http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2008/pdf/numarul3-4/art10.pdf

L a 27 februarie (12 martie) 1917,

regimul absolutist din Rusia s-a

prăbuşit. Acest eveniment a schimbat

din temelie orânduirea socială şi politica naţională din

Imperiul Rus. Revoluţia rusă a trezit la viaţă politică

activă toate popoarele ce gemeau sub jugul crunt al

ţarismului. Pentru o scurtă perioadă de timp

(februarie–octombrie 1917), fosta „puşcărie a

popoarelor” (sintagma aparţine poetului ucrainean

Taras Şevcenko) a devenit una din cele mai

democratice ţări din lume.

Odată cu căderea autocraţiei s-a prăbuşit şi sistemul

de învăţământ practicat de regimul ţarist, ale cărui

scopuri erau ştergerea memoriei istorice, diluarea

identităţii naţionale a popoarelor neruse şi asimilarea

lor. După răsturnarea vechiului regim, moldovenii, ală-

turi de revendicările politice, economice,

administrative, bisericeşti etc., ridică cu deosebită

intensitate şi chestiunea şcolii naţionale. Moştenirea

lăsată de ţarism în domeniul învăţământului era

sumbră. Politica de deznaţionalizare şi rusificare

promovată de ţarism a determinat atitudinea ignorantă

a băştinaşilor faţă de şcoală, şi ca urmare, în Basarabia,

se înregistrează un nivel destul de scăzut al ştiutorilor

de carte. După datele recensământului oficial rus din

1897, dintre toate etniile din Basarabia, cel mai scăzut

grad de alfabetizare se înregistrează în rândurile

populaţiei băştinaşe, în acest sens moldovenii fiind

depăşiţi doar de ţigani. În rândurile bărbaţilor ştiutorii

de carte alcătuiau 10,5%, iar printre femei – 1,7%.

Academicianul Anatol Ciobanu, studiind acest subiect,

avea să constate: „Nici un imperiu, după prăbuşirea lui,

n-a lăsat în urmă atâta întuneric şi ruină ca cel rus. În

Basarabia nu exista nici o şcoală... care să fi funcţionat

în limba maternă. Deci, nu puteau exista nici cadre

didactice care să predea limba şi literatura română,

istoria neamului, geografia Patriei etc. Verbul matern

nu putea fi auzit nici măcar în biserică... Peste 90% din

populaţia autohtonă era analfabetă”. În spaţiul dintre

Prut şi Nistru se atesta o lipsă totală a cărţilor

româneşti; nu exista nici o bibliotecă, nici o librărie cu

cărţi româneşti, în întreaga provincie nu era o

tipografie care ar fi putut tipări cărţi cu alfabet latin.

Aceasta era moştenirea lăsată de ţarism după o

administrare a Basarabiei timp de mai bine de o sută de

ani.

După revoluţia din februarie 1917, febra căutărilor

unor noi rosturi sociale, naţionale şi politice a cuprins

întreaga societate basarabeană. Din păcate, explozia

socială produsă în inima Imperiului Rus a găsit

nepregătite forţele politice din Basarabia. În noua

conjunctură politică, fiecare pătură socială din fosta

provincie a Imperiului Rus căuta să-şi dobândească, în

mod separat, drepturile şi libertăţile, de care fusese

privată pe parcursul a mai bine de un veac de umilinţă

şi asuprire socială şi naţională. Însă, treptat, pe măsura

conturării programului politic al revoluţiei, în sânul

societăţii basarabene s-a produs o regrupare a forţelor

după criteriul naţional. Cucerirea libertăţilor naţionale a

devenit lozinca principală a mişcării politice a

românilor basarabeni. În acest context, liderii mişcării

naţionale au pus problema învăţământului cu deosebită

intensitate. Era un lucru firesc, deoarece, după un veac

de întuneric, setea de carte în limba maternă era

nemărginită. Nemţii, grecii, bulgarii, evreii şi

reprezentanţii altor minorităţi naţionale îşi aveau şcolile

lor. Numai moldovenii nu aveau şcoală cu toate că

formau majoritatea populaţiei Basarabiei. Or, cea mai

gravă crimă a regimului ţarist faţă de populaţia

băştinaşă din Basarabia a fost prohibirea prin

intermediul întregului aparat de stat a culturii naţionale

şi rusificarea aproape totală a populaţiei dintre Prut şi

Nistru.

În aprilie 1917, într-o şedinţă a Adunării Zemstvei

guberniale a fost discutată situaţia învăţământului din

Basarabia. S-a constatat că „treaba învăţământului

obştesc merge foarte rău, deoarece cea mai mare parte

din copii fiind moldoveni şi învăţătura fiind rusească,

ei, după împlinirea şcoalei, degrabă uită totul”. În urma

dezbaterilor, Zemstva gubernială a luat hotărârea de a

cere de la Ministerul Învăţământului ca predarea în

şcolile inferioare să se facă în „limba moldovenească”.

Fruntaşii mişcării naţionale din Basarabia,

constituiţi la începutul lunii aprilie 1917 în Partidul

Naţional Moldovenesc, elaborează şi cerinţele

moldovenilor în materie de învăţământ. Punctul 5 al

Transilvania 3-4

/ 2008 <<< 68

Ion NEGREI

Redactor-şef al Revistei de Istorie şi Cultură “Cugetul”

Editor in chef at the “Cugetul” Magazine

N