Conditia umana in literatura

Oamenii sunt acele fiinte ce cauta neintrerupt depasirea “conditiei umane”, depasirea limitelor impuse de societatea restrictiva in care isi duc traiul. Viata, pe intregul ei, dispusa in fata omului, reprezinta doar un sir de incercari de a afla tot si despre toate. Cutumele ce ne guverneaza trairile si simtirile, normele eticii si ale societatii fata de care nu ne-am putea afla telul, idealul spre care tindem, sunt in acelasi timp elementele ce opresc aflarea sufletului persoanei, facand din fiecare doar un alter ego al modelului socialmente educat.

Ceea ce mira la “conditia umana” reprezinta incercarea continua de a o depasi. Neajunsul acesteia in cotidian duce omul la o dorinta apriga de autodepasire, autoconstruire, autoeducare. “Conditia umana” nu poate fi depasita, fiind conditia omului de a trai si de a fi mai presus de orice alta fiinta vie, de a crea valori spirituale si capabil a umaniza realitatea in care isi duce existenta.

Omul are o existenta naturala, el fiind ceea ce se face. “Conditia” in care se afla este conditia pe care si-o creeaza in timp, o perioada insuficienta pentru a reusi sa descopere aceste fapte.

Cine sunt? Incotro ma indrept? Ce pot sa stiu? Ce imi este ingaduit sa sper? Ce trebuie sa fac? Ce este omul?

Intrebari la care doar timpul are un raspuns, ca o replica la “conditia umana” de a nu sti incotro se indreapta. Prin acesta, individul afla adevarul uitat in negura timpului: “Conditia umana” reprezinta intru totul constructul pe care fiecare individ il desavarseste asupra fiintei sale, un proces de umanizare pe care il traverseaza sau nu fiecare pe durata existentei sale.

Citate:

E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.

Fiecare om poartă forma întreagă a condiţiei umane.

BiografieGiacomo Leopardi (Recanati, 1798-Napoli, 1837) este reprezentantul cel mai autentic al romantismului italian și unul dintre cele mai remarcabile Europene. Lucrarea Sa se bazează pe influența puternică a clasicilor, dar, de asemenea, iese cu modernitatea ei literare în țara sa, o schimbare de estetică, în special cu poezii ale lui Canti (Cantece), dar și cu ei revulsiv cred. Timpuriu începe să învețe autori greci și latini, iubitul lor Antichi - dar în curând alte lecturi bibliotecă patern bogat, abilitățile lor și poliglot lor închise și viața de familie complexe în palat, a produs un amalgam din care rasada o nouă timp literar și tocmai într-un moment în istoria țării sale este zguduită de factori externi, cum ar fi Revoluția Franceză (de asemenea, decisivă mai devreme ca un alt poet Hölderlin) și mai ales de ocupare napoleoniene din Italia . continuare, din cauza valorilor și rezultatele muncii sale enorme în diferite genuri (poezie, teatru, ficțiune, eseu, jurnal, scrisori), personalitatea bogată de Leopardi, călătorie târziu și prietenii cu liberalii din timpul său, și-a exprimat o mare dorință de libertate care a umplut viața lui scurt, la un moment, cu descoperiri mari și contestatarii frustrante și drumuri filosofării lui, cu un nihilism, care ar exploda în sale eseuri, dialoguri și gândurile și experiențial, timpul ultimelor sale zile în Neapole . O personalitate literară ca Giacomo Leopardi, egalat numai în panorama literatura italiană, marii maestri care l-au influentat (Dante, Petrarca) și poeți alte state europene, contemporanii săi (Novalis, Hölderlin, Keats ,

Shelley), care l-au însoțit pe sarcina descurajanta de a aduce noi cuvinte timp o literatură nouă, o lumină nouă și cunoștințe, cu versurile ei, o mai clară și se simt excitat. 

Poet și prozator italian. Abordează o lirică în care străbat ca motive centrale : meditația filozofică pe tema efemerității vieții și-a iubirii, imposibilitatea atingerii fericirii, conștiința durerii cosmice și a neantului.

Scrie Cântece și mici opere morale, dialoguri și eseuri, în proză.

Traduce din poeți consacrați ai antichității eline și latine.

Poezia lui, ca și a celorlalți mari romantici, respiră o generoasă dragoste de oameni.

CÂNTECE  (Canti)

1831 - 1835

În Către Italia, poetul realizează o odă spre slava patriotismului și a libertății:

Cuprins

1.Definitie despre conditia umana

2.Citate3.Personalitati : 4.Ernest Hemingway5.Opera:Batrinul si Marea 6.Giacomo Leopardi

Batrinul si Marea de Ernest Hemingway

Ernest Hemingway este un faimos nuvelist american, realizator de po vestiri care impresioneaza cititorul prin impactul emotional si imaginativ asupra acestuia.Povestea “Batranul si marea” este inspirata din viata unui pescar trecut de tinerete pe nume Santiago care duce o framantare interioara.Batranul si marea de Ernest Hemingway

Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.

Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct in subiect:

“Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci si patru de zile fără să-i cadă vreun pește. In primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când s-a împlinit sorocul acesta și pește tot n-au prins părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate, bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la porunca lor, băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.”

In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undița bătrânului un marlin, un pe ș te spadă  uriaș. Două zile si două nopți durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord si Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată împotrivirea disperată a batranului, care revine la tarm epuizat si reprezintă in realitate o adevarată parabolă a condiției umane invincibilitații

asta am fost facut.”aducand cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă

Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surdă (ca atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreția înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice, dincolo de satisfacerea necesitaților materiale, dorința omului de a-și afirma propria valoare, ca justificare a existenței.

E o carte de Hemingway pe care am terminat-o de citit zilele astea. E o sursă de inspiraţie pentru cei care încă nu sunt convinşi că poţi munci enorm pentru o cauză şi că, în ciuda efortului şi pasiunii depuse, poţi eşua 

E un fragment din viaţa unui pescar bătrân care de 84 de zile nu mai prinsese nici un peşte. Pleacă în larg în a 85-a zi pentru a prinde ceva. Prinde un peşte mare, cel mai mare prins vreodată şi după 3 zile de anduranţă reuşeşte să-l doboare. Pentru că peştele e mai mare decât barca, îl ancorează de ea şi încearcă să ajungă la ţărm. Rechinii însă îl atacă şi, în mai multe rânduri, smulg părţi din pradă.

E o carte de Hemingway pe care am terminat-o de citit zilele astea. E o sursă de inspiraţie pentru cei care încă nu sunt convinşi că poţi munci enorm pentru o cauză şi că, în ciuda efortului şi pasiunii depuse, poţi eşua 

E un fragment din viaţa unui pescar bătrân care de 84 de zile nu mai prinsese nici un peşte. Pleacă în larg în a 85-a zi pentru a prinde ceva. Prinde un peşte mare, cel mai mare prins vreodată şi după 3 zile de anduranţă reuşeşte să-l doboare.