over the period 2000-2014 as a structure for one million citizens.

Patent applications to the EPO, 2004 and 2014 (per million inhabitants)Figure 6



Here are the top places in 2004 and 2014, with Sweden, Finland, Germany, Denmark, Austria, Holland, France or Belgium rising. In Luxembourg as well as in Germany or the Netherlands, the number of patents applied in 2014 was lower than those used and implemented in 2004. As far as Romania is concerned, we fi nd that in 2004, there are no data or more sincere, the level of patent application in that domain was reduced, reaching about 2 percent in 2014. Figure 7 also shows graphically applying patents in the fi eld of information and communications. It refers to the number of such patents used.

Patent applications at EPO - ICT, 2012 (number)

Figure 7


At the European Union level, the level was 10,367 per total, of which Germany implemented 4.787, France 2,693 followed by Great Britain,


Holland, Italy, Finland. Regarding Romania’s situation, we fi nd that it has implemented only 10-15 annual patents from 2012 to 2016. Compared with non-member states, we fi nd that the four United States (11,933 patents), Japan (7,581 patents) China (3,299 patents), South Korea (3,177 patents) or located net above the entire community of the European Union, from the point of view of the use of manufacturing patents.

Conclusions

Regarding the study carried out in relation to the evolution of science, we fi rst notice an increase in the level of research and development, the engagement of an increasing number of staff in these fi elds, the increase of the innovations and the patents applied in the activity social and economic. It is noted that the level of research and development included ever higher weightings that ensured improved production quality, improved economic, social and administrative management, ensure unrestricted access to information and high documentation capability. The fi gures analyzed reveal the European Union’s concern that the strategy for the last decade 2010-2020 in this area is to achieve the goal and ensure a superior implementation of the results of research and innovation in the economic activity. The article highlights the European Union’s concern to improve research and development in the Member States, allowing for the launch of large-scale joint projects.

References

1. Akçomaka, I. S. and ter Weel, B. (2009). Social capital, innovation and growth: Evidence from Europe. European Economic Review, 53 (5), 544-567

2. Anghelache, C., Manole, A., Anghel, M. G. and Popovici, M. (2016). Human resources: their role and development in the national economy. Romanian

Statistical Review Supplement, 4, 59-65 3. Anghelache, C., Niță, G. and Badiu, A. (2016). Migrants remittances – an important

and stable source of external funds, in the economic development of a country, Romanian Statistical Review, Supplement, 12, 83-90

4. Barbosa, N. and Faria, A. P. (2011). Innovation across Europe: How important are institutional differences?. Research Policy, 40 (9), 1157-1169

5. Block, J. H. (2012). R&D investments in family and founder fi rms: An agency perspective. Journal of Business Venturing, 27 (2), 248-265

6. Bravo-Ortega, C. and Marín, A. G. (2011). R&D and Productivity: A Two Way Avenue?. World Development, 39 (7), 1090-1107

7. Buesaa, M., Heijsa, J. and Baumert, T. (2010). The determinants of regional innovation in Europe: A combined factorial and regression knowledge production function approach. Research Policy, 39 (6), 722-735

8. Cincera, M. and Veugelers, R. (2013). Young leading innovators and the EU’s R&D intensity gap. Economics of Innovation and New Technology, 22 (2), 177-198

9. Cruz-Jesus, F., Oliveira, T. and Bacao, F. (2012). Digital divide across the European Union. Information & Management, 49 (6), 278-291


10. Dachs, B. and Pyka, A. (2010). What drives the internationalisation of innovation? Evidence from European patent data. Economics of Innovation and

New Technology, 19 (1), 71-86 11. Farole. T., Rodríguez-Pose, A. and Storper, M. (2011). Cohesion Policy in the

European Union: Growth, Geography, Institutions. Journal of Common Market

Studies, 49 (5), 1089–1111 12. Isaic-Maniu, A., Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2007). Evoluţii în

activitatea de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI). Revista Română de Statistică, Supliment, decembrie 2007, 10-17

13. Moncada-Paternò-Castello, P. et al. (2010). Does Europe perform too little corporate R&D? A comparison of EU and non-EU corporate R&D performance. Research Policy, 39 (4), 523-536

14. Onetti, A., Zucchella, A., Jones, M. V. and McDougall-Covin, P. P. (2012). Internationalization, innovation and entrepreneurship: business models for new technology-based fi rms. Journal of Management & Governance, 16 (3), 337–368

15. Pinto, H. (2009). The Diversity of Innovation in the European Union: Mapping Latent Dimensions and Regional Profi les. European Planning Studies, 17 (2), 303-326

16. Rodríguez-Pose, A. (2008). Research and Development, Spillovers, Innovation Systems, and the Genesis of Regional Growth in Europe. Regional Studies, 42 (1), 51-67

17. Srholec, M. (2009). Does foreign ownership facilitate cooperation on innovation? Firm-level evidence from the enlarged European Union. The European Journal of Development Research, 21 (1), 47–62

18. Voigt, P. and Moncada-Paternò-Castello, P. (2012). Can Fast Growing R&D-Intensive Smes Affect the Economic Structure of the Eu Economy?: A Projection to the Year 2020. Eurasian Business Review, 2 (2), 96–128



Specifi c Approaches to yhe Methodology of the Industrial Production Index Calculation at

County Level

Viorel ŢARCĂ, PhD. ([email protected])

Statistics Directorate of Iaşi County

Abstract Industrial production index is an extremely important statistical

indicator, which should refl ect as faithfully as possible the actual variations of the industrial production volume evolution, both at the national level and in each self-governing territorial unit. Considering the high number of mainly theoretical approaches to the study of these methodologically complex issues, this paper aims at describing the theoretical aspects in a logically structured manner, while referring in a consistent manner to the main practical steps that need to be taken. The fi nal goal is to disseminate statistical indicators that satisfy the information needs of all categories of benefi ciaries. At the same time, one should also bear in mind that the statistical information about the short-term evolution of this industrial indicator must be provided in a consistent manner for all the European Union member states. In our paper, special emphasis is laid on ensuring an adequate sample representativeness level, both from the viewpoint of the number, structure and value of the industrial products composing it, seen through the eyes of families (CAEN Rev. 2 and PROD1), and from the viewpoint of the reporting businesses, mainly as concerns their turnover percentage in the self-governing territorial unit under consideration, in the year used as reference reporting year. Key words: industrial production index, turnover, average monthly production, average selling price, PRODROM and CAEN Rev. 2 classifi cations.JEL Classifi cation: L11, L16

1. Introduction The industrial production index determines the production results or volume and it aims at identifying production volume variations over a time period determined in reference to a time period considered the reposting basis. Industrial production indices measure its evolution overall, on sections (extractive industry, manufacturing industry and electricity, heating, gas, hot water and air conditioning production and supply), CAEN Rev. 2 divisions (05÷35 divisions, excluding group 353) and large industrial groups


(intermediate supplies industry, capital goods industry, durable goods industry, current goods industry and energy industry). The issue of specifi c industrial production index (IPI) calculation methodologies has gained a very important place lately, especially due to the need of harmonization with the European Union laws and practices. Thus, researchers produced a series of studied focused mainly on a purely theoretical approach, designed to contribute to a better understanding of the statistical notions involved in the analysis of this complex phenomenon (Alexevici et al, 2010, Pârţachi and Cara, 2012).

The object of our statistical research is both the value indicators on

the industrial production achieved, on the products delivered to both domestic

and foreign consumers, on the whole set of industrial products and services

provided by businesses over a particular time period, using their own and their

clients’ raw material (lohn system).

The industrial products and services classifi cation (PRODROM) used

to collect the industrial production data (CAEN Rev. 2 sections: B, C and D)

is fully harmonized with the EU classifi cation, namely the PRODCOM list.

The businesses which provide data on their industrial production on a

monthly basis, in the statistical research – Short-term industry indicators, make

up a representative group of companies with their business object in the industrial

sector, i.e. all the companies with more than 50 employees, and a partial group

of companies with 4 to 49 employees, which were selected to ensure 90%

representativeness of the whole industry and at least 80% representativeness of

the CAEN Rev.2 division, from the standpoint of their turnover.

2. Material and Method

The Laspeyres weighting system is used to calculate the group indices

of industrial production, the industrial production volume variation being

weighted with the basic level of the qualitative factor, i.e. the average price of

the products in the year set as reporting standard (U.N.S.D, 2010).

According to the industrial production index calculation methodology

approved by the order no. 231 / 27.05.2002 of the National Statistics Institute

(I.N.S.) chairman, the aggregation of the primary industrial production indices

is done by a system of successive weightings, where the fi rst aggregation level

uses the average unit price of the product, and the superior levels (divisions)

rely on gross value added at factor costs (VABCF). Both weighting elements

are those reported for the year set as reporting standard.

Traditionally, when each industrial product is reported and registered in

quantitative units of measurement (kg, tons, m2, m3, pieces, thousands of kWh,

Gcal, etc.), the industrial production volume is determined according to the formula:


100

100

101

0/1 ⋅

⋅

⋅

=

∑

∑

=

=

k

iii

k

iii

Q

PQ

PQI (1)

where: Qi1 = quantity of product i manufactured in the current period Qi0 = quantity of product i manufactured in the reference period Pi0 = average price of product i in the reference period The average price pertaining to the reference year for each industrial product „i” in the sample is calculated using the following formula:

)int( 000

00

iii

ii LmatLextL

VP

++= (2)

where: Vi0 = value of product i manufactured in the reference period (year) Linti0 = physical production of product i delivered in the country in the reference period Lexti0 = physical production of product i delivered outside the country in the reference period Lmati0 = physical production of product i manufactured with the clients’ material in the reference period

However, in practice, depending on the units of measurement used in the monthly statistical research of short-term industry indicators (IND TS) for each basic PRODROM product in the sample, one may distinguish between two different approaches to industrial production: A. Value-based, specifi c to (PRODROM) products / families of

products – control series (PROD1) the production of which is reported directly

in monetary units (lei); in this situation, after its aggregation on divisions, the

value-based volume of industrial production will be defl ated by adjusting it

using the industrial production price index (IPPI) with fi xed monthly base, at

national level, communicated by the National Statistics Institute;

1000/1

1

11

⋅

⋅

=

∑=

IPPI

PQPRODVAL

v

iii

(3)

where: Qi1 = quantity of product i manufactured in the current period Pi1 = average price of product i in the current period IPPI1/0 = industrial production price index at national level in the current month as compared to the corresponding month in the reference year


B. Physical, specifi c to (PRODROM) products / families of products

(PROD1) the production of which is expressed in quantitative units of

measurement (kg, tons, m2, m3, pieces, thousands of kWh, Gcal, etc.); in

this case, for revaluation purposes, the average price set for each family of

products (PROD1) in the reference year will be used as weighting element of

the physical production volume of each month.

∑=

⋅=

f

iii PQPRODFIZ

1

01 (4)

where: Qi1 = quantity of product i manufactured in the current periodPi0 = average price of product i in the reference period

The next step will consist of combining the two industrial production

components described above (value-based and physical) at the level of each

CAEN Rev. 2 division (05÷35, excluding group 353), thus obtaining the

value-based volume of industrial production of the current period, expressed

as the average prices of each family of PROD1 products in the reference

period (reference year). One may thus distinguish between 3 cases specifi c

to the data aggregation process at division level, namely: divisions in which

industrial production is expressed solely by physical means (for instance, 10,

11, 13, 21, 24, etc.), solely by value-based means (for instance, 18, 26 and 32)

and by mixed means, with a physical component and a value-based one (for

instance, 15, 25, 28, 29, etc.).

The value-based volume of industrial production calculated for the

current month will be considered in relation to the average monthly production

of the reference year (PRODMEDIE)reference month distinctly for each CAEN

Rev. 2 division under survey, at the level of the products included in the sample.

The result will then be adjusted depending on the relative importance of each

division in the overall industry, according to the gross value added (VABCF) at factor costs in the reference year. At county level, the turnover (CA) of the

reference year, detailed according to the percent held by each division, may be

used as weighting factor. A similar procedure will apply to the analyzed month

of the current year and to the corresponding month of the previous year, in the

case of each CAEN Rev. 2 division, by means of the following calculation

formulas:

- for the analyzed month of the current year:

yearreferencejmonthyearreference

monthyearcurrentDivision

earmonthreferenceyrmonthcurrentyea DivisionVABCFMEDIEPROD

PRODFIZPRODVALI j )(%

)(

)(/ ⋅

+=

(5)

- for the corresponding month of the previous year:


yearreferencejmonthyearreference

yearmonthpreviousDivision

monthyearreferencemonthyearprevious DivisionVABCFMEDIEPROD

PRODFIZPRODVALI j )(%

)(

)(/ ⋅

+=

(6)

The general index, which characterizes the overall industrial production volume variation in the current month (or the corresponding month of the previous year) in relation to the average level of the indicator determined in the reference period, for the entire industry, is calculated by summing up the aforementioned fi xed base indices (formulas 5 and 6) for each

CAEN division.

- for the analyzed month of the current year:

∑=

=n

j

Division

monthyearreferencemonthyearcurrentindustryTotal

monthyearreferencemonthyearcurrentjII

1

// (7)

- for the corresponding month of the previous year:

∑=

=n

j

Division

monthyearreferencemonthyearpreviousindustrieTotal

monthyearreferencemonthyearpreviousjII

1

//

(8)

The industrial production index quantifying the changes occurred in

the evolution of the production volume in the analyzed month of the current

year as compared to the similar month of the previous year is determined for

each division as the ratio of the two fi xed base indices described above in the

(5) and (6) formulas, namely:

100/

/

/ ⋅=j

j

j

Division

monthyearreferencemonthyearprevious

Division

monthyearreferencemonthyearcurrentDivision

monthyearpreviousmonthyearcurrentI

II (9)

The general index, which characterizes the overall industrial production

volume variation in the current month as compared to the corresponding

month of the previous year, for the entire industry, is calculated in the same

manner, in relation to the fi xed base indices in the (6) and (7) formulas:

100/

/

/ ⋅=industryTotal

monthyearreferencemonthyearprevious

industryTotalmonthyearreferencemonthrcurrentyeaindustryTotal

monthyearpreviousmonthyearcurrent I

II (10)

In order to determine the aggregated industrial production volume

indices for the current quarter / year in relation to the corresponding period of

the previous year, the simple arithmetic mean of the monthly indices calculated

by means of the (9) and (10) formulas is used in practice:

a) for each CAEN division:

- for a quarter:

3

3

1

/

./

∑== i

Division

rmonthpreviousyarmonthcurrentyeaDivision

quarteryearpreviousryearquartecurrent

j

iij

II (11)


- for a year:

12

12

1

/

/i

Division

armonthpreviousyermonthcurrentyeaDivision

yearpreviousyearcurrent

j

ii

j

I

I (12)

(12)

b) combined, for the entire industry: - for a quarter:

3

3

1/

./

∑== i

industryTotalarmonthpreviousyermonthcurrentyea

industryTotalquarteryearpreviousquarteryearcurrent

iiI

I (13)

- for a year:

12

12

1

/

/i

industryTotal

armonthpreviousyermonthcurrentyeaDivision

yearpreviousyearcurrent

ii

j

I

I (14) (14)

3. Industrial Production Index for Iaşi County 3.1. Sample Preparation and Sample Representativeness Checking In order to prepare and check the representativeness of the elements sampled from the analyzed group, we combined the databases generated on a monthly basis by the IND TS application for the years 2015 and 2016, detailed for each calendar month, for each basic PRODROM product code and for each industrial manufacturer included in the research. The comparability in time of the data about the industrial production volume evolution was ensured by the aggregation of the basic products specifi c

to each PRODROM code in “PROD1” families of products. This enabled us

to achieve higher levels of the control series type.

Depending on their specifi c share in the whole Iaşi County industry, on

their continuity in the production process and in order to guarantee an effi cient

and relatively stable basis for comparison in the development process of an

industrial production indices system, the industrial products manufactured in

2015 were sampled from 103 families of products (control series), identifi ed

by specifi c CAEN and PROD1 codes, which resulted from the aggregation

of 701 potential basic industrial products for each PRODROM code we

used. Thus, we managed to signifi cantly reduce the fl uctuations induced in

the production volume evolution by the manufacture of new products and by

the disappearance in the years following the setup of the sample of certain

products that in some cases had held a signifi cant place in the reference year.


Example of sample of industrial products manufactured in 2015 Table 1

Div. CAEN PROD1 PRODROM PRODUCT NAME

Average price in the reference

year

Expression

10 1011 7062 101111400Meat of bovine animals, fresh or chilled, as carcasses, half-carcasses and bone-in quarters

11079.08 Physical

10 1011 7062 101120001Edible offal of bovine animals, fresh or chilled

11079.08 Physical

10 1011 7062 101139101 Frozen edible offal of bovine animals 11079.08 Physical

10 1011 7063 101112300

Meat of swine, fresh or chilled, in carcasses and half-carcasses (including salted fresh meat for temporary preservation)

7224.63 Physical

10 1011 7063 101120002 Edible offal of swine, fresh or chilled 7224.63 Physical

………………………………………………………………….........…………………………………

35 3514 75198 35141000N Trade of electricity - Value-based

35 3522 75193 35221000NDistribution of gaseous fuels through mains

- Value-based

35 3530 16 353011080Thermal energy produced to be supplied, in nuclear-electrical plants

214.53 Physical

35 3530 16 353011090Free thermal energy, recovered in industrial processes, waste gases heat, …

214.53 Physical

For each PROD1 family of basic PRODROM products reported in quantitative units of measurement (kg, tons, m2, m3, pieces, thousands of kWh, Gcal, etc.) we determined the average delivery price for the reference year 2015, considering the specifi c expression units found in the monthly

statistical research on the short-term industry indicators (IND TS). For

products whose average prices in the reference year, i.e. 2015, are diffi cult

to determine, the defl ation of the corresponding average prices of the current

period may be used as a calculation option.

The average delivery price in the reference year is not used for

industrial basic PRODROM products reported according to the value-based

monthly IND TS research methodology. For calculation purposes, the result

was defl ated by division to the industrial production price index (IPPI) with

fi xed monthly base.


Value-based industrial production in the sample and for all reporting businesses in the monthly IND TS research

- lei -SAMPLE (191 companies and 235 products) TOTAL (219 businesses and 314 products)

YEAR MONTH PRODUCTION YEAR MONTH PRODUCTION2015 1 396,521,961 2015 1 401,692,7402015 2 400,652,800 2015 2 407,058,1872015 3 432,427,412 2015 3 439,704,7282015 4 446,269,050 2015 4 453,121,4722015 5 425,676,738 2015 5 432,210,5972015 6 438,167,866 2015 6 444,844,7892015 7 406,545,202 2015 7 412,294,0912015 8 347,253,117 2015 8 352,425,1542015 9 446,227,414 2015 9 452,285,8672015 10 450,517,537 2015 10 459,118,7912015 11 447,265,365 2015 11 453,078,6312015 12 407,827,441 2015 12 413,758,082

TOTAL 5,045,351,903 TOTAL 5,121,593,129

Representativeness 2015: 98.5%ESANTION (188 companies and 233 products) TOTAL (216 companies and 306 products)

YEAR MONTH PRODUCTION YEAR MONTH PRODUCTION2016 1 434,143,515 2016 1 439,904,7072016 2 463,615,703 2016 2 471,022,3392016 3 493,246,010 2016 3 501,498,0932016 4 488,334,896 2016 4 497,257,8572016 5 457,334,169 2016 5 465,858,3242016 6 455,650,684 2016 6 465,711,4302016 7 400,651,864 2016 7 410,744,9502016 8 384,475,258 2016 8 391,463,6342016 9 414,318,205 2016 9 423,389,0382016 10 470,479,362 2016 10 478,437,6882016 11 490,802,708 2016 11 502,116,5312016 12 430,447,968 2016 12 439,341,595

TOTAL 5,383,500,342 TOTAL 5,486,746,186

Representativeness 2016: 98.1%

The sample, which is based on 103 PROD1 groups as shown above, includes, for the reference year 2015, 235 products of the 314 assortments reported by all the businesses which provided data in the monthly IND TS researches. It represents 98.5% of the total value-based production of that period. In order to check representativeness for the following year, we calculated the value-based production percentage of the 233 products of the 306 industrial assortments for 2016. In this case, the representativeness percentage was 98.1%.


Comparative turnovers at sample level, at ASA research level and for all industrial companies in Iaşi County, in the reference year 2015

Table 3- mil. RON -

DivisionSample 2015

turnover ASA 2015 turnover

Iaşi County 2015 turnover

10 Manufacture of food products 522.9 549.7 687.711 Manufacture of beverages 12.5 47.5 60.213 Manufacture of textiles 133.9 167.1 175.614 Manufacture of wearing apparel 220.6 246.4 288.715 Tanning and dressing of leather 52.1 55.7 58.4

16Processing of wood, manufacture of products of wood

7.4 22.4 55.0

17 Manufacture of paper and paper products 62.6 76.4 107.118 Printing and reproduction of recorded media 50.6 64.9 86.220 Manufacture of chemicals and chemical products 48.2 49.8 239.9

21Manufacture of basic pharmaceutical products and pharmaceutical preparations

... ... ...

22 Manufacture of rubber and plastic products 116.7 144.6 190.6

23Manufacture of other non-metallic mineral products

127.5 142.4 161.7

24 Manufacture of basic metals 454.0 456.0 492.825 Manufacture of fabricated metal products 133.3 177.6 273.2

26Manufacture of computer, electronic and optical products

34.9 116.5 148.1

27 Manufacture of electrical equipment 27.5 66.8 71.928 Manufacture of machinery and equipment n.e.c. ... ... ...

29Manufacture of motor vehicles, trailers and semi-trailers

97.0 148.6 363.6

31 Manufacture of furniture 42.9 44.4 76.032 Other manufacturing 13.0 54.2 81.6

33Repair and installation of machinery and equipment

59.9 74.6 114.0

35 Electricity, gas, steam and air conditioning supply 294.2 294.4 318.0TOTAL 4892.8 5604.5 6708.6

From the viewpoint of the number of industrial trade companies included, the sample made up of products originating in the 103 families of “control series” products comprised 191 companies in the reference year 2015 and 188 companies in 2016. In relation to the total number of companies included in the short-term monthly IND TS research, the percentage of industrial companies which manufactured the products in the sample was relatively constant in both analyzed years, being approximately 87%. When analyzing table 3 for sample representativeness from the viewpoint of the combined turnover of the industrial companies composing it, in the year set as reporting basis, i.e. 2015, we found that, as concerns the manufactured assortments, the industrial companies composing it hold 87.3% of the total turnover reported by all the business included in the Annual Structural Survey (ASA), and 72.9% of the aggregated turnover of all the companies operating in the industrial fi eld in Iaşi County, in the reference year. We also


noted that the representativeness percentages in the aggregated turnover of all the reporting companies included in ASA 2015, for 10 divisions, i.e. 10, 14, 15, 20, 21, 23, 24, 28, 31 and 35, which hold together about 85% of the turnover of the whole sample, range between 90 and 100% for each of them.

3.2. Determination of the Average Value-Based Level of Industrial Production in the Reference Year

Using the aggregated monthly industrial production database in the reference year, which comprises the industrial companies and industrial products included in the research, we extracted the monthly industrial productions separately for each analyzed division in both versions mentioned above, namely physical and value-based, and we then combined them for each CAEN Rev. 2 division (table 4), considering all the three cases that may occur in practice: 1. divisions in which industrial production is expressed solely by

physical means (for instance, 10, 11, 13, 21, 24, etc.);

Physical and value-based aggregation of monthly industrial production in the sample on divisions, in the reference year 2015

Table 4- thousands of lei -

Division JAN FEB … DECAVERAGE

VALUE PER YEAR

10 Manufacture of food products 46,413.27 45,660.13 … 67,970.85 56,072.4311 Manufacture of beverages 545.41 707.44 … 563.36 1,140.3112 Manufacture of textiles - - - - -13 Manufacture of wearing apparel 10,405.27 8,313.72 … 10,458.58 17,547.9414 Tanning and dressing of leather 31,399.01 34,982.57 … 14,688.35 27,497.1915 Processing of wood, manufacture of products of wood 2,771.78 3,346.01 … 1,590.74 2,357.1016 Manufacture of paper and paper products 104.75 231.05 … 202.93 174.0017 Printing and reproduction of recorded media 4,902.49 4,974.54 … 4,149.41 4,961.9318 Manufacture of chemicals and chemical products 3,030.08 3,052.30 … 3,501.51 3,828.46

19 Manufacture of basic pharmaceutical products and pharmaceutical preparations - - - - -

20 Manufacture of rubber and plastic products 2,541.95 2,288.02 … 3,565.56 3,319.1121 Manufacture of other non-metallic mineral products ... ... … ... ...22 Manufacture of basic metals 2,645.56 2,481.02 … 3,298.55 2,991.1123 Manufacture of fabricated metal products 4,886.62 8,059.96 … 6,658.14 9,077.5024 Manufacture of computer, electronic and optical products 37,193.26 37,913.86 … 37,629.81 43,676.3025 Manufacture of electrical equipment 7,766.21 9,982.78 … 7,062.25 10,416.9726 Manufacture of machinery and equipment n.e.c. 1,701.95 2,055.06 … 3,083.25 2,580.4227 Manufacture of motor vehicles, trailers and semi-trailers 1,161.23 1,148.73 … 1,049.69 1,193.9928 Manufacture of furniture ... ... … ... ...29 Other manufacturing 5,354.85 6,798.02 … 5,709.51 6,116.5830 Repair and installation of machinery and equipment - - - - -31 Electricity, gas, steam and air conditioning supply 2,983.97 3,222.07 … 3,884.81 2,969.4832 Manufacture of food products 697.97 950.10 … 1,064.70 1,178.1433 Manufacture of beverages 1,463.88 4,414.27 … 8,302.71 4,529.4335 Manufacture of textiles 40,269.30 36,348.61 … 39,502.90 27,900.95


2. divisions in which industrial production is expressed solely by value-based means (for instance, 18, 26 and 32);

3. divisions in which industrial production is expressed by mixed means, with a physical component and a value-based one (de ex. 15, 25, 28, 29, etc.).

We then determined the simple arithmetic mean of the monthly value-based production fi gures for the reference year, an element which will be used

as reporting base in the IPI system, each fi xed base index at division level

being calculated in relation to these average values and then adjusted with the

weight of each CAEN division in the entire industry from the viewpoint of

the gross value added (VABCF) at cost factors or, in an alternative calculation

version, of the turnover (CA) in the reference year.

3.3. Turning the Monthly Average Industrial Production in the Two Reporting Years into Reference Period Prices For example purposes, we considered the industrial production of

the month of January 2017 (tables 5 and 6) and the two main sub-systems

composing it:

a) the component expressed directly in monetary units, when the value-

based volume of industrial production, and then the aggregation

on divisions, will be defl ated by adjusting it with the industrial

production price index (IPPI) with fi xed monthly base (formula 3);

b) physical component, in case of industrial assortments the production

of which is expressed in quantitative units of measurement (kg,

tons, m2, m3, pieces, thousands of kWh, Gcal, etc.), case in which,

for reassessment purposes, the average price originally set for each

family of products (PROD1) in the reference year (formula 4) will

be used as weighting factor for each product with quantitative

expression.


Turning components of the (physical and value-based) monthly industrial production into value-based version and reference year prices,

for division 15 “Tanning and dressing of leather”Table 5

5.1. Physical component

Div. Unit. PROD1 PRODROM Product Name UMPhysical

production

Average

price per

reference

year

(RON)

Physical

production

in basic

prices

(thousands

of RON)15 A 3547 152013520 Footwear with leather uppers... pairs 3551 149.62 531.3

15 A 3547 152013620 Women’s sandals, with uppers... pairs 1007 149.62 150.7

15 A 3574 151212200 Leather handbags... pieces 163 12.43 2.0

15 B 3547 152013510 Footwear with leather uppers... pairs 0 149.62 0.0

15 B 3547 152013520 Footwear with leather uppers... pairs 9400 149.62 1406.4

15 C 3574 151212300 Pocket-sized articles... pieces 47510 12.43 590.5

15 D 3547 152013510 Footwear with leather uppers... pairs 862 149.62 129.0

15 D 3547 152013520 Footwear with leather uppers... pairs 558 149.62 83.5

15 E 3574 151212100 Trunks, suitcases and vanity cases... pieces 4921 12.43 61.2

15 H 3547 152013510 Footwear with leather uppers... pairs 51 149.62 7.6

15 I 3547 152013510 Footwear with leather uppers... pairs 531 149.62 79.4



TOTAL division 15 (physical component) 3079.4

5.2. Value-based component

Div. Unit. PROD1 PRODROM Product Name UM

Value-

based

production

(RON)

IPPI

(%)

Value-based

production in basic

prices

(thousands of RON)15 J 75428 152040200 Leather uppers for footwear... lei 578306 105.45 548.4

15 K 75428 152040200 Leather uppers for footwear... lei 668 105.45 0.6

TOTAL division 15 (value-based component) 549.1

Value-based expression aggregation at the CAEN Rev. 2 division level is done starting from each basic PRODROM product in relation to the companies included in the analyzed sample, by using the average price of the PROD1 families in the reference period, in case of quantitative direct expression, and defl ation with industrial production price index (IPPI) with fi xed monthly

base, for the value-based component. Here is a detailed presentation of the

products belonging to the PROD1 families included in division 15 “Tanning

and dressing of leather”, in which case both situations described above occur.

The synthetic representation of the statistical data in all the CAEN

Rev. 2 divisions is similar to that applying in the case of division 15 “Tanning


and dressing of leather”, considering the expression of each product included in the monthly sample. Aggregation occurs in the following stage by summing up the physical and/or value-based production expressed in reference period prices (table 6).

Aggregation of the two components of monthly industrial production expressed by value-based means, in January 2017

Table 6- thousands of RON -

DivisionPhysical

production in basic prices

Value-based production in basic prices

Total production

10 Manufacture of food products 48887.3 0.0 48887.311 Manufacture of beverages 818.9 0.0 818.912 Manufacture of tobacco products - - -13 Manufacture of textiles 8919.0 0.0 8919.014 Manufacture of wearing apparel 29955.4 0.0 29955.415 Tanning and dressing of leather 3079.4 549.1 3628.516 Processing of wood, manufacture of products of wood 171.8 0.0 171.817 Manufacture of paper and paper products 5808.3 0.0 5808.318 Printing and reproduction of recorded media 0.0 4812.7 4812.719 Manufacture of coke and refi ned petroleum products - - -20 Manufacture of chemicals and chemical products 2721.7 0.0 2721.7

21 Manufacture of basic pharmaceutical products and pharmaceutical preparations ... ... ...

22 Manufacture of rubber and plastic products 2731.0 0.0 2731.023 Manufacture of other non-metallic mineral products 7181.9 0.0 7181.924 Manufacture of basic metals 29908.1 0.0 29908.125 Manufacture of fabricated metal products 10541.7 1172.4 11714.226 Manufacture of computer, electronic and optical products 0.0 1900.0 1900.027 Manufacture of electrical equipment 640.5 540.3 1180.828 Manufacture of machinery and equipment n.e.c. ... ... ...29 Manufacture of motor vehicles, trailers and semi-trailers 1251.0 5361.6 6612.530 Manufacture of other transport equipment - - -31 Manufacture of furniture 986.7 443.9 1430.632 Other manufacturing 0.0 1270.4 1270.433 Repair and installation of machinery and equipment 1796.0 1034.4 2830.435 Electricity, gas, steam and air conditioning supply 27946.31 15204.67 43150.98

Please note that the total production shown in table 6 is a value-based

aggregate of the production of the month of January 2017 of the original

sample, expressed in basic prices for the reference year 2015, for all the

families of products included. It is slightly different from the value-based

industrial production calculated based on the average product prices in the

current period. For example, according to the average prices of the families of

products (CAEN + PROD1) of the reference year, the value of the industrial

product sample is estimated at 420,588.5 thousands of RON, as compared

to 425,826.5 thousands of RON, as a result of the weighting with average

prices for each individual product expressed by the unique PRODROM code

by which it is identifi ed. As one may note, the difference is very small.


3.4. Calculation of the Industrial Production Index The model described extensively in this paper used the turnover distributed as percentages on divisions as weighting element for industrial production aggregation at CAEN Rev. 2 division level, in accordance with the structure of industrial companies at county level in the reference year (similarly, the gross value added at cost factors in the reference year may be used as weighting element for each division).

Determination of the industrial production index in January 2017 as compared to January 2016

Table 7

DivisionTurnover

2015(%)

Average 2015 prod.(thousands

of RON)

Jan. 2016 prod.

(thousands of RON)

Jan. 2017 prod.

(thousands of RON)

Jan. 2016 / average

2015 prod.

Jan. 2017 / average 215 prod.

Jan. 2017 / Jan. 2016

index

0 1 2 3 4 5 6=(4/3)*2 7=(5/3)*2 8 = 7 / 610 Manufacture of food products 10.2 56,072.4 54,733.2 48,887.3 10.0 8.9 89.311 Manufacture of beverages 0.9 1,140.3 471.9 818.9 0.4 0.7 173.512 Manufacture of tobacco products - - - - - - - 13 Manufacture of textiles 2.7 17,547.9 9,428.7 8,919.0 1.4 1.4 94.614 Manufacture of wearing apparel 4.3 27,497.2 32,772.1 29,955.4 5.1 4.7 91.415 Tanning and dressing of leather 0.9 2,357.1 1,555.6 3,628.5 0.6 1.4 234.2

16 Processing of wood, manufacture of products of wood 0.8 174.0 121.1 171.8 0.6 0.8 141.8

17 Manufacture of paper and paper products 1.6 4,961.9 4,331.4 5,808.3 1.4 1.9 134.1

18 Printing and reproduction of recorded media 1.3 3,828.5 3,592.2 4,812.7 1.2 1.7 134.0

19 Manufacture of coke and refi ned petroleum products

- - - - - - -

20Manufacture of chemicals and chemical products

3.6 3,319.1 3,244.7 2,721.7 3.5 2.9 83.9

21Manufacture of basic pharmaceutical products and pharmaceutical preparations

... … … … … … …

22Manufacture of rubber and plastic products

2.9 2,991.1 2,405.9 2,731.0 2.3 2.6 113.5

23Manufacture of other non-metallic mineral products

2.5 9,077.5 7,333.9 7,181.9 2.0 1.9 97.9

24 Manufacture of basic metals 7.4 43,676.3 43,433.7 29,908.1 7.3 5.0 68.9

25Manufacture of fabricated metal products

4.1 10,417.0 11,131.1 11,714.2 4.4 4.6 105.2

26Manufacture of computer, electronic and optical products

2.2 2,580.4 1,560.9 1,900.0 1.4 1.7 121.7

27 Manufacture of electrical equipment 1.0 1,194.0 1,094.2 1,180.8 0.9 1.0 107.9

28Manufacture of machinery and equipment n.e.c.

... … … … … … …

29Manufacture of motor vehicles, trailers and semi-trailers

5.4 6,116.6 5,257.5 6,612.5 4.7 5.9 125.8

30Manufacture of other transport equipment

- - - - - - -

31 Manufacture of furniture 1.1 2,969.5 2,295.5 1,430.6 0.9 0.5 62.3

32 Other manufacturing 0.9 1,178.1 1,227.3 1,270.4 1.0 1.0 103.5

33Repair and installation of machinery and equipment

1.7 4,529.4 3,119.4 2,830.4 1.2 1.1 90.7

35Electricity, gas, steam and air conditioning supply

4.7 27,901.0 45,050.0 43,151.0 7.6 7.3 95.8

TOTAL 100.0 420,597.6 427,750.2 420,588.5 98.0 99.6 101.6


In order to calculate the industrial production index with a view to the statistical characterization of the variation of the volume of this indicator in January 2017 as compared to the same month of the previous year, for each CAEN Rev. 2 division and for the entire industrial production of Iaşi County, the data may be structured using table 7 by describing in parallel the monthly value-based level of industrial production in the reference year and the monthly average industrial productions in the months of January of each reporting year; the values are expressed in reference period prices, for comparability reasons (table 7). The average industrial production values for the months of January of the two reporting years (2016 and 2017) are then reported in related to the monthly average level of industrial production in the reference year (2015), by adequately adjusting them with the weight of each division from the viewpoint of the turnover of the reference year. The fi nal industrial production index for the months considered will be determined as a ratio of these two previously calculated fi xed base indices and will be expressed as a percentage. As shown in table 7, the results for each CAEN Rev. 2 division are identical to the ones obtained by the mere reporting of the monthly value-based production in the considered years expressed as reference period prices, as the adjustment with the weighting factors of the divisions trigger absolutely no change to the fi nal result. The percentages of each industrial division have an important infl uence as a weighting system on the total values of the industrial production indices, on sections or on the entire industry, at higher aggregation levels. The aspect mentioned above is also noted in the example above, in the sense that, when analyzing the total values in table 7 regarding the average industrial production in the months of January of the two years under scrutiny (2016 and 2017), one may notice, at fi rst glance, a slight decrease (of 1.7%), from 427,750.2 thousands of RON in January 2016, to 420,588.5 thousands of RON in January 2017, and a total industrial production index not infl uenced by the division weights of 98.3%. The fi nal result shown in the last column of table 7 is 101.6%, a percentage determined by the more signifi cant increases in the divisions with higher weight, which fi nally triggered a general tendency of industrial production volume increase at county level of 1.6%. This result is also anticipated by the total values of fi xed base indices calculated for the months of January 2017 and 2016 in comparison with the mean of the year 2015 (columns 6 and 7), when the apparent absolute value increase of 7152.6 thousands of RON between January 2016 and the mean of the year 2015 is actually a diminution by 2%, and the balance between the indicator values in January 2017 in relation to the same reporting base actually reveals a 0.4% decrease.


4. Conclusions According to the statistical data in the presented example, one may say that the industrial production of Iaşi County increased in absolute volume in January 2017 as compared to the same month of the previous year by 1.6%, the most important increases being recorded in the divisions 15 “Tanning and dressing of leather” and 11 “Manufacturing of beverages”, whereas the most signifi cant decreases in the production process occurred in the divisions 31 “Manufacture of furniture” and 24 “Manufacture of basic metals”.The infl uence of the weighting system is only visible in the higher aggregation levels, for industrial activities grouped on sections or overall, for the entire industrial production at county level, so that the use of adequate weighting factors, able to structurally refl ect the relative importance of the composing divisions objectively, becomes an essential element, which may translate the evolution of the absolute industrial production volume in a direction as close as possible to the real tendency of the analyzed phenomenon.

References 1. ALEXEVICI NINA, CHIRA MIRCEA, ASTALÎŞ DIANA, BURIAN MIRCEA

(2010), Considerente teoretice şi demersuri practice privind calculul IPI şi ICA, Revista Română de Statistică nr. 2 / 2010, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti

2. HARJA EUGENIA, TURCU AUREL (2001), Indicele de volum al producţiei industriale, InfoSTAT nr. 3 / 2001, Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice – Direcţia Generală Bacău

3. ORDINUL nr. 231 emis de Preşedintele Institutului Naţional de Statistică în data de 27.05.2002 privind Metodologia de calcul a indicelui producţiei industriale cu baza anul 1998, aliniată la legislaţia şi metodologia Uniunii Europene, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti

4. PÂRŢACHI ION, CARA OLEG (2012), Evolution regarding the Reform of Industry Statistics in the Republic of Moldavia, Revista Română de Statistică Supliment Trim IV 2012, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti

5. ŢARCĂ MIHAI (1998), Tratat de Statistică Aplicată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

6. *** EUROSTAT (2006), Methodology of Short – term Business Statistics,

Interpretation and Guidelines, European Communities, 2006, Luxembourg

7. *** UNITED NATIONS STATISTICS DIVISION (2010), International

Recommendations for the Index of Industrial Production 2010, Statistical

Commission, Forty-fi rst session, 23 - 26 February 2010, New York


Dezvoltarea societăţii informaţionale în Uniunea Europeană şi statele membre





Prof. univ. dr. Radu Titus MARINESCU ([email protected])


Abstract

În acest articol, autorii s-au concentrat pe analiza și prezentarea dezvoltării societății informaționale, ca tendință de amploare în evoluția cercetării și aplicării acesteia în activittea social-economică. În această direcție, Uniunea Europeană a aprobat o agendă digitală în care s eprezință pașii care pot și trebuie întreprinși în perioada de zece ani (2010-2020), precum și pe termen mai lung. În agenda digitală a Uniunii Europene se prevăd șapte etape (pași) de urmat care se referă la domeniile în care se pot aplica, pentru a se crea piața digitală unică în Uniunea Europeană. Autorii efectuează o atentă analiză asupra perspectivei dezvoltării societății informaționale în statele membre ale comunității europene. Datele sunt prezentate prin grafi ce sugestive, evidențiind că România se afl ă pe ultimul loc dintre cele 28 de state membre. Se întreprinde și o analiză comparativă, utilizând indicatorii înregsitrați în 2012 și 2015. La toate statele membre se înregistrează creșteri în ceea ce privește evoluția societății informaționale. Cuvinte cheie: agenda digitală, societate informațională, internet, rețea socială, comunicații tehnologice

Clasifi carea JEL: L86, O33

Introducere Dezvoltarea general-europeană se referă la creșterea rezultatelor științifi ce, sporirea rolului conducător al dezvoltării industriale în țările europene și asigurarea unor condiții de producție efi cientă și profi tabilă. În domeniul programului de dezvoltare a Uniunii inovative, Comisia Europeană are în vedere dezvoltarea Agendei Digitale pentru Europa. Aceasta reprezintă o strategie care promovează îmbunătățirea pregătirii în domeniul digital, care să crească an de an până în 2020 și apoi mai departe. Agenda evoluției digitale reprezintă una din principalele șapte inițiative fundamentale ale strategiei Uniunii Europene până în anul 2020. Această agendă cuprinde priorități în


domeniul în domeniul creației, în domeniul digital și al implementării acesteia în viața Uniunii Europene. Dezvoltarea societății informaționale este privită ca o cerință a societății, în general și a dezvoltării economice a țărilor membre, în mod special.

Literature review Anghelache, Stanciu și Prodan (2014) au analizat indicatorii privind rezultatele și comerțul cu servicii IT & C din România. Briglauer (2014) analizează extinderea rețelelor de bandă largă pe bază de fi bre, din punct de vedere al reglementării și al concurenței, studiul său este justifi cat de dovezile statelor membre ale Uniunii Europene. Pulignano (2009) analizează corelațiile dintre cooperarea internațională, restructurarea transnațională și rețelele virtuale în Europa. Annoni și colab. (2012) descriu perspectiva europeană asupra Pământului digital. Manole (2008) abordează utilizarea sistemelor software în procesul decizional fi nanciar-contabil. Chalmers (2013) compară infl uența grupurilor de interese din Uniunea Europeană, Chalmers (2013) se referă la strategiile de lobby la nivel informațional. Anghelache, Manole, Anghel și Popovici (2016) au analizat rolul resurselor umane în economia națională. Maggioni, Nosvelli și Uberti (2007) analizează situația europeană în studiul geografi ei inovației. Eberlein și Newman (2008) se concentrează asupra rețelelor încorporate transguvernamentale constituite în Uniunea Europeană. Anghelache, Anghel, Manole și Lilea (2016) reprezintă o lucrare de referință în modelarea economică. Panagiotopoulos (2012) consideră reevaluarea audienței implicării în mediile sociale. Billon, Lera-Lopez and Marco (2010) cercetează diferențele în adoptarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) pentru un eșantion de 142 de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare, examinând relațiile dintre combinațiile specifi ce de tehnologii și factorii care le explică. Kyriakidou, Michalakelis and Sphicopoulos (2011) prezintă o metodologie de măsurare a decalajului digital, împreună cu previziunile privind convergența în bandă largă, evaluarea fi ind efectuată pentru țările europene examinate în perioada 2001-2009. Cilan, Bolat and Coskun (2009) studiază existența unei diviziuni digitale între membrii Uniunii Europene, noii membri și țările candidate. Vicente și López (2011) analizează decalajul digital regional în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii Dezvoltarea informației în domeniul societății a devenit un element critic în sensul că, informațiile și comunicațiile tehnologice afectează populația în cele mai diverse feluri, în primul rând în domeniul activității sau în domeniul vieții individuale. Aceasta a adus multe facilități în sensul


că pe baza comunicațiilor și informațiilor on-line se dezvoltă comerțul intern, se efectuează plata de taxe, s-a dezvoltat e-comerțul care protejează viață individuală, a persoanelor și le asigură economisirea timpului necesar. Informațiile și comunicațiile au devenit publice și accesibile la un cost care este ușor de accesat de toate persoanele din cadrul unei societăți. Nivelul veniturilor poate infl uența utilizarea internetului, poate asigura într-o proporție ridicată cunoașterea celor mai noi aspecte din viața economică, tehnico-științifi că, culturală, și altele. În principiu, 62% dintre gospodării utilizează cuceririle societății informaționale, pentru scopurile gospodăriei sau în scop individual. În general statele membre au un acces ridicat la internet, unele state evidențiind că, nivelul relativ de utilizare a accesului la internet acopră o pondere deosebit de ridicată din populația țării. În această categorie se afl ă Luxemburg, Malta și alte țări mici, cu o economie mai puțin dezvoltată, dar în care accesul este deosebit. În fi gura 1 este prezentat accesul gospodăriilor la internet în 2015, ca procent al tuturor gospodăriilor.

Accesul la internet în gospodării pe quartile de venit, 2015 (% din totalul gospodăriilor)

Figura 1


În grafi c sunt prezentate veniturile din prima cuartilă, veniturile din a doua cuartilă, veniturile din a treia cuartilă și din a patra cuartilă, care se constată o accesare mai diferită. Spre exemplu, în cea de-a patra cuartilă,


accesul la internet este aproape general de 90 până la 100% pentru toate statele membre. Urmează accesul în a treia cuartilă, care este și el situat peste 80% în toate statele membre. Mai redus este accesul la prima cuartilă, fi ind destul de redus în unele state, cum este în Bulgaria, de 18%, în România de 25%. Celelalte state, în special Luxemburg, Olanda, Danemarca, Germania, Finlanda, Suedia, Franța, Belgia, Austria, și în cazul acestei prime cuartile accesul este destul de ridicat. În 2015, două treimi (67%) din populația

individuală a statelor membre ale Uniunii Europene au avut acces la internet, zilnic, din care 9% au folosit cel puțin o dată pe săptămână internetul. 7% din utilizatorii permanenți de internet în ceea ce privește Agenda Digitală, acesta s-a ridicat la 75% în 2015, procentul fi ind în creștere. Statele membre precum România cu 66%, Polonia 76% sau Slovenia 77%, s-au situat după Danemarca, Olanda, Malta, care au avut un procent foarte ridicat de acces al populației la sistemul, sau Agenda Digitală. Unul dintre cele mai cuprinzătoare și utilizabile domenii în această Agendă Digitală s-a înregistrat în 2015, când jumătate din populația între 16 și 74 de ani au folosit Agenda Digitală. De asemenea, 66-68% din populația Marii Britanii, Belgiei, Luxemburgului, au folosit site-urile sau alte elemente noi la care se referă Agenda Digitală. În fi gura 2 este prezentat accesul la serviciile de internet private în intervalul de 12 luni al fi ecărui an. În grafi c sunt prezentate procentele populației care au acces la internet cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani.

Persoanele care au comandat bunuri sau servicii prin internet pentru uz privat în cele 12 luni anterioare sondajului, 2012 și 2015 (% dintre

persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 ani)Figura 2



Constatăm că din nou, din 2012 până în 2015, cu mici excepții, acest procent a crescut în mod substanțial. Media în Uniunea Europeană a fost în 2015 de 51%, dar în state precum Marea Britanie, Danemarca, Luxemburg, Germania, Olanda, Finlanda, Suedia, Franța, Estonia, Austria, Belgia, Irlanda, Malta sau Slovenia aceasta a fost net superioară. În cea ce privește România constatăm că în 2012, procentul era de aproximativ 5% ajungând în 2015 la 10%. Sunt și alte date care arată că între statele membre ale Uniunii Europene există o discrepanță substanțială dar în anul 2015, cu excepția Suediei care a înregistrat un recul toate celelalte state membre au înregistrat un procent mult mai ridicat de acces individual la internet.

Societatea informațională și antreprenoriatul sau activitatea economică

Progresele înregistrate în domeniul economic digital este considerat un element important al creșterii competitivității industriei și în general al dezvoltării economice. Sistemul informațional și de comunicare a devenit parte integrantă a funcționării întreprinderilor prin accea că asigură un impact rapid al managementului, asigură îmbunătățirea organizării și comunicării interioare, așa încât sistemul de comunicații și informații a devenit un element uzual care se întâlnește în toate activitățile economice. În 2015, o mare majoritate a întreprinderilor, aproximativ 93% pe total state membre ale Uniunii Europene, cu cel puțin 10 salariați au avut un acces mai ridicat sau mai redus la societatea informațională, la Agenda Digitală. Astfel, aceste societăți s-au concentrat pe cunoașterea informațiilor, a elementelor de evoluție a piețelor, a prețurilor și a evoluției acestora, a aplicării tehnologiei și multe altele, putând să-și reglementeze, să-și organizeze activitatea de management antreprenorial. Utilizarea potențialului în domeniul societății informaționale a avut un rol important asupra creșterii și îmbunătățirii soluțiilor în domeniul procesului de afaceri, care, în trei sferturi din totalul întreprinderilor, apreciază că internetul le-a asigurat o posibilitate de documentare foarte rapidă. În ultima decadă, s-a folosit tot mai mult, utilizarea datelor și a cunoștiințelor care au rezultat din societatea informațională. În fi gura 3 se prezintă situația, în perioada 2011-2015 pentru întreaga Uniune Europeană, privind utilizarea internetului.


Întreprinderile care se conectează la internet prin banda largă fi xă

și întreprinderile care au un site web sau o pagină de pornire, UE-28, în

perioada 2011-2015 (% din întreprinderi)Figura 3


Pe total Uniunea Europeană se constată pe 5 categorii: conexiune internet, website-uri, internetul cu viteze diferite, din 2011, 2012, 2013, 2014 și

2015. Cele două arată o creștere de la 88% în 2011 la 92% în 2015. Website-ul a

crescut de la 68% în 2011, la 72% în 2015. Grafi c sunt prezentate și conexiunile

pe internet, după capacitățile pe care acestea le prezintă. Constatăm că în anul 2015, 39% dintre antreprenorii din Uniunea Europeană, au folosit sistemul mass-mediei într-o proporție care a fost în scădere ca urmare a rapidității cu care se accesează agenda on-line care asigură conexiuni, rezultate și multe

progrese în ceea ce privește relația dintre întreprinderi, obținerea de informații

privind piețele de desfacere, relațiile comerciale de bunuri și servicii și multe,

multe altele. Din acest punct de vedere, în perioada următoare se anticipează o creștere până aproape de 100% a rolului accesării Agendei Online, trăsătura sau elementul de bază al societății informaționale. În fi gura 4 se prezintă grafi c

întreprinzătorii care utilizează media socială ca procent între 2013 și 2015.


Întreprinderile care utilizează medii sociale, pe tipuri de media sociale,

UE-28, 2013 și 2015 (% din întreprinderi)Figura 4


Se constată că în 2013 și 2015 rețeaua socială a fost de 28-36%, în domeniul micro-blogurilor a fost de 10 până la 14%, în domeniul multimedia procentul a fost de 10 până la 13%, iar Wikibase Known a fost destul de redus, între 5 și 6%.

Concluzii În urma analizei întreprinse se concluzionează că rolul societății informaționale în ultimul deceniu a crescut semnifi cativ. Dezvoltarea tehnologiei informatice și de comunicare este analizată prin prisma modului în care aceasta este aplicată în viața social-economică. În acest sens, este relevant faptul că, în statele membre ale Uniunii Europene, proportția gospodăriilor care au acces la internet a fost de 62% în 2015 și 63,8% în 2016. Statele în care ponderea populației cu acces la internet mai redus sunt cele din ultima etapă de primiri în Uniunea Europeană., respectiv din sudul și estul Europei. Tehnologia informatică și de comunicare este resimțită de populație sub cele mai diverse forme, atât la locul de muncă cât și în vița particulară. Strategia Uniunii Europene are în vedere reglementarea strictă a întregii activități, urmărind în același timp și protejarea datelor individuale ale persoanelor.

Bibliografi e 1. Anghelache, C., Anghel, M. G., Manole, A. and Lilea, F. P. C. (2016). Modelare

economică, fi nanciar-monetar-bancară şi informatică, Editura Artifex, Bucureşti 2. Anghelache, C., Stanciu, E. and Prodan L. (2014). Producerea şi comercializarea

bunurilor şi serviciilor informatice. ART ECO - Review of Economic Studies and Research, 5 (4), 88-94

3. Annoni, A. et al. (2012). A European perspective on Digital Earth. International Journal of Digital Earth, 4 (4), 271-284

4. Billon, M., Lera-Lopez, F. and Marco, R. (2010). Differences in digitalization levels: a multivariate analysis studying the global digital divide. Review of World Economics, 146 (1), 39–73


5. Briglauer, W. (2014). The impact of regulation and competition on the adoption of fi ber-based broadband services: recent evidence from the European union member

states. Journal of Regulatory Economics, 46 (1), 51–79

6. Chalmers A. W. (2013). Trading information for access: informational lobbying

strategies and interest group access to the European Union. Journal of European Public Policy, 20 (1), 39-58

7. Chalmers A. W. (2013). Interests, Infl uence and Information: Comparing the

Infl uence of Interest Groups in the European Union. Journal of European Integration, 33 (4), 471-486

8. Cilan, C.A., Bolat, B.A. and Coskun, E. (2009). Analyzing digital divide within

and between member and candidate countries of European Union. Government Information Quarterly, 26 (1), 98-105

9. Eberlein, B. and Abraham L. Newman, A. (2008). Escaping the International

Governance Dilemma? Incorporated Transgovernmental Networks in the

European Union. Governance: An International Journal of Policy, Administration and Institutions, 21 (1), 25–52

10. Kyriakidou, V., Michalakelis, C. and Sphicopoulos, T. (2011). Digital divide gap

convergence in Europe. Technology in Society, 33 (3–4), 265-270

11. Maggioni, M. A., Nosvelli, M. and Uberti, T. E. (2007). Space versus networks

in the geography of innovation: A European analysis. Regional Science, 86 (3),

471–493

12. Manole, A. (2008). Sistemul informatic pentru modelarea deciziei fi nanciar-

contabile, Editura Artifex, Bucureşti

13. Panagiotopoulos, P. (2012). Towards unions 2.0: rethinking the audience of social media engagement. New Technology, Work and Employment, 27 (3), 178–192

14. Pulignano, V. (2009). International Cooperation, Transnational Restructuring and Virtual Networking in Europe. European Journal of Industrial Relations, 15 (2), 187-205

15. Vicente, M.R. and López, A.J. (2011). Assessing the regional digital divide across the European Union-27. Telecommunications Policy, 35 (3), 220-237



THE DEVELOPING THE INFORMATION SOCIETY IN THE EUROPEAN UNION AND

THE MEMBER STATES





Prof. Radu Titus MARINESCU PhD ([email protected])

„Artifex”University of Bucharest

Abstract

In this article, the authors focused on analyzing and presenting the development of the information society as a major trend in the evolution of research and its application in socio-economic activity. In this regard, the European Union has approved a digital agenda which describes the steps that can and must be taken over the ten-year period (2010-2020) as well as in the longer run. The EU Digital Agenda foresees seven steps (steps) to be followed, which relate to the areas in which they can be applied, in order to create the unique digital market in the European Union. The authors carry out a careful analysis of the perspective of the development of the information society in the member states of the European community. The data are presented with suggestive charts, highlighting Romania as the last of the 28 member states. A comparative analysis is also carried out using the indicators registered in 2012 and 2015. Increases in the evolution of the information society are recorded in all Member States. Key words: digital agenda, information society, internet, social networking, technological communications JEL Classifi cation: L86, O33

Introduction

General European development refers to increasing scientifi c

results, increasing the leading role of industrial development in European

countries and ensuring effi cient and profi table production conditions. In the

fi eld of innovative Union development program, the European Commission

is considering the development of the Digital Agenda for Europe. This is a

strategy that promotes digital literacy improvement, increasing annually by

2020 and beyond. The Digital Agenda is one of the top seven core initiatives

of the European Union’s strategy by 2020. This agenda includes priorities in

the fi eld of creative, digital and its implementation in the life of the European


Union. The development of the information society is seen as a requirement of the society, in general, and of the economic development of the member countries, in particular.

Literature review Anghelache, Stanciu and Prodan (2014) have analyzed the indicators regarding to the outputs and trade of IT&C services in Romania. Briglauer (2014) analyzes the expansion of the fi ber-based broadband networks, from the

viewpoint of regulation and competition, his study is substantiated by evidence

from the European union member states. Pulignano (2009) analyzes the

correlations between international cooperation, transnational restructuring and

virtual networking within Europe. Annoni et al. (2012) describe the European

perspective on the Digital Earth. Manole (2008) develops on the use of software

systems within the fi nancial-accounting decisional process. Chalmers (2013)

compares the infl uence of interest groups in the European Union, Chalmers

(2013) develops on the lobby strategies at the informational level. Anghelache,

Manole, Anghel, and Popovici (2016) have analyzed the role of human resources

in the national economy. Maggioni, Nosvelli, and Uberti (2007) analyze the

European situation in the study of the geography of innovation. Eberlein and

Newman (2008) develop on the incorporated transgovernmental networks

in the European Union. Anghelache, Anghel, Manole, and Lilea (2016) is a

reference work in economic modeling. Panagiotopoulos (2012) considers the

re-assesment of the audience of social media engagement. Billon, Lera-Lopez

and Marco (2010) investigate the differences in the adoption of information

and communication technologies (ICT) for a sample of 142 developed and

developing countries, examining the relationships between specifi c technology

combinations and the factors that explain them. Kyriakidou, Michalakelis and

Sphicopoulos (2011) presents a methodology for measuring the digital divide,

along with broadband predictions, with the assessment being conducted for

the European countries examined during 2001-2009. Cilan, Bolat and Coskun

(2009) study the existence of a digital divide between members of the European

Union, new members and candidate countries. Vicente and López (2011) analyze

the regional digital divide in the 27 Member States of the European Union.

Research methodology, data, results and discussions The development of information in the fi eld of society has become a

critical element in the sense that information and technological communications

affect the population in a variety of ways, primarily in the fi eld of activity or

in the fi eld of individual life. This has brought many facilities in the sense

that on the basis of on-line communications and information, internal trade


is developed, tax payments are being made, e-commerce has been developed that protects individual life, people, and saves them time. Information and communications have become public and accessible at a cost that is easily accessible to all people within a company. Income level can infl uence the

use of the Internet, can provide a high proportion of knowledge of the latest

aspects of economic, technical, scientifi c, cultural, and other life. In principle,

62% of households use conquests of the information society for household

purposes or for individual purposes. In general, Member States have high

Internet access, with some countries highlighting that the relative level of

access to the Internet has a particularly high share of the country’s population.

This category includes Luxembourg, Malta and other small countries with a

less developed economy, but with particular access. Figure 1 shows household

access to Internet in 2015 as a percentage of all households.

Internet access in households by quartile of income, 2015 (% of total

households)

Figure 1


The graph shows fi rst quartz income, second quartz earnings, third quartz and fourth quartz income, which shows a different approach. For example, in the fourth quartet, internet access is almost 90% to 100% for all Member States. There is access to the third quartz, which is also over 80% in all Member States. Lower access is the fi rst quartz, being quite low in some countries, as in Bulgaria, 18%,


in Romania by 25%. The other states, especially Luxembourg, the Netherlands, Denmark, Germany, Finland, Sweden, France, Belgium, Austria, and in this fi rst

quark, access is quite high. In 2015, two-thirds (67%) of the individual population

of the EU Member States had daily internet access, of which 9% used the Internet

at least once a week. 7% of Permanent Internet users on the Digital Agenda, it stood

at 75% in 2015, with the percentage rising. Member States such as Romania with

66%, Poland 76% or Slovenia 77%, were located after Denmark, the Netherlands,

Malta, which had a very high percentage of population access to the system, or

the Digital Agenda. One of the most comprehensive and usable domains in this

Digital Agenda was recorded in 2015, when half the population aged 16 to 74 used

the Digital Agenda. Also, 66-68% of the population of Great Britain, Belgium,

Luxembourg, used the sites or other new items that the Digital Agenda refers to.

Figure 2 shows access to private internet services over the 12-month period of

each year. The graph shows the percentages of the population who have internet

access between the ages of 16 and 74.

People who ordered goods or services over the Internet for private use in the 12 months prior to the survey, 2012 and 2015 (% of people aged 16 to 74)

Figure 2


We fi nd that again, from 2012 to 2015, with few exceptions, this

percentage has increased substantially. The average in the European Union

was 51% in 2015, but in countries such as the UK, Denmark, Luxembourg,

Germany, the Netherlands, Finland, Sweden, France, Estonia, Austria,

Belgium, Ireland, Malta or Slovenia, this was clearly superior. As far as

Romania is concerned, we fi nd that in 2012, the percentage was about 5%,

reaching 20% in 2015. There are other data showing that there is a substantial


discrepancy between the Member States of the European Union, but in 2015, with the exception of Sweden that recorded a rebound, all other Member States recorded a much higher percentage of individual Internet access.

Information Society and Entrepreneurship or Economic Activity Progress in the digital economy is seen as an important element in increasing the competitiveness of industry and, in general, economic development. The information and communication system has become an integral part of business operations by ensuring a rapid impact of management, improving the organization and communication of the interior, so that the communication and information system has become a common feature in all economic activities. In 2015, a large majority of businesses, around 93% of the total EU Member States, with at least 10 employees, had access to the Digital Agenda, either higher or lower. Thus, these companies focused on the knowledge of the information, the evolution of the markets, their prices and their evolution, the application of technology and many more, being able to regulate and organize their entrepreneurial management activity. The use of information society potential has played an important role in increasing and improving business process solutions, which, in three quarters of all businesses, appreciates the fact that the internet has provided a very quick documentation opportunity. Over the past decade, the use of data and knowledge that has emerged from the information society has been increasingly used. Figure 3 presents the situation for the whole of the European Union over the period 2011-2015 regarding the use of the Internet.

Enterprises that connect to the fi xed broadband internet and businesses with a web site or home page, EU-28, 2011-2015 (% of enterprises)

Figure 3



Overall, the European Union has fi ve categories: internet connection,

websites, internet at different speeds, 2011, 2012, 2013, 2014 and 2015. The

two show an increase from 88% in 2011 to 92% in 2015. The website has

grown from 68% in 2011 to 72% in 2015. Graphically, Internet connections

are also outlined for the capabilities they present. We fi nd that in 2015, 39% of

European Union entrepreneurs have used the media system to a rate that has

declined as a result of the speed of accessing the online agenda that provides

connections, results and much progress in the relationship between enterprises,

obtaining sales information, commercial relations of goods and services and

many, many more. From this point of view, in the next period an almost 100%

increase in the role of accessing the Online Agenda, the feature or the basic

element of the information society, is expected. Figure 4 graphically depicts

entrepreneurs using the social average as a percentage between 2013 and 2015.

Enterprises using social environments by social media types, EU-28, 2013 and 2015 (% of enterprises)

Figure 4


It is found that in 2013 and 2015 the social network was 28-36%, in

the fi eld of micro-blogs was 10 to 14%, in the multimedia fi eld the percentage

was 10 to 13%, and Wikibase Known was enough reduced, between 5 and 6%.

Conclusion Following the analysis, it is concluded that the role of the information

society has increased signifi cantly over the last decade. The development of

information and communication technology is analyzed in terms of how it is

applied in social and economic life. In this respect, it is relevant that in the

Member States of the European Union, the percentage of households with

Internet access was 62% in 2015 and 63.8% in 2016. Countries where the

share of the population with lower Internet access is those from the last stage

of receiving in the European Union, respectively from southern and eastern


Europe. Information and communication technology is felt by the population in the most diverse forms, both in the workplace and in the particular vine. The European Union’s strategy is aimed at strict regulation of the whole activity while pursuing the protection of individual data of individuals.

References 1. Anghelache, C., Anghel, M. G., Manole, A. and Lilea, F. P. C. (2016). Modelare

economică, fi nanciar-monetar-bancară şi informatică, Editura Artifex, Bucureşti 2. Anghelache, C., Stanciu, E. and Prodan L. (2014). Producerea şi comercializarea

bunurilor şi serviciilor informatice. ART ECO - Review of Economic Studies and Research, 5 (4), 88-94

3. Annoni, A. et al. (2012). A European perspective on Digital Earth. International Journal of Digital Earth, 4 (4), 271-284

4. Billon, M., Lera-Lopez, F. and Marco, R. (2010). Differences in digitalization levels: a multivariate analysis studying the global digital divide. Review of World Economics, 146 (1), 39–73

5. Briglauer, W. (2014). The impact of regulation and competition on the adoption of fi ber-based broadband services: recent evidence from the European union member states. Journal of Regulatory Economics, 46 (1), 51–79

6. Chalmers A. W. (2013). Trading information for access: informational lobbying strategies and interest group access to the European Union . Journal of European Public Policy, 20 (1), 39-58

7. Chalmers A. W. (2013). Interests, Infl uence and Information: Comparing the Infl uence of Interest Groups in the European Union. Journal of European Integration, 33 (4), 471-486

8. Cilan, C.A., Bolat, B.A. and Coskun, E. (2009). Analyzing digital divide within and between member and candidate countries of European Union. Government Information Quarterly, 26 (1), 98-105

9. Eberlein, B. and Abraham L. Newman, A. (2008). Escaping the International Governance Dilemma? Incorporated Transgovernmental Networks in the European Union. Governance: An International Journal of Policy, Administration and Institutions, 21 (1), 25–52

10. Kyriakidou, V., Michalakelis, C. and Sphicopoulos, T. (2011). Digital divide gap convergence in Europe. Technology in Society, 33 (3–4), 265-270

11. Maggioni, M. A., Nosvelli, M. and Uberti, T. E. (2007). Space versus networks in the geography of innovation: A European analysis. Regional Science, 86 (3), 471–493

12. Manole, A. (2008). Sistemul informatic pentru modelarea deciziei fi nanciar-contabile, Editura Artifex, Bucureşti

13. Panagiotopoulos, P. (2012). Towards unions 2.0: rethinking the audience of social media engagement. New Technology, Work and Employment, 27 (3), 178–192

14. Pulignano, V. (2009). International Cooperation, Transnational Restructuring and Virtual Networking in Europe. European Journal of Industrial Relations, 15 (2), 187-205

15. Vicente, M.R. and López, A.J. (2011). Assessing the regional digital divide across the European Union-27. Telecommunications Policy, 35 (3), 220-237



Analiză în sistem GIS a atractivităţii reţelei de localităţi urbane şi rurale pentru evaluarea

factorilor competitivi la nivel naţional

Cercetător principal III Antonio TACHE ([email protected]) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă „URBAN-INCERC”

Cercetător principal III Oana-Cătălina Popescu ([email protected])

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă „URBAN-INCERC”

Cercetător principal Monica Tache ([email protected])

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă „URBAN-INCERC”

Rezumat

Planifi carea reţelei urbane este esenţială pentru dezvoltarea teritorială.

Oraşele au un rol catalizator asupra dezvoltării economice şi pentru constituirea

unor reţele teritoriale funcţionale. Articolul are ca scop evaluarea potențialului

economic al localităților din România pentru dezvoltare, stabilitate sau declin, prin

identifi carea factorilor care determină apariția și dezvoltarea acestor tendințe.

Metoda utilizată este una inovativă. Astfel, pentru fi ecare indicator studiat s-a

realizat o grupare a valorilor înregistrate la nivelul unităților administrativ

teritoriale pe 10 intervale conform schemei standard de clasifi care Natural breaks

(Jencks), obţinându-se în acest mod 10 grupe, cărora, în ordinea crescătoare a

valorilor, li s-au atribuit punctaje de la 1 la 10. Pentru fi ecare domeniu studiat,

s-a calculat indicele corespunzător UAT-urilor ca medie a punctajelor acordate

indicatorilor ponderată cu coefi cienţii de importanţă. În mod similar s-a acordat un indice fi nal de atractivitate la nivel de UAT, ca medie a indicilor corespunzători

acestor domenii ponderată cu coefi cienţii de importanţă. Indicii calculați pentru

fi ecare domeniu și indicele fi nal de atractivitate la nivel de UAT au fost transpuși

în hărți tematice cu ajutorul ARCGIS 10.2.2. și al suportului său statistic. Articolul

a fost elaborat pe baza studiilor realizate în cadrul proiectului PN 16.10.07.01 -

faza a-III-a: ”Analiza atractivității rețelei de localități urbane și rurale ca entități

competitive, dinamice și inovative în vederea racordării la rețeaua europeană

de poli și coridoare de dezvoltare” și a proiectului 63PED/2017 având titulul:

”Model inovativ de planifi care teritorială a rețelei de localități policentrice și

echilibrate în contextul specializărilor inteligente a orașelor din România.

Cuvinte cheie: atractivitate, indice, orașe, domeniu, hărți, LAU2.

JEL: C22, R11, R12, R23, R42, R58


Introducere Studierea factorilor ce pot genera competitivitate regională constituie un demers actual la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte abordarea în domeniul planifi cării spaţiale. Provocarea majoră a politicilor europene

destinate dezvoltării teritoriale constă în încercarea de a evidenţia conexiunea

dintre conceptele de dezvoltare policentrica şi competitivitate regională şi totodată între coeziune şi competitivitate, în scopul sprijinirii dezvoltării teritoriale. Provocările dezvoltării metropolitane competitive au devenit subiectul unei ample discuţii academice despre guvernare ( Parkinson, 1997 şi 2003; Begg, 1999; Ottgaar et al., 2008; Salet et al., 2003; Healy, 1997). În acelaşi timp, provocărilor dezvoltării intra-urbane li se acordase deja atenţie în dezbaterea asupra politicilor din cadrul iniţiativei URBAN din prima şi a doua perioadă de programare la nivel european. Bazată pe Agenda Lisabona 2000, dezbaterea politică s-a concentrat timp de câţiva ani cu precădere pe competitivitate. Din 2008, Cartea Verde a Coeziunii Teritoriale subliniază trei aspecte privind coeziunea teritorială: - Concentrarea şi specializarea zonelor urbane şi rurale - regiunile

periferice consolidează legăturile regionale funcţionale;

- Conectarea prin diferite infrastructuri: echipamente, TIC (tehnologia

informaţiei şi comunicaţiilor), reţelele în economia bazată pe cunoaştere şi în cercetare;

- Cooperarea la diferite niveluri, guvernanţa multi-nivel orizontală şi

verticală.

De câţiva ani, discuţia politică s-a mutat la problemele legate de

coeziunea socială şi teritorială, în faţa proceselor problematice şi divergente,

cel puţin la nivel interregional. Recent, Strategia Europa 2020 ridică din nou

problema coeziunii şi pune accentul pe obiectivul “creştere inteligentă”.

Referitor la Politica de coeziune a UE după 2013, acest document se

concentrează asupra creşterii inteligente, durabile şi favorabile incluziunii.

Această iniţiativă de politică se bazează pe premisa că:

- metropolele au o importanţă decisivă pentru competitivitatea Europei;

- este de o importanţă crucială conectivitatea între locurile foarte

dezvoltate şi cele specializate şi zonele metropolitane cu accesibilitate

bună;

- reţelele la diferite scări geografi ce leagă pieţele la nivel mondial ;

- buna guvernare şi cooperarea teritorială sunt elemente vitale pentru

punerea în aplicare a coeziunii economice şi sociale (ESPON 2010).

Din perspectiva spaţială, creşterea favorabilă incluziunii ar trebui

să se bazeze pe competitivitatea urbană şi regională dar, în acelaşi timp, ea

este considerată “...nu doar coeziune economică şi socială, ci şi coeziune


teritorială.” (ESPON, 2010). Oraşele reprezintă motoarele economiei regionale şi pot fi considerate drept agenţi de catalizare pentru creativitate şi inovare, la momentul actual. Cu toate acestea, tot aici se manifestă acut o serie de probleme cum ar fi şomajul şi sărăcia. Diversele aspecte ale vieţii urbane – economică, socială, culturală şi de mediu – sunt strâns legate între ele şi o politică de succes în domeniul dezvoltării urbane durabile presupune o abordare integrată. Această abordare capătă o importanţă sporită în actuala perioadă, dată fi ind seriozitatea problemelor cu care se confruntă oraşele (schimbările demografi ce, consecinţele stagnării economice, impactul schimbărilor climatice). Totuși, dezvoltarea teritoriului actual al Uniunii Europene din punct de vedere economic poate fi caracterizată ca un proces de metropolizarea a potențialelor zone de dezvoltare economică cu capacități de inovare (Krátke, 2007). De asemenea, noua politică urbană va fi organizată diferit prin implicarea mult mai activă a populației, ceea ce duce la o schimbare în guvernarea acestor zone metropolitane (Andersen, 2003). Astfel, guvernarea locală în zonele metropolitane va fi puternic infl uențată și modelată de relația cu societatea civilă (Feiock, 2004). Metropolizarea este un proces de atragere de noi activități specifi ce, locuri de muncă și locuitori, bazându-se predominant pe competitivitate. Acest lucru înseamnă că atragerea de funcțiuni și activități metropolitane specifi ce se bazează pe anumite atuuri ale orașelor, de obicei cele mai puternice dintre ele, precum și pe potențialul lor, care oferă avantaje specifi ce în funcție de zonă. În acest context, modalitățile de guvernare metropolitane sunt de o importanță crucială în ceea ce privește dezvoltarea teritorială prin întărirea competitivității și atragerea de noi specializări funcționale. În literatura de specialitate este refl ectată problematica procesului de metropolizare a marilor oraşe în concordanţă cu studiile de policentricitate. Policentricitatea este considerată la ora actuală un instrument de planifi care spaţială util pentru a spori competitivitatea oraşelor, coeziunea socială şi durabilitatea mediului (Davoudi, 2003). Un nou concept pentru maximizarea procesului de dezvoltare a zonelor metropolitane îl constituie specializarea inteligentă care reprezintă un instrument important în realizarea strategiilor alternative de dezvoltare durabilă bazate pe cercetare-dezvoltare-inovare. O condiție pentru atingerea obiectivelor dezvoltării economice a zonelor metropolitane este prezența unei viziuni și a strategiilor de dezvoltare durabilă. Demarată prin Hotărârea de Guvern nr. 998/2008, politica polilor de creştere în România şi-a propus inducerea unei creşteri economice rapide, crearea de locuri de muncă, impulsionarea productivităţii care să iradiaze dezvoltare în oraşele mici şi mijlocii, precum şi în zonele rurale adiacente polilor. Pentru a contribui la dezvoltarea economiei întregii regiuni de infl uenţă, au fost defi nite mai multe categorii de centre urbane: 7 poli de


creştere (câte unul pentru fi ecare regiune de dezvoltare, cu excepţia regiunii

Bucureşti-Ilfov) şi 13 centre de dezvoltare urbană de importanţă regională. De

asemenea Legea nr. 264/2011 stipulează că, în vederea dezvoltării echilibrate

a teritoriului din zona Capitalei României şi a municipiilor de rangul I sau a

municipiilor reşedinţă de judeţ, unităţile administrativ-teritoriale de bază din

aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înfi inţării de

zone metropolitane aferente spaţiului urban. Asocierea contribuie la întărirea

complementarităţilor între aceste unităţi şi factorii de decizie interesaţi în

dezvoltarea teritoriului.

Prioritatea acestor măsuri vizează creșterea coerenţei, efi cacităţii

şi durabilităţii rezultatelor resurselor investite în dezvoltarea urbană prin

dezvoltarea și implementarea unor proiecte în cadrul unor strategii integrate

de dezvoltare. Investitiile teritoriale integrate (ITI) sunt instrumente de

dezvoltare teritorială care presupun existența unei strategii de dezvoltare

teritorială integrată aferentă unui teritoriu desemnat, a unui set de acțiuni care

pot fi puse în aplicare pentru atingerea obiectivelor stabilite prin strategia de

dezvoltare teritorială integrată. Aceste instrumente sprijină dezvoltarea urbană

integrată printr-o abordare intersectorială şi multidimensională, în sensul că

oferă posibilitatea combinării fi nanţărilor legate de diferite obiective tematice,

inclusiv din axele prioritare şi programele operaţionale sprijinite de FEDR,

FSE şi FC. Pornind de la noţiunile de policentricitate şi modul de evaluare a

acesteia la nivel european pe diferite nivele administrative şi analizând noile

tendinţe de dezvoltare spaţială europeană referitoare la oraşele inteligente, este

necesară realizarea unei baze de date spaţiale la nivel de unități administrativ-

teritoriale (LAU 2), care să evidențieze atât aspecte cantitative cât şi aspecte

calitative în legătură cu coeziunea teritorială naţională, dezvoltarea echilibrată

şi tendinţele de evoluţie a oraşelor și comunelor din România. Articolul de față

prezintă rezultatele obținute privind gradul de atractivitate a localităților din

România din punct de vedere al dezvoltării spațiale.prin utilizarea suportului

statistic al sistemelor informaționale geografi ce.

Metodologia de evaluare a atractivității orașelor din România

Metodologia bazei de date spațiale se bazează pe: 1) indicatori

statistici relevanti din diverse domenii specifi ce amenajării teritoriului, și

2) pe soluția inovativă de evaluare bazată pe schema standard de clasifi care

– Natural breaks (Jenks), prezentata în articolul ”ASSESSMENT OF

FUNCTIONAL POLICENTRICITY IN ROMANIAN COUNTY RESIDENCE

MUNICIPALITIES” (Tache A. et al., 2016). Pentru fi ecare indicator studiat s-a

realizat o grupare a valorilor înregistrate la nivelul UAT-urilor pe 10 intervale

conform schemei standard de clasifi care Natural breaks (Jencks), obţinându-se


în acest mod 10 grupe, cărora, în ordinea crescătoare a valorilor, li s-au atribuit

punctaje de la 1 la 10. Clasifi carea lui Jencks pe baza grupǎrii naturale a valorilor se realizează prin identifi carea punctelor de rupturǎ cǎutând acele modele de grupare implicite ale datelor. Valorile sunt împǎrţite în clase acolo unde graniţele sunt marcate prin salturi mari de la o valoare la alta. În cazul în care un indicator a înregistrat valoarea 0 la un UAT studiat, punctajul atribuit acelui UAT la acest indicator va fi tot 0. Prin urmare, toate valorile indicatorilor selectaţi au fost transformate în punctaje ale grupelor din care fac parte (1,2,…,10, eventual 0), iar acest lucru a fost realizat cu ajutorul suportului statistic al programului ArcGIS 10.2.2. În cadrul fi ecărui domeniu, mai mulţi specialişti în dezvoltare locală au stabilit coefi cienţi de importanţă (ponderi) pentru toţi indicatorii. Pentru fi ecare domeniu, s-a calculat indicele corespunzător UAT-urilor ca medie a punctajelor acordate indicatorilor ponderată cu coefi cienţii de importanţă. În mod similar, s-au acordat coefi cienţi de importanţă (ponderi) fi ecărui domeniu de interes şi s-a calculat un indice de atractivitate la nivel LAU 2, ca medie a indicilor corespunzători acestor domenii ponderată cu coefi cienţii de importanţă. Astfel, pentru analiza la nivel LAU 2, au fost analizați indicatori statistici din următoarele domenii: Domeniul POPULAȚIE - Volumul populației (2015); - Sporul natural (2015); - Sporul migratoriu (2015); - Evoluția populației 2015/2011; - Evoluția populației 2011/2008. Specialiștii sociologi din cadrul institutului URBAN-INCERC București au identifi cat 5 indicatori semnifi cativi pentru evaluarea domeniului Populație. O parte din acești indicatori au fost calculați și apoi valorile lor au fost transformate în cifre de la 1 la 10 conform standardului de clasifi care Natural breaks (Jencks). După transformarea tuturor acestor indicatori în valori de la 1 la 10, specialiștii institutului din domeniul dezvoltării teritoriale și din domeniul sociologiei au stabilit ponderi acestor indicatori pentru a calcula un indice fi nal pentru domeniul Populație, ca medie a a indicatorilor corespunzători domeniului. În acest fel., fi ecărei unități administrativ teritorială din România îi corespunde un indice fi nal, cel mai mic indice 1,1 aparținând comunei Întregalde (județul Alba) și cea mai mare valoare (7,4) municipiului Iași. Domeniul TRANSPORTURI - Accesibilitate la drumuri naționale, drumuri europene, autostrăzi; - Accesibilitate la stațiile de cale ferată; - Accesibilitate la aeroporturi; - Accesibilitate la porturi.


Ca și în cazul domeniului Populație, specialiștii în domeniul Transporturi și dezvoltării teritoriale ai institutului Urban-Incerc București au identifi cat 4 indicatori din domeniul Transporturilor, și conform metodologiei prezentate a fost calculat un indice fi nal la nivelul UAT-urilor din România. Conform acestui clasament a rezultat un indice minim 0 pentru 991 UAT-uri și un indice maxim de 8,6 pentru municipiul Constanța. Domeniul ECONOMIE Indicatori studiați pentru analiză: - Număr salariați (2015); - Evoluția numărului de salariați 2015/2011; - Raportul dintre numărul de salariați și populație 2015; - Numărul de înnoptări turistice din fi ecare UAT-2015. În cazul domeniului Economie, numărul de indicatori studiați au fost destul de scăzuți, datorită lipsei datelor economice la nivel de unități administrativ teritoriale. Conform metodologiei și pe baza experților din institutul Urban-Incerc au fost acordate ponderi pentru fi ecare indicator economic și calculat un indice fi nal economic. Astfel, valoarea cea mai scăzută a fost de 0,8 pentru un număr de 64 UAT-uri și valoarea cea mai ridicată a fost de 8,2 puncte pentru municipiul București. Domeniul EDILITARE: - Lungimea străzilor modernizate raporată la Lungimea străzilor

totale - 2015; - Cantitatea de apă pentru uz casnic distribuită – 2015; - Cantitate de gaz pentru uz casnic distribuită – 2015; - Lungime rețea canalizare – 2015; - Număr de locuințe noi raportat la numărul de locuințe totale – 2015. Specialiștii în domeniul ingineriei edilitare și amenajării teritoriului au identifi cat 5 indicatori relevanți pentru domeniul studiat și conform metodologiei și ponderilor acordate a fost calculat indicele fi nal în domeniul edilitar. Valorea cea mai scăzută a fost 0 pentru 368 UAT-uri ceea ce reprezintă o mare problemă pentru România, iar valoarea cea mai ridicată a fost de 9,5 în orașul Popești-Leordeni. DOMENIUL CONDIȚII NATURALE

- Suprafața UAT-ului - 2015; - Suprafața pădurilor - 2015; - Prezența parcurilor naționale sau naturale - 2015; - Prezența biosferelor la nivelul UAT-urilor - 2015; - Prezența siturilor RAMSAR la nivelul UAT-urilor - 2015; - Prezența SCI sau SPA la nivelul UAT-urilor - 2015.


Specialiștii INCD Urban-Incerc în domeniul geografi ei fi zice au propus pentru evaluarea condițiilor naturale la nivel de UAT din România 6 indicatori. Pe baza metodologiei și a ponderilor acordate acestor indicatori a fost calculat un indice fi nal la nivel de UAT pentru Condiții Naturale. Cea mai scăzută valoare a fost de 0,5 puncte și o regăsim în 167 UAT-uri, iar cea mai ridicată valoare este de 5,38 în comuna Padeș și orașul Borșa. DOMENIUL SOCIAL - Număr grădinițe - 2015; - Număr școli – 2015; - Număr licee – 2015; - Număr facultăți – 2015; - Număr studenți – 2015; - Număr studenți raportat la volumul populației în anul 2015; - Număr paturi spital - 2015; - Număr paturi spital raportat la volumul populației în anul 2015; - Număr dispensare - 2015; - Număr spitale - 2015; - Număr medici – 2015; - Număr medici raportat la volumul populație în anul 2015; - Număr cadre medicale - 2015; - Număr cadre medicale raportat la volumul populației în anul 2015. În cazul domeniului Social a fost identifi cat un număr însemnat de indicatori, ceea ce a condus și la rezultate mult mai concludente. Utilizând metodologia propusă și alegerea ponderilor conform specialiștilor în domeniul sociologiei și amenajării teritoriului din institutul Urban-Incerc s-a obținut indicele fi nal pentru domeniul Social. Valoarea cea mai scăzută a fost 0 în 5 UAT-uri, iar valoarea cea mai ridicată a fost 7,85 în municipiul București și municipiul Cluj-Napoca. DOMENIUL CULTURĂ - Număr spectatori – 2015; - Număr spectatori 2015 raportat la număr spectatori 2008; - Număr de spectatori raportat la volumul populației în 2015; - Număr vizitatori muzeu – 2015; - Număr vizitatori muzeu 2015 raportat la număr vizitatori muzeu 2008; - Număr de vizitatori muzeu raportat la volumul populației în 2015. Pentru domeniul Cultură s-au utilizat numai datele TEMPO furnizate de Institutul Național de Statistică. Pe baza metodologiei și ponderilor acordate pentru acest domeniu cele mai scăzute valori s-au înregistrat în 2786 unități administrativ teritoriale, respectiv valoarea 0, iar cele mai mari valori s-au în registrat în municipiul Sibiu și municipiul București (valoarea 8).


Rezultate și analize

3.1. Analiza domeniului POPULAȚIE

Pentru analiza domeniului POPULAȚIE, specialiștii din domeniul

sociologiei au ales următoarele ponderi pentru indicatorii studiați: Populație

(2015) – 40%, Spor natural (2015) – 15%, Spor migratoriu (2015 – 2011) – 15%

, Evoluția populației 2015/2011 – 20%, Evoluția populației 2011/2008 – 10%.

Utilizând capabilitățile softului ARCGIS 10.2.2. și clasifi carea lui

Jencks pe baza grupǎrii naturale a valorilor indicatorilor s-a obținut următoarea

cartogramă (Fig. 1):

Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul POPULAȚIE

Figure 1

Zonele cu un indicator fi nal mare și foarte mare pentru domeniul

POPULAȚIE, ceea ce implică o evaluare pozitivă pentru acest domeniu sunt:

- Zona compactă ce cuprinde municipiul București, județul Ilfov,

nordul județului Giurgiu, sudul județului Dâmbovița și culoarul București-

Ploiești cu tendințe pozitive spre municipiul Brașov;

- Zona compactă compusă din jumătățile vestice ale județelor Arad și

Timiș;

- Zona compactă ce cuprinde județul Sibiu, județul Brașov, zona de

vest a județului Covasna, județul Hargita și sudul județului Mureș;


- Culoarul de dezvoltare Baia Mare – Satu Mare;

- Culoarul de legătură dintre municipiul Bacău și municipiul Piatra Neamț; - Zona compactă din jurul municipiului Oradea cu tendință de extindere atât spre sud (municipiul Arad), cât și spre nord (municipiul Satu-Mare); - Zona compactă din jurul municipiilor Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Târgu Mureș, Suceava, Pitești și parțial zonele din jurul municipiilor Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Bistrița. Zonele cu un indicator fi nal mic și foarte mic pentru domeniul POPULAȚIE, ceea ce implică o evaluare negativă pentru acest domeniu sunt: - Zona compactă a munților Apuseni și a împrejurimilor acestuia (zona de sud-vest a județului Cluj, nord-vestul județului Alba, estul județului Arad, nordul județului Hunedoara); - Zona compactă a județului Teleorman, sudul județului Argeș, estul județului Olt și sud-estul județului Giurgiu; - Zona compactă a nordului și estului județului Mehedinți cu zona de vest a județului Dolj; - Zona compactă a nordului județului Ialomița, sudul județelor Brăila și Bacău; - Zona compactă a nordului județului Buzău cu sudul județului Vrancea; - Zona compactă a zonei de est și sud-est a județului Vaslui cu zona de nord a județului Galați; - Jumătatea estică a județului Caraș-Severin, zona din est și sud a județului Sălaj, jumătatea estică a județului Botoșani, jumătatea vestică a municipiului Călărași, sudul județului Vâlcea și o mare majoritate din județul Tulcea. Zonele cu potențial demografi c le întâlnim în zona marilor orașe sau pe culoarele de dezvoltare dintre marile orașe, dar și zone compacte de dimensiuni mari cum este zona Regiunii de Centru. De asemenea, se observă că valorile cele mai mari ale indicelui fi nal POPULAȚIE îl dețin UAT-urile limitrofe marilor orașe: Florești (Cluj-Napoca), Chiajna, Popești-Leordeni, Bragadiru, Pantelimon, Voluntari (București), Giroc, Dumbrăvița (Timișoara), Șelimbăr (Sibiu) sau Miroslava (Iași). Cele mai mici valori ale UAT-urilor se înregistrează în zonele compacte cu probleme demografi ce; dintre acestea menționăm Întregalde, Ceru-Băcăinți din zona munților Apuseni, Măceșu de Sus, Seaca de Pădure Brabova din zona compactă a județelor Dolj-Mehedinți, Slobozia Mândră, Făgețelu, Bărăști din zona compactă a județelor Olt, Teleorman, Argeș, Giurgiu.În concluzie se observă că marile probleme demografi ce sunt în Muntenia, în Transilvania în zona munților Apuseni și împrejurimile și în județul Caraș-Severin din zona Banatului.


3.2. Analiza domeniului ECONOMIE

Pentru analiza domeniului ECONOMIE, specialiștii din domeniul economic au ales următoarele ponderi pentru indicatorii studiați: Număr salariați (2014) – 35%, Raportul dintre numărul de salariați 2014 și numărul de salariați 2011 – 20%, Raportul dintre numărul de salariați 2014 și volumul populației 2014 – 25%, Numărul de înnoptări turistice – 20%. Ca și în cazul domeniului POPULAȚIE clasifi carea indicatorilor pentru domeniul ECONOMIC a avut la bază gruparea naturală a valorilor indicatorilor (metoda Jencks) și capabilitățile suportului statistic al softului ARCGIS 10.2.2. În fi nal s-a obținut următoarea cartogramă pentru capitolul ECONOMIE (Fig. 2):

Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul ECONOMICFigure 2

Analizând cartograma observăm următoarele: zonele cu un indicator fi nal ridicat și foarte ridicat pentru domeniul ECONOMIE, ceea ce implică o evaluare pozitivă pentru acest domeniu sunt: - Regiunea București-Ilfov; - Zona compactă ce cuprinde o mare parte din județul Timiș (exceptând partea de est) și zona de sud-vest a municipiului Arad; - Zona metropolitană a județului Sibiu și un viitor culoar Sibiu-Rm. Vâlcea;


- Zona Alba-Iulia – Sebeș din județul Alba; - Zona metropolitană Brașov, Ploiești, Oradea, Baia Mare și parțial zonele metropolitane ale municipiilor Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Constanța, Satu-Mare, Deva, Buzău; - Zonă compactă a estului județului Maramureș și nord-estul județului Bistrița. Zonele cu un indicator scăzut și foarte scăzut al indicatorului fi nal domeniul ECONOMIC sunt: - Zona compactă constituită din zona de est a județului Suceava, județul Botoșani, județul Iași, zona de est a județelor Bacău și Neamț, județul Vaslui și o mare parte din județul Galați (exceptând sudul județului); - Zona compactă constituită din județul Mehedinți, Dolj, Olt, sudul județelor Vâlcea, Gorj, Argeș, majoritatea județului Dâmbovița; - Zonă compactă ce cuprinde județul Ialomița, Călărași, Brăila, Tulcea și o parte din județul Constanța; - Zona de nord a județului Buzău și zona de sud a județului Vrancea; - Zonă compactă din nordul județului Cluj, estul județului Bistrița-Năsăud, sudul județului Maramureș; - Zone compacte din județele Caraș Severin, Hunedoara, Alba, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Mureș, Covasna, Harghita. În concluzie observăm că există 2 zone compacte cu un nivel al indicatorului fi nal ECONOMIC ridicat – regiunea București-Ilfov și zona compactă a județelor Timiș și Arad. În rest sunt câteva zone metropolitane cu un nivel ridicat al indicelui fi nal în jurul marilor orașe, în special din Transilvania. Se observă defi nirea pe viitor al unor culoare de dezvoltare cum ar fi București-Ploiești-Brașov; Alba-Iulia-Sibiu-Brașov; Oradea-Arad-Timișoara; Baia Mare-Satu Mare; Bacău-Piatra Neamț. Ca și în cazul indicelui fi nal POPULAȚIE, UAT-urile afl ate în jurul

marilor orașe au un indicator ridicat pentru domeniul ECONOMIC. Dintre

acestea se remarcă orașul Otopeni, comuna Ghimbav, orașul Mioveni, comuna

Bascov, comuna Cristian, orașul Voluntari, orașul Eforie, orașul Sebeș sau

comuna Giroc.

3.3. Analiza domeniului TRANSPORTURI

Pentru analiza domeniului TRANSPORTURI, specialiștii din

domeniul mobilității teritoriale au ales următoarele ponderi pentru indicatorii

studiați: acces aeroport – 35%, acces port – 15%, acces DN, DE, Autostradă –

25%, acces stații de cale ferată – 25% (Fig. 3).

Cartograma pentru domeniul TRANSPORTURI se prezintă astfel:


Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul TRANSPORTURIFigure 3

Zonele cu o accesibilitate ridicată și foarte ridicată la nivelul României sunt cele cu accesibilitate la aeroporturi prin care tranzitează un număr mare de pasageri. În acest sens putem evidenția UAT-urile situate în nordul Bucureștiului, UAT-urile situate lângă municipiile Timișoara, Arad, Cluj-Napoca, Constanța, Târgu-Mureș, Iași, Bacău, Craiova, Baia Mare, Satu Mare și Suceava. Accesibilitate relativ ridicată apare pe culoarul București-Constanța. O accesibilitate medie prezintă UAT-urile situate pe culoarele 4 (feroviar Arad – Deva – Sibiu – Brașov – București - Constanța și Timișoara – Lugoj – Caransebeș - Drobeta Turnu – Severin – Craiova – București - Constanța) și 9 (feroviar și rutier – București – Ploiești – Buzău – Focșani – Roman - Iași sau București – Buzău – Focșani - Huși). Accesbilitate medie avem și pe culoarul Sebeș-Alba Iulia-Cluj Napoca-Oradea, București-Urziceni-Brăila-Galați sau Brașov-Sfântu Gheorghe- Miercurea Ciuc-Toplița. Zone cu accesibilitate redusă întâlnim în special în zonele de deal și munte, dar și pe culoarul 7 al Dunării, în special în zona de sud a țării.


3.4. Analiza domeniului EDILITARE

Pentru analiza domeniului EDILITARE, specialiștii reprezentați de ingineri specializați pe diverse ramuri au ales următoarele ponderi pentru indicatorii studiați: Raport dintre lungimea străzilor modernizate și lungimea străzilor totale – 20%, cantitatea de apă pentru uz casnic – 30%, cantitatea de

gaze pentru uz casnic – 10%, lungimea rețelei de canalizare – 20% și raportul

dintre numărul de locuințe noi și numărul total de locuințe – 20%.

Acest indicator este relevant, în special pentru orașele din România,

relevând foarte bine zonele cu defi ciențe mari în ceea ce privește echiparea

edilitară. Cartograma domeniului EDILITARE se prezintă astfel (Fig. 4):

Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul EDILITAREFigura4

Zonele cu un indicator fi nal ridicat și foarte ridicat pentru domeniul

EDILITARE se regăsește în regiunea București-Ilfov și într-o mare parte din

UAT-urile componente ale județelor Cluj, Timiș, Bihor, Arad, Maramureș,

Sibiu, Brașov, Harghita, Prahova. Dintre UAT-urile cu cel mai ridicat indice

fi nal pentru domeniul EDILITARE enumerăm: Cisnădie (județul Sibiu),

Popești-Leordeni (județul Ilfov), Ștefănești (județul Argeș), Râșnov (județul

Brașov), Tălmaciu (județul Sibiu) sau Ghimbav (județul Brașov).

La polul opus, unde indicatorul fi nal EDILITARE este redus și foarte

redus sunt UAT-urile din județe ca Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu,


Botoșani, Suceava, Iași sau Vaslui. Din totalul UAT-urilor din România există totuși 368 de UAT-uri care au indicele fi nal pentru domeniul EDILITARE egal cu zero, ceea ce relevă faptul că nu există nici măcar alimentare cu apă potabilă. Cele mai multe UAT-uri cu indicele fi nal pentru domeniul EDILITARE egal cu zero sunt în județele Teleorman, Dolj, Vaslui, Mehedinți.

3.5. Analiza domeniului CONDIȚII NATURALE

Pentru analiza domeniului CONDIȚII NATURALE, specialiștii reprezentați de geografi specializați în domeniul geografi ei fi zice au stabilit următoarele procente pentru indicatorii studiați: Suprafața UAT-ului 2015 – 30%; Suprafața pădurilor 2015 – 20%; Prezența parcurilor naționale sau naturale 2015 – 15%; Prezența biosferelor la nivelul UAT-urilor 2015 – 15%; Prezența siturilor RAMSAR la nivelul UAT-urilor 2015 – 12%; Prezența SCI sau SPA la nivelul UAT-urilor 2015 – 8%. Cartograma domeniului CONDIȚII NATURALE se prezintă astfel (Fig. 5):

Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul CONDIȚII NATURALEFigura 5

Indicatorul fi nal pentru domeniul CONDIȚII NATURALE evidențiază prezența ariilor naturale protejate în special în zona arcului carpatic și în Delta Dunării, avantajând județele situate în zona de centru a țării. Județele cu un


indicator fi nal scăzut sunt cele din sudul țării, în special Olt și Teleormen, dar și județele din estul țării, în special județul Botoșani. Concluzia este, în special pentru județele dunărene, de a maximiza potențialul turistic al fl uviului Dunărea, în condițiile implementării Strategiei Europene a Dunării.

3.6. Analiza domeniului SOCIAL

Pentru domeniul SOCIAL au fost analizați de specialiștii în sociologie și geografi e economică un număr însemnat de indicatori statistici, cărora li s-au acordat următoarele ponderi: numărul grădinițe 2015 – 4%, număr școli 2015 – 4%, număr licee 2015 – 5%; număr facultăți 2015 – 8%; număr studenți 2015 – 8%; număr studenți raportat la volumul populației în anul 2015 – 10%, număr paturi spital 2015 – 8%, număr paturi spital raportat la volumul populației în anul 2015 – 11%, număr dispensare 2015 – 4%, număr spitale 2015 – 5%; număr medici 2015 – 8%; număr medici raportat la volumul populație în anul 2015 – 10%, număr cadre medicale 2015 – 6%, număr cadre medicale raportat la volumul populației în anul 2015 – 8%. Pe baza acestor indicatori și ponderi a fost realizată următoarea cartogramă (Fig. 6):

Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul SOCIALFigura 6


Așa cum era de așteptat indicele fi nal pentru domeniul SOCIAL are valori ridicate și foarte ridicate în marile orașe și orașele de mărime medie și mică. Dintre județele cu mari probleme privind echiparea socială menționăm

în primul rând județul Tulcea, urmat de județele Bacău, Botoșani, Covasna, Brăila și Mehedinți. De menționat că există 5 comune care are indicele fi nal pentru domeniul Social egal cu zero, cele 5 comune fi ind: Ciocârlia din județul Ialomița, Bunila și Bătrâna din județul Hunedoara, Brebu Nou din comuna Caraș-Severin și Mahmudia (județul Tulcea). Putem estima că în următorii ani în județul Tulcea situația se va îmbunătăți simțitor, datorită programului de Investiții Teritoriale Integrate ce se va derula în Delta Dunării, restul județelor necesitând programe speciale de dezvoltare în domeniul social fi nanțate atât din surse interne, cât și externe.

3.7. Analiza domeniului CULTURA

Pentru domeniul cultural, specialiștii din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului au inclus 6 indicatori cărora le-au acordat următoarele ponderi: număr spectatori 2015 – 25%; număr spectatori 2015 raportat la număr spectatori 2008 – 10%; număr de spectatori raportat la volumul populației în 2015 – 15%, număr vizitatori muzeu 2015 – 25%; număr vizitatori muzeu 2015 raportat la număr vizitatori muzeu 2008 – 10% și număr de vizitatori muzeu raportat la volumul populației în 2015 – 15%. De menționat că analiza domeniului CULTURAL este relativ concludentă, datorită neincluderii datelor privind monumentele ce aparțin patrimoniului UNESCO și monumentele de arhitectură de importanță națională la nivel de LAU 2. Cartograma pentru acest domeniu se prezintă astfel (Fig. 7):


Analiza indicatorului fi nal pentru domeniul CULTURĂFigura 7

Se evidențiază încă o dată faptul că fenomenul cultural este generat în sprcial de marile orașe sau de orașe medii și mici cu vechi tradiții culturale. De asemenea, punctaje ridicate prezintă și comunele care administrează pe teritoriul lor muzee sau monumente istorice de importanță națională. Dintre acestea menționăm Comuna Bran (județul Brașov), Sucevița (județul Suceava), Dâmbovicioara (județul Argeș) sau Sarmizegetusa (județul Hunedoara).

3.8. Indice fi nal de analiză la nivel LAU 2

Indicele fi nal de analiză a atractivității unităților administrativ-teritoriale la nivel LAU 2 a fost calculat prin ponderarea tuturor indicatorilor calculați pentru domeniile studiate. Astfel, ponderile stabilite de specialiștii din domeniul planifi cării teritoriale se prezintă astfel: Indicele pentru domeniul POPULAȚIE – 17%, Indicele pentru domeniul TRANSPORTURI – 17%, Indicele pentru domeniul ECONOMIC – 28%, Indicele pentru domeniul CONDIȚII NATURALE – 10%, Indicele pentru domeniul EDILITARE – 10%, Indicele pentru domeniul SOCIAL – 10%, Indicele pentru domeniul CULTURĂ – 8%. Pe baza acestor indici ponderați a fost realizată harta indicelui de atractivitate la nivelul administrativ LAU 2. Gruparea valorilor indicelui de atractivitate la nivel LAU 2 a fost realizată pe 10 intervale conform schemei standard de clasifi care Natural breaks (Jencks), obţinându-se în acest mod 10


grupe, cărora, în ordinea crescătoare a valorilor, li s-au atribuit punctaje de la 1 la 10. Cu ajutorul softului ARCGIS 10.2.2., harta atractivității UAT-urilor din România se prezintă astfel (Fig. 8):

Indice fi nal de atractivitate LAU2 la nivel național

Figura 8

Punctele tari ale acestei hărți de atractivitate se regăsesc în special în Transilvania și regiunea București-Ilfov. - Regiunea București-Ilfov infl uențează pozitiv și unitățile administrativ-teritoriale alăturate, existând posibilitatea ca în câțiva ani să existe o axă de dezvoltare reală București-Ploiești. - Zona metropolitană a municipiilor Timișoara și Arad constituie un sistem urban de dezvoltare care infl uențează pozitiv jumătatea de vest a județului Timiș și vestul județului Arad. - De asemenea, există un potențial de dezvoltare în zona metropolitană Oradea ce poate conduce la o zonă relativ atractivă pe culoarul Oradea-Arad. - Zonele metropolitane din jurul municipiilor Baia-Mare și Satu-Mare sunt zone relativ atractive, cu potențial de dezvoltare în viitor pe culoarul Satu Mare-Baia Mare. - Există deja un culoar de atractivitate pe culoarul Alba Iulia – Sebeș – Sibiu cu potențial ridicat de dezvoltare. Zona metropolitană Sibiu s-a conturat destul de bine cu tendința de dezvoltare spre sudul județului.


- Zona metropolitană Brașov s-a conturat de asemenea ca o zonă de atractivitate cu potențial de dezvoltare pe axa Brașov-Ploiești. - Zona metropolitană Cluj-Napoca este o zonă relativ atractivă, chiar dacă potențialul de dezvoltare este ridicat. - Zona metropolitană Constanța este o zonă relativ atractivă cu potențial de dezvoltare pe axa Constanța-București. - Zone metropolitane relativ atractive, dar cu potențial ridicat de dezvoltare se regăsesc în jurul municipiilor Târgu-Mureș, Pitești, Bacău, Craiova, Iași. - Culoare cu potențial de dezvoltare, dar încă nefructifi cate se regăsesc între municipiile Galați și Brăila sau între municipiile Bacău și Piatra Neamț. - Zone relativ atractive pot fi considerate în nordul județelor Vâlcea și Gorj sau zonele situate în nordul județului Bistrița Năsăud și estul județului Maramureș. Problemele de atractivitate le regăsim în județele din sudul și estul țării, și anume Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Brăila, Botoșani. Vaslui. De asemenea, regăsim multe UAT-uri cu probleme de atractivitate în județele Iași, Vrancea, Buzău, Caraș-Severin, Hunedoara, Bistrița-Năsăud, Bacău, Neamș și sudul județelor Vâlcea, Gorj, Argeș. În concluzie, putem evidenția faptul că foarte multe dintre UAT-urile atractive au indicii calculați pe fi ecare domeniu ridicați sau relativ ridicați, în timp ce zonele cu atractivitate redusă au valorile indicilor calculați pe domeniile studiate scăzute sau relativ scăzute.

Concluzii Studiul propus a avut ca obiectiv evaluarea potențialului localităților din România pentru dezvoltare economică, stabilitate sau declin și identifi carea factorilor care determină apariția și dezvoltarea unor astfel de tendințe, utilizând indicatori statistici în evoluție și un suport statistic în sistem GIS. Comparând analizele realizate în cadrul studiului (prin stabilirea indicilor fi nali pentru domeniile specifi ce planifi cării teritoriale și a indicelui fi nal la nivel de LAU 2) cu analizele realizate în urmă cu 10 ani în lucrarea ”Sisteme geo-spaţiale pentru dezvoltarea durabilă a României”, (în care s-au

realizat analize teritoriale la nivel NUTSV utilizând metoda ELECTRE de

evaluare fi nală), putem concluziona următoarele: - Din punct de vedere al potențialului demografi c, analizele demonstrează aceleași puncte tari și puncte slabe ca și în urmă cu 10 ani, respectiv zone cu indicatori ridicați pentru localitățile din jurul marilor orașe sau culoare de dezvoltare și zone cu indicatori scăzuți în sudul țării și în zona munților Apuseni.


- Din punct de vedere al dezvoltării economice, se constată creșterea decalajelor dintre zonele cu potențial de dezvoltare și zonele slab dezvoltate. În acest context se observă o dezvoltare accentuată a zonelor limitrofe mailor orașe cu potențial de dezvoltare (București, Timișoara, Arad, Cluj, Oradea, Sibiu, Brașov) și parțial zonele limitrofe din jurul orașelor Constanța, Târgu Mureș, Alba Iulia, Iași, Baia Mare, Satu Mare, Craiova. Acest decalaj care s-a accentuat în ultimii 10 ani se datorează investițiilor străine care s-au concentrat în special în zona Transilvaniei și a municipiului București, dar și absobției fondurilor europene cu precădere în aceste zone. - Această absobție a fondurilor europene în zonele preponderent dezvoltate este relevantă și pentru domeniul edilitar, unde diferența dintre analizele realizate în această fază și analizele realizate în urmă cu 10 ani demonstrează o reabilitare consistentă a zonelor cu potențial de dezvoltare, în timp ce în zonele sărace se observă un ritm lent de reabilitare edilitară. - Identifi carea punctelor tari, conform strategiilor inteligente și implicarea statului în reindustrializarea regiunilor sărace din punct de vedere economic este singura soluție pentru realizarea unuia dintre dezideratele Uniunii Europene și anume coeziunea teritorială. - Planifi carea spaţială sporită are o importanţă critică pentru atragerea

investitorilor şi pentru sprijinirea îmbunătăţirilor la nivelul rezultatelor de

dezvoltare de la nivel urban. Sporirea numărului de oraşe mai sustenabile

şi mai prospere este vitală pentru creşterea sustenabilă a României, iar

autorităţile publice trebuie să joace un rol-cheie pentru a ajuta aceste zone să

prospere.

- O Strategie Metropolitană Integrată (SMI) pe termen mediu și lung

este una din căile de asigurarea a echilibrului de dezvoltare teritorială.

Bibliografi e 1. Andersen, H. T., Van Kempen, R. (2003), New trends in urban policies in

Europe: evidence from the Netherlands and Denmark. Cities, 20(2), 77-86.

2. Begg, I. (1999), Cities and Competitiveness, in Urban Studies, Vol. 36, Nos 5-6,

pp. 795-810

3. Davoudi S. (2003), “Polycentricity in European Spatial Planning: From an Analytical Tool to a Normative Agenda”, European Planning Studies, Vol. 11, No.

8, 979-999

4. Feiock, R. C. (2009), Metropolitan governance and institutional collective action. Urban Affairs Review, 44(3), 356-377.

5. Healey P. (1997), Collaborative Planning: Shaping Places in Fragmented Societies. London, Basingstoke: Macmillan

6. Krätke S. (2007), “Metropolisation of the European economic territory as a consequence of increasing specialisation of urban agglomerations in the knowledge economy.” European Planning Studies 15.1 (2007): 1-27

7. National Institute of Statistics, 2017, Tempo Online


8. Otgaar A. Et al. (2008), Empowering Metropolitan Regions through New Forms of Cooperation. Hampshire: Ashgate Pub.Lim.

9. Parkinson, M. (1997), The rise of the European entrepreneurial city. In: Financing of cities and regions: subsidiarity and fi nance potentials, East-West Conference,

Munich, October 1996. (Conference proceedings, pp.125-136).

10. Parkinson, M. et al. (2003), Competitive European Cities: Where Do The Core

Cities Stand?.

11. Salet W. Et al. (2003), Metropolitan governance and spatial planning. London:

Spon Press.

12. Tache A. et al., 2010, Sisteme geospaţiale pentru dezvoltarea durabilă a României, Ed. Ars Docendi, ISBN 978-973-558-492-4, Bucureşti

13. Commission of the European Communities, 2008, Green Paper on Territorial

Cohesion Turning territorial diversity into strength, Brussels, 6.10.2008

14. Commission of the European Communities (1999), European Spatial

Development Perspective: Towards Balanced and Sustainable Development of

the Territory of the E.U., Luxembourg: Offi ce for Offi cial Publications of the

European Communities, accessed in

15. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffi c/offi cial/reports/pdf/sum_

en.pdf

16. Commission of the European Communities (2011), Territorial Agenda 2020 -

Towards an Inclusive,

17. Smart and Sustainable Europe of Diverse Regions, the Informal Ministerial

Meeting of Ministers

18. responsible for Spatial Planning, 2011, Gödöllő, Hungary

19. Commission of the European Commission (2010), EUROPE 2020. A European

strategy for smart, sustainable and inclusive growth, Brussels.

20. ESPON ATTREG (2010): Attractiveness of European Regions and Cities for

Residents and Visitors (2010-2012), Draft Interim Report

21. ESPON Coordination Unit (2010), First ESPON 2013 Synthesis Report. New

Evidence on Smart, Sustainable and Inclusive Territories, Luxembourg.

22. Guvernul României, 2008, HG nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor

naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele

cu fi nanțare comunitară și națională

23. Parlamentul României (2011), Legea nr. 264/2011 pentru modifi carea art. 1 alin.

(2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru modifi carea

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare

a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi


GIS MATHEMATIC MODEL ANALYZING THE ATTRACTIVENESS OF THE ROMANIAN

SETTLEMENTS NETWORK, ASSESSING THE COMPETITIVENESS FACTORS AT

NATIONAL LEVEL Main researcher 3 Antonio TACHE ([email protected])

”URBAN-INCERC” National Institute for Research and Development in Constructions, Town

Planning and Sustainable Territorial Development

Main researcher 3 Oana-Cătălina Popescu ([email protected])



Main researcher Monica Tache ([email protected])



Abstract

The planning activity is essential for territorial development. Cities have a catalytic effect on economic development and on the establishment of functional local networks. The article aims to present the assessment of the economic potential of Romanian localities – for development, stability or decline – by identifying the factors causing such trends. The method used is an innovative one. Thus, for each analysed indicator at locality level, a grouping of values was achieved on 10 intervals, in accordance with the standard scheme for classifi cation on natural breaks (Jencks),

obtaining thus 10 groups and for which scores from 1 to 10 have been assessed, in

ascending order of values. For each studied domain and each locality, an index

was calculated as the average of all scores, weighted by importance coeffi cients.

Similarly, a fi nal attractiveness index at locality level was obtained, as an average

of corresponding indexes for all studied domains weighted by their coeffi cients of

importance. Specifi c indexes calculated for each domain and the fi nal attractiveness

index for all localities were translated into thematic GIS maps, by using ARCGIS

10.2.2. and its statistical support. The article was developed based on studies of the

project PN 16.10.07.01 - Phase-III: “Analysing the attractiveness of urban and rural

localities network as competitive, dynamic and innovative entities, in order to connect

to the European network of development poles and corridors” and project 63PED /

2017 - “Innovative model for the territorial planning of a polycentric and balanced

settlements network in the context of smart specialization of Romania’s cities.”

Keywords: attractiveness; index; mathematical model; domain;

maps; LAU2.

JEL: C22, R11, R12, R23, R42, R58


Introduction Identifying the factors determining regional competitiveness is a

current approach of the European Union when dealing with the spatial planning

fi eld. European policies addressing territorial development issues emphasize

the connection between concepts like “polycentric development” and “regional

competitiveness”, “cohesion” and “competitiveness”, in order to support

the territorial development. Challenges related to competitive metropolitan

development have become the subject of extensive academic discussions

related to governance (Parkinson, 1997 and 2003; Begg, 1999; Ottgaar et al.,

2008; Salet et al., 2003; Healy, 1997). At the same time, the challenges of

an intra-urban development already awarded attention in the political debate

within the URBAN initiative in the fi rst and second programming period at

European level. Based on the Lisbon Agenda 2000, the political debate was

focused for several years mainly on competitiveness. Since 2008, the Green

Paper on Territorial Cohesion highlighted three aspects of territorial cohesion:

- Concentration and specialization of urban and rural areas - peripheral

regions are strengthening regional functional relations;

- Connection by different infrastructures: equipment, ICT (information

and communications technology), networks in the knowledge-based economy

and research;

- Cooperation at different levels, by a multi-level horizontal and

vertical governance.

For several years, the political discussion was moved towards issues

related to social and territorial cohesion in order to face the problematic

and divergent processes, at least at inter-regional level. Referring to the EU

cohesion policy, the Green Paper on Territorial Cohesion is focusing on smart,

sustainable and inclusive growth. This initiative is based on the following

premises:

- Metropolis have a decisive importance for Europe’s competitiveness.

- The connectivity - between highly developed localities, the

specialized ones and the metropolitan areas having a good accessibility - is

crucial.

- The networks at different geographic scales are linking global

markets.

- A good governance and territorial cooperation are vital for the

implementation of economic and social cohesion (ESPON 2010).

In terms of territorial development, inclusive growth should be based

on urban and regional competitiveness but at the same time, it is considered

“... not only economic and social cohesion but also territorial cohesion.”

(ESPON, 2010). Cities are the engines of regional economy and can be


considered to be a catalyst for creativity and innovation today. Nevertheless,

a number of acute problems – such as unemployment and poverty – it occurs

here. The various economic/social/cultural/environmental aspects of urban

life are closely interlinked and a successful policy in the fi eld of sustainable

urban development requires an integrated approach. This approach is of great

importance nowadays, given the seriousness of the problems facing our cities

(demographic change, the consequences of economic stagnation, the impact of

climate change). However, the actual territorial development of the European

Union in economic terms can be characterized as a process of metropolisation

of the potential zones of economic development that have innovation capacity

(Krátke, 2007). The new urban policy will be differently organized through

more active involvement of the population, changing the governance of

metropolitan areas (Andersen, 2003). Thus, local governance in metropolitan

areas will be strongly infl uenced and shaped by the relationship with the

civil society (Feiock, 2004). Metropolisation is a process of attracting new

specifi c activities, jobs and people, relying predominantly on competitiveness.

This means that attracting specifi c metropolitan functions and activities is

based on certain assets of cities, usually the strongest, and on their potential,

offering specifi c benefi ts depending on the area. In this context, metropolitan

governance is crucial in terms of territorial development by strengthening

competitiveness and attracting new functional specializations. The specifi c

literature treats the big cities metropolitanisation process in accordance with

polycentricism studies. Policentricity is currently considered to be a useful tool

for spatial planning in order to increase economic competitiveness of cities,

social cohesion and environmental sustainability (Davoudi, 2003). A new

concept for maximizing the development of metropolitan areas is the “smart

specialization” which is an important tool in achieving alternative sustainable

development strategies based on research, development and innovation.

In order to achieve the economic development of metropolitan areas,

the presence of sustainable development visions and strategies is a must.

Initiated by the Government Decision no. 998/2008, the policy focusing on

the Romanian growth poles aimed a rapid economic growth by creating jobs

and boosting productivity capable to accelerate the development in small

and medium towns, as well as in rural areas adjacent to growth poles. To

contribute to the economy of the entire region of infl uence, several categories

of urban centres have been defi ned: 7 growth poles (one for each development

region, excepting the Bucharest-Ilfov region) and 13 centres of urban

development having regional importance. According to Law. no. 264/2011,

for a balanced territorial development around the main urban agglomerations

– the capital, the municipalities of the fi rst rank or the county residences – the


local administrative units from these areas may join a voluntary partnership

to establish metropolitan areas. The partnership contributes to strengthening

the complementarities between these units and decision makers interested in

spatial planning. These measures aim at improving the coherence, effectiveness

and sustainability of the results obtained in urban development within

strategies of integrated development. The Integrated Territorial Investment

(ITI) are instruments of territorial development which assume corresponding

integrated territorial development strategies, as well as a set of actions that can

be implemented. These tools support integrated urban development through

a sectoral and multidimensional approach, in that it offers the possibility to

combine funding by thematic objectives, including the one coming from

priority axes or operational programs supported by the ERDF, ESF and CF.

Having all these in mind, the development of a spatial database at the

level of local administrative units (LAU2), based on the polycentrism concept

and on the concept of “smart cities” in Europe it is necessary especially

for the evaluation of the economic situation at all administrative levels and

to highlight quantitative and qualitative aspects issues related to national

territorial cohesion, balanced development and evolution trends of Romanian

localities. This article presents the results obtained by developing and using a

mathematical model able to assess the degree of attractiveness of all Romanian

localities from a spatial development point of view.

Methodology for evaluating the attractiveness of cities in Romania The spatial database is developed on a methodology based on: 1)

several relevant statistical indicators for specifi c domains of spatial planning,

and on 2) an innovative mathematical solution making an assessment based

on standard scheme of classifi cation - Natural breaks (Jenks), presented in the

article “Assessment of functional policentricity in Romanian county residence

municipalities “ (Tache et al., 2016). For each indicator, a grouping of values

in 10 intervals was defi ned, at the LAU 2 level, in accordance with the standard

scheme for classifi cation on Natural breaks (Jencks). It was thus obtained a

division into 10 groups, assigned with scores of 1 to 10 in an ascending order

of values. Jencks’s classifi cation based on the clustering by natural values

is performed by identifying the breakpoints and by looking the default data

patterns. Values are divided into classes according to the boundaries determined

by signifi cant jumps from one value to another. If the indicator has a value

of 0 to a specifi c LAU2, the score assigned to this LAU2 for this indicator

will always be 0. Therefore, using the statistical software support of ArcGIS

10.2.2, all the values of selected indicators were converted into the scores of

groups to which they belong (1,2, ..., 10, possibly 0). Practitioners and experts


in local spatial development have determined the coeffi cients of importance

(weights) for all indicators. For each domain and each administrative unit, a

corresponding index was calculated, as the average of scores weighted by the

coeffi cients of importance. Similarly, coeffi cients of importance (weights) have

been given for each domain relevant for the spatial planning activity, and the

attractiveness index was calculated at LAU 2 level, as the average of indexes

corresponding to these domains, weighted by coeffi cients of importance.

Thus, for the analysis (at LAU 2 level), the following statistical

indicators were analysed, in the following chapters:

Chapter: POPULATION - Number of population (2015);

- Natural growth (2015);

- Migration growth rate (2015);

- Population evolution 2015/2011;

- Population evolution 2011/2008.

The sociologists from URBAN-INCERC identifi ed 5 signifi cant

indicators in order to evaluate the Population chapter. The values of several

indicators were computed and transformed in fi gures from 1 to 10, according

to the Jenks Natural breaks classifi cation standard. In order to calculate a fi nal

index for the Population chapter, the experts working in the fi eld of spatial

planning established weights for each indicator. A fi nal index resulted for

each local administrative unit: the lowest value (1,1) belongs to the Intregalde

commune (Aba county) and the higher value (7,4) to the Iasi municipality.

Chapter: TRANSPORT

- Accessibility to National/European Roads/Highways;

- Accessibility to railway stations;

- Accessibility to airports;

- Accessibility to ports.

In a similar manner, the institute’s experts and spatial planners working

in the fi eld of Transport have identifi ed 4 indicators and then calculated a fi nal

index for each local administrative unit. According to this ranking, the lowest

value of the index is 0 for a number of 991 localities and the highest value is

8.6 for the Constanta municipality.

Chapter: ECONOMY - Number of employees (2015);

- The evolution of the number of employees 2015/2011;

- Ratio of the number of employees and the population (2015);

- The number of tourist overnight stays in each LAU2 (2015).

For the Economy chapter, few indicators were used, due to the

lack of this kind of data for each local administrative unit. According to the


methodology, the experts of the institute assigned weights for each indicator

and calculated a fi nal index for the economy chapter. Thus, the lowest resulted

value was 0.8 for a number of 64 localities and the higher value was of 8.2 for

Bucharest municipality.

Chapter: TECHNICAL INFRASTRUCTURE - Length of modernized streets relative to total length of streets (2015);

- Water distributed for domestic use (2015);

- Gas distributed for domestic use (2015);

- Length of the sewage system (2015);

- Number of new dwellings reported to the total number of dwellings

(2015).

The experts working with technical infrastructures have identifi ed 5

relevant indicators and calculated a fi nal index according to the methodology.

A number of 368 localities obtained the value 0, which represents a major

problem for Romania. The highest calculated value was 9,5 for the town

Popesti-Leordeni.

Chapter: NATURAL CONDITIONS - LAU 2 area - 2015;

- Forest area (2015);

- The presence of national and natural parks (2015);

- The presence of Biosphere Natural Reserve in the LAU 2 (2015);

- The presence of Ramsar sites in the LAU 2 (2015);

- The presence of SCI or SPA at LAU 2 (2015).

A number of 6 indicators were selected by the experts of the institute,

in order to evaluate the chapter referring to natural conditions. According to

the methodology and to the selected weights, a fi nal index was calculated for

each local administrative unit. The lowest values was 0,5 (for 167 units) and

the highest was 5,38 (in Pades commune and in Borsa town).

Chapter: SOCIAL - Number of Kindergartens (2015);

- Number of schools (2015);

- Number of secondary schools (2015);

- Number of universities (2015);

- Number of students (2015);

- Number of students reported to the size of population (2015);

- Number of hospital beds (2015);

- Number of hospital beds relative to the size of the population (2015);

- Number of local clinics (2015);

- Number of hospitals (2015);

- Number of doctors (2015);


- Number of doctors reported to the size of population (2015);

- Number of medical staff (2015);

- Number of medical staff reported to the size of the population

(2015).

At this chapter, very conclusive results were obtained, due to the high

number of indicators that were identifi ed. Using the methodology and the

weights, the fi nal index for the Social chapter was obtained by the specialists

of the institute. The values ranked from 0 (in 5 localities) to 7.85 (in Bucharest

municipality and in Cluj-Napoca city).

Chapter: CULTURE - Number of spectators (2015);

- Number of spectators in 2015 relative to the number of spectators in

2008;

- Number of spectators reported to the size of the population in 2015;

- Number of museum visitors (2015);

- Number of museum visitors in 2015 reported the number of museum

visitors in 2008;

- Number of museum visitors reported the size of the population in

2015.

For this chapter, according to the data delivered by the Romanian

National Statistical Institute, a number of 2786 localities obtained the value 0

for the fi nal index, Bucharest municipality and Sibiu city obtaining the highest

value (8).

Results and analysis 3.1. Chapter POPULATION. Analysis

In order to make analyses at the Chapter Population, the sociologists

chose the following weights for the corresponding indicators: Number

of population (2015) - 40%, Natural growth of population (2015) - 15%,

Migratory growth (2015 – 2011) – 15%, Evolution of population (2015 –

2011) - 20%, Evolution of population (2011 – 2008) - 10%. By using the

ARCGIS 10.2.2. Software capabilities and the Jencks’s classifi cation based

on a natural grouping of the indicators’ values, the following cartogram was

obtained (Fig. 1):


Analysis of the fi nal indicator for the POPULATION ChapterFigure 1

As observed, the areas having the higher values of the fi nal index at

Population Chapter – meaning a positive assessment – are the following:

- The compact area comprising Bucharest Municipality and Ilfov county,

the Northern part of Giurgiu county, the south of Dambovita county and the corridor

Bucharest-Ploiesti, having positive trends towards the Brașov municipality;

- The compact area consisting of the western halves of Arad and Timis

counties;

- The compact area comprising Sibiu and Brasov counties, the

western part of Covasna county, Harghita county and the southern part of

Mureș county;

- The corridor Baia Mare - Satu Mare;

- The corridor connecting Bacau and Piatra Neamt municipalities;

- The compact area around Oradea municipality and with an extending

trend towards south (Arad municipality) and north (Satu-Mare Municipality);

- The compact area around Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Târgu Mureș, Suceava and Pitești municipalities and partially in the surrounding areas of Craiova, Râmnicu Vâlcea, and Bistrița municipalities. The areas for which the lowest values at the Population Chapter were obtained – a negative evaluation – are the following:


- The compact area of the Apuseni Mountains and its surroundings

(the south-west of Cluj county, the north-western part of Alba county, the

eastern part of Arad county, the northern part of Hunedoara county);

- The compact zone of Teleorman county, the south of Argeș county, the east of Olt county and the south-eastern part of Giurgiu county; - The compact area of north and east parts of Mehedinți county and the western part of Dolj county; - The compact area of the northern part of Ialomița county, the south of Brăila and Bacău counties;

- The compact area of north county Buzău and the south part of

Vrancea county;

- The compact area in east and south-east of Vaslui county with the

northern part of Galați county; - The eastern half of Caraș-Severin county, the east and south areas of Sălaj county, the eastern half of Botoșani county, the western half of Călărași county, the south of Valcea county and a large area of Tulcea county. The areas having demographic potential are those of large cities or among the development corridors between major cities, as well as the large compact areas such as the Center Region. It was observed that the highest values of the fi nal POPULATION index have the administrative units (LAU

2) surrounding major cities, such as: Floreşti (Cluj-Napoca), Chiajna, Popești-Leordeni, Bragadiru, Pantelimon, Voluntari (Bucharest), Giroc, Dumbrăviţa (Timișoara), Şelimbăr (Sibiu) and Miroslava (Iași). The lowest values at LAU2 level are recorded in compact areas having demographic problems, such as Întregalde or Ceru-Băcăinți in the area of Apuseni Mountains, Măceșu de Sus, Seaca de Pădure, Brabova situated in a compact area of Dolj-Mehedinți counties, Slobozia Mândră, Făgețelu and Bărăști of the compact area of Olt, Teleorman, Arges, and Giurgiu counties. As a conclusion, the major demographic problems are in Muntenia, Transilvania (the Apuseni Mountains and their surroundings), as well as in Caraş-Severin County, in Banat.

3.2. Chapter ECONOMY. Analysis.

At the ECONOMY Chapter, the economists specialized in spatial planning have chosen the following weights for the analysed indicators: Number of employees (2014) - 35%, Ratio between the number of employees in 2014 in 2011 - 20%, Ratio between the number of employees in 2014 and the number of population in 2014 - 25%, Number of overnight stays - 20%. As in the case of the Population Chapter, the classifi cation of indicators at

the Economy chapter was based on the natural grouping of indicators values


(Jencks method) and on the statistical support and capabilities of the ARCGIS

10.2.2. Software. The following cartogram was obtained for the Economy

Chapter (Fig. 2):

Analysis of the fi nal indicator for the Chapter Economy Figure 2

The cartogram shows the areas having high and very high values of

the fi nal indicator related to the Economy chapter, which implies a positive

assessment:

- The Bucharest-Ilfov region;

- The compact area comprising most of Timis County (excepting the

eastern part) and the south-west of Arad county;

- The Sibiu metropolitan area and a future corridor Sibiu - Rm.Vâlcea;

- The area Alba Iulia - Sebeș in Alba county;

- The metropolitan areas Brașov, Ploiești, Oradea, Baia Mare and

partly the metropolitan areas of Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Constanța, Satu-Mare, București, Buzău cities; - A compact area composed by the eastern part of Maramureș county and the north-eastern part of Bistrița county. Areas having low and very low values of the fi nal indicator for the

Economy chaptes are the following:

- The compact area consisting of the eastern part of Suceava county,


Botoșani county, Iași county, the eastern part of Bacău and Neamț counties,

Vaslui county and most of Galaţi county (excepting the southern part);

- The compact area consisting of Mehedinți, Dolj and Olt counties,

the southern part of Vâlcea, Gorj and Argeș counties, most of the Dambovița

county;

- The compact area comprising Ialomița, Călărași, Brăila and Tulcea

counties and a part of the Constanța county;

- The northern part of Buzău county and the southern party of Vrancea

county;

- A Compact area from the northern part of Cluj county, the eastern

part of Bistrița-Năsăud county, the southern part of Maramureș county;

- Compact areas from Caraș Severin, Hunedoara, Cluj, Sălaj, Satu

Mare, Sibiu, Mureș, Covasna and Harghita counties.

As a conclusion, there are two compact areas having high values of

the fi nal indicator at the Economy chapter: the Bucharest-Ilfov region and

the compact area of Timis and Arad counties. Otherwise there are several

metropolitan areas with a high level of fi nal Economy index, around large

cities, especially in Transylvania. It is observed a trend for the development

of several corridors such as Bucharest – Ploiești - Brașov, Alba Iulia – Sibiu

- Pitești, Oradea – Arad - Timișoara, Baia Mare - Satu Mare, Bacău - Piatra

Neamț.

Following the situation refl ected by the fi nal index obtained for the

Population Chapter, the localities (LAU 2 level) surrounding important big

cities have also high values of the fi nal index for the Economy Chapter (such

as Otopeni, Ghimbav, Mioveni, Bascov, Cristian, Voluntari, Eforie, Sebeş or

Giroc localities).

3.3. Chapter Transport. Analysis

In order to make analyses for the Transport Chapter, the experts in

mobility issues proposed the following weights for the above-mentioned

indicators: localities having access to an airport - 35%, having a port access

- 15%, localities with access to national/European roads or highways - 25%,

access to railway stations - 25%.

It was thus obtained the following cartogram (Fig. 3):


Analysis of the fi nal indicator for Chapter TransportFigure 3

Areas with high and very high accessibility are those having access to

big airports, in which many passengers are transiting, as in the case of localities

situated northern Bucharest, those located in the proximity of Timișoara, Arad city, Cluj-Napoca, Constanța, Târgu Mureș, Iași, Bacău, Craiova, Baia Mare, Satu Mare and Suceava cities. A relatively high accessibility have the corridor Bucharest - Constanța. An average accessibility presents those localities located on the rail European corridor no. 4: Arad – Deva – Sibiu – Brașov – Bucharest - Constanța and Timișoara – Lugoj – Caransebeș - Drobeta Turnu Severin – Craiova – Bucharest - Constanța) and on the rail and road European corridor no. 9: Bucharest – Buzău – Ploiești – Focșani – Roman - Iași and Bucharest – Buzău – Focșani - Huşi). An average accessibility have the corridors Sebeș - Alba Iulia - Cluj Napoca - Oradea, Bucharest – Urziceni – Brăila - Galați and Brasov - Sfântu Gheorghe – Miercurea - Topliţa. The map shows that a poor accessibility have the hilly and mountainous areas and those along the European Danube Corridor no. 7, particularly in the south of Romania.

3.4. Chapter Technical Infrastructure. Analysis

To make analyses at the Chapter Technical Infrastructure, the experts gave the following weights for the relevant indicators: Ratio between the


length of modernized streets and the length of total streets - 20%, the amount

of water distributed for domestic use - 30%, the gas distributed for domestic

use - 10%, the length of the sewerage network - 20% and the ratio of new

housing in 2015 in total housing - 20%.

This indicator is particularly relevant for Romanian cities, identifying the areas

with large defi ciencies in terms of endowments. The following cartogram was

obtained (Fig. 4):

Analysis of the fi nal indicator for the Technical Infrastructure ChapterFigure 4

The areas having high values for fi nal indicator at the Technical

Infrastructure Chapter are found in the Bucharest-Ilfov region and in most

administrative units belonging to Cluj, Timis, Bihor, Arad, Maramures, Sibiu,

Brasov, Harghita, and Prahova counties. Among the localities with the highest

value of the fi nal index at this Chapter can be mentioned: Cisnădie (Sibiu), Popeşti-Leordeni (Ilfov), Ştefăneşti (Argeş), Râşnov (Braşov), Tălmaciu

(Sibiu) or Ghimbav (Braşov).

Conversely, the fi nal indicator at this chapter is low and very low

in many localities belonging to Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu,

Botoșani, Suceava, Iași and Vaslui counties.

In Romania there are still 368 local administrative units (LAU 2)

having no a value of fi nal index zero, indicating that they have not even

drinking water supply, most of them beilng located in Teleorman, Dolj, Vaslui

and Mehedinți counties.


3.5. Chapter Natural Conditions. Analysis

For the Chapter Natural Conditions, geographers specialized in

physical geography have established the following percentages for the studied

indicators: The area of the administrative unit (2015) - 30%; The forest area

(2015) - 20%; The presence of national/or natural parks (2015) in the locality

- 15%; The presence of a biosphere (2015) - 15%; The presence of a Ramsar

area (2015) - 12%; The presence of SCI or SPA (2015) - 8%. The resulted

cartogram is presented below (Fig. 5):

Analysis of the fi nal indicator for the Natural Conditions ChapterFigure 5

The fi nal indicator for Natural Conditions refl ects the presence of

protected natural areas especially in the Carpathian Mountains and in the

Danube Delta, in those counties located in the centre of the country.

The counties characterized by a low value of the fi nal indicator can be

found in the Southern part of the country – such as Olt and Teleorman counties

– and in several eastern counties - especially Botoșani County. To maximize

the tourism potential of the Danube represents a consequence of this situation,

especially under the European Strategy for the Danube.


3.6. Chapter SOCIAL. Analysis

For the Social Chapter, experts in sociology and economic geography

explored a signifi cant number of statistical indicators which have been granted

the following shares: The number of kindergartens (2015) - 4%, The number of

schools (2015) - 4%, The number of secondary schools (2015) - 5%; The number

of universities (2015) - 8%; The number of students (2015) - 8%; The number

of students reported to the size of the population (2015) - 10%, The number of

hospital beds (2015) - 8%, The number of hospital beds relative to the size of the

population (2015) - 11%, The number of local clinics (2015) - 4%, The number of

hospitals (2015) - 5%; The number of doctors (2015) - 8%; The number of doctors

relative to the size of population (2015) - 10%, The number of medical staff (2015)

- 6%, The number of medical staff reported to the size of the population (2015) -

8%. Based on these weights, obtain the following cartogram (Fig. 6):

Analysis of the fi nal indicator for the Social ChapterFigure 6

As expected, the values of the fi nal index for the Social Chapter are

high and very high in cities. Among counties with major problems in the

social endowment, can be mentioned Tulcea county, followed by the counties

of Bacău, Botoșani, Covasna, Mehedinți and Brăila. Additionally, there are fi ve communes having the fi nal index 0 at this chapter: Ciocârlia in Ialomița county, Bunila and Bătrâna in Hunedoara


county, Brebu Nou in Caraș-Severin county and Mahmudia in Tulcea county. In the coming years, in Tulcea county situation will signifi cantly improve due to the Danube Delta program of integrated territorial investments. The other counties require special programs of development in the social fi eld, fi nanced both from domestic and external funds.

3.7. Chapter CULTURE. Analysis

For the Culture Chapter, professionals in urban and spatial planning included six indicators with the following shares: Number of spectators (2015) - 25%; Number of spectators in 2015 relative to the Number of spectators in 2008 - 10%; Number of spectators compared to the size of the population in 2015 - 15%, Number of museum visitors (2015) - 25%; Number of museum visitors in 2015 compared to number of museum visitors in 2008 - 10%; and the number of museum visitors reported to the size of population in 2015 - 15%. It is noted that the analysis concerning the Culture Chapter is relatively conclusive due to non-inclusion of data on monuments belonging to UNESCO heritage and of architectural monuments of national importance at the level of administrative unit. The resulted cartogram is presented below (Fig. 7):

Analysis of the fi nal indicator for the Culture ChapterFigure 7


The map shows that cultural phenomenon is generated in particular

by big cities, but also by medium and small towns having ancient cultural

traditions. High scores have also the communes that are managing within

their territory museums or historical monuments of national importance, such

as Bran (Brașov county), Sucevița (Suceava county), Dâmbovicioara (Argeș county) and Sarmizegetusa (Hunedoara county).

3.8. The fi nal index at LAU 2 level

The fi nal index at LAU2 level was calculated by weighting the values of all indicators previous calculated for all domains. The spatial planning experts have established the following weights: the index for the Population Chapter - 17%, the index for the Transport Chapter - 17%, the index for the Economy Chapter - 28%, the index for the Natural Conditions - 10%, the index for the Utilities Chapter - 10%, the index for the Social Chapter - 10%, the index for the Culture Chapter - 8%. On the basis of the weighted indices, the map of the fi nal index of development in Romania resulted, at LAU 2 level. The fi nal value of development index was grouped into 10 intervals, according to the Jencks standard classifi cation scheme on Natural breaks. For all the 10 resulted groups, scores from 1 to 10 have been assigned and the following fi nal map (the attractiveness map) was obtained using the ARCGIS 10.2.2. Software (Fig. 8).

Final attractiveness Index at LAU2 level in RomaniaFigure 8


This map, showing the attractiveness of Romania’s localities, identifi es

the most important development areas as being mostly in Transylvania and in

Bucharest-Ilfov region.

- The Bucharest-Ilfov region has positive infl uences on adjacent

localities, and in the next years is possible to determine the creation of a

development axis Bucharest-Ploiești.

- The metropolitan areas of Timisoara and Arad municipalities can be

seen as an urban development system, positively infl uencing the western half

of the Timiș county and the western part of the Arad county.

- There is also a big potential of development in the Oradea metropolitan

area that may determine a relatively attractive area on the Oradea-Arad axe.

- Metropolitan areas around Baia Mare and Satu Mare municipalities are

relatively attractive areas with potential for a future corridor Satu Mare - Baia Mare.

- There is already an attractive corridor Alba Iulia - Sebeș - Sibiu

with high development potential. The Sibiu metropolitan area was pretty good

outlined, having a trend for development in the south of the county.

- Brasov metropolitan area was also highlighted as an attractive

area, as a corridor of development especially on the axis Brașov – Ploiești -

Bucharest.

- The Cluj-Napoca metropolitan area is a relatively attractive area,

even if it has a high potential of development.

- The Constanța metropolitan area is also a relatively attractive area

but with high potential of development on the axis Constanța - Bucharest.

Relatively attractive metropolitan areas, but with high development

potential are found around the municipalities of Târgu Mureș, Pitești, Bacău,

Craiova, Iași.

Axis with development potential, but still unexploited are those

located between the municipalities of Galați and Brăila and between the

municipalities of Bacău and Piatra Neamț.

Relatively attractive areas can be considered those located in the

northern of Vâlcea and Gorj counties or those located in the northern part of

Bistrița Năsăud county and the eastern part of Maramureș county. Less attractiveness areas are found in several counties from the southern or eastern part of Romania, namely Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Brăila, Botoșani. Vaslui counties, but also in localities from Iași, Vrancea, Buzău, Caraș-Severin, Hunedoara, Bistrița-Năsăud, Bacău, and Neamț counties and in the southern part of Vâlcea, Gorj and Argeș counties. As a conclusion, a big number of localities that were considerate “attractive” have high or relatively high indices calculated for each domain, while the areas with low attractiveness have low or relatively low values of computed indices.


Conclusions The study was intended to assess the potential of Romanian localities

for economic development, stability or decline, as well as to identify the factors

determining such trends, on the basis of statistical indicators in evolution and

of a GIS system as statistical support.

By comparing the analyses achieved in this research (establishing the

fi nal indexes on specifi c domains involved in territorial planning, as well as the

fi nal attractiveness index for Romanian localities) with the analyses achieved 10

years ago within the study “Geo-spatial systems for sustainable development in

Romania” (in which territorial analyses at NUTS V level have been made using

the ELECTRE method of evaluation), the following conclusions were drawn:

- In terms of the demographic potential, the analysis shows the same

strengths and weaknesses as 10 years ago;

- In terms of economic development, it is observing the increasing

of disparities between the areas with development potential and the

underdeveloped areas. In this context there is a pronounced development

around big cities having development potential (Bucharest, Timișoara, Arad,

Cluj, Oradea, Sibiu, Brașov cities) and, partly, in areas around the cities of

Constanța, Târgu Mureș, Alba Iulia, Iași, Baia Mare, Satu Mare, Craiova. This

gap which has widened over the last 10 years is due to foreign investments

which were mainly concentrated in Transylvania and Bucharest, as well as to

the absorption of EU funds in particular in these areas.

- The absorption of European funds especially in the developed areas

is also relevant for the utilities Chapter, for which the difference between

these analyses and those achieved 10 years ago demonstrate a consistent

rehabilitation in the areas with development potential, while in poor areas the

infrastructure was rehabilitated in a slow rhythm.

- The identifi cation of strengths according to intelligent strategies

and the state involvement in the reindustrialization of poor regions is the

only solution to achieve one of the goals of the European Union, namely the

territorial cohesion.

- A better spatial planning help increasing the number of investors and

supporting improvements in the fi eld of urban development.

- A long- or medium- term Integrated Metropolitan Strategy can

ensure a balanced territorial development.

References 1. Andersen, H. T., Van Kempen, R. (2003), New trends in urban policies in

Europe: evidence from the Netherlands and Denmark. Cities, 20(2), 77-86.

2. Begg, I. (1999), Cities and Competitiveness, in Urban Studies, Vol. 36, Nos 5-6,

pp. 795-810


3. Davoudi S. (2003), “Polycentricity in European Spatial Planning: From an Analytical Tool to a Normative Agenda”, European Planning Studies, Vol. 11, No.

8, 979-999

4. Feiock, R. C. (2009), Metropolitan governance and institutional collective action. Urban Affairs Review, 44(3), 356-377.

5. Healey P. (1997), Collaborative Planning: Shaping Places in Fragmented Societies. London, Basingstoke: Macmillan

6. Krätke S. (2007), “Metropolisation of the European economic territory as a consequence of increasing specialisation of urban agglomerations in the knowledge economy.” European Planning Studies 15.1 (2007): 1-27

7. National Institute of Statistics, 2017, Tempo Online 8. Otgaar A. Et al. (2008), Empowering Metropolitan Regions through New Forms

of Cooperation. Hampshire: Ashgate Pub.Lim. 9. Parkinson, M. (1997), The rise of the European entrepreneurial city. In: Financing

of cities and regions: subsidiarity and fi nance potentials, East-West Conference,

Munich, October 1996. (Conference proceedings, pp.125-136).

10. Parkinson, M. et al. (2003), Competitive European Cities: Where Do The Core

Cities Stand?.

11. Salet W. Et al. (2003), Metropolitan governance and spatial planning. London:

Spon Press.

12. Tache A. et al., 2010, Sisteme geospaţiale pentru dezvoltarea durabilă a României, Ed. Ars Docendi, ISBN 978-973-558-492-4, Bucureşti

13. Commission of the European Communities, 2008, Green Paper on Territorial

Cohesion Turning territorial diversity into strength, Brussels, 6.10.2008

14. Commission of the European Communities (1999), European Spatial

Development Perspective: Towards Balanced and Sustainable Development of

the Territory of the E.U., Luxembourg: Offi ce for Offi cial Publications of the

European Communities, accessed in

15. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffi c/offi cial/reports/pdf/sum_

en.pdf

16. Commission of the European Communities (2011), Territorial Agenda 2020 -

Towards an Inclusive,

17. Smart and Sustainable Europe of Diverse Regions, the Informal Ministerial

Meeting of Ministers

18. responsible for Spatial Planning, 2011, Gödöllő, Hungary

19. Commission of the European Commission (2010), EUROPE 2020. A European

strategy for smart, sustainable and inclusive growth, Brussels.

20. ESPON ATTREG (2010): Attractiveness of European Regions and Cities for

Residents and Visitors (2010-2012), Draft Interim Report

21. ESPON Coordination Unit (2010), First ESPON 2013 Synthesis Report. New

Evidence on Smart, Sustainable and Inclusive Territories, Luxembourg.

22. Guvernul României, 2008, HG nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor

naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele

cu fi nanțare comunitară și națională

23. Parlamentul României (2011), Legea nr. 264/2011 pentru modifi carea art. 1 alin.

(2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru modifi carea

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare

a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi


Analiza strategiei României de aliniere la directivele Uniunii Europene în domeniul

mediului





Lector univ. dr. Ana CARP ([email protected])


Abstract

În acest articol, autorii analizează măsurile din directivele Uniunii Europene în legătură cu domeniul energiei și al mediului precum și strategia de aliniere a României la directivele Uniunii Europene privind controlul mediului. Totodată, autorii analizează și strategia de aliniere a României la directivele europene privind controlul calității apelor ca și în legătură cu managementul general al deșeurilor. În partea fi nală, autorii evidențiază faptul că, activitățile industriale și celelalte provoacă concomitent și poluarea industrială. Autorii acordă spațiu sufi cient controlului și managementului riscului în acest domeniu. În studiul efectuat se pleacă de la directivele Uniunii Europene privind aspectele mai sus-menționate, evidențiind atât măsurile pe care le-au luat Uniunea Europeană, nivelul la care acestea se afl ă precum și pașii pe care trebuie să îi întreprindă România în acest domeniu. Desigur, în anul 2007 când s-a realizat accesul României în Uniunea Europeană măsurile Uniunii Europene au fost considerate și în consecință s-a stabilit un grafi c, sau, de fapt, mai multe grafi ce, în care România pas cu pas trebuia să rezolve anumite aspecte astfel încât, treptat, să se alinieze la standardele europene. Sunt prezentate în mod succint măsurile întreprinse, majoritatea dintre ele rezolvate, se menționează unele rămâneri în urmă, și prin referire directă la directivele Uniunii Europene se precizează ce mai are România de făcut pentru a elimina toate rămânerile în urmă astfel încât să se alinieze la standardele europene în ceea ce privește protejarea mediului, evitarea poluării și respectarea în viitor a strategiilor europene în baza cărora România trebuie să își stabilească propria strategie. În articol sunt prezentate și date relevante care atestă pașii pe care România i-a întreprins și pe care trebuie să îi mai întreprindă, pentru a ajunge la standardul solicitat sau impus de calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Cuvinte cheie: mediu, calitatea apelor, management, deșeu, poluare

Clasifi carea JEL: Q53, Q56


Introducere Studiul efectuat de autori are la bază o tratare echilibrată a unor aspecte de importanță deosebită în domeniul mediului … În studiul efectuat de autori aceștia se axează pe analiza alinierii României la directivele Uniunii Europene în domeniul energiei și mediului; strategia de aliniere la directivele Uniunii Europene privind controlul calității apelor; aspecte privind managementul general al deșeurilor; combaterea poluării industriale (controlul și managementul riscului). Structurată în patru părți, lucrarea face un studiu gradat al situației economiei românești, evidențiind stadiul și nivelul la care se afl ă țara noastră în ceea ce privește alinierea la standardele europene în domeniile despre care am amintit. În fi ecare din punctele cuprinse în Methodology and data research sunt prezentate elemente concrete ale economiei românești cu privire la mediul și poluarea industrială, concomitent cu referiri la situația pe care trebuie să o înregistrăm ca urmare a eliminării neajunsurilor cu care se confruntă economia României. Din acest punct de vedere sunt prezentate măsuri gradate pe care România le-a întreprins și urmează să le mai întreprindă, pentru ca în urma acestor activități să se asigure eliminarea aspectelor negative date de poluare care afectează mediul înconjurător, date de managementul necorespunzător al deșeurilor și multe alte aspecte care grevează calitatea vieții, determinată de calitatea mediului înconjurător. Autorii prezintă măsurile deja întreprinse și sugerează care mai sunt pașii de urmat pentru ca economia româniei să ajungă într-un stadiu corespunzător, corelat cu cel existent în Uniunea Europeană, cel precizat în directivele Uniunii Europene privind acest domeniu.

Literature review Anghelache (1999-2016) realizează o analiză temeică a evoluției situației și a rezultatelor economico-fi nanciare și sociale înregistrate de România. Anghelache (2010) abordează aspecte referitoare la managementul mediului și al riscului de mediu. Pires, Martinho and Chang (2011) analizează metodele de gestionare a deșeurilor în țările europene, aducând argumente pro și contra instrumentelor de gestionare a deșeurilor utilizate în fi ecare stat membru al Uniunii Europene. Mazzantia and Zobolib (2008) realizează un studiu privind generarea deșeurilor, a incinerării, a reciclării și a dinamicii depozitelor de deșeuri pe baza datelor din panoul UE 25, în scopul evaluării efectelor pentru diverși factori de conducere, făcând referiri la eterogenitatea între țările din vestul și estul UE. Loos, R. și colab. realizează o recunoaștere paneuropeană a apariției poluanților polari organici persistenți în apele freatice din Europa. Lefebvre and Moletta (2006) prezintă necesitatea combinării tratamentului fi zico-chimic / biologic al efl uenților salini industriali, în ceea


ce privește lanțul global de tratament, în vederea respectării reglementărilor

legislative în vigoare. Beelen, R. și colab. (2009) evaluează diverse metode

pentru a elabora hărți precise și de înaltă rezoluție a poluării aerului în Uniunea Europeană. Anghelache and Anghel (2014) reprezintă o lucrare de referință în domeniul modelării deciziilor economico-fi nanciare. Cavea and

Blomquist (2008) au scopul de a determina dacă Uniunea Europeană și-a mărit importurile de bunuri „murdare” din țările mai sărace, mai puțin democratice, într-o perioadă de standarde de mediu mai stricte. Koutalakis, Buzogany and Börzel (2010) arată că aplicarea unei reglementări „moi”, fără caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, poate conduce la nerespectarea și „înlăturarea” sistemelor de autorizații de mediu pentru industrie, pe termen mediu, astfel de evoluții putând submina autoritatea normativă a UE. Monte și colab. (2009) arată necesitatea continuării cercetării privind diferitele aplicații ale deșeurilor, luând în considerare factorii ecologici și economici ai tratamentelor pentru deșeuri. Vehlow et al. (2007) susține că reciclarea și incinerarea reprezintă părți esențiale ale sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor, acestea nefi ind în concurență.


Alinierea la Directivele Uniunii Europene în domeniul energiei şi

mediului

Prin Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, modifi cată prin Directiva 98/93/CE a Consiliului din

14.12.1998, se reglementează politica ce trebuie promovată de toate statele

membre ale Uniunii Europene, inclusiv cea a României după aderarea la

1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, şi după aderare, ţinând seama de poziţia concretă a României în domeniul energetic, fără a se accepta abateri deosebite de la directive, sunt prevăzute unele derogări pe perioada tranziţiei pentru România. Astfel, prin derogare de la dispoziţiile Directivei 68/414/CEE, nivelul minim al stocurilor de produse petroliere nu s-au aplicat României până la 31 decembrie 2011. În domeniul mediului înconjurător, directivele Uniunii Europene sunt foarte complexe şi obligă ţările membre la eforturi susţinute în vederea alinierii la standardele europene. Accentul este pus pe problema mediului înconjurător din punct de vedere al calităţii aerului, al politicii în domeniul deşeurilor, al calităţii apei, al poluării industriale şi al managementului riscului. Aspectele privind calitatea aerului sunt reglementate prin Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie


1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din

depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile

de distribuţie a carburanţilor, modifi cată prin Regulamentul nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.09.2003. În perioada de tranziţie, pentru România s-au avizat mai multe derogări. Astfel, prin derogare de la dispoziţiile articolului 3 şi ale Anexei I la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind instalaţiile de depozitare existente în cadrul terminalelor nu s-au aplicat pe teritoriul României, respectiv: până la 31 decembrie 2007, unui număr de 115 instalaţii de depozitare din cadrul a 12 terminale şi până la 31 decembrie 2008 unui număr de patru instalaţii de depozitare din cadrul unui singur terminal, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 50.000 tone/an; până la 31 decembrie 2007, unui număr de 138 instalaţii de depozitare din cadrul a 13 terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 57 instalaţii de depozitare din cadrul a zece terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 526 instalaţii de depozitare din cadrul a 63 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an; De asemenea, prin derogare de la dispoziţiile articolului 4 şi ale Anexei II la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea şi descărcarea cisternelor existente în cadrul terminalelor nu s-au aplicat pe teritoriul României. Astfel, au continuat până la 31 decembrie 2007, unui număr de 36 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 12 terminale, care tranzitează o cantitate situată între 25.000 şi 150.000 tone/an, iar până la 31 decembrie 2007, unui număr de 82 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 18 terminale, până la 31 decembrie 2008 unui număr de 14 instalaţii de încărcare- din cadrul a 11 terminale şi până la 31 decembrie 2009 unui număr de 114 instalaţii de încărcare-descărcare din cadrul a 58 de terminale, care tranzitează o cantitate de cel mult 25.000 tone/an. Prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 din Directiva 94/63/CE, cerinţele privind cisternele existente în cadrul terminalelor nu s-au aplicat pe teritoriul României, respectiv până la 31 decembrie 2007, unui număr de 31 autocisterne; până la 31 decembrie 2008, unui număr suplimentar de 101 autocisterne; până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 432 autocisterne. Prin derogare de la dispoziţiile articolului 6 şi ale Anexei III la Directiva 94/63/CE, cerinţele privind încărcarea rezervoarelor existente în cadrul staţiilor de distribuţie a carburanţilor nu s-au aplicat pe teritoriul României. Astfel, până la 31 decembrie 2007, un număr de 116 staţii de distribuţie a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008, un număr suplimentar de 19 staţii şi până la 31 decembrie 2009, un număr suplimentar de 106 staţii,


care tranzitează o cantitate mai mare de 1.000 m3/an au continuat. Până la 31 decembrie 2007, unui număr de 49 staţii de distribuţie

a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008, unui număr suplimentar de 11

staţii şi până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 85 staţii, care

tranzitează o cantitate situată între 500 şi 1.000 m3/an nu li s-au impus restricții,

precum și până la 31 decembrie 2007, unui număr de 23 staţii de distribuţie

a carburanţilor, până la 31 decembrie 2008, unui număr suplimentar de 14

staţii şi până la 31 decembrie 2009, unui număr suplimentar de 188 staţii, care

tranzitează o cantitate situată de cel mult 500 m3/an.

Strategia de aliniere la Directivele Uniunii Europene privind controlul calităţii apelor

Calitatea apei, în general, şi a celei potabile, în special, este tratată

cu multă atenţie de Uniunea Europeană. Când este studiată starea mediului

înconjurător, calitatea aerului şi a apei sunt situate pe un loc determinant.

Din studiul directivelor ce reglementează, la nivel european, calitatea

apei (Directiva 83/13, privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru

evacuările de cadmiu, modifi cată prin Directiva 91/692/1991, precum şi

Directiva 84/156/1984, privind valorile-limită şi obiectivele de calitate pentru

evacuările de hexaclorciclohexan, modifi cată prin Directiva 91/692/1991),

rezultă că România trebuie să facă paşi uriaşi pentru a se alinia acestor cerinţe.

Uniunea Europeană a aprobat pentru România o serie de derogări,

respectiv: valorile limită pentru evacuările de cadmiu şi mercur în ape nu s-au

aplicat pe teritoriul României până la 31 decembrie 2009.

Prin derogare de la Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie

1984 privind valorile limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de

lindan în apele prevăzute prin Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai

1976, privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în

mediul acvatic al Comunităţii, nu s-au aplicat pe teritoriul României până la

31 decembrie 2009.

De asemenea, prin derogare, prevederile Directivei 86/280/CEE a

Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită şi obiectivele de calitate

pentru evacuările anumitor substanţe periculoase, modifi cată prin Directiva

91/692/CEE a Consiliului din 23.12.1991, nu s-au aplicat pe teritoriul

României până la 31 decembrie 2009.

O altă derogare de la dispoziţiile Directivei 91/271/CEE a Consiliului

din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, modifi cată prin

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 29.09.2003, cerinţele privind sistemele de colectare şi tratare a apelor

urbane reziduale nu se aplică în întregime pe teritoriul României până la 31


decembrie 2018, prevăzându-se două etape: la 31 decembrie 2013, conformarea cu dispoziţiile articolului 3 din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000; la 31 decembrie 2015, conformarea cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (2) din directivă trebuie realizată în aglomerările urbane cu un echivalent-locuitor mai mare de 10.000. România a fost obligată să asigure extinderea treptată a sistemelor de colectare în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent locuitori: 61% la 31 decembrie 2010; 69% la 31 decembrie 2013;

80% la 31 decembrie 2015.

România trebuie să realizeze extinderea treptată a tratării apelor reziduale în conformitate cu următoarele niveluri minime generale de echivalent locuitori: 51% la 31 decembrie 2010; 61% la 31 decembrie 2013;

77% la 31 decembrie 2015.

Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998, privind

calitatea apei destinate consumului uman, modifi cată prin Regulamentul (CE) parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003, prevede măsuri concrete pentru care s-au făcut derogări ţinând seama de difi cultăţile României

de a se alinia rapid la cerinţele directivelor.

Astfel, valorile stabilite pentru următorii parametri nu s-au aplicat (nu

se aplică) în întregime pe teritoriul României, după cum urmează:

• până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate în aglomerările

urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;

• până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate şi turbiditate în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori;

• până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate, amoniu, pesticide, fi er şi mangan în aglomerările urbane cu peste 100.000 de locuitori;

• până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, turbiditate, aluminiu, fi er, plumb, cadmiu şi pesticide în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de locuitori;

• până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, aluminiu, fi er, plumb, cadmiu, pesticide şi mangan în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de locuitori.

România s-a conformat cu cerinţele directivei, cu respectarea obiectivelor intermediare privind atingerea unor concentraţii în două etape, respectiv:


Localităţi care s-au conformat la 31 decembrie 2006

Tabelul nr. 1

Populaţie

racordată

Total

localităţi

Oxidabilitate

%

Amoniu

%

Nitraţi

%

Turbiditate

%

Aluminiu

%

Fier

%

Cadmiu,

plumb

%

Pesticide

%

Mangan

%

< 10.000 1.774 98,4 99,0 95,3 99,3 99,7 99,2 99,9 99,9 100

10.000-

100.000111 73,0 59,5 93,7 87,0 83,8 78,4 98,2 93,4 96,4

100.001-

200.00014 85,7 92,9 100,0 100,0 92,9 100 100,0 78,6 92,9

>200.000 9 77,8 100,0 100,0 100,0 88,9 88,9 100,0 88,9 88,9

TOTAL 1.908 96,7 96,7 95,2 98,64 98,64 97,9 99,8 99,4 99,7

Localităţi care s-au conformat la sfârşitul anului 2010

Tabelul nr. 2

Populaţie racordată

Total localităţi

Oxidabilitate%

Amoniu%

Nitraţi%

Turbiditate%

Aluminiu%

Fier%

Cadmiu, plumb

%

Pesticide%

Mangan%

< 10.000 1.774 100,0 99,5 97,7 99,7 99,7 99,3 99,9 99,9 100,01 0 . 0 0 0 -100.000

111 100,0 80,2 97,3 100,0 94,6 90,0 98,2 96,4 96,4

100.001-200.000

14 100,0 100,0 100 100,0 100,0 100 100,0 100 100,0

>200.000 9 100,0 100,0 100 100,0 100,0 100 100,0 100 100,0TOTAL 1.908 100,0 98,32 97,7 99,7 99,4 98,7 99,8 99,7 99,7

În felul acesta, la 31.12.2010 parametrii comunitari au fost îndepliniţi în proporţii situate la limita maximă. Derogările de la aceste directive nu se aplică apei potabile, care trebuie să răspundă cerinţelor din directive.

Aspecte privind managementul general al deşeurilor

România va trebui să acorde o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alinierea la prevederile cuprinse în Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, înspre şi dinspre Comunitatea Europeană, modifi cat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001. În acest sens, până la 31 decembrie 2015, toate transporturile către România de deşeuri destinate recuperării, enumerate în Regulamentul (CEE) nr. 259/93, trebuie notifi cate autorităţilor competente, iar documentele corespunzătoare trebuie procesate în conformitate cu standardele europene. Aparent, se lasă României o perioadă de încă zece ani pentru a se conforma normelor europene, ceea ce ar însemna un răgaz sufi cient de lung, dar măsurile ce se impun a fi adoptate sunt de o mare complexitate.


Prin derogare de la regulament, până la 31 decembrie 2011 autorităţile

române competente puteau formula obiecţii cu privire la transporturile către

România a unor deşeuri destinate recuperării, respectiv:

Deşeuri metalice: AA 060 – Cenuşi şi reziduuri de vanadiu; AA 080 –

Deşeuri şi reziduuri de taliu; AA 090 – Deşeuri şi reziduuri de arsenic; AA 100

– Deşeuri şi reziduuri de mercur; AA 130 – Lichide rezultate din decaparea

metalelor.

Deşeuri conţinând compuşi anorganici care pot conţine metale şi

materii organice.

Deşeuri conţinând compuşi organici, care pot conţine metale şi

materiale anorganice.

Deşeuri care pot conţine fi e compuşi organici, fi e anorganici. Cianuri anorganice, cu excepţia reziduurilor solide purtătoare de metale preţioase şi care conţin urme de cianuri anorganice. Termenul poate fi prelungit până la 31 decembrie 2015 cel târziu, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deşeurile, modifi cată ulterior prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului. Autorităţile române competente au formulat obiecţii cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării, enumerate în anexele la regulament şi cu privire la transporturile de deşeuri destinate recuperării care nu sunt enumerate în anexele respective şi au ca destinaţie o instalaţie exceptată temporar de la aplicarea anumitor dispoziţii ale Directivei 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996, privind prevenirea şi controlul integral al poluării, ale Directivei 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000, privind incinerarea deşeurilor sau ale Directivei 2001/8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţiile de ardere de mare capacitate, pe durata exceptării temporare aplicate instalaţiei de destinaţie. România trebuie să facă eforturi pentru transpunerea în practică şi respectarea prevederilor Directivei 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994, privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, modifi cată ulterior prin Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11.02.2004. România a fost obligată să atingă obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie până la 31 decembrie 2011. România a îndeplinit obiectivul global de recuperare sau incinerare în instalaţiile de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie la 31 decembrie


2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare: 53% din masă, în anul 2011 şi 57% din masă, în anul 2012. Ţara noastră a trebuit să atingă obiectivul de reciclare a plasticului la 31 decembrie 2011, conform următoarelor obiective intermediare: 8% din masă, la 31 decembrie 2006; 10% din masă, în anul 2007; 11% din masă, în anul 2008; 12% din masă, în anul 2009 şi 14% din masă, în anul 2010, precum şi obiectivul global de reciclare la 31 decembrie 2013 în conformitate cu următoarele obiective intermediare: 26% din masă, în anul 2006; 28% din masă, în anul 2007; 33% din masă, în anul 2008; 38% din masă, în anul 2009; 42% din masă, în anul 2010; 46% din masă, în anul 2011 şi 50% din masă, în anul 2012. România a ajuns la nivelul obiectivului global de reciclare a sticlei la 31 decembrie 2013, în conformitate cu următoarele obiective intermediare: 21% din masă, la 31 decembrie 2006; 22% din masă, în anul 2007; 32% din masă, în anul 2008; 38% din masă, în anul 2009; 44% din masă, în anul 2010; 48% din masă, în anul 2011 şi 54% din masă, în anul 2012. România a îndeplinit obiectivul global de reciclare a plasticului, luând în considerare exclusiv materialul reciclat sub formă de plastic, la 31 decembrie 2013, astfel: 16% din masă, în anul 2011 şi 18% în anul 2012. România a fost obligată să atingă obiectivul global de reciclare a lemnului la 31 decembrie 2011, conform următorului grafi c: 4% din masă, la 31 decembrie 2006; 5% din masă, în anul 2007; 7% din masă, în anul 2008; 9% din masă, în anul 2009; şi 12% din masă, în anul 2010. Măsurile de implementare în domeniul depozitării deşeurilor sunt cele cuprinse în Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999, modifi cată prin Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003, din 29.09.2003. România a transpus în practică prevederile Directivei 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003, privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, modifi cată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 08.12.2003, cu o singură derogare, prelungirea până la 31 decembrie 2008 a termenului până la care nivelul mediu de colectare separată este de cel puţin patru kilograme pe cap de locuitor pe an, de deşeuri provenind din gospodăriile populaţiei.

Combaterea poluării industriale. Controlul şi managementul

riscului

Prin Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, modifi cată prin Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003, sunt reglementate


măsurile pe care statele membre ale Uniunii Europene trebuie să le pună în practică pentru a limita, controla şi elimina popularea industrială. Toate aceste documente (Directiva 96/61/CE şi Regulamentul nr. 1882/2003) reglementează managementul riscului pe care statele membre trebuie să-l practice pentru prevenirea poluării industriale. România este considerată o ţară cu „un risc ridicat în domeniul poluării industriale deoarece a fost marcată, şi încă mai păstrează efectele negative ale unei industrializări intense (forţate), neînsoţită de măsuri pentru reducerea poluării şi controlul acesteia”. În acest sens, pentru a oferi posibilitatea alinierii la standardele europene, România benefi ciază de o serie de derogări de la prevederile directivei Uniunii Europene. Aceste măsuri derogatorii sunt prevăzute în cadrul unui grafi c, ţinând seama de gradul de poluare pe care îl prezintă societăţile industriale din România, precum şi de costurile pe care le reclamă reducerea poluării şi implementarea managementului riscului. În această direcţie, ţara noastră a negociat şi acceptat, următorul calendar, în condiţiile în care, prin derogare de la dispoziţiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condiţiile de autorizare a instalaţiilor existente nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalaţii până la data indicată pentru fi ecare instalaţie, cu condiţia respectării obligaţiei de a opera aceste instalaţii în conformitate cu valorile-limită de emisii, parametrii echivalenţi sau măsurile tehnice disponibile, în conformitate cu dispoziţiile articolului 9 alineatele (3) şi (4) din acest document. Uniunea Europeană acordă o mare atenţie condiţiilor în care sunt incinerate deşeurile şi modul în care sunt controlate emisiile de agenţi poluanţi în atmosferă. Se apreciază că România are mari difi cultăţi în ceea ce priveşte respectarea programului cuprins în Directivele 2000/76/CE şi 2001/80/CE ale Parlamentului European şi Consiliului. În aceste condiţii, s-au acceptat o serie de măsuri derogatorii care să permită României alinierea, într-un termen rezonabil, la cerinţele Uniunii Europene în materie. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă de anumiţi poluanţi generaţi de instalaţii de ardere de mare capacitate, modifi cată prin Actul privind condiţiile aderării şi modifi carea tratatelor – aderarea Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace – care prevede, prin derogare de la dispoziţiile directivei, că valorile-limită ale emisiilor de dioxid de sulf nu s-au aplicat pe teritoriul României pe perioada de tranziţie derogatorie până la 31 decembrie 2013. România a transmis Comisiei, la


1 ianuarie 2011, un plan actualizat, care să includă un plan de investiţii, privind alinierea treptată a instalaţiilor rămase neconforme, cuprinzând etape clar defi nite pentru aplicarea acquis-ului. Aceste planuri trebuie să asigure reducerea în continuare a emisiilor până la un nivel semnifi cativ inferior

obiectivelor intermediare prevăzute, în special în ceea ce priveşte emisiile

începând cu anul 2012.

În cazul în care Comisia, ţinând seama îndeosebi de efectele asupra mediului şi de necesitatea de a reduce denaturarea concurenţei pe piaţa internă, cauzată de măsurile tranzitorii, apreciază că aceste planuri nu sunt sufi ciente pentru atingerea obiectivelor, informează România în acest sens. În următoarele trei luni de la data acestei informări, România comunică măsurile luate pentru a atinge aceste obiective. Ulterior, în cazul în care şi de

această dată Comisia, consultându-se cu statele membre, consideră că aceste măsuri nu sunt sufi ciente pentru atingerea obiectivelor, declanşează procedura de sancţionare a nerespectării obligaţiilor care decurg din calitatea de stat membru, în conformitate cu articolul III-360 din Constituţia Europeană.

Concluzii Din studiul efectuat de autori asupra acestor aspecte din economia națională se desprind concluzii teoretice și practice. În mod teoretic, România are de parcurs un program bine stabilit, bine determinat, care să îi asigure posibilitatea de a îmbunătății calitatea vieții economice, eliminara poluării, protejarea mediului și multe alte aspecte. În al doilea rând, se desprinde concluzia că România de la aderarea la Uniunea Europeană și până în prezent, a reușit să parcurgă rapid un program de măsuri prin care, respectând etapele convenite în 2007 la aderare, a reușit să elimine riscurile majore ale afectării mediului. În mod practic, constatăm că România este într-un proces activ de îndeplinire a măsurilor, pașilor prevăzuți în directivele europene și programul de măsuri privind alinierea la standardele europene convenit cu prilejul aderării României la Uniunea Europeană. De asemenea în ceea ce privește alinierea la directivele Uniunii Europene în ceea ce privește controlul calității apelor, se poate concluziona că România acordă prioritate sporită acestui domeniu, înregistrând progrese semnifi cative în ceea ce privește protejarea și menținerea calității apei, factor important al vieții în general și al activității economice normale în mod special. În legătură cu managementul general al deșeurilor putem trage concluzia că prevederile din directivele și regulamentele Uniunii Europene care se referă la acest domeniu, au fost transpuse în planul de aliniere al României la standardele europene și îndeplinite în procent ridicat până în momentul de față. Concluzia care se desprinde cu privire la combaterea


poluării industriale este importantă în sensul că, țara noastră a pășit rapid pe acest drum, avea o stare oarecum pozitivă și măsurile derogatorii care au fost acceptate României în acest domeniu au fost mai reduse față de alte țări care au fost nevoite ulterior să modifi ce prevederi ale tratatelor de aderare și mai ales, să modifi ce unele măsuri pe care le-au reprogramat așa încât să se ajungă la standardele impuse. Concluzia fi nală este aceea că România a făcut pași siguri pe linia alinierii la standardele europene, dar și aceea că mai are încă unele măsuri de întreprins pentru a se alinia standardelor europene și mai ales de a continua întreprinderea unor astfel de măsuri într-un ritm constant care să determine apropierea României de standardele europene.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2014). Modelare economică. Concepte, teorie

şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C. (2010). Management of the Environment and Environmental Risk,

Metalurgia International, 5, 206-212 3. Anghelache, C. (1999-2016). Colecția de volume România. Starea economică,

Editura Economică, București 4. Beelen, R. et al. (2009). Mapping of background air pollution at a fi ne spatial scale

across the European Union. Science of The Total Environment, 407 (6), 1852-1867 5. Cavea, L. and Blomquist, G. (2008). Environmental policy in the European Union:

Fostering the development of pollution havens?. Ecological Economics, 65 (2), 253-261

6. Koutalakis, C, Buzogany, A. and Börzel, T.A. (2010). When soft regulation is not enough: The integrated pollution prevention and control directive of the European Union. Regulation & Governance, 4 (3), 329–344

7. Loos, R. și colab. (2010). Pan-European survey on the occurrence of selected polar organic persistent pollutants in ground water. Water Research, 44 (14), 4115-4126

8. Mazzantia, M. and Zobolib, R. (2008). Waste generation, waste disposal and policy effectiveness: Evidence on decoupling from the European Union. Resources, Conservation and Recycling, 52 (10), 1221-1234

9. Monte, M.C., Fuente, E., Blanco, A. and Negro, C. (2009). Waste management from pulp and paper production in the European Union. Waste Management, 29 (1), 293-308

10. Lefebvre, O. and Moletta, R. (2006). Treatment of organic pollution in industrial saline wastewater: A literature review. Water Research, 40 (20), 3671-3682

11. Pires, A., Martinho, G. and Chang, N. B. (2011). Solid waste management in European countries: A review of systems analysis techniques. Journal of Environmental Management, 92 (4), 1033-1050

12. Vehlow, J, Bergfeldt, B., Visser, R. and Wilén, C. (2007). European Union waste management strategy and the importance of biogenic waste. Journal of Material Cycles and Waste Management, 9 (2), 130–139

13. *** Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991, modifi cată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29.09.2003

14. *** Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994


15. *** Directiva 96/61/CE 16. *** Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999, modifi cată prin

Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003,

din 29.09.2003

17. *** Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 23

octombrie 2001

18. *** Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27

ianuarie 2003, modifi cată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European

şi a Consiliului din 08.12.2003

19. ** Regulamentul nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din

29.09.2003

20. *** Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993, modifi cat

prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001


ANALYSIS OF ROMANIA’S STRATEGY OF ALIGNMENT WITH THE EU

ENVIRONMENTAL DIRECTIVES





Lecturer Ana CARP PhD ([email protected])


Abstract

In this article, the authors analyze the measures of the EU directives regarding the energy and environment domain and the strategy of aligning Romania with the EU directives on environmental control. At the same time, the authors analyze Romania’s strategy of alignment with European directives on water quality control as well as general waste management. In the fi nal part,

the authors point out that industrial and other activities also cause industrial

pollution. The authors grant enough room for control and risk management in

this area. The study is based on the European Union directives on the above-

mentioned issues, highlighting both the measures taken by the European

Union, the level at which they are located and the steps that Romania should

undertake in this fi eld. Of course, in 2007 when Romania’s access to the

European Union was achieved, the European Union measures were considered

and consequently a chart was established or, in fact, several charts, in which

Romania step by step had to solve certain aspects so that, gradually align with

European standards. There are briefl y presented the measures taken, most of

them resolved, there are some lagging behind, and by direct reference to the

EU directives it is specifi ed what Romania has to do to eliminate all the lagging

behind in order to comply with the standards European policies in terms of

environmental protection, avoidance of pollution and future compliance with

European strategies on the basis of which Romania must set its own strategy.

The article also presents relevant data attesting to the steps that Romania has

taken and which it must undertake in order to reach the standard required or

imposed by the EU member state.

Keywords: environment, water quality, management, waste, pollution

JEL Classifi cation: Q53, Q56


Introduction The study conducted by the authors is based on a balanced treatment of aspects of particular importance in the fi eld of environment ... In the

study carried out by the authors they focus on the analysis of Romania’s

alignment with the EU directives in the fi eld of energy and the environment;

the strategy of alignment with EU directives on water quality control;

aspects of general waste management; combating industrial pollution (risk

control and management). Structured in four parts, the paper makes a gradual

study of the situation of the Romanian economy, highlighting the state and

level of our country in terms of alignment with the European standards in

the areas I have mentioned. At each of the points included in Methodology

and data research there are presented concrete elements of the Romanian

economy regarding environment and industrial pollution, at the same time

referring to the situation that we must register as a result of the elimination

of the shortcomings facing the Romanian economy. From this point of view

there are presented stepwise measures that Romania has undertaken and will

undertake, so that these activities will ensure the elimination of the negative

environmental issues caused by the improper waste management and many

other aspects that strike the quality of life, determined by the quality of the

environment. The authors present the measures already taken and suggests the

next steps for the Romanian economy to reach an appropriate stage, correlated

with the one existing in the European Union, as specifi ed in the EU directives

on this fi eld.

Literature review Anghelache (1999-2016) performs a mundane analysis of the evolution

of the situation and of the economic, fi nancial and social results recorded

by Romania. Anghelache (2010) addresses issues related to environmental

management and environmental risk. Pires, Martinho and Chang (2011) analyze

waste management methods in European countries, bringing arguments for and

against the waste management tools used in each EU Member State. Mazzantia

and Zobolib (2008) carry out a study on waste generation, incineration,

recycling and waste dumps dynamics based on EU 25 data to assess effects

for various management factors, referring to the heterogeneity among Western

countries and eastern EU. Loos, R. et al. achieves a pan-European recognition

of persistent organic polar pollutants in Europe’s groundwater. Lefebvre and

Moletta (2006) show the need to combine the physicochemical / biological

treatment of industrial saline effl uents with regard to the global treatment chain

in order to comply with current legislation. Beelen, R. et al. (2009) assesses

various methods to develop accurate and high-resolution air pollution maps


in the European Union. Anghelache and Anghel (2014) is a reference work in the fi eld of modeling economic and fi nancial decisions. Cavea and Blomquist

(2008) are aimed at determining whether the European Union has increased its

imports of „dirty” goods from poorer, less democratic countries into a period

of tougher environmental standards. Koutalakis, Buzogany and Börzel (2010)

show that the application of soft law, which is not legally binding, may lead to

non-compliance and „removal” of environmental permit schemes for industry

in the medium term, such developments being undermines the EU’s regulatory

authority. Monte et al. (2009) shows the need to continue research into the

different applications of waste, taking into account the environmental and

economic factors of waste treatment. Vehlow et al. (2007) argues that recycling

and incineration are essential parts of integrated waste management systems,

and they are not in competition.

Research methodology, data, results and discussions Alignment with EU Energy and Environmental Directives Council Directive 68/414 / EEC of 20 December 1968 imposing an

obligation on Member States of the EEC to maintain minimum stocks of crude

oil and / or petroleum products, as amended by Council Directive 98/93 / EC

of 14.12.1998, governs the policy which must be promoted by all EU Member

States, including Romania, after accession on 1 January 2007. However, even

after accession, taking into account Romania’s concrete position in the energy

fi eld, without taking special derogations from the Directive , some derogations

are provided during the transition period for Romania. Thus, by way of derogation

from the provisions of Directive 68/414 / EEC, the minimum level of stocks of

petroleum products did not apply to Romania until 31 December 2011.

In the fi eld of the environment, EU directives are very complex and

compel member countries to make sustained efforts to align with European

standards.

The emphasis is on environmental issues in terms of air quality, waste

policy, water quality, industrial pollution and risk management.

Air quality aspects are regulated by Directive 94/63 / EC of the

European Parliament and of the Council of 20 December 1994 on the control

of volatile organic compound emissions resulting from the storage of fuel and

its distribution from terminals to service stations, as amended by Regulation no.

Regulation (EC) No 1882/2003 of the European Parliament and of the Council

of 29.09.2003.

During the transition period, several derogations were approved for

Romania. Thus, by way of derogation from the provisions of Article 3 and of

Annex I to Directive 94/63 / EC, the requirements for existing storage facilities


at terminals have not been applied in the territory of Romania, namely: by 31 December 2007, a number 115 storage facilities from 12 terminals and until 31 December 2008 to four storage facilities at a single terminal, transiting a quantity of between 25,000 and 50,000 tons / year; until 31 December 2007, to 138 storage facilities from 13 terminals and until 31 December 2009 to 57 storage facilities from ten terminals and until 31 December 2009 to 526 storage facilities in the framework of 63 terminals, which transits a maximum of 25,000 tons / year; Also, by way of derogation from the provisions of Article 4 and Annex II of Directive 94/63 / EC, the requirements for loading and unloading existing tanks at terminals have not been applied in the territory of Romania. Thus, until 31 December 2007, a number of 36 loading / unloading installations at 12 terminals, which transited between 25 000 and 150 000 tonnes / year and until 31 December 2007, to 82 installations loading and unloading from 18 terminals until 31 December 2008 to 14 loading installations - from 11 terminals to 31 December 2009 to 114 loading and unloading facilities from 58 terminals, which transits a quantity of up to 25,000 tonnes / year. By way of derogation from the provisions of Article 5 of Directive 94/63 / EC, the requirements for existing tanks at terminals have not been applied in the territory of Romania until 31 December 2007 to 31 tanks; until 31 December 2008, to an additional 101 tankers; until 31 December 2009, to an additional 432 tanks. By way of derogation from the provisions of Article 6 and Annex III of Directive 94/63 / EC, requirements for the loading of existing tanks at fuel stations have not been applied in the territory of Romania. Thus, until December 31, 2007, a number of 116 fuel distribution stations, until 31 December 2008, an additional number of 19 stations and until 31 December 2009, an additional number of 106 stations, which transit through a larger quantity of 1,000 m3 / year continued. Until 31 December 2007, an additional number of 49 fueling stations until 31 December 2008 to an additional 11 stations and until 31 December 2009 to an additional 85 stations which transit a quantity between 500 and 1,000 m3 / year were not restricted until 31 December 2007 to 23 fi lling stations by 31 December

2008 to an additional 14 stations and by 31 December 2009 to a an additional

number of 188 stations, which transits a quantity of up to 500 m3 / year.

Strategy for alignment with the European Union Directives on water quality control

The quality of water in general and of drinking, in particular, is treated

with great care by the European Union. When the condition of the environment

is studied, the air and water quality are located at a critical location.


From the study of directives regulating the quality of water at European level (Directive 83/13 on limit values and quality objectives for cadmium discharges, as amended by Directive 91/692/1991 and Directive 84/156/1984 on the values and the quality objectives for hexachlorocyclohexane discharges, as amended by Directive 91/692/1991), it is clear that Romania must take enormous steps to bring these requirements into line. The European Union has approved a number of derogations for Romania, namely: the limit values for discharges of cadmium and mercury into waters have not been applied in Romania until 31 December 2009. By way of derogation from Council Directive 84/491 / EEC of 9 October 1984 on limit values and quality objectives for the discharge of lindane into the waters referred to in Council Directive 76/464 / EEC of 4 May 1976 on pollution caused by certain substances dangerous substances discharged into the aquatic environment of the Community have not been applied on the territory of Romania until 31 December 2009. By way of derogation, the provisions of Council Directive 86/280 / EEC of 12 June 1986 on limit values and quality objectives for discharges of certain dangerous substances, as amended by Council Directive 91/692 / EEC of 23.12.1991, have been applied in Romania until 31 December 2009. Other derogation from the provisions of Council Directive 91/271 / EEC of 21 May 1991 concerning urban waste water treatment, as amended by Regulation (EC) No. No 1882/2003 of the European Parliament and of the Council of 29 September 2003, the requirements for urban waste water collection and treatment systems shall not apply in full to Romania until 31 December 2018, with two phases: on 31 December 2013, compliance with Article 3 of the Directive must be achieved in urban agglomerations with a population equivalent of more than 10,000; on 31 December 2015, compliance with Article 5 (2) of the Directive should be achieved in urban agglomerations with a population equivalent of more than 10,000. Romania was obliged to ensure the gradual expansion of collection systems according to the following minimum general population equivalents: 61% at 31 December 2010; 69% at 31 December 2013; 80% on 31 December 2015. Romania needs to achieve the gradual expansion of waste water treatment in accordance with the following general minimum population equivalents: 51% at 31 December 2010; 61% on 31 December 2013; 77% at 31 December 2015. Council Directive 98/83 / EC of 3 November 1998 on the quality of water intended for human consumption, as amended by European Parliament and Council Regulation (EC) No. No 1882/2003 provides for specifi c measures

for which derogations have been made taking into account Romania’s diffi culties

in complying rapidly with the requirements of the directives.


Thus, the values set for the following parameters were not applied (not applicable) entirely on the territory of Romania, as follows: • until December 31, 2010, for oxidisability in urban agglomerations

with less than 10,000 inhabitants; • until 31 December 2010, for oxidisability and turbidity in urban

agglomerations of between 10,000 and 100,000 inhabitants; • until 31 December 2010, for oxidisability, ammonium, pesticides,

iron and manganese in urban agglomerations with over 100,000 inhabitants;

• until 31 December 2015, for ammonium, nitrates, turbidity, aluminum, iron, lead, cadmium and pesticides in urban agglomerations of less than 10,000 inhabitants;

• until 31 December 2015, for ammonium, nitrates, aluminum, iron, lead, cadmium, pesticides and manganese in urban agglomerations of between 10,000 and 100,000 inhabitants.

Romania has complied with the requirements of the Directive, respecting the interim targets for achieving two-stage concentrations, namely:

Places that conformed on December 31, 2006Table no. 1

Population connected

Total locations

Oxidation %

Ammonium %

Nitrate %

Turbidity %

Aluminum %

Iron %

Cadmium, lead %

Pesticide %

Manganese %

< 10.000 1.774 98,4 99,0 95,3 99,3 99,7 99,2 99,9 99,9 10010.000-100.000

111 73,0 59,5 93,7 87,0 83,8 78,4 98,2 93,4 96,4

100.001-200.000

14 85,7 92,9 100,0 100,0 92,9 100 100,0 78,6 92,9

>200.000 9 77,8 100,0 100,0 100,0 88,9 88,9 100,0 88,9 88,9TOTAL 1.908 96,7 96,7 95,2 98,64 98,64 97,9 99,8 99,4 99,7

Localities that conformed at the end of 2010Table no. 2

Population connected

Total locations

Oxidation %

Ammonium %

Nitrate %

Turbidity %

Aluminum %

Iron %

Cadmium, lead %

Pesticide %

Manganese %

< 10.000 1.774 100,0 99,5 97,7 99,7 99,7 99,3 99,9 99,9 100,01 0 . 0 0 0 -100.000 111 100,0 80,2 97,3 100,0 94,6 90,0 98,2 96,4 96,4

100.001-200.000 14 100,0 100,0 100 100,0 100,0 100 100,0 100 100,0

>200.000 9 100,0 100,0 100 100,0 100,0 100 100,0 100 100,0TOTAL 1.908 100,0 98,32 97,7 99,7 99,4 98,7 99,8 99,7 99,7


Thus, on 31.12.2010, the Community parameters were met in proportion to the maximum limit. Derogations from these Directives do not apply to drinking water, which must meet the requirements of the Directives.

General Waste Management Issues Romania will have to pay particular attention to the alignment with the provisions of Regulation (EEC) No. Council Regulation (EEC) No 259/93 of 1 February 1993 on the supervision and control of shipments of waste within, into and out of the European Community, as subsequently amended by Regulation (EC) Commission Regulation (EC) No 2557/2001 of 28.12.2001. To this end, until 31 December 2015, all shipments to Romania of waste destined for recovery, listed in Regulation (EEC) 259/93 must be notifi ed to

the competent authorities and the corresponding documents must be processed

in accordance with European standards. Apparently, it leaves Romania for a

further ten years to comply with European norms, which would mean a long

enough respite, but the measures that need to be adopted are of great complexity.

By way of derogation from the Regulation, until 31 December 2011,

the competent Romanian authorities could object to shipments to Romania of

waste destined for recovery, namely:

Metallic waste: AA 060 - Vanadium ash and residues; AA 080 - Waste

and waste of thallium; AA 090 - Wastes and residues of arsenic; AA 100 - Mercury

waste and residues; AA 130 - Liquids resulting from the pickling of metals.

Wastes containing inorganic compounds which may contain metals

and organic matter.

Wastes containing organic compounds, which may contain metals and

inorganic materials.

Wastes that may contain either organic or inorganic compounds.

Inorganic cyanides, excluding solid residues bearing precious metals

and containing traces of inorganic cyanides.

The time limit may be extended until 31 December 2015 at the latest

in accordance with the procedure laid down in Council Directive 75/442 /

EEC of 15 July 1975 on waste, as subsequently amended by Council Directive

91/156 / EEC.

The competent Romanian authorities have objected to shipments

of waste destined for recovery listed in the Annexes to the Regulation and

on shipments of waste destined for recovery not listed in those Annexes and

are destined for an installation temporarily exempted from the application of

certain provisions of Council Directive 96/61 / EC of 24 September 1996

concerning the prevention and control of pollution, Directive 2000/76 / EC

of the European Parliament and of the Council of 4 December 2000 on the

incineration of waste or Directive 2001/8 / EC of the European Parliament and


of the Council of 23 October 2001 on the limitation of emissions of certain pollutants into the air from large combustion plants during the temporary derogation to the facility of destination. Romania must endeavor to implement and comply with the provisions of Directive 94/62 / EC of the European Parliament and of the Council of 20 December 1994 on packaging and packaging waste, as subsequently amended by Directive 2004/12 / EC of the European Parliament and of the Council Council of 11.02.2004. Romania was obliged to achieve the overall recovery or incineration target in waste incineration plants with energy recovery by 31 December 2011. Romania has achieved its overall recovery or incineration target in waste incineration plants with energy recovery on 31 December 2013 according to the following intermediate targets: 53% of the mass in 2011 and 57% of the mass in 2012. Our country had to achieve the plastic recycling target on 31 December 2011, according to the following intermediate targets: 8% of the mass on 31 December 2006; 10% of the mass in 2007; 11% of the mass in 2008; 12% of the mass in 2009 and 14% of the mass in 2010 and the overall recycling target on 31 December 2013 according to the following intermediate targets: 26% of the mass in 2006; 28% of the mass in 2007; 33% of the mass in 2008; 38% of the mass in 2009; 42% of the mass in 2010; 46% of the mass in 2011 and 50% of the mass in 2012. Romania reached the global glass recycling target at 31 December 2013, according to the following intermediate targets: 21% of the mass on 31 December 2006; 22% of the mass in 2007; 32% of the mass in 2008; 38% of the mass in 2009; 44% of the mass in 2010; 48% of the mass in 2011 and 54% of the mass in 2012. Romania achieved its overall plastic recycling target, taking exclusively plastic recycled material as of December 31, 2013, as follows: 16% of the mass in 2011 and 18% in 2012.

Combating industrial pollution. Risk control and management By Council Directive 96/61 / EC of 24 September 1996 concerning integrated pollution prevention and control, as amended by Regulation (EC) No ... of the European Parliament and of the Council No 1882/2003 regulates the measures that Member States of the European Union have to put into practice in order to limit, control and eliminate industrial population. All these documents (Directive 96/61 / EC and Regulation No 1882/2003) regulate the risk management that Member States must take to prevent industrial pollution.


Romania is considered a country with a „high risk of industrial pollution because it has been marked, and still preserves the negative effects of intense (forced) industrialization, unaccompanied by measures to reduce pollution and control it.” To this end, in order to offer the possibility of alignment with European standards, Romania benefi ts from a number of derogations from the provisions of

the EU Directive. These derogatory measures are set out in a graph, taking into

account the pollution degree of industrial companies in Romania, as well as the

costs they require to reduce pollution and to implement risk management.

In this respect, our country has negotiated and accepted the

following timetable, provided that, by way of derogation from the provisions

of Article 5 (1) of Directive 96/61 / EC, the conditions for the authorization

of existing installations do not apply in the territory of Romania of the

following installations until the date indicated for each installation, subject

to compliance with the obligation to operate these installations in accordance

with the emission limit values, equivalent parameters or technical measures

available, in accordance with Article 9 (3) and (4) of this document. The

European Union pays great attention to the conditions under which waste is

incinerated and how emissions of pollutants are controlled in the atmosphere.

It is appreciated that Romania has great diffi culties in complying

with the program of Directives 2000/76 / EC and 2001/80 / EC of the European

Parliament and of the Council.

Under these circumstances, a number of derogatory measures

were agreed allowing Romania to align within a reasonable time with the

European Union’s requirements in this fi eld. Directive 2001/80 / EC of the

European Parliament and of the Council of 23 October 2001 on the limitation

of emissions of certain pollutants into the air from large combustion plants

modifi ed by the Act concerning the conditions of accession and the amendment

of the Treaties - Accession of the Czech Republic, the Republic of Estonia,

the Republic of Cyprus, the Republic of Latvia, the Republic of Lithuania,

the Republic of Hungary, the Republic of Malta, the Republic of Poland, the

Republic of Slovenia and the Slovak Republic - which provides, by way of

derogation from the Directive, that the emission limit values for dioxide of

sulfur have not been applied in Romania during the derogation period until 31

December 2013. Romania submitted to the Commission on 1 January 2011 an

updated plan including an investment plan for the gradual alignment of non-

compliant installations , comprising clearly defi ned steps for the application of

the acquis. These plans should ensure that emissions continue to be reduced to

a level signifi cantly below the foreseen interim targets, particularly as regards

emissions from 2012 onwards.


Where the Commission, taking into account in particular the environmental effects and the need to reduce distortions of competition in the internal market caused by the transitional measures, considers that these plans are not suffi cient to achieve the objectives, it informs Romania. Within

the next three months from the date of this information, Romania shall

communicate the measures taken to achieve these objectives. Subsequently,

if the Commission, in consultation with the Member States, considers that

these measures are not suffi cient to achieve the objectives, it shall initiate the

procedure for penalizing non-compliance with the obligations arising from the

status of Member State in accordance with Article III -360 of the European

Constitution.

Conclusion From the author’s study of these aspects of the national economy,

theoretical and practical conclusions are drawn. Theoretically, Romania has

a well-established, well-established program to ensure the possibility of

improving the quality of economic life, eliminating pollution, protecting the

environment and many other aspects. Secondly, it comes to the conclusion that

Romania has been able to go through a program of measures rapidly since its

accession to the European Union, through which it managed to eliminate the

major risks of environmental damage, respecting the stages agreed in 2007.

In practical terms, we fi nd that Romania is in an active process of

implementing the measures, the steps stipulated in the European directives

and the program of measures regarding the alignment with the European

standards agreed on the accession of Romania to the European Union. Also,

regarding the alignment with the European Union directives on water quality

control, it can be concluded that Romania gives increased priority to this

area, making signifi cant progress in protecting and maintaining the quality

of water, an important factor in life in general, and of the normal economic

activity in particular. Regarding the general management of waste, we can

conclude that the provisions of the EU directives and regulations referring

to this area have been transposed into Romania’s alignment plan with the

European standards and have been fulfi lled in a high percentage up to now.

The concluding conclusion regarding the fi ght against industrial pollution is

important in the sense that our country has gone fast on this road, it has a

somewhat positive state, and the derogatory measures that have been accepted

by Romania in this fi eld have been lower compared to other countries they

were subsequently forced to modify the provisions of the accession treaties

and, in particular, to modify some measures they had reprogrammed so as to

reach the required standards. The fi nal conclusion is that Romania has taken


certain steps towards aligning itself to the European standards, but also that it still has some measures to be taken to align with European standards and especially to continue to take such measures at a steady pace which would bring Romania closer to European standards.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2014). Modelare economică. Concepte, teorie

şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti 2. Anghelache, C. (2010). Management of the Environment and Environmental Risk,

Metalurgia International, 5, 206-212 3. Anghelache, C. (1999-2016). Colecția de volume România. Starea economică,

Editura Economică, București

4. Beelen, R. et al. (2009). Mapping of background air pollution at a fi ne spatial scale

across the European Union. Science of The Total Environment, 407 (6), 1852-1867

5. Cavea, L. and Blomquist, G. (2008). Environmental policy in the European Union:

Fostering the development of pollution havens?. Ecological Economics, 65 (2),

253-261

6. Koutalakis, C, Buzogany, A. and Börzel, T.A. (2010). When soft regulation is not

enough: The integrated pollution prevention and control directive of the European

Union. Regulation & Governance, 4 (3), 329–344

7. Loos, R. și colab. (2010). Pan-European survey on the occurrence of selected polar

organic persistent pollutants in ground water. Water Research, 44 (14), 4115-4126

8. Mazzantia, M. and Zobolib, R. (2008). Waste generation, waste disposal and policy

effectiveness: Evidence on decoupling from the European Union. Resources, Conservation and Recycling, 52 (10), 1221-1234

9. Monte, M.C., Fuente, E., Blanco, A. and Negro, C. (2009). Waste management from

pulp and paper production in the European Union. Waste Management, 29 (1), 293-308

10. Lefebvre, O. and Moletta, R. (2006). Treatment of organic pollution in industrial

saline wastewater: A literature review. Water Research, 40 (20), 3671-3682

11. Pires, A., Martinho, G. and Chang, N. B. (2011). Solid waste management

in European countries: A review of systems analysis techniques. Journal of Environmental Management, 92 (4), 1033-1050

12. Vehlow, J, Bergfeldt, B., Visser, R. and Wilén, C. (2007). European Union waste

management strategy and the importance of biogenic waste. Journal of Material Cycles and Waste Management, 9 (2), 130–139

13. *** Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991, modifi cată prin

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

din 29.09.2003


decembrie 1994

15. *** Directiva 96/61/CE


16. *** Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999, modifi cată prin

Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1882/2003,

din 29.09.2003

17. *** Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 23

octombrie 2001


ianuarie 2003, modifi cată prin Directiva 2003/108/CE a Parlamentului European

şi a Consiliului din 08.12.2003

19. ** Regulamentul nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din

29.09.2003

20. *** Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993, modifi cat

prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28.12.2001


Calitatea mediului înconjurător – factor al creşterii sustenabile



Conf. univ. dr. Florin Paul Costel LILEA (fl [email protected])


Ec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ ([email protected])

Abstract În acest articol, autorii întreprind un studiu al mediului înconjurător din țările membre ale Uniunii Europene în complexitatea sa, precum și din fi ecare stat membru în mod particular. Se acordă atenție modului în care utilizarea mediului și a pământului de pe suprafața globului sunt raportate la nevoia de protecție a acestora. Autorii evidențiază o serie de aspecte în legătură cu terenul utilizat de cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene (nu se face referire și la cea de-a 28 țară care teoretic este în Brexit). Apoi ținând seama că terenul poate fi utilizat pentru agricultură, servicii, recreație și spațiu rezidențial, este ocupat de păduri, este exploatat minier sau utilizat pentru transport sau oricare alte posibilități de utilizare. În acest context se face un studiu asupra modului în care este utilizat terenul și asupra consecințelor pe care utilizarea nerațională o are asupra acestuia. Emisia de gaze în activitatea industrială și a gospodăriilor țărănești este un alt element căruia autorii îi acordă atenție, în ideea de a evidenția nivelul poluant ridicat pe care îl presupune atât activitatea industrială cât și activitatea de gospodărire țărănești. Pornind de la faptul că în activitatea economică, în procesele economice și industriale emisia de bioxid de carbon este un element evident poluant și dăunător vieții populației, se studiază situația existentă și măsurile care trebuiesc întreprinse în vederea raționalizării efectelor pe care le au aceste activități economice, foarte utile și benefi ce economiei, dar într-un fel deosebit e poluante. Se face un studiu comparativ pe statele membre evidențiind țările cu progrese deosebite în diminuarea efectelor emisiei de bioxid de carbon, precum și a altora cu sublinierile necesare în ceea ce privește întreprinderea de măsuri în vederea evitării emisiunii de bioxid de carbon. Studiul este bine prezentat însoțit de grafi ce și serii de date care atestă în mod cert concluziile pe care le putem desprinde în baza datelor certe publicate. Cuvinte cheie: mediu înconjurător, teren, emisie de gaze, resurse naturale, resurse productive Clasifi carea JEL: O13, Q24


Introducere În sistemul Uniunii Europene, mediul înconjurător reprezintă un element important care asigură evoluția economică a unei țări, condițiile de creștere, dar în același timp trebuie să constatăm că între mediul înconjurător și economie există o interdependență destul de serioasă. Această corelație dintre mediu și economie include impactul pe care îl are economia asupra conservării mediului, dar în același timp, reprezintă și infl uența pe care o are mediul asupra economiei. În consecință, analiza rolului mediului înconjurător trebuie să se realizeze prin a considera modul în care economia este organizată așa încât să asigure protecția mediului. Mediul economic poate fi analizat și

corelat astfel încât să se elimine activitățile poluante, să se asigure utilizarea resurselor naturale, să se creeze condițiile pentru ca guvernul și gospodăriile să desfășoare o activitate protectivă în ceea ce privește mediul înconjurător. De asemenea, un alt element este acela care se referă la costurile pe care le presupune protejarea mediului înconjurător și de aici, cât de efi cientă este

evoluția economică în condițiile în care un element important trebuie să îl constituie protejarea mediului.

Literature review Anghelache and Anghel (2017) au realizat o analiză referitoare mărimea și evoluția populației, pe total Uniunea Europeană, precum și pe fi ecare stat membru în parte și, mai ales, măsura în care evoluția reprezintă o garanție a resurselor de muncă. Anghelache, Anghel et al. (2017) au studiat strategia Uniunii europene în domeniul industriei, construcțiilor și serviciilor, care are la bază principiul sprijinirii unui mediu favorabil dezvoltării afacerilor. Leea și Brahmasreneb (2013) examinează relația de echilibru pe termen lung între turism, emisiile de CO2, creșterea economică și investițiile străine directe (ISD). Strand (2017) efectuează o analiză coerentă din punct de vedere analitic a factorilor care afectează valoarea pierderilor marginale ale pădurilor, concentrându-se asupra pădurilor tropicale. Angelsen (2010) face referire la politicile de reducere efi cientă a defrișărilor, precizând că o repartizare spațială a pădurilor rămase și a zonelor de producție intensive ar trebui să contribuie la reconcilierea obiectivelor de conservare și producție în viitor. Helsley and Strange (2007) consideră că numeroasele schimbări în circumstanțele economice și sociale au un impact asupra orașelor și a clusterelor din industrie, în măsura în care aglomerarea reprezintă un substitut pentru integrarea verticală. Kahn and Mansur (2013) analizează sectoarele industriale de producție care diferă în funcție de intensitatea lor energetică, raportul dintre forța de muncă și intensitatea poluării. Quamrul and Michalopoulos (2015) examinează originea climatică a difuzării agriculturii neolitice între țări și situri arheologice. Steen-


Olsen (2012) utilizează un model multiregional de input-output pentru a evalua trei tipuri de amprente de mediu pentru statele membre ale Uniunii Europene. Seppala et al. (2011) au creat un model care poate fi utilizat pentru a analiza relația dintre fl uxurile de materiale, impactul asupra mediului și economia. Wilting and Vringer (2009) prezintă o imagine globală, comparând rezultatele pentru emisiile de CO2 sau de gaze cu efect de seră și utilizarea terenurilor pentru 12 zone ale lumii, cuprinzând 87de țări și regiuni. Bringezu et al. (2009) cuantifi că suprafața globală a terenului necesară pentru a satisface consumul german de produse agricole pentru alimentație și pentru consumul nealimentar și estimează emisiile de gaze cu efect de seră aferente, în special cele induse de schimbările de utilizare a terenurilor în țările tropicale.


1. Utilizarea mediului, a pământului existent pe suprafața globului

sau în suprafața Uniunii Europene

Terenul, pământul este elementul de bază bilogic și uman cel mai important de pe planetă. Populația locuiește pe teren iar terenul oferă condiții supraviețuirii omenirii. Agricultura, pădurile, industria, transporturile, construcțiile, locuințele și orice alt serviciu nu se poate desfășura fără a se folosi terenul și resursele economice. Terenul de asemenea este parte integrantă a ecosistemului și este greu de separat în contextul biodiversității și emanțiilor de substanțe nocive. Când vorbim despre pământ putem să avem în vedere două concepte. Un prim concept este acela că pământul se referă la acoperirea biofi zică a planetei. Al doilea concept este acela care se referă la faptul că pământul indică condițiile socio-economice de utilizare a acestuia pentru agricultură, păduri, recreere, rezidență ș.a.m.d. Pădurile și zonele ocupate cu vegetație reprezintă cam 37,1% din totalul suprafețelor de teren, aceasta referindu-ne la totalul din Uniunea Europeană. Suprafețele acoperite cu păduri sunt mult mai bine reprezentate în partea de nord a continentului și întâlnim țări cu peste 60% suprafețe acoperite cu păduri cum sunt Finlanda, Suedia sau Slovenia. Danemarca, Ungaria și alte țări din zonă sunt state care au cam 50% din total suprafață acoperită cu păduri. Vegetația naturală și agricultura domină în multe state, cum ar fi Irlanda peste 63%, Marea Britanie peste 43%, iar Malta și Belarus au aproximativ 32,6% suprafețe acoperite. Cea mai mare suprafață din teritoriu Uniunii Europene este folosită pentru agricultură. Aceasta reprezenta cam 43,5% din totalul suprafeței. Suprafețele acoperite de păduri cuprind aproximativ 32%, în timp ce pentru servicii, construcții rezidențiale sau activități de recreere, se utilizează 5,7%. În fi gura 1 sunt reprezentate grafi c în mod procentual, felul în care sunt divizate categoriile de folosire a terenului pe suprafața totală a țărilor membre ale Uniunii Europene.


Utilizarea principală a terenului după tipul de utilizare a terenului,

EU-27, 2012 (% din total suprafață)

Figura 1


Se constată că peste 75% din terenurile totale sunt utilizate pentru agricultură și pentru sistemul forestier. 13 state din cele 28 membre ale

Uniunii Europene au mai mult de jumătate din suprafețe acoperite cu terenuri

destinate activității agricole. Astfel, în Irlanda peste 71% din suprafață este destinată agriculturii, în Danemarca, Marea Britanie, Ungaria, România peste 60%, în timp ce Letonia, Lituania, Estonia, Finlanda, Suedia și multe alte state aveau acoperită suprafața cu 50% teren destinat agriculturii. Suprafețe mici erau destinate construcțiilor rezidențiale, recreerii, exploatărilor miniere, transporturilor și alte activități diferite de la o țară la alta. În fi gura 2 este prezentată grafi c utilizarea primară, pe tipuri de folosiri, a terenului.


Utilizarea terenurilor primare în funcție de tipul de utilizare a

terenurilor, 2012 (% din total suprafață)

Figura 2


În cazul României, constatăm că peste 60% este destinat agriculturii, aproape 30% activității forestiere, iar alte servicii, activități recreative, construcții rezidențiale, exploatări miniere, rețeaua de transporturi și altele acopereau diferența de aproape 9 procente. Interpretarea grafi cului exemplifi că pe larg modul în care se utilizează terenul în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Se constată că în Finlanda și Suedia pentru agricultură se utilizează foarte puțin teren, aproximativ 9 procente, ponderea cea mai mare fi ind destinată activității forestiere, deci teren acoperit cu păduri.

2. Efectul emisiei de gaze din activitatea industrială și gospodăriile

țărănești

În general, emisiunea de gaze implică trei aspecte. Emisiunea de gaze produsă de industrie și activitățile gospodărești care are ponderea cea mai mare. Aceste gaze sunt bioxid de carbon, oxid de azot sau metan. Emisiunea de gaze generată de industrie și gospodării a fost în perioada 2013-2016 a fost de 4,61 mld. tone echivalent bioxid de carbon. Tot în această perioadă electricitatea,


exploatarea gazelor, a condiționării unor alte activități, a avut o sferă foarte largă de emisie de gaze, care au fost de peste 26% din totalul gazelor emise. Sunt grupe de activitți care sunt însoțite de emisiunea de gaze cu efect deosebit de poluant și care trebuiesc controlate, trebuiesc limitate și reduse pentru

a putea asigura o protecșie cât mai bună a mediului înconjurător. Desigur, activitățile de transport sunt și ele poluante, mai ales cele care utilizează combustibili fosili, producând o sumedenie de efecte negative asupra calității mediului. De asemenea, problema se pune de a întreprinde măsuri de captare, de neutralizare, anulare a acestor emisiuni poluante. În fi gura 3 sunt prezentate grafi c pentru 2 ani, 2008 și 2013, emisiunea de gaze determinată de activitățile economice, evidențiindu-se procentual, ponderea emanației de gaze poluante de către activitățile desfășurate. Se constată că cea mai poluantă este producția de electricitate, gaze naturale, vapori și producția de aer condiționat care a fost de 28,6% în 2008 și 26,6% în 2013. Pe locul 2 se situează producția manufacturieră în 2008 (20,7%) și activitatea gospodăriilor în 2013 (19,6%).


Emisiile de gaze de seră în funcție de activitățile economice

(% din total emisii, în echivalent CO2)

Figura 3


Sunt prezentate în diagramă și celelalte activități și gradul de poluare, dar aceasta este procentual din totalul emisiunii de gaze. Important este ca


prin măsurile de protecție a mediului să se realizeze o reducere a emisiunii totale de gaze. În acest sens se utilizează și certifi catele verzi, cele care creează resurse pentru a se putea asigura o reducere a emanației de gaze, o protecție care să conserve mediul înconjurător, prezervând pe această cale condițiile de viață și de sănătate ale populației. În fi gura 4 este prezentată ponderea pe care o au emisiunile de gaze din activitățile economice poluante.

Emisiile de gaze de seră după activitatea economică și după agent

poluant, EU-28, 2013 (în mii tone echivalent CO2)

Figura 4


Și din această reprezentare grafi că se constată că ponderea cea mai mare o are bioxidul de carbon emanat în special din activitățile privind producția de electricitate, a gazului, vaporilor și aerului condiționat, apoi de gospodăriile individuale, de activitatea manufacturieră, precum și de rețeaua de transporturi. În agricultură, emanația de gaze pe cele trei categorii, bioxid de carbon, metan și oxid de azot, se constată că metanul este cel mai des întâlnit, urmat de oxidul de azot și în fi nal de bioxidul de carbon care este atenuat prin procesul de fotosinteză al plantelor.

3. Analiza efectului emisiunii de bioxid de carbon din activitatea

de producție

Bioxidul de carbon este gazul cel mai des întâlnit ca emanație, fi ind cel care trebuie să fi e controlat și întreprinse măsuri care să asigure reducerea pe cât posibil a acestor emanații. În orice activitate economică este exclus să întâlnim emanații reduse, deoarece procesele chimice, naturale sau din producție au ca efect producerea de bioxid de carbon. În activitățile de


investiții, indiferent că este vorba de construcții civile sau construcția de uzine și fabrici, utilizarea de instalații, vehicule și altele, bixidul de carbon este omniprezent și de aceea, în programul Uniunii Europene se prevăd o serie de

măsuri tehnologice, care să poată asigura o reducere a acestor emanații și mai ales neutralizarea acestora. Emisiunile de bioxid de carbon pot fi analizate și din punct de vedere al evoluției economiei, în sensul că, oricâte măsuri s-ar întreprinde, acestea toate au în cele din urmă, ca efect, emisiunea de gaze poluante. Desigur, sunt o serie de precizări și o serie de date care pot analiza care este producție de bioxid de carbon pe o persoană, datele fi ind corect evidențiate în fi gura 5, în care constatăm cantitățile de gaze pe o persoană exprimate în tone pe persoană.

Emisii de CO2 – din perspectiva producției și a consumului, EU-28, 2012

Figura 5


Astfel, în activitatea de producție din Uniunea Europeană, emisiunea de dixid de carbon este de 4,94 tone/persoană. Emisiunile directe realizate de gospodăriile individuale, 1,67 tone/persoană, iar exporturile, certifi catele verzi, 1,91 tone/persoană. Pe de altă parte, emisiunea de gaze este prezentată și din punct de vedere al importului care se realizează în cadrul consumului, adică consumul este din importuri, din emisiunile din gospodării sau activități domestice, interne, care se realizează în fi ecare țară, în totalul Uniunii Europene. În tabelul 1 este sintetizată situația producției și importurilor de gaze emise de producători pe diverse activități economice. Astfel, sunt prezentate gazele poluante în consumul fi nal, cel intern sau importat, formarea


capitalului brut intern sau importat și emisiunea globală pe total economie, atât în cifre absolute exprimate în kg CO2/persoană, cât și în procente ca total structură a tutror activităților semnifi cative, selecționate și analizate.

Emisiile de CO2 interne și importate induse de utilizarea fi nală a produselor, UE-28, 2012

Tabelul 1



4. Utilizarea materialelor și resursele de creștere a productivității

muncii

Califi carea resurselor care asigură productivitatea muncii reprezintă

o relație între activitatea economică și consumul de resurse naturale, așa încât utilizarea acestor resurse să se facă, pe cât posibil, efi cient. Resursele naturale includ biomasa, minereurile metalice, minereurile nemetalice, materiale energetice, etc. Resursele de energie sunt cele care asigură productivitatea, care se regăsește prin consumul de materiale, înregistrate în rezultatele concrete care se regăsesc în produsul intern brut realizat de fi ecare țară. În Uniunea Europeană, creșterea resurselor productive a fost de la 1,48 euro/kg în 2000, ajungând la 2 euro/kg în 2015, deci o creștere de 35,4% fi ind o ușoară creștere și în 2016. Desigur, în perioade anterioare, această pondere a fost mai redusă, dar, prin activitățile desfășurate, s-a realizat o creștere a efectului utilizării materiilor prime. În fi gura 6, Dezvoltarea resurselor productive comparativ cu produsul intern brut și consumul de materiale, se arată evoluția acestora.

Dezvoltarea resurselor productive comparativ cu produsul intern brut și

consumul de materiale, EU-28, 2000-2015

Figura 6


Constatăm că cea mai importantă creștere a avut-o productivitatea utilizării resurselor, care a crescut din 2000 până în 2015 cu aproximativ 36%, apoi creșterea produsului intern brut, care a crescut în aceeași perioadă cu aproximativ 20 de procente, și reducerea consumului de materiale interne care, cu unele fl uctuații în perioada 2003-2009, a început să scadă fi ind o depreciere în 2015 față de 2000, de aproximativ -17 procente. În grafi cul 7 sunt sintetizate , pe categorii de consumuri de materiale, valorile producției exprimate în tone/locuitor.


Consumul intern de materiale pe principalele categorii de materiale, 2015 (tonnes per capita)

Figura 7


În Finlanda ponderea este cea mai mare, aproape 30%, urmează Estonia, Luxemburg, ș.a.m.d. România având un consum de minerale nemetalifere de

aproximativ 18%, apoi de biomasă de aproximativ 5%, și minereuri de metal

sau materiale energetice fosile în cantități destul de rezonabile. Interpretarea se poate face și pentru celelalte state, pe care le avem reprezentate în acest grafi c.

Concluzii Corelația dintre mediu și economie se poate reduce și la relația cât de importantă și mare este producția și consumul de resurse naturale și energie, astfel încât să se realizeze protecția mediului înconjurător. Programe privind protecția mediului înconjurător la nivelul Uniunii europene au fost stabilite încă din 1970. Programele de protejare a mediului înconjurător se referă la măsurile cuprinse în Decizia 1386 din 2013 a Parlamentului European și Consiliului în care se stabilesc condițiile în care, conform titlului programului, putem supraviețui bine în limitele de protejare a planetei. Programele privind protejarea mediului înconjurător se întind până în 2020 și acestea cuprind liniile directoare existente în inițiativele strategice de până acum, respectiv efi ciența utilizării mediului, strategia biodiversității și nevoia de a reduce emisiunile de carbon.


Bibliografi e 1. Angelsen, A. (2010). Policies for reduced deforestation and their impact on

agricultural production. Proceedings of the National Academy of Sciences, 107(46), 19639-19644

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development - labour resources of member states of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January-June 2017, 95-110

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. et al. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

4. Bringezu, S. et al. (2009). Global implications of biomass and biofuel use in Germany – Recent trends and future scenarios for domestic and foreign agricultural land use and resulting GHG emissions. Journal of Cleaner Production, 17, Supplement 1, S57-S68

5. Helsley, R.W. and Strange, W. C. (2007). Agglomeration, Opportunism, and the Organization of Production. Journal of Urban Economics, 62 (1), 55-75

6. Kahn, M. E., and Mansur, E. T. (2013). Do Local Energy Prices and Regulation Affect the Geographic Concentration of Employment?. Journal of Public Economics, 101, 105-114

7. Leea, J. W. and Brahmasreneb, T. (2013). Investigating the infl uence of tourism

on economic growth and carbon emissions: Evidence from panel analysis of the European Union. Tourism Management, 38, 69-76

8. Quamrul, A. and Michalopoulos, S. (2015). Climatic Fluctuations and the Diffusion of Agriculture, The Review of Economics and Statistics, MIT Press, 97 (3), 589-609

9. Seppala, J. et al. (2011). An assessment of greenhouse gas emissions and material fl ows caused by the Finnish economy using the ENVIMAT model. Journal of Cleaner Production, 19 (16), 1833-1841

10. Strand, J. (2017). Modeling the marginal value of rainforest losses: A dynamic value function approach. Ecological Economics, 131(C), 322–329

11. Steen-Olsen, K. et al. (2012). Carbon, Land, and Water Footprint Accounts for the European Union: Consumption, Production, and Displacements through International Trade. Environmental Science & Technology, 46 (20), 10883 -10891

12. Wilting, H. and Vringer, K. (2009). Carbon and land use accounting from a producer’s and a consumer’s perspective – an empirical examination covering the world. Economic Systems Research, 21 (3), 291-310

13. *** Eurostat - Key fi gures on Europe 2016


QUALITY OF THE ENVIRONMENT - A FACTOR OF SUSTAINABLE GROWTH



Assoc. prof. Florin Paul Costel LILEA PhD (fl [email protected])


Ec. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ ([email protected])

Abstract In this article, the authors undertake a study of the environment in the Member States of the European Union in its complexity, as well as in each individual Member State. Attention is paid to the way in which the use of the environment and earth on the surface of the globe is related to the need to protect them. The authors highlight a number of issues related to the land used by the 27 member countries of the European Union (not mentioned in the 28th country that is theoretically in Brexit). Then, taking into account that the land can be used for agriculture, services, recreation and residential space, it is occupied by forests, is mined or used for transport or any other use. In this context, a study is made on how the land is used and the consequences that the unreasonable use has on it. Of course, the emission of gas in industrial activity and peasant households is another element to which the authors pay attention, in order to highlight the high polluting level of both industrial activity and peasant farming activity. Starting from the fact that in the economic activity, in the economic and industrial processes carbon dioxide emission is an obviously polluting and harmful element of the life of the population, the existing situation and the measures to be taken to rationalize the effects of these economic activities, very useful and benefi cial to the economy, but in a special way it is polluting. A comparative study is being carried out on Member States highlighting countries with particular advances in reducing the effects of carbon dioxide emissions and others with the necessary emphasis on undertaking measures to avoid carbon dioxide emissions. The study is well presented, accompanied by graphs and series of data that clearly certify the conclusions that we can draw from the published data. Keywords: environment, land, gas emissions, natural resources, productive resources JEL Classifi cation: O13, Q24


Introduction In the European Union system, the environment is an important element that ensures the economic development of a country, the conditions of growth, but at the same time we have to fi nd that there is a fairly serious

interdependence between the environment and the economy. This correlation

between the environment and the economy includes the impact the economy

has on environmental conservation, but at the same time it also represents

the environmental impact on the economy. Consequently, the analysis of the

role of the environment must be achieved by considering how the economy

is organized in such a way as to ensure the protection of the environment.

The economic environment can be analyzed and correlated so as to eliminate

polluting activities, ensure the use of natural resources, create the conditions

for the government and households to carry out environmental protection

activities. It is also another element that relates to the costs involved in

protecting the environment and hence how effective economic progress is,

given that an important element must be protecting the environment. In other

news, the correlation between the environment and the economy can also be

reduced to how important and important the production and consumption of

natural resources and energy is, so that environmental protection is achieved.

Literature review Anghelache and Anghel (2017) carried out an analysis of the size

and evolution of the population, total of the European Union as well as of

each individual Member State, and especially the extent to which evolution

represents a guarantee of labor resources. Anghelache, Anghel et al. (2017)

studied the European Union’s strategy for industry, construction and services,

based on the principle of supporting a business-friendly environment. Leea

and Brahmasreneb (2013) examines the long-term equilibrium relationship

between tourism, CO2 emissions, growth and foreign direct investment (FDI).

Strand (2017) performs an analytically coherent analysis of factors that affect

the value of marginal forest losses, focusing on tropical forests. Angelsen

(2010) refers to policies to effectively reduce deforestation, stating that a spatial

distribution of the remaining forests and intensive production areas should

contribute to the reconciliation of conservation and production objectives in

the future. Helsley and Strange (2007) consider that many changes in economic

and social circumstances have an impact on cities and clusters in industry, as

cluster is a substitute for vertical integration. Kahn and Mansur (2013) analyze

the industrial production sectors that differ according to their energy intensity,

the labor-to-pollution ratio. Quamrul and Michalopoulos (2015) examine the

climatic origin of the dissemination of Neolithic agriculture between countries


and archaeological sites. Steen-Olsen (2012) uses a multi-region input-output model to assess three types of environmental footprint for EU Member States. Seppala et al. (2011) have created a model that can be used to analyze the relationship between material fl ows, environmental impact and the economy.

Wilting and Vringer (2009) present a global picture, comparing the results

for CO2 or greenhouse gas emissions and land use for 12 areas of the world,

including 87 countries and regions. Bringezu et al. (2009) quantify the total

area of land needed to meet the German consumption of agricultural products

for food and non-food consumption and estimates the associated greenhouse

gas emissions, especially those caused by changes in land use in tropical

countries.

Research methodology, data, results and discussions 1. The use of the environment, of the earth existing on the surface

of the globe or in the European Union The land, the earth is the most important biological and human

element of the planet. The population lives on the land and the land provides

the conditions for the survival of humanity. Agriculture, forests, industry,

transport, construction, housing and any other service can not be carried out

without the use of land and economic resources. The land is also an integral

part of the ecosystem and is diffi cult to separate in the context of biodiversity

and harmful emissions. When talking about the earth, we can consider two

concepts. A fi rst concept is that the Earth refers to the biophysical coverage of

the planet. The second concept is that the land indicates the socio-economic

conditions for its use for agriculture, forests, recreation, residence, and so on.

Forests and areas occupied with vegetation account for about 37.1% of the

total land area, referring to the total in the European Union. Areas covered

with forests are much better represented in the northern part of the continent

and we meet countries with more than 60% forest-covered areas such as

Finland, Sweden or Slovenia. Denmark, Hungary and other countries in the

area are states that account for about 50% of the total forest area. Natural

vegetation and agriculture dominate in many countries, such as Ireland over

63%, the UK over 43%, and Malta and Belarus have approximately 32.6%

covered areas. The largest area in the European Union is used for agriculture.

This represented about 43.5% of the total area. Areas covered by forests cover

about 32%, while for services, residential buildings or leisure activities, 5.7%

are used. Figure 1 graphically represents, in percentage terms, the way in

which the land use categories are divided on the total area of the European

Union member countries.


Main land use by land use type, EU-27, 2012 % of total area)Figure 1


It is found that over 75% of the total land is used for agriculture and

for the forestry system. 13 states in the 28 EU Member States have more than

half of the land covered by agricultural land. In Ireland over 71% of the area is

for agriculture in Denmark, Great Britain, Hungary, Romania over 60%, while

Latvia, Lithuania, Estonia, Finland, Sweden and many other states covered

the area with 50% agriculture. Small areas were for residential, recreation,

mining, transportation and other activities across countries. Figure 2 shows

graphically the primary use of land by types of use.


Primary land use by land use type, 2012 % of total area)Figure 2


In the case of Romania, we fi nd that over 60% is destined for agriculture,

almost 30% of the forestry activity, and other services, recreational activities,

residential construction, mining, transport network and others covered the

difference of almost 9%. The Interpretation of the Graph illustrates the way

land is used in the 28 Member States of the European Union. It is noted that in

Finland and Sweden for agriculture, very little land is used, about 9 percent,

the largest share being for forestry activity, hence land covered with forests.

2. Effect of gas emissions from industrial activity and peasant farms

In general, the issue of gas involves three aspects. The gas emissions from

industry and households with the highest share. These gases are carbon dioxide,

nitrogen oxide or methane. The gas emission generated by industry and

households over the period 2013-2016 was 4.61 billion tons of carbon dioxide

equivalent. At the same time, electricity, gas exploitation, conditioning of other

activities had a very wide sphere of gas emissions, which was over 26% of the

total gas emissions. There are groups of activities that are accompanied by the


emission of pollutants that have a particularly polluting effect and need to be controlled, must be limited and reduced in order to ensure the best possible protection of the environment. Of course, transport activities are also polluting, especially those using fossil fuels, producing a number of negative effects on the quality of the environment. Also, the issue is to take measures to capture, neutralize, cancel these polluting emissions. Figure 3 presents graphically for the 2 years, 2008 and 2013, the emission of gases determined by the economic activities, showing the percentage of the emission of polluting gases by the activities carried out. It is found that the most polluting is the production of electricity, natural gas, steam and air conditioning production, which was 28.6% in 2008 and 26.6% in 2013. Manufacturing output is ranked second in 2008 (20, 7%) and household activity in 2013 (19.6%).

Emissions of greenhouse gases by economic activity (% of total emissions, in CO2 equivalent)

Figure 3



Other activities and pollution are shown in the chart, but this is a percentage of total gas emissions. It is important that the environmental protection measures achieve a reduction in total gas emissions. Green certifi cates, which create resources to ensure a reduction in greenhouse gas

emissions, protect the environment, thereby preserving the living and health

conditions of the population, are also used in this respect. Figure 4 shows the

share of gas emissions from polluting economic activities.

Emissions of greenhouse gases by economic activity and after pollutant, EU-28, 2013 (in thousands of tonnes of CO2 equivalent)

Figure 4


It is also from this graphical representation that carbon dioxide emitted

mainly from activities related to electricity, gas, vapor and air conditioning,

then to individual households, to the manufacturing activity, as well as

to the transport network . In agriculture, the emission of gases in the three

categories, carbon dioxide, methane and nitrogen oxide, methane is found to

be the most common, followed by nitrogen oxide and fi nally carbon dioxide

that is attenuated by the photosynthesis process of plants.

3. Analysis of the effect of carbon dioxide emissions on production activity

Carbon dioxide is the most common gas as emanation, being the

one to be controlled and steps taken to ensure that these emanations are

reduced as much as possible. In any economic activity it is excluded to meet


low emissions, because chemical, natural or production processes have the effect of producing carbon dioxide. In the investment activities, whether it is civil engineering or the construction of factories and factories, the use of installations, vehicles and others, carbon dioxide is omnipresent, and therefore the EU program foresees a series of technological measures can provide a reduction of these emanations and especially their neutralization. Carbon dioxide emissions can also be analyzed from the point of view of the evolution of the economy, meaning that no matter how many measures are taken, they ultimately have the effect of emitting polluting gases. Of course, there are a number of specifi cations and a series of data that can analyze what is carbon

dioxide production per person, the data being correctly highlighted in Figure

5, where we fi nd the gas quantities per person expressed in tons per person.

CO2 emissions - from production and consumption perspective, EU-28, 2012

Figure 5


Thus, in the production activity in the European Union, the carbon

dioxide emission is 4.94 tons / person. Direct emissions from individual

households, 1.67 tons / person, and exports, green certifi cates, 1.91 tons /

person. On the other hand, the issue of gas is also presented in terms of the

import that is made in consumption, ie the consumption is from imports, from

domestic households or domestic activities, which are made in each country

in the total of the Union European. Table 1 summarizes the production and


imports of gas produced by producers on various economic activities. Thus, the pollutant gases in fi nal consumption, internal or imported consumption, the

gross domestic or imported capital formation and the total economy in total

economy, both in absolute fi gures expressed in kg CO2 per person and as a

percentage of total structure of all signifi cant activities , selected and analyzed.

Domestic and imported CO2 emissions induced by fi nal use of products, EU-28, 2012

Table 1



4. Use of materials and resources to increase labor productivity Qualifying resources that ensure labor productivity is a relationship between economic activity and consumption of natural resources so that the use of these resources is made as effi cient as possible. Natural resources

include biomass, metal ores, non-metallic ores, energy materials, etc. Energy

resources are those that ensure productivity, which is found through the

consumption of materials, recorded in the concrete results of each country’s

gross domestic product. In the European Union, the increase in productive

resources was from 1.48 euro / kg in 2000, reaching 2 euro / kg in 2015,

so a 35.4 per cent increase is also a slight increase in 2016. Of course, in

earlier periods , this share was lower but, through the activities carried out, an

increase of the raw material use effect was achieved. In Figure 6, Developing

Productive Resources Compared to Gross Domestic Product and Consumption

of Materials, shows their evolution.

Figure 6. Development of productive resources compared to gross domestic product and consumption of materials, EU-28, 2000-2015


We fi nd that the most signifi cant increase was recorded in the resource

utilization productivity, which grew by about 36% from 2000 to 2015, then the

increase in gross domestic product, which increased over the same period by

about 20 percent, and the reduction in material consumption which, with some

fl uctuations in the period 2003-2009, started to decline, being a depreciation

in 2015 compared to 2000, of about -17 percent. Graph 7 summarizes the

production values expressed in tonnes per capita by material consumption

categories..


Domestic material consumption by main material category, 2015 (tonnes per capita)

Figura 7


In Finland, the share is the highest, almost 30%, followed by Estonia,

Luxembourg, and so on. Romania having a consumption of non-metallic

minerals of about 18%, then biomass of about 5%, and metal ores or fossil

energetic materials in fairly reasonable quantities. Interpretation can also be

done for the other states that we have in this graph.

Conclusion The correlation between the environment and the economy can

also be reduced to the relationship between how important and great is the

production and consumption of natural resources and energy so as to achieve

environmental protection. Environmental protection programs at European

Union level have been established since 1970. Environmental protection

programs refer to the measures contained in the European Parliament

and Council Decision 1386 of 2013 establishing conditions under which,

according to the title of the program, we can survive well within the limits of

protecting the planet. Environmental programs are to be extended by 2020 and

these include the existing guidelines in the strategic initiatives so far, namely

environmental effi ciency, biodiversity strategy and the need to reduce carbon

emissions.


References 1. Angelsen, A. (2010). Policies for reduced deforestation and their impact on

agricultural production. Proceedings of the National Academy of Sciences, 107(46), 19639-19644

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Analysis of population development - labour resources of member states of the European Union. Management&Gouvernance, 17, January-June 2017, 95-110

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. et al. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

4. Bringezu, S. et al. (2009). Global implications of biomass and biofuel use in Germany – Recent trends and future scenarios for domestic and foreign agricultural land use and resulting GHG emissions. Journal of Cleaner Production, 17, Supplement 1, S57-S68

5. Helsley, R.W. and Strange, W. C. (2007). Agglomeration, Opportunism, and the Organization of Production. Journal of Urban Economics, 62 (1), 55-75

6. Kahn, M. E., and Mansur, E. T. (2013). Do Local Energy Prices and Regulation Affect the Geographic Concentration of Employment?. Journal of Public Economics, 101, 105-114

7. Leea, J. W. and Brahmasreneb, T. (2013). Investigating the infl uence of tourism

on economic growth and carbon emissions: Evidence from panel analysis of the European Union. Tourism Management, 38, 69-76

8. Quamrul, A. and Michalopoulos, S. (2015). Climatic Fluctuations and the Diffusion of Agriculture, The Review of Economics and Statistics, MIT Press, 97 (3), 589-609

9. Seppala, J. et al. (2011). An assessment of greenhouse gas emissions and material fl ows caused by the Finnish economy using the ENVIMAT model. Journal of Cleaner Production, 19 (16), 1833-1841

10. Strand, J. (2017). Modeling the marginal value of rainforest losses: A dynamic value function approach. Ecological Economics, 131(C), 322–329

11. Steen-Olsen, K. et al. (2012). Carbon, Land, and Water Footprint Accounts for the European Union: Consumption, Production, and Displacements through International Trade. Environmental Science & Technology, 46 (20), 10883 -10891

12. Wilting, H. and Vringer, K. (2009). Carbon and land use accounting from a producer’s and a consumer’s perspective – an empirical examination covering the world. Economic Systems Research, 21 (3), 291-310



Conservarea calităţii apei şi protecţiei mediului în contextul creşterii economice



Drd. Doina AVRAM ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Doina BUREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract În acest articol se pleacă de la faptul că bogățiile naturale ale unor țări membre ale Uniunii Europene sunt exploatate în mod benefi c, dar de multe ori se efectuează o valorifi care care are ca efect, secundar dar foarte periculos, poluarea mediului, afectarea calității mediului înconjurător. Într-un mod cu totul deosebit, calitatea apei, ale cărei resurse sunt într-o continuă scădere în ultima perioadă de timp este pe larg analizată și se face o apreciere în legătură cu perspectiva ca aceste resurse de apă să se diminueze impunând măsuri de protejare a exploatării resurselor de apă de care dispun țările membre ale Uniunii Europene. În mod cert, și alte aspecte în legătură cu cursul pe care îl presupune utilizarea apei și a altor măsuri de protejare a mediului trebuie privite în comparație cu efectul pozitiv asupra condițiilor de viață care trebuie protejate de efectele negative ale dezvoltării economice. Autorii fac un studiu uneori amănunțit utilizând datele publicate de Eurostat pentru a evidenția standardul pe care îl dobândește fi ecare stat și mai ales nevoia individuală a fi ecăruia de a întreprinde măsuri noi, măsuri suplimentare pentru a atinge standardele impuse de Uniunea Europeană prin directivele sale, care reglemetează această activitate. Cuvinte cheie: resurse de apă, economia mediului, protecția mediului, taxe de mediu, cheltuieli pentru protecția mediului Clasifi carea JEL: H23, Q25

Introducere Mediul înconjurător trebuie protejat fi ind un factor care contribuie la asigurarea unei creșteri sustenabile a economiilor, concomitent cu protejarea

acestora de efectele dăunătoare ale exploatării neraționale. Sunt unele țări,

printre care și România, care mai au încă de întreprins măsuri importante în vederea asigurării unor standarde convenabile, rezonabile, asupra calității

mediului. Materialele valorifi cate în procesul industrial nu pot să nu aibă


efecte negative asupra situației mediului înconjurător. Apa, izvor rațional al vieții, este tratat cu mare atenție deoarece pe de o parte asigură condițiile de viață, iar pe de altă parte tot apa, asigură o regularizare a ciclului climatic.

Literature review Anghelache și Anghel (2017) analizează strategia Uniunii Europene pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, atât pe total UE, cât și în fi ecare stat membru, bazată pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului și analizează indicatori care care evidențiază pericolul de sărăcie. Anghelache, Anghel and Panait (2017) studiază principalele rezultate economico-fi nanciare și sociale ale statelor membre din Uniunea Europeană, precum și perspective ale evoluției acestora. Seria de cărți realizate de Anghelache (1999-2016) descriu în detaliu statutul economic al României, incluzând o analiză aprofundată și complexă a standardului de viață al populației. Hayes and Skubala (2009) analizează riscurile pentru sănătatea umană cauzate de prezența plumbului în apa potabilă. De Stefano (2010) prezintă o evaluare a calității participării părților interesate la începutul punerii în aplicare a Directivei Cadru a Apei în douăzeci de țări aparținând UE sau fi ind cu relații instituționale apropiate cu UE. Bozbas (2008) studiază caracteristicile combustibililor din biomotorină și producția sa în Uniunea Europeană. Tol (2009) studiază impactul economic al schimbărilor climatice. Schreurs și Tiberghien (2007) caracteristicile explicării conducerii Uniunii Europene în contextul atenuării schimbărilor climatice. Wang și colab. (2017) investighează efectele transfrontaliere legate de apa-electricitate (WEN) asupra vulnerabilității apelor dulci în America continentală. Deschênes and Greenstone (2012) măsoară impactul economic al schimbărilor climatice asupra terenurilor agricole din SUA prin estimarea efectului variației aleatorii de la an la an la temperaturi și precipitații asupra profi turilor agricole. Saiz (2010) arată că geografi a este un factor cheie în dezvoltarea urbană contemporană, realizând un studiu, bazat pe datele referitoare la suprafețele de teren și a prezenței corpurilor de apă, în scopul estimării cu exactitate a cantității de teren dezvoltabil în zonele metropolitane. Hansen și colab. (2013) ilustrează o înregistrare globală consistentă și locală a schimbării pădurilor, arătând că pierderea pădurilor boreale cauzată, în mare măsură, focului și silviculturii, a fost a doua în raport cu cea din tropice, atât în termeni absoluți cât și proporționali.


1. Apa

Apa este izvorul natural al vieții. Este resursă indispensabilă a economiei și este elementul natural care asigură regularizarea ciclului climatic. Organizarea și protecția exploatării resurselor de apă, a apei dulci sau a apelor


salinizate, a apei pentru consumul individual, a apei utilizate în activitățile economice, și multe altele, reprezintă sursa de bază a activității. Apa circulă în natură dar resursele de apă sunt limitate și studii ale organismelor internaționale arată că pe măsura încălzirii globale se ajunge la limitarea acestor resurse care trebuiesc protejate. În țările membre ale Uniunii Europene există o strategie comună care trebuie urmată și în baza căreia resursele de apă dulce trebuie asigurate pe termen îndelungat. Categoriile de apă care circulă în natură pot fi reprezentate prin cantitatea de precipitații căzute, volumul evaporării, circuitul intern, circuitul extern, totalitatea resurselor de apă dulce și resursele care se anticipează. În tabelul 1, pe fi ecare stat și pe total resursă individuală sau cumulată, se arată care este pe termen lung, media pe care o anticipăm.

Resurse de apă dulce – media anuală pe termen lung, (bilioane m3)

Tabelul 1


În cazul României, din precipitații se înregistrează anual 154 mld. m3, din evaporare 114,6 mld. m3, din circuitul intern 39,4 mld. m3, circuitul extern


2,9 mld. m3, apoi însumate aceste resurse ajung la 42,3 mld. m3, cu o rezervă de 7,9 mld. m3. Constatăm că în funcție de situația geografi că, de regimul hidrografi c și celelalte țări acordă atenție conservării resurselor de apă, caută să economisească resursele de apă și mai ales caută să evite poluarea resurselor de apă. Există sisteme naționale care asigură protejarea acestor resurse de apă. Există o sumedenie de alte analize care arată cantitatea de resurse de apă exploatate, cantitatea de resurse conservate și mai ales cantitatea totală de resurse de apă furnizată în m3/locuitor. Desigur, aceste date sunt prezentate anual. În fi gura 1 se prezintă o astfel de structură, care în cazul României aceasta este de aproximativ 49 m3 pe un cetățean.

Captarea totală a apei dulci prin alimentarea cu apă, 2013 (m³ pe locuitor)

Figura 1


Țări ca Italia, Irlanda, Croația, Islanda, Norvegia și altele care au condiții naturale și rețea hidrografi că internă și apropiată mult mai bine pusă la punct au cantități mult mai mari de resurse exploatate și resurse conservate de apă. În literatura de specialitate se vorbește foarte adesea despre pericolul crizei resurselor de apă care pot afecta zone geografi ce sau chiar se pot extinde asupra întregii populații.


2. Economia mediului corelată cu munca și creșterea economică

Economia mediului cuprinde o serie de grupe de activități care trebuie să prevadă protecția mediului înconjurător, dar există și alte activități care produc poluare, produc efecte negative asupra situației pe care o prezintă mediul înconjurător. Din acest punct de vedere se pune problema să analizăm care sunt activitățile și eforturile pe care și le propune Uniunea Europeană, precum și fi ecare stat în ceea ce privește protejarea mediului, reducerea activităților poluante, eliminarea activităților care duc la degradarea și reducerea calitativă a condițiilor naturale. Desigur resursele naturale se afl ă în mediu, ele trebuiesc să fi e exploatate, dar, întreaga activitate, conform programului Uniunii Europene trebuie să se realizeze concomitent cu întreprinderea de măsuri care să asigure protecția acestui mediu.

3. Economia mediului – personal și creștere

În concordanță cu estimările Uniunii Europene numărul de salariați în întreaga Uniune care lucrează în activități de protecție a mediului este de aproximativ 2.800.000 de persoane care lucrează full-time în acest domeniu. În această activitate, cei care lucrează în domeniu generează un venit de miliarde ca efect al reducerii poluării mediului, a rezultat al creșterii producțiilor agricole, forestiere și de altă natură ca urmare a măsurilor de protecție întreprinse în Uniunea Europeană. În fi gura 2 sunt prezentați indicatorii-cheie ai dezvoltării economiei mediului înconjurător și a economiei în general.

Evoluția indicatorilor-cheie pentru economia mediului și pe total

economie, EU-28, 2000-2013 (2000=100)

Figura 2



Valoarea adăugată brută pe economia mediului înconjurător arată creștere în perioada 2000-2013, de aproximativ 210%. Economia mediului din

punct de vedere al numărului de salariați arată și el o creștere de aproximativ

144%. Grafi cul subliniază aceste aspecte care dau esență asupra creșterii economice. De asemenea, în fi gura 3 sunt prezentate valorile adăugate brute ale economiei mediului pe domenii de activitate.

Valoarea adăugată brută în economia mediului, pe domenii de activitate,

EU-28, 2000-2013 (mld. euro)

Figura 3


Astfel, în domeniul managementului apelor constatăm o creștere substanțială, urmată de managementul resurselor energetice, protecția mediului, managementul apelor uzate și managementul deșeurilor. Această activitate este benefi că în felul ei pentru că asigură condiții de protejare, asigură perspectiva conservării condițiilor de mediu.

4. Cheltuielile cu protecția mediului

Protecția mediului nu se realizează de la sine, deoarece acestea cuprind cheltuieli, investiții, transferuri și alte măsuri care să asigure protecția mediului. În 2014-2015, cheltuielile naționale cu asigurarea protecției mediului erau de aproximativ 297 mld. de euro în toate țările membre ale Uniunii Europene reprezentând creșteri substanțiale față de perioadele anterioare de timp. Acestei activități i se va acorda în continuare atenție prin rezervarea unor sume importante din bugetul Uniunii Europene care să poată fi utilizate pentru asigurarea protecției mediului. În fi gura 4 sunt prezentate cheltuielile


pentru protecția mediului în toate cele 28 de state în perioada 2006-2014, datele fi ind exprimate ca procent din totalul produsului intern brut al tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene.

Cheltuieli privind protecția mediului, EU-28, 2006-2014 ( mil. euro și %

din PIB)

Figura 4


Astfel constatăm că în cifră globală, cheltuielile pentru protecția mediului reprezentau în anul 2006 aproximativ 249 mld. de euro, adică aproape 2,5% din produsul intern brut al tuturor țărilor comunitare, crescând în anul 2014 la 297 mld. euro, adică aproape 3% din produsul intern brut al tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene. În funcție de benzile prin care se reprezintă cheltuielile este trasată și o curbă care arată care a fost creșterea cheltuielilor cu protecția mediului înconjurător comparativ cu creșterea produsului intern brut. În fi gura 5 sunt prezentate investițiile în protecția mediului realizate de toate statele membre ale Uniunii Europene în perioada 2006-2014 exprimate în mil. euro și în total investiții efectuate în Uniunea Europeană.


Investiții privind protecția mediului, EU-28, 2006-2014 ( mil. euro și %

din investițiile totale)

Figura 5


Se constată că în perioada 2006-2014 cheltuielile guvernamentale au urmat un trend aproximativ constant fi ind de 35 mld. euro în 2006, 37-38 de

mld. în 2007, 39 mld. în 2008, scăzând apoi în perioada crizei, 2009-2011, când resursele au fost oarecum limitative, după care a crescu în 2012 la 37 mld., iar în 2014 și 2015 s-a menținut la același ritm. Din punct de vedere al

procentului de utilizare al resurselor guvernamentale din totalul investițiilor

realizate de guverne, în 2006 era de aproximativ 6,8%, iar în 2015 de 7,3%.

Cheltuielile efectuate de corporațiile private au urmat un curs mai redus

fi ind de 25 mld. euro în 2006, și ajungând la 23-24 mld. euro în 2012-2013

aliniându-se din nou la aproximativ 25 mld. de euro în perioada următoare. Iată deci o accesare constantă a fondurilor pentru investiții în domeniul protecției mediului înconjurător. Desigur, procentual se constată o alocare sufi cient de importantă în această direcție.

5. Taxele pe mediu

Taxele percepute pentru protecția mediului au fost de 343 mld. euro reprezentând 2,5% din produsul intern brut și circa 6,3% din sumele alocate la nivel socio-economic. În grafi cul 6 sunt prezentate taxele percepute pe mediu, având în vedere principalele taxe utilizate în perioada 2002-2014, constatându-se o creștere pe total de la 270 mld. euro în 2002 la 348 mld. în 2014 și aproape 350 mld. în 2015.


Venituri totale din taxe de mediu pe tipuri de taxe, EU-28, 2002-2014 (mld. euro)

Figura 6


Cea mai mare taxă este cea pe energie care reprezintă peste 75-80% din totalul taxelor, taxele pentru poluare datorită transportului și apoi taxele pentru poluarea datorată exploatării resurselor. Grafi cul de mai sus prezintă

toate aceste date, iar în fi gura 7 se prezintă pentru fi ecare țară, procentul taxelor percepute petru cele trei activități poluatoare, energie, transport și exploatarea resurselor.

Taxe de mediu pe activități economice, 2014 (% din total taxe de mediu)Figura 7



Se constată că, cele mai multe state printre care și România, percep

cel mai mare procent de aproximativ 88% pentru poluarea datorată producerii de energie urmată de transporturi cu 11% iar pentru alte activități poluante restul de 1%. Cam în toate țările Uniunii Europene întâlnim aceeași situație, a perceperii taxelor de poluare pentru această activitate economică.

Concluzii Din analiza acestui articol rezultă că autorii pe baza studiului efectuat au ajuns la unele concluzii dintre care cele mai importante sunt următoarele: prima ar fi aceea că pentru păstrarea calității trebuie întreprinse orice măsuri, efectuate cheltuieli efi ciente care să conducă la protejarea mediului și reducerea efectelor poluării. În al doilea rând se arată că măsurile întreprinse până în prezent au avut ca efect armonizarea standardelor calității mediului în țările membre europene. Se dau date concrete în legătură cu situația din fi ecare stat cu accent pe precipitațiile care cad, măsurile întreprinse și multe altele, sugerându-se astfel că țările au nevoie în mod diferit și individualizat de măsuri care să le garanteze protecția față de elementele negative cum sunt emisiile de gaze, efectul deșeurilor și multe altele care, dacă nu sunt controlate, pot să determine erodarea puternică a mediului înconjurător și pe această cale a mediului de afaceri. Analiza întreprinsă de autori poate fi extinsă prin utilizarea unor modele econometrice cu ajutorul cărora să se determine parametrii care testați să scoată în evidență nivelul pe care îl are calitatea mediului economic și mai ales al condițiilor de viață.

Bibliografi e

1. Anghelache, C. and Anghel, M. G. (2017). The European Union’s strategy for increasing the living conditions of the population in the member states. Theoretical and Applied Economics, XXIV (3), (612), Autumn, 5-18

2. Anghelache, C., Anghel, M. G. and Panait, M. (2017). The Main Developments and Perspectives of the European Union, Romanian Statistical Review, 2, 57-79

3. Anghelache, C. (1999-2016). Colecția de volume România. Starea economică, Editura Economică, București

4. Bozbas, K. (2008). Biodiesel as an alternative motor fuel: Production and policies in the European Union. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 12 (2), 542-552

5. De Stefano, L. (2010). Facing the water framework directive challenges: A baseline of stakeholder participation in the European Union. Journal of Environmental Management, Volume 91 (6), 1332-1340

6. Deschênes, O. and Greenstone, M. (2012). The Economic Impacts of Climate Change: Evidence from Agricultural Output and Random Fluctuations in Weather: Reply. American Economic Review, 102, 3761-3773

7. Hansen, M. C., Potapov, P. V., Moore, R., et al. (2013). High-resolution global maps of 21st-century forest cover change. Science, 342 (6160), 850–853


8. Hayes, C. R. and Skubala, N. D. (2009). Is there still a problem with lead in drinking water in the European Union?. Journal of Water and Health, 7 (4), 569-580

9. Saiz, A. (2010). The Geographic Determinants of Housing Supply. Quarterly Journal of Economics, 125, 1253-1296

10. Schreurs M. and Tiberghien, Y. (2007). Multi-Level Reinforcement: Explaining European Union Leadership in Climate Change Mitigation. Global Environmental Politics, 7 (4), 19-46

11. Tol, R. S. J. (2009). The Economic Effects of Climate Change. Journal of Economic Perspectives, 23 (2), 29–51

12. Wang, R. et al. (2017). Freshwater Vulnerability beyond Local Water Stress: Heterogeneous Effects of Water-Electricity Nexus Across the Continental United States. Environmental Science & Technology, 51 (17), 9899–9910



CONSERVATION OF WATER QUALITY AND ENVIRONMENTAL PROTECTION IN THE

CONTEXT OF ECONOMIC GROWTH



Doina AVRAM Ph.D Student ([email protected])


Doina BUREA PhD Stdent ([email protected])


Abstract

This article is based on the fact that the natural wealth of some EU Member States is being exploited in a benefi cial way, but it is often

the exploitation that has the secondary, but very dangerous, effect on the

environmental pollution and on the environmental quality. In a very special

way, the quality of water, whose resources are continually decreasing in the

last period of time, is widely analyzed and an appreciation is made regarding

the prospect that these water resources will diminish by imposing protective

measures of the exploitation of the water resources available to the European

Union member countries. Certainly, other issues related to the course of water

use and other environmental measures must be seen in comparison with the

positive effect on living conditions that must be protected from the negative

effects of economic development. The authors sometimes make a thorough

study using the data published by Eurostat to highlight the standard that each

state acquires, and especially the individual need for each individual to take

new measures, additional measures to meet the standards imposed by the

European Union through its directives, which regulate this activity.

Key words: water resources, environmental economy, environmental

protection, environmental taxes, environmental protection costs

JEL Classifi cation: H23, Q25

Introduction The environment must be protected as a factor contributing to the sustainable growth of economies, while protecting them from the harmful effects of irrational exploitation. There are some countries, among them Romania, which still have important steps to ensure reasonable, reasonable standards on the quality of the environment. The materials used in the industrial process can not have negative effects on the environment. The water, the rational source of life, is treated with great care because, on the


one hand, it ensures the living conditions, and on the other hand all the water, ensures a regularization of the climate cycle.

Literature review Anghelache and Anghel (2017) analyze the European Union’s strategy for improving living conditions, both on a total EU basis and in each Member State, based on respect for fundamental human rights and analyzing indicators that highlight the threat of poverty. Anghelache, Anghel and Panait (2017) study the main economic, fi nancial and social outcomes of the Member

States in the European Union, as well as the prospects for their evolution. The

series of books authored by Anghelache (1999-2016) describe in detail the

economic status of Romania, including a thorough, comprehensive analysis

of the population living standard. Hayes and Skubala (2009) analyze the risks

to human health caused by the presence of lead in drinking water. De Stefano

(2010) presents an evaluation of the stakeholder stakeholder quality at the

beginning of the implementation of the Water Framework Directive in twenty

EU countries or having close institutional relations with the EU. Bozbas

(2008) explores the characteristics of biodiesel fuels and its production in the

European Union. Tol (2009) studies the economic impact of climate change.

Schreurs and Tiberghien (2007) develop on the characteristics of explaining

European leadership in the context of climate change mitigation. Wang et al.

(2017) investigates the water-electricity cross-border effects (WEN) on the

vulnerability of freshwater in continental America. Deschênes and Greenstone

(2012) measure the economic impact of climate change on US agricultural

land by estimating the effect of year-to-year variation in temperatures and

rainfall on agricultural profi ts. Saiz (2010) shows that geography is a key

factor in contemporary urban development by carrying out a study based on

data on land areas and water bodies in order to accurately estimate the amount

of land developed in metropolitan areas. Hansen et al. (2013) illustrate a

consistent and local global change record of forests, showing that the loss of

boreal forests, largely caused by fi re and forestry, was second in relation to the

tropics in both absolute and proportionate terms.

Research methodology, data, results and discussions 1. Water Water is the natural source of life. It is the indispensable resource of

the economy and is the natural element that ensures the regularization of the

climate cycle. Organizing and protecting the exploitation of water resources,

fresh water or salinized water, water for individual consumption, water used

in economic activities, and many others, are the main source of activity. Water


circulates in nature but water resources are limited, and studies by international bodies show that as global warming comes to limit these resources that need to be protected. In the EU Member States there is a common strategy to be followed and on the basis of which fresh water resources must be ensured for the long term. The water categories circulating in nature can be represented by the amount of fallen rainfall, the volume of evaporation, the internal circuit, the external circuit, the total freshwater resources and the resources that are anticipated. In Table 1, on each state and total individual or cumulative resource, it is shown which is the long-term average we anticipate.

Freshwater resources - the long-term annual average (billions of m3)Table 1


In the case of Romania, the annual rainfall is 154 billion m3, from

evaporation 114.6 billion m3, from the internal circuit 39.4 billion m3, the

external circuit 2.9 billion m3, then these resources reach 42, 3 billion m3,

with a reserve of 7.9 billion m3. We fi nd that, depending on the geographical


situation, the hydrographic regime and other countries pay attention to the conservation of water resources, seek to save water resources and especially seek to avoid pollution of water resources. There are national systems that ensure the protection of these water resources. There are a number of other analyzes that show the amount of water resources exploited, the amount of resources conserved and, in particular, the total amount of water resources supplied in m3 / inhabitant. Of course, these data are presented annually. Figure 1 shows such a structure, which for Romania is about 49 m3 per citizen.

Total freshwater abstraction by public water supply, 2013 (m³ per inhabitant)

Figura 1


Countries such as Italy, Ireland, Croatia, Iceland, Norway and others

with a natural and well-established natural environment and a much better-

developed hydrographic network have much larger amounts of exploited

resources and water-conserved resources. Specialist literature often talks

about the danger of water resource crises that may affect geographical areas

or even extend to the entire population.


2. Economics of the environment related to labor and economic growth

Environmental economics includes a series of activities that must provide for environmental protection, but there are other activities that produce pollution, which have negative effects on the environment. From this point of view, it is a question of analyzing the activities and the efforts that the European Union proposes, as well as every state in terms of protecting the environment, reducing the polluting activities, eliminating the activities that lead to the degradation and the qualitative reduction of the natural conditions . Of course, natural resources are in the environment, they have to be exploited, but the whole activity, according to the European Union program, must be carried out simultaneously with the undertaking of measures to ensure the protection of this environment.

3. Environmental Economics - Personal and Growth In line with the European Union’s estimates, the number of employees throughout the Union working in environmental protection activities is about 2 800 000 people working full-time in this fi eld. In this activity, those working

in the fi eld generate billions of revenue as a result of reducing environmental

pollution, resulting from the increase in agricultural, forestry and other crops

as a result of the protection measures taken in the European Union. Figure 2

shows the key indicators of the development of the economy of the economy

and the economy in general.

Evolution of Key Indicators for the Economy and the Economy as a whole, EU-28, 2000-2013 (2000 = 100)

Figure 2



The gross added value of the environment economy shows an increase over the period 2000-2013 of about 210%. The environmental economy in terms of the number of employees also shows an increase of approximately 144%. The graph highlights these aspects that give substance to economic growth. Also, in Figure 3 are presented the gross added values of the environmental economy by fi eld of activity.

Gross added value in the environment economy, by business area, EU-28, 2000-2013 (EUR billions)

Figure 3


Thus, in the fi eld of water management, we see a substantial increase,

followed by the management of energy resources, environmental protection,

wastewater management and waste management. This activity is benefi cial

in that way because it provides protection conditions, ensures the prospect of

preserving environmental conditions..

4. Expenditure on environmental protection Environmental protection is not self-fulfi lling, as it involves spending,

investment, transfers and other measures to ensure environmental protection.

In 2014-2015, national spending on environmental protection was about 297

billion euros in all EU Member States, representing substantial increases over

previous periods of time. This activity will continue to be paid by reserving

signifi cant amounts from the European Union budget that can be used to

ensure environmental protection. Figure 4 shows environmental protection

expenditure in all 28 countries during 2006-2014, data being expressed as a

percentage of the total gross domestic product of all EU Member States..


Environmental protection expenditures, EU-28, 2006-2014 (EUR million and% of GDP)

Figure 4


Thus, we fi nd that in the global fi gure, environmental protection

expenditures amounted to about 249 billion euros in 2006, or almost 2.5%

of the gross domestic product of all Community countries, rising to EUR 297

billion in 2014, ie almost 3 % of gross domestic product of all EU countries.

Depending on the bands by which the expenses are represented, a curve

is shown showing the increase in environmental protection expenditures

compared to the growth of the gross domestic product. Figure 5 shows the

environmental investments made by all EU Member States between 2006 and

2014, expressed in millions of euros, and the total investments made in the

European Union..

Environmental protection investments, EU-28, 2006-2014 (EUR million and% of total investments)

Figure 5



It is noted that during the period 2006-2014 the government expenditures followed an approximately constant trend of 35 billion euros in 2006, 37-38 billion in 2007, 39 billion in 2008, then decreasing in the crisis period, 2009-2011, when resources were somewhat limiting, then rose to 37 billion in 2012, and in 2014 and 2015 it remained at the same pace. From the point of view of the utilization rate of government resources in total government investments, it was around 6.8% in 2006 and 7.3% in 2015. Expenditures by private corporations followed a lower rate of 25 billion euros in 2006, reaching 23-24 billion euros in 2012-2013, re-aligning to about 25 billion euros in the next period. Here is a constant access to investment funds in the fi eld of environmental protection. Of course, a percentage is found to be

suffi ciently important in this direction.

5. Environmental taxes Environmental taxes were € 343 billion, representing 2.5% of gross

domestic product, and about 6.3% of the amounts allocated at socio-economic

level. Graph 6 shows environmental taxes, taking into account the main taxes

used during the period 2002-2014, with a total increase from 270 billion euro

in 2002 to 348 billion in 2014 and nearly 350 billion in 2015.

Total revenues from environmental taxes by types of taxes, EU-28, 2002-2014 (EUR billions)

Figure 6

Source: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, pag. 171

The highest charge is that of energy representing over 75-80% of total

taxes, pollution taxes due to transport and then pollution taxes due to resource


exploitation. The graph above shows all these data, and Figure 7 shows for each country the percentage of fees charged for the three polluting activities, energy, transport and resource exploitation..

Environmental taxes by economic activity, 2014 (% of total Figure 7

environmental taxes)


It is noted that most countries, including Romania, account for the

highest percentage of about 88% for the pollution caused by energy production

followed by transports by 11% and for the other polluting activities the

remaining 1%. Just like in all the countries of the European Union, we have

the same situation of levying pollution charges for this economic activity.

Conclusion The analysis of this article shows that the authors, on the basis of

the study carried out, have reached some conclusions, the most important of

which are the following: the fi rst is that for the preservation of quality, any

measures should be taken, effective expenditures leading to the protection of

the environment and the reduction of the effects of pollution . Secondly, the

measures taken so far have resulted in the harmonization of environmental

quality standards in European countries. Concrete data is given on the situation

in each state, focusing on the falling rainfall, the measures taken and much

more, suggesting that countries need different and individualized measures to

ensure their protection against the negative elements such as gas emissions, the

effect of waste and many others that, if unchecked, can lead to a strong erosion


of the environment and thus the business environment. The authors’ analysis can be extended by using econometric models to determine the parameters that are testing to highlight the quality of the economic environment and especially the living conditions.

References 1. Anghelache, C. and Anghel, M. G. (2017). The European Union’s strategy for

increasing the living conditions of the population in the member states. Theoretical and Applied Economics, XXIV (3), (612), Autumn, 5-18

2. Anghelache, C., Anghel, M. G. and Panait, M. (2017). The Main Developments and Perspectives of the European Union, Romanian Statistical Review, 2, 57-79

3. Anghelache, C. (1999-2016). Colecția de volume România. Starea economică, Editura Economică, București

4. Bozbas, K. (2008). Biodiesel as an alternative motor fuel: Production and policies in the European Union. Renewable and Sustainable Energy Reviews, 12 (2), 542-552

5. De Stefano, L. (2010). Facing the water framework directive challenges: A baseline of stakeholder participation in the European Union. Journal of Environmental Management, Volume 91 (6), 1332-1340

6. Deschênes, O. and Greenstone, M. (2012). The Economic Impacts of Climate Change: Evidence from Agricultural Output and Random Fluctuations in Weather: Reply. American Economic Review, 102, 3761-3773

7. Hansen, M. C., Potapov, P. V., Moore, R., et al. (2013). High-resolution global maps of 21st-century forest cover change. Science, 342 (6160), 850–853

8. Hayes, C. R. and Skubala, N. D. (2009). Is there still a problem with lead in drinking water in the European Union?. Journal of Water and Health, 7 (4), 569-580

9. Saiz, A. (2010). The Geographic Determinants of Housing Supply. Quarterly Journal of Economics, 125, 1253-1296

10. Schreurs M. and Tiberghien, Y. (2007). Multi-Level Reinforcement: Explaining European Union Leadership in Climate Change Mitigation. Global Environmental Politics, 7 (4), 19-46

11. Tol, R. S. J. (2009). The Economic Effects of Climate Change. Journal of Economic Perspectives, 23 (2), 29–51

12. Wang, R. et al. (2017). Freshwater Vulnerability beyond Local Water Stress: Heterogeneous Effects of Water-Electricity Nexus Across the Continental United States. Environmental Science & Technology, 51 (17), 9899–9910


CONSERVAREA CALITĂII APEI I PROTECIEI MEDIULUI ÎN …...PIB în anul 2004 ajungând la 2,0 –...

Documents

Transcript of CONSERVAREA CALITĂII APEI I PROTECIEI MEDIULUI ÎN …...PIB în anul 2004 ajungând la 2,0 –...