Conflictele Sud-Caucaiene Si Pozitia OSCE Sub Dubla Presidintie a Romaniei

RELAŢIILE ROMÂNIEI CU STATELE DIN CAUCAZUL DE SUD. 1991-2001

CAPITOLUL X

CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI

1. Prezentarea organizaţiei

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa în formula de acum, a fost creată în 1994 la summit-ul de la Budapesta, pe structurile Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Un moment important al evoluţiei sale îl reprezintă Carta de la Paris pentru o Nouă Europa, semnată pe 21 noiembrie 1990, care recunoaşte sfîrşitul Războiului Rece şi începutul unei noi perioade în istoria relaţiilor internaţionale. Ţările semnatare ale Cartei recunosc necesitatea demarării unui proces de instituţionalizare a CSCE prin intermediul unui mecanism de consultări politice şi crearea unor instituţii permanente.

Momentul marchează astfel, încheierea unei etape începute prin “procesul de la Helsinki”, în 1975, la care au fost parte toate statele europene, cu excepţia Albaniei, plus Statele Unite şi Canada. Punctul şapte al Declaraţiei finale de la Helsinki făcea referire în mod expres la angajamentul ţărilor participante la proces, de a respecta “drepturile omului şi libertăţile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire şi a credinţei”. deşi , cel puţin din punct de vedere teoretic, problema în sine putea acum să fie discutată în cadrul întîlnirilor oficiale, faptul că aceste drepturi şi libertăţi au continuat să fie încălcate în mod grosolan în fostul bloc sovietic ridică serioase semne de întrebare asupra rolului organizaţiei din acest punct de vedere. Este adevărat că, din perspectiva situaţiei din timpul Războiului Rece, prevederi ca “reţinerea de la acţiuni de forţă sau utilizarea forţei”, respectarea “integrităţii teritoriale”, “neintervenţia în treburile statului” sau “cooperarea între state” au contribuit în mod semnificativ la reducerea tensiunilor militare între Pactul de la Varşovia şi NATO. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi-a stabilit că principale priorităţi: consolidarea valorilor comune ale statelor membre şi sprijinirea construirii unorsocietăţi democratice bazate pe statul de drept; prevenirea conflictelor locale; reinstaurarea stabilităţii şi restabilirea păcii în zonele unde au loc războaie; depăşirea deficitului de securitate şi evitarea creării de noi divizări politice, economice sau sociale prin promovarea unui sistem de securitate bazat pe cooperare.

Organizaţia s-a adaptat din mers, în funcţie de situaţiile apărute pe teren. în 1997 a fost creat reprezentantul pentru libertatea presei şi a fost întărita dimensiunea economica. în 1998 au început activităţile de monitorizare a forţelor de politie. La summit-ul de la Istanbul din 1999 a fost semnata o Carta pentru Securitate Europeana care întăreşte rolul OSCE în prevenirea conflictelor şi contribuţia la normalizarea situaţiilor în tarile devastate de război. 1

Preşedintele în exerciţiu al organizaţiei este investit cu responsabilitate pentru activităţile desfăşurate la nivel executiv, şi coordonarea activităţilor curente ale acesteia:

1 Informaţii suplimentare pe site-ul organizaţiei la www.osce.org CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 260

http://www.osce.org/


coordonarea instituţiilor, reprezentarea OSCE, supravegherea activităţilor privind prevenirea conflictelor, administrarea crizelor şi reconstrucţia post-conflict. De troika OSCE depind Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, Reprezentantul pentru Libertatea Presei, Secretariatul General şi Înaltul Comisar pentru Drepturile Minorităţilor. Carta de la Paris pentru o Nouă Europa recunoaşte rolul legislativului în procesul de la Helsinki, subliniind necesitatea creării unei Adunări Parlamentare a organizaţiei reînnoite. Creat oficial la Madrid în 1991, legislativul OSCE si-a ţinut prima şedinţa la Budapesta, la începutul anului următor. în principal, acestui organism ii revine sarcina de a facilita dialogul interparlamentar, de a contribui la dezvoltarea structurilor instituţionale ale organizaţiei, de a sprijini consolidarea democraţiei în statele participante şi de a dezvolta şi promova mecanisme pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor. Din 1993, AP-OSCE s-a implicat activ în acţiuni de monitorizare a procesului electoral, printre altele, în Bosnia-Herţegovina, Albania, Croaţia, Slovacia şi Federaţia Rusa. Preşedintele legislativului organizaţiei este cel mai înalt reprezentant al acesteia şi prezidează întîlnirile Adunării, fiind asistat de un secretar general. Hotărârile AP nu sunt obligatorii pentru organizaţie, însă preşedintele în exerciţiu şi celelalte foruri nu pot ignora punctul de vedere al acestui for. Preşedintele în exerciţiu şi cel al Adunării Parlamentare au, cel puţin la nivel teoretic, atribuţii diferite în baza principiului separaţiei puterilor: executivul trebuie să acţioneze prin consensul tuturor statelor participante, în timp ce legislativul ia decizii în baza unui vot majoritar. Raporturile dintre cele două foruri trebuie să fie de cooperare, linia de comanda a organizaţiei fiind însă, stabilită de preşedintele în exerciţiu. Preşedintele AP-OSCE participă în mod regulat la reuniunile troicii şi prezintă declaraţii ale Adunării în cadrul reuniunilor la nivel înalt şi ministerial ale organizaţiei.

CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 261


2. EVOLUŢIA IMPLICĂRII OSCE ÎN CAUCAZ

A. Conflictul din NAGORNO KARABAH

A1. Precizări asupra oportunităţii de acţiune a OSCE în Caucaz

O intervenţie a OSCE în spaţiul caucazian nu a fost posibilă decît atunci cînd două elemente de geopolitică au modificat structura politică în teren:

- implozia URSS şi apariţia noilor state independente;- admiterea celor trei ţări sud-caucaziene la organizaţie: Armenia şi Azerbaidjan

în 30 ianuarie 1992 (ambele au semnat Actul Final de la Helsinki în 8 iulie 1992 dar au semnat la date diferite originalul Cartei de la Paris, Armenia în 17 aprilie 1992 iar Azerbaidjanul în 20 decembrie 1992), iar Georgia a fost admisă în 24 martie 1992, semnând AFH tot în 8 iulie 1992 iar CP în 21 ianuarie 1994.2

Organizaţia a trecut printr-un proces de redefinire în noul context politic creat prin inutilitatea perpetuării politicii de bloc şi a necesitaţii creşterii încrederii reciproce a subiecţilor europeni, prin semnarea şi ratificarea Cartei de la Paris (1990), a Tratatului Armelor Convenţionale în Europa – CFE3 şi a Tratatului Open Skies4, precum şi a înzestrării sale cu un Forum pentru cooperare în Securitate – FSC5 şi cu o dimensiune a Construirii Masurilor de cooperare şi Securitate – CSBMs6.

Din 1988, două tipuri de conflicte au izbucnit în Caucaz. Primul poate fi descris ca “lupta pentru putere” şi implică armată regulată a unui stat şi forţe armate neguvernamentale (ex: susţinătorii şi oponenţii lui Zviad Gamsakhurdia în Georgia în perioadă 1991-1993 şi răsturnarea de la putere a preşedintelui Abdulilfaz Elcibey în iunie 1993 în Azerbaidjan). Aceste conflictele au adus la putere foşti lideri comunişti: Eduard Şevardnadze în Georgia şi Gaidar Aliev în Azerbaidjan.

2 www.osce.org/general/participating-states/part.stat.htm 3 Semnat la Paris pe 19 noiembrie 1990 de 23 state membre OSCE atît din NATO cat şi din Tratatul de la Varşovia. Sunt stipulate plafoane egale pentru armamente: 20000 de tancuri, 20000 piese de artilerie, 30000 vehicule de luptă, 6800 avioane de luptă, 2000 elicoptere de asalt, toate urmînd pe urmă să fie împărţite între statele fiecăruia dintre blocuri. Un stat nu are voie să deţină mai mult de 1/3 din plafonul de bloc. Armamentele în plus urmau să fie distruse în 40 de luni de la intrarea în vigoare. în conformitate cu « CFE 1A Agreement » ce stabilesc limitele pentru personalul angajat. Acest tratat este punctul nodal al securităţii europene. www.osce.org/publications/handbook/9.htm4 Stabileşte un regim de observare ne-armata a zborurilor pe teritoriul statelor membre. Semnat la 24 martie 1992 la Viena de statele membre după ideea lui Dwight Eisenhower din 1955. Idem5 Înfiinţat prin capitolul V al Documentului Final de la Helsinki din 1992, este o comisie speciala a centrului de prevenire a conflictelor ce are mandat în armonizarea obligaţiilor de control al armamentelor, dezarmare, securitate, transparenţă, schimb de informaţii, cooperare în neproliferare. Idem6Sunt prevederi pentru schimbul de informaţii asupra activităţilor armate şi îşi are baza în « coşul I » al Declaraţiei Finale de la Helsinki. Idem


http://www.osce.org/publications/handbook/9.htm

http://www.osce.org/general/participating-states/part.stat.htm


Al doilea tip de conflict poate fi descris că unul de “eliberare naţională” sau secesiune, în funcţie de părţile implicate. Diferenţa faţă de primul tip constă în scopul de a menţine sau modifică o graniţa a statului respectiv. Astfel de conflicte sunt cele din Nagorno-Karabah, Osetia de sud şi Abhazia.

A2. Lipsa de acţiune înainte de ianuarie 1992

Înainte de destrămarea URSS, CSCE nu a luat în discuţie tensiunile etnice şi politice din Caucaz, în conformitate cu principiul ne-intervenţiei în problemele ale Statelor Membre - Principiul 6 al AFH. Odată cu conflictul din Iugoslavia încep să se audă voci la nivele superioare ale OSCE, asupra necesitaţii angajării statelor membre în situaţiile de inculcare a prevederilor asumate în dimensiunea umana a AFH, care nu mai sunt subiect exclusiv al preocupărilor statului în speţă ci devin o preocupare generală a tuturor statelor membre.7

Dovezile clare ale încălcării angajamentelor semnatarilor OSCE în privinţa evoluţiilor din Caucaz, a oferit o fereastră pentru oportunitatea acţiunii OSCE începând cu toamna anului 19918. Motivele implicării OSCE în procesul de pace din Caucaz sunt şi motivele pentru care Organizaţia nu s-a putut implică mai devreme de 1991, avînd în vedere ascuţirea tensiunilor în regiune încă din 1988:

- noutatea totală a unei astfel de implicări în conflicte interne, chiar şi după implicarea în cazul Iugoslaviei;

- nesiguranţa rezultatului situaţiei din URSS;- aşteptarea aderării părţilor în disputa, la OSCE;- existenţa unei iniţiative din interiorul URSS, a preşedinţilor Federaţiei Ruse şi

Kazahstanului, Boris Elţân şi Nursultan Nazarbaev, de a rezolva situaţia din Nagorno Karabah printr-un efort de mediere şi pacificare încheiat cu Comunicatul de la Zeleznovodsk din 23 septembrie 1991.

După decizia summitului de la Helsinki din iulie 1992 de a acţiona în calitate de mediator regional9, CSCE şi-a asumat prevederile Capitolului VIII al Cartei ONU care afirmă , cu excepţia unei alte decizii a Consiliului de Securitate, principiul împuternicirii organizaţiilor regionale de a rezolva disputele de interes local prin mijloace paşnice (Art. 52), în condiţiile în care organizaţiilor internaţionale li se interzic “acţiunile coercitive” fără autorizarea anterioară de către Consiliul de Securitate.(Art. 53).

7 Declaraţia finală a summitului de la Helsinki, 1992, 10 iulie. p.88 Bruno Coppieters, Contested Borders în Caucasus, 1996, Chapter IV, UN and CSCE policies în Transcaucasia, p.1, la http://poli.vub.ac.be/publi/ContBorders/eng/ch0402.htm 9 CSCE summit of heads of states and government, Helsinki summit declaration, promises and problems of change, Helsinki, 10 July, Para 20 şi 25


http://poli.vub.ac.be/publi/ContBorders/eng/ch0402.htm


A3. Începuturile implicării CSCE în NAGORNO KARABAH

Admiterea de noi membri CSCE este urmată de obicei de trimiterea unui Misiuni de Raportori în aceste state. PIE (Preşedintele în exerciţiu) al OSCE, ministrul cehoslovac de externe Jiri Dnienstbier, l-a trimis pe preşedintele « Federaţiei Internaţionale Helsinki » şi Seful de Cabinet al lui Vaclav Havel, Karel Schwartzenberg, cu aceasta misiune în Armenia şi Azerbaidjan. Acesta a întocmit un Raport Interimar care prevedea un rol major pentru CSCE în managementul crizei, poate şi la sugestia Secretarului american de Stat de atunci, James Baker 10, dar nu făcea nici o referire la eforturile anterioare de mediere ale Iranului11.

În baza raportului, CSCE solicita:- “toate forţele din zona Nagorno Karabah şi Republică Azerbaidjan” să impună

o încetare imediată a focului şi să implementeze acordul din 20 februarie 1992 dintre miniştrii de externe rus şi armean;

- statele din zonă, membre CSCE sau nu, inclusiv Iran şi ţările arabe, să impună un embargo asupra livrării armelor către toate părţile în conflict;

- abandonarea revendicărilor teritoriale.La acest moment CSCE nu a acuzat pe nimeni pentru agresiune sau folosirea

forţei, negocierile în jurul folosirii procedurii interne de vot “consens-minus unul”, fiind departe de a atinge finalul, Armenia folosindu-se pe deplin de aceasta situaţie12 pentru a blocă o condamnare a agresiunii.

A4. De la acţiuni incipiente de tip Monitorizare la Peacemaking

La cea de-a VIII reuniune a Consiliului CSCE, s-a decis o a două misiune în Nagorno Karabah cu scopul de a lansa un proces de pace, condusa de data aceasta chiar de Preşedintele Consiliului, Jan Kubis. La reuniunea miniştrilor din Consiliu din data de 24 martie 1992, aceştia au decis:

- să îl trimită PIE într-o nouă misiune de examinare a posibilităţilor de stabilire a unei încetări a focului şi a unui aranjament de pace;

- PIE să convoace o conferinţă de pace la Minsk sub auspiciile CSCE cu 11 participanţi – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Italia, Rusia, Suedia, Turcia şi SUA, precum şi “aleşi şi alţi

10 Le Monde, 14 February 199211 Karel Schwartzenberg, CSCE Interim report, p 8-9, apud Bruno Coppieters.12

În cazul Iugoslaviei, Consiliul CSCE, Summary of Conclusions, Prague, 30-31 June 1992, para 7, a cerut “respectul pentru inviolabilitatea tuturor frontierelor, fie interne, fie externe, care pot fi schimbate numai prin comun acord”. Din mai 1992 CSCE a condamnat “agresiunea continuă” a Serbiei şi Armatei Naţionale Iugoslave care sprijineau forţele regulate sârbeşti. Nu acelaşi ton a fost folosit în privinţa NK. Armenia nu a fost acuzată de sprijinul acordat etnicilor armeni din NK. Interim report, p 8-9



reprezentanţi ai Nagorno Karabah”, după consultări cu statele participante la conferinţă.13

Este prima aplicare a principiului delegării unor sarcini ad hoc unui grup de state, adoptat la Praga în ianuarie 199214 , cu scopul creării unui corp eficient care să nu fie paralizat de procedura de unanimitate a celor peste 50 de state membre.

Primul exerciţiu de menţinere a păcii condus de CSCE nu a avut efectul scontat întrucît forţele armene au ocupat ultimul oraş azer în enclava, Shusha, pe 9 mai 1992, precum şi coridorul Lachin de pe teritoriul azer, care leagă Nagorno Karabah de Armenia, pe 17 mai 1992.

Aceste luni au reprezentat o perioadă de decantare a intenţiilor politice de acţiune ale CSCE, avînd în vedere faptul că orice implicare în teren trebuia să fie conformă Principiului VI al Decalogului de la Helsinki (neintervenţia în treburile interne ale unui stat), dar să facă faţă şi implicării Consiliului de Securitate al ONU pe de o parte, şi a dorinţei şi dispoziţiei CSCE de a se implică în calitate de mediator regional conform Capitolului VIII al Cartei, pentru desfăşurarea de acţiuni de peacekeeping aşa cum prevedea Summitul de la Helsinki din iulie 1992.

A fost o perioadă neclară în privinţa căreia dintre cele două organizaţii îi revine autoritatea medierii în zonă. Prezenţa sau absenţa Franţei, Rusiei, Iranului şi Turciei în structurile de decizie ONU şi CSCE au generat diferite preferinţe în acest sens. Armenia şi-ar fi dorit o implicare ONU în timp ce Azerbaidjanul ar fi dorit un rol mai mare pentru CSCE.

A5. De la peacemaking la peacekeeping

Pe 2 martie 1993, CSCE a ajuns la un acord preliminar în privinţa desfăşurării unei “misiuni CSCE de observare”15 care să :

- monitorizeze încetarea focului;- ducă la separare forţelor;- provoace retragerea consilierilor militari străini şi a armelor grele;- asigure întoarcerea refugiaţilor.Propunerea azeră de demilitarizare a Nagorno Karabah a fost respinsă. Ofensiva

armeană în regiunea Kelbajar din martie, a determinat Azerbaidjanul să ceară o reuniune de urgenţă a Consiliului CSCE, conform mecanismului de urgenţă creat de reuniunea Consiliului de la Berlin din iunie 199116, care însă a eşuat lamentabil în condamnarea agresiunii şi solicitării retragerii imediate şi complete a forţelor ocupante din Kelbajar şi teritoriile ocupate din Azerbaidjan, odată cu eforturile CSCE de mediere, datorita 13 Helsinki Additional Meeting of the CSCE Council, Summary of Conclusions, Helsinki, 2 March 1992, para 614 CSCE Council, Prague Document on further development of CSCE institutions and structures, Prague, 30-31 Juanuary 1992, para 3 şi 9.15 Misiunea avea 5 etape: verificare a încetării focului şi retragerii personalului armat şi 4 stadii de monitorizare. în total era vorba de 600 de oameni la care se adăugau şi echipe « Blue berets » din înălţimile Golan. Apud B. Coppieters, op. cit. p716 Conform para 2.6, Anexa 2. A Mecanismului de la Berlin, este nevoie de sprijinul a 12 state pentru o astfel de cerere.



neacceptării formulei “consens-minus unul”, aşa cum ceruseră Turcia şi Azerbaidjanul şi după cum fusese cazul şi anterior, la ocuparea oraşului Shusha şi a coridorului Lachin.

Pe 30 aprilie 1993, parcă într-un efort de a scoate CSCE din impasul creat prin oferirea unui sprijin şi a unei încrederi de acţiune, Consiliul de Securitate al ONU a votat Rezoluţia 822, urmata de Rezoluţiile 853, 874, 884 prin care:

- reafirmă sprijinul ONU pentru procesul de pace al CSCE şi Grupul Minsk CSCE;

- solicită parţilor negocieri şi găsirea unui acord de pace în cadrul Grupului Minsk;

- solicită negocierea unui acord final prin contact direct între părţi;- cere Secretarului General să delege un reprezentant la Conferinţa CSCE de la

Minsk ;- exprima sprijinul ONU pentru misiunile CSCE de monitorizare.Cu excepţia primei rezoluţii - 822 - toate celelalte au la baza rapoarte emise de

preşedintele conferinţei de pace CSCE, Mario Raffaelli, şi nu de Secretarul General. Acest lucru denota o diviziune a muncii între ONU şi OSCE.

Înlăturarea de la putere a preşedintelui Abdulfaz Elcibey în Azerbaidjan în iunie, şi capturarea oraşului Agdam de către forţele armene din Nagorno Karabah în iulie, au dus la eşecul trimiterii în teren a misiunii de observatori.

A6. De ce au eşuat eforturile CSCE de mediere înainte de 1994 ?

Pe fundalul blocajului interior al CSCE, Rusia a contraatacat în Caucaz, spaţiul pe care noua doctrină militară a Rusiei îl numea “vecinătatea apropiată”. Convocarea Conferinţei de la Minsk pe data de 2 noiembrie 1993 nu a mai avut loc, iar concluziile adunării Consiliului CSCE de la Roma din 30 noiembrie 1993 nici măcar nu aminteau de Nagorno Karabah. Motivele eşecului CSCE sunt în parte amintite de negociatorul special rus pentru Nagorno Karabah, Vladimir Kazimirov:

- lipsa unor măsuri de implementare a unui eventual acord de încetare a focului din partea CSCE;

- lipsa experienţei şi a unui mandat anterior al CSCE în peacemaking sau peacekeeping;

- lipsa de interes a unor state membre de a participa cu personal pentru forţa de menţinere a păcii cu mai mult de 30 de soldaţi, şi în general, lipsa de interes pentru ceea ce multe state occidentale nu vad o zona de interes direct;

- efortul Rusiei de a înlocui CSCE cu Comunitatea Statelor Independente – CSI – în calitate de mediator regional;

- nouă politică a preşedintelui Aliev de a începe negocieri directe de încetare a focului cu armenii din Nagorno Karabah prin mediere rusa, şi acceptarea intrării Azerbaidjanului în Tratatul de Securitate Colectivă de la Taşkent din 15 mai 1992;

- intenţia Armeniei de a face din Rusia principalul mediator din zonă, ceea că provocat reacţia sa la vot în şedinţele Consiliului CSCE;



- unele ţări CSCE încearcă să folosească organizaţia în scopul propriilor interese geopolitice.

Acordul de încetare a focului din mai 1994, realizat prin medierea Rusiei cu totala ignorare a partenerilor din Grupul Minsk17, a fost centrat exclusiv pentru Nagorno Karabah şi s-a bucurat de cîteva prelungiri care au rămas în vigoare pană la ofensiva azeră din decembrie. Preţul medierii ruse nu s-a lăsat aşteptat: propunerea reîntoarcerii trupelor ruse pe teritoriul azer şi instaurarea de trupe de grăniceri comune la frontiera azero-iraniana. Erau reversul monedei apropierii de Rusia, pentru care preşedintele Aliev trebuia să dea socoteala acasă, în faţă opoziţiei.

A7. Reluarea eforturilor CSCE în 1994

La mijlocul lunii mai 1994, noul preşedinte al Grupului de la Minsk, Jan Eliasson, a parcurs mai multe trasee Baku-Erevan şi retur în speranţa convingerii părţilor să nu accepte planul rusesc de pace ce oferea preeminenţă Rusiei şi reducea rolul CSCE. Eliasson a oferit părţilor, fără consultarea Rusiei, posibilitatea deplasării unei forţe multinaţionale de pace CSCE formata din observatori ai acordului de încetare a focului, în doar trei zile de la o eventuala acceptare de către părţi.

Singurul rezultat clar al negocierilor mediate de Rusia a fost acceptul tuturor părtilor în privinţa necesitaţii unei misiuni internaţionale de tip PK, deşi discuţiile s-au împotmolit în privinţa componentei acesteia.. Planul rus, o “soluţie pachet” pentru Nagorno Karabah, nu făcea nici o referire la Shusha şi culoarul Lachin, drept pentru care nu putea fi fezabil pentru partea azeră. Pe de altă parte, pe 9 iunie 1994, Armenia şi Rusia ajunseseră la un acord de principiu în privinţa stabilirii a două baze militare ruseşti pe teritoriul armean pe o perioadă de 25 de ani, astfel încât exerciţiile militare comune au devenit un fapt comun în Armenia.18

În august 1997 cele două state au semnat un « Tratat de prietenie, cooperare şi asistenţă mutuală » cu Rusia, care prevede, inter alia, sprijin militar reciproc dacă una dintre părţi e atacată de un terţ. Azerbaidjanul obţinuse deja în februarie 1994 o garanţie extraordinară de securitate prin semnarea unui «Tratat de prietenie şi cooperare» cu Turcia, pe 10 ani, ce prevedea asistenţă reciprocă în cazul agresiunii unui terţ.19

Întrucîtva, în acest moment Azerbaidjanul a intrat sub umbrela NATO avînd în vedere apartenenţa Turciei la alianţă şi garanţiile de securitate oferite unui membru în caz de agresiune a unui terţ.

Revenind, pe 5 şi 6 decembrie 1994, şefii de state şi de guverne din 53 de state CSCE s-au reunit la Budapesta pentru a discuta despre întărirea rolului organizaţiei în

17 Jurişti din Armenia, Azerbaijan, Rusia, Kirghistan şi Republica Nagorno Karabah au deschis negocieri la 4 mai în Biskek sub egida « Adunării Interparlamentare CSI ». Protocolul rezultat propunea încetarea focului pe 8 mai; retragerea forţelor militare din teritoriile ocupate, încetarea blocadelor pe energie şi transport; întoarcerea refugiaţilor, prizonierilor de război precum şi o rezoluţie pentru statutul NK; preponderenta CSI (rusa) în misiunea de monitorizare. Michael P. Croissant, The Armenia-Azerbaijan conflict, Causes and implications, 1988, p10818Elisabeth Teague, Vladimir Socor, Stephen Toye, Armenia signs military alliance with Russia, “Jamestown Foudation Monitor”, no. 121219 Cumhuriyet, 11.02.1994, în Foreign Broadcast Information Service-Western Europe, n 94-031, 56



conflictele din Europa şi fosta URSS. Odată Rusia renunţînd la preemţiune în procesul de mediere prin vocea lui Boris Elţân încă din prima zi a summitului, a fost deschisă calea trimiterii unei forţe CSCE de 300 de oameni după semnarea unui acord de pace între părţi. Componenta şi comanda au fost lăsate pentru mai târziu, cu acordul tacit că nici o tara să nu aibă mai mult de 30% din total.20 în schimbul aşa zisei cedări a pretenţiilor Rusiei, aceasta a primit co-preşedinţia permanentă a Grupului Minsk, menţinîndu-se astfel în procesul de decizie asupra procesului de pace din Nagorno Karabah.

Însă procesul de pace nu a fost energizat – paradoxal - decît după numirea lui Evgheni Primakov în poziţia de ministru de externe al Rusiei. La intervenţia sa, noi amendamente armene au fost aduse planului iniţial de pace lansat de Rusia, iar părţile au fost presate să procedeze la eliberarea prizonierilor de război la cea de-a două celebrare a acordului de încetare a focului.

La summitul de la Lisabona din decembrie 1996, o anexă de ultim moment o fost ataşată declaraţiei finale a summitului la insistentele Azerbaidjanului, care cerea o rezoluţie care să aibă la bază integritatea teritorială a acestui stat. În replica, delegaţia armeană a fost singura care nu a semnat declaraţia.

În primăvara lui 1997, două evenimente au minat procesul de pace: declaraţia ministrului rus pentru cooperare cu tarile CSI, care vorbeşte despre un transfer ilegal de arme sub conducerea ministerului rus de resort pe teritoriul armean, şi numirea preşedintelui auto-declaratei Republici Nagorno Karabah, Robert Kocharian, în funcţia de prim ministru al Armeniei. Rezultatul a fost o lupta în cadrul Grupului Minsk între Azerbaidjan şi Armenia pentru preşedinţie. OSCE a creat însă o co-preşedinţie de trei state, Franţa-Rusia şi SUA în februarie 1997.

Implicarea SUA în procesul de pace a produs un nou plan care a fost însă respins de Republică Nagorno Karabah deşi era acceptat, pentru prima dată, atât de Armenia cât şi de Azerbaidjan. Noul preşedinte al Republicii Nagorno Karabah, fostul ministru de externe, Arkadi Gukasian, a respins orice plan de menţinere a Nagorno Karabah în cadrul Azerbaidjanului.21

În septembrie 1997, în faţă eşecului unui plan pachet, OSCE schimba tactică anterioară a negocierilor într-una “pas cu pas”. Nouă abordare însemna separarea aspectelor militare de cele politice într-o eventuală rezoluţie asupra conflictului. Primul pas privea retragerea etnicilor armeni din teritoriile azere din afara Nagorno Karabah, urmata de retragerea armenilor din Lachin şi Shusha şi implementarea unei forţe de tip PK şi întoarcerea refugiaţilor. Aspectele politice, axate în principal pe statutul Nagorno Karabah nu vor fi discutate decît după rezolvarea aspectelor militare. Opoziţia armeană s-a opus atît de vehement acceptării de către preşedintele Ter Petrosian a acestui mod de negociere încât acesta a fost nevoit să demisioneze în favoarea primului ministru Robert Kocharian, fost preşedinte al Republicii Nagorno Karabah care a reactivat imediat partidul DASHNAK, sprijinitor vehement al secesiunii Nagorno Karabah de Azerbaidjan. Intrarea pe o panta radicala a structurii prezidenţiale armene şi a celei din Nagorno

20 OSCE, “Towards a genuine partnership în a new Era : Final decission of the 1994 Budapest summit”, OSCE, DOC.RC 1/9521 Planul prevedea: retragerea forţelor armate din teritoriile Azerbaidjanului în afara de NK şi Shusha ; deplasarea unei misiuni de menţinere a păcii sub egida OSCE; NK va avea propria constituţie, stema, steag, politie ; OSCE va monitoriza întoarcerea refugiaţilor; reducerea armatei armene din NK şi coridorul Lachin pentru asigurarea transporturilor.



Karabah a făcut că în regiune să nu rămână nici un lider dispus la concesii în favoarea Azerbaidjanului în privinţa Nagorno Karabah.

Implicarea americană în procesul de pace a trebuit să facă faţă la două provocări. Pe de o parte existau vocile din ce în ce mai pregnante care cereau ridicarea sancţiunilor impuse de Secţiunea 907 din Freedom Support Act, emis de Congresul american şi care prevedea suspendarea asistentei americane pentru Azerbaidjan până când acest stat “va lua măsuri demonstrabile de încetare a blocadelor şi altor masuri ofensive împotriva Armeniei şi Nagorno Karabah”. Neridicarea sancţiunilor ar fi însemnat minarea rolului de mediator al SUA care puteau fi discreditate printr-o poziţie pro-armeană. Pe de altă parte SUA au trebuit să facă faţă luării de poziţie ruse la declaraţiile americane conform cărora Caucazul se afla în zona americană de interes.

În octombrie 1997, liderul din Nagorno Karabah, Arkadi Gukasian a oferit autorităţilor de la Baku un compromis: în schimbul garanţiilor de securitate, Nagorno Karabah ar fi dispus să între într-o relaţie confederativă cu Azerbaidjanul22 Iniţiativa nu a fost luată în considerare imediat deşi era un important pas înainte.

Abia în noiembrie 1998 co-preşedinţia Grupului Minsk a oferit un plan de rezolvare a conflictului că avea la bază principiul “statului comun”, plan refuzat de Azerbaidjan pentru că însemna o reîntoarcere la metoda pachetului de soluţii pe care Azerbaidjanul nu o mai agrea, în favoarea metodei pas cu pas.23

Declaraţiile celor doi preşedinţi azer şi armean la summitul OSCE de la Istanbul au reuşit să aibă şi două puncte comune:

- un mecanism regional de securitate pentru Caucaz pe care Robert Kocharian îl numeşte “sistem regional de securitate”24 iar Gaidar Aliev “pact de securitate şi cooperare în Caucazul de sud”;25

- importanta OSCE pentru procesul de pace; Azerbaidjanul a reproşat în schimb organizaţiei, lipsa de fermitate în

implementarea propriilor principii enunţate la summitul de la Lisabona şi necesitatea întăririi capacitaţilor operaţionale.

Întîlniri între cei doi preşedinţi au mai avut loc la Washington - aprilie 1999, Geneva – august 1999, Ialta – septembrie 1999, singurul rezultat notabil fiind acordul parţilor asupra reluării negocierilor în cadrul Grupului Minsk. La acest summit s-a hotărît şi preluarea preşedinţiei OSCE de către România în 2001.

22 Nora Dudwick, Armenian-Azerbaijan relations and Karabach: history, memory and politics, Armenian Review, 45, nr 1-423 Discursul preşedintelui la www.president.az/azerbaijan/nk/htm24 Discursul preşedintelui la www.president.am/Noxagah2/Uxerzner/speech26e.htm25 Discurs Summit Istanbul la www. azembassy.conf/statement/pres_Istanbul.html


http://www.president.am/Noxagah2/Uxerzner/speech26e.htm

http://www.prezident.az/azerbaijan/nk/htm


B. CONFLICTELE DE PE TERITORIUL GEORGIEI

B.1 Misiuni de observare şi sprijin pentru alte iniţiative de pace

În perioada 5-22 mai 1992 Georgia a fost gazda unei Misiuni de Raportori din partea organizaţiei. CSCE a început să fie cu adevărat interesată de situaţie abia după cererea guvernului Georgiei, când a trimis o misiune de observare în regiune în perioadă 25-30 iulie 1992 după semnarea Acordului de la Sochi26 .

După revenirea misiunii de observare, Consiliul CSCE a decis să solicite PIE să desemneze un Reprezentant Personal care să aibă mandat pentru:

- începerea discuţiilor cu toate părţile implicate în conflictul georgian – osetin pentru a elimina sursele de tensiune;

- iniţierea unei prezente CSCE în regiune;- stabilirea de contacte cu comandanţii militari locali ai forţei trilaterale de tip

PK pentru implementare, conform acordului de la Soci din iunie 199227;- ajutarea la stabilirea unui cadru de negocieri între părţile în conflict din

Abhazia.Scopul general al misiunii era “promovarea negocierilor între părţile conflictului

din Georgia cu scopul de a atinge un acord politic de pace”28. Misiunea, condusă de diplomatul ungar Istvan Gyarmati, a început activitatea în Tbilisi la 3 decembrie 1992. Aceasta, a semnat Memorandumul de Înţelegerea (MoU) cu Georgia pe 23 ianuarie 1993 iar cu conducerea Osetiei de sud la 1 martie 1993. Aceasta este cea mai lungă misiune din istoria CSCE şi s-a menţinut în strînsă colaborare cu Rusia şi ONU. Mandatul misiunii cuprinde şi Abhazia dar implicarea Rusiei şi ONU a redus posibilitatea medierii de către CSCE în conflictul din Abhazia. Totuşi, la şedinţa Consiliului CSCE din 14-15 decembrie 1992 “s-a cerut o maximă eficienţă a activităţii printr-o diviziune raţională a muncii” sub egida ONU şi s-a afirmat disponibilitatea contribuirii la un acord de pace durabil în conflictul georgian-osetin îndemnându-se părţile din conflictul abhaz să coopereze cu CSCE pentru acelaşi scop29.

B.2 Colaborarea CSCE - ONU

Eforturile Reprezentantului Personal al PIE şi Misiunea CSCE din Georgia au primit sprijin continuu din partea Consiliului CSCE. Consiliul a sprijinit propunerea RP de a convoca două conferinţe de pace sub auspiciile ONU şi CSCE, şi a adoptat propriul “concept de rezolvare a conflictului georgian-osetin” în august 1993, care implică o cooperare strînsă cu ONU30.

26 Cea de-a XII a şedinţa a Consiliului CSCE, Journal no. 5, Annex, Helsinki, 3 July 199227 Jumătate din forţa de politie era compusa din ruşi, un sfert din georgieni, un sfert din sud-osetini.28 Eighteenth Meeting of the CSO, “Decision on Georgia”, Journal no. 3, Annex 1, Stockolm, 13 decembrie 199229 Third meeting of the CSCE Council, Decision, “Georgia”, Stockholm, 14-15 December, 199230 Twenty-sixth plenary meeting of Vienna Group of the CSO, Journal, Vienna, 26 August 1993, p 1-2



CSCE a participat la negocierile sponsorizate de ONU de la Geneva, dintre părţile în conflict din Abhazia şi s-a implicat în activitatea Comisiei Comune formate prin prevederile acordului de pace Georgia-Abhazia din 27 iulie 1993. Consiliul CSCE de la Roma din 30 noiembrie - 1 decembrie 1993 a considerat necesar un acord pentru că CSCE să monitorizeze Forţa de tip PK comuna din Osetia de sud.

Ca urmare a vizitei PIE al Consiliului CSCE, ministrul de externe suedez, Margaretha AF Ugglas, pe 24-25 octombrie 1993, Consiliul a autorizat Misiunea CSCE să achiziţioneze bunuri umanitare pentru a sprijini procesul de pace. Este prima sarcina de acest gen pe care o îndeplineşte organizaţia.31 Consiliul de la Roma a mai adăugat misiunii şi promovarea respectului drepturilor omului în Georgia şi asistenta pentru procesul de democratizare, inclusiv redactarea unei noi constituii pentru Georgia.32

Crearea unui post comun ONU/CSCE de Reprezentant Personal a fost acceptată în principiu, demonstrînd gradul înalt de cooperare şi diviziune a muncii între cele două organizaţii33, deşi cooperarea ONU-Rusia a fost cu mult mai importanta decît cooperarea ONU/CSCE34 în ciuda faptului că majoritatea rezoluţiilor ONU referitoare la Georgia au menţionat eforturile de pace CSCE.

Pe 26 mai 1993 a fost semnat un acord între Secretarul General ONU şi CSCE pentru stabilirea unui cadru de cooperare şi coordonare între cele două organizaţii iar summitul de la Budapesta al CSCE a definit procedurile de diviziune a muncii între cele două entităţi avînd ca punct de plecare Consiliul CSCE de la Roma care definise deja principiile de acţiune tip PK ale organizaţiei precum şi cele de cooperare cu alte organizaţii.35

3. ACTIVITATEA ROMÂNIEI

31 Thirty-Fourth meeting of the Vienna Group of the CSO, Journal, Vienna, 28 October 199332 Fourth meeting of the CSCE Council, Decisions, Rome, 30 November-1 December, 1993, Chapter 1, point 3.433 Idem, point 3.534 B. Coppieters, op.cit. p 12035 Document CSCE nr. PC.DEC/318



A. MISIUNILE OSCE în CAUCAZ

1. BIROUL OSCE DIN BAKU

Biroul a fost stabilit prin decizia nr. 318 de către Consiliul Permanent al OSCE din 16 noiembrie 1999. Sarcinile sale, în conformitate cu decizia CP, cuprind:

- promovarea implementării principiilor şi angajamentelor OSCE, cooperare cu Azerbaidjanul în cadrul OSCE în toate dimensiunile OSCE inclusiv politice, economice, de securitate, de mediu şi stabilitate;

- facilitarea contactelor, coordonarea activităţii şi promovarea schimbului de informaţii cu PIE şi alte instituţii OSCE, cooperarea cu organizaţii şi instituţii internaţionale;

- stabilirea şi menţinerea contactelor cu autorităţile locale, universitatea, institute de cercetare şi ONG-uri.

Biroul şi-a început activitatea pe 18 iulie 2000 după ratificarea de către Parlamentul Azerbaidjanului a Memorandumului de Înţelegere dintre OSCE şi Republica Azerbaidjan36.

În anul 2001, Biroul a continuat să extindă parteneriatul cu organizaţiile guvernamentale, parlamentare, ale societarii civile pe o gama variata de chestiuni politice, economice, umane şi de mediu. Un impuls energizant a fost primit prin vizita PIE, Mircea Geoană, în martie, odată cu discuţiile ce au avut loc cu Guvernul şi Ministerul Afacerilor Externe din Azerbaidjan.

În privinţa atacării problemelor de securitate şi a medierii intenţiilor Azerbaidjanului de includere a unor subiecte de interes pe agenda Forumului de Securitate şi Cooperare, o atenţie deosebita a fost acordata controlului armelor uşoare. S-au propus activităţii de training în privinţa aplicării Codului de Administrare a Aspectelor Politico-Militare ale Securităţii37. în iunie 2002 a avut loc un workshop comun Azerbaidjan-Elveţia asupra “Armelor uşoare: provocări practice pentru implementarea angajamentelor OSCE şi APCE”. Discuţiile s-au axat pe implementarea documentului ce reglementează controlul acestor arme, din noiembrie 2000.38

De asemenea, Biroul a reuşit să impună funcţionarea unui GRUP DE PRIETENI AI OSCE pentru facilitarea contactelor dintre Birou şi o gama larga de instituţii guvernamentale şi din societatea civila.39

Sub patronajul şi la iniţiativa Biroului, o masă rotundă în cooperare cu agenţia Internews – Azerbaidjan şi o conferinţă organizată împreuna cu Consiliul Europei au avut drept rezultat redactarea unui proiect de Lege a Media prezentat Consiliului Europei pentru amendamente

36 Memorandumul la www.osce.org/publications/survey19htm37 Adoptat la summitul de la Budapesta, este un punct important în evoluţia conceptului OSCE de cooperare în securitate. Codul aduce noi norme în privinţa rolului forţelor armate în societăţile democratice; interzice folosirea forţelor armate pentru limitarea exercitării paşnice şi legale a drepturilor civile de către persoane sau privarea de identitate naţională, religioasa, culturala, lingvistica sau etnica. Codul stipulează ca instituţiile OSCE vor fi folosite pentru evaluarea implementării.38 SEC.FR/478/01. Office în Baku, Activity Report no 10/2001, 6-28 June 200139 Annual report 2001 on OSCE activities/ 1 November 2001-31 October 2001, p 44


http://www.osce.org/publications/survey19htm


La cererea PIE, Biroul s-a implicat activ în chestiunea deţinuţilor politici, în special în cazul lui Elkhan Pasha Abbasov care a fost graţiat prin decret prezidenţial în urma contactelor Biroului cu Preşedinţia, Ministerul de Interne şi cel de Justiţie.

O atenţie deosebită a primit şi « Societatea Veteranilor de Război din Karabah » ai cărei membri au fost acuzaţi de încercare de destabilizare a situaţiei politice din ţară.

Odată cu accesul Azerbaidjanului în Consiliul Europei, Biroul a fost însărcinat să monitorizeze angajamentele acestei tari în prevenirea torturii, minorităţi naţionale, prizonieri politici, instituirea avocatului poporului.40

Biroul a fost implicat într-un program de pregătire în monitorizarea drepturilor omului împreună cu « Polish Helsinki Foundation » şi « ODIHR ».

În privinţa problematicii legate de « dimensiunea economică şi umană », Biroul a iniţiat eforturile în combaterea corupţiei împreuna cu Guvernul şi ONG-uri locale. De asemenea a încercat să ducă o campanie de conştientizare a potenţialului economic ne-petrolier al tarii, şi a axării exclusive pe acest sector, pentru a nu se ajunge în situaţia dependenţei de un singur sector economic. Pentru problemele de mediu Biroul a lucrat în cooperare cu « Centrul Regional de Mediu » şi « Banca Mondială » în privinţa poluării datorate sistemului sovietic de extracţie a petrolului.

Biroul a fost felicitat de şeful de cabinet al preşedintelui Aliev, M. Mehdiev, pentru “abordarea echilibrata” în contactele cu Guvernul, opoziţia şi societatea civila din Azerbaidjan. Mehdiev a încurajat Biroul să participe la o comisie speciala pentru analizarea de către un grup de experţi a reformelor juridice şi a progresului în reformarea sistemului juridic şi a celui de detenţie. Trebuie menţionat că Biroul a sponsorizat şi un atelier de lucru al Camerei de Comerţ SUA asupra modelelor de guvernare.

În ceea ce priveşte aspectele culturale, Biroul a primit rugămintea din partea Ministerului Culturii condus de Sevda Mamedkulieva, de a identifica sponsori pentru programul “Diversitatea culturala în Azerbaidjan”, ce are că obiective promovarea toleranţei între şi în interiorul comunitarilor, menţinerea diversităţii culturale la toate palierele, local, regional, naţional şi internaţional, contribuind astfel la prevenirea conflictelor.

Prin multitudinea de mese rotunde pe care le-a organizat, Biroul a funcţionat ca un mediator între Guvern şi ONG-urile care se preocupă de problema drepturilor omului.

Împreună cu « Organizaţia Internaţională a Migraţiei – OIM » Biroul a reuşit să redacteze un proiect de combatere a traficului de fiinţe umane în Azerbaidjan.

Biroul s-a mai angajat în studiul eficientei microcreditului, a procentului de microcredit oferit populaţiei ce nu intra în categoria IDP (Internally Displaced Persons), condiţiile în care microcreditul reprezintă o baza pentru IMM-uri.

2. BIROUL OSCE DIN EREVAN

40 Biroul a atras atenţia asupra faptului că Azerbaidjanul nu a ratificat protocoalele conforme tratatelor ONU de recunoaştere a conceptului de revedere a plângerilor individuale asupra drepturilor omului. SEC.Fr/62/01/ Office în Baku, Activity report no.2/2001 16-31 January 2001



Acesta a fost stabilit conform deciziei nr. 314 a Consiliului Permanent al OSCE pe 22 iulie 1999, şi-a început activitatea pe 16 februarie 2000 după ratificarea Memorandumului de Înţelegere - MoU (Memorandum of Understanding) dintre OSCE şi Armenia, de către Adunarea Naţională.

Mandatul cuprinde aceeaşi schemă de obiective că şi în cazul Biroului din Baku.41

O preocupare constantă şi importantă a Biroului a fost strategia de combatere a corupţiei în Armenia. În urma discuţiilor cu preşedintele şi primul ministru, a fost stabilită o comisie internaţională pentru redactarea unui proiect de strategie. Documentul urma să cuprindă un orar de activităţii, propuneri de implicare a instituţiilor legislativă, executivă şi judecătorească, precum şi un mecanism de monitorizare. Banca Mondială a oferit un grant de 300.000 USD guvernului armean în acest sens, fiind primul de acest gen oferit de BM.

Un succes major al Biroului a reprezentat-o ratificarea de către Armenia a Convenţiei de la Aarhus. Biroul a funcţionat că un “catalizator”42 aducând laolaltă parteneri internaţionali şi subiecţi locali interesaţi de chestiuni de investiţii în economie şi mediu.

De asemenea, Biroul a funcţionat că un “canal de comunicaţii”43 între Strasbourg, Adunarea Naţională şi Guvern, odată cu accesul Armeniei în Consiliul Europei. Pe parcursul anului, Biroul a continuat să implementeze cinci proiecte ODIHR privitoare la cetăţenia permanentă, conştientizarea publicului asupra drepturilor omului, training pentru monitorizarea drepturilor omului de către ONG-uri, educaţie şi toleranţă, şi reforma sistemului de detenţie.

Împreună cu OIM şi UNICEF, Biroul a încheiat un proiect de cercetare asupra traficului cu fiinţe umane, în baza a cărui rezultate urma conlucrarea cu Guvernul pentru iniţierea legislaţiei în domeniu. Oficiul şi-a propus un proiect de cercetare cu UNHCR, ODIHR şi OIM pentru training al ofiţerilor de frontieră în chestiuni legate de trafic şi azil.

Biroul şi-a continuat muncă asupra legislaţiei stabilirii unui « Birou al unui Avocat Public » pentru drepturile omului, precum şi asupra mijloacelor de sprijinire a instituţiei.

A fost redactat un raport cu privire la situaţia religioasă din Armenia şi a fost accelerată munca de sprijinire a propunerilor de cooperare regională: stabilirea asociaţiei regionale de jurnalişti, avocaţi, grupuri feminine şi tineri profesionişti.

3. MISIUNEA OSCE în GEORGIA

Misiunea a fost stabilită la cea de-a XVII-a reuniune a Consiliului CSCE din 6 noiembrie 1992, avînd că principal scop promovarea negocierilor între părţile din 41 Mandatul la www.osce.org/publications/survey/survey02htm42 OSCE Annual Report, 2001, p 4243 Idem


http://www.osce.org/publications/survey/survey02htm


conflictul din Georgia cu obiectivul de a ajunge la o reglementare paşnică a acestuia. Consiliul de la Roma a adăugat noi dimensiuni mandatului:

a. în conflictul Georgian-Osetin:- să faciliteze crearea unui cadru politic larg pentru un acord politic durabil în

conformitate cu principiile şi angajamentele CSCE;- să intensifice dialogul cu toate părţile în conflict pentru eliminarea surselor de

tensiune; - să facă recomandări asupra eventualităţii unei conferinţe sub auspicii CSCE şi

cu participarea ONU, pentru rezolvarea conflictului;- să menţină contacte cu comandanţii forţei comune de PK, să strîngă informaţii

asupra situaţiei militare, să investigheze violări ale acordului de încetare a focului;

- să iniţieze contacte cu autoritari locale pentru a obţine o prezenţă vizibilă CSCE în zonă.

b. în conflictul Georgia-Abhazia:- să asigure legătura cu operaţiunile ONU din Abhazia pentru observarea şi

raportarea lor regulat la CSCE, facilitarea participării reprezentanţilor PIE la invitaţia ONU, la negocierile purtate de ONU;

c. în ceea ce priveşte Georgia ca întreg:- să promoveze drepturile omului şi drepturile fundamentale pentru dezvoltarea

instituţiilor democratice, oferirea de consultanta pentru redactarea unei noi constituţii, implementarea legislaţiei de stabilire a unui sistem juridic independent şi monitorizare alegerilor ;

- cooperare cu Înaltul Comisariat CSCE pentru Minorităţi Naţionale, ODIHR, Consiliul Europei.

Biroul funcţionează activ din 3 decembrie 1992 şi operează în Georgia prin sediul din Tbilisi şi filiala din Tskinvali.44

Misiunea a primit şi o funcţie de monitorizare a frontierei în urma şedinţelor Consiliului Permanent (CP) din decembrie 199945, aprilie 200046, septembrie 200047, martie 200148.

i. Conflictul Gergian-Osetin

În urma activităţii din 2001, au fost obţinute următoarele rezultate pozitive:- stabilizarea situaţiei militare;- creşterea mişcării persoanelor şi bunurilor peste diviziunile etnice de pe teren;- întrunirea, după o pauză de doi ani, a Comisiei Comune de Control - Joint

Control Commission - în Vladikavkaz în aprilie 2001, unde Misiunea a sugerat că problemele de securitate, economice şi de refugiaţi să nu fie separate de dialogul politic ci să fie abordate în tandem. Cu această ocazie s-a

44 Informaţii suplimentare la www.osce.org/publications/survey/survey02htm45 Document OSCE nr. PC.DEC/33446 Document OSCE nr. PC.DEC/34647 Document OSCE nr. PC.DEC/37248 Document OSCE nr. PC.DEC/406




stabilit un Centru Special de Coordonare şi un Corp Comun de Politie. În domeniul economic s-a semnat un acord de creare a unei agenţii ruso - georgiene de finanţare a programelor de reabilitare economică şi un altul de creare a unei agenţii georgiene - sud osetine de atragere a finanţării de la subiecţi internaţionali. Misiunea a înaintat PIE al OSCE, Mircea Geoană, propunerea stabilirii unui fond pentru activităţile Secretariatului CCC, pentru a revitaliza procesul de negociere. Preşedintele CP, ambasador Liviu Bota, a efectuat o vizită în august în Georgia imediat după consultările Misiunii cu Co - Preşedinţia CCC, şi Preşedinţia OSCE;

- la ce-a de-a VI a reuniune a grupului de experţi care a avut loc la Bucureşti în 14 - 19 septembrie 2001, s-a ajuns la un acord de continuare a negocierilor pentru o soluţie reciproc acceptata asupra problemei statutului juridic al părţilor şi asupra definirii rolului organizaţiilor internaţionale în procesul de pace;

- în urma consultărilor din octombrie 2001, s-a ajuns la concluzia funcţionarii Misiunii pe post de “canal” al transmiterii fondurilor UE de asistenţă financiară, funcţionând ca un stimulent pentru negocierile de pace ;

- crearea unui « Centru Special de Coordonare » în Tskinvali, cu personal de poliţie din ambele parţi, georgian şi sud-osetină, echipat cu tehnică din UE.

Din păcate, Misiunea nu a putut ajunge la un acord în ce priveşte programul de revenire şi reintegrare a refugiaţilor şi persoanelor IDP, pentru că proiectul de lege ce reglementează situaţia nu a trecut de Parlamentul georgian.

ii. Conflictul georgian-abhaz

În privinţa acestui conflict, în august 2001, reprezentantul Special ONU al Secretarului General în cooperare cu Misiunea, a propus autorităţilor abhaze deschiderea unei filiale a “Biroului Drepturilor Omului” la Gali că urmare a recomandărilor Misiunii Comune de Evaluare ONU/OSCE de la Gali, stabilita prin summitul de la Istanbul din 1999. Misiunea a derulat opt proiecte în Abhazia, ca de exemplu schimb de ziare la frontieră, schimb de jurnalişti şi doctori, training pentru liderii-femei de ONG-uri abhaze.

iii. Monitorizare frontierei:

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au avut loc o seama de evoluţii pe parcursul anului 2001. Astfel, s-a terminat construirea unei noi tabere de monitorizare la Shatili iar cea de la Girevi a fost modernizata, prezenta misiunii de monitorizare reuşind să menţină calmă şi stabilă o situaţie volatilă.49

În altă ordine de idei, a fost reformat « Codul de Procedura Penala » pentru a respecta standardele internaţionale în materie de drepturile omului, mai ales în privinţa dreptului la un avocat, la o examinare medicala.

La iniţiativa Misiunii, un consultant juridic ODIHR a făcut o verificare a activităţii « Biroului Avocatului Public » ce raportase în februarie în faţă parlamentului încălcării ale drepturilor omului, comportament arbitrar al autorităţilor de stat,

49 OSCE, Annual Report, 2001, p 48CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 276


răspândirea corupţiei, neglijarea de către curţile de judecată a convenţiilor internaţionale ratificate de Georgia.

Misiunea a desfăşurat cu succes 16 iniţiative şi proiecte în diferite domenii că de exemplu, media, grupuri etnice sau religioase, tineri, copii, folosind fondul aferent sefului de Misiune

A fost creată « Asociaţia Internaţională a Jurnaliştilor din Caucaz » la care au aderat jurnalişti armeni, azeri şi din Nagorno Karabah, înregistrata la Strasbourg, fiind prima asociaţie regionala de gen din spaţiul OSCE care transcede nu numai frontiere etnice dar şi de stat.

Misiunea a organizat seminarii de training pentru specialiştii din Georgia, Abhazia, Osetia de sud la Varşovia şi în Georgia în problema dependentei de droguri.

În 28-29 iunie 2001, Misiunea a fost gazda unei întîlniri a diplomaţilor pe dimensiune umană din toate birourile din Caucazul de sud, pentru a stabili abordări comune.

Începând cu 2000, Misiunea a sprijinit Ministerul Apărării din Georgia prin “Fondul de Voluntariat OSCE” în privinţa minimalizării efectelor retragerii bazelor militare ruseşti. Astfel, Şeful de Misiune a iniţiat campanii de strîngeri de fonduri la Viena şi Tbilisi pentru găsirea de sponsori în vederea implementării unui proiect de neutralizare a scurgerilor lichide ale focoaselor în satul Meria din Georgia.50

B. REPREZENTANTUL PERSONAL AL PIE în CONFLICTUL DIN NAGORNO KARABAH

PIE a numit pe 10 august 1995 un « Reprezentantul Personal al PIE » în conflictul administrat de Conferinţa de la Minsk, al cărui mandat este :

50 Ibidem, p 49CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 277


- să reprezinte PIE al OSCE în chestiuni legate de conflictul din Nagorno Karabah şi să asiste PIE în realizarea unui acord asupra încetării conflictului armat prin crearea condiţiilor pentru deplasarea unei operaţiuni de tip PK a OSCE pentru a facilita un acord politic de durata între părţile din conflict;

- să raporteze toate aspectele activităţii sale prin PIE către Co-preşedinţia Conferinţei OSCE de la Minsk şi după caz, Grupului Minsk, şi să primească instrucţiuni de la PIE;

- să asiste PIE la cerere;- să asiste « Grupul la Nivel Înalt de Planificare – High Level Planning Group »

în planificarea unei operaţiuni OSCE de tip PK conform deciziilor de la Budapesta;

- să asiste părţile în implementarea şi dezvoltarea măsurilor de creştere a încrederii, umanitare şi de alt gen pentru facilitarea procesului de pace;

- cooperarea după caz, cu ONU şi alte organizaţii internaţionale active în zonă. Pe parcursul preşedinţiei române a OSCE, mandatul a revenit lui Andrzej

Kasprzyk. Reprezentantul Personal are asistenţi de teren în Baku, Erevan, şi Stepanakert/Kankendi.51 în cazul preşedinţiei române a OSCE aceştia au fost Antal Herdics în Tbilisi, Evgheni Sharov în Baku, Zbigniev Fec în Stepankert/Kankendi şi Florin Roşu în Erevan.

După cum am văzut, implementarea mandatului Biroului RPPIE este strîns legată de sarcinile Grupului Minsk (GM) şi ale Co-preşedinţiei acestuia52 precum şi de progresul în negocierea încetării conflictului şi semnarea unui acord de pace.

După patru întîlniri între preşedinţii celor două state în conflict, între noiembrie 2000 şi aprilie 2001, se părea că s-a ajuns la un progres. în mai 2001, co-preşedinţii GM au efectuat o vizită în regiune iar următoarea întîlnire a preşedinţilor a fost amânată cu scopul oferirii unei perioade de timp şefilor de state pentru a-şi pregăti cetăţenii pentru eventuale concesii pentru atingerea unui acord de pace durabil. Biroul a funcţionat că un ‘mesager’ între părţile din conflict şi că un “coordonator” al acţiunilor la diferite paliere de decizie.

Biroul a contabilizat 19 acţiuni de monitorizare a încetării focului – care aveau loc, în principiu, de două ori pe luna. în mai 2001 co-preşedinţii au traversat linia de contact dinspre Azerbaidjan spre Nagorno Karabah pe jos, iar în iulie au parcurs drumul invers. în principiu, în timpul acţiunilor de monitorizare are loc o importantă creştere a încrederii între părţi (« confidence building ») pentru că li se acordă posibilitatea de a comunică folosind staţiile radio ale OSCE iar autorităţile locale de frontieră pot colabora în rezolvare unor probleme de interes comun. Biroul, că singur corp permanent pe teren, a reuşit să provoace decizia de eliberare a unui număr de nouă prizonieri în cadrul schimburilor dintre parţi.53

Măsurile de creştere a încrederii promovate de Birou în sferele militară şi umanitară, au atins rezultate pozitive. Deşi încălcării la scară redusă ale acordului de

51 Informaţii despre aceasta poziţie la www.osce.org/publications/survey/survey22htm52 În vederea implementării deciziei de la Budapesta, PIE a emis în 23 martie 1995 un mandat pentru co-preşedinţia Procesului Minsk (DOC. 525/95): furnizarea unui cadru de lucru pentru rezolvarea conflictului prin asigurarea procesului de negociere sprijinit de Grup; obţinerea încheierii unui acord de încetare a focului pentru a putea convoca conferinţa promovarea procesului de pace prin deplasarea unei forţe OSCE de menţinere a păcii. www.osce.org/publications/survey/survey21htm53 OSCE Annual Report, p 40





încetare a focului au mai existat, evoluţii pozitive s-au înscris în predarea prizonierilor de război şi a victimelor umane.

Rămânea totuşi nevoia consolidării măsurilor de creştere a încrederii prin introducerea unora noi la sugestia GM.54

C. GRUPUL DE PLANIFICARE LA NIVEL ÎNALT (HIGH LEVEL PLANNING GROUP)55

54 SEC/FR14/02, OSCE Baku Office Activity Report, 16 November –21 December55 A fost stabilit conform deciziilor summitului de la Budapesta din 1994 cu scopul de a intensifica acţiunile în conflictul administrat de GM. Conform mandatului dat de PIE în 23 martie 1995, HLPG face recomandări PIE asupra dezvoltării unui plan pentru stabilirea unei forţe OSCE de menţinere a păcii; face recomandări asupra mărimii, caracteristicilor, comandei, controlului, logisticii, alocării de resurse, regulilor



Grupul este compus din personal militar pus la dispoziţie de statele membre OSCE, şi personal civil angajat de Secretariatul OSCE , şi are nouă membri deşi iniţial a avut 35.

Grupul a dezvoltat un concept de desfăşurare a unei forţe de tip PK a OSCE format din patru opţiuni din care trei sunt un complex de trupe de PK şi observatori militari neînarmaţi, iar cea de a IV a este axata numai pe observatori militari neînarmaţi.

La începutul anului 2001, Grupul a primit de la PIE Mircea Geoană, noi linii de acţiune:

- re-evaluarea urgentă a logisticii terenului;- pregătirea de studii generale în domeniu;- întreprinderea de legături şi vizite la misiunile şi organizaţiile implicate în PK;- participarea la sarcinile de monitorizare de pe linia de contact (« contact

line ») organizate de RPPIE;- acordarea de sprijin pentru Co-preşedinţia GM.Ca urmare a negocierilor de pace din Key West Florida, a fost avansată

propunerea ca Grupul să fie antrenat în pregătirea iniţierii unei misiuni militare de observare.

În acest sens, Grupul a reuşit sa:- aducă amendamente « conceptului de comanda şi control » pentru asigurarea

eficientei în lanţul militar de comandă de pe teren;- emită o metodologie simplificată pentru operaţiunile de pace, ca studiu

preliminar pentru dezvoltarea unei misiuni de observatori militari de mici dimensiuni;

- remită PIE un document cu privire la cooperarea viitoare dintre Grup şi Secretariat;

- reevalueze costurile operaţiunilor în desfăşurare pentru a asigura o metodologie unificată;

- redacteze un nou capitol pentru ghidul GM în privinţa pre-informării înainte de sosire, a noilor membrii ai misiunii.

Datorită situaţiei delicate din teren Grupul nu a putut efectua recunoaşterea logistică dar a participat la nouă operaţiuni de monitorizare a «liniei de contact» începând cu noiembrie 2000 până în octombrie 2001.56

D. ACTIVITATEA PIE

Pe 11 ianuarie 2001, la Viena, România a început efectiv Preşedinţia OSCE preluând demnitatea de la Austria. Noul ministru de externe al României era şi noul PIE al OSCE.

de angajament şi aranjamentelor cu Statele Participante. Seful HLPG este numit de PIE căruia îi raportează direct şi de la care primeşte directive, dar ţine legătura cu GM şi RP PIE56 OSCE Annual Report, p 41



Abia investit în această poziţie prin sistemul de rotaţie al Troicii prezidenţiale, ministrul român a fost primit de preşedintele Austriei, Thomas Klestil care l-a felicitat pentru nouă poziţie57.

Preluarea preşedinţiei înseamnă în primul rînd un efort bugetar de aproape cinci milioane de dolari. Deţinerea preşedinţiei OSCE de către România, prin Mircea Geoană, coincide cu deţinerea preşedinţiei Adunării Parlamentare a OSCE de către Adrian Severin. Niciodată România nu s-a aflat într-o poziţie atât de favorabilă din punct de vedere diplomatic, reuşind să cumuleze atât funcţia executivă cât şi cea legislativă a unei organizaţii internaţionale.58

Administrarea marilor provocări ale deţinerii preşedintei, dosarele Republică Moldova, Georgia, Cecenia, Nagorno Karabah, Asia Centrala, Belarus, Baltică, Bosnia sau Kosovo, putea avea şi rezultate benefice pentru ţara noastră având în vedere că traiectele europene şi euro-atlantice ale fostelor deţinătoare ale preşedinţiei OSCE, Cehia în 1992, Ungaria în 1995 şi Ungaria în 1998, le-a condus către îndeplinirea obiectivelor euro-atlantice din politică lor externa.

În adresa prezentată Consiliului Permanent al OSCE – cel mai important corp decizional al organizaţiei - în 11 ianuarie 2001, ministrul român de externe a făcut o impresie de seriozitate şi temperament competitiv abordând un tip de mesaj clar şi cuprinzător, lipsit de evaziv diplomatic şi axat pe acţiune :

- “ vrem să dezvoltam noi idei pentru întărirea dialogului politic între statele OSCE”;

- “vrem că OSCE să fie cunoscută ca organizaţia care produce rezultate concrete, nu numai rezoluţii, rezultate care să aibă un impact pozitiv asupra vieţilor oamenilor”;

- “vrem să ne concentram atenţia asupra nor probleme şi provocări noi, că traficul cu fiinţe umane şi copii în conflictele armate, integrarea refugiaţilor;

- sub preşedinţia română, “noi vrem să grăbim răspunsul OSCE la situaţiile conflictuale ce apar”;

- “noi vrem să asiguram consistenţa în reabilitarea post-conflict “;- “noi vrem să îmbunătăţim eficienţa capacităţilor de administrare a crizelor”;- “trebuie să fim ingenioşi în găsirea de noi soluţii la vechile probleme”;- “noi trebuie să ne întărim capacitatea de operare”;- “noi trebuie să acţionam pentru promovarea societăţilor deschise şi tolerante,

să eliminam ameninţările la siguranţa cetăţenilor noştri”;- “noi trebuie să îmbunătăţim cooperarea între OSCE şi alte instituţii europene

şi euro-atlantice”;- “noi trebuie să acţionam în tandem cu alte organizaţii şi comunitatea ONG-

urilor “;- “noi nu vom tolera înflorirea intolerantei”;- “haideţi să nu vorbim doar despre cooperare şi parteneriat, haideţi să facem

ceva, haideţi să vedem un efort real de implementare a angajamentelor OSCE, haideţi să urmărim dialogul constructiv conducând spre acţiune”.

57 http//adevarul.kappa.ro/a 3290-03htm58 Un articol interesant la www.evenimentulzilei.ro/evz/politica.htm


http://www.evenimentulzilei.ro/evz/politica.htm


Avînd în vedere unicitatea organizaţiei care constă în “flexibilitatea şi aria geografică, abordarea multilaterală a securităţii şi spiritul de cooperare”, aceasta trebuie să facă un “efort colectiv mare în numele individului: respectul drepturilor omului, asigurarea accesului la prosperitate, dreptate sociala şi şanse egale”.

Impresia pe care a lăsat-o discursul părţilor prezente, este una de luciditate iar intenţia de acţiune are în centru respectul pentru drepturile omului.

Priorităţile preşedinţiei române erau prevenirea conflictelor, managementul crizelor şi reabilitarea post-conflict. în ceea ce priveşte abordarea în teritoriu, preşedintele a trasat linii clare de acţiune:

- în Georgia “vom presa pentru retragerea trupelor străine în acord cu deciziile de la Istanbul;

- „vom continua abordarea pas cu pas în privinţa situaţiei din Osetia de sud şi Abhazia.”;

- „prioritatea de top este reîntoarcerea imediata a Grupului de asistenta OSCE în Cecenia pentru care se numea un ambasador român în postul de sef al grupului”;

- “trebuie să găsim o cale de stimulare a procesului de pace în Nagorno Karabah prin asigurarea că OSCE este gata să isi joace rolul în implementarea unui acord de pace”.

Organizaţia a primit, prin preşedinţia română, şi sarcini în ceea ce priveşte aspectele economice, pentru că « OSCE poate acţiona ca un catalizator pentru identificarea potenţialului economic şi a problemelor de mediu şi mobilizarea statelor şi a altor organizaţii la acţiune ». De aceea, se impune considerarea de măsuri pentru “întărirea abilitaţii OSCE de a aborda chestiuni economice şi de mediu”.

În privinţa întăririi capacitaţii de operare, implementarea cât mai urgentă a forţei rapide de intervenţie, REACT, şi contribuţia statelor cu personal la misiunile OSCE, acestea se impun că obiective prioritare în discursul preşedintelui.

De asemenea, în urma propunerilor deja primite, preşedinţia română urma să ia în calcul eficientizarea OSCE prin asumarea unui nou statut juridic59 care să îi permită o acţiune mai concludentă în teren.

La conferinţa de presă ce a urmat, Mircea Geoană a răspuns jurnaliştilor la întrebări după ce a dezvoltat speech-ul prezentat cu puţin timp înainte. Cuvintele cheie ale preşedinţiei române vor fi « pragmatism » şi “eficienţă” şi de aceea “trebuie să facem ceva în privinţa crimei organizate, transparenţă în guvernare”, iar un bun mecanism în acest sens este REACT, « care va deveni un nou instrument în implementarea deciziilor OSCE în prevenirea timpurie, managementul conflictelor şi reabilitarea post-conflict ». “Vrem să aducem organizaţia mai aproape de cetăţenii şi să încercam să vedem ce putem face, mai puţin abstract şi matematic în limbajul rezoluţiilor noastre”.60

În cadrul acestei prime reuniuni formale a CP al OSCE, după discursul de prezentare a prioritarilor preşedinţiei române au avut loc intervenţii ale reprezentanţilor permanenţi ai Armeniei şi GUUAM. Reprezentantul Armeniei a subliniat necesitatea unui moment de reflecţie asupra rolului şi locului OSCE în arhitectura de securitate europeană. Armenia considera că principiul consensului nu mai are ponderea necesara

59 Address by H.E. Mircea Dan Geoană Minister of Foreign Affairs of Romania, CIO of the OSCE, Permanent Council, Vienna, 11 Juanuary 2001, CIO.GAL/3/0160 OSCE Newsletter, vol VII, No.1



creându-se astfel prilejul pentru apariţia de noi diferende şi linii de demarcaţie între cei aleşi şi cei excluşi pentru totdeauna. Armenia a subliniat că aceste noi tendinţe trebuie înlăturate pentru că OSCE să nu devină mai puţin eficientă. Conflictul din Nagorno Karabah necesita găsirea de soluţii novatoare care să deblocheze consecvenţa neproductivă a procesului de la Minsk.

În numele GUUAM, Georgia a remarcat că există niveluri diferite de securitate în Europa, fapt care creează pericolul unor noi linii de diviziune şi a cerut că regiunea Caucazului şi Moldova să se afle printre priorităţile româneşti. Propunerile Georgiei priveau crearea unui grup de lucru în cadrul CP care să analizeze chestiunile economice, organizarea de conferinţe asupra schimbărilor de securitate din ultimul deceniu.

În urma acestor expuneri s-au putut trage cîteva concluzii:- menţinerea divergentelor în ceea ce priveşte viziunea OSCE asupra viitorului

Organizaţiei, care variază de la aspecte instituţionale – Rusia, UE; abordări de tip conflict prevention” – SUA, Norvegia, UE; abordări conceptuale – Armenia, Rusia;

- s-a conturat atitudinea României de sprijinire a statelor mici;Pe 22 şi 23 ianuarie 2001 a avut loc la Bucureşti, Reuniunea Şefilor Misiunilor

OSCE la care au participat 23 de reprezentante în teren precum şi Adrian Severin, preşedintele AP OSCE. Agenda reuniunii se axa pe :

- Priorităţile preşedinţiei române a OSCE;- operarea reprezentantelor în teren cu alte organizaţii şi instituţii internaţionale;- comunicarea dintre reprezentante şi cooperarea cu AP a OSCE;- modul de întocmire a rapoartelor.Urmare a exercitării mandatului, Preşedinţia română a prezentat un ghid pentru

desfăşurarea activităţii ulterioare în regiune, ce prevedea:- o perspectivă regională a activităţii misiunilor prin practica întâlnirilor

regionale;- o abordare consistentă şi integrată a activităţilor OSCE prin proiecte regionale:

seminarii, misiuni de fact-finding, călătorii de studiu;- o acoperire teritorială mai bună, mai ales în spaţiul rural şi oraşe mici;- promovarea diplomaţiei proactive şi preventive;- respectul pentru drepturile omului şi liberatule fundamentale ca punct focal al

activităţii; reacţie rapidă şi fermă la constatarea violării;- participarea la REACT.Şefii de misiuni au abordat în cadrul dezbaterilor, într-un stil pragmatic, direcţiile

de acţiune prezentate de PIE. O preocupare nouă a fost reprezentată de abordarea regională a activităţii prezentelor OSCE – întîlniri periodice ale şefilor misiunilor precum şi ale responsabililor pe diferite dimensiuni dintr-o regiune, proiecte regionale integrate, realizate în cooperare de către toate misiunile din regiune.

În ceea ce priveşte masa de lucru CAUCAZ, participanţii au întâmpinat cu interes propunerea PIE privind organizarea unor întîlniri regulate pentru a analiza probleme regionale de interes comun, şi abordarea problemelor la nivel regional. Urmare a celor convenite, Şefii de misiuni urmau să exploreze propunerile de colaborare avansate de Şevarnadze, Kocharian, Aliev şi Federaţia Rusa, şi să informeze PIE asupra sugestiilor şi ideilor privind cooperarea regionala între misiuni.



Biroul din Erevan a informat PIE despre seminariile pe securitate organizate de acesta, şi despre intenţiile viitoare de a organiza astfel de întîlniri din perspectiva societăţii civile. Biroul de la Erevan a propus un proiect de armonizare a legislaţiei vămilor iar Misiunea din Georgia a prezentat deja succesul înregistrat în rezolvarea conflictului, prin înfiinţarea Asociaţiei Ziariştilor din Caucaz.

RP al PIE pentru Nagorno Karabah a expus disponibilitatea parţii azere de a aborda noi aspecte în dimensiunea umana, cooperarea regionala din perspectiva refugiaţilor şi persoanelor strămutate. Totuşi, s-a subliniat faptul că Federaţia Rusa a transferat armamentele ruseşti retrase din Georgia în Armenia, ceea ce reprezenta provocare pentru procesul de pace. Un proiect în domeniul administrării apelor putea fi un început în rezolvarea conflictului din Nagorno Karabah, a subliniat diplomatul.

Reprezentantul ODIHR a afirmat că ideea unui proiect de deminare poate fi de interes comun pentru tarile din zona şi poate genera interes economic.

Desigur, au existat şi voci dezaprobatoare, mai ales în ce priveşte optică asupra Caucazului de Nord. Referindu-se la Cecenia, ambasadorul Missong a precizat că Rusia nu este favorabilă abordării regionale introduse de România, întrucît nu doreşte o internaţionalizare a conflictului. Aceasta situaţie pune în dificultatea intenţia ferma a PIE de a readuce OSCE în Cecenia.61

Tot pe 23 ianuarie a avut loc la Bucureşti reuniunea troicii ministeriale a OSCE la care au participat membrii Troicii, Mircea Geoană, Jaime Gama şi Albert Rohan, şi preşedintele AP a OSCE Adrian Severin. În ceea ce priveşte abordarea situaţiei din Caucaz, Troică a decis:

- observarea atentă a situaţiei din Cecenia şi nevoia revenirii urgente a misiunii OSCE, pentru care autorităţile ruse sunt de acord aşteptându-se doar acordul părţii ruse pentru desemnarea ambasadorului Alexandru Cornea pentru postul de şef al acesteia ;

- intensificarea eforturilor în direcţia respectării angajamentelor asumate de Rusia privind retragerea trupelor sale din Georgia.

În aceste condiţii OSCE trebuia să urmărească şi să sprijine trimiterea « Misiunii de anchetă » privind situaţia refugiaţilor din Abhazia.

În privinţa conflictului din Nagorno Karabah, Troică a subliniat că apropiata admitere în tandem a Armeniei şi Azerbaidjanului în Consiliul Europei reprezentă o nouă posibilitate de a deschide noi perspective eforturilor de soluţionare paşnică a conflictului, anunţându-si sprijinul pentru aceasta.62

Următorul pas al PIE după acoperirea sarcinii transmiterii prioritarilor PIE către misiunile din teren şi stabilirea mijloacelor şi oportunităţilor de acţiune, a fost efectuarea de lobby mai întâi pe lângă UE şi apoi pe lângă ONU.

Pe 19 ianuarie Mircea Geoană s-a întîlnit cu Anna Linddh, ministrul de externe al Suediei, care deţinea Preşedinţia UE. Cei doi au stabilit să întărească mecanismele de cooperare în schimbul de informaţii pentru atingerea unei complementaritatea, compatibilitatea şi sinergii între cele două organizaţii, conform principiilor din Platforma de Securitate. Preşedinţia UE şi-a reafirmat sprijinul pentru Preşedinţia română a OSCE pentru îndeplinirea mandatului.

61 DOSCE/dimoperatia/General/Sefi/Mis-01/Raport.rtf62 Memorandum nr. C14/769, Preşedinţia OSCE 2001, Raportul reuniunii troicii ministeriale a OSCE, 24 ianuarie 2001, Bucureşti



Pe 30 şi 31 ianuarie a avut loc la Bruxelles un seminar OSCE/UE asupra bunei guvernări, care avea drept scop oferirea de material documentar pentru « Forumul Economic », mecanism ce intenţionează să contribuie la evoluţia economiilor în tranziţie din Europa, Caucaz şi Asia Centrala.63

Pe 29 ianuarie Mircea Geoană s-a aflat la New York, unde a oferit un speech în problema punctelor comune ale ONU şi OSCE. în acest sens, Mircea Geoană a propus:

- stabilirea unui mecanism eficient de schimb de informaţii asupra crizelor potenţiale şi a lecţiilor învăţate din misiunile comune;

- evaluare comună periodică asupra evoluţiilor în ariile de interes comun;- participarea celor două organizaţii la întîlnirile fiecăreia, pe subiecte de interes

comun;- colaborare în managementul crizelor civile; - eventual sprijin ONU pentru REACT;- cooperare în controlul armamentelor.64

Pe 27 februarie PIE începea o vizită de două zile în Armenia pe care a felicitat-o pentru recenta admitere în Consiliul Europei. PIE şi-a exprimat speranţa într-o rezolvare paşnică a conflictului din Nagorno Karabah, şi a reiterat sprijinul total al OSCE pentru procesul de pace, „în acest moment în care este nevoie de un optimism prudent” 65. Aceeaşi expresie a fost folosită de PIE şi în timpul vizitei la Baku, alături de acelaşi suport al OSCE, dar a subliniat că dialogul dintre cei doi preşedinţii este de importanţă critică iar sprijinul GM este complementar dialogului direct dintre cele două parţi. GM este partener în eforturile de pace iar un acord de durată nu poate fi obţinut decât dacă toate părţile arată flexibilitate.66

În ceea ce priveşte Georgia, Mircea Geoană, într-o luare de poziţie în privinţa organizării de alegeri locale în Abhazia pe 10 martie fără participarea celor respinşi cu forţa din regiune, a apreciat că violare a dreptului la vot ceea ce se întâmpla în Abhazia. PIE a calificat alegerile că nelegitime şi care pot submina procesul de pace.67

După două luni de la preluarea mandatului OSCE, preşedinţia română a considerat necesar să facă un raport de etapă. Astfel, conform evaluării, pentru Caucaz avem de a face cu:

- O etapă de contacte, imediat ulterioară discursului din 11 ianuarie, cu “big players” dar şi cu factori operaţionali în zonele de conflict. Astfel, la 21 februarie, cei trei co-preşedinţi ai GM au venit la Bucureşti pentru discuţii cu PIE – fiind vorba despre o premieră în acest sens. Apoi, în baza discuţiilor de la Moscova, s-a stabilit că un grup de lucru al CP sau chiar acesta, să înceapă un “proces de reflecţie” cu privire la rolul OSCE în arhitectura europeana de securitate, probabil că moneda de schimb pentru Rusia pentru acceptul reîntoarcerii misiunii OSCE în Cecenia.68 în privinţa conflictelor din Georgia,

63 Informaţii suplimentare la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=142064 Allocution de S.E. M. Mircea Geoana, Minister des affaires etrangeres de la Roumanie, President en exercice de l’OSCE séance privee auverte du Conseil de securite de Nations Unies, New York, le 29 janvier 200165 Vizita in Armenia la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=149866 Detalii despre vizita in Armenia la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=151267 Vizita in Georgia la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=153168 La întâlnirea lui Geoană cu ministrul Ivanov, s-a menţionat ca Rusia doreşte îmbunătăţirea activităţilor OSCE ca “factor cheie în stabilitatea strategica de pe glob”. Ivanov a apreciat preşedinţia româna şi a exprimat disponibilitatea de sprijin a eforturilor preşedinţiei române. La afirmaţia lui Geoană conform


http://www.osce.org/news/generate.php3?news_id=1415





Preşedinţia română a obţinut preluarea monitorizării negocierilor pentru o soluţie între părţile implicate, privind statutul Osetiei de sud.

- O etapă de acţiune, de realizare practică a acţiunilor convenite prin elaborarea unor concepte de acţiune pe baza regionala.

Astfel de aspecte practice le regăsim în turneul PIE în Caucaz. în Armenia, pe 27 februarie PIE si-a exprimat gratitudinea pentru sprijinul acordat Biroului din Erevan de către Guvernul Armeniei, şi a subliniat sprijinul total al OSCE pentru procesul de pace şi disponibilitatea de a oferi sprijin substanţial pentru reabilitare economică, reconstrucţie şi îmbunătăţire a situaţiei refugiaţilor şi cazurilor IDP prin expertiza şi asistenţa OSCE în găsirea de soluţii durabile. în Georgia, pe 28 februarie PIE a exprimat satisfacţia pentru evoluţiile pozitive în rezolvare conflictului din Osetia de sud şi a promis prelungirea mandatului de monitorizare a graniţei cu opt luni, subliniind şi nevoia de reforma în legislaţia alegerilor. În Azerbaidjan, pe 1-2 martie a reiterat sprijinul ferm pentru dialog între Armenia şi Azerbaidjan în conflictul din Nagorno Karabah.

Pe 2 aprilie, OSCE reuşeşte să îndeplinească un al doilea obiectiv al preşedinţiei române, primul fiind reîntoarcerea misiunii OSCE în Cecenia. Organizaţia lansează REACT, un program ce stabileşte noi standarde pentru recrutarea rapida şi deplasarea în operaţiunile de pe teren. Programul cuprinde trei componente:

- training preselecţie/pre-dispunere în teren;- set de standarde pe calificări definite;- website de recrutări.69

Este un important pas înainte şi o realizare a unuia dintre obiectivele majore enunţate de PIE, şi care putea da speranţe pentru o implicare activă a OCSE în teren.

Situaţia din Georgia devine însă şi mai tensionată, autorităţile din Osetia de sud organizând un referendum pe 8 aprilie pentru adoptarea constituţiei « Republicii Osetia de sud » în ciuda opoziţiei ferme OSCE asupra acestui lucru. PIE a caracterizat referendumul că « un act ilegal care nu poate ajuta eforturile de pace în această parte a OSCE ».70

Aprilie aduce un alt succes pentru preşedinţia română, şi anume reluarea negocierilor de pace asupra Nagorno Karabah, la întâlnirea celor doi preşedinţi, armean şi azer, pe 3 aprilie în Key West Florida. Cei doi preşedinţi au început dialogul direct în 1999 şi s-au întîlnit de mai multe ori în efortul de a aduce pacea în Caucazul de sud. 71

Cele mai recente erau cele din 26-27 ianuarie şi 4-5 martie la Paris, unde s-au întîlnit în doi sau cu preşedintele francez Jacques Chirac. Dialogul direct de la KWF este rezultatul muncii depuse de Chirac şi al sponsorizării OSCE.72

Pe 24 aprilie PIE se adresează AP a Consiliului Europei unde reiterează priorităţile preşedinţiei române. Trei grupe de prioritari comune pentru cele două organizaţii au fost identificate, dintre care două pentru Caucaz:

- drepturile omului şi minorităţi;- lupta împotriva crimei organizate transnaţionale, imigrării ilegale, corupţiei,

traficului cu fiinţe umane, droguri, arme.

căreia Organizaţia aşteaptă ca Rusia să îşi îndeplinească angajamentele de la Istanbul, Ivanov a subliniat ca toate Statele participante trebuie sa îndeplinească obligaţiile asumate prin Carta Securităţii Europene.69 Comunicat de presa la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=158970 Detalii despre vizita in Georgia la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=162371 Comunicat la www.osce.org/news/in_focus_karabach_in_focus_php.372 Comunicat la www.osce.org/news/in_focus_karabach_in_focus_php.4


http://www.osce.org/news/in_focus_karabach_in_focus_php.3

http://www.osce.org/news/in_focus_karabach_in_focus_php.3




Din punct de vedere operativ, ambele organizaţii au mecanisme de monitorizare a evoluţiilor dar cele ale OSCE au un caracter politic în timp ce mecanismele CE se refera la angajamentele juridice asumate de state.73 Cu această ocazie, PIE caracterizează negocierile de la KWF că fiind “doar un început al procesului şi nu sfârşitul, şi trebuie că toţi să ne jucam rolul în ajutorarea acestor două tari”.

Pe 25 aprilie, cu ocazia împlinirii a “Patru luni ale Preşedinţiei Române a OSCE”, PIE s-a adresat ambasadorilor OSCE la Bucureşti. în ceea ce priveşte Caucazul, raportul preciza că părţile n-au reuşit să găsească o soluţie la conflict şi tensiuni iar reîntoarcerea reprezentantei OSCE în Cecenia rămîne pe agendă. Un succes se remarcă în Georgia, unde au fost reluate eforturile de revigorare a negocierilor asupra Osetiei de sud.

Pe 24-26 aprilie a avut loc la Baku, « Întîlnirea Şefilor de Misiuni din Caucazul de sud » iar din partea PIE a participat o delegaţie condusa de RP adjunct, ambasador Marin Buhoară. Discuţiile s-au axat pe schimbările politice din zona, inclusiv asistenta instituţiilor OSCE pe probleme de securitate, drepturile omului. PIE a informat participanţii în legătură cu evoluţiile din conflictul georgian-sud osetin şi asupra rezultatelor întâlnirii Comisiei Comune de Control din 21-23 aprilie de la Vladikavkaz. Întîlnirea a fost împărţită pe trei sesiuni:

- principalele evoluţii politice;- dezvoltarea de proiecte regionale, abordări comune ale chestiunii refugiaţilor

şi persoanelor strămutate în Caucaz;- chestiuni administrative, financiare şi de personal.74

Discuţiile au evidenţiat:- implicarea crescîndă a prezenţelor OSCE în teren în eforturile de :

consolidare a democraţiei; îmbunătăţire a respectării drepturilor omului şi respectul legii; îmbunătăţire a cooperări economice cu zona exterioara; rezolvarea conflictelor existente şi prevenirea altora noi.

- necesitatea începerii implicării mai active în eforturile de reabilitare post-conflict în regiune, prin cooperarea indispensabila cu alte organizaţii internaţionale;

- necesitatea că reprezentantele să se informeze reciproc asupra modalităţilor de abordare a chestiunilor specifice;

- oportunitatea unei întîlniri a responsabililor cu drepturile omului din misiunile din zona cu unul din Balcani;

- ideea secondării de către de către CE cu cate un ofiţer pe drepturile omului în fiecare misiune OSCE din zona, care odată cu accederea Armeniei şi Azerbaidjanului în CE se confrunta cu o activitate de monitorizare a angajamentelor acestor state;

- importanta proiectelor regionale întrucît pot contribui indirect la eforturile de pace.75

Pe 20 iunie Troică ministerială s-a întrunit la Bucureşti. Miniştrii au salutat “succesul major” al reîntoarcerii reprezentantului OSCE în Cecenia, pe care PIE l-a

73 Address by Mr. Mircea Geoana, CIO of the OSCE and Minister for Foreign Affairs of Romînia, Second part of the 2001 Ordinary Session of the PACE, Strasbourg, 24 April 200174 SEC.GAL/76/01, 18 May 2001, Information on the regional Meeting of HoM’s Fields Presences în the Caucasus region, Baku, 25-26 April 200175 Comunicat la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=1823




prezentat pe 21 iunie şi Consiliului Permanent la Viena asumându-si totodată şi angajamentul “implementării sarcinilor asumate la Istanbul în ceea ce priveşte Georgia”, şi al menţinerii “concentrării în rezolvarea conflictului din Nagorno Karabah – prin – continuarea presării părţilor pentru un efort de încheiere a acestor probleme”.76

Acelaşi mesaj este transmis şi pe 6 iulie la şedinţa AP a OSCE de la Paris. în plus, PIE a semnalat neîndeplinirea în termenul de 1 iulie, a închiderii bazelor militare de la Vaziani şi Gudauta din Georgia, în timp ce poziţia acestei tari că bazele ramase, Batumi şi Akalkalaki să fie închise în trei ani, se confrunta cu o rezistenta din partea Rusiei. PIE spera totuşi că negocierile asupra Nagorno Karabah de la KWF să reprezinte un punct major în atingerea procesului de pace deşi nu existau semnale de avansare.77

Odată cu atacurile teroriste asupra SUA din 11 septembrie, OSCE prin PIE, adopta o poziţie ferma de condamnare a actelor de terorism, mai întâi pe 17 septembrie la o reuniune organizată de ODIHR. Discursul aminteşte Caucazul la capitolul “Libertate religioasa” unde Mircea Geoană face precizarea că în timpul vizitei din Caucaz a primit multe plângeri în ceea ce priveşte extremismul religios, care trebuie contracarat prin acţiuni de cooperare a părţilor.78

Pe 21 septembrie are loc şedinţa Consiliului Permanent al OSCE. Participanţii condamnă atacurile asupra SUA dar şi incidentele din mai multe state OSCE care au fost martorele unor campanii împotriva musulmanilor. CP a ţinut să precizeze că atacurile teroriste nu reflectă o ciocnire între religii sau culturi şi o ciocnire între valorile lumii civilizate şi fanaticii care nu au respect pentru existenta umana.79 Cu această ocazie Mircea Geoană a avansat intenţia concretă de a face o prezentare a activităţii Centrului SECI pentru combaterea crimei transfrontaliere, la reuniunea şefilor de misiuni OSCE de la Tbilisi, în ideea ca Centrul să includă o agenţie de informaţii asupra activităţilor direcţionate pentru combaterea terorismului. Centrul putea oferi pe aceasta linie, o cooperare avantajoasă, cu, şi pentru guvernele din Caucaz.80

Pe 12 octombrie o delegaţie de 18 membri condusă de Preşedintele CP al OSCE, ambasador Liviu Bota, a sosit la Tbilisi cu planul de a vizita Osetia de sud şi de a se întâlni cu liderii regiunii sau cu comandantul Forţei Comune de Menţinere a Păcii, pentru a asista la distrugerea unui eşalon de arme, activitate în care era implicată misiunea OSCE din Georgia.81

76 CIO.GAL/29/01, Address by H.E. Mircea Dan Geoană, MFA of Romania, CIO of the OSCE, Permanent Council, Vienna, 21 June 200177 Statement by Mr. Mircea Geoana, MFA of Romania, CIO of the OSCE,10th annual meeting of the OSCE PA, Paris, 6 July 200178 Opening address by H.E. Mr. Mircea Dan Geoana, MFA of Romania, CIO of the OSCE, Human Dimension Implementation meeting, Warsaw, 17 September 200179 Comunicat la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=200280 CIO.GAL/45/01 Speaking notes for OSCE PC by H.E. Mr. Mircea Dan Geoana, MFA of Romania, CIO of the OSCE, 21 September 200181 MC.GAL/2101/MC 09EW16, CIO Activity Report 2001




E. CONCLUZIILE ACTIVITĂŢII PREŞEDINTIEI ROMÂNIEI

Anul 2001 a fost unul caracterizat printr-un mediu de securitate schimbător, astfel că răspunsul organizaţiei la criza din Macedonia şi atacurile de la 11 septembrie au reprezentat priorităţi de moment. În plus, au apărut noi ameninţări la adresa membrilor OSCE: terorismul, crimă organizată, trafic de fiinţe umane şi droguri, corupţie. În privinţa combaterii terorismului, PIE a identificat şi expus CP al OSCE, trei direcţii de acţiune pentru OSCE:

- folosirea intenţiei politice şi solidarităţii în acţiuni comune, în baza unui Plan de Acţiune axat pe decizii active, de lupta împotriva terorismului;

- concentrarea atenţiei şi referinţa la cauzele originare că de exemplu cele economice, de izolare sociala, care pot fi un teritoriu fertil pentru ideologiile extremiste, şi lupta împotriva “zonelor gri” ale crimei organizate, inclusiv traficul cu persoane şi arme;

- activare că o punte între iniţiativele regionale pentru a stabili priorităţi comune.



PIE a vizitat aproape toate locaţiile tensionate şi s-a întîlnit cu reprezentanţii statelor membre. De-a lungul anului au avut loc:

- trei întîlniri ale Troicii ministeriale – 23 ianuarie, 20 iunie şi 2 decembrie ; - o întîlnire cu şefii de misiuni OSCE – 22-23 ianuarie ;- două întîlniri cu ambasadorii statelor membre – 25 aprilie şi 20 iulie.

În ceea ce priveşte acţiunile concrete, preşedinţia română a înregistrat următoarele succese:

În Georgia: a înregistrat o evoluţie pozitivă în Osetia de sud. La întâlnirea

grupului de experţi de la Bucureşti, părţile au decis să continue negocierile asupra modalităţilor şi propunerilor concrete în privinţa asistentei financiare pentru sprijinirea mecanismului de reglementare a conflictului. Acordul oferă o baza pentru asistenţa financiară internaţională şi pentru întîlnirile regulate ale Comisiei Comune de Control şi experţi. Rolul Misiunii a fost unul foarte mare deşi nu a fost implicata direct în negocieri ;

operaţiunile de monitorizare a frontierei au fost un succes clar, membrii OSCE luând în considerare extinderea activităţii de monitorizare şi în sectorul inguş al frontierei;

s-a reuşit îndeplinirea parţiala a prevederilor de la Istanbul prin evoluţiile pozitive înregistrate odată cu retragerea trupelor ruse din bazele de la Vaziani şi Gudauta.

În Nagorno Karabah: au fost încurajate întîlnirile între preşedinţii Aliev şi Kocharian; PIE s-a întîlnit de mai multe ori cu co-preşedinţii GM şi a

acordat sprijinul sau total pentru eforturile acestuia; instituţia Reprezentantului Personal şi Grupul la Nivel Înalt de

Planificare au fost de un real ajutor în aplicare măsurilor de creştere a încrederii.

În Cecenia: succesul major al organizaţiei este reîntoarcerea

reprezentantului OSCE; PIE a inaugurat centrul din Znamenskoe care s-a dovedit activ

imediat în chestiuni de ordin umanitar; şi a fost deschisă astfel, calea unei cooperări mai active cu Rusia.

Forma concretă a concluziilor eforturilor preşedinţiei române a luat-o organizarea “Celei de-a IX a şedinţe a Consiliului Ministerial” organizată la Bucureşti în data de 3 decembrie 2001. 82

Declaraţia Ministerială, actul final al acestui consiliu de la Bucureşti, s-a axat pe ameninţarea creata de atacurile teroriste de la 11 septembrie. Membrii celei mai largi

82 Document MC.GAL/2101/MC 09EW16, CIO Activity Report 2001CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 290


organizaţii de cooperare în securitate de pe glob, au condamnat toate actele de terorism indiferent de motivaţie, origine sau justificare. Este salutat efortul României de a întări rolul organizaţiei că forum de dialog politic în chestiunile legate de securitate şi cooperare în Europa, precum şi atacarea dimensiunii economice a aspectelor de cooperare.83 Urmare a poziţiei exprimate de unele state – dintre care şi Azerbaidjanul – prin care este condamnata nerespectarea tuturor angajamentelor asumate prin statutul de membru de către unele state participante OSCE (Azerbaidjanul a prezentat punctul de vedere chiar în răspunsul la scrisoarea de prezentare a noului PIE), Declaraţia reafirma « determinarea îndeplinirii în timp util a tuturor angajamentelor OSCE fără excepţie ».

Declaraţia este un pas înainte important pentru controlul politicii Rusiei faţă de Caucaz. Organizaţia isi reafirma importanta masurilor de creştere a încrederii mai ales în perspectiva intrării în vigoare a « Tratatului Open Skies » la 1 ianuarie 2002.84

Decizia numărul unu privitoare la combaterea terorismului, reprezintă angajamentul statelor OSCE de « a deveni parţi la toate cele 12 convenţii şi protocoale ONU legate de terorism ». în acest sens, membrii OSCE se angajează să contribuie la îndeplinirea obligaţiilor internaţionale cuprinse, inter alia, în Rezoluţia CS al ONU nr. 1373 din 2001 privind combaterea terorismului.85

În ceea ce priveşte Caucazul, participanţii isi “afirma angajamentul pentru sprijinirea independentei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei”, şi isi exprima aprecierea pentru eforturile PIE şi ale Misiunii din Georgia în realizarea “de paşi concreţi pentru reducerea cantităţii de arme uşoare din regiune precum şi a acordului asupra unui program pentru viitoarele întîlniri ale Comisie Comune de Control şi ale experţilor”. Participanţii au declarat că aşteaptă rezultate concrete în ceea ce priveşte “definirea statutului Osetiei de sud în statul georgian”. Este salutat acordul de încetare a focului de la Moscova din 14 mai 1994 precum şi eforturile ONU în Abhazia şi se exprima încrederea intr-un dialog de definire a statutului Abhaziei că entitate suverana în cadrul statului georgian.

În urma succesului operaţiunilor de monitorizare a frontierei dintre Georgia şi Cecenia, semnatarii adresează Consiliului Permanent sarcina examinării extinderii monitorizării şi la graniţa georgiano-incusă.

Semnalele pozitive înregistrate prin închiderea bazei ruseşti de la Vaziani şi retragerea echipamentelor din baza de la Gudauta, sunt speranţe pentru negocierile de închidere a ultimei baze amintite, şi pentru un acord de funcţionare a bazelor ramase în urma negocierilor ruso-georgiene. Întîlnirea Putin – Şevardnadze din 30 noiembrie 2001, concretizata în numirea unei comisii comune de investigare a cazurilor de bombardament în zonele frontaliere ale Georgiei, este salutata că un cadru de încredere bilaterala ce trebuie exploatat în viitor.

Eşecul ajungerii la un acord de pace în NAGORNO KARABAH în ciuda intensificării dialogului între parţi şi sprijinul activ al GM, este un motiv de îngrijorare pentru OSCE. De aceea membrii reiterează importanţa continuării dialogului pentru pace şi cere părţilor să ajungă la o soluţie a conflictului pe baza normelor şi principiilor internaţionale. în acest sens, eliberarea prizonierilor de război este văzuta că o măsura centrala pentru creşterea încrederii între parţi.86

83 Comunicat la www.osce.org/news/generate.php3?news_id=218984 Document MC.DOC/1/01 MC 09EW14, Bucharest Ministerial Declaration85 Document MC9DEC/1 MC 09EW25 Decision no.1, Combating terorrism.86 Document MC9 DEC/2 MC09EW24 Decision no.2, Statements by the Ministerial Council




Punctul culminant al sesiunii de la Bucureşti a fost adoptarea « Planului de acţiune pentru combaterea terorismului ». Scopul Planului este acela de a stabili un cadru pentru acţiuni cuprinzătoare OSCE, ce vor fi asumate de statele membre ale organizaţiei.87

F. ADUNAREA PARLAMENTARĂ A OSCE

Adunarea Parlamentară, creată în 1990 la summitul de la Paris, ocupă un loc unic în arhitectura OSCE. Sarcina primordială a Adunării este aceea de a sprijini întărirea şi consolidarea instituţiilor democratice în statele membre, să promoveze prevenirea şi rezolvarea conflictelor, să contribuie la dezvoltarea structurilor instituţionale OSCE.88

Preşedintele reales al Adunării în 2001 (prima data la cea de-a IX a reuniune anuala a AP OSCE din 2000), Adrian Severin, a participat regulat la şedinţele palierului politic al OSCE, inclusiv Troică Ministeriala şi Consiliul Ministerial OSCE. Acesta s-a adresat Consiliului Permanent în două rânduri.89

Adrian Severin, fost ministru de externe român, are şi experienţa de preşedinte al Comisiei Ad Hoc a AP pentru Belarus. în discursul prezentat la alegere, Adrian Severin a enunţat priorităţile sale:

- transformarea AP a OSCE în cea mai importanta sursa de viziune de securitate europeana;

- transformarea AP a OSCE în corpul primar de consultanta al OSCE.

87 Document MC9.DEC/1 MC09EW01, The Bucharest Plan of Action for Combatting Terorism.

88 Informaţii suplimentare despre organizaţie se găsesc pe site la http://www. osce .org/pa 89 Adrian Severin elected President of the OSCE Parliamentary Assembly, la http://www.osce.org/item/5166.html


http://www.osce.org/item/5166.html

http://www.osce.org/pa


Pe 21 ianuarie, preşedintele AP, Adrian Severin, a avut un dejun de lucru cu PIE Mircea Geoană, la care au participat Liviu Bota90, preşedintele Consiliului Permanent şi Ambasadorul Ene, Directorul Biroului României la OSCE, la care au fost abordate formele de cooperare şi coordonare între corpurile guvernamental şi parlamentar ale organizaţiei.

Pe 22 ianuarie 2001 Adrian Severin s-a adresat Şefilor de Misiuni OSCE la întâlnirea acestora de la Bucureşti, în calitatea lor de membri ai celei « mai importante părţi a OSCE ». S-a reiterat ideea că membrii parlamentului OSCE pot oferi o comunicare între guvernele locale şi parlamentele reprezentate, ajungându-se astfel la un sprijin mai mare pentru misiuni.

Pe 23 ianuarie, Adrian Severin a participat la întâlnirea Troicii de la Bucureşti, la care au mai luat parte Jaime Gama, Albert Rohan, Secretarul AP OSCE - Spencer Oliver şi Secretarul OSCE Jan Kubis. S-a remarcat coincidenta fericita că cele două corpuri OSCE să aibă o preşedinţie românească ceea ce va spori colaborarea dintre cele două instituţii. O astfel de forma de cooperare este cea a “Grupului Wisemen”, o iniţiativa a lui Adrian Severin prezentata intr-o scrisoare adresată lui Mircea Geoană şi prezentată de Secretarul General Adjunct al lui Adrian Severin, Penti Vaananen, la reuniunea Troicii din 20 iunie de la Bucureşti. Acest grup are că sarcina înaintarea de propuneri către PIE şi preşedintele AP a OSCE asupra obiectivelor, soluţiilor şi modalităţilor de reformare a OSCE pentru că organizaţia să devină mai eficientă.

Activitatea Comisiilor Ad Hoc a fost de o reala importanta. Astfel, pe 26-28 iunie Comisia Ad Hoc OSCE pentru Abhazia s-a deplasat în Georgia pentru a face prima evaluare a procesului de reglementare a conflictului. Seful Comisiei, Jerzi Osiatynski, a afirmat disponibilitatea AP a OSCE de a sprijini cooperarea în privinţa aranjamentelor constituţionale acceptabile pentru parţi, respectând integritatea Georgiei.

Între 21 şi 29 octombrie Adrian Severin, în calitate de reprezentant a peste 300 parlamentari din 55 tari membre OSCE, efectuează o vizita în cele trei tari din Caucazul de sud. Preşedintele AP OSCE s-a întîlnit cu cei trei preşedinţi de state, preşedinţii parlamentelor şi miniştrii de externe, partide de opoziţie, ONG-uri, grupări religioase. Adrian Severin a ţinut să precizeze în toate deplasările, că securitatea în Caucaz este parte integrala a securităţii şi stabilităţii în regiunea OSCE.91

În Azerbaidjan, preşedintele a vizitat două amplasamente pentru persoanele strămutate şi a atras atenţia asupra riscurilor posibilelor frustrări acumulate prin continuarea situaţiei acestor persoane. Adrian Severin a remarcat că în timp ce Guvernul şi opoziţia au un acord asupra chestiunilor legate de securitate – în principal integritatea teritoriala a tarii – păreri diferite sunt exprimate în legătura cu deficitul intern de democraţie. De asemenea, preşedintele a subliniat nevoia un “impuls politic intern în OSCE” care să depăşească crizele îngheţate de genul celei din Nagorno Karabah.92

90 O scurtă biografie pe site-ul Universităţii Montreal, Centrul de Studii si Cercetări Internaţionale, la http://www.operationspaix.net/BOTA-Liviu 91 OSCE PA President Severin to visit Azerbaijan, Georgia and Armenia, la http://www.osce.org/item/6328.html 92 OSCE Parliamentary Assembly President Severin visits Azerbaijan, la http://www.osce.org/item/6345.html




http://www.operationspaix.net/BOTA-Liviu


În Georgia, Adrian Severin a subliniat importanţa încetării operaţiunilor grupurilor armate ilegale din zona de conflict. O prioritate subliniată era găsirea unei soluţii rapide pentru persoanele strămutate.

În Armenia, Adrian Severin a fost informat în legătură cu evoluţiile pe linie constituţionala. Sistemul partidelor politice din Armenia a fost în centrul discuţiilor pentru reformare democratică în condiţiile pluralismului politic.93

În Nagorno Karabah, Adrian Severin a precizat că prezenţa sa nu înseamnă recunoaşterea sau negocierea statutului Nagorno Karabah ci doar intenţia de a asculta direct în teren opiniile oamenilor pentru a obţine o evaluare directă. Acesta a subliniat că pentru rezolvarea conflictului este nevoie de compromis iar pentru aplicare unei viitoare soluţii, populaţia trebuie să fie informată corect.

Urmare a turneului său sud-caucazian, la cea de-a VIII a reuniune a « Consiliului Ministerial OSCE de la Viena din 27 şi 28 noiembrie 2000 », în adresa sa, Preşedintele Adrian Severin a subliniat pericolul « standardelor duble » şi tentaţia unor state OSCE de a se erija în judecători sau magiştri. Preşedintele a mai atras atenţia că deşi în multe situaţii are un comportament de “purtător de standarde”, chestiuni ca lipsa de transparenţă şi contabilitate în procesul de luare a deciziilor îi subminează OSCE aproape toate eforturile. De aceea, a recomandat OSCE şi în special Consiliului Permanent să fie mai transparent şi a reamintit miniştrilor că AP a enunţat în repetate rânduri nevoia de deschidere, transparenţă în cadrul OSCE, inclusiv ajustarea procedurii de luare a deciziilor şi o deschidere mai largă a Consiliului Permanent către presa şi prin presa către public.

La cea de-a X a sesiune anuală din iulie de la Paris, AP s-a concentrat asupra “Securităţii europene şi prevenirii conflictelor: provocări pentru OSCE în secolul 21”. Declaraţia acoperă o gamă largă de chestiuni că de ex.:

- abolirea pedepsei cu moartea;- prevenirea torturii, abuzului, extorcării sau alte acte de acest gen;- combaterea corupţie şi criminalităţii internaţionale;- libertatea presei.AP a adoptat unanim o rezoluţie pentru întărirea transparentei în OSCE. Aceasta

prevede că “înainte de a lua o decizie majoră, Consiliul Ministerial trebuie să aibă în vedere opinia AP şi să explice cum a afectat aceasta rezultatul”. De asemenea, se afirmă că “atâta vreme cât OSCE respecta regula consensului, nu trebuie să fie posibilă participarea în secret la luarea deciziilor iar obiecţiile la o propunere trebuie făcute cunoscute oricărei parţi OSCE interesate, fie stat sau instituţie”.94

Din păcate, analizând in totalitate acţiunile României la nivelul ambelor foruri ale OSCE, trebuie să amintim lipsa de colaborare intre cei doi preşedinţi, lucru care s-a răsfrânt uneori asupra perspectivei unitare a organizaţiei asupra unor chestiuni de fond.

93 OSCE Parliamentary Assembly President Severin visits Armenia, la http://www.osce.org/item/6351.html

94 Comunicat la http://www. osce .org/pa CONFLICTELE SUD - CAUCAZIENE ŞI POZIŢIA OSCE SUB DUBLA PREŞEDINŢIE A ROMÂNIEI 294

http://www.osce.org/pa


Conflictele Sud-Caucaiene Si Pozitia OSCE Sub Dubla Presidintie a Romaniei

Documents

Transcript of Conflictele Sud-Caucaiene Si Pozitia OSCE Sub Dubla Presidintie a Romaniei