DOCUMENTE STRATEGICE

CONȚINUTUL PRIMEI PĂRȚI:

MODELUL INTEGRAT IDENTITAREREGIUNEA TRANSFRONTALIERĂ BULGARO-ROMÂNĂ

Apostol, C. Introducere 1

Kornazheva, М. Raison d’être și metodologia proiectului de cercetare Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study 2

Mitruţ , C. Aspecte statistice ale metodologiei cercetării 22

Popescu, C. Argumente obiective privind punctele forte ale regiunii transfrontaliere romano-bulgare

29

Petkov, A. Argumente subiective punctelor forte regiunii transfrontaliere romano-bulgare

39

Tudorel, A. Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva reprezentanţilor administraţiei publice din partea română

49

Кarapchanski, S.

Т. Тodorov

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva reprezentanţilor administraţiei publice din partea bulgara

58

Herţeliu, C. Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva agenților economici români

64

Kosuliev, A.,

Т. Тodorov

Potenţial pentru o Identitate Integrată a Regiunii Transfrontaliere Româno-bulgare, din perspectiva agenților economici bulgari

71

Ileanu, B. Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva locuitorilor români

80

Popova, J.

Т. Тodorov

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva locuitorilor bulgari

88

Introducere1

Prof. dr. Constantin Apostol

A scrie un cuvânt-înainte pentru documentele strategice ale Cărții Verzi privind politica promovare a

identității transfrontaliere româno-bulgare este atât un privilegiu, cât și o provocare. Documentele strategice

reprezintă rezultate ale cercetării realizate prin proiectul BRAINS (Bulgarian-Romanian Area Identities – a

Neighborhood Study - Studiu privind identitatea zonei de vecinătate româno-bulgare, www.robulna.eu),

desfășurat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, componentă a

obiectivului de cooperare teritorială al politicii de coeziune a Uniunii Europene. Proiectul a fost implementat

de o echipă academică formată în cadrul BRIE (Bulgarian-Romanian Interuniversity Europe Center,

www.brie.uni-ruse.bg, www.brie.ase.ro), o structură de cooperare transfrontalieră în domeniul cercetării și

învățământului superior, înființată în 2002 de către Academia de Studii Economice din București (România),

Universitatea din Ruse (Bulgaria), Conferința Rectorilor din Germania și universități germane.

Proiectul BRAINS a fost conceput în deplină aliniere cu strategia Programului de Cooperare

Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, care urmărește dezvoltarea unor rețele comune de cooperare

între entități interesate din ambele țări, în vederea întăririi identității regionale a zonei transfrontaliere. La

inițierea propunerii de proiect, echipa noastră a identificat un deficit important referitor la identitatea

teritorială unitară a zonei transfrontaliere româno-bulgare.

Am abordat această problematică din două motive. În primul rând, datorită implicațiilor sale pe plan

european: în UE 25 cooperarea transfrontalieră este înlocuită treptat de integrare, o viziune unitară a asupra

teritoriului și guvernare comună, dar în UE 27 regiunea româno-bulgară prezintă un decalaj, o dificultate în

atingerea obiectivelor de cooperare teritorială europeană. În al doilea rând, Programul de Cooperare

Transfrontalieră România-Bulgaria se află la primul ciclu de implementare și necesită un larg consens

regional privind identitatea și imaginea regiunii, ca premisă a dezvoltării durabile a acesteia. BRAINS oferă

un vehicul pentru un astfel de consens, și anume fundamentarea argumentelor epistemologice pentru

ansamblul zonei transfrontaliere. Proiectul studiază probele obiective și percepțiile subiective ale locuitorilor

despre regiune și despre vecinii de peste graniță. Sunt tratate teme precum: „ce ar trebui să cunoască

locuitorii și alte persoane despre zona de vecinătate și atuurile sale unice, pentru a fi motivați să se identifice

cu aceasta ?”. Pentru a formula un răspuns, am investigat „mințile” (brains) a peste 4000 de persoane din

zona transfrontalieră, am colectat, produs și diseminat cunoștințe pentru promovarea profilului specific al

regiunii româno-bulgare.

Punctele comune de trecere a frontierei dintre cele două țări sunt primele semne ale dizolvării și re-

trasării granițelor, la care am asistat începând cu 2007. Demarcațiile naționale tind să scadă în importanță, o

nouă entitate teritorială trans-națională începând să capete contur. Acesta este un proces complex de

transformare a oamenilor și a spațiului. Ne exprimăm speranța că proiectul BRAINS și rezultatele sale, care

sunt prezentate în acest volum trilingv, vor adăuga valoare și vor contribui la acest proces. Suntem optimiști,

deoarece rezultatele cercetării noastre oferă dovezi ale existenței potențialului de construire a identității

comune a zonei transfrontaliere. Prin această Carte Verde dorim să invităm factorii de decizie și pe toți cei

interesați să înceapă să conlucreze la conturarea acestei identități unitare.

2

Raison d’être și metodologia proiectului de cercetare

Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study

Assoc. Prof. Mimi Kornazheva, PhD

1. Actualitatea problemei

Interesul faţa de identitatea ca un subiect al cercetării în cadrul proiectului este generat atât

de interdisciplinaritatea subiectului, cât şi de actualitatea sa exclusivă1, şi anume:

După Războiul Rece și prăbușirea sistemului bipolar internațional, a devenit clar

faptul că monopolul identităţii naționale poate fi depășit. Noul val al globalizării, catalizat şi

se buumul tehnologiilor, de informare și de comunicare, prin care fiecare colț al lumii a devenit

disponibil, a dezlănțuit aspirațiile pentru o pluralitate de identități, care au început lupta pentru

poziționare, în contextul de concurență generală. Și indivizi, şi comunități și organizații din

toate mărimile și tipurile au văzut lumea eliberată de linia de demarcație politică și a început să

deschide noi piețe pentru loialitate2, în care "cel național" începe să pare mai mult ca un

obstacol decât un gaj pentru succes3. În vocabularul științelor politice au început să intre

termeni, cum ar fi formațiuni post-suverane și post-naționale. Statul național pe plan extern

devine dominata de centripetă in contextul unui proces care accelerează regruparea si noua

îmbinare a statelor si care este definit ca regionalizare. Pe plan intern, statul naţional a

experimentat efectele forțelor centrifuge în jos și lateral - pretenţii pentru transferul de

competențe de management la districte, municipii, provincii și alte similare, în funcție de

structura sa constituțională, precum și la structura societății civile.

În Europa integrată tot mai clar se distinge problema nerezolvată a identității. Deși

relațiile inter-europene ai elitelor politice după sfârșitul celui de al doilea război mondial, în

1 Vezi European commission 2009 (2010). New Societal Challenges for the European Union New Challenges for Social Sciences and the Humanities Thinking across Boundaries Modernising European Research, Luxembourg: Publications Office of the European Union. Acest document subliniază cele 9 priorităţi ale științelor socioeconomice și umaniste din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru al UE. Una dintre acestea este legată de necesitatea de a examina compatibilitatea diversității de identități în Europa.

2 Price, M. E. (1994) The Market for Loyalties: Electronic Media and Global Competition for Allegiances. In: Yale Law Journal 104 (3): 667-705

3 Vezi Kornazheva. M. Limbă și identitate. Încercarea pentru analiza diacronică, în context european. În: Lucrări științifice a Universitatăţii din Ruse, volum 48, seria 5.2. Studii Europene, Ruse, 2009, pp. 7-18 , unde această teză este dezvoltat mai în detaliu.

3

contextul unui cadru instituționalizat comunitar supranațional au consolidat principiul de

securitate4 prin colaborare ca un construct nou al identităţii europene, deși   s-a demonstrat

succesul acestei formule, există o tendință spre o identificare mai slabă a cetățenilor din Europa,

cu proiectul European de integrare. Rata de participare la alegerile directe pentru Parlamentul

European este în jos, iar referendumurile privind ratificarea Tratatelor privind Uniunea

Europeană ascund riscuri: votul negativ al danezilor pentru Tratatului de la Maastricht, "nu" al

francezilor și olandezilor pentru Tratatului Constituțional și scepticismul irlandez cu privire la

Tratatul de la Lisabona. Aceste indicații alarmante a căror geneză teoreticienii integrării găsesc

în așa-numitul "Deficit democratic”5, a condus la un efort concertat din partea instituțiilor

europene6, inclusiv la schimbări în structura Uniunii Europene, prin intermediul reformelor

prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Acestea sunt concepute pentru a sprijini procesul complex

și lent de construire a unei identități europene. Pentru că identitatea europeană este un

constituent major al loialității politice și, respectiv - esențială pentru consolidarea sistemului

politic al Uniunii Europene. Autoidentificarea noastră ca europeni, înseamnă existența unui

demos european, și, prin urmare, o euro-demo-crație funcțională7. Construirea unei identități

europene este crucială şi pentru percepția Uniunii Europene pe arena mondială. Deoarece

relațiile internaționale sunt efectuate de către participanţi, care răspund la factori care gravitează

in jurul identității8. Identitatea recunoscută, construită în vedere de valori, norme și interesele, a

catalizat aşteptările pentru comportamentul politic previzibil a celorlalți "actori" de pe arena

internațională. Cu Tratatul de la Lisabona din anul 2009 Uniunea Europeană și-a stabilit

obiectivul de a consolida poziția sa de lider în lume. Realizarea acestuia este asociată cu o

recunoaștere mai categorică a UE ca "putere civilă" ca o "putere moale”9, ca un apărător

4 Conceptul securitate este folosit în sensul cel mai larg, adică ca libertatea de pericol și libertatea de a profita de oportunități.

5 Problema legitimității a instituțiilor europene, deoarece deputații în Parlamentul European sunt aleși direct de către cetățenii europeni vezi.: Featherston, K. Jean Monnet and the ‘Democratic Deficit’ in the European Union. In: Journal of Common Market Studies, vol. 32, No. 2, June 1994, рр. 149-170

6 Uniunea Europeană investește în sprijinul identității europene. Pentru perioada 2007-2013 cu 215 mil. de euro a fost finanţat programul Europa pentru cetăţeni, prin care sun promovate activităţi pentru o societate civilă activă în Europa. Începând cu anul 2006 au fost alocate 2,4 miliarde finanțarea politicii de comunicare menite să aducă UE mai aproape de inimile și mințile cetățenilor europeni.  În Cartea albă a politicii europene de comunicare a fost constatată lipsă de dialog a Instituțiilor europene cu cetățenii şi a fost propus așa-numitul plan D: Democrație, Dialog și Dezbatere. Participanții cheie pentru implementarea acestuia nu sunt numai instituțiile, dar, de asemenea, guvernele naționale, autoritățile locale și regionale, societatea civilă. Un pas esențial în eforturile de a atrage loialitatea cetățenilor față de proiectul european sunt şi reformele în funcționarea instituțiilor europene, realizate de Tratatul de la Lisabona. Se prevede dreptul de inițiativă a cetățenilor europeni de a schimba politicile europene sau să introducă noi politici printr-un referendum, la participarea unui milion de cetățeni din diferite state membre din aproape 500 de milioane de locuitori a Uniunii.

7 Fuchs, D. (2003) Das Demokratiedefizit der EU und die politische Integration Europas, in: Brettschneider et al. (eds.), Europaeische integration in der oeffentlichen Meinung, Opladen: Leske+Budrich

8 Katzenstein, P. The Culture of National Security: Norms and Identity in World Politics, Columbia Univ Pr, 1996, рр. 2 – 22

9 Termenul "soft power" a fost inventat de teoreticianul și practicianul american al relațiilor internaționale Joseph Nye Jr. și clarificat în cartea sa "Soft power: un mijloc de succes în politica mondială" ” (Soft Power: The Means To Success In World Politics).El definește soft power ca "abilitatea de a dobândi ceea ce doreşti mai degrabă prin atracție, decât prin cumpărare sau

4

consistent al principiului "securitate prin cooperare", nu numai în afacerile interne, dar și în cele

externe.

Problema identității joacă un rol important în contextul entităților teritoriale europene

care nu sunt state. Pentru acestea, de asemenea, este utilizat pe scară largă termenul de

"regiune", al cărui sens coincide cu "non-stat". Identitatea Regiunilor Europene, înțelese în

sensul susmenţionat, se bazează în primul rând pe diviziuni administrative în statele membre

respective ale UE. Acest tip de regiuni sunt cunoscute ca regiuni de cooperare regională. Un

alt tip de identitate se bazează pe patrimoniul cultural comun, a consecințelor războirilor și

frontiere redesenate sau pe mediu specific fizico-geografic și economic. Aceste regiuni includ

periferii naționale și depăşesc banda politică a statelor naționale. Acestea sunt definite ca

regiuni de cooperare transfrontalieră. Regiunile mai mari, care de asemenea depășesc

frontierele politice, dar care acoperă părți ale teritoriului mai multor state naționale, cum ar fi de

exemplu Regiunea Dunăreană sau regiunea Baltică, sunt cunoscute ca regiuni de cooperare

transnațională. Pentru ultimele două regiuni procesele de construire a identităţii sunt însoțite

de o provocare deosebită - depăşirea prejudecăților și stereotipurilor negative, despre vecinul

peste graniță10 în Europa și construirea încrederii. Expertul Francez Michelle Bassand11 a

remarcat importanța deosebită a identității regionale. Potrivit lui, cu atât mai mut este împărțită

identitatea regională, cu atât mai mare este gândirea liberă și deschiderea față de zonele care

sunt mai mari de regiune.. O regiune este atât mai dinamică și mai de succes în relațiile sale

cu alte regiuni din Europa și din întreaga lume, cu cât este mai vitală identitatea sa

proprie. Dacă o regiune poate oferi un consens între elementele sale constitutive - politicieni,

intelectuali, industriași, bancheri, mass-media, etc. - aceasta va fi capabilă să adune suficientă

influență şi să fie prezentă în mod efectiv, nu numai pe scena europeană. Regiunile au avantajul

de a fi relativ formațiuni noi și mai puțin împovărate cu responsabilități și birocrația de

guvernele locale sau naționale. De fapt, acest proces modern poate fi definit ca renaștere a

regiunilor și orașelor din Europa. Deoarece mai mult de cinci secole, Europa a fost dominată de

orașe-state și mai puțin de două secole - de state-națiune. În scrisoarea sa deschisă destinata

europenilor12 Denis de Rougemont, un filosof elvețian influent care a promovat ideea unei

Europe a regiunilor, a prezis această renaștere. Potrivit lui, în Europa de mâine, regiunile se vor

forma, organiza și promova foarte repede. Acestea vor fi tineri și flexibile, pline de vitalitate și

deschidere către lume, vor avea tendinţa de a se grupa în funcție de preferințele lor și

oportunități pentru complementaritatea reciprocă și în conformitate cu noile realități pe care le

constrângere

10 Association of European Border Regions (eds.) (2008) Cooperation between European Border Regions, Nomos: Baden-Baden

11 Bassand, M. (1993) Culture and Regions of Europe. Council of Europe Press. Strasbourg 12 De Rougemont, D. (1970) Lettre ouverte aux Européens. A. Michel. Paris, 1970

5

creează. Anume în această direcție - de a sprijini diversitatea regională, s-a stabilit şi politica UE

de dezvoltare a regiunilor europene13 cu asigurare financiară supranațională, prin instrumente

adecvate bugetare. În cadrul acestei politici Suntem martorii creșterii concurenței între identități

regionale. Acestea sunt direcţionate spre transformarea de la teritorii ignorate și neglijate în

centre europene revitalizate care ating un nivel ridicat de securitate politică, socio-economică și

culturală14.

Având în vedere cele de mai sus provocare cea mai interesantă a proiectului BRAINS

este "testarea" problemei identității pe teritoriul şi în rândul cetățenilor din regiunea

transfrontalieră. Această regiune este constituită cu privire al celui de al treilea obiectiv al

politicii regionale / de coeziune a Uniunii Europene15, relevante pentru dezvoltarea cooperării

regionale. Frontierele acestei regiuni sunt separate de frontiera politică între cele două țări și

corespund la nord și la sud cu frontierele celor 7 judeţe române și celor 9 districte bulgare pe

malul râului Dunăre. După cum este cunoscut după aderarea Bulgariei și România la Uniunea

Europeana, frontiera între ei a devenit internă, iar după includerea în spațiul Schengen toate

barierele fizice și de altă natură pentru circulaţie liberă a persoanelor și a mărfurilor ar trebui să

fie eliminate. Cu alte cuvinte, perspectiva este pentru spațiul comun, în care cetățenii bulgari și

români vor găsi un limbaj comun (în sensul propriu și figurat al acestui concept) ca să trăiască,

muncească, să se educă, să se vindece, să petrece vacanțele, să întemeieze familii, să folosească

infrastructură comună, să se asocieze pentru afacere sau în grupuri de interese, etc. Pentru a

realiza această perspectivă, este necesară explorarea vecinilor și terenurilor vecine și

redefinirea conceptului de "frontieră" de la nașterea statului-națiune. Dacă în secolul 19,

Europa crede că granițele sunt inclusive și exclusive, adică subliniază anume auto-semănarea cu

"cei de-al săi" şi explica auto-diferențierea de "ceilalţi", în cea de a două jumătate a secolului

20, formarea post-națională Uniunea Europeană problematizează această noțiune. Regiunile

frontaliere deja sunt văzute ca o zonă a comunităților umane, unde percepțiile pentru "cei de-ai

13 Această politică, cunoscută ca politică regională și de coeziune a UE se bazează pe presupunerea, că este necesară realocarea resurselor de la regiuni mai-bogaţi către cei mai săraci, pentru a depăși dezechilibrele socio-economice. Aceasta a apărut încă cu Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene din anul 1957, unde este vizată necesitatea pentru o dezvoltare armonioasă a activităților economice și sprijinirea regiunilor mai sărace. După ce Regatul Unit a aderat la Comunitățile Europene în 1975 a intrat în vigoare primul regulament, care a pus baza instrumentului bugetar Fondului European de Dezvoltare Regională. Cu ratificarea Actul Unic European (1986), această politică a primit un impuls puternic şi din 1988 până în prezent UE a investit aproximativ 480 miliarde de euro în regiunile mai puțin dezvoltate. Înainte de extinderea spre est, beneficiarii principali sunt Grecia (42,6%), Portugalia (35,2%), Irlanda (26,7%), provinciile est-germane (18,9%), Italia (sudul Italiei numit Mezzogiorno - 17,4%) și Spania.  După cele două valuri de extindere recentă a Uniunii Europene, în 2004/2007, principalii beneficiari sunt regiunile din Europa Centrală și de Est.14 Вж. Schaefer, G. (ed.-in-chief) (2008) Regions of the European Union. A Statistical Portrait – 2009 edition, Luxembourg: Office for Official Publications of the European communities

15 Obiectivul global al politicii regionale actuale ale UE este prosperitatea economică și coeziunea socială în întregul teritoriu

UE - 27 de state membre, 271 de regiuni. Pentru perioada bugetară 2007-2013 sunt relevante trei obiective specifice:

Convergență; Competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă; Cooperarea teritorială europeană (cooperarea interregională, transnațională și transfrontalieră). Scopul final este asociat cu găsirea de răspunsuri la următoarele întrebări: Cum să capitalizăm punctele forte ale teritoriului?; Cum să abordăm concentrația?; Cum este mai bine să legăm teritoriile?; Cum să dezvoltăm cooperarea?

6

săi" și "ceilalți" au început să piardă reliefă de identificare. Aici tranziția de la un sistem la altul

și medierea între culturi devin un mod de viață, iar viața pe frontieră - factor determinant al

identității specifice cross - borderer. Aceasta este produsul depărtării de centrele naționale și se

bazează pe apropierea naturală cu "alteritatea", ca parte a activităţii de zi cu zi, de la o formulare

de zi cu zi de rutină și aplicare a obiectivelor și satisfacerea nevoilor individuale și comunitare.

De exemplu, în prima euroregiune - EURegio, formată în anul 1958, această identitate este atât

de dezvoltată încât este explicată prin adunare generală (ca parlament local transfrontalier), în

care sunt reprezentaţi cetățenii celor 130 de municipalități germane și olandeze.

2. Justificarea necesității de cercetare

Întrebarea esențială a cercetării, la care trebuie să primim un răspuns în cadrul

proiectului BRAINS, este dacă există un potențial pentru identitate integrată între diferite

grupuri sociale în regiunea transfrontalieră bulgaro-română16, după ce teritoriul acestei în

practică deja este acceptat și utilizat ca comun de cetăţenii care-o locuiesc.

De ce trebuie să răspundem la această întrebare?

În primul rând, deoarece dezvoltarea identității în rândul cetățenilor din regiune este o

necesitate. Problema identității este legată de securitatea în cel mai larg sens al conceptului,

siguranţa17 unei realităţi sociale concrete este un mediu favorabil pentru supraviețuirea

fizică și spirituală și dezvoltarea tipurilor sociale ale acestei 18 (individ, grup mic,

comunitate mai mere). Realizarea unui astfel de mediu favorabil în regiunea transfrontalieră

bulgaro-română este scopul schimbării, care urmează să fie făcută în cadrul programului

Uniunii europene pentru cooperare transfrontalieră.

În acest context, sunt două relații importante:

Atunci când un anumit tip social, identifică dreptul său la asimilare cu alte

tipuri sociale, dreptul său de interacţiune cu alte tipuri sociale, dreptul său de o

activitate şi viaţă comună cu alte tipuri sociale, atunci acest tip social percepe

realitatea socială ca un mediu sigur;

Atunci când un anumit tip social identifică dreptul său de a se distinge de la

alţi tipuri sociale, dreptul său la o activitate şi viaţă unică, dreptul său să

16 Folosim termenul regiune transfrontalieră, deoarece acesta este deja stabilit şi conţine ideea de o frontieră depăşită.

Termenele regiune de frontieră sau regiune frontalieră conțin conotație de importanța frontierei și, prin urmare, nu sunt relevante.

17 Vezi Kornazheva,M. Politica lingvistică – factor de siguranţa in cooperarea transfrontalieră europeană . Disertație pentru acordarea gradului educațional și științific „doctor”, apărată în faţa unui consiliu ştiinţific specializat de relaţii internaţionale în specialitate ştiinţifică 05.02.24 Organizarea și gestionarea în afara sferei producției materiale. Sofia, 2010, p. 46

18 Traducerea termenului social kinds, care foloseşte Alexander Wendt în cartea sa Social Theory of International Politics.7

acţioneze singur, atunci acest tip social percepe realitatea socială ca un mediu

sigur.

Aceste relaţii sunt complet relevante pentru proiectul de cercetare BRAINS. Ne vom

opri pe scurt la nevoia de asimilare și diferențiere ca o condiție prealabilă pentru punerea în

aplicare a schimbărilor benefice în regiunea transfrontalieră.

Asimilarea cu alte tipuri sociale se efectuează în situaţii de relații de colaborare sau

creează relații de solidaritate19. Când spunem: „Şi eu sunt ca tine”, „Şi eu cred ca tine”, „Şi eu aş

face ca tine”, noi exprimăm încredere, noi arătăm disponibilitatea pentru unitate de cuvinte şi

fapte, de comportamente concertate și acțiuni comune. Anume încrederea este interconexiunea

în procesele de colaborare. După cum s-a făcut deja clar mai sus din actualitatea problemei, una

dintre cele mai mari provocări ale cooperării transfrontaliere este construirea încrederii. Aici nu

este vorbă doar de faptul bulgarii şi românii să formeze grupuri „noi”, să identifice valori

comune, adevăruri comune, interese comune, obiective comune, să efectueze activități comune.

Este vorbă despre faptul că aceste grupuri să dezvolte parteneriate durabile, ca să ofere aşa

necesarul pentru regiunea transfrontalieră capital social, care reprezintă o calitate de viaţă şi

muncă îmbunătăţită (resurse şi beneficii acumulate) care rezultă din participarea în reţele

comunitare/sociale, a căror conectivitate se bazează pe încredere20. Anume în aceste

parteneriate durabile este înrădăcinat potențialul de o dezvoltare durabilă a acestei regiuni.

Aceste parteneriate sunt cei mai de încredere în programele de cooperare transfrontalieră ale

UE. Dar nu numai. Acestea stau la bază unei cooperări, care este posibilă şi în afara

stimulentului financiar al UE. Deoarece astfel de parteneriate devin durabile atunci când sunt în

măsură să furnizeze resurse pentru propria dezvoltare.

Pe de altă parte, în afara de asimilarea cu cei dintr-o naţiune diferită, trebuie să se facă o

diferenţiere fără conflicte de grupurile naţionale. Este necesar să se dezvăluie în mod clar

efectul sinergic de la co-existența a identității naționale și a identităţii transnaționale. Expunerea

identităţii transfrontaliere ca identitate care are valoare adăugată proprie , înseamnă valoare

adăugată suplimentară şi pentru identitatea națională. Identitatea, în acest context, este direct

legată de brandul, de marca regiunii. Dezvoltarea identități transfrontaliere conduce la

cristalizarea elementelor brandului regiunii transfrontaliere, la extragerea celor mai distinctive

caracteristici ale regiunii transfrontaliere şi la promovarea lor.   Această promovare depinde într-

o mare măsură de cetățenii înșiși și auto-identificarea lor cu aceste caracteristici cele mai

remarcabile. Brandul ca nume și simbol vizualizat al regiunii oferă vizibilitate și vinde. Cu ce

regiunea noastră transfrontalieră este mai diferită? Care sunt "comorile" noastre comune, cu care

19 Kornazheva, op.cit., pp.196-197.

20 Ibid. , с.868

putem atrage atenția potențialilor agenți politice, economice și culturale din Europa și restul

lumii? Ce putem oferi potențialilor investitori sau clienţilor din lumea exterioară, respectând

principiul fundamental al dezvoltării durabile a regiunii? Dezvăluirea atractivităţii unice a

regiunii transfrontaliere pentru o varietate de agenţi înseamnă o atractivitate mai mare pentru

ambele branduri naționale. Astfel ambele state naţionale dobândesc un potențial suplimentar de

a atrage resurse în părți din teritoriul său, care erau deja destul de marginalizate. Pentru cele

două state naționale este mai avantajos să ofere posibilitatea regiunii transfrontaliere să aibă

grija de dezvoltarea sa, prin auto-asigurare de resurse, decât acestea singuri să redirecţioneze din

resursele sale puţine. Astfel, distincția adaugă și nu ia valoare. 

Prin urmare, răspunsul la întrebarea de cercetare de mai sus este necesar pentru a

confirma sau contesta ipoteza, că anume în teritoriile cu frontieră politică depășită, apar

primele indicii ale unei identități specifice, care în cadrul Uniunii Europene poate fi

determinată ca fiind unul dintre mai multe tipuri de identitate europeană. Dacă ipoteza se

confirmă, va pune in lumina identitatea, diferită de cea a elitelor politice, care au creat proiectul

european de "integrare de sus" din anii 50 ai secolului trecut. Valoarea sa deosebită constă în

faptul că aceasta rezultă direct de la cetățeni, care se auto-identifică în mod voluntar cu proiectul

european, deoarece anume acesta catalizează dezvoltarea regiunii transfrontaliere. De altfel,

unul dintre indicatorii apariției unei astfel de identitate, este faptul că tot mai mulţi cetăţeni

investesc timp şi bani proprii pentru studierea limbii vecine21. Anume așa, în interacțiunile

transfrontaliere și bazate pe comunicaţiile multilingve (engleză, bulgară, română, etc.) ale

cetăţenilor, administrațiilor publice locale, structurilor guvernamentale şi nonguvernamentale

locale, companiilor locale, mass-mediilor locale se construieşte identitatea transfrontalieră22,

unde "EU" sau "NOI" se formează de cei de o naţiune diferită şi se distinge de cei de

naţiune de a-i săi . Aceasta se bazează pe un interes comun de a utiliza în asociere perspective

nou deschise, care decurg din extinderea spațiului pentru viaţa şi activitate cu teritoriul

vecinului, precum şi interesul comun de a depăși rutina practicilor naționale, care sunt bariere

pentru desfăşurarea practicilor transfrontaliere. Intrarea în relaţii constructive transfrontaliere

creează conflicte inevitabile cu mediul național. Acestea provin în principal de la caracteristicile

juridice și administrative naționale, dar și de actori specifici care se percep ca perdanţi în

contextul noilor procese și al căror interes rațional este de a păstra monopolul statului-națiune,

21 Dacă elitele politice din capitalele UE dispun de sisteme de traducere și de resurse financiare și umane pentru utilizarea lor, cetățenii și organizațiile din regiunea transfrontalieră nu își pot permite acest lux.

22 În discursul său, cu ocazia deschiderii Centrului European Inter-Universitar Româno - Bulgar (BRIE), în anul 2002, rectorul Universității din ruse a spus: "... în doi ani de la străini echipele de la BRIE Giurgiu și BRIE Ruse au devenit parteneri, a căror viaţa de zi cu zi nu este legată cu trecerea frontierelor noastre naționale, dar, şi de asemenea, cu depășirea barierelor lingvistice și culturale, cu construirea încrederii și loialităţii față de o identitate nou apărută a regiunii din jurul podului de peste Dunăre.

"Vezi: Discurs Prof. soc. Boris Tomov - Rector al Universității din Ruse. În: Centrul European Inter-Universitar Româno - Bulgar .Ruse, 2003, p. 41

9

prin neacceptarea schimbării, pentru care cred că amenință securitatea lor politică, socială,

economică și culturală. Aceste procese sunt, fără îndoială, foarte complexe. Dacă undeva în

unele comunităţi de lucru comune Bulgaro-române deja a apărut vre-o identitate

transfrontalieră , aceasta cu siguranță este foarte fragilă și are nevoie de sprijin. Mai mult

decât atât, nevoia de a depăși multele bariere naţionale în faţa cooperării europene în UE este un

fapt apriori și este asociat cu așa-numita integrare negativă - eliminarea barierelor naționale în

calea liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor în cadrul UE23.

Din tot ce a fost spus până acum reiese şi obiectivul formulat al proiectului - de a pune

bazele științifice unei strategi de dezvoltare unei identități integrate a cetățenilor din

întreaga arie transfrontalieră Bulgaro-română, pe care am numit RO-BUL-NA

(Romanian-Bulgarian Neighbourhood Area) ).BRAINS este un proiect de cercetare

interdisciplinară cu valoare aplicată, care dezvoltă o Carte verde a politicii privind

identitatea transfrontalieră.

3. Metodologia cercetării

În literatura de specialitate24 există mai multe metode pentru studierea identității - sondaj,

analiza de conținut, analiza discursului, cartografierea cunoştinţei, experimentare25. Sondajul se

aplică cel mai larg. Acesta permite cercetătorului să pună direct întrebări și să primească

răspunsuri despre atitudini, valori, păreri și practici care formează identitatea respondenților.

Întrebările pot fi deschise și închise . Avantajul întrebărilor închise este, că răspunsurile se

prelucrează statistic uşor, dar cele deschise permit respondenților să se descrie cu cuvinte

proprii și categorii tematice.

În timp ce în cazul sondajului unitatea analizei este părerea despre identitate a persoanei,

la analiză conținutului și analiza discursului se examinează texte. Cercetătorul analizează texte

din ziare, reviste, opere populare şi chiar literare, pentru a obține identitățile, care sunt descrise

în acestea. Principala diferență între analiza conținutului și analiza discursului este caracterul

analizei. Analiza conținutului este în general o metoda cantitativă, care măsoară frecvența de

utilizare a cuvintelor cheie și a categoriilor tematice cu ajutorul unui software corespunzător.

Analiza discursului este o metodă calitativă care se bazează pe abilitățile interpretative ale

cercetătorului, conducându-l la concluzii pentru identitate, în sensul textului într-un context

intersubiectiv.

23 Vezi.: Marks, G. Governance in the European Union, SAGE, 1996, р. 15

24 Cele patru puncte de mai jos au fost elaborate de către Alexandar Kosuliev, membru al echipei de cercetare din Bulgaria.

25 For a detailed overview see Abdelal et al., 2009.

10

Cartografierea cognitivă este, de asemenea, o metodă de analiză de text, dar aici

obiectivul principal este de a identifica convingeri ca legături de cauzalitate implicite și

explicite. Convingerile, extrase din text, sunt aranjate pe o harta cognitiva.  Această hartă este

modelul intern al lumii, care este asociat cu o identitate. Prin acest model, oamenii fac faţa

provocărilor mediului în care trăiesc.26 Fiecare concept are locul său pe harta, iar numărul și

natura relațiilor lui cu alte concepte sunt, de asemenea, marcate. Având în vedere pozițiile,

distanța și compatibilitatea dintre conceptele, se trag concluzii cu privire la identităţile

corespunzătoare.

Identificarea cu un grup de persoane poate fi măsurată și experimental.27 În situații

de jocuri de roluri, participanții la experiment sunt organizate în grupuri în mod aleatoriu și

fiecare grup primeşte şi citeşte texte, care descrie background, valorile, credinţele si

comportamentele inerente identității respective. După aceasta grupul se pune într-o situație

ipotetică de viaţa si se observă comportamentele participanților cu privire la identităţile lor

atribuite. Slăbiciunea acestei abordări este faptul că cercetătorii dau persoanelor, care participă

la experiment o identitate, care nu este inerentă pentru ei. Nu există nici o garanție că reacțiile

persoanelor cu identitate atribuită corespund cu reacțiile persoanelor cu o astfel de identitate

inerentă. Cu toate acestea, experimentarea permite să studiem identitatea persoanelor la care nu

au acces direct.

Categoria "identitate" este una dintre conceptele cele mai complicate și

problematizate în științele sociale. Acest lucru se datorează fluidităţii ei - și indivizii și

grupurile au tendința de a se transforma sau sub influența unui mediu și/sau influenţând asupra

un mediu, în numele securităţii, supraviețuirii și dezvoltării sale. În "Mase si putere" Elias

Canetti dedica un întreg capitol transformării și acceptă ca "poate anume darul omului de a se

transforma şi flexibilitatea excepțională a naturii sale este ceea ce-l deranjează și împinge-l să

recurgă la constrângeri persistente și permanente”.28

Dar complexitatea conceptului provine din multistratificatea lui. Identitatea este

multiplă, ea este clusterul de identități colective - rasă, grup de etnie, comunitate locală,

comunitate națională, comunitate religioasă, familie, sex, vârstă, partid politic, profesie, clasă

socială, etc. Înțelegerea diferențelor explicite și implicite29 face posibilă aparenţa grupului "noi"

faţa de grupele "voi" și "ei". Anume aparenţa conştientă la un colectiv, autorii definesc ca 26 Vezi: Troffa et al., 2009.

27 See: Abdelal et al., 2009.

28 Канети, Е. (2009) Маси и власт. Превод от немски език Елисавета Кузманова. Леге Артис, с. 398

29 Jenkins, R. (1996): Social Identity, London:Routledge; Delanty, G. (2000) Inventing Europe. Idea, Identity, Reality, London: Macmillan

11

identitate 30. Sa constatat că, în anume în comunitățile este sporită corelația faţa de anumite

interese publice31. De asemenea, în mediul grupului se exprimă şi se învaţă comportamente de

roluri.  Efectuând o varietate de funcţii, "jucând" o serie de roluri, indivizii se mută de la o

comunitate în altă şi efectuează comunicare şi alte interacțiuni, adaptând şi interiorizând

normele scrise și nescrise ale acestor colective.   Totodată cu aceasta şi în orice caz,indivizii

urmăresc obiective, relevante cu răspunsurile la următoarele întrebări: Cine sunt eu și cine vreau

să fiu (ca cine şi spre deosebire de cine )?Ce am si ce vreau să am ( ca cine şi spre deosebire de

cine)?  Ce fac si ce vreau sa fac (ca cine şi spre deosebire de cine)?32

Un strat de identitate devine relevantă într-un context dat. De exemplu, identitatea

națională este relevantă în situații interactive cu actorii internaționali. Acolo englezul diferă de

franțuzoaica, bulgăroaica - de Indian, etc. Identitatea religioasă devine explicită în conflicte cu

bază confesională. Identitatea de sex poate fi decisivă în apărarea drepturilor în contexte de

discriminare. Exemplele sunt infinite, deoarece identitățile sunt incomensurabilitate.

Ce comunități sunt importante şi respectiv ce identități ar trebui să facă obiectul unei

cercetări în cadrul proiectului pentru regiunea transfrontalieră Bulgaro-română, care va fi

dezvoltat prin programul de cooperare transfrontalieră Bulgaria şi România, finanţat de Uniunea

Europeană?

În primul rând, acestea sunt comunitățile politice. De la ei se așteaptă să genereze o

viziune de schimbare benefică în profilul regiunii transfrontaliere. Este extrem de important

să se stabilească modul în care aceste comunități îşi imaginează, că ar trebui să arate această

regiune pe termen lung. Ce decizii trebuie luate acum pentru a transforma viziunea in

realitate?  Cine trebuie să ia aceste decizii - numai autoritățile locale, regionale și naționale sau

trebuie să se asigure o participare mai largă a publicului?  În acest context se subliniază şi

importanța identității politice. Evident, unul dintre obiectivele principale ale studiului ar trebui

să fie identificarea potențialul pentru o identitate politică integrată. Care sunt deciziile politice

de care nevoie regiunea transfrontalieră? Dacă este posibilă o participare largă a publicului în

luarea deciziilor în spiritul guvernanței pe mai multe niveluri în Uniunea Europeană? Care sunt

șansele democrației reprezentative și directe transfrontaliere? Acestea sunt o parte dintre

întrebările la care studiului încearcă să găsească răspunsuri.

30 Brubaker, R., Cooper, F. (2000) Beyond Identity, In: Theory and Society 29 (1): 1-47

31 Karolewski. I.P. Citizenship and collective Identity in Europe. In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin 2006, p. 25

32 Kaina, V. and Karolewski I.P. European Identity – Why Another Book on this Topic? In: Karolewski. I.P. and Kaina V. (2006) European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin, p. 12

12

În al doilea rând, aceasta sunt comunitățile socio-economice. De la acestea se așteptă să

furnizeze instrumentele pentru efectuarea unei viziuni politice pentru o schimbare

favorabilă în profilul regiunii transfrontaliere, și anume - solidaritate socială și resursele

economice. În acest sens, al doilea obiectiv major al studiului se referă la stabilirea potențialului

de o identitate integrată socio-economică .Dacă este posibilă apariția unor grupuri de interese

transfrontaliere? Ne gândim la o contribuție voluntară a bulgarilor și românilor în activități

comune, care să rezolve problemele transfrontaliere? Există potențial pentru crearea unor

companii comune? Pot fi create grupurilor de afaceri comune și în ce sectoare? Ultima întrebare

este relevantă în special pentru localizarea geografică a regiunii transfrontaliere bulgaro-

române. Integrarea resurselor și competențelor poate da naștere unei mase critice, care ar

presupune un rol-cheie pentru regiune transfrontalieră într-un anumit sector şi ar fi oferi un

avantaj competitiv durabil.

Pe următorul loc, acestea sunt comunitățile culturale. La fel ca şi cultura corporativă33,

cultura transfrontalieră regională este o condiție prealabilă pentru și o consecință a

schimbării efectuate. Acesta este auto-înţelegerea integrată pentru regiune, fără de care

împingere spre o dezvoltare nouă este imposibilă. Acesta este un container de valori, un amestec

de credințe, tabuuri, simboluri, ritualuri și mituri, o emanație a celui mai semnificativ.  Dacă ne

exprimăm cu cuvintele poetului, aceasta este ceea ce "iubesc, preţuiesc si de care mi-e dor" și

care vreau să port înainte în timp.  De aceea stabilirea potenţialului pentru o identitate

culturală integrată este următorul obiectiv al studiului. Trebuie să stabilim ce știm despre

cultura vecinilor noștri. Dacă există prejudicii și stereotipuri față de vecinul nostru, de care

trebuie să începem să ne eliberăm? Oare știm care sunt valorile vecinilor noștri? Care sunt

realizările culturale de care sunt mândri?  Dacă găsim ușor "limbă comună" cu ei?  Învăţăm

limba vecină? Oare ştim de existența unor cuvinte comune în ambele limbi?  Este posibil să

creăm practici comune durabile ale culturii din regiunea transfrontalieră?

Pentru atingerea obiectivului studiului este conceptual important să ne bazăm pe o baza

teoretică a construcţionismului social, și să ne diferențiem din punctul de vedere al

esențialiștilor, care susțin că identitatea este dată o dată și nu poate fi schimbată. Şcoala

construcţioniştilor a fost fondata de Peter Berger și Thomas Lukman în sfârșitul anilor '60 ai

secolului trecut. În cartea sa intitulată Construcția socială a realității: un tratat de sociologie a

cunoștinței 34, autorii susțin teza că toată cunoașterea este construită social, inclusiv şi cunoștința

noastre despre ceea ce este "realitatea" și că această construcție se face prin intermediul

33 Vezi Definition of Corporate Culture By Debra Thorsen , http://ezinearticles.com/?Definition-of-Corporate-Culture&id=99997. Autorul – un expert în cultura corporatista cu o experiența de aproape 20 de ani, spune că cultura corporativă reprezintă un câmp energetic, care încarcă oamenii și care stabilește modul lor de gândire. Aceasta este energia care atrage oamenii la o identitate comună. Acesta apare ori de câte ori oamenii se adună împreună pentru a atinge un obiectiv comun.

13

limbajului. Limba nu reflectă realitatea. Limba creează realitatea. De fapt, doi oameni de ştiinţa

germani, se ocupă cu întrebarea filozofică despre natura realității și resping teza pozitiviștilor, și

anume, că adevărul despre lumea este dincolo de indivizii umani și poate fi determinată

empiric. Ei acceptă faptul că adevărurile despre lume se realizează și depind de indivizii umani,

de credințele, gândurile și percepțiile lor, că adevărurile sunt construite ca un rezultat al

dialogului social, adică în relațiile dintre indivizi și grupuri prin intermediul limbajului. Așa-

numita "realitate obiectivă" este construită social, acesta este influențată de atitudinea celor care

construiesc și a apărut sub influența condițiilor istorice, culturale, politice și economice. Anume

din această cauză, cunoștința variază în funcție de perioadele istorice și de mediul cultural

(valori și normele aferente, convingeri, atitudini, tradiții și practici ale indivizilor umani și ale

grupurilor), în care apare. Deci, spre deosebire de pozitivism, care vede lumea ca ceva dat

construcționismul vede lumea ca un proiect în proces de construcție , ca obiect, supus

construcției, care devine ceva, şi nu ceva ce este dat o data şi pentru totdeauna. Ocupându-se cu

lumea dinamică, cu condiționarea relațiilor publice, cu structurile intersubiective și colectiv

semnificative, construcţioniştii acceptă că știința are un standard etic și anume - să schimbe

lumea, să o construiască într-un alt fel, să o supune renegocierii, astfel încât să o facă mai

acceptabilă.

Aplicarea unei astfel de baze teoretice, însemnă să înţelegem ideea că identitatea este

asociată cu procesul de construcție. Aici putem face referire la A. Kopper35 și la punctul de

vedere, care vede identitatea ca modelare și transformare prin luptă pentru a face față

problemelor noi, cu care se confruntă grupul. Identitatea nu apare ca o corelare cu idei abstracte,

ci ca o dezvoltare a capacității de rezolvare de probleme. Identitatea este un proces de

construire socială continuă prin renegociere a valorilor, intereselor, adevărurilor "ai mei"

și / sau "ai noştri" faţa de valorile, interesele, adevărurile "celuilalt / celeilalte" și / sau

"celorlalte”.36

Acest proces de construcție poate fi descris ca un proces care acoperă diferite etape, și

anume:

Auto-identificare sau identificare. Această este etapă la care se face auto-

construirea identităţii din partea tipurilor sociale (personalitate individuală, un grup sau

comunitate mai mare) de exemplu kurzii, anti-globalisti, tehnocraţi, stânga / dreapta /

centriști, Euro-optimisti / euro-sceptici, etc. Pe aceeași prima etapă se poate realiza

34 Вж.: Berger, P. and T. Luckman, The Social Construction of Reality: A Treatise in the Sociology of Knowledge. Anchor, First edition, 1967

35 Kopper, A. Anchoring the Western Shore: the European identity of Hungarians at the wake of the EU accession . In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin 2006, p. 24836 Kornazheva (2010), op.cit. сс. 89 – 110

14

construcția identităţii din partea unui centru de putere (etichetare), de exemplu profesor;

terorist; criminal; bolnav cronic; avocat, transportator autorizat, etc.

Recunoașterea sau nerecunoașterea identităţii. Recunoașterea identității,

care tipurile sociale vor să atingă, este un generator de siguranţa, adică le oferă un mediu

favorabil pentru supraviețuirea fizică și spirituală și dezvoltare. Nerecunoaşterea auto-

identificării sau identificării duce la opoziţia tipurilor sociale 37. Atunci când nu ne

acceptă aşa ne credem că suntem, când ne resping sau chiar ne supun represiunii, ne

împotrivim. Când nu dorim să acceptăm eticheta pe care ni-o pun, reacţia noastră este

aceeași - începem să protestăm și să ne opunem38.

Auto-identificare sau identificare nouă. Această etapă a procesului este

cauzată de probleme, legate de (ne)recunoaşterea , deoarece, potrivit Craig Calhoun "...

discursurile susţinute social cu privire la ceea ce este posibil, adecvat sau valoros să fii,

afectează în mod inevitabil modul în care ne uităm la noi înșine sau ne constituim”39.

Această complexitate și conflictivitate a procesului creează "politica identităţii" despre

care autorul citat mai sus dezvoltă patru argumente. Pe primul loc vorbă despre politică, pentru

că se fac eforturi comune, care se pot dezvolta într-o luptă colectivă, şi nu doar o "atingere a

solului". În al doilea rând, pentru că se solicită recunoașterea, legitimitate și putere. În al treilea

rând, pentru că este nevoie de un răspuns de la alte persoane, grupuri și organizații, inclusiv

state și organizații internaționale. În al patrulea rând, pentru că problemele în sine nu sunt pur și

simplu o chestiune de interese de grupuri, dar, de asemenea, o chestiune de constituire a

identităților - nici identitățile, nici interesele sunt precedate una de alta, lupta pentru ceea ce noi

credem că este în interesul nostru, formează identitățile noastre la fel de mult cât şi identitățile

determina ce vom percepe ca interesul nostru. Prezentul, produce o politică a identităţii, iar

acest lucru este caracteristica ei omniprezentă, rezumă autor..

Prin susţinerea acestei înțelegeri, noi spunem că relevanța cercetării proiectului

BRAINS constă în justificarea necesităţii unei politici pentru identitatea integrată a cetățenilor

pe teritoriul regiunii transfrontaliere bulgaro-române. .De fapt, noi dorim să atingem o mişcare a

procesului de construcție socială, prin expunerea cetățenilor regiunii transfrontaliere argumente

37 Vezi.Calhoun, K. Teoria critică socială. Serie de etose Traducere Constantin Yanakiev, Beschaft aus der Mitteln Robert Bosch Stiftung GmbH, KH, 2003. Autorul subliniază faptul că marea majoritate a statelor-națiune, diasporule internaționale, zone vaste de alegere personală, rețelele volatile și eterogene ale relațiilor sociale, mijloace de masa de proliferarea a transmiterii culturale și pur și simplu diversitatea discursurilor care încearcă să numească sau să construiască persoanele, baza socială a recunoașterii se confruntă cu dificultăți deosebite

38 Vezi. Kornazheva, М. Încercare de analiza a cazului cu cele 12 caricaturi cu Mohamed, publicate în ziarul danez „Jyllands Posten” în anul 2005. În: Lucrări științifice Universitatea din Ruse, volum 49, seria 5.2. Studii europene, Ruse 2010, pp 30-36 30-36. Analiza relevă rezistență extinsă a musulmanilor împotriva etichetării lor ca teroriști.

39 Calhoun., op.cit. с. 209

15

pentru auto-identificarea lor ca RO-BUL-NA cross-borderers și să începem negocierea

valorilor, adevărurilor, intereselor "noastre" faţa de valorile, adevărurile, interesele "celorlalți".

Pentru cercetarea este extrem de important să luăm în considerare faptul deja stabilit, că

auto-identificarea are loc atunci când membri ai unui grup se asociază cu ceva valoros 40.

Acest lucru valoros oferă o valoare deosebită și prestigiu identităţii. Încă din antichitate una

dintre cele mai importante probleme ale omului, este dacă acesta aparține unei comunității

umane semnificative. În acest context, să ne aducem aminte de un dialog grec, citat de Bernie

Koenig 41: “When asked his identity, the Greek man said, “I am Timon of Athens” . În acest

exemplu, Atena nu este doar un concept geografic, ci o comunitate de oameni, care a stabilit o

ordine socială de prestigiu. Pentru Timon, și însoțitorul său, apariţia societății Ateniene este o

sursă de demnitate și mândrie. Auto-identificarea cu o comunitate este atât mai puternică,

cât mai recunoscută este comunitatea, cât mai , mai strălucitor este profilul ei în mediul

extern - în raport cu alte comunități. "Sunt mândru că sunt american" este o gândire tipică

pentru un american mediu. La cealaltă extremă este rușinea42. Benedict Anderson, autorul celei

mai citate definiții în ultimul timp de "comunitate imaginată", într-un interviu exemplifică

experiența de ruşine cauzată de identitate. El a pus o întrebare la trei dintre studenții săi, pe care

după caracteristicile faciale si culoarea pielii le-a definit ca chinezi, întrebare cine sunt

ei. Primul, cu un accent de engleză americană de la coasta de vest a declarat că este chinez, dar a

specificat, că a fost născut în America și niciodată nu a fost în China 43. Cellalt a spus încet:

"Încerc să fiu Taiwan." Și a povestit că în timpul regimului lui Chiang Kai-shek familia lui a

părăsit China și sa mutat în Taiwan. După ce a spus cu fermitate, "Nu sunt chinez." Al treilea a

răspuns furios: "Eu sunt din Singapore44. La naiba, m-am săturat americanii să creadă că sunt

chinez. Nu, nu sunt. " De fapt, a ieşit, că sigurul chinez este american45.

De aceea în cadrul proiectului BRAINS, trebuie să examinăm punctele forte, unice,

caracteristicile cele mai izbitoare ale regiunii de transfrontaliere bulgaro-române. În acest fel,

vom oferi cetățenilor acestei regiuni argumente de mândrie, fapte de prestigiu a identităţii

transfrontaliere, care poate cataliza procesul de auto-identificare.

40 Diez, T. (2001) Europe as a discursive Battleground: Discourse Analysis and European Integration Studies, in: Cooperation and Conflict (1):5-3841 Koenig, B. Natural Law, Science, and the Social Construction of Reality. University Press of America, 2004, р. 10

42Vezi.: B. Anderson: "I like nationalism's utopian elements". In: http://www.culcom.uio.no/еnglish news/ 2005/anderson.html/.

43 Este bine cunoscut faptul că SUA și UE au criticat China pentru încălcarea drepturilor omului..

44 Singapore, predominant este populat de chinezi, este considerat astăzi una dintre economiile cele mai de succes.

45 Вж.: Anderson, Benedict. Western Nationalism and Eastern nationalism. In: http://newleftreview. org/A2320 16

Am dorim să subliniem distincția necesară teoretică între identitatea regiunii

transfrontaliere și imaginea regiunii transfrontaliere. Identitatea se referă la auto-

portretarea, auto-prezentarea regiunii, efectuată de către un anumit centru de putere (în acest

caz, echipa bulgară-română a proiectului) și adresată atât publicilor interne, adică celor care

aparțin teritoriului regiunii, cât și publicilor externe, care nu aparţin teritoriului regiunii. Aceasta

auto-portretare, așa cum am spus, reprezintă expunerea punctelor forte ale acestei

teritorii. Anume în aceste puncte forte este ascuns potențialul de punere în mişcare a voinței de

cooperare și interes de interacțiune. Imaginea pe de altă parte, reprezintă portretizarea regiunii,

făcută de "ceilalți" semnificativi, care nu fac parte din acel centru de putere. Imaginea este

percepția auto-portretării. Să studiem imaginea, înseamnă să determinăm dacă ceea ce

pretindem pentru regiunea noastră a primit recunoaştere. Este evident că imaginea regiunii nu

este obiectul studiului nostru. Aceasta poate fi studiată într-o etapă ulterioară, odată ce

identitatea este comunicată suficient pe scară largă şi mesajul ei a ajuns la un număr cât mai

mare de părți interesate. La etapa proiectului, noi putem pune începutul unei dezbateri publice

privind dezvoltarea brandului regiunii transfrontaliere Bulgaro-române pe care am numit

în cererea de proiect în limba engleză RO-BUL-NA (Romanian-Bulgarian Neighbourhood

Area)46. În brandul trebuie să cristalizăm un consens cu privire la caracteristicile cele mai

izbitoare ale regiunii, cu care sunt gata să se identifice majoritatea agenților regionale. Drumul

spre acest consens este lung iar proiectul nostru ar putea oferi doar lumina verde.

Pe lângă colectarea de date primare, studiul se bazează pe date secundare pentru

regiunea transfrontalieră, care se vor studia în prima etapă a proiectului.

Deosebit de important este aplicarea metodei comparative. În paralel cu activitatea

echipei de cercetare bulgaro-române, partenerii germani ai BRIE vor studia situația în regiunea

transfrontalieră germano-poloneză și germano-cehă. Aceste regiuni sunt constituite în anii '90 ai

secolului trecut. Anume existenţa lor lungă reprezintă un interes pentru studiul. Stabilirea unei

relații între durata cooperării şi gradul de auto-identificare cu regiunea transfrontalieră ar expune

un indicator important pentru dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană.

Aşa activitatea de cercetare a proiectule duce la crearea și punerea în aplicare a

metodologiei originale. Datele, colectate de la 4   000 de respondenți sunt supuse prelucrării

statistice şi se analizează, ca să tragă concluzii cu privire la potențialul de construire unei

identității transfrontaliere politice, socio-economice și culturale. Datele, obţinute prin

interviurile structurate cu cele trei focus, contribuie la sinteza cu privire la punctele forte ale

regiunii. Pe baza rezultatelor studiului în curs de dezvoltare este o Carte verde privind politică

de identitate transfrontalieră, care include două componente principale: un model integrat

46 În limbă română: BRAV – Bulgaria – România: arie de vecinătate17

pentru dezvoltarea identității regiunii transfrontaliere Bulgaro-române şi Recomandări

pentru o strategie privind consolidarea brandului regiunii transfrontaliere Bulgaro-române.

Pentru obținerea rezultatelor de cercetare în cadrul proiectului, se efectuează și două

activități majore paralele.. .

. . .

. .

În prima dintre aceste activităţi se pregăteşte un pachet de informare cu materiale

promoționale, din care cel mai important este trilingv / bulgară, română, engleză / carte cu titlul

de lucru Welcom to RO-BUL-NA (Bine aţi venit la BROD).Acesta prezintă caracteristicile cele

mai atractive din regiune, luând în considerare opinia cercetătorilor din cadrul proiectului şi

grupelor focus. Acest pachet oferă fiecărui dintre cele 4 000 de respondenţi, celor 400 factori de

decizie cu impact asupra regiunii din cele patru niveluri de guvernare multi-nivel în Uniunea

Europeană - investitori potenţiali, politicieni, reprezentanți ai ONG-urilor și jurnaliști. Astfel, se

răspândeşte cunoștința generalizată a aspectelor unice ale regiunii transfrontaliere.

. . .

. .

În altă activitate se construiește epistemic community47 - o rețea durabilă pentru

cercetări ştiinţifice și comunicare a regiunii transfrontaliere Bulgaro-române. Fondatorii săi

sunt participanții în proiect, cei 48 de lideri ai opiniei publice din grupul focus, precum şi cei 16

reprezentanţi ai celor 16 districte, care obţin formare pentru colaboratori transfrontalieri.

Această formare postuniversitară, care formează profilul "paradiplomatului" judeţean, se

organizează în cadrul BRIE și se termină cu o diplomă de calificare facilitator de

cooperare .Această rețea se creează pentru a asigura durabilitatea proiectului și pentru a

continua eforturile , legate de desfăşurarea politicii de identitate integrată a regiunii

transfrontaliere şi după finalizarea acestuia în 2013.

47 Comunitatea epistemică este o rețea de profesioniști cu competenţa recunoscută într-un anumit domeniu al cunoașterii. Membrii săi împărtășesc valori comune care stau la baza activității lor.  Ei au convingeri similare, pe care le-au abţinut pe baza unor cercetări şi practicii sociale, bazată pe legăturile cauzale între o politică și consecințele desfăşurării săi.   Au un consens cu privire la validitatea cunoașterii, se aplică criteriile acceptate pe plan internațional pentru validarea cunoștințelor în domeniul lor de expertiză. Membrii acesteia provin din diferite medii profesionale sau sociale – din structuri ale administraţiei publice, din sectorul economic privat, din sectorul non-guvernamental şi societatea civilă. Comunitatea epistemică apare independent și nesubordonată guvernului și altor centre de putere și acceptă influenţa opiniilor, care provin din alte medii.  Acesta nu este neapărat un grup mare, deoarece influența acestuia nu se bazează pe un criteriu cantitativ ci pe potenţialul său de expertiza. Acest potenţial de expertiză este exprimat printr-un "limbaj" propriu, care separă "teritoriul" propriu de cunoștințe.  Anume de acest monopol asupra unei anumite cunoştinţe au nevoia politicienii în planificarea și punerea în aplicare unei politici. Această cunoştinţa "luminează" politica, aceasta înlocuiește analiză, fără care nu ar putea fi planificată orice politică. Aceasta stabilește standardele și promovează dezvoltarea regulamentelor.  Comunitate epistemică acţionează ca un ghid pentru factorii de decizie privind normele corespunzătoare și instituționalizarea politicii. O caracteristică esențială a comunității epistemice este de a fi o sursă de inovare politică, deși este implicată şi în altele trei etape ale evoluției unei politici date - distribuire, selecție și durabilitate. Comunitatea epistemică influenţează prin acţiune de comunicare și diseminare de idei pe diferite niveluri, inclusiv la nivel mondial.

18

CONCLUZIE

În concluzie am dori să subliniam caracterul inovator al proiectului de cercetare

BRAINS şi metodologia acestuia.

1. Un astfel de studiu al regiunii transfrontaliere Bulgaro-române, din această

perspectivă și cu a astfel valoare aplicată nu a fost întreprins până acum.

2. Pentru prima dată, studiul opiniei publice cu privire la caracteristicile unice ale

teritoriului regiunii transfrontaliere se poziţionează în baza procesului de construire a

identității regiunii transfrontaliere.

3. Pentru scopurile proiectului echipa de cercetare bulgaro-română a perceput pentru

prima dată definiție generală pentru identitate ca un proces de construire socială

continuă prin renegociere a valorilor, intereselor, adevărurilor "ai mei" și / sau "ai

noştri" faţa de valorile, interesele, adevărurile "celuilalt / celeilalte" și / sau

"celorlalte”.  

4. Pentru prima dată, opinia publică cu privire la identitate transfrontalieră integrată

este cercetat din punctele de vedere a trei aspecte de identitate - politice, sociale,

economice și culturale.

5. Se pune începutul unui brand al regiunii transfrontaliere Bulgaro-române, desfăşurată

nu numai de elitele politice, ci "de jos în sus", prin inițiativa și cu participarea

reprezentanților societății civile.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Abdelal, R., Herrera, Y., Johnston, A., McDermott, R. (2009). Measuring Identity. A

Guide for Social Scientists. Cambridge University Press

2. Association of European Border Regions (eds.) (2008) Cooperation between European

Border Regions, Nomos: Baden-Baden

1. Bassand, M. (1993) Culture and Regions of Europe. Council of Europe Press. Strasbourg

2. Berger, P. and T. Luckman, The Social Construction of Reality: A Treatise in the

Sociology of Knowledge. Anchor, First edition, 1967

3. Brubaker, R., Cooper, F. (2000) Beyond Identity, In: Theory and Society 29 (1): 1-47

4. Canetti, Е. (2009) Masses and Power. Translated from German by Elissaveta

Kuzmanova, Lege Artis

5. De Rougemont, D. (1970) Lettre ouverte aux Européens. A. Michel. Paris, 1970

19

6. Diez, T. (2001) Europe as a discursive Battleground: Discourse Analysis and European

Integration Studies, in: Cooperation and Conflict 31 (1):5-38

7. European commission 2009 (2010). New Societal Challenges for the European Union

New Challenges for Social Sciences and the Humanities Thinking across Boundaries

Modernising European Research, Luxembourg: Publications Office of the European

Union

8. Featherston, K. (1994) Jean Monnet and the ‘Democratic Deficit’ in the European

Union. In: Journal of Common Market Studies, vol. 32, No. 2, June 1994

9. Fuchs, D. (2003) Das Demokratiedefizit der EU und die politische Integration Europas,

in: Brettschneider et al. (eds.), Europaeische integration in der oeffentlichen Meinung,

Opladen: Leske+Budrich

10. Jenkins, R. (1996): Social Identity, London:Routledge; Delanty, G. (2000) Inventing

Europe. Idea, Identity, Reality, London: Macmillan

11. Kalhun, K. (2003) Critical Social Theory, Translated by Konstantin Yanakiev, Beschaft

aus Mitteln der Robert Bosch Stiftung GmbH, КХ,

12. Kornazheva, M. (2009) Language and Identity. An Attempt at a Diachronic Analysis in

an European Context. In: Scholarly papers of the University of Ruse , volume 48, series

5.2. Eurpean Studies, Ruse

13. Kornazheva, M. (2010) Language Policy – a Factor of Security in European Cross-

border Cooperation (a PhD paper defended in front of a specialized scientific council in

International Relations, scientific speciality No:05.02.24), Sofia

14. Kornazheva, M. (2010) An Attempt at Analysing the 12 Cartoons of Muhammad

Published in the Danish Newspaper “Jyllands Posten” in 2005. In: Scholarly papers of

the University of Ruse , volume 49, series 5.2. Eurpean Studies, Ruse

15. Kaina, V. and Karolewski I.P. (2006) European Identity – Why Another Book on this

Topic? In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and

Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin

16. Karolewski. I.P. (2006) Citizenship and collective Identity in Europe. In: Karolewski. I.P.

and Kaina V. European Identity Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT

VERLAG Berlin

17. Katzenstein, P. (1996) The Culture of National Security: Norms and Identity in World

Politics, Columbia Univ Pr

18. Kopper, A. (2006) Anchoring the Western Shore: the European identity of Hungarians at

the wake of the EU accession. In: Karolewski. I.P. and Kaina V. European Identity

Theoretical Perspectives and Empirical Insights. LIT VERLAG Berlin

19. Marks, G. (1996) Governance in the European Union, SAGE

20

20. Price, M. E. (1994) The Market for Loyalties: Electronic Media and Global Competition

for Allegiances. In: Yale Law Journal 104 (3): 667-705

21. Schaefer, G. (ed.-in-chief) (2008) Regions of the European Union. A Statistical Portrait –

2009 edition, Luxembourg: Office for Official Publications of the European communities

22. Thorsen, D. Definition of Corporate Culture In: http://ezinearticles.com/?Definition-of-

Corporate-Culture&id=99997

23. Troffa, R., Mura, M., Fornara, F., & Caddeo, P. (2009). Cognitive Mapping Analysis

and Regional Identity. Cognitive Processing, 10, 328-330. (doi:10.1007/s10339-009-

0306-7)

Aspecte statistice ale metodologiei cercetării

Prof. Dr. Constantin Mitruţ

21

Introducere

În acest capitol sunt prezentate elementele esenţiale ale metodologiei de cercetare utilizate în

proiectul BRAINS.

Întrebarea esenţială căreia i se caută răspuns în proiectul BRAINS este, dacă există sau nu

potenţialul pentru integrarea între grupurile sociale din regiunea de frontieră româno-bulgară, în

special după anul 2007.

O diversitatea de metode de măsurare a identităţii sunt recomandate în literatură cercetări,

analiza conţinutului, experimente, etc.

Luând în considerare scopul proiectului, am considerat că cea mai adecvată metodă este

cercetarea statistică.

Metodele de cercetare consideră două direcţii majore de studiu, cu scopul de a realiza

obiectivul proiectului.

- Opinia publică referitoare la potenţialul de dezvoltare integrată a identităţii politice, social-

economice şi culturale. În acest scop s-a realizat o cercetare cu un eşantion de 4000

repondenţi din regiunea de frontieră româno-bulgară (2200 din România şi 1800 din

Bulgaria) distribuiţi în 3 grupuri ţintă: politicieni şi administraţie publică; reprezentanţi ai

intreprinderilor mici şi mijlocii; populaţie.

- Opinia publică referitoare la caracteristicile regiunii de frontieră româno-bulgare bazată pe:

a) cercetarea memţionată

b) interviu cu liderii opiniei publice din regiune (focus grup)

c) repondenţi voluntari

Eşantionul total este distribuit în felul următor:

- Politicieni şi administraţia publică 20% din repondenţi din fiecare din eşantioanele din

România şi Bulgaria, respectiv membrii ai consiliile locale, (preşedinţii şi membrii ai

comisiilor), activişti, ocupanţi ai posturilor înalte din administraţia judeţelor şi municipiilor;

- Înteprineri mici şi mijlocii; 25% din repondenţi: manageri din toate sectoarele cu precădere

agriculturii şi activităţii conexe agriculturii.

- Populaţie: 55% din repondenţii eşantionului vor fi reprezentanţi în funcţie de poziţionarea

faţă de graniţa şi dimensiunea la localităţilor.

Argumentele majore în favoarea unei astfel de distrubuţii a eşantionului sunt următoarele:

Eşantionul populaţiei este cel mai mare deoarece cetăţenii sunt în general beneficiarii

proiectelor transfrontaliere finanţate de UE. Acestea urmăresc să îmbunătăţească calitatea vieţii şi

a muncii din regiunea transfrontalieră Româno-Bulgară. Dacă populaţia recunoaşte cadrul comun al

culturii celor doi vecini, dacă percep regiunea de graniţă cu conotaţii pozitive, atunci este posibil să

se creeze un mediu cultural comun cu potenţial de a creşte încrederea şi cooperarea.

22

Eşantionul care implică mamgerii al doilea ca importanţă. În contextul apartenenţei la UE

creşte motivaţia derulării afacerilor.

Procesele de integrare creează oportunitatea parteneriatelor şi a proiectelor comune. Dacă

managerii din zona transfrontalieră Româno-Bulgareă recunosc interesul comun, parteneriatele, este

posibil să se dezvolte activităţi ecomonice comune şi să se schimbe profilul întregii regiuni.

Atragerea unui număr mare de repondenţi din sectorul agricol se bazează pe evaluările din

Programul de cooperare Româno-Bulgară din perioada 2007-2013. În acest program agricultura

este considerată un sector cu un potenţial mare pentru satisfacerea cererii consumatorilor din UE,

dar acesta necesită modernizarea echipamentului şi instalaţiile din sectorul agricol.

Al treilea eşantion cu importanţă este cel al politicienilor şi administraţiei. Este necesar să

subliniem că Bulgaria este membru UE fără un al doilea nivel al autoguvernării locale. Acest fapt

determină potenţialul scăzut ai actorilor politici să influenţeze dezvoltarea proceselor din cadrul

regiunii transfrontalieră Româno-Bulgare. Probabil, una din concluziile studiului va fi necesitatea

descentralizării (administrative, financiare şi politice).

Cu alte cuvinte, viziunea politică a regiunii transfrontalieră Româno-Bulgare şi respectiv a

identităţii politice, este dependenţa de regândirea relaţiilor existente între puterea centrală şi cea

locală, carea este afectată încă de tradiţia din ţările postcomuniste.

Constituţia Bulgariei, prevede un stat unitar şi puternic centralizat, ceea ce constituie o

barieră pentru deciziile locale.

Chiar statele mici din UE (Danemarca, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria) au aprobat

amendamente constituţionale necesare descentralizării.

Chestionarul cercetării cuprinde 25 de întrebări. Are 2 părţi. Prima partea este diferită pentru

cele trei grupuri ţintă. A doua parte este aceeaşi pentru toate grupurile ţintă. A doua partea este

folosită ca bază pentru interviurile cu focus grup şi voluntari.

În prima parte a chestionarului pentru politicieni şi administraţie publică, 15 întebări sunt

alocate potenţialului de integrare politică.

În prima parte a chestionarului adresat înteprinderilor mici şi mijlocii, 15 întrebări sunt

alocate cercetării potenţialului de identitate economico-socială.

În cazul eşantionului pentru populaţie, prima parte a chestionarului cuprinde 15 întrebări

pentru a cerceta potenţialul de integrare culturală.

Partea a două a chestionarului cuprinde 10 întrebări care urmăresc să stabilească cele mai

importante avantaje la regiunea transfrontalieră Româno-Bulgare. Se face distincte între identitatea

regiunii transfrontaliere şi imaginea regiunii transfrontaliere.

2. Organizarea cercetării

Cercetarea se bazează pe :

- Utilizarea teoriei privind relaţiile transfrontaliere

23

- Utilizarea metodologiei de cercetare utilizată în studii asemănătoare realizate la nivel European şi

internaţional

- Culegerea datelor

- Analiza datelor; utilizarea metodelor cantitative

- Concluzii

3. Utilizarea metodelor cantitative

În cadrul cercetării un loc principal îl reprezintă utilizarea metodelor de cercetare cantitative. Avem

în vedere diversitatea metodelor dezvoltate de statistică, în special.

Metodele şi tehnicile stastistice sunt folosite pentru

i) culegerea datelor;

ii) analiza datelor;

iii) interpretarea rezultatelor şi formularea de concluzii.

Obiectivul Proiectului BRAINS implică utilizarea pe larg a metodelor şi tehnicilor statistice

atât în faza de culegere a datelor cât şi în fazele de analiză şi descriere a stării sistemului

transfrontalier româno – bulgar.

3.1 Etapele cercetării statistice

1) Identificarea sistemului analizat

2) Culegerea de date

3) Prelucrarea datelor în vederea descrierii zonei, determinării dependenţelor precum şi compararea

între cele două ţări

4) Analiza rezultatelor şi formularea de concluzii şi predicţii privind regiunea transfrontalieră

analizată

3.1.1.Identificarea sistemului analizat

Identificarea subsistemelor care formează sistemul transfrontalier româno-bulgar.

Identificarea variabilelor care caracterizează fiecare subsistem cât şi sistemul în ansamblu.

Identificarea unor indicatori adecvaţi pentru măsurarea variabilelor şi structurarea acestora

într-un sistem de indicatori.

3.1.2 Culegerea datelor

Culegerea de date pentru indicatorii din sistem. Două surse principale :

- Date din sistemul statistic oficial

- Date produse special pentru această cercetare

Pentru datele existente în sistemul statistic curent trebuie asigurată comparabilitatea

indicatorilor calculaţi în cele două ţari, Bulgaria şi România.

Comparabilitatea priveşte două aspecte :

- Comparabilitate din punct de vedere al conţinutului/sferei de cuprindere

24

Aceasta este asigurată în bună masură datorită apartenenţei celor două sisteme statistice la

EUROSTAT

- Comparabilitatea în cazul exprimării indicatorilor valorici

Exprimarea trebuie realizată într-o valută unică utilizând paritatea puterii de cumparare

Culegerea datelor special pentru nevoile proiectului se realizează printr-o cercetare specială

parţială de tip sondaj statistic. Aceasta implică rezolvarea următoarelor aspecte:

- Definirea eşantioanelor conform obiectivelor cercetării de a caracteriza distinct: populaţia,

mediul de afaceri, administraţiile locale

- Asigurarea reprezentativităţii eşantioanelor din punct de vedere al variabilelor relevante pentru

tema abordată

- Selectarea unor variabile relevante în fiecare caz pentru a fi cuprinse în chestionarul folosit la

culegerea datelor

- Stabilirea tipului de variabilă şi a scalei pe care este masurată

Scalele de măsurare sunt :

o Scala nominală

o Scala ordinal

o Scala de interval

o Scala de raport

- Culegerea datelor prin interviu direct

Pregătirea datelor în baze de date structurate astfel încât să permită utilizarea unor metode

statistice adecvate în prelucrare

3.1.3 Prelucrarea datelor în vederea descrierii zonei, determinării dependenţelor

precum şi compararea între cele două ţări

Selectarea metodelor statistice utilizate în funcţie de tipul de date şi scopul analizei

Un framework poate fi următorul: ( Keller, G., Warrac, B. (2003) Statistics for Management and

Economics, Thomson, USA )

Metodele şi tehnicele de analiză statistică sunt fundamentate pe un set de ipoteze al căror

îndeplinire este fundamentală pentru acurateţea rezultatelor obţinute.

Ipotezele se referă în mare parte la natura datelor folosite în procesul de estimare a nivelului

variabilelor studiate. Vom considera următoarele tipuri de probleme de interes pentru studiu în

cadrul proiectului :

I) Descrierea unei populaţii/eşantion;

Descrierea regiunii transfrontaliere

- caracterizarea structurii,

- caracterizarea tendinţei centrale,

- caracterizarea nivelului de variaţie şi asimetrie,

25

- tipul de distribuţie etc.

În funcţie de scala pe care s-au măsurat variabilele studiate se pot folosi următoarele

metode;

Scală nominală

Statistică descriptivă:

- grafice: pie-chart, bar-chart

- indicatorii tendinţei centrale: valoarea modală

Statistică inferenţială:

- testare de ipoteze statistice

- testul Z şi estimarea unei proporţii

- testul χ2 pentru distribuţie

Scală ordinală

Statistică descriptivă

- grafice: pie-chart, bar-chart

- indicatori tendinţei centrale: valoarea modală

- indicatori de poziţie: quantile, per-centile

Statistică inferenţială

- testare de ipoteze statistice:

- testul Z pentru estimarea unei populaţii

- testul χ2 pentru distribuţie

Scală interval /raport

Statistică descriptivă

- grafice: histogramă, ogivă, box-plat etc.

- indicatori numerici

- indicatorii tendinţei centrale: medie,mediană, modul

- indicatori de poziţie: quantile: per-centile

- variabilitate: amplitudine, abatere standard, variante, coeficient de corelaţie şi abatere intercuartilică

Statistică inferenţială

- teste pentru estimarea mediei populaţiei; (testul Z, testul t)

- teste pentru estimarea dispersiei (testul χ2)

II) Compararea a două populaţii:

Comparaţii între cele două ţări (în special):

- compararea nivelului mediu,

- compararea structurii,

26

- compararea gradului de variaţie, etc.

Scală nominală

- testarea ipotezei statistice:

- testul Z diferenţa între două populaţii

- testul χ2 pentru tabele de contingenţă

Scală ordinală

- teste neparametrice (testul rangurilor, Wilcoxon, testul semnului)

Scală interval /raport

- teste privind diferenţa a două medii

- testul F pentru estimarea raportului a două dispersii

- teste neparametrice (testul Wilcoxon)

III) Compararea a două sau a mai multe populaţii

Abordează aceleaşi probleme ca la cazul II, existând posibilitatea cunoaşterii simultane a mai

multor populaţii (comparaţii interjudetene).

Scală nominală

- teste neparametrice pentru tabelul de contingenţă

Scală ordinală

- teste neparametrice (ex: testul Kruskal-Wallis, testul Friedman)

Scală interval-raport

- ANOVA unifactorială

- ANOVA blocuri redondante

- ANOVA bifactorială

- Teste neparametrice (ex; testul Kruskal-Wallis, testul Friedman)

IV) Analiza relaţiilor dintre două variabile

Se analizează dependenţa din punct de vedere al tipului de legatură şi intensităţii legăturii ca suport

pentru efectuarea de predicţii a nivelului unei variabile când se cunoaşte evoluţia variabilei cu care

aceasta se afla în dependenţa.

Scală nominală

- grafice: bar-chart

- testul χ2 pentru tabelul de contingenţa

27

Scală ordinală

Coeficientul de corelaţie al rangurilor SPEARMAN

Scală interval-raport

- grafice

- regresie simplă

- corelaţie

- corelaţia rangurilor

V) Metode avansate de analiză a datelor

- analiza cluster

- analiza în componente principale

- analiza corespondenţelor multiple

4) Analiza rezultatelor şi formularea de concluzii şi predicţii privind regiunea transfrontalieră

analizată

Analiza rezultatelor obţinute şi inferenţa statistică;

Garantarea rezultatelor obţinute prin extinderea rezultatelor de la nivelul eşantioanelor vor fi

garantate cu o probabilitate de cel puţin 95%;

Rezultatele analizei se vor concretiza în concluzii de natură cantitativă.

28

Argumente obiective privind punctele forte ale regiunii transfrontaliere

romano-bulgare

Prof. Dr. Claudia Popescu

Teritoriul ca resursa de dezvoltare

Din 1986 obiectivul politicii de coeziune a Uniunii Europene a fost reprezentat de

consolidarea coeziunii economice și sociale. Acest subiect a fost în discuție de la începutul anilor

1990, și cu fiecare țară care aderă la UE, necesitatea de a acorda o atenție sporita evoluției

teritoriului european devine mai acuta. Tratatul de la Lisabona și Strategia Europa 2020 introduc o a

treia dimensiune: coeziunea teritorială. Principalele aspecte abordate se referă la modul în care pot

fi valorificate punctele forte ale fiecărui teritoriu astfel încât acesta sa contribuie cel mai bine la

dezvoltarea durabilă și echilibrată a UE în ansamblu? Cum se pot gestiona dezechilibrele legate de

concentrare? Orașele au un impact atât pozitiv, cât și negativ - inovare și productivitate pe de o

parte, dar și poluare și excluziune sociala pe de alta parte; Cum se pot conecta mai bine teritoriile?

Oamenii ar trebui să fie în măsură să trăiască oriunde doresc, cu acces la serviciile publice de

transport, la rețelele energetice fiabile și internet în bandă largă pe întreg teritoriul. În cele din urmă,

cum se dezvolta cooperarea? Efectele schimbărilor climatice și congestionarea traficului nu se

opresc la granițele administrative tradiționale, astfel încât sunt necesare noi forme de cooperare

între țări și regiuni. Dezvoltarea teritorială este una dintre preocupările majore la nivelul Uniunii

Europene, asa cum este reiterata în diverse documente, după cum urmează:

• Coeziunea teritorială - "A Treia Dimensiune" (Tratatul de la Lisabona, 2009)

• Carta verde privind coeziunea teritorială, 2008 - Cum putem valorifica punctele forte ale

fiecărui teritoriu?

• Strategia Europa 2020, 2010 - "Teritoriul conteaza pentru o Uniune Europeana 2020 de

succes"

• Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010 - "există o

dimensiune teritoriala evidenta în oportunitățile regiunilor pentru a contribui la punerea în

aplicare cu succes a obiectivelor Strategiei Europa 2020"

Teritoriu și identitate

Teritoriul este creat de oameni în timp și, prin urmare, este un produs istoric al

interacțiunilor sociale și politice. Un teritoriu (regional și național), trebuie să fie distins de alte

unități spațiale (zona si peisaj), deoarece stabilirea frontierelor sociale se bazează pe dimensiunea

29

cognitivă (de exemplu, principiul teritorial de drept internațional) și "reala" (de exemplu, statul

teritorial, adică granițele trasate sunt ușor de recunoscut). Acest proces de stabilire a frontierelor

este, la fel ca toate acțiunile umane, supus schimbarii in timp si un teritoriu poate fi modificat sau

chiar să fie dizolvat prin acest process; ceea ce ramane este spatial geografic. Principiul de bază

care marchează punctul de plecare metodologic se refera la existenta unei conștiințe comune a

spațiului și ca sistem perceput de către populația din regiune. Asa cum este definita de obicei,

identitatea teritorială este un produs al unitatii teritoriale, al cărui proces are menirea de a constitui

și de a securiza frontierele teritoriale pentru includerea și excluderea socială la nivel individual-

colectiv și/sau al identității culturale. Mai mult, regiunea este un produs special a identității

teritoriale. Metodologia de analiza si evaluare presupune urmărirea a trei etape:

Identificarea Regiunii – Perceptia parametrilor de forma;

Identificarea prin Regiune - Indicatori pentru conținutul atribuit;

Identificarea cu regiunea - Parametrii si indicatorii de percepție și de interacțiune.

Identitatea teritoriala în regiunile transfrontaliere

Regiunile de frontieră reprezintă 39,5% din populația UE-27. Acestea pot include atât zone la o

scară locală (aglomerări, metropole și zonele rurale, sau naturale protejate), precum și la un nivel

mai larg (Euro-regiuni de-a lungul unei frontiere maritimă sau terestre dintre două țări). Regiunile

de frontieră au constituit subiect de analiza pentru numeroase documente europene, fiind definite

prin punctele slabe dar si prin punctele forte. Iata unele dintre cele mai relevante: "Regiunile

transfrontaliere au un handicap grav și permanent" (Tratatul de la Lisabona, 2009); Regiunile

transfrontaliere dețin "cel mai mare potențial neexploatat teritorial"; sunt "Trailblazers de integrare

europeană", "zone pentru coeziunea teritorială "și" un loc de convergență a politicilor ", în care

"experimentarea unui nou model de cetățenie europeană" ar putea avea loc (Al cincilea raport

privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010);" regiunile de frontieră sunt zone-tampon

cu reciprocă influență "(CE ESPON 2006-2013, Caracteristici specifice geografice și potențialul de

dezvoltare din Europa).

Dupa aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeana, in 2007, Dunărea a devenit în cea

mai mare parte o frontieră internă.

ROBULNA - transformarea diversității în puncte forte

Evaluarea punctelor forte ale regiunii transfrontaliere romano-bulgare se bazează pe o analiză

empirică a 44 indicatori clasificati în diferite clase, după cum urmează: demografic, social,

30

infrastructura economică și organizare teritoriala. Datele statistice sunt furnizate de către

Recensământul Populației și Localităților din Bulgaria și România în 2010 si respectiv 2011.

Regiunea ROBULNA este clasificata ca fiind o regiune transfrontalieră, cu cooperarea recentă și un

nivel scăzut de maturitate. Geografia funcțională considera aceasta regiune ca o regiune

intermediară dominată de orașe mici și mijlocii, susceptibile de a crea rețele urbane cu coordonare

comuna. Orașele furnizează servicii esențiale pentru zonele rurale învecinate, prin urmare,

importanța lor pentru coeziunea teritorială este mult mai mare decât sugereaza dimensiunea lor

demografică, jucand rolul de relee de difuzie a procesului de creștere (Tabelul 1).

Tabelul 1. Reteaua urbana a regiunii ROBULNA (orase principale)

Oras Talie demografica Rol functional

Silistra Medie Regional

Dobrich Medie Regional

Constanta Mare Regional

Calarasi Medie Regional

Giurgiu Medie Regional

Ruse Mare Regional

Alexandria Medie Regional

Craiova Mare Regional

Veliko Tarnovo Medie Regional

Turnu Magurele Medie Local

Zimnicea Mica Local

Belene Mica Local

Svishtov Medie Local

Nikopol Mica Local

Calafat Mica Local

Vidin Medie Local

Lom Medie Local

Montana Medie Local

Vratsa Medie Local

Rosiori de Vede Medie Local

Regiunea transfrontalieră romano-bulgara este un spațiu cu zone geografice diverse care

conțin județe și districte cu expunere maritim sau dominate de relieful montan, inegal dezvoltate

economic și cu accesibilitate diferita pentru fluxurile de investiții internaționale. Diferențele de

caracteristici, oportunități și prioritățile de dezvoltare actioneaza ca potențial de crestere și atracție

31

pentru comerțul transfrontalier și de prestări servicii, mobilitatea forței de muncă și firmelor de pe

ambele maluri ale Dunării.

Macro-regiunea Dunării este singura regiune a Uniunii Europene a cărei populație este în

scădere. ROBULNA nu face excepție și este marcata de pierderea populației din cauza ratei mici de

fertilitate și migrației externe. Se adauga procesul de îmbătrânire a populației care reprezinta un

avertisment puternic cu privire la calea de dezvoltare demografică și teritorială în viitor.

Dezvoltarea economica și sociala în cadrul regiunii este inegală și disparitățile interne ar putea fi

reduse numai prin cooperare transfrontalieră.

Identificarea punctelor forte teritoriale ale regiunii este esențială pentru definirea unor

externalități pozitive legate de concentrare, conectivitate și cooperare. Unul dintre punctele forte ale

regiunii se referă la complementaritatea funcțională, măsurată în termeni de valoare adăugată brută

pe sectoare economice (agricultură, industrie și servicii). Aceasta este o estimare pentru

performanța economic, iar complementaritatea funcțională îmbunătățește fluxurile comerciale,

transferul de cunoștințe și tehnologie, mobilitatea forței de muncă și dezvoltarea unui mediu de

afaceri competitiv și inovator. Regiunea concentrează 4,8 milioane de oameni, două treimi pe malul

românesc și o treime pe cel bulgaresc. Potențial demografic al regiunii este semnificativ și

reprezinta 8% din populația totală a regiunii Dunării. Cu toate acestea, caracteristicile demografice

legate de rata scăzută a natalității, îmbătrânirea populatiei si emigratia ar putea tensiona potențialul

de dezvoltare în special datorită ponderii mari a populației rurale și a densităților reduse în întreaga

regiune.

Un potențial semnificativ demografic este puternic legat de volumul de forță de muncă.

Populația în vârstă de muncă, deși are o variație largă în întreaga regiune, sugerează un potențial

uman capabil să susțină creșterea economică. În același timp, speranța de viață este în continuă

creștere și rata fertilității generale este în continuă scădere, chiar sub rata de înlocuire, avertizând

asupra pericolului de pierdere a populației în vârstă de muncă, de asemenea. La randul sau, acesta ar

putea avea un impact negativ asupra potențialului de creștere al PIB-ului pe cap de locuitor.

În general, regiunile transfrontaliere se caracterizează prin bogăție regionala măsurată prin

PIB sub media Uniunii Europene. Uneori, acestea au infrastructura de comunicații mai puțin densa

decât media si acces mai limitat la piețe și servicii, determinând reducerea PIB-ului și a ratei de

ocupare. Cooperarea transfrontalieră contribuie la creșterea bogăției regionale, deși cu costuri mai

mari generate de diferențele de sistemele instituționale, culturale și lingvistice. În comparație cu alte

regiuni europene sau restul teritoriului român și bulgar, ROBULNA este mai puțin atractivă pentru

investițiile străine directe și strategiile de localizare ale companiilor multinaționale. În aceste

condiții regionale, întreprinderile mici și mijlocii joacă un rol strategic în consolidarea

competitivității și a productivității. Structura întreprinderilor după mărime arată dominanța IMM-

urilor și reflectă un nivel ridicat de risc de afaceri, dar, de asemenea, o flexibilitate mai mare în ceea

32

ce privește producția și organizarea și o capacitate puternică de a se adapta la schimbările de pe

piață. Concentrarea mare de firme mici și mijlocii este o condiție pentru formarea clusterelor și

difuzia de bune practici în întregul sistemul de afaceri regional.

Conectivitatea exprimă relația dintre accesibilitate și densitatea populației. Accesibilitatea

poate fi măsurată în diferite moduri. Densitatea și calitatea drumurilor și a rețelelor de cale ferată,

precum și apropierea de porturi și aeroporturi sunt factori relevanți pentru accesibilitatea regională.

Tratatul de la Amsterdam (1997) a propus ca un indicator pentru măsurarea coeziunii teritoriale

accesul la serviciile de interes general, inclusiv de îngrijire a sănătății, educație, comerț, finanțe și

de afaceri. Accesul la servicii de educație și de sănătate este problematic, deoarece populația rurală

reprezintă mai mult de 40% din total și, în unele cazuri, distanța până la cel mai apropiat spital sau

universitate este considerabilă.

Puncte forte pentru cooperare regional

Identitatea teritorială a regiunii transfrontaliere este rezultatul proceselor de creștere

economică, coeziune și cooperare. Unul dintre modurile în care regiunea s-ar putea transforma într-

o entitate funcțională este policentricitatea sistemului urban. Distribuția spațială echilibrată a

orașelor în întreaga regiune constituie un avantaj semnificativ de capital teritorial. Orașele sunt

motoare ale creșterii și nuclee de creativitate și inovare la nivel regional. Când firmele,

universitățile și actorii publici ating o masă critică, sunt de așteptat rate de creștere economică mai

ridicate și o ofertă mai generoasă de locuri de muncă.

Accesibilitatea regiunii este multidimensională: un model spațial echilibrat de drumuri

europene și autostrăzi, aeroporturi naționale și internaționale, precum și facilități portuare.

Coeziunea internă teritorială a regiunii este ajutata de multe centrele multimodale transfrontaliere

(rutiere, feroviare și navale). ROBULNA are deja o tradiție puternică de cooperare transfrontalieră:

cinci euro-regiuni reflectă solidarități geografice și dau naștere la noi spații de cooperare

descentralizată. Variația indicatorilor demografici, sociali și economici individualizează cateva

nuclee și coridoare de dezvoltare (Fig. 1).

33

La extremitatea estica, cu fatada la Marea Neagră, se poate observa nucleul de dezvoltare

Constanta-Dobrich, cu un nivel de urbanizare mai ridicat decât media regională, accesibilitate

ridicată, o contribuție considerabilă a turismului la crearea PIB-ului și o densitate mare de firme și

mai atractivă pentru fluxurile de investiții straine decât restul regiunii.

În zona centrală, este nucleul de dezvoltare format din Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo. Deși

se bucură de o mare accesibilitate, Giurgiu are o performanță mai mică economica și sociala,

datorită localizarii sale în interiorul zonei de influenta a Bucurestiului. Constrângerea de dezvoltare

ar putea fi transformata într-un avantaj, prin extinderea unui coridor de dezvoltare de la București la

Veliko Tarnovo și crearea unei axe urbanizate integrate din punct de vedere economic, precum și un

mediu de afaceri inovativ capabil de a transforma centrul regiunii Dunării intr-un corridor dynamic

de dezvoltare. Contribuția Bucureștiului ar putea fi vitală. În general, orașele capitale înregistreaza

rate de creștere economică mai mari decât alte teritorii regionale. Densitatea mai mare de locuri de

muncă, mai mult decat densitatea populației, aduce un impact pozitiv asupra potențialului de

creștere economică, deoarece densitatea de locuri de muncă generează interacțiuni sociale dense,

care declanșează difuzarea cunoștințelor și, prin urmare, transferul de inovare creste. Bucuresti este

o metropolă economica plasata în proximitate, la 60 km nord de granița, în interiorul isocronelor de

45 de minute acceptate la nivel european pentru naveta zilnica a forței de muncă regionale.

Bucurestiul se remarca printr-un PIB regional de peste 75% din media UE și o piață de aproape 2

milioane de oameni, care joacă un rol cheie în procesul de crestere socio-economică.

In vest, există un nucleu de dezvoltare in curs de extindere si consolidare, reprezentat de

județul Dolj, pe malul românesc și trei districte mai mici pe malul bulgăresc (Vidin, Montana și

Vratsa). Reședința județului Dolj este Craiova, un oraș mare cu aproape 300 de mii de locuitori, o

piață mare și amplasarea unei multinaționale care ar putea să producă efecte multiplicatoare asupra

spațiului regional, prin crearea de rețele ale furnizorilor locali de pe ambele maluri ale Dunării. Mai

34

mult decât atât, complementaritatea funcțională a regiunilor agricole de pe malul drept și regiunile

montane de pe partea stânga va ajuta la dezvoltarea unei economii regionale transfrontaliere.

Deși se caracterizeaza prin puncte forte valoroase pentru dezvoltarea economică, socială și

teritorială, ROBULNA încă trebuie să depășească unele disfunctionalitati si dezechilibre prin

cooperare transfrontalieră.

Depășirea diferențelor de concentrare

După cum a reiesit din analiza indicatorilor social-economici, activitatea economică este

mai puțin concentrată in întreaga regiune decât populația. Cu toate acestea, există beneficii din

astfel de concentrări în termeni de beneficii progresive de pe urma aglomerării și gruparii unor

activități particulare în localizari specifice, inclusiv larga disponibilitate a serviciilor de sănătate și

accesul relativ facil la instituțiile de învățământ superior și de formare profesională. Acest lucru se

reflectă în nivelul mediu al PIB-ului pe cap de locuitor, productivitatii, ocuparii forței de muncă și

activitatii de cercetare și inovare în raport cu media națională în resedintele de judet/district și în

cele mai multe alte zone urbane dens populate. În același timp, există mai putine dezavantaje

economice rezultate din aglomerare și doar un număr mic de zone interne din orașele se confruntă

cu probleme acute de degradare urbană și excludere socială. Acest lucru se reflectă în nivelurile

medii ale PIB-ului pe locuitor și rate mai reduse ale șomajului, dar și în zone de sărăcie și tulburări

sociale, în unele dintre orașele regiunii. Aici accentul ar trebui pus pe reducerea efectelor negative

ale aglomerării și asigurarea că toate grupurile sociale pot beneficia de economii înalt specializate și

productive. Ca o regiune în esență intermediara, având în mare parte orașe mici și mijlocii,

ROBULNA poate beneficia de creștere dacă acestea creează o rețea puternică de orașe și dezvoltă

punctele forte într-o manieră coordonată.

Orașele și municipiile din zonele intermediare oferă, de asemenea, servicii esențiale pentru

zonele rurale înconjurătoare. Într-adevăr, în zonele rurale, care sunt la distanță de orașele de orice

dimensiuni, orașele mici și mijlocii joacă adesea un rol mai important decât o sugerează

dimensiunea lor. Rolul acestor orașe consta în furnizarea de acces la servicii, inclusiv infrastructura

necesară pentru a investi în adaptabilitatea persoanelor și întreprinderilor, este cheia evitării

depopulării rurale și a asigurării că aceste zone rămân attractive pentru populatie si economie. Deși

cele mai multe activității economice se concentrează în orașele mici si mijlocii, zonele rurale rămân

o parte esențială a ROBULNA. Acestea detin majoritatea resurselor naturale și a zonelor naturale

(lacuri, păduri, situri Natura 2000, etc), au o calitate buna a aerului si sunt de multe ori locuri

atractive și sigure de locuit sau vizitat. Provocarea cheie este de a asigura o dezvoltare echilibrată și

durabilă teritorială a regiunii ca întreg, întărind competitivitatea economică și capacitatea ei de

creștere, respectând nevoia de a conserva valorile sale naturale și asigurarea coeziunii sociale. Acest

35

lucru implică evitarea concentrării excesive a creșterii și facilitarea accesului la beneficii progresive

de pe urma aglomerării, în toate teritoriile.

Depășirea distantei

Conectarea teritoriile de astăzi înseamnă mai mult decât asigurarea unor bune conexiuni de

transport intermodal. Aceasta necesită, de asemenea, acces adecvat la servicii precum îngrijire

medicală, educație și energie sustenabilă, acces la Internet în bandă largă, conexiuni fiabile la rețele

de energie și legături puternice între firme și centrele de cercetare. Acest lucru este, de asemenea,

esențial pentru a răspunde nevoilor speciale ale grupurilor dezavantajate. Accesul la sistemele

integrate de transport implică construirea de drumuri sau căi ferate între orașe, de căi navigabile

interioare, lanțuri de transport inter-modale și sisteme avansate de gestionare a traficului. În general,

în Bulgaria și în România ca noi state membre, legăturile rutiere bune sunt rare și deplasarea între

orașe durează mult mai mult decât în UE15. Legăturile bune de transport feroviar sunt, de

asemenea, distribuite inegal, iar liniile feroviare nu pot suporta viteze mari și au adesea nevoie de

reparații.

Calitatea neuniformă a rețelelor de drumuri secundare și a mijloacelor de transport afecteaza

negativ eficienta si fluiditatea transporturilor, în timp ce navigatia pe mare, care poate reduce

presiunea de pe drumurile aglomerate și a emisiilor de CO2, rămâne sub-dezvoltata. Accesul fiabil

la energie este la fel de important, iar situația particulară a rețelelor izolate de piața UE pentru

(regiunile rurale și îndepărtate) sau din motive istorico-geografice (de exemplu fostele țări

socialiste), trebuie să fie în continuare abordate pentru a asigura o aprovizionare robustă și eficientă.

Sursele regenerabile de energie și măsurile de eficiență energetică pot oferi oportunități de

diversificare și dezvoltare durabilă. Accesul la serviciile de interes economic general, cum ar fi

asistența medicală sau educația este adesea o problemă în zonele rurale, unde, de exemplu, în

regiunile îndepărtate, un număr semnificativ de oameni trăieste la distante mai mari de 30 de minute

de un spital și mai mult de o oră cu mașina de o universitate. În special pentru zonele îndepărtate,

potențialul TIC de a oferi acces la asistență medicală și educație prin intermediul telemedicinei și de

învățare de distanță rămâne a fi dezvoltat. Accesul la internetul de mare viteza, cu toate acestea,

care a devenit esențial pentru multe firme și persoane, este încă incomplet. În regiune, accesul

gospodăriilor la internet în bandă largă la domiciliu este în medie mai mic în zonele rurale decât în

zonele urbane.

Depășirea diviziunilor

Problema conectivității și a concentrării poate fi abordată eficient doar cu o cooperare

puternică la diverse niveluri. De asemenea, problemele de mediu asociate cu schimbările climatice,

inundații, pierderea biodiversității, poluarea sau navetismul nu respectă niciun fel de graniță și

36

necesită un mod similar de cooperare. Schimbările climatice sunt de natură să crească frecvența și

severitatea secetelor, incendiilor și inundațiilor care afectează toate regiunile și țările în grade

diferite. Chiar și probleme percepute ca pur locale, cum ar fi poluarea solurilor, au adesea originea

în procese transfrontaliere mult mai largi. În mod similar naveta peste granițele regionale, sau chiar

naționale, de multe ori necesită cooperare administrativă pentru a oferi soluții (de exemplu,

transportul public) de a minimaliza consecințele negative.

Creșterea economică într-o economie mondială globalizată este tot mai mult determinată de

mai multe structuri de cooperare care implică diverse tipuri de actori din sectorul public și privat.

Acest lucru este valabil mai ales pentru politicile de inovare, care trebuie să angajeze o gama larga

de autoritati publice, inclusiv actori private din afara sferei de afaceri. Prin urmare, politicile de

creștere bazate pe valorificarea potentialului endogen trebuie să fie ajustate în funcție de modul în

care sunt puse în aplicare în scopul de a reflecta noua realitate.

Pentru a aborda aceste probleme și altele este nevoie de un răspuns eficient politic pe o scară

geografică variabilă, implicând, în unele cazuri, cooperarea între autoritățile locale învecinate

(consilii locale), în altele cazuri între districte și județe, iar în altele între cele două țări vecine.

Regiunile de frontiera interna în țările UE15 au beneficiat de mulți ani de politica de

coeziune pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră. Acestea sunt lecții învățate și ROBULNA

ar trebui să adopte și să pună în aplicare aceleași practici bune. De exemplu, într-un număr de state

membre mai vechi, au fost create organisme metropolitane pentru a aduce împreună mai multe

autorități de la diferite niveluri pentru a aborda problemele, cum ar fi dezvoltarea economică,

transportul public, accesul la asistență medicală și de învățământ superior și facilitățile de formare

profesionala, calitatea aerului și deșeurile, care se întind dincolo de granițele regionale. Unele

regiuni metropolitane traverseaza frontierele nu doar la nivel local și regional, dar, de asemenea,

frontierele naționale, cum ar fi eurometropola Lille-Kortrijk-Tournai, care include orașe de pe

ambele părți ale frontierei. În altele, cum ar fi EUREGIO Rhein-Waal, creată de autoritățile locale

germane și olandeze pe ambele părți ale frontierei pentru a îmbunătăți, printre altele, accesibilitatea,

calitatea și eficiența serviciilor de sănătate transfrontaliere în acest domeniu. Acest lucru este

deosebit de important, datorită lipsei unor norme clare privind accesul la asistența medicală

transfrontalieră. Regiunile de frontieră din noile state membre și cele de pe fiecare parte a fostei

“cortine de fier” au început de curând să lucreze împreună. Mai rămân multe de făcut pentru a

dezvolta politici coerente privind infrastructura și cooperarea economică. În mod similar,

dezvoltarea coerentă a spațiilor maritime, a punctelor terestre si maritime de traversare a frontierelor

este rareori observată.

Rezumând, punctele forte ale regiunii transfrontaliere româno-bulgare se referă la: existenta

unui sistem urban policentric bazat pe orașele mici și mijlocii, cu rol critic la interfața rural-urban;

37

un potențial uriaș pentru cooperarea bazată pe complementaritatea funcțională în întreaga regiune,

precum și o tradiție de cooperare transfrontalieră prin intermediul euroregiunilor.

Bibliografie

European Spatial Development Perspective (ESDP) 

Territorial Agenda of the EU.Towards a more competitive and sustainable Europe of diverse

regions, 2007 

First Action Programme for the Implementation of the Territorial Agenda of the European

Union, 2007 

Green Paper on Territorial Cohesion Turning territorial diversity into strength, 2010

Territorial Cohesion under the Looking Glass - Synthesis paper 

"Territorial cohesion: unleashing the territorial potential" Background Document to the

Conference on Cohesion Policy and Territorial Development: Make Use of the Territorial Potential!

2009, Kiruna, Sweden 

The territorial State and Perspectives of the European Union, 2011 update 

Territorial Agenda of the European Union 2020 

"How to strengthen the territorial dimension of ‘Europe 2020’ and EU Cohesion Policy

based on the Territorial Agenda 2020" – Background Paper

The Lisbon Treaty, 2009

The Fifth Report on Economic, Social and Territorial Cohesion, 2010

EC ESPON 2006-2013, Geographic Specificities and Development Potentials in Europe

Recensamantul populatiei si locuintelor din Bulgaria, Institutul National de Statistica, 2010

Recensamantul populatiei si locuintelor din Romania, Institutul National de Statistica, 2011.

38

Argumente subiective punctelor forte regiunii transfrontaliere

romano-bulgare

Assoc. prof. Alexander Petkov, PhD

INTRODUCERE

Identitatea regională este obiectul a numeroase studii și cercetări ştiinţifice. Potrivit Wolfgang

Knapp, identitatea unei regiuni poate fi definită ca o combinație de opinii subiective, care sunt parte

din conștiința regională, precum și date științifice obiective privind mediul, resursele naturale,

reperele culturale, activitatea economică și multe altele. P. Schmitt-Egner defineşte șase dimensiuni

de identificare cu regiune - ecologic, personal, social, colectiv, istoric și cultural. Sedlacek, Kurka și

Maier au descoperit ca caracteristicile regiunii sunt o parte integrantă a identității regionale. Potrivit

acestora, identitatea regiunii este o reflectare a interacțiunii intre descrierea empirică a zonei și

măsura în care aceasta se cunoaște de publicul intern și extern.

În lumina acestor şi altor formulări teoretice, prezentate în metodologia publicată a

proiectului48, unul dintre obiectivele pe care ne punem este să explorăm punctele forte ale ariei

transfrontaliere Bulgaro-române, numită BRAV (Bulgaria-România: Arie de Vecinătate), din

punctul de vedere al localnicilor. Identificarea punctelor forte ale regiunii este asociată cu inițierea

de discuții, care caută consensul public. Grupurile-țintă, ai căror opinie studiem, sunt trei -

politicieni și administrația publică, participanți în viața economică, cetățeni. Dezvăluirea

caracteristicilor clari, care subliniază unicitatea și specificul regiunii este o condiție prealabilă

pentru dezvoltarea politicii în ceea ce privește identitatea regiunii, pe care o considerăm ca fiind

obiectivul pe termen lung al proiectului. Având în vedere scopul cercetării a fost realizat un sondaj

prin chestionar în rândul reprezentanților celor trei grupuri sociale. Rezultatele, prezentate în cadrul

acestui raport se referă la partea bulgară a regiunii BRAV.

48 Vezi Kornazheva M. Inovarea proiectului de cercetare Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study (BRAINS) în cadrul programului european de cooperare transfrontalieră „Bulgaria-România 2007-2013” În: Lucrări științifice ale Universității din Ruse, volum 50, serie 5.2. Studii Europene, Ruse 2011, pg. 11-26.

39

Rezumatul rezultatelor și analiza 

Sondajul a fost organizat și desfășurat în nouă districte din Bulgaria, incluse in proiectul BRAINS.

Perioada sondajului a fost ianuarie - mai 2012.Au fost primite un total de 280 de răspunsuri cu

consultare tradițională - prin metodă "la fața locului" și 20 de răspunsuri prin consultare electronică.

Chestionarul a fost alcătuit de echipele proiectului BRAINS şi corespunde pe deplin cu cel, cu care

a fost e a fost desfăşurat studiul oglindă în cele 7 judeţe românești. Acest lucru asigură

comparabilitatea rezultatelor și capacitatea de comparare în analiza răspunsurilor. Chestionarul

consta în 10 întrebări, dintre care două sunt structurate ca sub-întrebări. În nici unul dintre cazuri,

respondenții nu au răspunsuri posibile, deoarece scopul studiului a fost de a identifica punctele tari

ariilor incluse, exclusiv pe baza opiniilor respondenților.

Prelucrarea cantitativă a rezultatelor constă în generalizare și calcule statistice a răspunsurilor, B1a,

B2a, B5, B8 și B10. Întrebările deschise sunt supuse unei analize de conținut.

Caracteristicile demografice ale eșantionului

În eșantionul sondajului au participat 300 de persoane din cele 9 districte din Bulgaria, implicate în

proiectul BRAINS. Distribuția respondenților este prezentată în figura 1.

(Fig.1 Structura respondenţilor după judeţe: Silistra 17%, Veliko-Tarnovo 8%, Vidin 15%, Vratsa 12%, Dobrich 6%, Montana 8%, Pleven 13%, Razgrad 15%, Ruse 6%)

Distribuția respondenților este reprezentată în mod egal în toate districtele din Bulgaria.

Acesta oferă un eșantion reprezentativ din punct de vedere al diferitor districte. Populația totală a

ariei de cercetare este 1 633 803 de locuitori. Eșantionul de 300 de respondenți oferă un interval de

încredere de 5,6 la o cotă de încredere de 95%.

40

Велико Търново9%

Видин15%

Враца12%

Добрич6%Монтана

8%

Плевен13%

Разград15%

Русе6%

Силиста17%

Фиг. 1 Структура на респондентите по области

(Fig.2. Structura

eşantionului după categorii: Politicieni/administraţia publică 48%; Cetăţeni 43%, Afacerea 9% ).

Structura grupului țintă este împărțit în trei categorii, în funcţie de ce reprezentanţi sunt

respondenții. Primul grup este reprezentat de politicieni și administrația publică. Acest grup este cel

mai mare, deoarece acesta include oameni, de care cel mai mult depinde interacțiunea cu ariile

învecinate in România (Fig.2).Următorul grup este cel al cetățenilor, iar ultima este categoria

afacerii. Deși această categorie este relativ cea mai mică, din motive obiective, părerea și acțiunile

afacerii privind construirea relațiilor cu vecinii este importantă pentru formarea și dezvoltarea unei

identităţi interregionale în zonă.

Criterii de selecție a destinaţiilor turistice

Respondenții indică diferite destinaţii turistice din mediului natural al ariei, pe care le consideră cei

mai importanţi din punctul de vedere al potențialului turistic. Interesul de cercetare este nu doar de a

identifica cele mai importante destinaţii pentru populația locală, dar de asemenea de a identifica

care sunt factorii directoare pentru aceasta alegere. Respondenților li sa oferit posibilitatea să

ranjeze alegerea sa, luând în considerare cele patru importanţe a destinaţiei: Importanţa economică,

Importanţa istorică, Ataşamentul sentimental şi Alta importanţa și respectiv indicând valoarea

importanţei. Valorile posibile ale semnificaţiei sunt: 1 - deloc, 2 - în mică măsură 3 - în mare

măsură, 4 – în totalitate.

Această metodă de evaluare permite generalizarea rezultatelor pentru regiunea țintă si tragerea

concluziilor despre care sunt criteriile directoare pentru alegerea respondenților.

După sinteza rezultatelor din Anexa 2 au fost obţinute rezultatele menționate în Anexa 3. În aceasta

se vede atât distribuția răspunsurilor pentru fiecare judeţ în parte, cât şi rezultatele generalizate

pentru întreagă arie.

41

Политици/публична администрация

48%

Бизнес9%

Граждани43%

Фиг. 2. Структура на извадката по категории

(Fig.3. Criterii de selecţie a destinaţiilor turistice)

Pe Fig. 3 sunt prezentate datele generalizate în formă grafică și tabelară. Analiza, care se poate face

arătă că cea mai mare importanţa pentru respondenții are semnificația istorică destinaţiilor turistice -

157 respondenți au indicat că acest criteriu corespunde în totalitate cu alegerea lor, iar alţi 87 indică

că acest criteriu îndeplinește în mare măsură.

Pe poziția imediat următoare este alegerea privind semnificaţia economică - 97 din respondenți au

răspuns că în totalitate corespunde și 127, corespunde în mare măsură.

Studiul demonstrează că semnificaţia sentimentala nu este atât de importantă pentru alegerea -

majoritatea din cei 101 de respondenți o indică ca corespunzătore, dar în mai mică măsură, 89 din

respondenţi îl caracterizează ca fiind conformă într-o mai mare măsură , și doar 58 îl indică ca un

criteriu, care corespunde în totalitate cu alegerea lor.

Este logic și nivelul jos al respondenţilor care au indicat Altă semnificație ca un criteriu de selecție.

Acest lucru arată că celelalte trei criterii satisfac pe deplin așteptările respondenților.

.

42

напълно

в по-го

ляма с

тепен

в по-м

алка

степен

изобщо не

050

100150200250

Икомомическо значениеИсторическо значение

Сантиментално значениеДруго значение

Фиг. 4. Критерии за избор на исторически обекти

напълнов по-голяма

степен в по-малка степен изобщо не

020406080

100120140160

Икомомическо значение

Историческо значение

Сантиментално значение

Друго значение

Фиг. 3. Критерии за избор на туристически обекти

(Fig. 4. Criterii de selecție a edificiilor istorice)

Criterii de selecție a edificiilor istorice

Metodologia de evaluare și selecție a edificiilor istorice este aceeași ca și cea, menţionată mai sus

pentru selecţia destinaţiilor turistice. Rezultatele sondajului sunt generalizate din nou în patru tabele

prezentate în Anexa 4. Aceasta prezintă informaţii despre alegerea respondenţilor în funcţie de

judeţ, iar informațiile generale sunt prezentate în Fig. 4 prin grafică și tabel.

Analiza rezultatelor arată logic, că semnificația istorică a destinaţiei este un criteriu de alegere

corespunzător și dominant pentru respondenți - 241 dintre ei l-au indicat pe locul întâi, 57 l-au

indicat ca fiind un criteriu, care corespunde în mai mare măsură şi doar 6 - au răspuns "în mai mică

măsură " și un respondent a răspuns cu "deloc". Pe locul doi este definit ca important Importanţa

economică a obiectelor - 180 de respondenți l-au indicat ca un criteriu, care corespunde "în

totalitate" şi "în mare măsură".Criteriul următor este "Ataşamentul sentimental" cu 170 de

răspunsuri "în totalitate" și "în mare măsură".

Factorii determinanţi pentru dezvoltarea socio-economică a regiunii.

De interes sunt rezultatele studiului factorilor determinanţi pentru dezvoltarea socială și economică

a comunității. Sondajul include o întrebare la care respondenții răspund într-un tabel, determinând

importanța fiecărui factor: Cadrul natural, Resursele umane, Valorile Culturale şi istorice, Relaţiile

de cooperare cu alte comunităţi locale din Bulgaria și Relațiile de cooperare cu alte comunităţi

locale din alte țări. Aici,răspunsurile din nou au evaluări cantitative și următoarele semnificații: 1 -

deloc, 2 – în mică măsură, 3 - în mare măsură, 4 – în totalitate. Prin rezultatele se poate judeca care

sunt factorii cheie care sunt importante pentru dezvoltarea socio-economică a regiunii lor.

Rezumatul rezultatelor sondajului pentru fiecare judeţ este prezentat în detaliu în Anexa 5 iar

răspunsurile din arie de cercetare (cele 9 comunităţi Dunărene) sunt prezentate în Figura 6.

În general se vede, că răspunsurile sunt relativ împrăștiate, dar se pot sublinia câteva concluzii. În

Fig. 5 sunt prezentate date sistematizate pentru răspunsurile respondenților la toți factorii

menționați. Se poate observa că majoritatea răspunsurilor indică factorii separaţi ca semnificative

"în mare măsură" - 43%, urmate de răspunsuri "în totalitate" - 37%. Acest lucru este logic și arată

diversitatea răspunsurilor și bună alegere a factorilor de către cercetători.

43

(Fig.5. Importanţa factorilor pentru dezvoltare socio-economică: deloc2%, în mică măsură 18%, în mare măsură43%,în totalitate 37%. )

Studiul aprofundat al factorilor şi evaluarea lor de respondenţi, arată că răspunsul "în totalitate" au

indicat cei mai mulți respondenți pentru factorul "patrimoniul cultural şi istoric" - 168, urmat de

"Cadril natural" - 122, "Resurse umane". Cu acest răspuns au indicat un număr relativ mic de

respondenți cele două factori de cooperare. Dacă rezumăm ambele răspunsuri "în totalitate" și "în

mare măsură" pentru fiecare dintre factorii studiați vom vedea o imagine similară: pentru factorul

"Valorile Culturale şi istorice" au răspuns 264 de respondenți.

44

Природна сред

а

Човешки

ресурси

Култур

но-историчес

ко насл

.

Сътрудниче

ство в с

траната

Сътрудниче

ство с д

руги ст

рани

050

100150200

напълно

в по-голяма степен

в по-малка степен

изобщо не

Фиг. 6. Фактори за социално-икономическо развитие

напълно37%

в по-голяма степен43%

в по-малка степен

18%

изобщо не2%

фиг. 5. Значимост на факторите за социално-икономическо развитие

(Fig.6. Factori pentru dezvoltare socio-economică)

Următorul factor ca importanţa din nou apare "Cadrul natural" - 248 de răspunsuri. Pentru "Resurse

umane" ca importanţa au indicat 228 de respondenți, pentru "Cooperarea cu alte țări" 222 și pentru

"Cooperarea cu alte comunităţi locale din Bulgaria" 209 răspunsuri. Cu toate acestea, aceste

rezultate arată că toți factorii au o importanţa mare pentru bulgari - rezultatul cel mai slab

("Cooperarea cu alte comunităţi locale din Bulgaria" - 209 răspunsuri) reprezintă 70% din

respondenți. Ei cred că acest factor este important.

Cunoașterea cuvintelor comune cu vecinii.Analiza chestionarelor permite să se evalueze măsura în care populaţia din Bulgaria cunoaşte cuvinte comune în limbă Română și Bulgară. În afară abordării semantice, în analiza se poate folosi şi abordare cantitativă, la care să se determine şi compare ce parte a populației a indicat un număr de cuvinte comune în ambele limbi. În această analiză trebui să avem în vedere libertatea fiecărui respondent să alege să noteze sau nu noteze în chestionar cuvinte comune. Cu toate acestea, rezultatele sondajului oferi motive pentru formarea unor concluzii clare.

45

Непосочили

1 дума

2 думи

3 думи

4 думи

5 думи

6 думи

7 думи

8 думи

9 думи

10 думи

11 думи

14 думи

16 думи

0

10

20

30

40

50

60

70

80

9090

27 24

36

19 21 20

8

18

4

29

2 1 1

Фиг. 7. Брой респонденти посочили общи думи

(Fig.7. Numărul de respondenţi, care au notat cuvinte comune)

Graficul arată că aproape o treime din respondenți nu au indicat un cuvânt comun cu limba română.

Acest lucru poate fi interpretat atât că acestea nu cunosc cuvinte comune, cât şi că nu au dacă să

noteze cuvintele cunoscute. Oricum, acest fapt arată că aproximativ o treime din bulgarii în

regiunea de cercetare nu sunt deosebit de interesaţi sau nu cunosc punctele comune cu vecinii.

Următorii 29% au indicat între unu și trei cuvinte comune. Ei au unele cunoștințe, dar se pare că nu

prea multe. În acest grup, cei mai numeroşi sunt cei, care au indicat 3 cuvinte - un total de 39 de

respondenți, care poate fi explicat prin faptul că au decis că 3 cuvinte sunt suficiente. Acesta este şi

al doilea grup de respondenți după cel care nu a notat cuvânt comun. Restul 41% din bulgari în

regiunea au indicat peste 4 sau mai multe cuvinte, ceea ce înseamnă că dimensiunea grupului care

are mai multe cunoștințe despre punctele lingvistice comune cu vecinii.

(Fig.8. Respondenţi, care au indicat cuvinte comune)

46

30%

29%

20%

10% 11%

Фиг. 8. Респонденти, посочили общи думи

непосочилиот 1 до 3 думиот 4 до 6 думиот 7 до 10 думи10 и повече

În special pozitiv în această direcție este faptul că 11% din populație au completat tabelul cu cuvinte

comune și chiar unii dintre ei au notat suplimentar cuvinte în afara câmpurilor definite pentru acest

scop. Un total de 33 de respondenți au notat numărul necesar de cuvinte. Acest lucru arată că peste

10% din populația bulgară cunoaște și folosește conștient cuvinte comune cu vecinii.

CONCLUZIE

Analiza rezultatelor sondajului permite formarea mai multor concluzii.

În primul rând, ca criteriul principal pentru selecția destinaţiilor turistice şi istorice principale

în cele 9 districte bulgare se evidențiază semnificația istorică desemnata de majoritatea

respondenților. Evaluarea categorică a participanţilor în sondaj conduce la concluzia că, definind

profilului districtelor in care locuiesc, cetățenii în partea bulgară a ariei transfrontaliere accentuează

pe patrimoniului cultural și istoric ca o prioritate de conducere. În plus, prevalența celor care au

argumentat alegerea sa cu semnificaţia economică a destinaţiilor, faţa de semnificaţia lor

sentimentală, este un indiciu clar că comunitățile locale realizează contribuția efectivă și potențială

a destinaţiilor turistice şi istorice pentru dezvoltarea economică a ariilor de vecinătate bulgaro-

române.

Această concluzie este confirmată de analiza factorilor care, potrivit respondenţilor, contribuie

cel mai mult la dezvoltarea socio-economică a districtelor bulgare. Din rezultatele se vede, că

cetăţenii se bazează pe potențialul patrimoniului cultural şi istoric pentru dezvoltarea turismului și

stimularea economică generală în localităţile. Este subliniată şi importanța resurselor naturale, care,

în combinație cu reperele culturale și istorice formează profilul părţii bulgare a BRAV.

Deși factorul "cooperare" - definit atât la nivel național cât și transfrontalier - nu este în

pozițiile de top în alegerea condițiilor pentru creștere economică, respondenții îi acordă o mare

importanță. În general, este clar că dezvoltarea districtelor bulgare în regiunea frontierei bulgaro-

române şi implementarea potențialul se bazează pe interacţiunea sinergică între toți factorii

discutaţi: popularizarea patrimoniului cultural și istoric şi mediului natural, dezvoltarea resurselor

umane și promovarea cooperării nu numai între regiunile din Bulgaria dar și colaborarea lor cu alte

țări.

47

Dacă în prima parte a sondajului respondenţii îşi exprimă opinia cu privire la caracteristicile

specifice ale districtelor lor și evaluează semnificația acestora pentru dezvoltarea viitoare a regiunii,

în următoare parte accentul este întors spre coexistența în cadrul regiunii transfrontaliere și

întrebarea cheie, cât de bine îi cunoaştem pe vecinii noştri. Deși locuitorii celor 9 districte bulgare

conta pe efectele pozitive ale cooperării transfrontaliere în ceea ce privește dezvoltarea socio-

economică în localităţile lor, acestea nu-si cunosc bine vecinii săi de peste Dunăre și au o experiență

comună de comunicare cu ei. Dovada acestui fapt este că majoritatea respondenților nu au putut

identifica cuvinte comune între cele două limbi sau au identificat un număr foarte mic de cuvinte.

Se pare că punctele comune între cele două culturi, aflate în regiunea transfrontalieră, nu sunt

obiectul interesului locuitorilor bulgari din această regiune. Doar o cincime dintre ei demonstrează

cunoaşterea punctelor comune cu vecini, care, la rândul său, subliniază încă o dată potențialul

cooperării transfrontaliere în domeniul cunoaşterii reciproce și sensul eforturilor de a lucra în

sprijinul unei politici pentru construirea identităţii comune transfrontaliere.

Referințe bibliografice

Kornazheva M. Inovarea proiectului de cercetare Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study (BRAINS) în cadrul programului european de cooperare transfrontalieră „Bulgaria-România 2007-2013” În: Lucrări științifice ale Universității din Ruse, volum 50, seria 5.2. Studii Europene, Ruse 2011, pg. 11-26.

Fearon, James D. What is identity (as we now use the word)? Stanford University. November 1999.Fitjar, R. D. Explaining variation in sub-state regional identities in Western Europe. In: European Journal of Political Research Vol. 49/2010, p. 522 – 544. Knapp, W. A sense of place. Regional identity – a conceptual framework. ILS NRW, October 2003.Kowalska, W, M. Between the local, national and global: the problem of “regional identities”. In: LIMES Vol. 3/2010, p. 161 – 169.Paasi, A. (1986): The institutionalization of regions: a theoretical framework for the understanding of the emergence of regions and the constitution of regional identity, Fennia 164, pp. 105-146.Paasi, A. (2003): Region and place: regional identity in question, Progress in Human Geography, No. 4, pp. 475-485.Schmitt-Egner, P. Regional and European Indetity: Reflections on a relationship. RIAC-Conference. Innsbruck 2003. Schrijver, F. Regionalism after regionalisation: Regional identities, political space and political mobilisation in Galicia, Brittany and Wales. University of Amsterdam, 2005.Sedlacek, S., B. Kurka, G. Maier. Regional identity: a key to overcome structural weaknesses in peripheral rural regions? In: European Countyside Vol. 4/2009, p. 180 – 201. ……………………………………………………………………………………………..……….…

48

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare,

din perspectiva reprezentanţilor administraţiei publice din partea română

Prof. Dr. Tudorel Andrei

Conectarea administratiilor locale la realitatile economice si sociale reprezinta un factor

important ce poate stimula dezvoltarea regionala si intensificarea cooperarii transfrontaliere. In

cadrul chestionarului a fost inserata o intrebare pentru a evalua opinia angajatilor din administrația

publica cu privire la masura in care o decizie referitoare la dezvoltarea regionala din administrația

publica este influentata de o serie de factori. Pentru evaluarea opiniei s-a recurs la o scala de masura

cu patru valori: 1 – deloc, 2 – mai degraba nu, 3 – intr-o oarecare masura si 4 – in mare masura.

Pentru a evalua sintetic influenta fiecaruia din cei opt factori in luarea deciziei de la nivelul

administratiei publice ce se refera la dezvoltarea regionala se calculeaza media calificativelor

acordate. Rezultatele obtinute sunt prezentate in graficul din figura 1.

49

3.1

3.53.6 3.7

3.0 3.02.9

2.7

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

2.5

3.0

3.5

4.0

Nivelul europeanal administrației

Nivelul național aladministrației

Nivelul județean aladministrației

Nivelullocal(municipal) al

administrației

Sectorul privat Societatea civilă Mass-media Academic

Figura 1. Evaluarea influenței fiecărui factor in luarea unor decizii la nivelul administratiilor publice locale ce privesc dezvoltarea regionala

Rezultatele de mai sus permit formularea urmatoarelor comentarii:

- deciziile privind dezvoltarea regională sunt influențate într-o mare măsură de factorii de la

nivel local (municipal) al administrației publice. Pentru acest factor s-a înregistrat o medie a

calificativelor egală cu 3.7 aceasta fiind cea mai mare dintre cele opt valori;

- în general deciziile privind dezvoltarea regionala sunt influentate intr-o mare masura de

conditiile de la nivelul administratiilor europene, nationale si locale (judetene si

municipale). Pentru cei patru factori s-au inregistrat valorile cele mai mari pentru mediile

calculate;

- influența cea mai redusă în luarea deciziilor este exercitată de instituțiile din domeniul

societatii civile. Dintre acestea mediul academic are o contributie nesemnificativa,

Un alt aspect important important ce trebuie avut in vedere formularea politicilor de dezvoltare

regionala se refera la evaluarea potentialului unor actori din societate pentru intarirea auto-

administratiei dezvoltarii regionale. In acest sens au fost avuti in vedere noua actori din sectorul

public, privat si din societatea civila. Pentru evaluarea opiniei s-a recurs la scala de masura cu patru

valori ce sunt definite astfel: 1 – deloc, 2 – mai degraba nu, 3 – intr-o oarecare masura si 4 – in

mare masura.

Distributia raspunsurilor la aceasta intrebare, pe fiecare actor in parte se prezinta in in graficul din

figura 2.

50

Instituțiilor europene

Reprez. administrației naționaleParlamentul

Administrația locală/zonalăAP Locala

Sectorului privatMass-media

ONG-urileMediul academic

0%

20%

40%

60%

80%

100%

10.1 6 9.2 3.2 7.320.9

28.8 33.5 35.5

89.1 92.2 89.1 95.1 91.176.5

68.6 63.4 59.6

Not at all+Rather not In some extent+Large extent

Figura 2. Distributia răspunsurilor privind potentialul unor actori in dezvoltarea regionala

Într-o măsură considerabilă și în acest caz angajații din domeniul administrației publice acordă o

importanță considerabila actorilor din domeniul administratiei publice europene, nationale si locale.

In opinia angajatilor din acest sector institutiile/organizatiile din domeniul societatii civile au un

potential mai redus in dezvoltarea regionala.

Evaluarea contactelor inter – institutionale

Dezvoltarea regională, în general și cea transfrontalieră, în special se poate intensifica numai

in masura in care exista acorduri de cooperare inter – institutionala. In cadrul chestionarului au fost

inserate intrebari pentru a evalua tipul de relatii interinstitutionale si intentia de dezvoltare a

acestora intr-o perioada viitoare.

Printr-o prima intrebare se evaluiaza in ce masura o institutie din administrația publica are relatii cu

persoane, institutii sau organizatii din: județe din România care aparțin ROBULNA, districtele din

Bulgaria care aparțin ROBULNA, România ca întreg, Bulgaria ca întreg, alte țări membre UE si

tari din afara UE. Pentru evaluarea opiniei s-a recurs la o scala de masura cu patru valori: 1 – nu, 2

– ocazional, 3 – des, 4 – frecvent.

Distributia raspunsurilor pe fiecare categorie de persoane, institutii sau organizatii se prezinta in

tabelul 1.

Tabelul 1. Distributia raspunsurilor privind relatiile cu diverse persoane, instituții sau organizațiiNu Ocazional Des Frecvent NS/NR

Județele din România care aparțin ROBULNA 25.6 32.6 17.3 22.8 1.7

Districtele din Bulgaria care aparțin ROBULNA 57.9 25.9 5.8 8.1 2.3

România ca întreg 9.2 26.4 25.4 37.8 0.9

Bulgaria ca întreg 59.7 24.8 6.6 6.1 2.9

51

Alte țări membre UE 57.9 30.5 6.3 2.9 2.3

Exteriorul UE 74.6 17.9 3.7 0.9 2.9

Rezultatele de mai sus scot în evidență următoarele:

- majoritatea instituțiilor din administrația publică din regiunea ROBULNA au relații

interinstitutionale cu institutii din Romania;

- în schimb, relațiile inter-institutionale cu institutii si organizatii din Bulgaria sunt

nesemnificative. Aproape in 60% din cazuri s-a semnalat ca nu exista relatii institutionale cu

parteneri din Bulgaria;

- in general, in putine cazuri s-a semnalat existenta unor relatii cu persoane, institutii sau

organizatii din afara Romaniei.

Tabel 2. Distributia raspunsurilor privind intentia dezvoltarii relatiile interinstitutionale Nu Mai degrabă

NUMai degrabă

daSigur DA

NS/NR

Județele din România care aparțin ROBULNA 4.0 2.9 34.3 57.6 1.2Districtele din Bulgaria care aparțin ROBULNA 5.2 6.9 44.7 41.5 1.7România ca întreg 2.3 3.8 28.6 65.3 0.0Bulgaria ca întreg 5.2 13.3 42.1 37.2 2.2Alte țări membre UE 4.9 13.3 40.9 38.3 2.6Exteriorul UE 16.4 15.9 38.3 25.9 3.5

Printr-o altă intrebare se evaluează în ce măsura instituția din administrația publica are

intenția de a avea, în viitor, relați cu persoane, instituții sau organizații din județe din România care

aparțin ROBULNA, districtele din Bulgaria care aparțin ROBULNA, România ca întreg, Bulgaria

ca întreg, alte țări membre UE si tari din afara UE. Pentru evaluarea opiniei s-a recurs la o scala de

masura cu patru valori: 1 – nu, 2 –mai degraba nu, 3 – mai degraba da, 4 – sigur da.

Distributia raspunsurilor pe fiecare categorie de institutie sau organizație se prezintă in tabelul 2.

Rezultatele de mai sus scot in evidenta disponibilitatea instituțiilor din administrația publica

locala de la nivelul judetelor din regiunea ROBULNA pentru dezvoltarea unor relatii profesionale

cu persoane, institutrii sau organizatii din afara Romaniei. Pentru materializarea acestor intentii

trebuie dezvoltate activități support care sa sprijine dezvoltarea de parteneriate cu institutii sau

organizatii din afara Romaniei.

Factori care influenteaza dezvoltarea cooperarii transfrontaliere

Cooperarea transfrontaliera se materializeaza in dezvoltarea de activități specfice in anumite

52

sectoare de activitate. Dintr-un numar de cinsprezece sectoare specificate fiecare persoana

intervievata trebuia sa le specifice pe cele mai importante trei. Distributiile răspunsurilor pe cele

trei alegeri sunt prezentate în tabelul 3.

Rezultatele obtinute ne arată rolul foarte important pe care poate sa-l aibă agricultura in

dezvoltarea cooperarii transfrontaliere. Peste 70% din persoanele intervievate au semnalat acest

sector ca avand un potential deosebit in dezvoltarea unor activități comune intre parteneri din cele

doua tari. Un factor important in dezvoltarea cooperarii transfrontaliere il poate reprezenta

dezvoltarea unor activități in domeniul constructiilor și drumurilor publice. Aceasta opțiune este

legitima in conditiile in care exista preocupări din partea celor doua tari pentru dezvoltarea

infrastructurii rutiere dintre cele doua tari.

Alte sectoare importante pentru dezvoltarea cooperarii tranfrontaliere sunt:

- comertul – sector indicat de 4.3% dintre respondenti la prima opțiune, 24.8% la a doua

opțiune si 9.8% la a treia opțiune;

- turismul – indicat de 9.5% dintre repondenti la a doua opțiune si 25.6% la a treia opțiune;

- cultura este indicata la a treia opțiune de 19.4% dintre respondenti.

-

Tabelul 3. Ierarhizarea sectoarelor importante pentru dezvoltarea cooperarii transnaționale

SectorPrima alegere

A doua alegere

A treia alegere

Agricultură, Piscicultură, Silvicultură 70.6 0.0 0.0Industria ușoară 3.2 6.3 0.0Industria grea 0.9 2.0 1.2Construcții și drumuri publice 13.3 28.2 1.7Transport și comunicații 4.0 10.4 4.3Energia electrică 1.2 3.2 2.3Comerț 4.3 24.8 9.8Protecția civilă 0.9 5.5 2.9Turism 0.6 9.5 25.6Securitate 0.0 1.4 2.9Mediul înconjurător 0.6 3.5 13.0Sănătate 0.6 2.3 7.5Educație 0.0 2.9 9.2Cultură 0.6 0.0 19.4

Printr-o altă întrebare inchisă se evaluează contribuția unor actori importanți pentru

dezvoltarea cooperarii transnationale. În acest caz s-a recurs la o scala de masura cu patru valori: 1

– deloc, 2 – mai degrabă nu, 3 – într-o oarecare măsura și 4 – într-o mare măsură.

În urma prelucrării datelor s-au obținut rezultatele din tabelul 4

Tabelul 4. Distributia răspunsurilor privind contribuția unor actori la dezvoltarea regionalăActorii din societate Deloc Mai Într-o În mare NȘ/NR

53

degrabă nu oarecare măsură

măsură

Reprezentanții instituțiilor europene 3.2 11.5 41.5 40.6 3.2Reprezentanții administrației naționale 1.4 7.5 36.0 53.6 1.4Reprezentanții parlamentului național 2.6 10.4 39.8 44.1 3.2Reprezentanții administrației locale/zonale 1.2 3.2 28.5 65.7 1.4Reprezentanții administrației locale 2.6 5.5 33.1 57.9 0.9Reprezentanții sectorului privat 2.6 21.0 49.3 24.8 2.3Reprezentanții mass-media 4.3 23.9 44.1 25.4 2.3Reprezentanții organizațiilor non-guvernamentale

5.8 25.1 48.7 15.9 4.6

Reprezentanții mediului academic 6.9 29.4 42.9 16.1 4.6

Rezultatele obtinute scot in evidenta o importanta deosebita acordata insitutiilor din

domeniul administratiei publice locale, nationale si europene. Peste 65% dintre persoanele

intervievate considera ca administrația publica locala poate contribui la dezvoltarea cooperarii

transforntaliere. Reprezentatii administratiilor publice aloca un rol mai putin important in

dezvoltarea cooperarii transfrontaliere mediului privat si societatii civile.

Pentru luarea unor decizii fundamentate care să ducă la creșterea cooperării transfrontaliere la

nivelul zonei trebuie identificati factorii care au o influenta negativa. Prin intermediul unei intrebari

au fost evaluati opt factori importanti ce sunt grupati pe urmatoarele categorii:

- interesul manifestat de institutiile din cele doua tari;

- cadrul legal din cele doua tari si gradul de cunoastere a realitatilor din cele doua țări;

- factori culturali.

Pentru evaluarea celor opt factori s-a recurs la o scala de măsură cu patru valori definite de la 1 – nu

impiedică cooperarea transfrontalieră, la 4 – impiedică într-o mare măsură.

Rezultatele obținute la nivelul intregului esantion sunt prezentate in graficul din figura 3.

Pentru a evalua sintetic opiniile angajatilor din administrația publica cu privire la rolul

negative jucat de fiecare din cei opt factori asupra cooperarii transfrontaliere s-a calculate pentru

fiecare factor media calificativelor acordate. Rezultatele obtinute sunt plasate in intervalul de la 1 la

4. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare cu atat factorul impiedica intr-o masura mai mare

dezvoltarea cooperarii transfrontaliere. O valoare a indicatorului mai mare ca 3 indica un efect

negativ considerabil al factorului in dezvoltarea cooperarii transfrontaliere. Rezultatele obtinute

sunt prezentate in graficul din figura 9.

Rezultatele obtinute scot in evidenta urmatoarele aspecte mai importante:

- Lipsa de cunoștințe despre mediul politic și cel legal de peste frontieră reprezinta factorul

care impiedica in cea mai mare masura dezvoltarea cooperarii transfrontaliere. Acesta este

singurul factor pentru care valoarea mediei este mai mare ca 3 (valoarea mediei este 3.18);

- Accesul dificil (ex. Infrastructura de transport subdezvoltată) reprezinta un al factor cu

efecte negative asupra dezvoltării regionale (media este 2.92. fiind în apropierea valorii 3);

54

- Legislațiile naționale și practicile din cele două țări sunt factori perturbatori importanți în

dezvoltarea cooperării transfrontaliere (în ambele cazuri valorile medii nu diferă

semnificativ, acestea fiind egale cu 2.85);

- Trebuie reținut că diferențele culturale dintre cele două colectivități nu reprezintă un factor

negativ. Media înregistrată pentru acest factor este cea mai mică (2.41).

3.18

2.92 2.87 2.85 2.902.74 2.82

2.41

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

Lipsa decunoștințe despremediul politic și

cel legal de pestefrontieră

Accesul dificil(ex. Infrastructura

de transportsubdezvoltată)

Legislațianațională și

practicile din țaramea

Legislațianațională șipracticile depeste graniță

Lipsa de interesdin partea

instituțiilor din țaramea

Lipsa de interesdin partea

instituțiilor depeste graniță

Bariera lingvistică Diferența decultură (valori și

comportament) depeste graniță

Figura 3. Valorile medii calculate pentru factorii care influențează dezvoltarea cooperarii transfrontaliere

Perceptia asupra compatrioților și a vecinilor bulgari în relații profesionale

Prin câteva întrebări din chestionar s-a urmărit evaluarea opiniei angajatilor din

administratie cu privire la incredera acordata compatritilor romani si a vecinilor bulgari in relatiile

de lucru. Pentru evaluarea acestui aspect s-a recurs la o scala de masura cu patru valori: 1 - Nu, nu

sunt de încredere, 2 - De cele mai multe ori nu sunt de încredere, 3 - De cele mai multe ori sunt de

încredere si 4 - Da, sunt de încredere. Pentru evaluarea sintetica a raspunsurilor se calculeaza media

calificativelor acordate de persoanele intervievate. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5. Distribuția răspunsurilor privind încredrea in compatrioti și vecini în relatiile de lucru

1 2 3 4 NS/NR Media Comparioții 0.3 5.8 38.0 55.9 0.0 3.50Vecinii bulgari 0.6 1.7 34.9 38.3 24.5 3.47

Rezultatele de mai sus nu arata diferente semnificative in perceperea celor doua categorii de

personae.

Pentru aprofundarea acestei analize in cadrul chestionarului au fost inserate doua intrebari

pentru a evalua comportamentul romanilor si bulgarilor in opt situatii importante: sunt dispuși să

muncească peste program, respectă relațiile de ierarhie, Tratează bărbații și femeile egal, sunt

informali în relațiile lor, respectă litera legii, caută rezultate reciproc avantajoase, caută beneficii pe

cheltuiala altora si sunt loiali și mențin parteneriate pe termen-lung. Pentru evaluarea opiniilor s-a

55

recurs la o scala de masura cu patru valori pornind de la 1= dezacord total si până la 4 =acord total.

In interpretarea rezultatelor trebuie avut in vedere ca in sapte din cele opt propozitii sunt prezentate

enunturi favorabile.

Distributiile răspunsurilor sunt prezentate în tabelul 6.

Tabel 6. Distribuțiile pentru caracterizarea românilor și bulgarilor în diverse situații

Pentru evaluarea sintetica a fiecaruia din cele opt enunturi, pentru romani si bulgari, se

calculeaza media calificativelor acordatede persoanele intervievate. Rezultatele obținute permit

formularea următoarelor comentarii:

- potrivit opiniei exprimate de anagajatii din administrația publica locala nu exista diferente

semnificative in perceperea romanilor si bulgarilor in raport cu cele opt situatii precizate;

- trebuie remarcate numarul mare de non raspunsuri la intrebarile referitoare la persoanele de

cetatenie bulgara. In majoritatea cazurilor ponderea non raspunsurilor este de peste 35%.

Aceasta situatie scoate in evidenta o interactiune redusa intre cele doua categorii de

persoane.

Brandul ROBULNA

Crearea brandului ROBULNA poate genera o serie de avantaje economice si sociale intr-un

orizont mediu si lung de timp. In cadrul chestionarului a fost inserata o intrebare pentru evaluarea

efectelor brandului ROBULNA in raport cu cinci aspetcte: recunoașterea atractivității și

potențialului de către oamenii care lociesc și muncesc în regiune, recunoașterea atractivității și

potențialului de către oamenii care lociesc și muncesc în afara regiunii, plănuirea unei strategii de

56

Dezacord total

Dezacord parțial

Acord parțial

Acord total

NS/NR Media

Sunt dispuși să muncească peste program

Români 3.2 6.9 46.7 42.7 0.6 3.30Bulgari 1.2 6.1 35.0 22.3 35.5 3.21

Respectă relațiile de ierarhie Români 0.3 2.9 40.1 56.5 0.3 3.53Bulgari 0.3 2.6 34.7 29.2 33.2 3.39

Tratează bărbații și femeile egal

Români 1.7 4.6 35.7 57.3 0.6 3.50Bulgari 0.9 3.8 26.9 36.1 32.4 3.45

Sunt informali în relațiile lor Români 2.0 4.9 37.2 54.8 1.2 3.46Bulgari 0.9 4.9 24.9 37.0 32.4 3.45

Respectă litera legii Români 2.0 8.4 37.5 51.6 0.6 3.39Bulgari 0.9 4.0 24.6 37.9 32.7 3.48

Caută rezultate reciproc avantajoase

Români 2.6 6.1 37.8 53.3 0.3 3.42Bulgari 1.4 3.5 28.1 32.8 34.2 3.40

Caută beneficii pe cheltuiala altora

Români 20.7 22.8 36.9 18.7 0.9 2.54Bulgari 12.4 16.5 23.7 12.4 35.0 2.56

Sunt loial și mențin parteneriate pe termen-lung

Români 0.9 6.1 46.4 45.5 1.2 3.38Bulgari 0.6 4.0 30.6 30.3 34.4 3.38

dezvoltare potrivite, facilitatea cooperării transfrontaliere si vizibilitatea regiunii în Europa și în

lumea întreagă.

Pentru evaluarea opiniei s-a recurs la o scală de măsură cu patru valori: pornind de la 1=

dezacord total la 4 – acord total. În urma prelucrării seriilor de date înregistrate s-au obținut

distribuțiile prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7. Distributia raspunsurilor si mediile calificativelor privind avantajele brandului

ROBULNA

Dezacord total

Dezacord

parțial

Acord parțial

Acord total

Nu știu/NR

Media

recunoașterea atractivității și potențialului de către oamenii care locuesc și muncesc în regiune

1.2 0.9 21.3 74.9 1.7 3.73

recunoașterea atractivității și potențialului de către oamenii care locuiesc și muncesc în afara regiunii

0.9 3.2 36.0 57.6 2.3 3.54

Plănuirea unei strategii de dezvoltare potrivite 0.3 0.0 29.1 66.0 4.6 3.69Facilitarea cooperării transfrontaliere 0.3 2.6 17.6 75.2 4.3 3.75Vizibilitatea regiunii în Europa și în lumea întreagă 0.0 2.9 19.6 72.6 4.9 3.73

Distributia raspunsurilor si media calificativelor ne arata ca intr-un orizont mediu si lung

crearea brandului ROBULNA determina avantaje economice si sociale la nivelul acestei regiuni.

Acestea sunt materializate prin cresterea vizibilitatii regiunii, punerea in valoare a potentialului

natural si de rezurse umane si dezvoltarea cooperarii transfrontaliere. Potentialul uman al echipei de

cercetare din cadrul proiectului care a definit regiunea ROBULNA poate asigura dezvoltarea

suportului tehnic al planificarii strategice de dezvoltare a regiunii.

Pentru crearea brendului ROBULNA trebuie identificate cele mai importante elemente de

promovare. In cadrul cercetarii realizate la nivelul regiunii s-a incercat identificarea unor elemente

de promovare a regiunii tinand seama de pozitionarea geografica, potentialul regiunii si traditiile

culturale.

In acest sens au fost avute in vedere in vedere opt elemente de promovare ce sunt grupate pe

urmatoarele axe:

- caracteristici geografice și de pozitionare a regiunii ROBULNA: Locația sa geopolitică

în calitate de pod între Marea Neagră și Europa Continentală (E1); Dunărea ar trebui scoasă

în evidență (E2); Peisajele diverse ar trebui scoase în evidență (E3);

- potentialul economic al zonei: Pămândul său fertil și sectorul său agricultural

experimentat (E5); Potențialul inovativ al IMM-urilor ar trebui accentuat (E6); Capitalul său

uman (E7);

- componenta culturală și traditiile mostenite: Moștenirea cultural-istorică ar trebui

accentuată (E4); Tradițiile sale multiculturale și relațiile interetnice tolerante (E8).

Pentru evaluarea fiecaruia din cele opt elemente s-a recurs la o scala de masura cu patru valori: 1 –

dezacord total, 2 – dezacord, 3 – acord partial si 4 – acord.

57

Pentru evaluarea sintetica a calificativelor acordate pe fiecare element s-au calculat mediile

acestora.

Distributia răspunsurilor și mediile pentru cele opt elemente sunt prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8. Valorile medii pentru cele opt elemente ce definesc ROBULNA

Elementul E1 E2 E3 E4 E5 E6 E7 E8

Media 3,85 3,94 3,88 3,84 3,88 3,83 3,88 3,86

Rezultatele de mai sus ne arată că oricare din cele opt elemente poate fi folosit pentru

promovarea brandului ROBULNA. Totusi trebuie remarcat că dintre cele opt elemente cel mai

indicat este al doilea (Dunărea ar trebui scoasă în evidență).

58

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare,

din perspectiva reprezentanţilor administraţiei publice din partea bulgara

A.prof. Strahil Karapchanski and Assoc.prof. dr Todor Todorov

1. Introducere: Identitatea politică ca concept

Conceptul identităţii politice corespunde cu dimensiunea colectivă a înţelegerii despre

identitate ca un fenomen politic.

Jim Jose defineşte construirea identităţii politice ca fiind "un proces colectiv, la care se

ajunge la interacțiune între indivizi, sau cel puțin la recunoaşterea reciprocă, ceea ce duce la apariția

unui ansamblu unic, care depășește în dimensiuni suma părților sale componente"49. Ca o fundație

pentru acest punct de vedere ar trebui să fie luată, apartenență la o comunitate politică care uneşte

pe indivizi, care recunosc existența unor lucruri comuni între ei, care le leagă şi depăşeşte

diferențele individuale, bazate pe sex, rasă, clasă, apariţie ideologică sau valorică - văzut de această

perspectivă, aceste diferențe nu ar trebui văzute ca un obstacol în calea existenței unei comunității

politice, ci mai degrabă determină gradului stabilităţii săi.

În contextul unei consolidări în creștere a Uniunii Europene ca un sistem de guvernanță pe

mai multe niveluri, în care luarea deciziilor de natură politică are loc pe diferite niveluri teritoriale -

supranațional, național, sub-național (local și regional) - o importanță deosebită dobândește difuzia

concomitentă acestor procese de identitate politică.

Identitatea politică multiplă, care decurge de aceasta, este distribuită și grupată în două

direcții - atât în aspect orizontal, adică între diferite panouri de putere teritoriale, cât si vertical - din

punctul de vedere al diversităţii participanţilor sociali - politicieni, tehnocraţi, reprezentanţi ai

afacerii și structurile societăţii civile, mass-media, etc. Unul dintre protagoniștii acestei abordări

este Simon Parker, potrivit căruia "identitate politică nu este definită doar şi numai de bunăvoința

individuală, respectiv ostilitatea față de anumite partide sau mișcări politice [... ci se bazează pe mai

multe interacțiuni între] organizarea verticală a societății (indivizi, familii, locul de muncă, mediul,

locaţie, regiuni, națiuni), [și] clavaje orizontale (clase, religii, limbi, rase, culturi) [din care provin]

modele de identificare complexe, în care fiecare dintre noi se poate identifica cu multe diferite

formațiuni politice într-o varietate de situații sociale".50

49 Jose, J. Strangers in a stranger land: political identity in the era of the governance state . In: Social Identities Vol. 16, No. 1/January 2010, p. 7-8.50 Parker, S. Political Identities. Italian Cultural Studies. Oxford University Press, 1996, p. 108.

59

În acest spirit, sunt postulate două documente importante, care tratează guvernarea în

Uniunea Europeană - Cartea albă a bunei guvernări a Comisiei Europene a Şi Cartea albă a

Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri. Ele dau o semnificaţie prioritară

practicilor de guvernare a Uniunii, așa-numită democrație participativă, văzând-o ca o alternativă,

respectiv un element constructiv în privinţa democrației reprezentative: "[...] o bună guvernare

europeană necesită cooperarea între organismele aleşi și reprezentanții societății civile pentru binele

comun” 51.

Varietatea nivelurilor de putere în sistemul de guvernare pe mai multe niveluri în Uniunea

Europeană este asociată cu dinamica specifică a loialităților politice ale cetățenilor, care, dincolo de

aspectele tradiționale deterministe ale guvernării naționale se uită atât la nivel supranațional - spre

Uniunea Europeană, şi instituțiile sale, cât şi în plan subnaţional, recunoscând autoritățile locale și

regionale ca actori politici semnificative. În acest context, ar trebui să fie raportat un fel de

teritorizare a identităţii politice, care merge dincolo de înțelegerea ca aceasta se bazează în primul

rând pe preferințele individuale ideologice. Ideologiile păstrează o prezenţa relativ stabilă în

proiectarea identități politice, dar se pare că acestea sunt supuse unor stimulente regionale

puternice.

2. Prezentarea rezultatelor sondajului sociologic, realizat în cadrul proiectului BRAV

(Bulgaria-România: Arie de Vecinătate).

Rezultatele, prezentate mai jos sunt produsul unui sondaj de opinie publică, desfășurat în

cadrul proiectului BRAV, în perioada 06.11. - 07.12.2012 , privind potențialul existent de

dezvoltare e identităţii integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română.

Din partea bulgară au participat 360 respondenți - reprezentanți ai autorităților locale și

regionale, pe poziții politice și de experți în regiunile Vidin, Veliko Tarnovo, Vratsa, Dobrich,

Montana, Plevna, Razgrad, Ruse şi Silistra, care se distribuie după cum urmează:

‐ Primari / viceprimarii / primari adjuncţi - 95 persoane (= 26% din eșantion)

‐ Membrii consiliilor municipale - 48 persoane (= 14% din eșantion)

‐ Guvernatori / viceguvernatori - 6 persoane (= 2% din eșantion)

‐ Angajații din administrațiile municipale - 199 persoane (= 55% din eșantion)

‐ Angajații din administrațiile regionale - 12 persoane (= 3% din eșantion).

În următoarele paragrafe este prezentată analiză răspunsurilor din chestionarul standardizat,

dezvoltat cu 25 de întrebări.

Identitatea politică și dezvoltare regională, în contextul politic național

Peste 80% dintre respondenții din partea bulgară a regiunii transfrontaliere sunt de părere că

nivelurile de guvernare sub-naționale (guvernele regionale și municipale) au competențe suficiente

51 Comitetul Regiunilor. Cartea albă privind guvernanța pe mai multe niveluri, 2009/С 211/01, pag. 1060

pentru a desfăşura politica de dezvoltare regională de succes. Procentul de respondenți care cred că

organismele regionale și municipale nu sunt capabili să gestioneze independent dezvoltarea

regională este relativ mic (15%).

Datele sugerează puternic că, atunci când oferă și / sau iau decizii legate de dezvoltarea

regională, politicienii şi reprezentanții ai administrației publice, sunt influențate în cea mai mare

parte de nivelul de guvernare național și regional - această înțelegere împartă aproximativ 60% din

respondenți. Nivelul local de guvernare se caracterizează printr-o intensitate înaltă impresionantă de

răspunsuri, dar importanta care îi este atribuită, este semnificativ mai slabă. Celelalte răspunsuri

posibile - reprezentaţi mass-media, societatea civilă, sectorul privat și mediul academic sunt ranjate

mult în spate, din care se poate concluziona că respondenții cred că aceste segmente ale societății nu

au un impact semnificativ în luarea deciziilor, care să afecteze politicile de Dezvoltare Regională.

O tendință interesantă, care poate fi văzută, este că peste 60% dintre respondenți recunosc

autoritățile centrale de la nivel național - Guvernul și Parlamentul - ca cei mai importanți factori

care ar putea consolida guvernarea dezvoltării regionale. Următorul în ordinea rangului este

influența instituțiilor Uniunii Europene. De asemenea, impresionat este faptul că, împreună cu

sectorul public, mediul academic, sectorul privat, mass-media și ONG-urile sunt de asemenea

văzute ca actori politice importante în această privință.

Identitatea politică în aspect transfrontalier

Studiul defineşte cooperarea transfrontalieră ca un format preferat de poziționare a

reprezentanților sectorului public în relaţii, care depăşesc frontierele naționale.

Rezultatele arată că instituțiile în care lucrează respondenții, au stabilit contacte în general

cu alte organizații și instituții din BRAV și relativ mai puțin cu cele din alte țări din Uniunea

Europeană și în afara Uniunii.

Şi în Bulgaria și în România există o dorință foarte mare de a coopera cu partenerii potențiali

din BRAV. Respondenții au o dorinţa puternică pentru cooperarea viitoare cu organizațiile

Româneşti din BRAV- 58 % - și organizații bulgăreşti de la re din Bulgaria, în vecinătate de ariile

transfrontaliere de vecinătate - 52%. Aici din nou, se vede o dorință relativ mai scăzută de

cooperare cu organizațiile din alte țări ale UE, precum cu ţări în afara uniunii, iar procentele sunt

44% și 36%. Este interesant de subliniat faptul că este mare cota răspunsurilor, care indică

probabilitatea slabă pentru efectuare cooperării viitoare cu organizațiile și instituțiile din județele

românești din afara BRAV- 23%.

În ceea ce privește activitățile într-o politică specifică, ca foarte atractive pentru cooperare

transfrontalieră, respondenţii specifică identificarea politicilor, punerea lor în aplicare și evaluarea

impactului acestora. Cu toate acestea, formularea propunerilor pentru o anumită politică /obiective,

61

priorități și mijloace/, precum și consultarea publică a propunerilor relevante nu sunt considerate ca

fiind domenii adecvate de cooperare din ambele maluri ale Dunării.

Sectoarele, care, în opinia respondenților sunt caracterizate prin cel mai mare potențial

pentru cooperare transfrontalieră sunt turismul (23%), transportul și comunicațiile (14%),

agricultura (12%), conservarea mediul (11%), cultura ( 10%), comerțul (8%), precum și

construcţiile şi lucrările publice (7%). Mai în spate printre preferințele respondenților sunt clasate

educația (3%), sănătatea (2%), protecția civilă (2%), securitatea (1%) și industria grea (0%).

În ceea ce privește contribuția la cooperare transfrontalieră, respondenții acordă cea mai

mare importanță actorilor publici la nivel local/regional, adică reprezentanților ai guvernelor

regionale și municipale și consiliilor municipale (între 50 și 70%). Consensul se observă în legătură

cu afirmația că guvernele și parlamentele naționale au, de asemenea, un impact decisiv asupra

promovării unor forme de cooperare în cadrul BRAV. Reprezentanții mediului academic, sectorului

privat, ONG-urilor și mass-mediei nu sunt considerate actori-cheie în domeniul cooperării

transfrontaliere.

Respondenți consideră că obstacolele cele mai serioase, cu care se confruntă cooperarea

transfrontalieră între România și Bulgaria sunt legate de bariera lingvistică (44%) și de diferențele

juridice (33%). 42% dintre respondenți consideră că diferențele culturale (valori și modele de

comportament) nu prezintă un obstacol în calea cooperării între țările vecine.

În acest sens, un interes reprezintă compararea nivelelor de încredere, pe care respondenții

experiență într-un context de afaceri pentru conaționalii și partenerii săi de pe partea cealaltă a

fluviului. Fiecare al doilea respondent afirmă că poate să aibă încredere în bulgarii, cu care

cooperează. Credibilitatea crește dacă luăm în considerare răspunsurile pozitive, care nu sunt

caracterizate de o certitudine explicită - în acest caz, procentul creşte la 94, iar restul 6% sunt

împărțite între răspunsuri negative și incapacitatea de a lua o anumită poziție. Ar trebui subliniat

faptul că deminează respondenții, care au încredere necondiţionată în alţi bulgari. Opusă este

tendinţa în atitudinea lor față de vecinii români - în ciuda nivelurilor ridicate de încredere exprimată

faţa de partenerii din România, procentul respondenților, care au răspuns cu "de cele mai multe ori

sunt de încredere" depășește cu mult numărul celor care sunt deplin convinşi în această afirmație

(resp. 48% vs 38%). Acest model este completat de faptul că aproape 11% dintre reprezentanții

administrației publice, care au participat la sondaj, sunt în imposibilitatea de a exprima o opinie

asupra acestei întrebări. Numărul mare celor care nu au răspuns, duce la următoarea concluzie: deși

diferențele culturale nu sunt percepute ca obstacole semnificative pentru cooperarea

transfrontalieră, devine clar faptul că locuitorii BRAV de pe ambele maluri ale Dunării, încă nu se

cunosc bine, nu au experiență împărtășită de comunicare, care, la rândul său, în combinație cu

62

încredere exprimată încă o dată subliniază un potențial enorm de dezvoltare a cooperării

transfrontaliere în regiune.

Respondenții indică faptul că iniţiativa pentru cooperare transfrontalieră este distribuită

uniform între instituțiile bulgare și române, iar procentele pentru partea română sunt relativ mai

ridicate (34% - inițiativa vine din partea română> 28% inițiativa vine din partea bulgară). Procentul

răspunsurilor "Acord parţial" rămâne aceeași (43% - inițiativa vine din partea română> 38%

inițiativa vine din partea bulgară).

Identitatea politică în BRAV

O proporție semnificativă a întrebărilor incluse în chestionar, au direct scop de a explora

atitudinile respondenților faţa de branduirea regiunii ca "Bulgaria-România: Arie de Vecinătate

(BRAV)." În ceea ce privește impunerea BRAV ca o marcă pentru regiunea transfrontalieră

Bulgaro-română, respondenții sunt de părere că acest lucru va duce la recunoașterea atractivităţii și

potențialului său - atât de către locuitorii săi (60%), cât şi de persoanele din afara (48%).

Respondenţii sunt pozitivi în ceea ce priveşte impunere brandului BROD ca un instrument de

planificare unei strategii adecvate pentru dezvoltarea regiunii, pentru creşterea cunoaşterii lui la

nivel european și mondial și pentru promovarea cooperării transfrontaliere, dar lipseşte o certitudine

completă (o medie de 68% au răspuns cu "Acord parţial"). Din nou, cu privire la aceste trei aspecte

se observă şi într-un procent mai mare de răspunsuri evazive, situate în capătul negativ al scalei -

"Acord parţial" (medie 28%).

În ceea ce privește caracteristicile distinctive și punctele forte ale regiunii transfrontaliere

Bulgaro-române, respondenții obţin o unanimitate aproape completă. 68% dintre respondenți au

exprimat acordul total, că în impunerea numelui BRAV trebuie subliniată situația geopolitică a

regiunii ca o punte de legătură între Marea Neagră și Europa Centrală. În plus, aproape 90% cred că

ar trebui subliniată importanța Dunării ca un coridor important de transport pan-european, care

leagă toate regiunile BRAV între ele şi cu încă 8 ţări europene.

Un consens în rândul respondenților se observă şi în ceea ce privește rolul factorilor, cum ar

fi resursele naturale și patrimoniul cultural şi istoric, respectiv 80% și 84%. Mai mult decât atât,

96% dintre respondenți cred că accentuarea asupra fertilității solului și experiență în sectorul agricol

trebuie să fie subliniate în procesul de branduire a regiunii. Respondenții au accentuat capacitatea

IMM-urilor de a introduce inovaţii. 

Nu mai puțin este exprimată încrederea în potențialul capitalului uman - respondenți îl

indică în unanimitate, ca un avantaj al regiunii locuite de ei. Afirmaţia lor este căptușită cu credinţa

63

că anume toleranță în relațiile interetnice și tradițiile multiculturale adăuga valoare la imaginea

regiunilor învecinate bulgaro-române.

Aproape toți respondenții sondajului cred că BRAV are un potențial semnificativ pentru

dezvoltarea clusterelor. Respondenții consideră că cea mai mare probabilitatea pentru apariție a unei

inițiative pentru creare clusterelor se observă în sectoarele "Turism" (24%), "Agricultura,

silvicultura, pescuit" (19%), "Transport și comunicații" (13 %) și "Comerț" (10%). Ca mai mică

este apreciată posibilitatea de creare a unor astfel de forme de cooperare în domeniul construcţiilor

şi lucrărilor publice (7%), industriei ușoare (7%), culturii (4%) și energeticii (3%). În schimb,

educația, sănătatea, conservarea mediul, industria grea, securitate și protecție civilă se numără

printre domeniile cu potențial foarte scăzut pentru creare clusterelor. Interesant este faptul că

aproape o zecime dintre respondenți (9%) a identificat un potențial similar în alte sectoare, altele

decât cele enumerate în listă.

3.Concluzie

Rezultatele sondajului evidențiază o perspectivă reală de instituire a unei identități politice

comune în regiunea transfrontalieră Bulgaro-român. Prezența unui consens aproape complet între

reprezentanții administrației publice intervievați, pentru o serie de domenii fundamentale ale

cooperării în cadrul BRAV este o dovadă în favoarea acestei teze.

Pregătirea, declarată categoric de respondenți, de structurare comună a agendei politice în

zona de studiu, creează condiții favorabile pentru activitatea instituțiilor lor dincolo de frontierele

naționale și crearea parteneriatelor durabile cu vecinii noștri. Această tendință ar putea fi

consolidată prin procese de descentralizare, în contextul politic național - delegarea mai multor

competențe politice, fiscale și administrative de la centrul de puterea către nivelul de guvernare sub-

național, ar contribui la mai bună flexibilitate și libertate a autorităților locale și regionale în BRAV

pentru capitalizarea amplasării transfrontaliere situația și folosirea acestei ca un avantaj competitiv.

Nu în ultimul rând, ca factori importanți pentru stimularea cooperării transfrontaliere se

evidențiază depășirea barierelor lingvistice, prin intensificarea învățării limbii vecinii, branduirea

BRAV ca o arie atractivă și competitivă pe plan European, precum şi articularea colectivă a

intereselor sectorului public și privat, inclusiv sub formă de clustere.

În acest sens, concluzia generală, care se impune pe baza studiului este, că potențialul pentru

o identitate politică comună în BRAV neglijează relaţiile stereotipizare şi bazate pe ostilitate și

neîncredere, între cetăţeni şi instituţiile, de pe ambele părți ale malului Dunării și subliniază

pragmatismul și orientarea spre sinergii transfrontaliere.

64

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare,

din perspectiva agenților economici români

Dr.Claudiu Herteliu

Analiza este structurată în patru secțiuni, după cum urmează:

-scurtă descriere demografică a eșantionului

-premise ale dezvoltării activităților de afaceri

-impedimente în colaborare

-percepția în legătură cu ”potențialii” angajați

-beneficiile și particularitățile brandului ROBULNA

Descriere demografică a eșantionului studiat

Eșantionul are 770 de respondenți, 110 pentru fiecare din cele șapte județe din România

implicate în studiu. Structura în funcție de sex arată că 53,2% dintre respondenți sunt bărbați iar

46,8% sunt femei. Majoritatea respondenților sunt persoane cu experiență. O pondere de 82% dintre

respondenți este formată din persoane între 30 și 60 de ani.

Cu privire la educație, majoritatea respondenților, 94,6%, au cel puțin un nivel mediu de

educație. Din numărul total al respondenților 33% au studii superioare.

Respondnții provin în principal din sectorul Comerț/Mediu de afaceri. Alte sectoare cu o

pondere semnificantă în eșantion sunt: Agricultură, Construcții, Industria alimentară și Sănătate.

După cum ne-am așteptat, 89,6% din întreprinderi sunt microîntreprinderi, 10,3% sunt întreprinderi

mici și mijlocii și restul de 0,1% sunt întreprinderi mari.

După cum subliniază Figura 1, în fiecare județ cele mai multedintre companii sunt din

sectorul Afaceri. Celelalte sectoare au ponderi diferite de la un județ la altul. De exemplu

companiile din sectorul Sănătate au o pondere de 11,8% în Dolj și 0,9% în alte județe.

65

Figura1. Distribuția companiilor după județ și sector

Mehedinti Dolj Olt Teleorman Giurgiu Calarasi Constanta0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1.8 3.6 5.5 5.5 5.513.6 11.7

0.9 1.8 2.7 1.8 4.50.9

7.2

4.6 0.91.8 6.4 2.7

8.23.6

82.6

61.8

70.0

73.6 69.154.5 50.5

0.9

11.8

6.4

0.90.9

0.93.69.2

20.112.7 8.2 3.7 7.4

1.6Agriculture Food processing Construction Transport Trade Health Others

Cele mai multe întreprinderi au răspundere limitată (SRL) (71,3%), alte forme de organizare

fiind reprezentate de Asociațiile Familiale și Societățile pe Acțiuni. Mai mult de jumătate dintre

companii au o vechime între 7 și 21 de ani iar 3,4% din total au o vechime mai mare de 21 de ani.

Poate fi subliniat faptul că 20% dintre companiile din eșantion sunt mai noi de 3 ani deci sunt

companii fondate în timpul crizei economice curente.

Premise ale dezvoltării activității de afaceri

Una din cheile colaborării Româno-Bulgare este reprezentată de colaboările în cadrul IMM-

urilor. Reprezentanții întreprinderilor Românești își concentrează proiectul în România în general

și în județele Românești din ROBULNA, în particular.

Tabelul 1. Activități curente și viitoare ale întreprinderilor Românești

Afaceri cu parteneri din..

Activitatea curentă Intenția%din întregul

eșantion %din întregul eșantionJudețe Românești din ROBULNA 47,66 60,90Districte Bulgare din ROBULNA 7,40 37,10Întreaga Românie 71,43 71,50Întreaga Bulgarie 5,97 37,20Alte țări membre UE 6,49 32,40Țări din afara UE 4,81 20,70

.Cu privire la datele din Tabelul 1 se poate observa că cele mai multe dintre întreprinderi

intenționează să își exstindă activitățile în toate zonele. Activitățile în România vor fi realizate în viitor de un același procent de întreprinderi, 71%. De asemenea, sunt evidențiate și intențiile de creștere a activității în districtele Bulgare din ROBULNA și în zona Română din ROBULNA.

66

Aceste intenții sunt folositoare pentru dezvoltarea viitoare a brandului ROBULNA și pentru dezvoltarea economică regională a ambelor țări implicate.

Analizând întrebările care se referă la inițiativa și beneficiile particulare ale afacerilor

comune, rezultatele nu arată nicio diferență între Români și Bulgari. Peste 70% dintre respondenți

cred că inițiativa de a începe o afacere vine de la antreprenorii Bulgar la fel ca și de la antreprenorii

Români.

De asemenea, peste 70% dintre respondenți văd un același nivel al beneficiilor

bilaterale după începerea unei colaborări.

Potrivit respondenților, cele mai atractive activități pentru antreprenorii Români sunt acelea

care se referă la ”vânzări către clienți” sau achiziția de materiale de construcții. Se pare că cel mai

puțin atractive activități sunt înființarea de companii peste graniță și deplasarea instalațiilor de

producție.

Totuși, când analiza este realizată în funcție de mărimea întreprinderii, sunt evidente câteva

diferențe semnificative. Întreprinderile mici sunt interesate în principal în recrutarea de personal,

crearea de întreprinderi comune Române și Bulgare. Pe de altă parte întreprinderile mici și micro-

întreprinderile, cu un capital disponibil scăzut, sunt interesate într-un transfer bidirecțional de

bunuri (vânzarea de produse către clienți și achiziția de bunuri necesare).

În ceea ce privește sectoarele cu cel mai ridicat potențial unde pot fi dezvoltate activități

economice, statisticile arată următoarele rezultate (Figura 2):

Figura 2. Sector în economie cu un potențial ridicat de dezvoltare economică

Agriculture Food processing

Transport and communicationsBuilding and construction

Tourism and restaurantsTextile and apparel

Machine buildingEducationFurniture

Chemical industryExtracting industry

Energetics Trade

Computer and softwareHealthcare

Security servicesFinance and insurance

.0 25.0 50.0 75.0

60.423.4

4.43.1

2.11.71.20.80.60.60.50.50.30.30.1

60.841.8

23.225.3

50.85.8

4.83.83.4

2.61.6

8.144.5

6.04.7

0.83.0

All mentionsFirst mention

67

Principalele posibilități de colaborare economică sunt observate în special în Agricultură,

domeniu menționat de 60,8% dintre respondenți, Turism și restaurante, Afaceri și Industria

alimentară. Domeniilor Agricultură și Industria alimentară le este dată o importanță ridicată pentru

că sunt frecvent primele menționate. Pe de altă parte sectoarele care sunt ignorate pentru

dezvoltarea viitoare de activități economice sunt: Industria extractivă, Industria chimică, Serviciile

de securitate, Serviciile legale, Finanțele, Asigurările și Industriile Culturale. Cauzele ignoranței ar

putea fi lipsa informațiilor despre aceste sectoare sau absența activităților curente în zona

respondenților.

Importanța fiecărui sector este variabilă de la județ la județ. Dacă analiza este realizată în

funcție de județ atunci se poate observa că în județe precum Teleorman sau Călărași pe locul doi în

ordinea importanței se situează Turismul, Agricultura fiind doar pe locul patru. În Constanța, care

este cel mai dezvoltat județ din ROBULNA, cele mai importante facilități sunt observate în Afaceri

și Construcții, Agricultura și Industria Alimentară fiind pe locurile trei și patru. În județele

Mehedinți, Dolj și Olt primul loc este ocupat de Agricultură, sector menționat ca fiind cel mai

important de peste 62% dintre respondenți. În aceste județe, pe locurile doi și trei se situează

Construcțiile și Afacerile.

Impedimente pentru colaborare

Tabelul 2. Factori care împiedică buna colaborare

Factor

Puternic + într-o oarecare măsură

(% din totalul eșantionului)

Lipsa cunoștințelor despre mediul politic și legal de peste graniță 86,6Lipsa cunoștințelor despre mediul de afaceri (competitori, clienți, furnizori, canale de distribuire, etc.) de peste graniță 85,7Legislația națională și practici din țara mea 78,2Bariera lingvistică 67,5Legislația națională și practici de peste graniță 62,1Lipsa interesului din partea companiilor de peste graniță 58,6Accesul dificil (ex. Infrastructura de transport subdezvoltată) 54,9Lipsa interesului din partea companiilor din țara mea 49,0Diferențele culturare (valori și comportament) de peste graniță 45,3

În Tabelul 2 sunt bine subliniate cele mai importante bariere cu privire la colaborarea dintre

întreprinderile Române și Bulgare. Se pare că principala problemă este legată de informațiile despre

vecini. Managerii Români nu au cunoștințe despre legislația din Bulgaria, facilități, mediul de

68

afaceri sau despre mediul legal. Aceste impedimente sunt menționate de mai mult de 80% dintre

respondenți, pondere care dă mai multă putere acestor bariere.

O altă componentă care ar putea să aibă un impact asupra cooperării transfrontaliere este

determinată de atitudinea respondenților în legătură cu fraza: ”Statul Român ar trebui să protejeze

companiile locale de competiția commpaniilor Bulgare”

Mai mult de 80% dintre respondenți sunt de acord că statul ar trebui să protejeze companiile

locale de competiție. Totuși, atunci când analiza este realizată în funcție de nivelul educației

repspondenților și în funcție de mărimea întreprinderii, unele diferențe semnificative sunt vizibile.

Astfel, 77% dinter managerii cu un nivel scăzut al educației, cred că întreprinderile din România ar

trebui protejate. Aceeași opinie este împărtășită de către 87% dintre managerii cu studii medii și

superioare.

Toți managerii de întreprinderi medii sunt de părere că întreprinderile Românești ar trebui

protejate și numai 85 până la 88% dintre managerii întreprinderilor mici și microîntreprinderilor

cred același lucru.

Percepții despre potențialii angajați/parteneri Români și Bulgari

Când părerea despre încrederea în potențialii angajați/parteneri este analizată, 15,6% din totalul

respondenților nu au încredere în angajații/partenerii Bulgari iar 10,3% dintre respondenți nu au

încredere în angajații/partenerii Români. Totuși, majoritatea declară că pot să aibă încredere atât în

angajații Români cât și în cei Bulgari. Se poate sublinia de asemenea că din totalul eșantionului

19% dintre respondenții Români sunt indeciși daca pot să aibă încredere sau nu pentru că nu cunosc

persoanele de peste graniță. Următoarea figură, Figura 3, arată diferențele în legătură cu percepția

referitoare la ”încrederea în angajați, parteneri”.

Figura 3. Percepția respondenților cu privire la încredere

69

Trust in Romanians Trust in Bulgarians0%

20%

40%

60%

80%

100%

10% 15%

88%

66%

2%

19%

Don't know

Some trust or trust

No trust or rather no

Angajații potențiali sunt descriși de către potențialii angajatori Români după cum o arată următoarele caracteristici:

Tabelul 3. Caracteristicile potențialului angajatCaracteristica ROmâni BULgariDisponibil de a lucra peste program 3,01 2,94Ia în considerare relațiile ierarhice 3,31 3,24Tratează bătbații și femeile egal 3,37 3,34Sunt informali în relațiile lor 3,31 3,31Păstrează litera legii 3,32 3,28Caută rezultate reciproc avantajoase 3,33 3,26Caută beneficii în detrimentul altora 2,49 2,47Sunt loiali și mențin parteneriatele pe termen lung 3,21 3,18

*Valorile reprezintă medii pe o scală de la 1 la 4 unde 1 înseamnă dezacord și 4 înseamnă acord

Următoarea întrebare dă informații suplimentare despre încrederea în viitorul angajat: ”În ce

măsură ați fi de acord să lucrați numai cu o înțelegere verbală, fără niciun contract scris?”

Majoritatea respondenților, peste 75%, nu ar dori să lucreze printr-o înțelegere verbală cnici

cu potențialii angajați Români nici cu cei Bulgari. Nu există diferențe semnificative cu privire la

gradul de încredere măsurat de această întrebare, între potențialii angajați Bulgari și Români.

După cum poate fi observat din tabelul de mai sus, nu există diferențe semnificative între

percepțiile cu privire la potențialii angajați Români și Bulgari. Cele mai acceptate caracteristici sunt

”tratează bărbații și femeile egal”, ”informali în relații”,”păstrează litera legii” și ”ia considerare

relațiile ierarhice”. Aceste caracteristici indică faptul că există condiții propice pentru angajări din

moment ce abele tipuri de potențiali angajați îndeplinesc cele mai importante condiții pentru o bună

colaborare.

70

Beneficiile și particularitățile ROBULNA

Potrivit respondenților, promovarea brandului ROBULNA ar putea ajuta la recunoașterea

actractivității și potențialului său, la plănuirea de strategii de dezvoltare corespunzătoare, la sporirea

relațiilor de afaceri transfrontaliere și în cele din urmă, la creșterea vizibilității acestei regiuni în

Europa și în lumea întreagă. Fiecare din beneficiile enumerate a fost menționat de cel puțin 88,7%

dintre respondenți.

Promovarea ROBULNA

Un set de fraze care descriu potențialul ROBULNA, a fost prezentat respondenților pentru a fi selectate cele mai importante particularități ale regiunii.

În Figura 4 se poate observa importanța acestor particularități potrivit opiniei respondenților.

Figura 4. Specificitățile regiunii ROBULNA

The Danube (a water route for domestic shipping and international trade, linking all RO-BUL-NA counties and districts, with regions of other 8 European states)

should be emphasized.Its diverse landscapes (mountain ranges, lowlands, rivers, Black sea coast), and

natural sites (biodiversity, mineral springs, and other natural resources) should be emphasized.

Its fertile land and experiences agricultural sector (capable of producing large va -riety of high quality and traditional food products) should be emphasized.

The innovative potential of SMEs should be emphasized.

Its human capital should be emphasized.

Its geo-political location as a bridge between the Black sea and Central Europe should be emphasized.

Its multicultural traditions and tolerant interethnic relations should be emphasized.

Its cultural-and-historical heritage should be emphasized?

There is potential to develop clusters in RO-BUL-NA

0 25 50 75 100

88.3

85.8

85.3

85.1

83.8

82.5

81.3

80.3

78.6

Potrivit opiniei respondenților, regiunea ROBULNA ar trebui promovată avându-se în

vedere unul dintre cele mai importante râuri ale Europei, Dunărea. Ar trebui exploatată ca o rută ce

leagă ROBULNA de restul Europei, conexiune care susține transportul maritim, comerțul, afacerile,

legăturile între localități, etc. A doua particularitate specificată este mediul natural, zonele montane,

Coasta Mării Negre. Pe locul trei, potențialul pământului fertil și experiența în sectorul agricultural

este văzută ca un potențial ce ar trebui valorificat. Cea mai puțin importantă specificitate a regiunii,

pare să fie reprezentată de tradițiile multiculturale, moștenirile istorice și de către potențialul

dezvoltării de tip ”cluster”.

71

Majoritatea respondenților sunt de acord că ROBULNA ar trebui să valorifice posibilitatea

dezvoltării de ”clustere de întreprinderi”. Potrivit acestora, principalele sectoare unde ”clusterul”

poate fi dezvoltat sunt Agricultură și Industrie.

Potenţial pentru o Identitate Integrată a Regiunii Transfrontaliere Româno-bulgare din perspectiva agenților economici bulgari

A. Prof. Alexandar Kosuliev and Assoc. Prof. Dr. Todor Todorov

Introducere

Identitatea este un fenomen dinamic şi multi-strat. Acesta ar trebui să fie considerat nu ca un obiect, ci ca un proces continuu - în special ca un proces de explorare a sinelui, proces de formare a unui aviz cu privire la subiectele propriu-zise. Această părere se formează la interacțiunea subiectului cu mediul înconjurător - care cuprinde atât obiecte, cât şi alte subiecte - și de înțelegerea și evaluarea apropierii sau distanţei faţa de ei. Apropierea și distanță pot fi înțelese ca categorii fizice, dar mai important este modul în care obiectele și alte subiecte se poziționează ca atitudini si dorinţe. Atât cât aceste atitudini si dorințe sunt supuse unei schimbări, aceasta schimbare ar putea reflecta asupra imaginii, care subiect percepe el însuși.

Având în vedere cele de mai sus, proximitatea geografică între Bulgaria și România, în sine, nu este un motiv suficient de a accepta existența unei identități integrate a regiunii de frontieră bulgaro-română. Dar dinamica procesului de integrare europeană și realizarea beneficiilor potențiale ale cooperării pot forma astfel de atitudini în rândul populației locale, ceea ce duce la crearea unei astfel de identitate integrate și expresia sa în condiții corespunzătoare și într-un context adecvat.

Scopul acestui studiu este de a analiza imaginea instantanee din procesului de construire a identității și să evalueze potențialul de dezvoltare a unei identități integrate a regiunii. Este posibil să fie influențată direcția și viteza acestui proces cu o serie de inițiative, activități și politicile în domeniile administrative, economice, culturale și de altă natură ale vieții sociale. Disponibilitatea unei identităţi integrată la rândul său, ar putea duce la evoluții pozitive și schimbări în domeniile

72

respective. Aici accentul este pus pe o legătură bidirecțională între identitatea și câteva aspecte economice ale vieții sociale.

Identitatea în economia, sociologia și psihologia socială

Economia neoclasica acordă identităţii o importanța periferică. Instrumentul metodologic al disciplinei se bazează pe conceptul de om ca pe un agent economic rațional, care încearcă să maximizeze bogăția sa prin rezolvarea unei probleme de optimizare din punct de vedere al resurselor limitate. Stimulentele de acțiune sunt externe și, de obicei - materiale. Aşa oamenii cumpără de la cei care vinde cel mai ieftin și vând celui care oferă cel mai mare preț. Această ipoteză a unui model de comportament uman nu este în mod necesar nejustificată - în cele mai multe cazuri este o aproximare adecvată a comportamentului uman în realitate. Dar trebuie să fie menţionate limitările acestui model.

Oamenii nu întotdeauna aleg să vândă celui care oferă cele mai bune condiții, să angajeze candidatul cu cei mai buni calităţi, sau aleagă locuinţa la cel mai mic preț si cu cea mai frumoasa priveliște. Un astfel de comportament nu poate fi explicat pe deplin, chiar dacă se presupune existența constrângerilor informaționale și a costurilor ridicate de tranzacție. Într-o anumită măsură, acțiunile agenților economici se determina de aceasta ce imagine ei au adoptat pentru ele însele și cât de important este pentru ei să se recunoască în acesta. Aşa unul poate să-şi cumpere pantofi bulgărești, să angajeze varul sau la muncă i să alege să trăiască într-un cartier, care corespunde statutul social dorit de el.

În economia, identităţii se acordă mai multă atenție în ultimii zece ani, în principal datorită contribuției lui George Akerlof laureat al Premiului Nobel. Împreună cu Rachel Krantan, el a construit un model în care identitatea schimbă randamentul de la acțiunile individului, precum și de acțiunile altora (Akerlof si Kranton, 2000). Aceeași cercetători oferă identitatea ca factor de motivare internă, care completează sau înlocuiește stimulente externe de acțiune și, prin urmare, contribuie la soluționarea unelor probleme bine-cunoscute din economie, cum ar fi de exemplu "principal-agent" (Akerlof & Kranton, 2005).Pentru a obține efectul dorit, stimulentele externe trebuie să se concentreze pe activitățile care sunt ușor monitorizate și măsurate şi la care contribuția la rezultatul final al indivizilor individuali poate fi determinată destul de exact. În caz contrar, acestea pot înşela sistemul urmărind să acopere criteriile nominale de muncă. Identitatea, în acest context, găseşte aplicare în principal în comportamentul organizațional, unde organizațiile au un stimulent să investească în membrii săi şi să se identifice cu organizația și cu obiectivele sale. Astfel acțiunile, care nu sunt inerente identității respective, vor fi evitate în cazul unui conflict cu imaginea de auto-percepţie, dorită de individ.

Din punctul de vedere al regiunilor transfrontaliere, identitatea ar putea explica prezenţa așa-numitului "efect de frontieră" în comerțul internațional, care este confirmat de un rând de studii empirice (vezi Butter, 2003; Houtum, 2000; Olper, 2008).Acest efect este exprimat în faptul că volumul schimburilor comerciale între regiuni, separate de frontieră, este ori mai puțin decât între regiuni, care sunt la distanțe egale, dar sunt situate în aceeași țară. Există câteva explicații posibile, care cu toate acestea, nu reușesc să explice în totalitate prezența acestui efect - erori metodologice, restricţii vamale și netarifare comerciale, monede diferite, bariere lingvistice, etc. Este posibil ca acesta să se datoreze dinamicii rețelelor sociale și de afaceri și concentrațiilor lor diferite din părţile diferite ale frontierei, în timp ce legăturile între ele sunt bine dezvoltate (Nitsch & Wolf, 2009; Combes et al.2003). O astfel de explicație ar fi în conformitate cu ipoteza, cunoscută din sociologia economică, exprimată de Granovetter (Granovetter, 1985) cu privire la incorporarea relațiilor

73

economice în relațiile sociale, unde cei din urmă oferă diferite resurse cu utilitate economică - de exemplu informaţii şi mecanisme de control, facilitând astfel activitatea economică.

În acest context, se poate căuta şi rolul identităţii ca o explicație a efectului de frontieră, deoarece relațiile sociale și rețelele sociale sunt formate nu numai pe baza proximităţii fizice, dar, de asemenea, pe proximitatea cognitivă, valorică și ideologică - adică oameni cu identități similare sunt mult mai dispuşi să interacționeze unii cu alții și să fac parte din aceeași reţea, decât persoane cu o identitate diferită. Într-o măsură mai semnificativă, identificarea cu un grup dat se face prin distincția de la alții - un om se definește prin ceea ce nu este. Ar putea fi acceptată existenţa udei predispoziții pur psihologice faţa de preferințelor pentru cumpărare si vânzare de bunuri și servicii, precum şi pentru relațiile de afaceri cu toți membrii grupului - cu ceilalți transportatori de aceeași identitate.

O altă abordare teoretică a identității poate fi găsită în teoria microsociologică a identității, precum şi în teoria identităţii sociale, dezvoltate în cadrul psihologiei sociale (Hogg, 1995).Ambele teorii tratează identitatea ca ceva dinamic și multi-stratificat, care se construieşte în procesul de comunicare. Personalitatea este un produs al interacțiunii sociale. Teoria identității acordă o mare importanța rolului social al individului, în timp ce teoria identității sociale - normelor și stereotipurilor. Prima se concentrează pe aspectele comportamentale ale prescripțiilor comportamentale ale anumitor roluri sociale. Influența, care exercită celelalte atribute sociale asupra individului rămân în fundal. Aceste atribute sunt alte categorii mari de apartenenţa cum ar fi etnia, sexul și naționalitatea. Pentru teoria identității sociale, acestea sunt cele mai importante surse de identitate. Această teorie se concentrează pe auto-categorizarea și depersonalizarea (identificarea cu grupul), adoptând o abordare mai psihologică într-o încercare de a explica procesele social-cognitive, care însoţesc comportamentul. Aici se pune accent pe relațiile inter-grup și importanța grupurilor externe, în timp ce teoria identității contextualizează rolul pe fundalul așa-numitelor contra-roluri de exemplu soț-soție, profesor-elev, furnizor-client, care de multe este observat în cadrul grupului.

Aspecte ale acestor teorii pot fi adaptate pentru scopurile acestui studiu. Un interes deosebit reprezintă un concept, care prezintă în ambele teorii - conceptul pentru așa-numită proeminenţa identitarii (identity salience), care arată ordinea ierarhică a activării identităților diferite în funcţie de context. Ar fi interesant să se înţeleagă dacă, când și unde identităţile condiţionate de roluri pot fi dominanţi asupra identităţilor condiţionate de grup, și, astfel, aceasta să servească ca un fundament pe care să se construiască identitatea regională comună. Analogic, se poate căuta contextul în care identitatea regională se manifestă ca dominantă asupra cea națională și etnică și eventual să se creeze oportunităţi pentru condiții care duc la o manifestare mai deasă a acestui context.

Identitatea integrată economică și socială a regiunii transfrontaliere bulgaro-române

Identitatea regională poate fi descris ca fiind "un proces în care o regiune este instituționaliza producție de discursuri, practici, ritualuri, care se bazează pe frontiere, simboluri și practici instituționale" (Agelopoulos, 2008, p.14). Aceasta este o înțelegere socio-constructivistă a regiunilor, deoarece acestea nu sunt ceva tangibil, ci se creează politic, cultural și economic.

74

Este destul de rezonabil să se presupună că, având în vedere dezvoltarea istorică și diviziunile politice administrative anterioare, BRAV (Bulgaria-România: Arie de Vecinătate) nu are în prezent propria identitate regională unificată. Poate că o parte din populația din partea bulgară și română se percepe ca o populație din regiunea de frontieră, dar ca o regiune de frontieră în cadrul unei țări, formată de relația regiunii în alte regiuni din interiorul țarii. Acest lucru este destul de diferit de auto-identificarea în cadrul unei regiuni de frontieră comune Bulgaro-române.

În pregătirea chestionarului pentru măsurarea identităţii în BRAV în modulul social şi economic au fost luate în considerare conceptul proeminenţei identităţii din teorii de privind identitatea și identitatea socială, precum și cele două dimensiuni ale identității sociale explicate de Abdellah și alții.(Abdelal, 2009).Ei tratează identitatea în dimensiunile conţinut și contestaţie. Conținutul identităţii implică patru parametri - norme constitutive, obiective sociale, comparații relative și modele cognitive. Contestația este procesul de formare a importanței colective a identității, în care diferite persoane, care identifică cu ea, construiesc şi formează sensul ei.

Cea mai mare accent în cadrul chestionarului este pus asupra celui de-al treilea parametru al conținutului identităţii - și anume, comparațiile relative, în care grupul este definit prin ceea ce nu este, comparându-se cu alte grupuri. Ceilalți parametri de identitate sunt mai potrivite mai degrabă pentru analiza prin interviuri și analiza textuală, decât prin chestionar.

Sondajul din partea bulgară acoperă 452 de respondenți - reprezentanții ai mediului economic din Vidin, Vratsa, Montana, Plevna, Veliko Tarnovo, Ruse, Razgrad, Silistra și Dobrich. Respondenții sunt angajaţi exclusiv în întreprinderi micro, mici și mijlocii - peste 99%, iar mai mult de jumătate din întreprinderile au fost înființate acum 10 ani sau mai mulţi ani, ceea ce sugerează succesul și durabilitatea în condiţiile mediului de piață și experiență suficientă și cunoștințe despre formarea opiniei.

Privind identitatea ca un proces dinamic, punctul de plecare al studiului a fost de a compara starea actuală a relațiilor dintre companiile bulgare și române din regiune și atitudinile viitoare. Aproximativ 15% dintre respondenți au declarat că au relații de afaceri cu parteneri români, dintre care doar aproximativ 7% fac acest lucru în mod regulat. Această activitate transfrontalieră slabă nu poate fi considerată în mod necesar un semn de atitudini negative față de partenerii români. Rezultatele sondajului arată că situația este similară în ceea ce privește ţările UE, în ansamblul lor - ce vorbește despre dificultățile asociate cu ieşire pe piețele internaționale, în general (probabil mai mult din motive tehnice și economice).La o astfel de concluzie duce și faptul că aproape jumătate dintre respondenți au declarat că planifică dezvoltarea viitoare a relațiilor de afaceri cu România și judeţele române ale BRAV, iar aproape un sfert sunt categorici în această intenție.

(Relaţii de afaceri cu persoane, firme sau organizaţii din România)

75

Cele mai atractive pentru activitate transfrontalieră, cu toate acestea, sunt acele operațiuni de afaceri, care sunt cu un grad mai mic de integrare. Din libera circulație a mărfurilor, capitalului și forței de muncă, cu siguranță un interes reprezintă în special circulația mărfurilor, rezultând în vânzări clienţilor (peste 75%), precum și achiziționarea de materii prime (aproximativ 55%). Este de remarcat faptul că interesul faţa de circulația capitalurilor și forței de muncă este mai mic decât faţa de activitățile netradiționale de cooperare - cum ar fi participarea la proiecte comune ale UE (50%) și a grupe de presiune și lobby (40%). Cele din urmă au nevoie de mai multă cooperare și au potențialul prin legăturile mai dese să ducă la o regândire a identității participanților.

(Atractivitatea activităţilor transfrontaliere)

Ca sectoare cu cel mai mare potențial pentru cooperare transfrontalieră sunt evaluate comerțul și turismul - cu peste 60%.Urmate de alte sectoare, tradiționale pentru regiune cu aproximativ 1/3 răspunsuri afirmative - de exemplu agricultură, silvicultură, și industria ușoară. Datele sunt similare pentru transport și comunicații. Este de remarcat, că respondenții pun sectoarele de înaltă tehnologie, sectoare cu valoare adăugată mare și utilizarea intensivă a capitalului în fundal. Acestea includ energetica, industria de calculatoare şi software și altele. Acest lucru poate fi interpretat ca o evaluare sobră a oportunităților și considerarea avantajelor comparative ale regiunii, bazate atât pe valorile sale naturale, cât și pe know-how-ul acumulat și experiența productivă a companiilor din regiune

76

(Sectoare cu cel mai mare potenţial de cooperare)

Cele principalele obstacole în calea dezvoltării unor relații de afaceri transfrontaliere sunt necunoaşterea mediului in România - atât în aspectele sale de afaceri (ca structura de piața, rețele de furnizori, distribuitori și clienți potențiali), precum și aspectele săi juridice, politice și administrative. Aproximativ 90% dintre respondenți au indicat necunoaşterea mediului ca un obstacol, iar pentru mai mult de 50% acesta este un obstacol mare. Pe cealaltă parte se află diferenţele în cultura și valorile, care împiedică cooperarea transfrontalieră din punctul de vedere doar al 30% de respondenți, în timp ce doar pentru aproape 8% acestea sunt un obstacol mare. Răspunsurile la această întrebare dau motiv să presupunem că există un potențial de dezvoltare a unei identități integrate a regiunii de frontieră bulgaro-română, deoarece existenţa unei culturi şi unor valori comune reprezintă o condiție prealabilă pentru acest lucru.

(Factorii, care împiedică relaţiile de afaceri transfrontaliere)

Despre rolul, care joacă necunoaşterea celuilalt în formarea atitudinii faţa de el în contextul BRAV mărturisesc şi răspunsurile la întrebarea în ce măsură respondenții cred că se poate avea încredere în alții în afacerea. Nu este surprinzător faptul că bulgarii sunt mult mai dispuşi să aibă încredere în ei decât românii. Oarecum surprinzător, cu toate acestea, este faptul că neîncrederea între bulgari este mai mare decât neîncrederea bulgarilor faţa de români (răspunsurile negative sunt, respectiv, 23% și 18%).Aproape o treime nu au nici o părere cu privire la această întrebare, din

77

cauza lipsei de informații, bazată atât pe experiența personală, cât şi pe unele dintre prejudecățile despre vecinii săi români.

(Încrederea în ceilalţi în relaţiile de afaceri)

Bulgarii se consideră o parte mai activă în relațiile de afaceri transfrontaliere în cadrul BRAV- peste jumătate dintre respondenți răspund că inițiativa vine de la companii bulgare, şi numai doar o treime crede că, iniţiativa vine din partea română. Și aici, vedem un procent semnificativ de îndoială și dificultate în formarea unei opinii, deoarece proporția persoanelor, care nu au dat răspuns la aceasta întrebare este aproape 40%. Este interesant de observat că relaţiile de afaceri transfrontaliere sunt tratate ca fiind la fel de benefice pentru bulgari și români. Ar trebui menționat aici faptul că, în general, atitudinea față de acestea este pozitivă - 2/3 cred că sunt benefice, în timp se 1/3 le califică ca nefavorabile. Chiar și printre răspunsurile negative predomină semnificativ "mai degrabă nu", adică nu au o explicitate în părere.

(Iniţiativă pentru relaţii de afaceri transfrontaliere, de obicei vine din partea:)

(Relaţiile în cadrul BRAV sunt avantajoase pentru:)

În contextul răspunsului la întrebarea anterioară, se pare oarecum surprinzător suportul puternic, care primește punerea în aplicare a politicii protecționiste. Aproape trei sferturi dintre respondenți cred că guvernul bulgar ar trebui să protejeze companiile locale de concurenții români,

78

dintre care 58% afirmă aceasta. Odată ce majoritatea evaluează relațiile de afaceri în cadrul BRAV ca fiind benefice pentru companiile bulgare și române, ar fi firesc să se așteaptă acțiuni guvernamentale care să stimuleze aceste relații nu să le împiedică, construind bariere de concurență. Aici este posibil apariția aşa numitului efect freyming - formularea întrebărilor anterioare să-i predispună la răspunsuri, care supraexpun evaluarea lor pozitivă de cooperare transfrontalieră. Este posibil şi ei să nu fie raționali în răspunsurile lor și să vedem identitatea în acțiune - perspicacitatea omului de afaceri să cedeze în faţa percepţiei despre români ca "ceilalţi", când vine vorba de concurență.

(Statul bulgar trebuie să ofere protecția firmelor locale împotriva concurenței din România)

Concluzie

Având în vedere rezultatele sondajului în rândul reprezentanţilor mediului economic şi în conformitate cu așteptările preliminare, la momentul de faţă nu se poate vorbi despre o identitate integrată a regiunii de frontieră bulgaro-română. Dar răspunsurile primite dau motive suficiente să consideram că există un potențial de dezvoltare, luând în considerare, cu toate acestea, unele aspecte negative care pot împiedica acest proces. Câteva aspecte ale rezultatelor permit interpretarea lor într-o lumină pozitivă.

Primul este că, în cele mai multe cazuri, respondenții bulgari nu văd asimetrii mari între bulgari și români într-o parte a întrebărilor puse (de exemplu cu privire la inițiativa relațiilor transfrontaliere și beneficiile acestora).Acest lucru este important din punct de vedere al ipotezei, că o identitate comună cu greu poate fi formată între subiecte care nu sunt egale în relația lor, sau dacă există dezechilibre semnificative în distribuția beneficiului în aceste relații.

Al doilea aspect pozitiv constă în faptul că în răspunsurile, unde simetria în atitudinea faţa de bulgari și români este afectată (de exemplu, încrederea în alții în relaţiile de afaceri), aceasta nu este din cauza atitudinii negative puternice față de români ci lipsa informațiilor suficiente, care să formeze o atitudine faţă de ei. Firește, neinformarea despre celălalt împiedică identificarea cu el, dar cu toate acestea permite crearea unei asemenea. Aşa imaginea celuilalt poate fi formată "de la zero", pornind de bază. Uneori este mult mai greu să spargi stereotipurile negative existente decât să construiești o imaginea pozitivă a cuiva.

Al treilea, din toate informaţiile, care bulgarii au despre românii, ei nu se simt mult mai diferiţi. Dintre toate obstacolele posibile în calea cooperării transfrontaliere - juridice, administrative, economice şi de transport, etc. - respondenții indică valorile și cultura, ca cel mai mic. Aceasta este o condiție necesară, dar nu este suficientă pentru identitatea comună - pot fi date

79

numeroase exemple unde oameni cu valori și cultura similare sunt membri ai grupurilor și comunităților antagoniste (de exemplu fanii de fotbal).

Acesta din urmă trebuie luat în considerare în aplicarea politicilor în domeniul economic, social și cultural. Construirea unei identităţi comune are preţul său și beneficiile, care rezultă din aceasta, necesită ea să fie plătită. Este imposibil să promovezi procesul de integrare şi în același timp companiile bulgare să spere la o protecție împotriva concurenței din România. Protecţionismul nu are o logică economică, dar printre o mare parte a populației, există atitudini protecționiste. Interesul economic conștient poate stimula integrarea regională, dar mai devreme sau mai târziu acesta se confruntă cu limitele sale în forma unor bariere psihologice - înțelegerea celuilalt, străinului. Depășirea acestor bariere necesită inițiative nu numai în domeniul economic, iar provocarea care stă în faţa guvernului, este de a găsi acele inițiative care vor funcţiona cel mai bine, în contextul construirii unei identități integrate în cadrul BRAV.

Bibliografie:

Abdelal, R., et al. 2009. Measuring Identity. A Guide for Social Scientists. Cambridge University Press 2009. ISBN 978-0-521-73209-3.Agelopoulos, G., Voutira, E., Labrianidis, L. 2008. Deliverable 14: Identity, Perception and Entrepreneurial Behaviour: Empirical Data and Analysis. Project no: 29038 Challenges and Prospects of CBC in the Context of EU Enlargement, 6th Framework ProgrammeAkerlof, G., Kranton, R. 2000. Economics and Identity. The Quarterly Journal of Economics – Vol. CXV, August 2000, Issue 3.Akerlof, G., Kranton, R. 2005. Identity and the Economics of Organizations. Journal of Economic

Perspectives - Volume 19, Number 1 - Winter 2005 - Pages 9-32.Butter, F., Mosch, R. 2003. Trade, Trust and Transaction Costs. TI 2003-082/ 3 Tinbergen Institute Discussion Paper.Combes, P., Lafourcade, M., Mayer, T. 2003. Can Business and Social Networks Explain the Border Effect Puzzle? CEPII, Working Paper N 2003-02.Granovetter, M. 1985. Economic Action and Social Structure: The Problem of Embeddedness. The American Journal of Sociology, Vol. 91, No. 3. (1985), pp. 481-510.Hogg, M., Terry, D., White, K. 1995. A Tale of Two Theories. A Critical Comparison of Identity

Theory with Social Identity Theory. Social Psychology Quarterly 1995, Vol. 58, No. 4, 255-269.

Houtum, H. 2000. An Overview of European Geographical Research on Borders and Border Regions. Journal of Borderland Studies, Vol. XV, No. 1, Spring 2000.Nitsch, V. & Wolf, N. 2009."Tear Down this Wall: On the Persistence of Borders in Trade," CESifo Working Paper Series 2847, CESifo Group Munich.

80

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare, din perspectiva locuitorilor români

Dr. Bogdan Ileanu

Analiza posibilității creării unui model comun ce ar putea facilita colaborarea

transfrontalieră constă în tratarea următoarelor aspecte:

-principalele caracteristicile demografice ale cetatenilor din ROBULNA

-identitatea cetățenilor din zonă (percepție și apartenență)

-disponibilitatea cetățenilor de a relaționa

-bariere în calea relațiilor transfrontaliere

-factori, facilitatori ai colaborării transfrontaliere româno-bulgare

-principalele valori care ar putea contribui la promovarea și dezvoltarea brandului ROBULNA

-beneficiile aduse de dezvoltarea ROBULNA

Caracteristici socio-demografice ale respondenților

Analiza este bazată pe un eșantion format din 1015 respondenți ale căror opinii au fost culese în

perioada noiembrie-decembrie 2012 în cele șapte județe românești.

Distribuția eșantionului pe județ este prezentată în Tabelul 1

Tabel 1. Distribuția eșantionului pe județ

81

County Frequency Percent(%)1 Mehedinti 145 14,32 Dolj 145 14,33 Olt 145 14,34 Teleorman 145 14,35 Giurgiu 145 14,36 Calărasi 145 14,37 Constanta 145 14,3

Total 1015 100,0

Distributia eșantionului pe grupe de vârstă și gen este foarte apropiat de strctura prezentată

în datele oficiale. Astfel 55,6% dintre respondenți sunt femei iar restul de 44,4 % sunt bărbați.

Referitor la distribuția pe grupe de vărstă se poate menționa că 44,9% dintre respondenți

sunt apropiați de vârsa matura, 31-49 ani, 37,6% sunt peste 50 de ani și doar 17,4% sunt tineri sub

31 de ani.

Cei mai mulți dintre respondenți au un nivel mediu de educație, iar 21,3% dintre ei au studii

superioare.

Referitor la componența gospodăriilor se poate menționa că 66,4 % din gospodării au cel

puțin 3 persoane, ceea ce în general înseamnă o familie cu un copil. Numai 8,3% dintre respondenți

menționează că locuiesc singuri.

În prezent 47% dintre respondenți sunt angajați, 33% sunt fără joburi, iar restul de 20% sunt pensionari.

Identificarea, atașamentul respondenților

Identificare respondenților în raport cu diferite comunități, printre care și ROBULNA, este

analizată plecând de la întrebarea: „Ce ați spune despre dumneavoastră, cine sunteți, cum vă

identificați?”. O întrebare cu răspuns multiplu, măsurat pe o scală de la 1 la 4 unde 1 înseamna

“deloc » iar 4 puternic atașat. Centralizarea răspunsurilor arată că 93,5% dintre respondenți se

identifică puternic cu orașul unde locuiesc, 91% dintre respondenți se identifică puternic cu județul

și doar 71,4% se văd ca cetățeni ai lumii.

Dacă definim PIDL=

∑ d i ni

∑ ni ca fiind Gradul de identificare (atașament) al populației față

de comunitatea locală unde di= gradul de identificare al unui respondent (cu valoari de la 1 la 4) ,

ni= numărul de respondenți, următoarele valori au fost obținute per total și pe fiecare județ

82

Table 2. Gadul de identificare al respondenților în raport cu diferite entități

Așa cum se poate vedea în toate județele PIDL este cu atât mai aproape de valoarea 4 cu cât

locul este mai aproape de comunitatea locală. Apar însă diferențe semnificative atunci când analiza

este făcută la nivel de județ. De exemplu în Călărași, cetățenii se identifică în aceeași măsură cu

fiecare dintre comunitățile enumerate. În Constanța însă chiar dacă teoretic locuitorii sunt în contact

cu lumea întreagă prin intermediul porturilor sau stațiunilor turistice, identificarea cu elemente

depărtate de comunitatea locală este aproape inexistentă.

Următoarele întrebări ce definesc cumunitatea locală, ROBULNA se referă la gradul de

colaborare formală sau informală cu alte comunități. Analiza folosește răspunsurile de la patru

întrebări care spun: „Întrețineți /Intenționați să stabiliți în viitor relații formale cu persoane

din ....districtele bulgărești din Robulna, Bulgaria, alte țări din UE, alte comunități din afara UE” cu

răspunsuri posibile : Deloc , Ocazional, Adesea, De cele mai multe ori

Pentru a sintetiza raspunsurile, categoriile “adesea”și “de cele mai multe ori » au fost

reunite. Răspunsurile cumulate sunt prezentate sintetic în tabelul de mai jos:

Tabelul 2. Forma și direcția relațiilor respondenților

Direcția relațiilor

Relații formale Relații informaleÎn prezent Intenții În prezent Intenții

Adesea+cel Adesea+cel Adesea+cel Adesea+cel

83

Identificarea Mehedinti Dolj OltTeleorma

n Giurgiu Calarasi Constanta TotalUn cetățean al orașului/satului în care loduiesc 3,99 3,99 3,92 3,89 3,83 3,97 3,9 3,93Un cetățean al județului în care locuiesc 3,98 3,99 3,94 3,77 3,82 3,98 3,88 3,91Un cetățean al țării în care locuiesc 3,97 3,98 3,88 3,70 3,84 3,99 3,74 3,87Un cetățean al RO-BUL-NA 3,3 3,83 3,49 3,31 3,61 3,9 3,28 3,53Un cetățean al Europei 3,8 3,64 3,44 3,42 3,82 3,93 3,25 3,61Un cetățean al lumii 3,77 3,57 3,39 3,31 3,8 3,93 2,99 3,54

Amplitudinea pe județ 0,22 0,42 0,53 0,58 0,03 0,04 0,91 0,39

mai frecvent mai frecvent mai frecvent mai frecvent

Districtele bulgărești din ROBULNA

5,4% 12,00% 8,80% 16,30%

Bulgaria ca țară 2,1% 9,50% 3,50% 12,00%Cu alte țări din UE 4,8% 12,20% 14,90% 22,20%Alte țări din afara

UE 1,9% 7,70% 5,50% 11,90%

Relațiile curente sunt mai degrabă informale și sunt predominant stabilite cu persoane din

alte țări member UE. Cel mai probabil aceste relații sunt stabilite cu rude sau prieteni aflați la

muncă în străinătate.

Capacitatea relațiilor formale este redusă, ținând cont că numai 5,4% dintre respondent au

relații formale cu persoane din districtele bulgărești. Chiar dacă această valoare este redusă se poate

spune că ea reprezintă un atuu în vederea stabilirii unui model de cooperare ROBULNA, restul

valorilor fiind și mai mici.

Intențiile pot fi folositoare in viitor, în general, ca valori procentuale, ele sunt de două ori

mai frecvente în rândul respondenților decât cele existente, pe fiecare țintă enunțată.

O altă informație importantă este că cetățenii români tind să aibe relații formale sau

informale mai degrabă cu persoane din alte țări din UE și mai puțin cu vecinii bulgari. Acest lucru

poate fi determinat pe de o parte de unele bariere, încă necunoscute,și pe de altă parte de unele

facilită oferite de celelalte țări. Principala atracție este evident posibilitatea obținerii unor venituri

ridicate.Oricum așa cum s-a menționat și mai sus, rudele și prietenii joacă de asemena un rol

important în stabilirea relațiilor formare și informale.

Bariere

În general, barierele provin din diferite sectoare și au efecte eiferențiate asupra cetățenilor

Cele mai importante bariere pentru cetățenii români din ROBULNA, sunt determinare de aspectele financiare, de limbă, insuficiența căilor de traversare spre Bulgaria și lipsa promovării diferitelor arii de interes din zona de graniță din Bulgaria.

Figure 1. Bariere în calea colaborării transfrontaliere

84

Accesul peste graniță este costisitor, trebuie să plătesc pentru a trece frontiera

Accesul peste graniță îmi este dificil, există numai un singur pod și câteva feriboturi

Nu știu limba vecină

Oportunitățile de cumpărături de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu am nicio limbă comună cu vecinii mei bulgar

Oportunitățile de vacanță de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de turism de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de distracție de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu există birouri sau centre pe care să le pot vizita pentru a obține in-formații

Nu știu cum să găsesc informații relevante

Oportunitățile de îngrijire a sănătății de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu există semne și marcaje de circulație în lumba/limbile pe care o vorbesc/le vorbesc

Nu există informații relevante pe internet

Oportunitățile de angajare de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de afaceri de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de studiu peste frontieră nu sunt promovate aici

0 25 50 75

61.4%

57.1%

56.9%

56.9%

56.8%

54.5%

52.7%

49.8%

48.4%

48.1%

48.0%

45.1%

44.0%

43.3%

41.9%

35.9%

Privind figura 1, se pare că cea mai importantă barieră în calea colaborării Româno-Bulgare din interiorul ROBULNA este data de costul traversării Dunării. Apoi, după cum menționează 57,1% dintre respondenți, nu sunt suficiente căi de traversare. Un alt factor important este dat de bariera lingvistică, lucru normal ținând cont că limibile Română și Bulgară au la origine rădăcini distincte.

De asemenea un impediment semnificativ, menționat de peste jumătate din respondenți este insuficienta mediatizare a punctelor de atracție din Bulgaria.

Factori ce pot facilita cooperarea transfrontalieră în zona ROBULNA

Cu scopul exemplificării unor factori ce pot facilita colaborarea transfrontalieră este luată în

calcul întrebarea “Potrivit opiniei dumneavoastră, care sunt cele mai importante tipuri de

activități pentru regiunea transfrontalieră Româno-Bulgară?”

Răspunsurile sunt prezentate sintetic în Figura 2.

Figure 2. Most important activities which should be done in ROBULNA

85

Accesul peste graniță este costisitor, trebuie să plătesc pentru a trece frontiera

Accesul peste graniță îmi este dificil, există numai un singur pod și câteva feriboturi

Nu știu limba vecină

Oportunitățile de cumpărături de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu am nicio limbă comună cu vecinii mei bulgar

Oportunitățile de vacanță de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de turism de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de distracție de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu există birouri sau centre pe care să le pot vizita pentru a obține in-formații

Nu știu cum să găsesc informații relevante

Oportunitățile de îngrijire a sănătății de peste frontieră nu sunt promovate aici

Nu există semne și marcaje de circulație în lumba/limbile pe care o vorbesc/le vorbesc

Nu există informații relevante pe internet

Oportunitățile de angajare de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de afaceri de peste frontieră nu sunt promovate aici

Oportunitățile de studiu peste frontieră nu sunt promovate aici

0 25 50 75

61.4%

57.1%

56.9%

56.9%

56.8%

54.5%

52.7%

49.8%

48.4%

48.1%

48.0%

45.1%

44.0%

43.3%

41.9%

35.9%

Activități de afaceri comune

Activități comune pe piața forței de muncă

Activități comune ale autorităților regionale ( decizii comune în legătură cu dezvoltarea regională )

Activități comune ale tinerilor

Activități comune privind protecția civilă

Activități comune ale instituțiilor culturale

Activități comune ale instituțiilor de îngrijire a sănătății

Activități comune ale instituțiilor educaționale

Activități comune privind securitatea

Activități comune privind protecția mediului înconjură-tor

Activități comune ale mass-mediei

Activități comune ale societății civile

Altele

DK/NA

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

61.9

58.0

55.9

49.6

44.0

43.1

38.7

33.7

28.2

23.5

21.8

19.4

0.1

0.9

Atâta timp cât 33% din respondenți se declară fără loc de muncă este normal ca opiniile

acestora să se concentreze către activități predominant economice. Așadar 62% menționează că ar fi

potrivite acitvitățile comune pentru afaceri, iar 58% declară ca fiind potrivite activități legate de

piața muncii.

A treia activitate ca importanță este o activitate de baza a primelor două menționate și se

referă la activitatea regional a Guvernului, care ar trebui să contribuie la dezvoltarea zonei. Mai

mult cea mai importantă activitate, menționată de cele mai multe ori ca primă mențiune se referă la

desfășurarea unor acțiuni comune româno-bulgare la nivel de primării sau prefecturi. Așadar,

locuitorii așteaptă în primul rand măsuri ale factorilor de decizie ce ar putea facilita colaborarea

transfrontalieră.

Domeniile unde această colaborare s-ar putea materializa mai ușor sunt redate în graficul din figura

3.

Figure 3. Cele mai importante sectoare care pot facilita colaborarea transforntalieră

86

Agricultura

Industria ușoară

Industria greaConstrucții și drumuri

publiceTransport și comu-

nicațiiEnergie

Comerț

Protecție civilă

Tursim

Securitate

Protecția mediului

Sanătate

Educație

Cultură

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

73.5

11.8

5.2

33.4

21.2

13.1

37.6

4.3

45.8

3.1

8.6

19.2

9.8

8.7

În concordanță cu întrebările precedente, domeniile keye pentru colaborare sunt reprezentate

de: Agricultură, Turism, Construcții și construcții și drumuri publice. În partea opusă a

clasamentului, Securitatea, Industria grea, sau protecția civilă nu prezintă interes pentru

respondenți, fie pentru că aceste ramuri nu sunt cunoscute suficient fie că nu există sau nu sunt

dezvoltate deloc în aceste zone.

De reținut este că Agricultura apare ca prima mențiune în cazul a 73,2% din respondenți.

Acest lucru este normal ținând cont că majoritatea județelor au ca ramură principală a economiei

locale acest domeniu așa cum este în special cazul județelor Teleorman, Dolj, Giurgiu și chiar

Călărași.

Activele ce stau la baza promovării brand-ului ROBULNA

Analiza pleacă de la un set de opt întrebări care se referă la “ce ar trebui să punem în

evidență” Sunteți de acord cu următoarea afirmație: Când se promovează RO-BUL-NA………….ar

trebui pusă în evidență...

Întrebările sunt măsurate pe o scală cu patru trepte unde 1 înseamnă dezacord total iar 4

acord total. Însumând răspunsurile de la codurile 1 și 2 respectiv 3 și 4 și calculând o medie

ponderată rezultă următoarele informații prezentate în Tabelul 3.

Table 3. Atuurile care pot sta la baza promovării ROBULNA

Activ/atuu

Disagree+rather disagree

Agree+rather agress

Media% din total

% din total

Dunărea (o rută fluvială pentru transport intern și internațional, legând toate județele și districtele din cadrul RO-BUL-NA de alte 8 state Europene)

3,2 96,8 3,80

Pămândul său fertil și sectorul său agricultural experimentat (capabil să producă o mare varietate de produse alimentare tradiționale de înaltă calitate)

1,8 98,2 3,78

Peisajele diverse (lanțuri muntoase, șesurile, râurile, Coasta Mării Negre), și siturile naturale (biodiversitatea, apele minerale și alte resurse naturale)

2,3 97,7 3,76

Moștenirea cultural-istorică ar trebui accentuată? 2,8 97,2 3,72Its geo-political location as a bridge between the Black sea and Central Europe should be emphasized. 2,5 97,6 3,71

Capitalul său uman 4,5 95,5 3,71Tradițiile sale multiculturale și relațiile interetnice tolerante 4 96,0 3,70

Potențialul inovativ al IMM-urilor 4,1 95,9 3,65

Este ușor de observant un consens al respondenților, marea majoritate a acestora fiind de

accord că toate aceste atuuri prezentate sunt potrivite pentru a descrie zona ROBULNA. Astfel în

87

Mai degrabă în vârstă de muncă, echilobrați din punct de vedere al distribuției pe sexe, din păcate în principal fără locuri de muncăPentru moment, relațiile formale sau informale de colaborare sunt slabe dezvoltate dar perspectivele sunt bune

Bariere în colaborare

Conexiuni insufficient cu vecinii, Bariera

lingvistică,insuficienta

promovare a potențialului

local

Autoritățile locale.

Agricultura este domeniul cheie.

Facilitatori Cum suntem definiți?

opinia respondenților cele trei active ce ar trebui să descrie regiunea sunt: Dunărea, pământul fertil

din zonă și frumusețile naturale.

Răspunsurileprimite indică faptul că promovarea zonei ROBULNA ar trebui să se bazeze în

special pe potențialul natural al zonei și mai puțin pe alte atuuri precum capacitatea inovativă,

tradiția multiculturală sau capitalul uman al locuitorilor.

Beneficiile promovării Brandului ROBULNA

Table 4. Beneficiile promovării brandului ROBULNA

Beneficii % acord

recunoașterea atractivității și potențialului de către oamenii care lociesc și muncesc în regiune 90,8%recunoașterea atractivității și potențialului de către oamenii care lociesc și muncesc în afara regiunii 85,5%Plănuirea unei strategii de dezvoltare potrivite 88,0%Facilitarea cooperării transfrontaliere 89,8%Vizibilitatea regiunii în Europa și în lumea întreagă 86,6%

În general respondenții consideră că toate beneficiile prezentate în studio sunt puncte

importante în dezvoltarea brandului ROBULNA. Oricum cel mai important aspect în viziunea

cetățenilor este “recunoașterea punctelor de atracție ale zonei și a potențialului locuitorilor din

această regiune”

În final o descriere sintetica a percepțiilor respondenților este reprezentată în figura următoare:

Figure 4. Cetățenii zonei ROBULNA între atuuri, probleme și soluții

88

Posibilități de dezvoltare a unei identități integrate a zonei transfrontaliere româno-bulgare,

din perspectiva locuitorilor bulgari

Assoc.prof. Dr. Juliana Popova and Assoc.prof. Dr.Todor Todorov

Împreună cu dinamica complexă a proceselor publice, în epoca globalizării s-a ajuns la o nouă înțelegere a unui rând de concepte, printre care este conceptul "identitate". Acesta nu este deja perceput ca un fenomen, nesusceptibil schimbărilor, legat de integrarea socială a persoanelor și grupurilor, ci ca un construct, deschise pentru transformare, care atrage resurse pentru redefinirea sa de la sistemele locale și culturale sociale. Pe de altă parte, importanța crescută, acordată regionalism ului și regionalizării în Europa și la nivel global pentru depăşirea disparităților socio-economice, aduce pe prim plan discuția de formare identităţii regionale, ca un factor de dezvoltare a anumitor unități teritoriale și mijloc de mobilizarea resurselor în ei.

Această lucrare este dedicată interpretării aspectului de construire a unei identități regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română de-a lungul Dunării, care obiectiv strategic major îşi pune proiectului de cercetare BRAINS /Bulgarian-Romanian Area Identities: Neighbourhood Study/ în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România- Bulgaria 2007-2013 Un accent special al lucrării este discutarea potențialului de formare a identității culturale regionale integrate în lumina datelor empirice de la sondajul efectuat în executarea proiectului menţionat.

89

Formarea identității regionale în cadrul unei teritorii, care intersectează frontierele naționale, așa cum este cazul cu regiunea transfrontalieră de-a lungul Dunării, este un proces social, politic și cultural complex, care un caracter stabilizator, dar în același timp și de transformator. Identitatea regională este un fenomen de identitate, în cadrul căruia indivizii realiză identificarea cu sistemul social, politic sau cultural al respectivei regiuni /Häuszer și Frey, 1987/ - cu populaţia ei, mediul natural și socio-economic, tradiții, etc.

În modelul său Paasi /Paasi, 1986: 105-146/ identifică patru etape în formarea identității regionale:

- Constituirea imaginii teritoriale;- Construirea unei imagini simbolice;- Construirea unei imagini constituționale;- Apariția conștiinței socio-spațiale în rândul locuitorilor regiunii.

Prin imaginea teritorială, regiunea conturează granițele sale și este identificată ca o unitate teritorială în spațiul. /Paasi, 1986/. Existența unui fel de frontiere este o cerință fundamentală pentru apariția conștiinței regionale printre oamenii din regiune./Kosonen, 1996/

Imagine simbolică sau conceptuală este construită pe o bază teritorială. Aici se iau în vedere cele mai importante simboluri ale regiunii, care formează un mozaic din caracteristicile sale cele mai tipice: numele, limba / limbile, obiectivele turistice, tradițiile, sărbătorile, etc. /Paasi, 1986/

Imaginea instituțională cuprinde practicile stabilite și organizațiile formale în regiune: administrații publice, organizații de afaceri, ONG-uri, școli, rețele sociale și multe altele. Sectorul instituțional este responsabil pentru menținerea imaginii regiunii și pentru stabilirea criteriilor pentru identificare cu aceasta de către locuitorii ei, de exemplu validarea valorilor comune, formarea capitalului social, consolidarea încrederii și etc.

Formarea conștiinței de identitate in rândul locuitorilor din regiune este rezultatul unui proces continuu de instituționalizare și transformare. Paasi /1996/ subliniază importanța proceselor sociale și istorice, care formează experiența din trecut a regiunii și au o reflectate în configurația sa actuală și dezvoltare. Această parte a identității regionale poate fi numită individualitate sau spațiu spiritual al regiunii și este cu cel mai profund strat al conștiinței locuitorilor săi./ Crang, 1998 /

Conștientizarea identității regionale satisface câteva nevoi umane în funcţie de ierarhia nevoilor lui Maslow / Maslow, 1954 /.În primul rând, aceasta este nevoia de apartenență și conectare / cu teritoriul și comunitățile care îl locuiesc /.În al doilea rând, prin definirea valorilor de bază ale regiunii iasă în evidență practicile comportamentale dorite și astfel se generează potențial pentru satisfacerea nevoii de recunoaștere și evaluare. Nu în ultimul rând Identitatea regională și activitățile active pentru prosperitatea regiunii oferă oportunități pentru satisfacerea celei mai mare parte a nevoilor oamenilor - de auto-realizare.

Printr-o identitate regională construită putem aştepta atingerea mobilizării economice și sociale a locuitorilor din regiune și în cele din urmă, creștere în dezvoltarea sa. După cum susţine Gisevius /Raagmaa:http://www-sre.wu-wien.ac.at/ersa/ersaconfs/ersa01/papers/full/194.pdf/ construirea unei identități regionale poate deveni o strategie de management, care să angajeze potenţialul oamenilor cu dezvoltarea regională. Mai mult decât atât, stabilindu-se ca o unitate teritorială cu propriul său caracter și identitate, regiunea devine un loc atractiv pentru trai și lucru, și poate deveni obiectul unor interese de investiții și a antreprenoriale./ Spilling, 1991: 33-48/

Din cele spuse urmează concluzia că identitatea regională are elemente obiective / natura, cultura, economie, etc. /şi elemente subiective/conștiința individuala şi colectivă/.

90

Identitatea regională este alcătuită din două componente principale - identificare cu / simțul apartenenței comunității regionale și identificarea cu regiune ca teritoriul. La rândul său, identificarea cu comunitatea regională este faptică și ideală. Prima se referă la relaţiile actuale / de obicei faţa în faţă / între indivizii și grupurile din această regiune, care rezultă din participarea lor comună în cadrul organizațiilor și inițiativelor regionale. Al două este legată de "imaginea" identităţii, reprezentată în practicile instituționale ale regiunii, de exemplu prin elita sa politică sau în mass-media regională. In timp ce identificarea faptică generează noi-comunitate în cadrul regiunii, identificarea ideală consolidează pozițiile acestei comunități prin comunicarea ei în spaţiul public. /Knapp: http://www.saulproject.net/ downloads/ Knapp.pdf/

Experiența arată că politica pentru construirea identităţii regionale se poate focaliza sau asupra sistemului cultural al regiunii / tradiții, ritualuri festive, valori / sau asupra beneficiilor teritoriului. Cel de al doilea accent ascunde mai puţine riscuri pentru construirea identităţii regionale, deoarece elimină pericolul de un comportament intolerant pe baza etnocentrismului, stereotipuri și prejudecății vechi. Oricum, deschiderea, toleranța și "participarea Celuilalt" trebuie sa fie prezente ca un imperativ în conștienta pentru identitate regională. Anume de aia procesul de construire unei identități regionale integrate trebuie să ia în considerare diversitatea identităților în cadrul regiunii / teritorială, socio-economică, politică și culturală/ și să se concentreze simultan pe toate componentele sale.

Un obiect de atenţie în această lucrare este dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate. Termenul "Identitate culturală" este definit ca identificarea cu și acceptarea unui grup, care deţine sisteme de simboluri, semnificații și norme/reguli de conduită. /Collier & Thomas, 1988: 113 / Aceasta este o semnificație emoțională, care atribuim sentimentului de apartenență acestui grup./ Ting-Toomey, 2005: 211-233 Identitatea / culturală este o formare cu multe straturi, care constă din componente la un nivel de grup ( convingeri, atitudini și valori partajate cultural-specifice) și la nivel individual (comportament cultural-specific).Aceasta include întotdeauna o perspectivă istorică, deoarece se formează prin transmiterea de valori de la o generație la alta. În schimb, identitatea socială este asociată cu un anumit punct în timp. / Schwartz et al, 2008:. 635-651 /

Ca şi conștiința colectivă, identitatea culturală variază în dimensiune /număr de persoane care împărtășesc această identitate/ proeminenta manifestării/ cât de importantă este identitatea oamenilor care o împărtășesc /și intensitate/ cât de mult identitatea este comunicată altele /Collier & Thomas, 1988/

Identitatea culturală este formată și menținută în procesul de interacţiune cu persoane din grupul propriu cultural și alte grupuri culturale.Ca urmare a acestei interacțiuni în cadrul contextului nostru cultural, noi ne construim conceptului de sine / Usunier, 1996: 386 /, care este generat de imaginea în oglindă a Celuilalt.

Identitatea culturală este sensul specific pentru "noi" în loc de "voi si eu" într-o relație dată. Dar ca sa fie atinsă aceasta conștiința de sine în cadrul unei regiuni, care este cu regiunea de frontieră bulgaro-română de-a lungul Dunării, este necesar să se facă "o renegociere a identităților" în conformitate cu teoria managementului identității /Cupach & Imahori, 1993/ adică este necesar să se atingă o identitate colectivă, care satisface toți locuitori din regiune.

Unii adepți ai teoriei comunicaţionale privind renegocierea identității conceptualizează identitatea culturală ca proces de încheiere a contractului. Potrivit Jackson / Jackson, 2002: 359-367 / fiecare contract cultural semnat, sau unu, cu privire la care s-a ajuns la o înţelegere, are un impact

91

direct asupra identității semnăturilor, deoarece atributele de identitate/ simboluri și semnificații cheie / servesc ca o monedă de plată .De aici, contractele culturale sunt folosite ca un mijloc de stocare și definire a identității personale, dar, de asemenea, pentru reglementarea comportamentul și percepțiilor în timpul interacțiunii comunicaţionale cu cealaltă parte.

Ca să participăm într-o negociere conștientă a identității culturale, este necesar să mărim cunoştinţele de baza despre identitatea proprie și identitatea celorlalți participanți la procesul regional de comunicare. Teoria renegocierii identității oferă 10 puncte de plecare, legate de dezvoltare a cunoștinței, care este sensibilă faţa de cultură /Ting-Toomey, 2005: 211-233/, care pot fi aplicate la procesul de negociere a identităților în regiunea de transfrontalieră bulgaro-română de-a lungul Dunării și, prin urmare la dezvoltarea identității culturale regionale:

1. Identitatea culturală se formează prin comunicare și interacțiune socială, efectuate prin intermediul simbolurilor, adică prima condiție pentru crearea unei identități culturale regionale este identificarea unui set de simboluri comune în cadrul regiunii.

2. Așa cum am spus mai sus, baza pentru formarea identității, respectiv identităţii culturale, sunt nevoile motivaționale de bază ale persoanelor de siguranţa, previzibilitate, coerență și durabilitate. Raportate la construirea unei identități culturale regionale, aceste nevoi motivaționale înseamnă siguranţa în păstrarea identităţii personale, predictibilitatea comportamentului Altora, un sentiment de apartenență și conexiune cu obiectul de identificare, stabilitate în timp. Ar trebui remarcat faptul că siguranţa emoționala excesivă va duce la etnocentrism puternic și încapsulare "printre ai săi", și vice-versa, nesiguranţa emoţională va duce la evitare a Celorlalți necunoscuţi. Același lucru este valabil pentru predictibilitatea și coerență. Acesta este motivul pentru care trebuie căutat un nivel optim al acestor caracteristici în cadrul identităţii renegociate.

3. Indivizii simt siguranță emoțională în privinţa identităţii lor culturală într-un mediu familiar și vice-versa - insecuritate emoţională într-un mediu cultural necunoscut, adică o altă condiție necesară pentru construirea identității regionale este obţinerea de cunoştinţe despre teritoriul comun..

4. Indivizii se simt conectaţi când identitatea în grupul lor, în care aspiră să fie membri, este confirmată în situații pozitive de contact intragrup și experiență diferențiere, când identitatea lor de grup este stigmatizată, adică e nevoie de o validare și promovare a celor mai bune practici din coexistență în cadrul regiunii.

5. Indivizii au un sentiment de predictibilitate a interacțiunilor când comunică cu alţi, cunoscuţi cultural. Atunci, previzibilitatea identităţii duce la crearea încrederii, iar imprevizibilitatea - la neîncredere. Acest lucru înseamnă că construirea unei identități culturale regionale ar trebui să se bazeze pe conștientizarea caracteristicilor de identificare cheie ale comunităților din regiune.

6. Indivizii se simt mai conectaţi cu o comunitate când au stabilit relații interpersonale mai strânse in cadrul său şi invers, se simt autonom cu privire la identitatea sa, atunci când lipseşte o astfel de relație, adică construirea unei identități culturale regionale trebuie să treacă printr-un proces de cunoaştere reciprocă și coeziune a comunităților în cadrul regiunii și intensificarea contactelor interpersonale și intragrupale.

7. Indivizii simt rezistenţa identităţii sale în rutine culturale /situaţii repetate situații într-un mediu cultural familiar / și excipientă criza identităţii și transformările acestei într-un mediu nou sau nefamiliar, adică identitatea culturală regională ar trebui să se bazeze pe nişte practici împărtășite şi comunicate în mod clar în spațiul cultural.

8. Variabilitatea culturală, personală și situațională afecta sensul, interpretarea și evaluarea problemelor legate de identitate, adică procesul de dezvoltare a unei identități culturale regionale trebuie să ia în considerare și caracteristicile individuale intragrupale a

92

interacțiunilor sociale în cadrul regiunii, și de asemenea caracteristicile situaționale ale mediului.

9. Procesul unei renegocieri de succes si competente subliniază importanța integrării cunoștințelor interculturale, bazate pe identitatea, adică construirea unei identități culturale regionale presupune dezvoltarea unor competențe interculturale specifice, ca respect și sensibilitate faţa de Alteritate, capacitate de empatie și schimbarea perspectivei.

10. Un rezultat satisfăcător al procesului de renegociere a identității este indivizii să se simtă înțeleşi, respectaţi și apreciaţi, adică formarea unei identități culturale regionale este un proces complex de adaptare reciprocă a structurilor motivaționale și orientărilor valorice ale indivizilor, care se poate transforma într-un catalizator de dezvoltare personală pentru oamenii din regiune.

După prezentarea algoritmului specific, care poate fi aplicat la construirea unei identități culturale regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română de-a lungul Dunării, urmează să fie făcută o revizuire a potenţialului de dezvoltare a unei astfel de identități pe baza datelor empirice a unui sondajului efectuat printre 990 de cetățenii bulgari, rezidenților din cele 9 districte bulgare din zona transfrontalieră. Sondajul este reprezentativ pentru Bulgaria și răspunde la o serie de întrebări, cu un conţinut actual despre problematica studiului.

În primul rând, trebuie să subliniem următoarele caracteristici demografice ale eșantionului:

- 48.59% dintre respondenți sunt de sex masculin și 51.41% - de sex feminin.- 90.61% dintre respondenți sunt bulgari, iar restul 9,39% - reprezentanți altor comunități

etnice.- Repartizarea după vârstă este proporționala datelor populaționale, unde cel mai mare procent

de respondenți - 33.64% sunt în vârstă de peste 60 de ani.- Cel mai mare procent de respondenți au studii medii - 60.10%, urmaţi îndeaproape de cei cu

studii superioare - 22.53%. - Repartizarea în funcție de ocupație este caracterizată prin variabilitate largă. Printre

ocupaţiile cel mai frecvent apar: tehnician, muncitor, vânzător, șofer, mecanic, bucătar, constructor și etc. - reprezintă 28,28% din totalul eșantionului. Ocupațiile mai frecvente care necesită o mai înalta calificare sunt: profesor, economist, inginer și altele. - 23.13% din totalul eșantionului.

- Conform statutului pieței forței de muncă cel mai mare procentaj sunt respondenții care lucrează - 52.63%, urmate îndeaproape de pensionari - 29.70%, iar şomerii sunt 17.68%.

- Cu cel mai mare procent în partea bulgară a regiunii de frontieră sunt familiile, formate de doi membri - 32.42%, urmate de familii formate de trei membri - 26,77%, iar numărul total al copiilor sub 18 ani este 32.53% din eșantionul total.

- Majoritatea respondenților - 62.12% au acces la Internet.

Datele menţionate dau naștere unei serii de concluzii privind profilul demografic al populației în partea bulgară a regiunii de frontieră, și anume că: 1 /Aceasta este relativ omogenă în ceea ce priveşte compoziția etnică; 2/ Structura de vârstă în ceea ce privește indicatorul "populație economic activă pe piață forței de muncă "este nefavorabilă, mai ales pe termen lung. Acest lucru este evidențiat de numărul mare de pensionari și persoane cu vârsta de peste 60 de ani și numărul mic de copii sub 18 ani. 3 /Există o rată ridicată a șomajului în rândul populației, care rezultă probabil de efectele crizei economice din ultimii ani, dar şi de structura schimbată a economiei din regiune, și anume reducere a ponderii sectorului industrial.4/ În regiune există o stare satisfăcătoare

93

de calificare educațională a populației, garantată de numărul mare de persoane cu studii medii și superioare.

În chestionarul elaborat, cu care a fost realizat sondajul în rândul cetățenilor din zona de frontieră, sunt incluse un rând de întrebări, care au o legătura directă cu studiul condiţiilor şi premiselor pentru construirea unei identităţi culturale regionale integrate. Aceasta este întrebarea Q1 /În ce măsură sunt adevărate, în cazul Dvs., următoarele afirmații?/, care are drept scop să stabilească autodeterminarea persoanelor, precum și identificarea lor cu o anumită unitate teritorială. Datele obținute permit să construim un fel de ierarhie în auto-categorizarea respondenților, bazată pe simțul lor de legătură cu un sau alt spațiu de locuit.

Așa cum se vede în figura 1 de mai jos, cel mai mare procent de respondenți /86.77%/ se definesc în primul rând ca cetățeni ai țării lor. În al doilea rând, ei se simt conectaţi cu locul în care locuiesc - 82.73%. Pe poziţia următoare de importanță în sensul de sine a cetățenilor sunt cetăţenia în judeţul - 66.97%, cetățenie europeană - 42.22% și cetățenie cosmopolit - 37.27%. Procentul relativ mic de respondenți care s-au identificat ca fiind cetățeni ai regiunii de frontieră / BROD / înseamnă că acesta nu este suficient actual în conștiința indivizilor ca o unitate teritorială sau dacă mergem înapoi la modelul teoretic lui Paasi de mai sus, imaginea teritorială a regiunii urmează să fie construită.

.

Figura 1

Identificarea respondenților cu un anumit spațiu de locuit

0 20 40 60 80100

LumeEuropaBRAVŢarăDistrictLocalitate

În răspunsurile la următoarea întrebare Q2 /În ce măsură credeți că următorii factori influențează opinia Dvs. de la întrebarea de mai devreme/ respondenții invocă motivele autodeterminării săi, aici se observă o corelație strânsă cu datele primei întrebări. Autodeterminării ca cetățeni ai țării săi, corespunde afilierea puternică națiunii printre un număr dominant de respondenți - 82.02%, iar identificarea cu localitatea este argumentată cu atașamentul față de rădăcinile familiale, obiceiuri și tradiții / 77.88% /, precum şi cu o tendinţă tipică pentru bulgari să caute subzistenţa aproape de casă și familie / 71.72% /.

Un alt set de întrebări în instrumentul studiului empiric /Q3 Aveți legături oficiale cu persoane din; Q4 Intenționați să aveți, în viitor, legături oficiale cu persoane din; Q5 Aveţi relaţii neoficiale (amicale, familiale, familiare etc.) cu persoane din; Q6Intenționați să aveți în viitor relaţii cu persoane din:/ are ca scop determinarea frecvenței contactelor interpersonale între reprezentanţii comunităţilor bulgare și românești din regiunea de frontieră /BRAV/, căutându-se imaginea situației reale la momentul respectiv și imaginea stării preconizate în planul previzional.

94

Figura 2

Legătu

ri oficia

le în m

oment

Legătu

ri oficia

le în vii

tor

Relaţii

amica

le în m

oment

Relaţii

amica

le în vi

itor

010203040

Dinamica intercaţiunilor în BRAV

Proc

enta

ţ

După cum se poate observa în figura, în acest moment, în cadrul regiunii transfrontaliere, numărul de contacte personale interpersonale între bulgari și români este relativ scăzut, respectiv, 9,6% și 17,45%.Imaginea se schimbă în intenția pentru astfel de contacte, respectiv, 21,01 % în favoarea contactelor oficiale și 38,29 % în favoarea contactelor personale. Aceste rezultate sunt foarte pozitive cu privire la așa-numitul strat relațional al identității culturale / Hecht et al, 2005:. 257-278 /, care este asociat cu posibilitatea de renegociere a identităţii din regiune prin comunicare și intensificare a contactelor interpersonale formale și informale. Aceste cifre reprezintă un indiciu al existenței unui context comunicaţional pozitiv cu privire la atitudinile de a menține relații în cadrul regiunii. Procentul dublu al intențiilor de contact din partea respondenților bulgari în comparaţie cu situația actuală indică o imparţialitate, încredere și interes faţa de vecinii ca parteneri de comunicare, în special la nivel informal, care trebuie să fie folosit ca o precondiție favorabilă în procesul de construire unei identități culturale integrate.

Un interes reprezintă motivația respondenților bulgari de contacte interpersonale. О аrgumentare amplă în acest sens conține răspunsul la întrebarea B8 / Când (intenționați să) intrați în relații cu vecinii dumneavoastră bulgari, în ce măsură sunteți influențat de următorii factori /.Din varietatea motivelor, cea mai mare importanță pentru a respondenți au:

- posibilitățile de turism / 73,57% au răspuns cu influențează acestui factor într-o mică măsură şi în mare măsură/,

- oportunitățile de cumpărături / 69,60% /,- ocaziile de petrecere a vacanței / 66,66% /,- oportunitatea de a gusta preparate din bucătăria românească / 66,47% /,- oportunități de distracţie / 62,63% /,- oportunităţile de a cunoaşte valorile, modelele de atitudine și tradițiile / 56,57% /- oportunitățile de îngrijire a sănătății / 52,62% /.

Datele sunt foarte sugestive pentru răspunsul la întrebarea principală, care face obiectul acestei lucrări, și anume dacă există un potențial pentru o identitate culturală integrată în cadrul regiunii transfrontaliere bulgaro-române de-a lungul Dunării. Cu o convingere fermă se poate spune că există un astfel de potențial și el, este conținut în practicile de zi cu zi a populaţiei regiunii, asociate de viața de zi cu zi, cat şi cu petrecerea timpului liberi. Este foarte pozitiv faptul că printre motivele pentru menținerea relațiilor există și cele referitoare la capacitatea de sporire a cunoștințelor culturale specifice despre partea românească a regiunii, despre destinaţiile sale turistice, despre modelele tradiţionale de comportament și despre valorile vecinilor români. Aceste caracteristici sunt

95

direct legate de componentele identității culturale, care au fost prezentate în partea teoretică a lucrării, și sunt asociate cu construirea unei imagini simbolice a regiunii în modelul teoretic utilizat.

O altă întrebare foarte indicativă cu privire la potențialului de dezvoltare a unei identități culturale regionale integrate este Q9 /În ce măsură următorii factori, vă pot influența relațiile cu vecinii Dvs. români/, care subliniază obstacolele în stratul relațional al identității. Aici nivelul cel mai înalt de acord în rândul respondenților, care au indicat vreo-un fel de influență, a fost ajuns cu privire la următorii factori:

- necunoaștere a limbii vecinilor / 71.41% / sau lipsa unei limbi comune cu vecinii / 68,28% /;- acces peste graniţa dificil / 51,62% /;- informații insuficiente cu privire la oportunităţile de sănătate in țara vecină / 49,30% /;- informații insuficiente cu privire la oportunitățile de turism in țara vecină / 47,98% /;- informații insuficiente cu privire la oportunităţile de cumpărături in țara vecină / 47,68% /;- informații insuficiente cu privire la oportunitățile de angajare în țara vecină / 47,18% /;- informații insuficiente cu privire la oportunitățile de afaceri in țara vecină / 43,54%;- lipsa de birouri sa centre, unde se pot obţine informații / 42,22% /;- informații insuficiente cu privire la oportunităţile de divertisment din țara vecină / 41,62% /.

Datele, obţinute din aceasta întrebare sunt într-o corelaţie strânsă cu rezultatele, obținute de la întrebarea precedentă, care interpretează motivele pentru dezvoltarea relațiilor în cadrul BRAV. Se pare că motivația înregistrată de contacte interpersonale se confruntă cu obstacole serioase în satisfacerea nevoilor şi motivelor declarate. Cel mai mare obstacol este incapacitatea de a comunica cu vecinii, și anume prezența unei bariere lingvistice. Aceasta poate fi greu depăşită, însă există indicii pozitive de interes tot mai mare în rândul locuitorilor din zonă să învețe limba vecinilor. Mai mult decât atât, în rândul tinerei generații există o posibilitate reală de comunicare prin folosirea unei limbi intermediare, care este, de obicei, limba engleză. Prețul mare, care trebuie să plătească cetăţenii pentru accesul peste graniţă este, de asemenea, un obstacol foarte serios în faţa frecvenței contactelor, și cea din urmă este crucială pentru construirea unei identități culturale regionale. Este suficient să amintim așa-numita. "ipoteza contactului" lui Allport, / Allport 1954 /, care spune ca dacă unii indivizi sunt capabili să comunice cu alţi indivizi, aceasta reduce tendința lor să aplice stereotipuri și prejudecăți faţa de cellalt și în cele din urmă creşte nivelul de înțelegere între ei.

O deosebită atenție trebuie acordată altor bariere identificate de respondenți, deoarece toate acestea sunt legate de lipsa informațiilor suficiente despre cealaltă parte, în regiunea transfrontalieră. Acest lucru ne arată lipsa unei politici clare pentru deschiderea comunității bulgare și române una faţa către altă, pentru promovare a cunoașterii lor şi prin aceasta pentru intensificare a interacțiunilor lor. În ciuda sprijinului european pentru regiune prin finanțarea proiectelor transfrontaliere în perioada de programare 2007-2013, precum și parteneriatelor de succes realizate, rezultatele obţinute sunt legate de rezolvarea problemelor izolate, fără efect sinergic asupra întregii regiuni. Prin obiectivele sale, unul dintre care este de a realiza o conștientizare reciprocă mai largă în comunitățile bulgare și române din regiune, proiectul BRAINS urmărește să minimizeze problema deficitului de informații și să atragă atenția elitei politice, administrațiilor publice și cetățenilor asupra nevoii de o politică generală pentru dezvoltare a unei identități regionale integrate ca cea mai importantă condiție pentru dezvoltarea regiunii. Dacă revenim la modelul identității regionale lui Paasi, de mai sus, am putea spune că urmează multe eforturi pentru construirea imaginii instituționale și cadrului instituțional al regiunii, care este responsabilă, în special, pentru asigurarea accesului la informații sociale relevante în rândul locuitorilor săi, și prin urmare, pentru generarea motivației pentru relații și interacțiuni.

96

Punctele de vedere exprimate de respondenți cu privire la alte întrebări din instrumentul sondajului, indică faptul că există condiții favorabile pentru o schimbare a status quo-ului identităţii în regiune și, în special, pentru negocierea identității culturale. De exemplu, majoritatea bulgarilor cred că asemănările cu românii sunt mai multe decât diferenţele -. 72.21 este procentul, care au exprimat acordul său parțial sau complet. Printre cele mai importante asemănări respondenți bulgari au indicat religia ortodoxă comună, experiența istorică din trecut, etc. Desigur, ei scot in evidenta diferențele de limba, dar foarte puțini dintre ei acordă o importanță diferenței de mentalitate, adică acestea nu sunt esențiale pentru regiune. Pe lângă aceasta, o parte a respondenților cunosc simbolurile unificatoare de similitudine, de exemplu denumiri similare a orașelor bulgari și români, cuvinte comune în ambele limbi, rădăcini românești în originea și etc. Toate acestea indica concluzia că în regiunea transfrontalieră bulgaro-română, de-a lungul Dunării, există condiții favorabile pentru formarea unei conștiințe de identitate, care este cel mai profund strat al identității regionale, şi în acelaşi timp cel mai lung proces în construirea sa. La apariţia unei asemeni conștiințe, se poate ajunge printr-o comunicare clară și pe scară largă a punctelor, care unesc oamenii din regiune, și anume re-negocierea identității culturale trebuie să se bazeze pe similitudinea și pe includerea Altuia în cadrele împrejurimii apropiate şi familiare, în care se simţim siguranţa, previzibilitate și stabilitate.

În părerile lor respondenții identifică activitățile prioritare în regiunea transfrontalieră bulgaro-română, care ar putea schimba situația lui /Întrebare Q13 Care credeți că sunt cele mai importante tipuri de activități pentru regiunea transfrontalieră româno-bulgară?/. Figura de mai jos afișează importanța acestor activități după părerea participanților bulgari în studiul empiric.

Figura 3

Prioritizarea activităților necesare la nivel regional

97

Ierarhia nevoilor în regiunea TF

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

Activități ale tinerilorActivități ale mass-medieiActivități ale societății civileActivități privind protecția mediului înconjurătorActivități privind protecția civilăActivități privind securitateaActivități ale instituțiilor cul-turaleActivități ale instituțiilor de îngrijire a sănătății.Activități ale instituțiilor ed-ucaționaleActivități pe piața forței de muncăActivități de afaceri Activități comune ale au-torităților regionale

Preponderența cantitativă a punctelor de vedere exprimate scot pe primul loc ca importanţa acțiunile comune ale autorităților locale și regionale, care trebuie să genereze politici de dezvoltare a regiunii. Pe locule următoare ca importanţa, respondenții au pus gradul de conștientizare a necesității de a stimula afacerea și de a revitaliza piața forței de muncă, ca să poată partea bulgară și română a regiunii să rezolve problema de bază cu periferie și marginalizare în cadrele naționale ale țărilor și să se configureze şi să se identifice ca o unitate teritorială promițătoare în spaţiul dunărean european. Printre principalele priorități, după părerea respondenţilor bulgari, sunt activitățile legate de protecția mediului din regiune. Mai departe pe scara rangurilor, construită din respondenții, se clasifică activitățile instituțiilor culturale, activitățile de securitate, activitățile instituțiilor de sănătate și învățământ și altele.

Ranjarea celor mai importante activităţi din regiunea transfrontalieră, făcută de respondenți, merită în comentariu, deoarece aceasta este direct legată de potențialul cercetat pentru construire a unei identități regionale integrate. În primul rând, trebuie remarcată cetăţenia competentă a locuitorilor din regiune, prin identificarea celei mai importante priorităţi pentru dezvoltarea sa și, în același timp domeniului de responsabilitate pentru aceasta, și anume activitățile comune ale autorităților locale și regionale. Pentru interpretarea restului de priorităţi, selectate de respondenți, ne putem referi la ierarhia nevoilor lui Maslow /Maslow, 1954/, care este actuală în conştiinţa indivizilor și explică motivele lor pentru acest clasament. Nevoia prioritară identificată pentru dezvoltarea afacerii și asigurarea locurilor de muncă în regiune ajunge pentru a satisface nevoile de

98

bază ale omului /primul nivel din ierarhia lui Maslow/, legate de supraviețuirea indivizilor și asigurarea unui trai pentru familiile lor. Respondenții identifica cu exactitate nivelul următor în ierarhia nevoilor, şi anume securitatea mediului în care locuiesc. Activitățile, legate de nevoile sociale ale indivizilor /nivelul trei în ierarhia lui Maslow/, de exemplu legate de activitatea instituțiilor culturale, de asemenea, sunt actuale în conştiinţa lor, dar nu sunt esențiale, spre deosebire de nevoile deja discutate din primele două niveluri ierarhice.

Datele comentate la această întrebare sunt indicative pentru drumul, care urmează să fie parcurs în construirea unei identități regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română de-a lungul Dunării. În primul rând este nevoie o politică de guvernare comună, care să conducă la o creștere economică și rezolvarea problemelor cu șomajul care au fost identificate ca fiind semnificative în profilul demografic al regiunii. Mediul regional, care promovează dezvoltarea este cel mai sigur catalizator pentru formarea conștiinței identității, care este o componentă-cheie a identității culturale regionale.

În concluzie, pe baza datelor empirice, care rezumă punctele de vedere ale respondenților bulgari, se pot face o serie de concluzii privind potențialul de dezvoltare a unei identități culturale regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării.

1. O condiție necesară pentru formarea unei identități regionale integrate este crearea în cadrul regiunii unui mediu economic și social favorabil, care încurajează dezvoltarea și satisface nevoile fundamentale ale rezidenților locali.

2. Identificarea cu regiunea transfrontalieră bulgaro-română, aşa cum este la această etapă este înregistrată printre un număr nesemnificativ de locuitorilor săi, este rezultatul unui proces îndelungat, care simultan trece prin următoarele etape: constituirea unei imagini regionale și instituționale a regiunii, negocierea imaginii simbolice, realizarea conștiinței de identitate, ultimele două etape sunt cel mai direct legate de dezvoltarea identității culturale regionale.

3. Dezvoltarea unei identități culturale integrate este un rezultat direct al procesului de negociere a identităților din regiune, care își propune să atingă identitatea colectivă, care satisface nevoile individuale de securitate /identităţii proprii/ aparența / unui grup cu care să împărtăşească simboluri comune și practici/ predictibilitatea /comportamentului Celorlalţi, legată de crearea unei încrederi comune / și durabilitatea / portabilitatea și perpetuarea gradului de conștientizare a identității/.

4. În regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării există un potențial de dezvoltare a unei identități culturale integrate, care are următoarele caracteristici: prezența unui potențial relațional semnificativ, cuprins în mentalitatea pozitivă de dezvoltare și menținerea relaţiilor transfrontaliere formale și informale cu vecinii; prezența unui potențial motivațional, reflectat în dorința și interesul de a împărtăși practicile de zi cu zi ale vieții de zi cu zi și de a petrecere timpului liber; prezența unui potențialului cognitiv, care are motivele sale în necesitatea declarată de a dobândi cunoștințe culturale specifice transfrontaliere despre vecinii; prezența unui potențial simbolic, care reflectă în asemănarea sistemelor de valori, experienței trecute, tradițiilor, sărbătorilor și etc.

5. Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate ar avea succes dacă procesul de renegociere a identității se bazează pe similitudine /în simbolurile și practicile/ și, prin urmare pe includerea Altuia, vecinului transfrontalier/ în mediul familiar.

6. Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate se poate realiza prin creșterea cotei cunoştinţei specific culturale despre vecinul transfrontalier, care să conducă la reducerea distanţei și creşterea motivației pentru contacte interculturale. Așa cum a fost ilustrat în datele empirice, la momentul de faţă, în regiunea transfrontalieră există un deficit semnificativ de informații, de care sunt interesaţi locuitorii săi, împiedicând astfel frecvenţa contactelor interculturale.

99

7. Construirea unei identității culturale regionale integrate este legată, nu în ultimul loc, cu asimilarea conștientă a unora dintre componentele sale constitutive, de exemplu promovarea pe scară largă a studiului limbii vecinului prin formarea competențelor interculturale și competențelor de comunicare cu vecinul.

8. Dezvoltarea unei identități culturale regionale integrate în regiunea transfrontalieră bulgaro-română în apropierea Dunării este un obiectiv realist și realizabil, deoarece rezultatele proiectului BRAINS dovedesc existenţa potențialului pentru realizarea acestui obiectiv. După cum declară încrezător respondenții bulgari în vederile lor cu privire la acțiunile prioritare în cadrul regiunii, este nevoie de o politică generală comună a autorităților locale și regionale pentru identificarea și dezvoltarea regiunii ca o unitate teritorială, socială și culturală în Spaţiul Dunărean European.

Bibliografie:

1. Allport, G. The Nature of Prejudice. 19542. Collier, M.J., M.Thomas. Cultural Identity: An Interpretive Perspective. In: Y.Y.Kim &

W.B.Gudikunst /Eds./ Theories in intercultural communication /International and Intercultural Communication Annual, Volume 12/, 1988

3. Crang, M. Cultural Geography. London: Routledge, 1998.4. Cupach, W., T. Imahori. Identity Management Theory: Communication competence in

intercultural episodes and relationships. In: R. Wiseman & J.Koester /Eds./ Intercultural communication competence. Newbury Park, CA: Sage, 1994.

5. Häuszer, K., H. P. Frey. Identität. Stuttgart, 19876. Hecht M., J. Warren, E. Jung, J. Krieger. The Communication Theory of Identity. Development,

Theoretical Perspective, and Future Directions. In: Theorizing About Intercultural Communication, W. B. Gudykunst /ed./, Sage Publication, Inc., 2005.

7. Jackson, R.L. Cultural Contracts Theory: Toward an understanding of identity negotiation. Communication Quarterly, 50, 2002.

8. Wolfgang Knapp. Regional Identity – A Conceptual Framework: http://www.saulproject.net/downloads/Knapp.pdf

9. Kosonen, R. Boundary, institutions, and indigenous development. Helsinki: Helsinkiin Kauppakorkeakoulun julkaisuja B-161, 1996.

10. Maslow, A. Motivation and Personality. New York, Harper, 195411. Paasi, A. The Institutionalization of Regions: a Theoretical Framework for the Understanding of the

Emergence of Regions and the Constitutions of Regional Identity. Fennia 164, 1986.12. Paasi, A. Territories, Boundaries and Consciousness. The Changing Geographies of the Finnish

Russian Border. Chisester: John Wiley & Sons, 1996.13. Schwartz, S., B.Zamboanga and R. Weisskirch. Broadening the Study of the Self: Integrating the

Study of Personal Identity and Cultural Identity. Social and Personality Psychology Compass 2/2, 2008.

14. Raagmaa, G. Regional Identity and Social Capital in Regional Economic Development and Planning: http://www-sre.wu-wien.ac.at/ersa/ ersaconfs ersa01/ papers/full/194.pdf

15. Spilling, O. R. Entrepreneurship in a Cultural Perspective. In: Entrepreneurship and Regional Development 3, 1991.

16. Ting-Toomey, S. Identity Negotiation Theory: Crossing Cultural Boundaries. In: Theorizing About Intercultural Communication, W. B. Gudykunst /ed./, Sage Publication, Inc., 2005.

17. Usunier, J.C. Marketing Across Cultures. London: Prentice Hall, 1996

100

DOCUMENTE STRATEGICE

CONȚINUTUL DE-A DOUA PARTE

RECOMANDĂRI DE STRATEGIE

LA CONSTRUIREA UNEI IMAGINI POZITIVE A RO-BUL-NA

Profiroiu, M.

Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în România

100

Chukov, V. Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în Bulgaria

108

Beloev, H. Recomandări pentru Dezvoltare Durabilă din RO-BUL-NA 115

Karshakova, T.Todorov

Recomandări pentru Branding Strategy din RO-BUL-NA 123

Jańczak, J. Wojciechowski, K.

Recomandări, bazate pe bunele practici, existente în

regiunea transfrontalieră germano-poloneză

138

Kocyba, P. Scherm. I.

Recomandări, bazate pe bunele practici, existente în

regiunea transfrontalieră germano-chehă

167

101

Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în România

Prof. Dr. Marius Profiroiu

Aderarea la Uniunea Europeană a presupus începutul unei noi faze de dezvoltare pentru țările

din Europa Centrală și de Est. În opinia noastră conceptul de guvernare regională pentru o nouă UE

poate fi tradus în guvernare democratică, ceea ce înseamnă o guvernare transparentă și responsabilă

la nivel local și regional, capabilă de a spori participarea și asigurarea statului de drept. Mai multi

analisti externi și interni împărtășesc aceeași opinie că, deși România a făcut o mulțime de eforturi

pentru a îmbunătăți condițiile sociale și economice ale populației sale, ceva esențial lipște atât timp

cât democrația și prosperitatea sunt încă pe asteptare (Mungiu-Pippidi et Al, 2003:2.). În acest sens,

există un consens în creștere referitor la ingredientul lipsă care ar putea fi: buna guvernare. Poziția

lor este susținută de date cantitative, cum ar fi calitatea guvernării indicatorului calculat de Banca

Mondială (2009), care măsoara sase dimensiuni de bază ale guvernării (figura 1). Evoluția acestui

indicator în ultimul deceniu arată că zonele cele mai sensibile de guvernare din România sunt:

controlul corupției, statul de drept și eficiența guvernării.

Figura 1. Calitatea Guvernării în Romnia

Voice and accountability

Political Stability & Absence of Violence/Terrorism

Government Effectiveness

Regulatory Quality

Rule of Law

Control of Corruption

-0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8

200820072006200520042003200220001998

Sorsa: Kaufmann et al., 2009

NOTĂ: Rezultate situate între -2,5 și 2,5, cu scoruri mari corespunzătoare unor rezultate mai bune.

Regionalizarea a fost o idee înfloritore neo-liberală a anilor nouăzeci în Europa, presupunând

că descentralizarea regională va consolida atât competitivitatea economică și integrarea și a condus

reformele teritoriale. Rezultatele sunt contradictorii. Multe state membre au rămas centralizate,

disparitățile regionale nu au scăzut, co-operațiunile inter-regionale sunt asimetrice din cauza

pozițiilor și condițiile diferite ale regiunilor. Cu tendințele crescânde ale cooperării regionale, o

nouă problemă, apare ca și efect al interacțiunii dintre regiuni. De fapt, cu cât se dezvoltă și mai

mult regionalizarea cu atât mai necesar este faptul ca regiunile să contruiască conexiuni între ele.102

Noutatea subiectului privind „regionalizarea” pentru România impune anumite limite

conceptuale necesare pentru înțelegerea corectă a temei, precum și pentru formularea de alternative

și recomandări.

Termenul de „regiune" a fost definit în mod diferit de către instituțiile europene. Consiliul

Europei definește regiunea ca un "set de dimensiuni medii care ar putea fi determinate din punct de

vedere geografic și considerate ca fiind omogene". Pe de altă parte, Uniunea Europeană definește

regiunea mai degrabă din punct de vedere administrativ ca fiind "un esalon imediat inferior celui al

statului". Potrivit Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică (NUTS), care identifică

unitățile administrativ-teritoriale, în funcție de mărimea teritorială sunt: localitatea, departamentul/

nivelul județean și regional. Adunarea Regiunilor Europene (ARE) a definit regiunile ca "entități ale

statului de nivel politic local, care au anumite competențe exercitate de guvern, care, la rândul său,

este responsabil pentru o adunare alesă în mod democratic."

În lumina acestor definiții, România prezintă o situație nouă: în timp ce, așa cum apare în

definiția AER, un județ este o regiune, deoarece are un consiliu județean (o adunare aleasă în mod

direct, al cărei președinte își exercită funcția executivă în județ). Regiunea, așa cum este definită de

Uniunea Europeană, este o unitate teritorială mai mică, comparabilă cu NUTS 3, și cele 8 regiuni de

dezvoltare, deși în conformitate cu ultima definiție, acestea nu sunt regiuni în sensul dat de

Consiliul Europei.

Doctrina juridică a stabilit, de asemenea, o clasificare reală a diferitelor tipuri de judete52:

• Componentele politice regionale ale unui stat, care se află la granița dintre statele federale și

cele unitare, cu competențe în materie legislativă și executivă, dar păstrând doar un sistem judiciar

la nivel de stat central (Spania, Italia)

• Regiunile încorporate - un rezultat obținut prin crearea unui stat unitar format prin unirea mai

multor state care își păstrează individualitatea (Marea Britanie, care astăzi tinde spre federalizare)

• Regiunile diversificate - aspectele regionale sunt stabilite nu numai pe bază de criterii

teritoriale și politice, dar, de asemenea, în funcție și de alte criterii, cum ar fi limba și cultura

(Belgia înainte de transformarea acesteia într-un stat federal)

• Regiunile administrative clasice - create în urma procesului de descentralizare ca și

colectivități locale, regionale administrative autonome (Franța)

52 G. Vedel quoted by Elena Simina Tanasescu, Regionalization in Romania and its implications on the legislative framework, a material presented at the seminar “Implications of regions establishment in Romania, September 2002

103

• Regiuni funcționale create în urma procesului de deconcentrare, ca simple districte ale

administrației centrale de stat (Grecia)

• Regiunile de cooperare ca forme instituționalizate de cooperare între colectivitățile teritoriale

locale (România).

O altă delimitare conceptuală importantă a se face în acest context, se referă la termenii privind

„regionalizarea” și „regionalismul”. Regionalizarea înseamnă, în general, o nouă etapă în

organizarea teritorială a astatului, cu tot ceea ce implică acest fenomen: crearea instituțiilor

regionale și realizarea transferului de competențe administrativ-regionale la nivel regional.

Regionalismul, pe de altă parte, pornește de la ideea că regiunea este definită de un set de

caracteristici umane, culturale, lingvistice care justifică crearea unui organism politic a cărui

autonomie va fi recunoscută mai mult sau mai puțin extensiv. Acesta reprezintă conștientizarea cu

privire la interesele comune ale comunității locale și aspirația acestora de a gestiona astfel de

interese. Practic, distincția între cele două concepte este dată de o abordare diferită: în timp ce în

cazul regionalizării este o abordare de sus în jos, autoritățile centrale de inițiere și punere în aplicare

a procesului, regionalismul pornește de jos în sus, fiind inițiat de comunitățile locale și promovate

de acestea la nivel central.

Reforma administrativ-teritorială implică în continuare o serie de delimitări conceptuale privind

nu numai problemele teritoriale, dar, de asemenea, competențele administrative și de luare a

deciziilor. Una dintre cele mai importante delimitări este granița între conceptele de descentralizare

administrativă și deconcentrare. Deconcentrarea administrativă (concept francez), ca un mijloc de

organizare și funcționare a administrației publice, nu se bazează pe promovarea interesului local, ca

fundament al diminuării concentrării puterii executive. Ideea fundamentală a organizării

desconcentrate este cel de a asigura îndeplinirea atribuțiilor autorităților publice centrale ", prin

agenții lor, dar organizat pe principii teritoriale. Astfel, serviciile ministerelor, organizate la nivel

județean îndeplinesc sarcinile specifice ministerelor cărora le sunt subordonate, cu o competență

teritorială limitată la unitatea administrativă pe al cărei structură s-au format. Cu toate acestea,

organizarea și funcționarea acestor servicii nu exclude promovarea interesului local, dar acest

obiectiv nu este dominant, este unul secundar. Descentralizarea este sistemul bazat pe recunoașterea

lui de interes local, care este distinct de cel național, localitățile care au structuri organizatorice

funcționale, precum și patrimoniul lor propriu, sunt dedicate în promovarea interesui local.

Fundamentul politic de descentralizare este recunoscut de Carta Europeană pentru Auto-

administrarea Locală (1985), care consideră descentralizarea drept unul din principiile europene

democratice comune. Din punct de vedere administrativ, descentralizarea conține ideea că

104

autoritățile alese de comunitățile locale sunt cele mai potrivite pentru a cunoaște nevoile locale și

pot să ia măsurile necesare pentru a le atinge.

1. Construcția regionala actuală

Odată cu pregătirea și punerea în aplicare a unei politici de dezvoltare regională în România, și

începând cu conturarea regiunilor de dezvoltare, au fost create instituțiile necesare pentru

gestionarea acestor politici. Rolul lor principal, în afară de proiectarea și punerea în aplicare a

unei strategii de dezvoltare regională a devenit gestionarea fondurilor nerambursabile europene. De

aceea, Uniunea Europeană acordă o importanță deosebită acestor instituții.

România este astfel împărțită, din momentul apariției "Cartei verde pentru Dezvoltare

Regională" (1997), în 8 regiuni de dezvoltare, formate prin încheierea de acorduri de asociere, între

4 și 6 județe. O regiune de dezvoltare nu este nici o comunitate distinctă teritorială și nici nu o

instituție deconcentrată a administrației de stat. În același timp, aceasta nu are personalitate juridică.

Criteriile care au fost luate în considerare atunci când s-au delimitat regiuni au fost referitoare la

vecinătatea geografică și existența unor disparități economice și sociale între județe care ar putea fi

rezolvate prin punerea în aplicare a unei politici regionale. În fiecare regiune există două instituții

implicate - Agenția de Dezvoltare Regională (autoritate executivă) și Consiliul de Dezvoltare

Regională (autoritate deliberativă).

Politica de dezvoltare regională este gestionată la nivel național de către Consiliul National de

Dezvoltare Regionala (CNDR), cu funcție deliberativă și Ministerul Dezvoltării și Prognozei

(MDP), cu puteri executive. Legea Dezvoltării Regionale (Legea nr. 151/1998) stabilește cadrul

instituțional, principiile, scopul, jurisdicția și instrumentele specifice necesare pentru punerea în

aplicare a politicii de dezvoltare regională.

105

.

2. Puncte critice cu privire la statutul instituțiilor regionale

Statutul juridic și modul de constituire a actualelor regiuni de dezvoltare sunt, în general,

contestate de către toate părțile implicate, acesta fiind un motiv care conduce la lipsa de eficiență în

diferite moduri. Agențiile Regionale de Dezvoltare sunt ONG-uri de utilitate publică. Organizarea

lor instituțională tinde mai mult spre o structură de organizare aparte. ADR-urile sunt practic între

două tendințe contradictorii. Pe de o parte, instituțiile publice cu care sunt obligate să lucreze la

nivel județean și local, nu le tratează cu seriozitatea cerută, precum și e Ministerul Dezvoltării și

Prognozei care manifestă tendințe centraliste, și care consideră că activitatea prestată ar fi eficientă

dacă aceste instituții ar deveni instituții descentralizate ale Ministerului. Pe de altă parte, se înscriu

eforturile ADR-urilor pentru a obține independența de care au nevoie pentru a gestiona fondurile în

mod eficient, dincolo de constrângerile birocratice ale unei instituții publice reale. Nu există nici o

indicație care dintre aceste două tendințe va prevala, dar modele diferite de organizare din Uniunea

Europeană demonstrează că eficiența acestor instituții este asigurată de gradul înalt de autonomie

sau chiar de independența totală. Alt organism regional, Consiliul de Dezvoltare Regională, are, de

asemenea, un statut contestat, deoarece aceasta permite o imixtiune accentuată a influențelor

politice în distribuirea europene fonduri nerambursabile ", la județe. Deși este un comitet

independent (compus din experți independenți), deciziile importante, cele legate de finanțarea

investițiilor mari în județe, sunt rezultatul negocierii sau impunerii autorităților publice județene

care alcătuiesc consiliul.

Oricare ar fi rezultatul dezbaterii privind statutul acestor instituții, este evident că această formă de

organizare/ construcție curentă internă este tranzitorie. Deciziile care urmează să fie luate în această

privință ar trebui să contribuie, pe de o parte, la eficientizarea activităților, și pe de altă parte, să

consolideze rolul de reprezentare a intereselor regionale care depășesc momentul focalizare la nivel

național (ADR) sau local (CDR).

106

3. Nevoia de a consolida rolul instituțiilor regionale

Reprezentarea intereselor regionale este un fapt necesar în condițiile privind teritoriul și

populația din România. Instituțiile regionale ar trebui să fie stabilite ca vocea care, nu numai că

reprezintă interesele locale în fața autorităților centrale, județele au o putere dispersata din acest

punct de vedere, dar, de asemenea, ca și autoritate care aduce împreună județele și le îndrumă să

coopereze în acele domenii în care, la nivel local, sunt depașite (de exemplu în domeniile:

infrastructura, mediu).

Realitatea și percepția celorlalte instituții implicate indică faptul că instituțiile regionale nu au

încă o fundație solidă în sensul că, practic, nu și-au îndeplinit sarcinile stabilite de lege. Cel mai

important, ei nu formează o voce unitară a județelor reprezentate, impactul proiectelor finanțate este

mai degrabă unul local decât regional.

Două aspecte sunt esențiale în întărirea rolului acestor instituții. Prima se referă la faptul că

autoritățile regionale au lipsă de vizibilitate pentru opinia publică. Deși mass-media a început să

prezinte subiecte în această chestiune din ce în ce mai mult, cetățenii nu sunt cu adevărat informați

despre existența instituțiilor regionale, cu atât mai puțin despre rolul lor. De asemenea, puțini sunt

conștienți de existența regiunilor de dezvoltare. Promovarea lor este, prin urmare, esențială pentru a

consolida rolul lor regional. Al doilea aspect, care ar contribui în mod substanțial la consolidarea

rolului instituțiilor regionale, ar putea fi alocarea de competente suplimentare la nivel regional. Pe

lângă efectele asupra încurajării parteneriatului interjudețean și formarea spiritului regional,

regiunile ar oferi șansa unei reprezentări reale a intereselor locale. În cazul în care o astfel de

regiune ar putea și ar dori să construiască un drum pentru a genera dezvoltarea economică a acestei

regiuni, s-ar putea face acest lucru fără a fi nevoie de aprobarea autorităților de la București. Cele

două aspecte sunt strâns legate, deoarece fără o informare adecvată și corectă a opiniei publice

construcția administrativă din România nu poate fi regândită. Dacă acest lucru s-a realizat, rămâne

încă să fie discutate care sunt cele mai mai bune formule teritoriale ce ar putea fi aplicate. Deoarece

autoritățile publice au convenit asupra necesității de reforma administrativ-teritorială în România, ar

trebui să se inițieze un proces de modificare a legislației actuale în domeniu. Din acest punct de

vedere, voința politică este factorul esențial fără de care reforma nu poate fi realizată. Astfel, este

important ca Parlamentul să aibă un rol mai pronunțat în contextul dezbaterii, deoarece acesta este

chemat să adopte legislația necesară.

O prima schimbare legislativă are în vedere revizuirea articolului 3 al Constituției, destul de

restrictivă în prevederile sale privind organizarea administrativ-teritorială. Astfel, articolul 3 este o

revizuire a tuturor nivelurilor administrative existente, nu oferă posibilitatea de a crea altele noi,

107

bazate pe lege. Pentru a modifica acest articol ar fi necesară adăugarea următoarei fraze la textului

existent: "... alte forme de organizare teritorial-administrativă, pot fi stabilite în temeiul legii" . În

timp ce este adevărat că administrația teritorială și organizarea sunt zone mai puțin dinamice, mai

puțin predispuse la schimbare, este important ca reorganizarea să fie posibilă fără revizuirea

Constituției.

Legile cu privire la administrația publică si dezvoltarea regională sunt regulamente a căror

schimbare ar trebui să fie luată în considerare atunci când se inițieză programul de reformei. După

ce a fost modificată de mai multe ori de la momentul adoptării primului său în 1991, Legea cu

privire la administrația publică locală (nr. 215/2001) nu conține încă cele mai bune soluții de

organizare administrativă și asupra instituțiilor legate de nivelurile de guvernare. Revizuirea trebuie

să se bazeze pe un proces complex de analiză aplicat tuturor aspectelor ce necesită modificări.

Configurarea unui nou nivel de guvernare și revizuirea actelor normative existente necesită atenție

mai mare pentru această lege. În afară de acest act normativ menționat, reforma administrativ-

teritorială presupune existența unui cadru coerent și complet în domeniul serviciilor publice. De

modul în care acestea sunt împărțite între diferite niveluri de guvernare și de modul în care este

concepută administrarea lor depinde eficiența guvernării locale. În prezent, nu există un cadru

juridic coerent în acest domeniu, există mai multe legi care reglementează aspecte ale serviciilor

publice într-un mod fragmentar. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu există în prezent

nici o delimitare clară cu privire la serviciile administrate la nivel județean și cele administrate la

nivel local. Pentru ca reforma să aibă impactul scontat, este esențial să avem reglementări precise în

acest sens.

Legile care reglementează finanțele publice locale, trebuie să fie, de asemenea, revizuite în

contextul procesului de reformă. Dacă soluția adoptată în perioada următoare prevede o creștere a

procesul de descentralizare sau regândirea structurii teritoriale, două direcții ar trebui să fie luate în

considerare. Pe de o parte, descentralizarea fiscală ar trebui să continue și să fie corelată cu

procesul de descentralizare a serviciilor publice; pe de altă parte, este nevoie de o revizuire privind

echilibrarea financiară.

La nivel regional, pentru a deveni eficientă în coordonarea și încurajarea dezvoltării economice

locale în contextul menținerii regiunilor de dezvoltare, Legea 151/1998 privind dezvoltarea

regională în România va avea nevoie, de asemenea, să fie modificată pentru a consolida

competențele structurilor existente și pentru a schimba starea instituțiilor regionale, care, astfel,

devin mai eficiente, astfel încât politica de dezvoltare regională va avea un impact real. Unul dintre

108

obiectivele acestor modificări ar trebui să fie un circuit mai bun al fondurilor nerambursabile

europene alocate administrației și agenților economici locali.

În contextul necesității de revizuire a legislației, principalele acte normative prevăzute în cadrul

reformei, s-au conturat. Dar, este la fel de important pe de o parte, de a ține seama de armonizarea

acestei legislații cu alte acte normative adiacente, și pe de altă de recomandările organizațiilor

internaționale care activează în domeniu.

109

Recomandări pentru consolidarea guvernării regionale în Bulgaria

Prof. Dr. Vladimir Chukov

Gradul de descentralizare într-o țară afectează în mare măsură nivelul și natura democrației locale.

Chiar și în țările nedemocratice (totalitare şi autoritare), se foloseşte un model de guvernare care "distribuie"

puterea între administrația centrală și locală. Deci, practic este imposibil proiectarea unei matrice universale

a descentralizării, deoarece mulți factori de natură obiectivă și subiectivă afectează varianta care

funcționează a balanţei distribuţiei puterii între centrul și periferie.

Nu întâmplător anume cu formalizarea statului democratic prin legitimarea teoriei separației puterilor

în secolul XVIII se notează "explozia", în prezența autorităților locale ca participant la paradigmele iniţiale

unui stat constituţional. Acest lucru a devenit posibil după triumful ideologic al doctrinelor despre "dreptului

natural" și "contractul social" în Europa. Înaintea impunerii variantei clasice a puterii legislative, executive și

judecătoreşti prin ideile juristului francez Charles-Louis Montesquieu, au existat nuanțe diferite de separare a

puterilor. De exemplu, unul dintre ideologii de frunte ai Revoluției franceze Seyes Emanuel a vorbit despre

"puterea locală", care este egală cu celelalte puteri, printre care sunt legislativă, executivă și judecătorească. 53

Marele filozof englez John Locke vorbeşte despre "puterea federală" , deși implica sens, care este în

contradicție cu puterea locală.54 Cu toate acestea, în această perioadă, când cade absolutismul european,

apare federalismul ca o mişcare social-politică legitimă cu linii administrative specifice. Acesta dobândește

profilul său în diversitatea ideii democratice europene și se materializează pe Continentul veche în sistemele

politice, variind de la o confederație "flexibilă" la state unitare descentralizate "strânse" .

Descentralizarea este un instrument, prin care puterea este mai aproape de popor - prestarea de servicii,

utilizarea mai eficientă a resurselor naturale și materiale, li cel mai important invitaţia directă de a participa

în luarea deciziilor politice de zi cu zi. Practic, acesta este un fel de continuare a cei mai înalte forme de

democrație într-o țară - și anume - referendumul. Cu cât o țară este mai aproape de formula sa națională de

descentralizare, cu atât ea este mai aproape de matricea democratică optima. De fapt, nu este vorbă despre o

"cutie de carton" mentală sau o ficțiune, ci despre o garanție reală pentru creștere economică accelerată și un

înalt standard de viață. Dacă ne uităm la relația dintre țările centralizate și descentralizate în Europa, vom

descoperi că anume cel de al doilea grup se bucura de o bunăstare bună a cetățeniilor săi. Nu este vorba

despre țările cu structură federală sau una unitară regionalizată, ci despre o structură unitară descentralizată -

Danemarca (cu excepţia Groenlandei),55 Republica Cehă, Grecia și altele. Este vorba despre mai mult de un

nivel de guvernare și fără districte cu statut autonom, obținut prin anumite caracteristici istorice, religioase

53 Histoire des idees politiques après 1789, Maitrise en droit, Formation continue 2003/2004, p. 41. 54 Laslett, P., Introduction: Locke and Hobbes. Two Treatises of Government, Cambridge University Press, 1988, p. 68. 55 Self-Rule Introduced in Greenland, BBC news, 21 June 2009.

110

sau lingvistice. Acolo se formează comunităţi administrativ-teritoriale speciale. Acesta este cazul Spaniei și

Marii Britanii.

Marea întrebare este care este formula descentralizării bulgare, căutată şi experimentată pe timpul celui de al

Treilea stat bulgăresc. Interesant este că de la Eliberarea până în prezent , se schimbă modelele de 2 și 3-

nivele de administrație locală. Inițial guvernul temporar rus introduce provinciile după modelul rusesc, dar

păstrează structurile administrativ-teritoriale mai mici, moștenite din timpurile otomane. De fapt, unitățile au

fost doar redenumiți, și anume sandjaţele au devenit provincii, kazile - județele, nahiile - volosti sau raioane,

beledieţii şi medjlisii - comune (urbane și rurale).Până la încheierea Tratatului de la San Stefano pe 3 martie

1878. Bulgaria are 8 provincii cu 56 judeţe. După schimbările, intervenite din Tratatului de la Berlin (13 iulie

1878) ţara are deja 7 provincii cu 47 judeţe, din care 5 provincii cu 33 judeţe în nordul Bulgariei (inclusiv

judeţul Djumaiski, care ulterior a fost predat Imperiului Otoman) și 2 provincii cu 14 judeţe în sudul

Bulgariei.

Pe parcursul perioadei 1879-1885, în Bulgaria au fost introduse districtele și departamentele.

Conform Statutului Organic al Rumeliei de Est, districtul este împărțit administrativ în 6 departamente și 28

de cantoane (raioane). În acelaşi timp, în principatul Bulgaria au fost înfiinţaţi 21 de districte .Cu relevante

modificări legislative, departamentele au fost scoşi în anul 1901 rămânând doar districtele. Acestea au fost

23 la număr.

Următoarea reformă radicală administrativ-teritorială în țară a avut loc în anul 1901. Atunci, prin

Decret № 236 din 16 mai 1901 a fost promulgată Legea privind diviziunea administrativă a teritoriului

statului (adoptată de cea de a XI-a Adunare populară ordinară, pe 4 mai 1901), care a abrogat Legea privind

diviziunea administrativă a teritoriului Principatului din 28 iulie 1882 .Conform noii legi Bulgaria, este

structurată în 12 regiuni, 71 districte și comuni. De fapt, în acest timp regiunea s-a impus ca o unitate

administrativ-teritorială principală.

În următorii treizeci de ani 1919-1949, regiunea continuă să fie structura teritorial-administrativă

principală. Liderii loviturii militare din 1934 au desfăşurat o reformă completă administrativ-teritorială,

unind judeţele existente în șapte regiuni noi. Această perioadă este considerată una dintre culminațiile

statului bulgar centralizat. Atunci au fost redenumiți numeroase localităţi și toponime. Doar un an mai târziu

regiunile sunt 10, iar în 1941 sunt deja 11. Acest lucru se întâmplă după aderarea Macedoniei și Traciei la

Principatul Bulgariei.

În timpul perioadei 1949 - 1950 Bulgaria a introdus județele. Prin Decretul Nr. 794 din 24

septembrie 1949, țara este împărțită în 14 districte care acoperă 101 comune. În 1959 s-a desfăşurat o nouă

reformă administrativă și Bulgaria a fost împărțită în 28 districte. În anul 1987, Partidul Comunist din nou

consolidează comunităţile administrativ-teritoriale judeţele au fost înlocuite cu 9 regiuni. Lucru interesant

aici este faptul că pentru centre regionale au fost aleși localităţi relativ mici și mai puțin dezvoltate ca

Razgrad, Mihailovgrad, Loveci, Haskovo, şi nu localităţi mai populate cum ar fi de exemplu Plevna, Ruse și

Vratsa. În 1990, cu toate acestea, Razgrad nu a "rezistat" concurenței oraşului Ruse şi centrul regional a fost

mutat în orașul dunărean. Sofia - oraș rămâne structură independentă regională.

111

În 1998, guvernul lui Ivan Kostov reface structura administrativă veche, care urma modelul celor 28

districte. Prin Decretul Nr 1 din 5.01.1999 au fost aprobate frontierele districtelor, municipiilor li comunelor.

Legea actuală privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Bulgaria a fost adoptată pe14 iulie

1995, dar a fost modificată de mai multe ori. Ultima modificare a fost adoptată pe 02 decembrie 2011.   Mulţi

sunt factorii care au pus guvernul acestui prim-ministru să revine la modelul similar de guvernare locală. De

fapt, anume acesta stă în baza centralizării puternice şi structurii administrative actuale a R. Bulgaria. În

timp, devin mai puțin comunităţile teritorial-administrative, care îşi aleg singuri guvernator. În 2012, partidul

de guvernământ GERB a scos alegerea directă a primarilor pentru sectoare în orașele mari (Sofia, Plovdiv,

Varna și Burgas) și a înlocuit procedura cu numire.

Problema mare a Bulgariei este că ea întotdeauna a fost un stat centralizat, cu anumite nuanțe în

diferite perioade. Principalul motiv este acela că, în urma mai multor războaie și câteva dezastre naționale,

multe teritorii, locuite cu multe bulgari etnicii au rămas în afara teritoriului național și instinct de auto-

conservare națională este foarte dezvoltat. Împărţirea Principatului Bulgariei şi Rumeliei Orientale și

teritoriile numeroase desprinse din Bulgaria, au contribuit statul să transforme structura administrativă foarte

centralizată într-o auto-imunizare specială, adică un obstacol pentru degradarea ulterioară a teritoriilor

bulgare etnice. Nu întâmplător motto-ul Bulgariei este "Unitatea face forţa".Cu toate acestea, este necesar să

se facă referire la o anumită perioadă istorică. Ideea este că acest motto generează o anumită inerţie care

formează statul, care în condiţiile aderării țării noastre la Uniunea Europeană trebuie să obțină o interpretare

adecvată. Se formează un complex național, care este dovedit şi de afirmarea constantă a conștientizării

sociale, că Bulgaria este o "țară mică".Acesta este un argument care este adesea subliniat în stoparea unor

proiecte ambițioase, sau chiar pentru justificarea rezultatelor negative socio-economice. De fapt, Bulgaria are

rangul unei țări mijlocii în ceea ce privește teritoriul său. Aşa de exemplu, ea este a unsprezecea din 27 la

acest indicator printre țările - membre ale Uniunii Europene. Odată cu aceasta este a 105 dintre cele 193 state

membre ale Națiunilor Unite.56 Acest lucru arată că R. Bulgaria se află în "aurita cale de mijloc", și este

mediu la acest indicator.

Potrivit unuia dintre experții de frunte din domeniul descentralizării la noi ing. Aleko Dzhildov saga

cu descentralizarea la nivel regional a început încă în 1991, odată cu adoptarea noii Constituții a Republicii

Bulgaria și a Legii privind administrația autonomă locală și administraţia locală / LAALAL/.Constituția

stabilește un model pe două niveluri și definește municipalitățile ca niveluri de bază de auto guvernare și

capacitatea prin lege să fie create alte niveluri de autoguvernare.57 Aceasta este prima norma de bază bulgară,

la care nivelul doi de administrație locală nu este obligatoriu. Acest lucru este categoric o "dezertarea" de la

realitățile în Europa și întreagă lume. Constituția actuală este o celebrare a anti descentralizării și, în

consecință, este principalul obstacol în calea extinderii democrației anume în acest sector al reformei. Cu

toate acestea, în anul 2007, a fost elaborat un raportul strategic pentru introducerea nivelului doi de

administrație locală în Bulgaria. Acesta este rezultatul a zeci de ani de eforturi a Consiliul Reformei

Administrative de pe lângă Consiliul de miniştri.58 Din păcate, în acest stadiu, totul depinde de dorinţele şi

56 CIA, worldfact book, Bulgaria, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/bu.html 57 Djildov, Al., Saga decentralizăţii la nivel naţional, АТУМС, Rapoarte şi cercetări, http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4 58 Iar acolo.

112

voluntarismul partidului de guvernământ. Câteva acte sunt necesare pentru a introduce nivelul doi de

administrație locală. Toate acestea sunt dezvoltate în detaliu de către organismul respectiv.

1. Desfăşurarea reformei administrative în direcția consolidării districtelor. Sunt elaborate câteva

opțiuni, dar două dintre ele au avantaje în realizarea celor mai bune rezultate socio-economice. Pe primul loc

este coincidență districtelor viitoare cu cele şase regiuni de planificare. Acestea sunt: Sud-vest, Nord-vest,

Nord Central, Nord-est, Sud-est și Sud Central. Dacă acestea devin regiuni real funcționale, centrele lor ar

trebui să fie Sofia, Vidin, Plovdiv, Burgas, Varna și Ruse. De notat este faptul că UE percepe diviziunea

administrativă bulgară anume prin zonele respective de planificare. Mai târziu, frontierele unor dintre ei au

fost modificate în conformitate cu cerințele Eurostat, deoarece acestea trebuie să fie populate cu între

800.000 si 3 milioane de locuitori.. A doua opțiune este regiunile să devină 12, cei dinainte să fie împărțit în

două. În unele analize această structură administrativă arată a fi mai potrivită, din cauza posibilității de a

construi o administrare mai flexibilă și mai ales din cauza posibililor neînţelegeri între centrele raionale

anterioare.

2. Alegerea prefectului și consiliul regional Este vorbă despre descentralizare politică. Acesta este un

punct-cheie în punerea în aplicare nivelului al doilea de administrație locală. Practic, aceasta este modalitatea

pentru extinderea democrației în țară. Ideea este partidele politice să se concureze pentru formarea majorităţii

în parlamentul regional, numit Consiliul. Astfel, multe dintre competențele parlamentului național se vor

transfera celui regional. Mai mult decât atât, ciocnirile puternice și confruntări în legiuitorul național va

scădea, deoarece o parte a problemelor se vor redirecționa către un alt plan instituțional. Astfel se va

promova reducerea polarizării și politizării în societate, procese care împiedică luarea unor decizii politice

adecvate și eficiente. Dacă aplicăm teoria jocului pe plan politic intern, atunci soluția politică internă în

Bulgaria est un derivat al unui organ legislativ construit complex, în virtutea faptului, că țara noastră este o

republică parlamentară. Parlamentele regionale vor oferi combinații de conducere jucătorilor politici, care

greu s-ar experimenta în condiţiile corpului legislativ mare. Toate acestea vor extinde și vor contribui la

îmbogățirea managementului politic în țară.

3. Un moment cheie foarte important este rafinamentul funcțiilor guvernatorului regional

/prefectului/. Aceasta este descentralizarea administrativă. Este vorbă despre definiția serviciilor, care

urmează să fie delegate pe al doilea nivel de administraţie, care vor primi același grad de legitimitate ca şi

cea a parlamentului național. În acest scop, Centrul pentru Administrație Publica pe lângă New Bulgarian

University a studiat experiențele a cinci țări europene, cu planificare administrativ-teritorială similară:

Olanda, Grecia, Republica Cehă și Slovacia.59 Experții oferă variante de soluţie pentru competențele de

furnizare şi gestionare a serviciilor, care pot fi acordate viitorului al doilea nivel de autoguvernare în

Bulgaria, în următoarele domenii:

- Ordine și securitate internă;

- Educație;

59 Dezvoltarea opțiuni pentru domeniul de aplicare al serviciilor care pot fi furnizate mai eficient pe nivelul doi de descentralizare. Portal pentru descentralizare, http://self.government.bg/decentralization_counsel/analytic_reports/?id=64.

113

- Sănătate;

- Politica socială;

- Locuințe;

- Mediului și Amenajarea Teritoriului;

- Sport și Cultură;

- Servicii economice.

Practic toate sectoarele politicii interne pot fi "scoase" de guvernul central și încredințate guvernului regional

ales în mod legitim. Astfel se va obţine un guvern regional, care este destul de legitim după difuzarea sa de

alegătorii din regiunea respectivă.

4.O condiție prealabilă importantă pentru realizarea descentralizării pe nivelul doi de guvernare este

finanţarea activităţilor guvernului regional. Practic, este vorbă de o descentralizare fiscală obligatorie.

Aceasta este o componenta foarte importanta a procesului de descentralizare în țară. Mai mult decât atât,

expertul dr. Rumen Brusarski din UNWE le leagă într-un fel de "triunghi de fier", lansând propria sa opinie

pe baza experienței altor țări și efectul acesteia.60 În cadrul Constituției adoptate în anul 1991 acest act este

imposibil. Cu toate acestea, nu este necesar să fie luată o norma de bază cu totul nouă. Este suficient să se

adauge un text relevant. care să permite autorităților locale să colecteze o parte din impozitele de la

persoanele fizice și juridice. Întrebarea de rafinament este ce proporție din veniturile totale vor fi direcționate

de la bugetul de stat către regiunile. Mulţi experți sugerează că pentru Bulgaria este bine cota să fie în jur de

60-80%.În cazul în care se întâmplă acest lucru, în țara noastră se va evita "dictatura ministrului finanțelor,"

care la această etapă, folosind instrumentarium bugetar încearcă să se amestece în politici sectoriale, care nu-

i revin. Mai mult de un exemplu evident în acest sens este actualul ministru de finanțe, care în mod

nejustificat şi direct intervine în domeniul educației, sănătăţii, culturii și etc. El susține că sectorul respectiv

nu este reformat, şi de aceea, la discreția sa, suspendă finanțarea de către stat.

Descentralizarea reală va avea consecințe politice și economice pozitive pentru țara noastră. Este vorba

despre pașii susmenţionaţi, şi despre desconcentrare care este implementată de către actualul guvern.

Externalizarea unităților structurale individuale (turism la Plovdiv, propunerea vamă la Pleven, etc.), în afara

Sofiei, în esență, nu este descentralizare. Cel mai important rezultat va fi de oprirea suprapopulării capitalei,

în care locuieşte sau lucrează aproape unu din patru cetățeni bulgari. Respectiv se va promova încetarea

depopulării regiunilor periferice a căror populație, venituri fiscale și investiții străine potențiale sunt epuizate

de Sofia. Statistica naţională arată că între 75 și 80 la sută din fluxul de investiții străine directe, merge

anume în capitală. 183 sate din Bulgaria nu au nici un locuitor, arată datele Institutul National de Statistica

pentru anul trecut. Aproximativ o șesime din satele din țară vor fi închise. Acestea nu îndeplinesc cerințele

60 Brusarski, R., indicatorii cantitativi ai descentralizării fiscale, ATUMS, Rapoarte şi cercetări, http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4

114

Legii privind organizarea administrativ-teritorială, potrivit cărei, ca să fie o aşezare localitate, acesta trebuie

să aibă cel puțin un rezident și terenuri proprii.61

Foarte important pentru economia nativă este revitalizarea regiunilor consolidate. Iniţial

descentralizarea va transforma "regiunile respiratoare" în centre politice reale, și apoi în centrele economice

ale țării. Este necesar să se formeze un mediu concurențial echitabil pentru muncă, educație, sănătate și viaţa

culturală în toate regiunile, prin intermediul unui program, adoptat prin consens public, privind dezvoltare

prioritară a așezărilor mici și mijlocii pe seama marilor aglomerări urbane.

Consecință directă a descentralizării la nivel regional va fi transformarea așezărilor mici și mijlocii în

locuri atractive pentru de trai. Acest lucru înseamnă că, pe lângă apropierii de natură și modul natural de

viață, acestea ar trebui să aibă mijloacele moderne de comunicare, toate sau aproape toate bunurile socio-

culturale, care au locuitorii orașelor mari. Dacă pe această etapă guvernul central nu face aceasta,

transformând unele regiuni în ghetouri (de exemplu, regiunea Nord-vest, care de la aderarea Bulgariei la UE

în 2007 este cea mai săracă din întreaga uniune) 62 guvernele regionale vor fi obligați de către alegătorii

locali să creeze unele asemeni politici guvernamentale pe termen mediu și lung.

Descentralizarea în Bulgaria nu este un panaceu pentru rezolvarea problemelor economice, sociale și

politice acumulate. Dar este una dintre obiectivele, care trebuie rezolvate, şi rezolvate în viitorul apropiat.

Potrivit expertului german prof. Herman Correa Diaz, descentralizarea va stimula relația puternică între

guvern și societatea în Bulgaria.63 A trecut timpul în care factorii politici, atunci când sunt în opoziție

vorbesc cu dorinţa despre descentralizare, iar când vin la putere, uită foarte repede de ea. Mult mai uşor se

guvernează prin mână puternică şi reprezentanți numiţi în administraţia locală, iar mai dificil este centrul să

se conforme cu politicienii locali, a căror legitimitate este aceeași ca și cea a puterii legislative și executive

din Sofia. În cazul respectiv, nu mai este vorbă de o directivă a UE (aceasta trebuia aplicată în 2010), ci

despre exigență îmbunătățirii standardului de viață în regiunile Bulgariei. Lansarea ideii “salariului minim

regional”64, precum și ideea numirii unui „ministru pentru Bulgaria de Nord-vest”65 este doar un semn de

frustrare și nedorinţa de a aplica descentralizarea la nivel regional.

61 O șesime din satele din țară trebui să fie închise, Data.bg, 2.09.2012, http://news.data.bg/2/bulgaria/ 62 Regiunea Nord-vest a Bulgariei este cea mai săracă din uniune Europeană cu 28% din media PIB pentru UE pe personaă. Pentru mai multe informaţii vezi: Regiunea Nord-vest a Bulgariei – cea mai săracă în UE, Economy News.bg, 25.02.2011, http://www.economynews.bg/%D181-news16885.html 63 Diaz H.C, Descentralizarea în Bulgaria: Evaluare generală şi recomandări, ATUMS – Raporte şi cercetări http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=69&id=4

64 Salariul minim pe economii poate să fie stabilit în funcţie de regiune, Kapital, 5.10.2012, http://www.capital.bg/politika_i_ikonomika/bulgaria/2012/10/05/1920149_minimalnata_zaplata_moje_da_se_opredelia_na_regionalen/65 Kuneva cere ministru pentru Bulgaria de Nord-vest, mediapool 22.10.2012, http://www.mediapool.bg/% news198655.html

115

Recommendations for

Sustainable Development of RO-BUL-NA

Prof. Hristo Beloev, DSc

116

Introduction

The concept of sustainable development emerged on the global stage in 1992 as a main result of the

“Earth Summit” in Rio de Janeiro, Brazil. Actually, the popular Brundtland Commission has already defined

the term in 1987 as a “development that meets the needs of the present without compromising the ability of

future generations to meet their own needs”66. Moreover, it contains two key concepts: the concept of

‘needs’, in particular the essential needs of the world’s poor, to which overriding priority should be given;

and the idea of limitations imposed by the state of technology and social organization on the environment’s

ability to meet present and future needs. Five years later, in Rio, the United Nations and the World

Commission on Environment and Development presented the new concept as a strategic for shaping the

future actions of the World community for preserving the balance on the planet. It was then clear that the

sustainable development promised to become a keyword for formulating the new policies by underlining the

importance of a balance between the use and the preservation of natural resources and potentials. In fact, the

report “Our Common Future” published by the Commission is viewed as a starting point for most current

discussions of the concept of sustainable development. It is indeed a starting point in terms of the political

debate at the highest level. The Rio Summit is, however, neither the starting, nor the ending point in the

process of conceptualization the sustainable development – it is rather a stage preceded and followed by

other phases.

Historical review of the evolution of the concept

Even though the definition of the Brundtland Commission (named after the Prime Minister of

Norway Gro Harlem Brundtland who was in charge of the creation of a special commission on environment

and development) is considered to be the first, the formation of the notion can be traced back before in the

decades before the Summit. In 1972 the Club of Rome – a think-tank operating worldwide – published a

report on the “Limits to growth” prepared by a group of scientists from the Massachusetts Institute of

Technology. This report emphasized that the industrial society was going to exceed most of the ecological

limits within a matter of decades, if it continued to promote the kind of economic growth witnessed in the

1960s and the 1970s. The authors used the term “sustainable” when trying to describe the ideal state of

global balance. The members of the Club of Rome meant a system without sudden and uncontrolled collapse

when referring to the sustainability.

Later on, in 1974, the term “sustainable” had become a central in a document published by another

international organization. At a world conference on science and technology for human development in the

Romanian capital Bucharest the “World Council for Churches” called for replacing the popular idea of

66 World Commission on Environment and Development: Our common future (so-called Brundtland Report), Oxford, New York: Oxford University Press, 1987, p. 43.

117

“responsible society” with the term “just and sustainable society” by stating that the transition to a global

welfare society based on sustainability has to be fulfilled within the next generation.

In 1980 a declaration entitled “Living resource conservation for sustainable development” was

published and presented in 34 capital cities around the world at the same time. The so-called “World

Conservation Strategy” was a result of an initiative of the International Union for the Conservation of Nature

which was an association of nation states, NGOs and environmental agencies in partnership with the

environmental programme of the United Nations (UNEP) and the World Wildlife Fund. In other words, this

was a major attempt to integrate the environment and development concerns into an umbrella concept of

conservation.

It is quite obvious that the connection between terms like sustainable and development was invented

at the end of the last century. However, a more detailed analysis of the evolution of the terms has shown that

the concept in itself has deeper roots in the field of the professional forestry. Sustainability is considered to

be an extension of the traditional term “sustained yield” which described the objective of sustaining the

resources at a high level and handing them to the next generations undiminished. The English term

“sustained yield” has being used since the middle of the 19th century after being literally translated from the

German equivalent “nachhaltig”. In its original version the concept had appeared in a print book already in

1713 in the “Sylvicultura oeconomica” – the earliest comprehensive handbook of forestry. His author was

the German aristocrat Hanns Carl von Carlowitz and he promoted the term over two centuries before

Brundtland did it.

The author wanted to find an answer of the question how to achieve such conservation and

cultivation of forests so that there would be a continuous, steady and sustained use. The importance of this

publication can be found in the realization that this key resource for the development of the societies was

getting scarce and. For that reason the book has was a center of debated among economists and authorities

for quite a long time in Europe. The general idea of the author was revolutionary and can be compared to the

shock facing the modern societies when thinking of the scarcity of the oil. As a result, a group of experts in

different fields of knowledge and from different European countries established cooperation in the search of

an adequate solution of the problem. That is why it can be argued that the concept of sustainable

development has deep roots and is a result of a long process that needed several centuries to mature and to

become the dominant concept in almost all areas.

A short review of the ideas of some philosophical schools is further evidence that the foundations of

the concept of sustainable development have not been laid only in recent times. In fact, the scientific

approach consists of three main concepts for the development in general. Firstly, the theory of the linear

development considers the development as a linear and continuous process which is moving from the less

developed to the more advanced forms of organization of societies. The second standpoint concentrates on

the idea of a cyclic development and regards the dynamic of the evolution as a life cycle of birth, flourishing,

decline and death, thus extrapolating them to the social communities and formations. The last concept 118

practically makes a synthesis between the first and the second. In this case the development is viewed as a an

evolutionary flow with beginning and ending and followed by a new cycle which, in turn, inherits some of

the elements of the previous, but this time at an inevitably higher level. In its essence, the concept of

sustainable development is based upon the vision of Charles Darwin and August Comte of linear

development. Generally, it is the belief that the natural evolutionary process is a process of improvement,

advancement and progress which aims at reaching an end point of perfection and completeness. Furthermore,

the proponents of the theory believe that this evolution is not accompanied by crisis or cyclic processes.

Precursors of the concept of sustainability can be found not only at the level of philosophy and

sociology, but also in terms of religious beliefs and traditions67. Here we do not take into consideration the

dominant religions, but much more the variety of indigenous religions and beliefs that are spread all over the

world. Although they have different contexts and backgrounds, the core of the most traditions and beliefs lies

in the importance of living a life in harmony with the nature. The most important lesson to be learned from

the wide range of indigenous beliefs and traditions is the holistic way of perceiving the world and the

importance they attribute to the constant communication of the individual with the nature. It is exactly the

harmony with nature and in society that is underlying the concept of sustainable development.

Another aspect that has to be mentioned is the role of economics in conceptualizing of the

sustainability. In this regard, the name of Thomas Robert Malthus and his theory of limits should be taken

into account. Malthus is considered to be the first economist who had foreseen the limits to economic growth

as a result of the scarcity of resources. Malthus paid attention to the limits on the supply of good quality

agricultural land and the related decrease in the agricultural production. In addition, Malthus argued that the

fixed amount of land which he called the absolute scarcity limit, would lead to lower per capita food supply

provided that the population grew and the agricultural returns diminished. As a result, the standard of living

would decrease to the level of subsistence and the population would stop growing. In the model of another

influential economist, namely David Ricardo, the economic growth is also threatened in the long term

because of the scarcity of resources. He considered diminishing return not as a result of absolute scarcity, but

rather of the differences in the quality of the land. The main disadvantage of both theories is that technical

innovations which could increase the output per unit of input had not been taken into account. Yet, the very

fact that the scarcity of resources was problematized is an argument for considering the both theories to be

precursors to the concept of sustainable development.

A major step forward in the development of the concept was the United Nations’ Conference on

Human Environment which took place in 1972 in Stockholm and recognized the importance of the

environmental assessment in the management. Although the connection between environment and

development did not appear strongly, there were some signals that the pace and objectives of economic

development have to be changed. The fact that environmental and developmental issues could no longer

67 Grober, U. Deep roots – A conceptual history of “sustainable development” (Nachhaltigkeit). Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB). February 2007.

119

oppose to each other became gradually clear in the years after the UN Stockholm Conference. In the UN

Environment Program review in 1978 the term “eco-development” emerged68.

As we have already mentioned, the concept entered the global politics when the Brundtland

Commission’s report was published and the definition became popular. The latter was seen as too abstract

and controversial, offering too much space for interpretations. According to Holmberg by 1994 there were

more than 80 definitions which were based on the definition introduced by the World Commission on

Environment and Development.

A step forward was the United Nations’ Conference on Environment and Development, known as

the Rio Conference or the Earth Summit. Preparation for the Conference, held in June 1992, began in 1989.

There were four International Preparatory Committee (PrepComs) meetings held in different parts of the

world. Parallel to the PrepComs, each UN member country was expected to produce a national report

covering current national environmental and developmental aspects and drawing up an action plan for

promoting sustainable development within the national context. The Conference had as results important

international documents such as the Rio Declaration, Agenda 21, and conventions on desertification,

biodiversity, and climate change. The most important thing about the Conference, however, was the

preparatory process which put the concept of sustainability on the public agenda and involved major

stakeholders69.

The concept remained too general and this was one of the main reasons to be attacked and criticized.

Daly (1996) claimed, that “although there is an emerging political consensus on the desirability of something

called sustainable development, this term —touted by many and even institutionalized in some places - is

still dangerously vague” to be used as a guide for making the desired changes. In addition, Goldin and

Winters (1995) described the concept as being “elusive”. Holmberg (1994) stated that “sustainable

development as a concept has become devalued to the point where, to some, it is now just a cliche´.”

Considering the realities in the mid-1980s, the definition of sustainable development provided by

WCED was a good decision aimed at achieving consensus on a vague concept with the alternative to

disagree on a strictly defined one. The next decade, however, showed that this was no longer the right

strategy because it was then the cause for more disagreements than agreements.

Transition from Conventional Development to Sustainable Development

The number of environmental initiatives at national level increased in the course of the 20th century,

but it was not until the United Nations Conference on Environment and Development in 1992 that a 68 Ibid.

69 Mebratu, D. Sustainability and Sustainable Development: Historical and Conceptual Review. Elsevier Science Inc. 1998.

120

concerted effort was made by the international community to integrate environment and development issues.

Until this turning point, environmental degradation was regarded as an unfortunate side effect of industrial

expansion and economic growth.

According to Dernbach there are four concepts that describe the vision of the international

community about the nature of the development in the recent decades70. He argues that the so-called

“conventional development” is striving for peace and security; economic development; social development

and national governance that secures peace and development. It is interesting that each level of this in this

interconnected structure is reflected by multilateral treaties and through the decisions made by international

institutions which provide the necessary common framework for the cooperation between different states.

The first three concepts are closely interdependent. In other words, social and economic development cannot

be achieved without guaranteed peace and security. The interrelation between them underlines the

importance of the national governance which should ensure that the process of development proceeds in the

right direction.

However, Dernbach pays attention to the fact that the idea of the conventional development does not

include the environmental protection. As scientific understanding of the relationship between the

development process and the human environment grew during the 1960s and 1970s, national authorities

slowly began to realize that a failure to protect the natural environment was likely to have an impact on their

future development prospects. Similar concerns were raised in 1992, when the delegates of the United

Nations’ Conference approved the Rio Declaration on Environment and Development. Principles 3 and 4 of

the declaration address directly the idea of integrating environmental concerns with the development process.

According to Principle 3 “the right to development must be fulfilled so as to equitably meet developmental

and environmental needs of present and future generations”. Additionally, Principle 4 stipulates, that “in

order to achieve sustainable development, environmental protection shall constitute an integral part of the

development process and cannot be considered in isolation from it”. In this way, by achieving an

international recognition of the need to protect the environment, a fifth element was added to the four-level

construct of the notion of development. This new structure has formed the concept of sustainable

development. The environmental objectives were incorporated in the idea of economic and social progress

and the responsibility of the present generations to the future was recognized. In other words, the transition

from conventional to sustainable development and the introduction of the fifth element aim at protecting the

environment and the natural resources on which the development process to a great extent depends.

Description of the concept of sustainable development can be found in another major result of the

Conference in Rio – the Agenda 21. Agenda 21 is an action plan that has been created in order to guide and

coordinate the efforts of the United Nations, the national governments and other groups which are main

actors in the process of transition to sustainable development. Agenda 21 is often described as the first

blueprint for sustainable development. It focuses most on the role and responsibility of national governments

70 Hall., R. P., N. A. Ashford. Primer on the Emergence and Evolution of Sustainable Development (1951 to 2011). New Haven, Yale University Press 2011.

121

for the successful implementation of the concept into practice by adopting a wide range of documents such

as national strategies and action plans and by implementing plans and fostering various processes. However,

the model of the regional integration and the EU as a famous example for it has shown that there is an

alternative of the sovereign actions of nation states. This model can contribute to the progress towards

sustainable development which will require that leading economic regions in the world act together to

address global challenges like for example climate change.

Definitions and goals

Actually, the concept of sustainable development has been introduced and established within a short

period of time and as a consequence it became a key word in global politics. Still, there was no unanimously

accepted definition and in different subjects the notion is defined in different ways. In terms of economics

sustainability is considered to be the development ensuring that the income per capita of future generations

won’t be lower than that of the present generation. When it comes to sociology, it is development that

preserves the community by maintaining close social relationships in communities. From ecological point of

view, however, sustainable development is development that preserves the diversity of biological species,

essential eco-systems and ecological processes. The difficulties that occur when trying to define the concept

have shown that sustainable development is a multidimensional, interconnected and complex notion71 which

has to balance between efficiency and intergenerational equity on economic, social and environmental

ground. In general, sustainable development is discussed in terms of conceptual, contextual, academic and

geopolitical definitions.

However, one important study has to be pointed out. It was published by the Board on Sustainable

Development of the U.S. National Academy of Science under the title “Our Common Journey: A Transition

toward Sustainability”. In this report the focus was on the distinction between what has to be sustained on the

one hand, and what needs to be developed on the other hand. Thus under the heading “what is to be

sustained,” the board identified three major categories—nature, life support systems, and community—as

well as intermediate categories for each, such as Earth, environment, and cultures. The Board drew the

conclusion that attention was mainly paid to life support systems. In this regard, environment was considered

to be a source of services for the people. In contrast, some of the sustainable development literature valued

nature for its intrinsic value rather than its utility for human beings. There were also parallel demands to

sustain cultural diversity, including livelihoods, groups, and places that constitute distinctive and threatened

communities. Moreover, there were three ideas about what has to be developed – people, economy and

society. It is interesting to be noted that the early literature on sustainable development focused on economic

development and its positive effects like employment, consumption and wealth. Gradually the emphasis has

been placed much more to human development, increased life expectancy, education, equality etc. Finally,

the Board on Sustainable Development also identified calls to develop society that emphasized the values of

security and well-being of national states, regions, and institutions as well as the social capital of relation-

ships and community ties.

71 Ciegis, R. J. Ramanauskiene, Br. Martinkus. The concept of Sustainable Development and its Use for Sustainability Scenarios. In: Inzinerine Ekonomika-Engineering Economic. Vol. 2/2009.

122

The standard “Brundtland” definition of sustainable development was further modified after the

World Summit on Sustainable Development in 2002 when the three pillars of sustainability was added to the

concept: economic, social and environmental. They were adopted in the Johannesburg Declaration which

defined them as interdependent and mutually reinforcing72. In so doing, the World Summit addressed a

running concern over the limits of the framework of environment and development, wherein development

was widely viewed solely as economic development.

Another approach for defining sustainable development is by analyzing the objectives it seeks to

achieve. In this regard, it is helpful to research three groups of goals – the short-term goals of the Millennium

Declaration of the United Nations (2015), the two-generation goals of the Sustainability Transition of the

Board on Sustainable Development (2050) and finally the long-term goals of the Great Transition of the

Global Scenario Group (beyond 2050).

At the beginning of the new Millennium the UN General Assembly adopted 60 goals regarding

peace, development, environment, human rights, the vulnerable, hungry, and poor, Africa, and the United

Nations73. For eight of the major goals, progress is monitored by international agencies. In 2004, these

agencies concluded that at existing rates of progress, many countries will fall short of these goals,

particularly in Africa.

The Declaration was preceded by a decision made in 1995 by the Board on Sustainable Development

of the U.S. National Academy of Sciences. According to it, the scope of the analysis has to extend to a two-

generation time horizon. In that time period, the board suggested that a minimal sustainability transition

would be one in which the world provides the energy, materials, and information to feed, nurture, house,

educate, and employ the many more people of 2050—while reducing hunger and poverty and preserving the

basic life support systems of the planet. To identify more specific goals the Board summarized texts and

statements from recent global conferences, world summits, international environmental treaties etc.

With the assistance of the Global Scenario Group 20 the Board on Sustainable Development

conducted a scenario analysis of a proposed “Sustainability Transition,” focusing specifically on hunger and

the emission of greenhouse gasses. This initial analysis served as the subsequent basis of the Policy Reform

Scenario of the Global Scenario Group. Finally, the Global Scenario Group also prepared a more idealistic

Great Transition Scenario that not only achieved the goals of the sustainability transition outlined by the

Board on Sustainable Development. It went even further by declaring the goal to achieve a better quality of

life, stronger societal ties and a connection to nature for all people. The vision of such a world is based on

the assumption that it would be the quality of human knowledge, creativity, and self-realization that

represents development, not the quantity of goods and services. A key to such a future is the rejection of

material consumption beyond what is needed for fulfillment or for a good way of life. However, these goals

have been assessed as too vague and unclear because there were not described in details that can facilitate

their fulfillment.

72 The Johannesburg Declaration on Sustainable Development, 4 September 2002.73 United Nations General Assembly, “United Nations Millennium Declaration,” Resolution 55/2, United Nations A/RES/55/2, 18 September 2000.

123

Conclusion

Even though the notion of sustainable development has gained popularity in recent decades, a brief

historical review has shown that it has deep roots in the philosophical traditions and practical observations in

different parts of the world. The results of this analysis have pointed out that the concept has undergone

change. It was introduced at a moment when the need for crucial measures was realized and there was no

time for further conceptualization. However, even though the concept has been popularized at almost all

levels of governance, the process of its conceptualization continued and it was indeed influenced by the

practical application of the idea of sustainability. Despite the criticisms, each attempt to clarify the concept

is a step further in the debate about the sustainability. Moreover, the dynamics of the concept reflects the

complexity and diversity of human societies and natural eco-systems all around the world. Paradoxically, the

concept is based upon a tension between core principles on the one hand and freedom for interpretation and

adaptation on the other hand. It is however clear that sustainable development requires the participation of

diverse stakeholders acting at different governance levels, who have to cooperate in order to achieve synergy

effects.

In conclusion, sustainable development is a concept to be related to the Bulgarian-Romanian

Cross-Border Region, which is an object of study of research project BRAINS. The project aims at

social construction (a dialogue to achieve consensus) of integrated identity of the region, which we call

ROBULNA. The region disposes of resourceful agricultural lands, and therefore, of a potential to position

agri-businesses in the core of regional economic activity. We should preserve this regional asset for the

future generations. Hence, the only way forward is to focus on bio-agriculture and to encourage businesses to

innovate and implement environmentally friendly technologies, to apply organic or biodynamic methods,

which exclude synthetic fertilizers or agricultural chemicals. On these grounds, we believe, BRAINS

should recommend to policy makers a cluster policy for bio-agriculture. This policy should bring

together Bulgarian and Romanian stakeholders from the agricultural sector and should facilitate their

common efforts to innovate and green their businesses.

Recomandări pentru Branding Strategy

din RO-BUL-NA

Assoc. Prof. Dr. Rada Karshakova, Assoc. Prof. Dr. Todor Todorov

Introducere

În această secțiune, a "Cărții verzi", este susținuta aplicarea "branding-ului regiunii

transfrontaliere bulgaro-române" ca abordarea cea mai promițătoare în sprijinul dezvoltării

unei identități integrate și, în același timp, ca un "acumulator" al acestui proces.

124

Obiectivele principale ale cercetării teoretice și aplicate sunt de a răspunde la următoarele

întrebări:

De ce este necesar brad-ul RO-BUL-NA?

Cu se înțelege noțiunea de „brand“?

Ce include abordarea de branding?

De ce branding-ul regiunii ar trebui să fie văzut ca un proiect intern al comunității

bulgaro-române transfrontalieră și modul în care punerea sa în aplicare va stimula

formarea unei identități integrate?

Care abordări suplimentare ar putea să fie folosite in susținerea brandig-ului?

Cum grupurile țintă ale proiectului - reprezentanți a clasei politice și a administrației

publice pe de o parte, reprezentanții mediului de afaceri, de alta parte, și reprezentanți ai

cetățenilor pe de a treia, evaluează perspectiva unui brand RO-BUL-NA?

Care este complexul de beneficii pentru regiune, asupra cărora ar putea sa se bazeze

branding-ul regiunii?

Evident este că, din punct de vedere al scopurilor și al cadrului teoretic al proiectului

BRAINS, problemele de branding si aplicarea lui corespunzătoare la teritoriul transfrontalier

bulgaro-român sunt valabile și pentru activitatea de cercetare in doua aspecte.

Pe de o parte, datele în sine, din cercetările efectuate, generează conceptul despre

finalizarea semantică sau fluiditatea conceptului de valori, asupra care poate fi bazată

comunicarea identității integrate.

În al doilea rând, dezvoltarea brandului în regiune ar trebui să creeze cu siguranță o

discuție paralelă, în care rolul principal urmează sa-l aibă, mai de graba, dezbaterea politică,

pentru că este ea este capabila să concentreze și sa abordeze competențele de luare a deciziilor

în formarea și punerea în aplicare a politici pentru a sprijini branding-ul. Iar dezbaterea politică

trebuie să fie încurajată de expertiză științifică sprijinitoare și de inițiativa civila, si prin urmare,

condusă de un consens public, la care majoritatea agenților regionale se alătura.

În acest plan obiectivele importante de cercetare ale proiectului sunt înțelegerea actuală a

naturii și a procesului de branding, precum și abordările pentru poziționarea brand-ului, care

sunt legate de tehnologiile de comunicare pentru a genera încrederea în marca.

1. Aspecte ale conceptului de "brand" și aplicarea acestuia la locuri, orașe,

regiuni, națiuni

125

"Brand" este o metafora perfecta pentru modul în care locurile sunt în competiție unele cu altele

pe piața mondială de produse, servicii, evenimente, idei, vizitatori, talente, investiții și influența

"- scrie Simon Anholt in lucrarea sa citata pe scara larga "Locuri, identitatea imaginea și

reputația "(Anholt, 2011: 1-2). Aceasta sunt efectele inevitabile ale globalizării. Dar după autor

branding-ul îi face pe oameni sa creeze niște trucuri de marketing prea superficiale, dintre care

unele sunt chiar cinice, iar altele sunt tradatoare fata de statul național sau fata de alte

comunități umane. După evaluarea sa aceasta este o expresie a neînțelegerii cu privire la

specificul de branding, aplicat la entităților care sunt fundamental diferite de produsele

comerciale obișnuite.

Anholt afirmă că națiunile pot avea brand-ul lor propriu, așa cum au reputația lor proprie, și

ea este extrem de importanta pentru progresul și prosperitatea lor în lumea modernă. La fel de

importanta este imaginea mărcii comerciale pentru corporația și pentru produsele sale. Dar

ideea de a face branding unei țari, oraș, sau regiuni în același mod in care acesta se face pentru

companiile și produselor lor, este inadecvata. Deoarece tarile si orașele nu sunt de vânzare,

campaniile de comunicare de marketing se transforma în propagandă, la care în loc de a oferi

consumatorului sa încerce un produs, acestuia ii se propune sa schimbe percepția sa despre

această țară sau loc - un mesaj care, evident, nu poate fi eficient. În plus, "imaginile naționale

nu sunt create prin comunicații și nu pot fi schimbate cu comunicații", spune autorul -

"Reputația națională1 nu poate sa fie construita, ci poate sa fie numai câștigata. Așa cum spune

Socrate, "modalitatea de a atinge o bună reputație este de a depune eforturi pentru a fi ceea ce

vreți să fiți" (Anholt, 2011: 5-6).

Câteva sunt motivele și argumentele pentru această interpretare a brandului. Anholt arata ca

gestiunea mărcii este o sfera comerciala, care funcționează bine atunci când societatea are un

grad ridicat de control si asupra produsului, și asupra canalelor de comunicare, în timp ce

influențează atât asupra experiența pe care utilizatorii o dobândesc cu produsul așa si asupra

modul in care produsele sunt prezentate de mass-media.

Locurile (teritoriile) sunt un obiect complet diferit pentru procesul de branding și gestionarea

acesteia. Nici o entitate politică sau de altă natură, după autor, nu poate exercita un astfel de

control asupra produsul național (respectiv - regional) sau asupra modul în care el se va

comunică in fata restul de lume. Chiar și cel mai mic sat este infinit mai complex, mai divers și

mai puțin supus la unificarea decât cea mai mare corporație. Acest lucru se datorează unor

cauze diferite care îi determină pe oameni să fie acolo. Locurile nu au un singur obiectiv,

similar cu cel pe care ce acționarii corporației îl au.

Un alt argument important este legat de poziția ca imaginile naționale sau cele ale orașelor și

regiunilor nu pot fi ușor schimbate din cauza profunzimea lor culturala și durabilitatea sa.

Imagini naționale și indiciile de branduri naționale arată o stabilitate impresionanta din cauza

126

influenței stereotipurilor. În cele din urmă privirea si percepția din afara sunt parte a culturii din

care fac parte percepția umană și credința umană - așa imaginea Olandei în Germania face parte

din cultura germana și invers. Prin urmare, Brandingul de locuri nu poate sa fie o forma de

disciplina de marketing. Pentru că se referă nu la comunicațiile ci la politici, considera autorul

(Anholt, 2011: 6-12).

Totuși, nu poate sa nu se recunoască că noțiunile de branding de locuri, orașe, teritorii,

regiuni, națiuni, își au rădăcinile în conceptul de marketing de brand, care a suferit o evoluție

profunda si pe scară largă. Chernatony o descrie ca o trecere consecutiva de la ideile pentru

Brandingul de produs, prin aceste de branding de servicii și prin cele de Brandingul corporativ.

Tocmai pe conceptul din urma ulteriori este dezvoltata teoria de branding de națiuni

(Chernatony, 2008: 20-22).

Paralele între Brandingul corporativ si Brandingul de națiuni, după cum el considera, se

găsesc în complexitatea și multidimensionalitatea, atât pentru corporativitate, atât și pentru

națiune, dar, de asemenea, si in mai multe părți care sunt interesate, care trebuie să fie

cunoscute atât de către corporație atât și de carte națiunea.

Evoluția termenului "brand" prezintă aceeași mișcare - de definiții care pun accentul pe

calitățile vizuale ale brandului sa imbineze si sa prezinte un caracter distinctiv, spre idea mai

profundă despre brandul ca un concept de valori multifuncțional cu o influenta si percepție

semantica. (Dinie, K., 2008: 13-15).

Reprezentative pentru înțelegerea clasica a brandului, sunt de exemplu, definiția Asociației

Americane de Marketing (Dinie, K., 2008: 14), și citată adesea definiția a lui Doyle din

lucrarea lui "Branding" (Doyl, P., 1992). În ambele cazuri, marca trebuie sa fie tratată ca un

nume, simbol, design, semn, noțiune sau orice combinație a acestora, care identifică produse,

mărfuri sau servicii ale unei organizații (vânzător), ca având unele avantaje distincte persistente

fata cele ale concurenței.

Într-un alt discurs de idei este pusa interpretarea brandului Marcal, Parkinson si Sheerman

care disting in marca combinația de caracteristici si valoare adăugata - funcționale sau nu,

intrinsec legate de ea, sentimentul pentru care poate sa fie atât conștient cat și intuitiv (Macral,

Parkinson & Sheerman, 1995: 13-20). O înțelegere asemănătoare o impartasesc si Lynch și

Chernatony, pentru care marca este un grup de valori funcționale și emoționale care promit

cumpărătorului și vânzătorului o experiență unică (Lynch & Chernatony, 2004: 403-419).

Ideea de brandul ca ceva care ocupă mintea consumatorilor se regăsește la majoritatea

autorilor care explorează Brandingul.

Un alt punct de vedere, comun pentru toata lumea, este faptul că construirea unei mărci

necesită un angajament pe termen lung cu politica. Națiunile, precum și subiecții din această

127

categorie trebuie să fie conștienți ca este necesar sa planifice și sa investească în strategiile pe

termen lung de dezvoltare și poziționare a brandului lor (Dinie, 2008: 15).

Inca la sfârșitul anilor '90 ai secolului trecut Olins susține că managementul identității va fi

instrumentul cheie la construirea mărcii de națiune (Olins, 1999). El a făcut si predicția că țările

care nu sunt brandate, se vor confrunta cu dificultăți serioase în a atrage atenția economică și

politică, precum și faptul că imaginea, reputația devin o parte tot mai esențială a capitalului de

stat.

În sprijinul acestei teze Chernatony indică faptul că marca puternic pozitiva a națiunii

(sau regiunii2) poate oferi unele avantaje cruciale comparative în economia globală de

astăzi. El amintește cuvintele lui Michael Porter in "Avantajul comparativ al națiunilor", că

națiunile și caracterul național rămân cu o importanta si importanta vitala chiar și în era

globalizării (2008 Chernatony,: 17).

Anholt formulează trei recomandări pentru guvernele în susținerea reputației lor naționale:

În primul rând, guvernele pot înțelege și monitoriza imaginea sa internaționala în țările și

sectoarele care sunt cele mai importante pentru țara lor - într-o manieră științifică riguroasă.

Așa ca ele pot stabili exact cum și unde afectate interesele ale țările și sectoarele importante

pentru ele;

În al doilea rând, în cazul în care guvernele cooperează în mod creativ și eficient si deschis

cu mediul de afaceri și societatea civilă, ele ar putea conveni asupra unei strategii naționale.

Astfel, "povestea" cu privire la care este națiunea aceasta, unde se îndreaptă si cum va ajunge

acolo, va fi împărtășita în grup, deoarece ea va reflecta abilitățile și ideile de mai multe

persoane;

În al treilea rând, guvernele pot asigura menținerea fluxului de servicii inovatoare și

impresionante, produse, politici și inițiative în fiecare sector, pe care poate sa le ofere în atenția

lumii, sa câștige admirații si așa sa demonstreze credibilitatea "povestii", dovedind dreptul țării

la reputația, pe care si poporul și liderii politici vor s-o aibă. Mai multe angajamente, nu doar

comunicări cu lumea din afară - conclude autorul, pot sa îmbunătățească profilul locurilor și

sa crească vizibilitatea lor (Anholt, 2011: 6-7).

Printre problemele brandarii națiunilor și ale subiectele categoric similare - cum ar fi

regiunile de exemplu, pot sa fie distinse următoarele:

• Printre brandurile de națiuni și imaginile ale acestora nu poate sa existe o corelație liniară

obligatorie, dar abordarea de branding poate sa afecteze pe termen lung imaginea statului

(Anholt, 2011);

• Brandingul sau rebrandingul unei națiuni este o activitate foarte controversata și extrem de

politizata (Aldersey-Williams, 1998);

128

• Deși mărcile istorice se asociază cu produse si corporații, tehnicile de branding sunt

aplicabile la orice domeniu a comunicațiilor în masă. Pentru a inspira, liderii politici trebuie

sa se transforme in manageri de brand a partidelor lor si, de preferință, și a națiunilor lor

(Olins, wolf-olins.com/Germany);

• Imaginea națiunii este complexa și extensibila, sensibila la contexte actuale in timp diferit -

elemente diferite ale identității naționale intra in atenția scenei internaționale la momente

diferite, ca urmare a evenimentelor politice, un nou film sau un buletin informativ

(O'Shaughnessy & Jackson, 2000);

• La construirea brandului de națiune este esențial adevărul. Este necesara o dezvoltare

suplimentară a valorilor naționale din banca culturala, mai degrabă decât fabricarea de

promisiuni false (Gilmore, 2002);

• Abordarea simpla, asemănătoare cu un patch, a brandingului de națiuni poate sa fie contra-

productivă. Obiective altruiste, cum ar fi ocuparea constanta a forței de muncă și

prosperitatea pot sa fie realizate numai prin mobilizarea tuturor formelor de alianțe și de

rudenie (Michailovich, 2006);

• Poziționarea a mărcii unei tari ii creează un avantaj comparativ fata de ceilalți, iar

repoziționarea activa a tarii prin branding poate fi de succes atunci când țara în spatele

stereotipurilor intarzie de realitate. În astfel de cazuri, există oportunități vaste pentru

branding (Chernatony, 2008);

Prin urmare Brandingul de locuri, localitati, regiuni și națiuni este un proces în primul rând

politic și o activitate politică.

Brandingul urmează si nu precede identitate. Brandul nu este o etichetă care poate sa fie

pusa pe ceva, al cârei natura socială nu este formată și nu se cristalizează într-un sentiment

social simțit și trăit.

Numai identitatea veridica și crezuta într-un consens public poate sa creeze un potențial

pentru puterea brandului. Ea insasi îl transforma intr-un activ material, care este supus unei

poziționări prin activitatea de comunicare , astfel încât să fie asociata cu brandul.

Spre deosebire brandarea corporativa Brandingul de locuri este, fara îndoiala, o abordare si

un proces mult mai complex. El obligatoriu cere o instituționalizare la o scară politica, sociala,

civila, economica și de comunicare mai largă, care este o condiție prealabilă de management

sau de succes. Acest lucru înseamnă că este nevoie de o asigurare organizaționala a gestionarii

identității și managementului de brand, care sa acționeze secvențial sau sincron.

2. Abordarea brandarii

129

Anholt prezintă câteva idei, pe care el le consideră importante critic pentru abordarea de

branding, deoarece acestea conduc la realizarea de identitate competitivă de locuri (Anholt,

2011:12-20).

Locurile trebuie să fie active și această activitate trebuie să fie structurata și

instituționalizata. Locurile trebuie să fie angajate cu restul lumii într-un mod clar, coordonat și

comunicativ. Acest lucru necesită formarea unei coaliții sănătoase și productive intre puterea

politica, lumea de afaceri și societatea civilă, care implică crearea unor structuri și instituții,

care sa obțină și mențină o armonizare a obiectivelor, problemelor, comunicațiilor, precum și

comportamentelor pe termen lung.

O altă situație importanta este așa numitul valoarea neta a capitalului, ceea ce

corespunde cu reputația ca un activ extrem de valoros, care necesită o gestionare, măsurare,

protecție și un mecanism de pârghie pentru o alimentare pe termen lung ("managementul

imaginii"). Reputația este o componentă externă și nu intră sub controlul direct al proprietarului

de brand, dar reputația este bazata de fiecare tranzacție între marca și consumatorii săi.

Brandul are un scop și acest scop, este esențial pentru succesul de branding.

Brandul codează un mesaj pentru integrarea unui grup de oameni în jurul o strategie comună

sau o viziune strategică in calitatea de un motor puternic al progresului. În acest sens,

management de brand ar trebui să fie văzută în primul rând un proiect intern de comunitate.

Branding se bazează pe un grad ridicat de coerență comunității. Gradul ridicat de

coerență și de inovare se extinde la toate sectoarele la nivel național / regional, ale căror acțiuni

pot influența opinia publică. Opinia publică internațională și mass-media sunt interesați și

impresionați nu de repetarea gloriei din trecut ci de inovații, care indică un model clar și

atractiv de dezvoltare, de oportunitate înăuntru în țară, regiune sau oraș.

Anholt constată că politicile în sine, chiar și în mod eficient implementate, nu sunt

suficiente pentru a convinge publicul din străinătate să-și abandoneze prejudecățile sau

percepții existente. Substanța trebuie să fie combinate cu o strategie și acțiuni simbolice cu

o frecvență ridicată.

Strategia - aceasta este calea de a exprima:

• Care este națiunea (comunitatea)?

• Unde se află aceasta astăzi în conformitate cu realitatea și în funcție de percepțiile

interne și externe?

• Unde vrea ea sa fie?

• Cum se va ajunge acolo?

Dezvoltarea unei strategii intalneste dificultățile obișnuite. Acest tip de obstacol este

combinarea și conducerea unei game largi de actori într-un mod relativ uniform. Problematic

este, de asemenea, formularea acestui obiectiv strategic, care inspiră si care este executabil.

130

Substanță întruchipează punerea în aplicare eficientă a strategiei în formă de noi

activități – economice, educaționale juridice, politice, sociale, culturale. Substanță – aceasta

este conținutul de inovații, structuri, legislație, reforme, investiții, noi instituții, noi practici

politice - tot ceea ce duce subiectul brandului la progresul dorit.

Acțiunile simbolice fac parte din substanța, ele sunt expresia lor vizibilă. Dar acțiune

simbolică, spre deosebire de substanța, are putere de comunicare.

Acțiunile simbolice pot sa fie inovarea, realizarea, legea, reforma, investiția, politica,

inițiativa publica, proiectul cultural, etc., care sunt emblematice pentru strategie. Ei au calitatea

de știre si poseda puterea atractiva să concentreze atenția mass-mediei, prin surprindere, drama,

originalitate, atractivitate, folos pentru mulți oameni.

Acțiunile simbolice sunt un element al subiectului povestii naționale sau regionale, dar

în același timp, ele sunt instrumentele prin care, ea este povestita.

Când Slovenia oferă o asistență financiară pentru vecinii săi din Balcani, acesta este un

act simbolic prin ea dovedește că nu este parte din Balcanilor. Un alt exemplu al lui Anholt este

legalizarea casatorilor de același sex în Spania - o demonstrație a voinței de a moderniza

valorile naționale după Franco. Iar când Haga găzduiește Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, Olanda susține reputația sa ca un bastion al dreptului la nivel mondial.

Puterea de comunicare a acțiunilor simbolice este în mulțimea lor. Acestea ar trebui să

decurgă si să fie generate din diferite sectoare pentru a sprijini și dezvolta încrederea în

identitatea competitiva.

Puterea de comunicare a acțiunii simbolice nu se află în ea insasi, ci in conținutul

comunicat si, de asemenea, în continuitatea permanenta pe termen lung - "Statele și orașele

impun noi, structuri dedicate acestui lucru, care să coordoneze, să promoveze și să producă un

astfel de lanț neîntrerupt de probe ", spune Anholt (Anholt, 2011:15).

Elementele abordarii de "branding", sunt rezumate de Anholt în lucrarea sa "Conceptul

scaunului cu trei picioare" (Three-legged stool - Anholt, 2011:15-19). Ea sintezeaza cele patru

teze cruciale:

Prima teza:

STRATEGIA plus SUBSTANTA minus ACTIUNILE SIMBOLICE este egala cu

ANONIMITATE.

131

Această teză înseamnă că atunci când se ignora importanța acțiunilor simbolice, aceasta

duce la riscul ca o țară sa rămână anonima și subapreciata. Strategia rămâne mai degrabă

privată și vizibilitatea este slabă.

Teza a doua:

SUBSTANTA minus STRATEGIE plus ACTIUNI SIMBOLICE

este egal cu INCOERENTA.

Este clar ca substanța care sta la baza strategiei este in stare sa obtina numai foloase

economice si sociale sporadice si localizate. Conținutul comunicat ramane fragmentat. El

pierde rolul sau de element al povestii naționale sau regionale.

Teza a treia:

STRATEGIA minus SUBSTANTA minus ACTIUNI SIMBOLICE este egal cu ROTIRE.

Teza postulează ca strategia fara substanțe arata o conducere proasta. Ea dezvăluie lipsa

de resurse, de influenta, de expertiza sau de suport social.

Teza a patra:

STRATEGIA minus SUBSTANTA plus ACTIUNI SIMBOLICE este egal cu

PROPAGANDA.

Concluzia in cazul acesta este ca strategia care este insotite de acțiuni simbolice, dar

căreia ii lipsește substanța (conținutul adevărat), este mai rea chiar decât propaganda autentica,

fiindcă manipulează brut părerea sociala cu introduceri in eroare, departe de realitate. O

asemenea abordare este devastatoare pentru reputația.

Inca in lucrarea sa „Identitatea completiva – Noul brand management pentru națiuni,

orașe si regiuni“ (Anholt, 2007: 3-7) Anholt susține punctul sa de vedere ca numai brand

managementul este in stare sa cuprindă sistemul complex de elemente ale brandingului, sa

organizeze, sa instituționalizeze si sa gestioneze procesul de brandare on direcția identitarii

competitive. Identitatea competitiva după el este o noțiune care descrie sinteza brand

managementului cu diplomația publica, comertul, instituțiile, turismul si promovarea

132

exportului. Identitatea competitiva este modelul nou de o completivitate naționala/regionala/

sociala crescuta pe plan global.

3. Public Relations si Comunicările de marketing integrate in sprijinul

brandarii.

Abordarea de branding dezvăluie fără echivoc legătura sa imanentă cu alte abordări, cum

ar fi Relațiile Publice (PR), PR Corporativ, Comunicarea integrata de marketing (IMC), si in

particularitate PR de Marketing (RPM). Chiar si la prima vedere, ele sunt instrumentele evidente

ale așa numitele procese de generare de publicitate, formarea unei influente asupra opiniei publice.

Extrem de valoros este rolul acestor tehnologii si in concreticii de promovare si

poziționare, in obținerii unui grad înalt de vizibilitate prin distribuția sociala de mass-medie si

multiplicarea acțiunilor simbolice.

Si cel mai important lucru – încrederea tuturor parților participante, precum si aceasta al

grupurilor externe, poate sa fie generat cu folosirea iscusita a tehnologiei de PR la fiecare etapa

din dezvoltarea proceselor – dialogul politic, dialogul cu societatea civila si cu lumea de

afaceri, campaniile public pentru formarea gândirii publice si obținerea de consens asupra

întrebările cruciale.

Potențialul tehnologiei de PR este multistratul, poliaspect si aplicabil universal:

Pentru crearea de încredere fata de procesul politic la nivel regional, National,

International, si supranațional (Pt. ref. de exemplu Zlateva, 2008; Raykov, 1999 и

2001; Karshakova, 2002; Catlip, Sentar si Broome, 1999; Alexieva, 2008; Wilcox,

Ault&Agee, 2000);

Pentru vizibilitatea publica si credibilitatea politicilor in legătura cu lucrurile publice

(Public Affairs) si gestionarea problemelor (Issues Management);

Pentru mobilizarea si includerea unor grupuri ținta in campanii pentru atingerea unor

scopuri specifice si a unor scopuri, dedicate cauzelor de folos public;

Pentru crearea de relații efective si bazate pe încredere si parteneriat cu mediile;

Pentru producerea unor fluxuri permanente de știri, linii de dezvoltare si de susținere

(Stoitova, 2004; Naznaikin, 2010),

Pentru unele proiecte creative de creare si organizare de evenimente speciale

(Goldblat, 2006; Raikov, 2010).

Din partea sa, IMC cu o concentrare pe MPR sunt o abordare extrem de eficace in

sectoarele de afaceri ași si in sfera culturala, sportiva, educaționala si distractiva.

133

In afara efectelor de informare, luare de cunoștința si dobândirea de experiența cu

produsul comercial, cultural, etc., ele obțin poziționarea lor, vizibilitatea lor pe piața si

distingivitatea lor completiva.

Tomas L. Harris explica ca „poziționarea nu este ceea ce faceți ca sa ajungeți mintea

unui client potențial”. MPR are ca scop „sa stabilească relațiile intre utilizatorii, companiile si

mărcile, si este un factor esențial in procesul de poziționare“(Harris, 2002: 29). „Credibilitatea

este cheia și MPR are capacitatea unică de a adăuga credibilitate la dimensiunile de companii

si produse ale acestora“, spun in rezumat Tomas L. Harris и Patricia T. Whalen in cartea lor

„PR in secolul ХХІ. Ghid pentru specialiștii de marketing“ (Harris si Walen, 2006: 268).

Ca să fie încorporate aceste abordări într-un mod eficient la construirea identității și

Brandingul, ele necesită unitatea și omogenitatea activităților de comunicare, adică punerea în

aplicare a politicii de comunicare de management instituționalizat și management de brand.

Acesta oferă, fara îndoiala un proces continuu de creare unor structuri de caracter

panregional pe acord bilateral bulgaro-roman. La fel de important este formarea unor echipe cu

competenta respectiva care sa fie in stare sa organizeze si administreze diferitele activitati

legate de procesele descrise.

O importanta cruciala pentru succesul politicii de comunicare ar avea corelarea si

coordonarea diferitelor surse informaționale. Acest lucru, la rândul sau insemna crearea unui

centru comunicativ, care sa coordoneze si coreleze inițiativele locale publice. In modul acesta

ar putea sa fie întreținut un flux util si accesibil, actual si interesant, necontroversat si credibil

de conținuturi cat pentru diferitele grupuri de interese atât si pentru mediul exterior.

4. Concepția de branding in evaluarea cetățenilor, administrația publica

regionala si reprezentanta de afaceri.

Sondajul sociologic reprezentativ al punctelor de vedere ale cetățenilor, reprezentanții

mediului de afaceri și administrația publică, care a fost făcut în șapte districte din Bulgaria și

nouă județe romane din zona de frontieră cuprinde un total de 3976 respondenți. Grupul ținta

al cetățenilor cuprinde 1999 de persoane – 990 bulgari si 1009 romani. Reprezentanta de

afaceri este de 1203 repsondenti – 452 bulgari si 751 romani. Reprezentanții clasei politice si

administrației publice sunt 774, din care 360 bulgari si 414 romani.

In chestionar au fost puse nouă întrebări care se bazează pe opiniile și estimările despre

ideea de branding regiunii prin acordul sau dezacordul exprimat cu anumite declarații după

scară de răspunsuri de 5 trepte. Primul din cele cinci întrebări a inclus 5 sub-întrebări de

înregistrare a acordului / dezacordului in aceeași scară.

134

4.1. Evaluarea cetățenilor

Reprezentanții bulgari si romani ai societatii civile exprima acordul sau categoric ca

urmare a brandingului:

- regiunea va creste atractivitatea si potențialul sau pentru oamenii care locuiesc si

lucrează acolo – 88,18% (bulgari), 91,11% (romani);

- potențialul si atractivitatea regiunii vor fi apreciate si de oamenii in afara teritoriului ei

– 83,33% (bulgari), 85,85% (romani);

- for fi create condiții pentru planificarea unei strategii potrivite pentru dezvoltarea ei –

88,89% (bulgari), 88,42% (romani);

- va fi stimulata cooperarea transfrontierala – 91,61% (bulgari), 90,20% (romani);

- regiunea va deveni cunoscuta pe plan european si mondial – 87,07% (bulgari), 87,03%

(romani).

Având în vedere faptul că abordarea de branding de locuri și teritorii (regiuni), nu este

suficient de cunoscuta și, de asemenea, lipsește experiență practica atât la noi, cât și în

România, nu există motive ca diferențele in părerile bulgare și române să fie supraexpuse.

Cetățenii impartasesc un acord clar si in legătura cu cele opt avantaje ale regiunii

transfrontaliere, pe care poate fi bazat Brandingul.

După părerea si cetățenilor bulgari si celor romani, cel mai important avantaj al regiunii

este râul Dunărea care este un coridor paneuropean, ea leagă toate regiunile de frontiera,

române si bulgare intre ele, precum si cu zone din Inca 8 tari europene – 97,28% (bulgari),

97,74% (romani). Următorul loc ca importanță îl tine pământul fertil, tradiții puternice în

agricultură și producția de alimente diverse de calitate - 97,07% (bulgari), 96,85% (romani) -

această prestație este estimata ușor mai sus de către partea bulgară. Cauza probabilă ar putea fi

cazul în care, în ciuda dificultăților din sectorul bulgar al agriculturii, producției agricole și

industriile alimentare conexe, ele păstrează o relativă stabilitate.

Creste la rândul sau si oferirea unor surse alternative de creditare in afara fondurilor

europene – prin serviciile bancare si serviciile unor instituții nebancare de creditare.

Un nivel aproape egal de sprijin din partea cetățenilor bulgari și români se acorda

patrimoniului cultural, care este un potențial puternic pentru dezvoltarea turismului cultural,

educativ și religios - 96,37% (bulgari), 96,16% (romani).

Cu o valoare medie de 96% sunt minerale naturale - topografia variată, izvoarele

minerale, faună și floră diverse (rezervații naturale) – sunt amplasate pe locul doi. Cetățenii

români le da o greutate mai mare ca un avantaj al regiunii în comparație cu vecinii lor bulgari -

135

95,86% (BULGARI), 97,14% (ROMANI). Acest lucru este de înțeles, având în vedere faptul

că in Bulgaria turismul ecologic este practic nou, si nu, o mică parte din resursele noastre

naturale rămân un potențial de afaceri subapreciat.

Capitalul uman al regiunii este evaluat ca un avantaj aproape in aceeași măsura din

partea romana si bulgara – 94,75% (BULGARI), 94,68% (ROMANI). Toleranta la relațiile

intraetnice si tradițiile multiculturale arata la fel valori de suport asemănătoare - 94,54%

(bulgari), 94,19% (romani).

În ciuda valorii mari de aprecierea medie pentru poziția geopolitica a regiunii ca o

punte de legătură între Marea Neagră și Europa Centrală - 92.70%, românii ii dau o

importanță mai mare decât Bulgaria - 91,11% (Bulgari), 94,39% (Romani). Rata scăzuta la

datele bulgari poate fi explicata prin legăturile de transport slab dezvoltate peste Dunăre, care

rămâne pentru teritoriul bulgar relația cea mai directă și foarte strânsă cu Europa Centrală.

Pentru Romania nu exista această problemă datorita posibilităților de transport terestru direct.

Potențialul inovativ al întreprinderilor mici si mijlocii (IMM) sunt dintre avantajele

esențiale ale regiunii cu susținerea din partea la 92,22% (bulgari) si 92,42% (romani).

4.2. Evaluarea lumii de afaceri

Cei 751 de reprezentanți romani 452 reprezentanți bulgari ai lumii de afaceri

înregistrează aceleași niveluri ridicate de evaluare a ideii de branding al regiunii, cat si

cetățenii.

Efectele preconizate constructive, demonstrate la punctul 4.1, sunt impartasite de 90%

dintre respondenți. La unele întrebări exista diferențe dar ele nu schimba susținerea foarte înalta

a ideii. De exemplu oamenii de afaceri bulgari sunt mai rezervați in expectarile sale de creștere

a atractivității regiunii pentru oameni din afara ei – 86,28%, precât colegii lor romani sunt

cu exepectari mai optimiste. Despre creșterea atractivității regiunii pentru locuitorii ei

proprii imaginea este inversa – bulgarii o impartasesc cu 94,24%, iar romanii – cu 93,07%.

Date interesate prezintă părerile pentru stimularea cooperării. In aceasta sunt convinși 94,69%

din bulgari, precât oamenii de afaceri romani cu o părere pozitiva sunt 88,70%. Acest scor nu

este surprinzător deoarece practica prezenta arata ca partea mai activa in initiativle

transfornataiere este cea bulgara. Bulgarii arata si un interes mai mare in invatarea limbii

romane.

Privind obiectul de avantajele regiunii, care au fost discutate în 4.1., predomina de

opiniile pozitive în întregime, cu mai mult de 95%. Pentru oameni de afaceri avantajele

principale ale regiunii sunt Dunărea ca un coridor de transport pan-european și tradițiile în

agricultură și calității produselor alimentare cu valori egale de sprijin - mai mult de 98%.

136

Avantajele resurselor naturale, astfel cum au fost văzute la cetățeni, se estimează de 98.31 %

din romani, comparativ cu 96.01 % din bulgari. În schimb, potențialul inovator al IMM este

considerat un potențial important de către 97,12% din bulgari, comparativ cu 94.92% din

romani. În cazul în care un factor determinant pentru generarea opinii este nivelul de dezvoltare

a întreprinderilor mici și mijlocii în cele doua zone de frontieră. Toleranța etnica și a

tradițiile multiculturale sunt apreciate in mod egal de către reprezentanta lumii de afaceri -

96.90% din bulgari și 96.74% din romani.

Evaluările cu privire la importanța locației geopolitice a regiunii a agenților economici

bulgari si români arată o imagine similară celei la cetățeni (diferența de 03.28%), cu toate că

această diferență a fost mai puțin pronunțată (01.35%) - 95.13% (Bulgari), 96,48% (Romani).

4.3. Evaluarea administrației publice

Rezultatele reprezentanților puterii politice și administrației publice nu diferă de datele

discutate pentru cetățeni și oamenii de afaceri. Opiniile pozitive sunt între 88,99% și 99.04%.

Ca si oameni de afaceri, 98.34% dintre reprezentanții administrației publice bulgari se

așteaptă ca Brandingul va încuraja cooperarea transfrontalieră, în timp ce acest procent este

considerabil mai mic - 91.81 % din omologii români. La rândul său, respondenții bulgari au

fost mai sceptici decât cei români privind creșterea atractivității pentru persoanele din afara

- 88,99% (Bulgari), 93,01% (Romani). Dar ambele grupuri sunt ferm convinși că Brandingul va

face regiunea recunoscuta - 96,11% (Bulgari), 91,33% (Romani). Alte efecte semnificative ale

brandingului sunt așteptate de către 91.33% și 96.39% din grupul țintă.

Administrația de conducere arata si ea ca si cel mai important avantaj râul Dunărea -

98,17% din bulgarii si 99,04% din romanii. Evaluarea ei înalta pentru importanta râului este

cea mai înalta printre cele trei grupuri ținta. Resursele naturale – sunt apreciate mai înalt de

către partea romana cat la cetățeni atât si la afaceri – 96,11% (bulgari), 97,59% (romani).

Spre deosebire de lumea de afaceri și cetățenii, ale căror opinii romane si bulgare pentru

importanța experiență multiculturale, sunt aproape aceleași, evaluarea acestui potențial al

administrației publice românești este semnificativ mai mare decât cea a celei bulgare - 95%

(Bulgari), 98,79% (Romani ). Această rată ridicată la romani, probabil, este motivata de

accentul mai clar pe relația dintre grupuri etnice in politica României, consacrat în legislația

țării.

Concluzii

137

Ideea de branding al regiunii trensfronatlier bulgaro-roman este acceptata si susținuta de

cetățenii, lumea de afaceri si administrația publica in cele roua județe romane si cele

șapte zone administrative bulgare ca o abordare de perspectiva care este in stare sa

stimuleze formarea unei identitari integrate si o vedere impartasite de către toata lumea

pentru o cale anume de dezvoltare a teritoriului;

Brandarea regiunii este un proiect intern al societatii dar el este un proiect politic de

lunga durata pentru dezvoltarea economica si sociala. Ea poate sa fie o abordare de

succes când intruneste intr-o voința comuna cetățenii, lumea de afaceri si puterea

politica, prin cele valori care creează nucleul Identitarii competitive. Iar aceasta

presupune creare unei coaliții care lucrează de către liderii politici, reprezentantii

cetățenilor si expertiza științifica, care sa emită un brand management pentru

instituționalizarea si administrarea proceselor de branding.

Un element important al bradning-ului este politica comunicativa de succes. Numai ea

poate sa obtina distribuția sociala vasta al avantajelor competitive ale identitarii

integrate si a brandului in sine, cu care ele sunt asociate.

Literatura folosita

1. Aldersey-Williams, H. Cool Britania’s Big Chill. In: New Statesman, 10, April, 1998: 12-13;

2. Anholt, S. Competitive Identity – The New Brand Management for Nations, Cities and Regions. Macmillan N.Y., 2007;

3. Anholt, S. Place, Identity, Image and Reputation. Macmillan N.Y., 2011;4. Anholt, S. Nation-brands of the Twenty First Century. In: Journal of Brand Management, 5,

6, 1998: 395-406; 5. Chernatony,L. De. Academic Perspective. Adapting Brand Theory to the Context of Nation

Branding. In: Nation Branding: Concept, Issues, Practice. Oxford, 2008;6. Dinie, R, Nation Banding: Concept, Issues, Practice. Oxford, 2008;7. Doyle, P. Branding. In: The Marketing Book. Snd. Ed. Butterworth-Heinemann, UK, 1992;8. Gilmore, F. Branding for Success. In: Destination Branding: Creating the Unique

Destination Proposition (N. Morgan, A. Pritchard, R. Price, eds.), L., 2002; 9. Macral, C., Parkinson, S. and J. Sheerman. Managing Marketing’DNA: The Role of

Branding. In: Irish Marketing Review, 18, 1995: 13-20;10. Michailovich, P. Kinship Branding: A Concept of Holism and Evolution for the Nation

Brand. In: Place Branding, 2, 3, 2006: 47-229; 11. Olins, W. Trading Identities: Why countries and companies are taking each other roles. The

Foreign Policy Centre, L., 1999;12. Olins, W. Branding Germany, http://wolf-olins.com/germany;13. O’Shaughnessy, J., N. Jackson. Treating the Nation as a Brand: Some Neglected Issues. In:

Journal of Macromarketing, 20, 1 2000: 56-64;14. Wilcox, D., P. Ault, W. Agee. Public Relations Strategies and Tactics. Harper Collins Coll.

Pub. 4-th ed., 1995;15. Alexieva, S. Public Relations. O carte pentru aceasta care nu poate sa fie cumparat ci trebuie

sa fie castigat. S., UNB, 2008;16. Goldblad, D. Evenimente speciale. S., 2006;

138

17. Zlateva, M. Punte spre consensul. Public Relations. Jurnalistica. Mass-medii. S., Universitatea „Sf. Cl. Ohridski“, 2008;

18. Cutlip, S., A Senter, G. Broom, Public Relations Evectiv, „Roy Comunication“, S. 1999;19. Karshakova, R. Relații cu societatea sau lumea de afaceri sau afacerea increderii. Ruse,

2002;20. Nazaikin, A. Media relations la 100%. Iscusstvo vzaimodeistvia s pressoi. „Alpina

Publishers“, Moskva, 2010;21. Raikov, Z. Comunicarea publica. S., 1999;22. Raikov, Z. Imaginea corporativa. S., 2001;23. Raikov, Z. Comunicarea creativa. S., „Darmon“, 2010;24. Haris, T. L. Valoarea adăugata a Public Relations. „Roy Comunication“, S., 2002;25. Haris, T. L., P. T. Wolon. PR in secolul ХХІ. Ghid pentru specialiștii de marketing. „Roy

Comunication“, S., 2006.

Recomandări, bazate pe bunele practici,

existente în regiunea transfrontalieră germano-poloneză

Dr. Jarosław Jańczak, Dr. Krzysztof Wojciechowski

1. Introducere

Frontierele există pentru a separa, în sensul original al conceptului. Cu toate acestea cooperare

transfrontalieră (CTF) este, astăzi, unul dintre cele mai importante fenomene din Europa. Autorităţile locale,

comunităţile transfrontaliere, cât şi mediul economic transfrontalier şi ONG-urile se uită la frontierele

139

deschise, ca pe o oportunitate. Pe de o parte, strategiile de dezvoltare comune care rezultă din activităţile

transfrontaliere le permit să depăşească perifericitatea, şi, în consecinţă problemele de subdezvoltare. Pe de

altă parte, acestea sunt sprijinite de asistenţa financiară a Uniunii Europene (UE), care vede colaborarea

transfrontalieră ca o întruchipare a proiectului european (Perkman, 1999). Diminuarea rolului frontierelor de

stat, cu toate acestea, înseamnă că diviziunile mentale, culturale şi economice au fost din ce în ce mai

relevante în relaţiile reciproce (Ehlers, Buursink, Boekema, 2001). Deci, mai mult efort trebuie să fie dedicat

pentru depăşirea acestora, în alte moduri, prin crearea identităţilor transfrontaliere.

STF, formele şi manifestările sale dezvăluie multe despre statele-naţiune (O'Dowd, Wilson, 2002),

precum şi relaţiile dintre ele, în special în contextul proceselor de integrare continentală. Forma politicilor

actuale a UE de CTF provin de la frontierele franco-germane şi germano-olandeze, în sfârşitul anilor 1950 şi

1960, care au fost stabilite pe încercări de reconciliere post-război (Perkman, 1999), care ulterior au fost

aplicate în alte zone transfrontaliere a Comunităţii . În consecinţă, majoritatea unităţilor de frontieră în zilele

noastre, locuitorii acestora, precum şi societăţile comerciale şi ONG-urile care provin de acolo, sunt

interesaţi în CTF. Ei exceptă diferite avantaje şi consideră localizarea lor geografică proprie ca o oportunitate

de dezvoltare (Zago, 1999-2000).

În Europa, procesul de formare a statelor naţionale a iniţiat eliminarea caracterului limitativ al frontierei

de stat. Zonele de frontieră cu limbi mixte, culturi şi suveranităţi au fost înlocuite cu graniţele statului.

Acesta din urmă a fost concepute pentru a separa structurile pe părţile opuse ale acestor linii, dar, de

asemenea au înstrăinat aceste structuri una de alta prin unificarea internă a statului-naţiune. Nu a fost lăsat

spaţiu pentru structurile, care să treacă frontierele şi, în consecinţă, identitatea transfrontaliera nu a fost

posibila. Procesul de integrare Europeană a determinat eliminarea graniţelor stabilite, care a dus la

schimbarea percepţiilor de suveranitate, teritorialitate şi identitate. A fost deschisă o fereastră de oportunitate

pentru CTF , iar cu aceasta s-a creat o şansă pentru sentimente de apartenenţă reciprocă.

După prăbuşirea comunismului şi accelerarea proceselor de integrare în Europa, mitul unei lumi fără

frontiere a devenit popular printre comentatori. Acesta a descris un continent unde obstacolele în calea

mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi circulaţia capitalului dincolo de frontierele de stat s-ar elimina şi

regimurile de control la frontieră s-ar atenua sau chiar ar dispărea. Se estimează că 10% din cetăţenii

europeni locuiesc mai aproape de 25 de kilometri de la frontierele statului (Gasparini, 2008).Din acest punct

de vedere, CTF nu este doar o politică simbolică, care ilustrează Proiectul european, ci o realitate a vieţii de

zi cu zi a milioane de oameni.

Politicile UE de frontieră se bazează pe ipoteza că unităţile de frontieră situate pe laturile opuse ale unei

frontiere se confruntă cu probleme şi obstacole de dezvoltare similare (van Houtum, Ernste, 2001), care în

mod natural le împing în direcţia colaborării (Buursink, 2001).Mai mult decât atât, în Comunităţile Europene

şi mai târziu în Uniunea Europeană a fost adoptat ca regiunile transfrontaliere pot fi folosite ca o ilustrare a

proceselor de integrare continentală pe o scară mai mică Acest lucru a condus la conceptul de Laboratoare

de integrare europeană - teritorii unde Proiectul european a fost testat în micro-scară (Jaenniemi, Sergunin

2011).Regiunile de frontieră modifica liniile de front ale suveranităţii în zonele de contact socio-economice.

Aceasta este o strategie pentru depăşirea localizării periferice(Blatter 2004). Există, cu toate acestea, de 140

asemenea, o opinie opusă în dezbaterea academică, susţinând că CTF este de fapt orientată spre interior. Din

acest punct de vedere, ea serveşte ca o strategie pentru câştigarea în competiţia cu alţi actori naţionali - alte

regiuni din cadrul statului, care de asemenea, încearcă să atragă investitori, turişti şi aşa mai departe. (Van

Houtum, Ernste 2001).

2. Cele mai bune practici de CTF din zona de frontieră Germano-poloneză

Partea următoare a studiului va prezenta cele mai bune practici de CTF din zona de frontieră Germano-

polonez, cu observaţii privind modul în care acestea pot fi aplicate în cazul zonei transfrontaliere Româno-

bulgare. Aceasta va fi divizată - după o introducere istorică scurtă, în patru domenii: cooperarea 1) factoriilor

de decizie politică şi administraţie publică, 2) afacerii, 3) universităţilor, ONG-urilor şi mass-mediei, şi în

cele din urmă 4) practicile clusterilor transfrontaliere.

Autorii susţin că diversitatea şi durata practicilor de cooperare deschid ferestre de oportunităţi pentru

construirea unei identităţi integrate în regiunile transfrontaliere din UE.

În termeni formali, istoria contemporană a frontierei Germano-poloneze este aproape şaptezeci de

ani lungi. Deplasarea frontierelor, în urma celui de al Doilea război mondial, precum şi migraţiile în masă au

marcat un "punct zero" al frontierei germano-poloneze pe râurile Oder şi Neisse, despre ce este această

lucrare. Frontieră, stabilită în timpul Conferinţei de la Potsdam nu a fost caracterizată de nici o caracteristică,

care este tipică pentru majoritatea zonelor de frontieră: o minoritate etnică peste graniţă, bilingvism,

influenţe culturale reciproce, osmoză religioasă, legături economice, sau relaţii personale. Teritoriul din

partea poloneză a fost, practic, epurat de populaţia nativă germană, care a fost înlocuită de polonezi, mutaţi

din teritoriile de est ale Poloniei de dinainte de război, care era la o distaţa de cel puţin o mie de kilometri.

Aceşti oameni au întâlnit pe Germani doar ca agresori şi ocupatori în timpul celui de al Doilea război

mondial. Ce este mai mult, condiţiile de trai ale polonezilor de est înainte de război, au fost similare cu

condiţiile care au prevalat în Oder şi Neisse aproximativ în mijlocul secolului 19. Populaţia poloneză a adus

nivelul lor de civilizaţie în infrastructura post-germană relativ modernă, care nu a reflectat bine la acesta din

urmă. Populaţia indigenă germană, care în urma războiului a suferit daune considerabil mai mare decât restul

teritoriilor germane, a fost forţată să găzduiască un număr uriaş de refugiaţi din est. Acest lucru a dus la o

densitate mare a populaţiei faţă de infrastructura pe partea Germană, şi subpopulate pe partea Poloneză (în

primii ani de după război, aproximativ noua milioane de rezidenţi germani au fost înlocuite cu aproximativ

trei milioane de oameni care s-au mutat din estul Poloniei pe teritoriile de la est de Oder şi Neisse). Deşi,

factorii de populaţie au fost doar una din sursele tensiunii potenţiale. Alţii implicau ura traumatizantă a

polonezilor faţa de Germani, după experienţele de cel de al doilea război mondial, dispreţuirea germană

pentru "Barbarii polonezi", care au luat posesia şi au degradat patria Germană, precum şi stereotipurile

tradiţionale nefavorabile reciproce. Deşi aceşti factori au existat, ei au început să aibă o influenţă directă

141

asupra CTF cu treizeci de ani mai târziu, deoarece o interacţiune directă între populaţiile frontierei Germane

şi Goloneze nu a avut loc până în 1972. Anterior, tensiunile legate de populaţie şi psihologia au fost umbrite

de factori mult mai puternice, care au "îngheţat" procesele naturale de formare a zonei de frontieră, cum ar fi

de exemplu birocraţia copleşitoare şi abordarea centralista a perioadei Staliniste şi socialismul post-stalinist,

precum şi mentalitatea post-război din cetate asediată, ceea ce a însemnat că controalele la frontieră, chiar şi

în cadrul blocului comunist, au fost stricte, chiar până la punctul de impenetrabilitate. Această perioadă ar

putea fi ignorată în discuţiile de CTF, dacă nu era un factor, şi anume aşa-zisă "prietenia prescrisă" . În

cadrul modelului de prietenie între naţiunile şi convergenţă semnificativă a intereselor oamenilor muncii,

autorităţile comuniste din Germania de Est şi Republica Populară Polonă (PND) au organizat forme

specioase de CTF (parteneriate între zonele de frontieră şi oraşe, vizite reciproce de fabrici, şcoli, divizii

militare, şi altele, evenimente sportive, etc.)

Acum vom prezenta pe scurt o revizuire a cadrului temporal, dinamica şi caracterul general al CTF

Germano-poloneze în perioada 1945 - 2012.

Etapa I: 1945-1972 - prietenie forţată

Frontieră a fost, practic, închisă pentru turism şi circulaţia transfrontalieră a persoanelor. Frontieră a

fost o zonă interzisa, unde o persoană putea să stea şi să trăiască exclusiv cu permisiunea autorităţilor, şi

numai populaţia locală avea permisiunea să circule pe partea sa a frontierei. Cooperarea economică nu a

existat. Manifestările principale ale CTF au inclus evenimente oficiale organizate de autorităţile şi bine

monitorizate de serviciile secrete.

Etapa II: 1972-1980 - miracolul anilor 1970

Evident, motivat de procesul spectaculos al unificării Europei de Vest, primii secretari ai partidelor

comuniste din RDG şi PPR, Honecker şi Gierek au hotărât să introducă circulaţie liberă, fără vize între cele

două ţări. Numărul de treceri ale frontierei a crescut vertiginos de la zeci de mii la 17 milioane pe an. Pentru

prima dată după cel de al Doilea război mondial, grupuri mari de natură diferită (grupuri profesionale,

asociaţii, autorităţi locale, şcoli) şi grupe de vârstă (în special tinerii), au stabilit contacte reciproce fără să fie

monitorizate de autorităţilor de stat. Au fost încheiate aproximativ zece mii de căsătorii mixte. S-a dezvoltat

turism transfrontalier. A început cooperare economică, în principal sub formă de fabrici Germane situate în

imediata apropiere a frontierei care angajau forţe de muncă din zona de frontieră poloneză.

Miracolul a avut partea sa întunecată: polonezii au cumpărat cantităţi uriaşe de produse de la

magazinele din Germania de Est, care au născut nemulţumire acolo, care nu putea fi exprimată oficial.

Resentimentul, chiar ura, creştea că să fie manifestată 15-20 de ani mai târziu.

142

Etapa III: 1981-1989 - război vamal

Îngroziţi de activitatea primului sindicat liber din blocul estic, autorităţile RDG au introdus restricţii

unilaterale privind circulaţia transfrontalieră (cetăţenii RDG care intrau în Polonia trebuia să aibă viză de

ieşire emisă de Poliţia RDG. Poliţia de obicei, respingea astfel de aplicaţii. Cetăţenii polonezi care intrau în

RDG, trebuiau să aibă invitaţie care trebuia confirmată de către poliţia RDG, care de asemenea, respingea

astfel de invitaţii). Când a fost impusă legea marţială în Polonia pe 13 decembrie 1981, frontieră a fost,

practic, sigilată pentru persoanele fizice şi rămas aşa timp de aproximativ trei ani. În timp ce CTF murea,

cooperarea economică continua să trăiască (Gastarbeiteri polonezi [muncitor de origine străină] în RDG).

Situaţia economică a Poloniei a fost dramatică. Lucrătorii polonezi din RDG şi Vest aduceau cantităţi mari

de bunuri sau încercau să le introducă ilegal în Polonia. Funcţionari vamali ai RDG au fost foarte restrictive

faţă de aceste "importuri". Uneori chiar munca lor avea caracterul unui "război vamal". Resentimentele

reciproce înfloreau.

Etapa IV: 1990 - fantomele din trecut

După căderea Zidului Berlinului, RDG a devenit un stat democratic, cu o presă aproape liberă

pentru perioada între lunile martie şi octombrie 1990.Frustrările şi tensiunile înrădăcinate în trecut, au fost

eliberaţi. Polonezi care stăteau în RDG au fost hărţuiţi şi umiliţi. CTF nu a fost reînviată iar relaţiile

reciproce au fost deteriorate considerabil. Presa poloneză a afişat stereotipul Germanului odios.

Etapa V: 1991-1997 - Vestul Sălbatic

Prăbuşirea comunismului a devenit realitate. Germania reunită a semnat un acord de frontieră şi un

acord de prietenie şi cooperare cu Polonia democratică. Frontieră a fost deschisă pentru circulaţie liberă fără

vize. Aceasta de asemenea, a devenit o frontieră externă a UE, graniţa intre bogăţia şi sărăcia, amintind de

frontiera mexican-americană. Criminalitatea transfrontalieră (contrabanda, migraţia ilegală, traficul de

persoane, furt, etc.), a atins proporţii uriaşe. Optzeci de milioane de persoane treceau graniţa pe an. au înflorit

noi forme de cooperare economică, de exemplu, pieţe transfrontaliere. Cumpărători germani cheltuiau suta

de milioane de dolari pe an în partea poloneză a frontierei. Unele districte poloneze s-au alăturat grupului

celor mai bogate districte poloneze. Prosperă forme spontane de cooperare transfrontalieră între autorităţile

locale, asociaţii, organizaţii educaţionale şi culturale. Ideea UE a creat presiuni în direcţia integrării.

Euroregiunile au fost stabilite.

143

Etapa VI: 1997-2007 - spre normalitate

Frontieră a devenit vizibil mult mai civilizată: controale au fost rapide şi eficiente, contrabanda a fost

redusă la minimum, crima a fost semnificativ suprimată.Infrastructura a crescut. Toate formele de cooperare

s-au dezvoltat dinamic. Pentru prima dată, apare un grup (mic) de persoane care trăiesc în ambele zone a

frontierei. Cu toate acestea, stereotipurile şi prejudecăţile reciproce continuau să existe.

Etapa VII: Din 2007 - Europa adevărată

În decembrie 2007, Polonia a aderat la acordul Schengen. Frontiera a devenit un concept

administrativ. A dispărut o proporţie foarte mare de prejudecăţi şi bariere mentale. Dezvoltarea CTF însă a

încetinit, din cauza căderii generale a dinamicii sociale în zona de frontieră. Acest lucru a dus la distrugerea

unor tensiuni, deoarece condiţiile de viaţă şi nivelurile de venit au devenit comparabile. Generaţia care îşi

amintea de război a trecut, şi frontiera ca un element spaţial a identităţii rezidenţilor a dispărut. Frontieră nu a

mai fost prezentă în conştiinţa socială şi sa mutat în direcţia de a deveni o provincie obişnuită a ambelor ţări.

Regiunea a devenit martorul unor procese avantajoase. De exemplu, grupul care trăieşte transfrontalier

creşte, procesele naturale de migraţie locală au intensificat, şi bazele identităţii transfrontalieră au fost puse.

2.a Practicile de CTF a factorilor de decizie politică şi autorităţilor administraţiei publice

la nivel sub-naţional

CTF a structurilor publice poate fi caracterizat ca un proces dinamic, care şi-a schimbat profilul în

ultimele două decenii. În perioada de pre-aderare, CTF a fost determinată de principiul continental de

integrare şi implicarea guvernelor locale din ambele zone ale frontierei germano-poloneze. Evoluţia post-

aderare a schimbat această tendinţă: colaborarea la nivel local şi regional, a început să domine ca principalul

factor determinant al procesului, iar rolul locuitorilor a fost mult mai vizibilă. Colaborarea de sus în jos

(impusă) a fost înlocuită de una (suplimentată), de jos în sus, implicând populaţia locală.

Figura 1. Modele de CTF în regiunea Germano-poloneză

144

Sursa: Autorii

În acelaşi timp, iniţiativele organizate simbolic au fost marginalizate de activităţi, bazate pe nevoie.

Această schimbare în logica neo-funcţională a colaborării transfrontaliere a corespuns mult mai bine cu

aşteptările populaţiei locale. Pot fi enumerate trei etape ale proceselor descrise (Schultz 2002): 1) proiecte

comune, 3) politici comune 3) Instituţii comune (Schultz 2002). În primul caz domină proiecte individuale.

Adesea, ele sunt, de fapt, orientate spre plan intern şi CTF este doar o scuză pentru obţinerea asistenţei

financiare externe. De exemplu, argumentându- se cu colaborare educaţională, ambele părţi obţin bani pentru

construirea de grădiniţe, care sunt, de fapt, independente una de cealaltă. Această fază - în cazul în care un

partener din cealaltă parte a frontierei serveşte pentru a satisface o condiţie prealabilă formală - este, cu toate

acestea, este necesar pentru stabilirea de contacte regulate între parteneri de pe ambele părţi ale frontierei şi

construire a încrederii. Actorii sunt axaţi pe teritoriul lor şi propriile nevoi, dar ele devin implicate în

interacţiunea cu cealaltă parte. A doua etapă este marcată de faptul că părţile văd interesele şi obiectivele ca

fiind interdependente. Ei încep să considere cealaltă parte ca un partener real, colaborare cu care merită. Ei

încep crearea unor politici comune, care sunt orientate spre nevoile reale. De exemplu, în loc să construiască

grădiniţe independente, ei construiesc o politică pre-şcolară, care include un schimb de elevi, învăţare de

limbi străine în comun şi aşa mai departe. A treia etapă înseamnă construirea instituţiilor comune, care sunt

capabili să facă şi să implementeze decizii care afectează ambele părţi ale frontierei şi care reprezintă

identitatea instituţională comună a regiunii de frontieră. Atunci nivelurile de încredere şi comuniune sunt

foarte mari.

Pentru a ilustra tendinţele prezentate în zona de frontieră Germano-poloneză, vor fi investigate

empiric trei niveluri de CTF administrativă: 1) local, 2) Euro-regional şi 3) central

1) Nivelurile locale a proiectelor structurale administrative sunt cele mai vizibile în cazul oraşelor înfrăţite de

frontieră (OIF).Acestea sunt oraşele direct învecinate, împărţite de o frontieră de stat - în practică, râurile

Oder şi Neisse. Acestea au apărut pe graniţa germano-polonă ca rezultat celui de al Doilea Război Mondial şi

- în funcţie de criteriile aplicate - între trei şi şase OIF pot fi găsite de-a lungul frontierei. Oraş de frontieră

unde frontieră este o divizie, dar este, de asemenea, un factor de consolidare a identităţii. Frontieră este o

parte din viaţa oraşului de zi cu zi, cu avantajele şi dezavantajele sale (Gasparini 2008). Datorită

proximităţii spaţiale, procesele de CTF sunt mult mai intense şi mai vizibile decât în alte locaţii.

145

Majoritatea proiectelor comune ale OIF pe frontiera Germano-poloneză au fost implementate în anii

1990, în domeniile infrastructurii şi culturii. Deci, Frankfurt şi Słubice fiecare au construit pe laturile lor

proprii ale frontierei, spaţii verzi ca o parte a proiectului Grădina Europeană, oraşele organizează în mod

regulat Zilele Hansei si zile râului Oder, cu evenimente culturale pe ambele maluri ale râului .Unele dintre

perechile (Frankfurt şi Słubice, Görlitz şi Zgorzelec) au iniţiat un proces de construire a legăturii

transfrontaliere cu tramvai. Aceste încercări au fost, cu toate acestea, în principal, simbolice sau intern

orientate: oraşele au dorit să se repoziţioneze în raport cu alte oraşe din hinterlandul lor. Słubice - după cum

au declarat autorităţile - a vrut să fie cel mai mic oraş polonez, cu o linie de tramvai, Görlitz, pe de altă parte,

a vrut sa depăşească Leipzig şi Dresden, care are de asemenea, sisteme de tramvai, dar nu internaţionale.

Principalul obiectiv, atunci, nu era transportul, ci linia de tramvai în sine. În plus, proiectele au fost propuse

de sus în jos şi populaţia locală, nu a împărtăşit entuziasmul autorităţilor. Mai târziu, în Frankfurt (Oder), în

2006, locuitorii au respins proiectul la referendum consultativ (în ciuda faptului că trei sferturi din preţ era să

fie finanţat prin INTERREG IIIA).

Iniţiativele post-aderare ale autorităţilor locale au fost marcate mai intens de politici comune. Vocile

cetăţenilor au fost luate în considerare într-o măsură mai mare, iar activităţile au fost mai mult nevoie decât

orientate simbolic. De exemplu, în loc de construcţia unei linii transfrontaliere de tramvai, Frankfurt şi

Słubice au decis să instituie un sistem comun de transport public. În decembrie 2012, a fost iniţiată o linie

transfrontalieră de autobuz, oferind o legătură între cele două centre la fiecare jumătate de oră (fără a crea o

infrastructură suplimentară).Guben şi Gubin au hotărât mai devreme să trateze apele uzate, împreună, prin

construirea unei staţii de canalizare şi epurare comună pe partea poloneză a frontierei. Dezvoltare economică

comună a înlocuit infrastructura ca obiectivul dominant de colaborare. Pe de altă parte, proiectele de

infrastructură sunt concentrate asupra ceea ce a fost cu adevărat comun: podurile pietonale între oraşele

( încurajând populaţia locală să viziteze cealaltă parte a frontierei) şi rute de ciclism, în special de-a lungul

ambelor maluri râurilor (care va crea în cele din urmă o cale dubla de-a lungul întregii frontiere). Problema

cu podurile pare a fi una dintre principalele preocupări ale guvernelor locale. Indiferent de faptul că de obicei

autorităţile centrale se ocupă de planificarea şi construirea podurilor de frontieră, autorităţile locale, de

asemenea, finanţă ocazional acest tip de investiţii sau - mai frecvent - lobează mult pentru construcţia

podurilor.. În ciuda faptului că, în medie, există un pod la fiecare douăzeci de kilometri pe frontiera

germano-poloneză, multe comunităţi mai mici, susţin că un pod (chiar şi o pasarelă) este absolut necesară

pentru dezvoltarea zonei şi că lipsa el îi dezavantajează din punct de vedere economic. Ca urmare a aderării

la zona Schengen s-a întâmplat că locuitorii au reconstruit poduri pe cont propriu , cum s-a întâmplat în

Markosice şi Gross Gastrose, unde brigăzile locale de pompieri, dezamăgiţi de pasivitatea guvernelor

centrale, au folosit ruinele unui pod de dinainte de război pentru a construi o conexiune.

Figura 2. Pasarele nou construite sau reconstruite care leagă Guben-Gubin şi Görlitz-Zgorzelec

146

Sursa: Autorii

În conformitate cu conceptul politicilor comune, Frankfurt şi Słubice au implementat Reţea de

cooperare pentru Investiţii (atrăgând societăţi de producţie şi încurajându-i să deschidă filiale în asociere), a

creat Cooperare Polono-germană şi Centru de Competenţă (pregătirea şi implementarea unei strategii de

dezvoltare pe termen lung, cu un accent special pe dimensiunea economică) şi Educaţie fără Frontiere

(crearea unei strategii de educaţie comună).Görlitz şi Zgorzelec, în proiectul Oraşul meu, au consolidat

competenţele profesionale ale cadrelor didactice şi, în InterKulturManagement au coordonat iniţiative

culturale.

Instituţii comune au, în practică, un caracter semi-instituţional şi se bazează pe coordonarea

activităţii organismelor care operează independent în conformitate cu reglementările naţionale. Contactul

personal cu politicienii locali şi întâlniri informale sunt, de asemenea, cruciale aici. Figura 3 prezintă

colaborarea pe orizontală a organismelor executive a oraşelor, a adunării generale, formate de două întâlniri a

consiliilor celor două oraşe, şi Comisia comună, care lucrează pe probleme sectoriale legate de politicile

comune şi de colaborare de zi cu zi. Întreaga structură este susţinută de grupul transfrontalier de Acţiune

Locală, care dezvoltă strategii şi propune soluţii.

Figura 3. Crearea unei instituţii comune în Frankfurt (Oder) şi Słubice

147

Executive Body

General AssemblyJoint session of Town

Councils of Słubice and Frankfurt

Joint Commission of European Integration of

the Town Councils

Frankfurt (O) Słubice

Border

Polish-German Cross-Border Local Action Group (URBACT)

Steering Group

Working Groups- economic development,

- marketing the towns, - spatial planning

- international collaboration, - culture and education

- projects

Sursă: Musiał-Karg 2010

CTF a OIF în zona de frontiera germano-poloneză pare să fie chiar în centrul relaţiilor

transfrontaliere şi demonstrează modul în care poate fi construită efectiv nu numai o identitate instuţională

transfrontalieră, dar, de asemenea, o identitate de frontieră. Trei paşi (proiecte, politici, instituţii) par să arate

cum de sus în jos ( suplimentar motivaţi simbolic şi intern) iniţiativele autorităţilor locale au dus la

implicarea cetăţenilor de jos în sus (orientate spre nevoi şi concentrat exterior) şi luarea nevoilor lor

considerare. Prin urmare, pentru consolidarea colaborării între OIF Româno-bulgare, se recomandă crearea

unei identităţi transfrontaliere. Deoarece zona bulgară are multe perechi, ele par să genereze cel mai mare

potenţial important pentru identitatea transfrontalieră. O condiţie prealabilă pentru acest lucru, cu toate

acestea, este de a oferi oraşelor şi locuitorii şi autorităţilor lor o şansă de contact real: legătură cu feribot,

poduri uşor accesibile (fara taxe de frontieră!) si transport public - a le permite să se întâlnească.

Un alt aspect al CTF trebuie să fie menţionat aici, şi anume politicile simbolice care au jucat un rol

crucial în crearea identităţilor transfrontaliere de-a lungul frontierei Germano-poloneze.Acestea oferă

autorităţilor şi populaţiei locale manifestări vizibile ale comuniunii transfrontaliere, dar în aceleaşi timp

subliniază caracteristici le diferenţiază de unităţile centrale teritoriale şi populaţiile centrale.

În cazul OIF Germano-polonez, acest simbolism este vizibil în două niveluri: marketing teritorial şi

simbolismul spaţiilor publice.

Marketingul teritorial subliniază caracterul European al oraşelor, prezentându-le ca Înaintaşii integrării. De

exemplu, Frankfurt (Oder) şi Słubice folosesc numele "OraşDublu" ("Doppelstadt", "Dwumiasto"), în timp

ce Görlitz şi Zgorzelec , în 1998 au creat brandul "Oraşul european Görlitz/Zgorzelec" ("Europastadt

Görlitz/Zgorzelec", "Europamiasto Zgorzelec/Görlitz ").Ambele perechi de asemenea, folosesc poduri (cu

stelele europene şi sloganul fără frontiere ), în logo-urile lor (Figura 4).

Figura 4. Brandurile Europene ale OIF

148

Sursa: Paginile oficiale ale oraşelor

Simbolismul spaţiilor publice are loc în câteva Monumente Europene, care au fost ridicate în oraşele. În

2004 un monument a fost construit în Frankfurt (Oder), reprezentând două elemente geometrice completate

de patru plăci cu texte lui Romano Prodi, Guenter Verheugen şi Gesine Schwan. Acesta este situat în partea

din faţă a Universităţii Europene Viadrina pe "Piaţa europeană" ("Europeaplatz"). În Słubice în anul 2002 a

fost deschis monumentul "Integrare" ("Integracja"), înalt 3 metri, în faţa Colegiului Polonium (o instituţie

academică germano-poloneză comună) în apropierea podului de frontieră. În Görlitz-"Piatra europeană a

oraşului" a fost creat în 2003 (Ascher şi Jańczak 2007). O piatră de 2 metri a fost adăugată în 2011 cu un

citat al preşedintelui german Christian Wulff.

Figura 5. Monumentul european in Frankfurt (Oder), Słubice şi Zgorzelec

Sursa: Autorii

Politicile simbolice pe frontiera Germano-poloneză, subliniază că unităţile teritoriale şi populaţia de frontieră

au participant în proiectul European mult mai înainte şi mult mai intens decât restul terenurilor lor. Acest

lucru a creat nu doar un sentiment comun de apartenenţă transfrontalieră, dar, de asemenea, o imagine

transfrontalieră înaintaşilor integrării. Politicile simbolice care au ca scop branding-ul European şi

susţinerea argumentului integrării pare a fi un instrument care este foarte recomandat pentru zonele de

frontieră Română-bulgară, ca o metodă de creare unei identităţi transfrontaliere atât în rândul autorităţilor

locale, cât şi în rândul locuitorilor locali.

149

Euroregiunile sunt considerate un instrument important al integrării europene încă din anii 1950.Ideea

Euroregiunilor pe frontiera Germano-poloneză a apărut încă în 1991. Din cauza lipsei de experienţă, precum

altor aspecte de transformare, cu toate acestea, primele comunităţi au reuşit să se unească ca Euroregiune

doar în1995. În prezent, există patru Euroregiuni.

Figura 6: Euroregiunile din lungul frontierei Germano-poloneze

Sursa: Autorii

În istoria lor scurtă se pot identifica două etape semnificative:

I. Perioada 1995-2007

Euroregiunile oferă platforma de bază formală pentru CTF, care este necesară, printre altele, din

cauza asimetriei în organizaţiile de stat din Polonia şi Germania. Germania este un stat federal,

descentralizat, în timp ce Polonia este unul centralizat, unde cele mai importante decizii sunt luate în

capitală. Autoritatea centrală se bucură, de asemenea, de un monopol oficială privind contactele externe. În

acest sens, Euroregiunile oferă o legitimare pentru cooperarea cu parteneri străini, cel puţin pentru entităţile

de pe partea Poloneză. Euroregiunile au avut, de asemenea, o importanţă pentru dezvoltarea actuală,

deoarece acestea au alocate fonduri UE pentru proiectele transfrontaliere. Teoria şi practica au fost foarte

diferite în acest moment. Sub faţada proiectelor transfrontaliere, se satisfac nevoile locale ale diferitelor

naţiuni. Ce este mai mult, majoritatea acestora au tendinţa de a fi triviale (renovarea facilităţilor şi

elementelor de infrastructură). Parteneriatele în proiectele au fost de multe ori fictive şi rezultatele pe termen

lung, aproape inexistente. А fost un acord nerostit, prin care fiecare parte tolera proiectele celeilalte părţi cu

condiţia că prima nu va interfera cu proiectele de ultimii. Birourile Euroregiunii erau situate la o distanţa de

nouăzeci de km şi nu au avut o colaborare pe bază de zi cu zi. ONG-urile au fost, practic, excluse din

finanţare, şi, în consecinţă din activităţile Euroregiunilor, care a fost un rezultat foarte dezavantajos al acestei

150

politici. Motivul pentru lipsa lor era obligaţia de a aduce o contribuţie financiară de 25%, iar perioada de

decontare şi rambursare era extinsă, care dura chiar până la doi ani. Prin urmare, beneficiarii au cuprins,

practic, districte şi organizaţii mari, cu bugete fixe. Ei foloseau fondurile UE, ca un mijloc pentru umplerea

găurilor bugetare proprii, acoperindu-le cu o frunză de smochin foarte transparentă a proiectelor

transfrontaliere. Beneficiarii, de asemenea, încurajau politicienii locali să pătrundă cu forţa în comisiile care

alocau resursele. Singurul element luminos în aceasta perioada era Fondul micilor proiecte (FMP) care a

finanţat - şi continuă să facă acest lucru în zilele noastre - întâlnirile directe şi contactele între Germani şi

Polonezi.

II. Perioada 2007-2013

Atunci au întrat în vigoare Programele Europene de Cooperare Teritorială şi Instrumentul European

de Vecinătate şi Parteneriat. Acestea permit Secretariatelor tehnice comune să decidă cu privire la alocarea

de fonduri care a consolidat considerabil cooperarea între parteneri. Numărul proiectelor fictive a diminuat,

precum şi presiunea politică exercitate asupra comisiilor care alocau fondurile. Din păcate, birocraţia

paralizantă şi relaţiile informale au continuat şi ONG-urile au fost, practic, excluse din finanţare. Recent,

Euroregiunile au devenit o platformă marginală pentru CTF, marginalizaţi prin contacte directe între instituţii

şi ONG-uri care deven din ce în ce mai activi în CTF.

3) În afara de CTF administrativă locală şi regională, trebuie menţionată de asemenea, umbrela centrală.În

1991, Varşovia şi Berlin a decis să instituie o Comisie Poloneză-germană Interguvernamentală pentru

Colaborare Regională şi de Frontieră. Aceasta trebuia să fie o platformă pentru coordonarea CTF, între cele

două guverne centrale, dar, de asemenea, între actorii regionali şi locali implicaţi în crearea acestor relaţii. În

2006, Comisia a propus o nouă iniţiativă: Parteneriat de-a lungul râului Oder. Acesta trebuia să fie o nouă

abordare a întregii regiuni de frontieră de-a lungul râurilor Oder şi Neisse. Au fost propuse trei domenii

prioritare (care de asemenea au dezvăluit o nouă abordare, mai puţin simbolică şi mai orientate spre nevoile):

1) cooperarea în domeniul inovaţiilor, transferului de tehnologii, şi întreprinderilor mici şi mijlocii, 2) turism,

şi 3) dezvoltarea în continuare a conexiunilor de transport ca un impuls pentru dezvoltarea economică (Ceran

2009). Cu toate acestea, ideea a fost atacată politic (partidele de dreapta din partea Poloneză se temeau de

"re-cucerire" Germană) şi funcţional (partea poloneză era orientată spre economia, iar germanii doreau să

creeze un instrument mai larg). Conexiunile est-veste erau să fie completate de axa nord-sudică (râurile),

legând Scandinavia cu regiunea Adriaticii.

Cazul comisiei arată că implicarea profundă a autorităţilor centrale şi sprijinul acestora în crearea

CTF pare crucial pentru crearea cadrelor, care pot fi completate de actori regionali şi locali. Ar fi

recomandabil să se atragă atenţia Bucureştiului şi Sofiei asupra zonei de frontieră română-bulgară sub forma

creării unor structuri permanente şi puternice, responsabile pentru cadrul CTF.

151

2.b Practicile CTF în mediul economic

Colaborarea economică în zona de frontieră Germano-poloneză înrădăcinat la începutul anilor 1990 şi

redeschiderea frontierei. Reunificarea Germană şi transformarea economică Poloneză au reflectat foarte

repede în asimetrii economice vizibile. Majoritatea mărfurilor şi serviciilor pe partea poloneză a frontierei s-

au ieftinit, şomajul - pe de altă parte - a crescut. Calitatea bunurilor disponibile a fost mult mai bună pe

partea Germană, cererea forţei muncă, legal sau ilegal - relativ s-a ridicat. Împreună cu podurile de frontieră

reconstruite de simplificarea regimului de trecere a frontierei, aceasta a provocat un aflux masiv de

consumatori Germani în Polonia şi crearea de aşa numite bazaruri de-a lungul frontierei (Nitschke 2010). În

aceste pieţe imense in aer liber, mii de întreprinzători mici ofereau o varietate de produse de-a lungul anilor

1990. Acumularea de capital a dus la construirea centrelor comerciale mai mari de calitate, dar, de asemenea

la o reţea largă de servicii în domeniile saloanelor de coafura, restaurante, stomatologie, şi aşa mai departe,

oferind astăzi servicii de înaltă calitate, la preturi de trei-patru ori mai mici decât în Germania. În consecinţă,

zonele de frontieră se bucurau de milioane de vizitatori pe an, majoritatea dintre care făceau cumpărături

regulate, în cazul zonelor de frontieră erau cumpărături de zi cu zi, iar în cazul Berlin sau Dresda sunt

excursii de o zi, de multe ori sâmbăta. În acelaşi timp, polonezii au fost frecvent angajaţi pe partea Germană

a frontierei şi numărul de navetişti transfrontalieri este în creştere.

După vizitele intense de shopping şi de lucru, aspectul colaborării între companiile germane şi poloneze

a devenit un subiect important în strategiile de dezvoltare ale celor două părţi. Una dintre soluţiile în partea

poloneză era zonele economice speciale. Acestea au fost create în principal prin coridoare cheie de transport,

direct în imediata apropiere a frontierei. Acestea ofereau terenuri mari de investiţii, echipate cu mijloace de

transport şi infrastructuri de telecomunicaţii şi, de asemenea, de multe ori asistenţă juridică şi organizatorică

şi privilegii financiare. În acelaşi timp, costul mai mic al forţei de muncă şi imediata apropiere a pieţelor şi a

infrastructurii de transport Germane au atras zeci de investitori occidentali.

Principala întrebare a fost dacă societăţile de pe ambele părţi ale frontierei tindeau să concureze sau să

colaboreze După cum arată cercetarea recentă (Dołzbłasz, Raczyk, Lesniak-Johann 2012) (după

intervievarea unui grup reprezentativ de 600 de companii pe frontiera germano-poloneză), nivelurile de

colaborare sunt relativ scăzute, cu toate acestea, întreprinderile nu se concurează. Ceea ce se vede este un

efect de tunel: companiile din partea germană a frontierei tind să colaboreze (să vândă produse, să dezvolte

proiecte comune, etc), cu partenerii polonezi din partea centrală a statului (în marile centre urbane

metropolitane).Cei din partea poloneză - interacţionează cu partenerii germani "Occidentali". Prin urmare,

contextul transfrontalier este lipsit de relevanţă în strategiile majorităţii companiilor, care se explică cu

caracterul periferic şi subdezvoltat al zonei de frontieră Polono-germane. Cu toate acestea, se presupune că

următorul pas - după dezvoltarea internă - va fi CTF directă a companiilor.

Colaborarea de afaceri şi dezvoltarea economică au devenit recent principalul punct de referinţă pentru

proiectele transfrontaliere la nivel local, regional şi central. Acest lucru se reflectă în dimensiunea

instituţională a CTF. De exemplu, Frankfurt (Oder) şi Słubice au hotărât să lupte împreună pentru investitori.

152

Ei au înfiinţat agenţia Organizaţiei Mondială a Comerţului , mai târziu, aceste sarcini au fost preluate de

către Investors Center Ost Brandenburg. Pentru a evita concurenţa, ambele oraşe erau să se specializeze în

diferite domenii. Primul oraşul era să atragă companiile de transport, cel de al doilea afacerea alimentară. În

practică, cu toate acestea, tendinţele competitive sunt vizibile, deoarece în cele din urmă, locaţia unei

investiţii date determină în cazul dat, unde se vor fi plăti taxele.

După cum a fost evaluat de practicieni, colaborarea de afaceri - spre deosebire de structurile

administrative - aduce efecte mai puţin vizibile din cauza obiectivelor sale divergente. Structurile

administrative de multe ori împărtăşesc obiective similare sau aceleaşi obiective (care reflectă la identitatea

administrativă) şi sunt în măsură să le formuleze şi lobeze pentru ei în centrele. Companiile din ambele părţi

ale frontierei au rareori interese similare. Au existat foarte puţine exemple unde acestea au acţionat în tandem

(lobarea nereuşită a organizaţiilor germane şi poloneze pentru procedurile de rambursare a TVA-ului

demonstrează acest lucru).

Exemplele prezentate, permit formularea următoarelor sfaturi pentru zona de frontieră Română-bulgară:

consumătorii privaţi şi circulaţia lor liberă alimentează comerţul transfrontalier şi permit producătorii de

bunuri şi servicii să folosesc avantajele lor. Acest lucru duce la acumularea capitalului şi forme de afacere

locală mai avansate. Rolul structurilor administrative în iniţierea proceselor economice şi atragerea de

investitori se pare esenţial. Desigur, încă o dată, o infrastructură largă şi uşor accesibilă pare a fi una dintre

condiţiile prealabile.

2.c Practici de CTF în universităţi, ONG-uri şi mass-media

În următoarele părţi se a prezenta CTF a 1) universităţilor, 2) ONG-urilor şi 3) mass-mediei din

zona frontierei Germano-poloneză. În primul rând, cu toate acestea, contextul trebuie să fie descris prin

prezentarea aspectului uman al CTF în zona de frontieră Germano-poloneză.

A fost deja menţionat că din perspective sociale şi culturale vecinătatea Germano-poloneză de-a

lungul Oder şi Neisse este un fenomen destul nou. Din punct de vedere naţional, aceasta are o mie de ani, dar

din punct de vedere local, vecinătatea s-a dezvoltat în ultimii 200-300 de ani, într-o altă zonă, şi anume în

teritoriul situat la aproximativ 120 km spre est, de-a lungul frontierei din Warthegau (Wartheland) şi partea

de vest a Wielkopolska. Resturile de Bi-religiozitate, bilingvism şi Bi-culturalizate încă au supravieţuit

acolo, deşi teritoriul a suferit o "epurare etnică" în 1945-1948 şi a fost o parte a Poloniei doar aproximativ

şaptezeci de ani.

153

Vecinii din Oder şi Neisse au dezvoltat competenţele tipice transfrontaliere doar în a două sau a treia

generaţie. Ceea ce este cel mai important este faptul că de-a lungul ultimilor douăzeci de ani atitudinea lor

faţă de vecinii lor s-a schimbat dramatic. În 1991, doar 3% dintre germani şi polonezi au fost capabili să

accepte pe un reprezentant al naţiunii vecine ca un membru al familiei prin căsătorie. În 2005, această

proporţie se ridica la 65% pentru Germani şi 62% pentru Polonezi. În 1991, doar 8% dintre germani şi 4%

dintre polonezi au fost capabili să accepte pe un reprezentant al naţiunii vecine ca un vecin de alături. În

2005, această proporţie s-a ridicat la 72% şi, respectiv 80% (Lisiecki 1995; Polen-Analysen 2009).

Competenţă lingvistică a crescut, de asemenea. Douăzeci de ani în urmă nu era aproape nimeni, în timp ce

astăzi 20% din polonezi si 3% dintre germani pretind să vorbească limba vecinului. Cu toate acestea, acest

lucru nu este bilingvism, deoarece acest lucru practic lipseşte pe teritoriul transfrontalier, şi este puţin

probabil să se schimbe în viitorul apropiat. Motivul pentru care aceasta, este diferenţa în "puterea" ambelor

limbi. În această parte a Europei, poloneză este o limbă locală, care nu este vehiculul progresului civilizaţiei,

de aceea Germanii nu o va studia. Germană poate că nu este o limbă globală, dar oferă anumite oportunităţi

locuitorilor din regiune, să obţină un venit mai bună şi poziţia socială. Regiunea transfrontalieră Oder-Neisse

nu experienţă tendinţe evidente la nivel mondial, prin urmare, limba engleză nu va prevala aici, făcând

treptat limbă germană mai importantă.

Populaţiile ambelor ţări se apropie mai mult una de altă. Un rol important în acest proces joacă

factorii antropologice, care sunt greu de explicat. De exemplu, tendinţa relativ mare de căsătorii mixte

continuă, dar în 80% de cazuri această urmează acelaşi tipar: un soţ German şi soţia Poloneză, care se

stabilesc în partea germană. Acest model nu poate fi explicat dor din punct de vedere economic. Datele din

2009 spun că femeile poloneze au fost cel mai numeros grup de străini căsătoriţi cu cetăţeni germani (4,200

de persoane), cu mult mai mult decât femeile Turceşti (1,900), Ruseşti (1,700), Tailandeze (1,500) şi

Ucrainene (1,100). În zona de frontieră această tendinţă este cu siguranţă mai puternică decât în restul

Germaniei (deşi această ipoteză se face exclusiv pe baza de observare, nu există statistici care s-o confirme).

Acest lucru este şi mai semnificativ, deoarece tinerii germani părăsesc oraşele şi satele frontiere şi îşi caută

locuri de muncă şi este dificil să stabilească o familie "pur germană". În timp ce se scrie această lucrare,

copiii din căsătoriile germano-poloneze, sau căsătoriile poloneze, care s-au mutat în partea germană, sunt o

proporţie considerabilă în multe grădiniţe germane.

Prejudecăţi şi stereotipuri reciproce, de asemenea, s-au slăbit. La începutul anilor 1990, când

criminalitatea transfrontalieră a atins apogeul său, singurele semne în limba polonă în unităţile comerciale

din partea germană, indicau "Fiecare furt va fi raportat poliţiei." În prezent, aceste semne au trecut şi

majoritatea centrelor comerciale germane încearcă să invite consumători polonezi, cu o primire plăcută sau

chiar angajează casieri vorbitori de limba poloneză. Au trecut şi actele de agresiune faţă de vecini, care au

avut loc în anii 1990. Deşi au avut loc pe ambele părţi ale frontierei, acestea s-au bucurat mai mult de

acoperire în presă pe partea germană, unde au fost prezentate, sau percepute, într-un context de dreaptă,

naţionalist. Nici un asemenea eveniment nu a avut loc timp de aproape un deceniu.

A fost de asemenea menţionat faptul că există o creştere rapidă a grupului de persoane a căror viaţă

personală este organizată transfrontalier, a căror apartament, loc de muncă, înregistrare fiscală şi medic de

154

familie sunt pe partea germană, dar casa lor de vară, clubul de golf, cumpărăturile şi dentistul (nu mai vorbim

de soţie sau prietenă) sunt situate în partea poloneză. Când perioada vecinătăţii a început la începutul anilor

1990, astfel de cazuri au fost unice şi frecvent la marginea legalităţii. În prezent, numai în zona Frankfurt pe

Oder / Słubice, exista mai câteva sute de astfel de cazuri. Cel puţin o mie de studenţi trăiesc acolo

transfrontalier.

Ultimul, şi probabil cel mai important, fenomen nu este nici cuantificabil, cât şi nu poate fi cercetat prin

majoritatea metodelor ştiinţifice. Acesta este fenomenul antropologic. După deschiderea frontierei în 1991,

apar diferenţe clare în îmbrăcăminte, comportament, simboluri ale statutului materiale (autoturisme si

gadget-uri), precum şi modul în care polonezii şi germanii folosesc spaţiul public, atât pentru oamenii de

afară cât şi pentru localnicii pentru mulţi de ani. Polonezii au fost mai puţin bine îmbrăcaţi, conduceau

maşini mai proaste, încălcau toate tipurile de reguli şi au fost rareori observaţi să se plimbe în parcuri sau să

viziteze muzee. In zilele noastre diferenţele au estompat atât de mult, mai ales în cazul tinerei generaţii, încât

acestea nu pot fi observate chiar şi cu ochiul unui expert. Această unificare a standardelor de viaţă şi a

comportamentului merită să fie numită "miracol antropologic".

1) Să ne întoarcem acum la tema principală a acestui capitol, care este prezentarea diferitor exemple de CTF

de-a lungul frontierei germano-poloneze. Exemplul cel mai spectaculos este cooperarea academică în

regiunea Frankfurt (Oder)-Słubice, şi anume cooperarea între Universitatea Europeană Viadrina şi

Universitatea Adam Mickiewicz din Poznań, care a dus la înfiinţarea Colegiului Polonicum în Słubice.

Universitatea Europeană Viadrina a fost înfiinţată in 1991.De la începutul scopul său a fost să construiască o

punte academică între Europa de Vest şi Europa de Est, şi, în special între Germania şi Polonia. La începutul

anilor 1990, această universitate mică (cu aproximativ şase mii de studenţi, trei facultăţi: Drept, Economie şi

Ştiinţe Sociale, 22 obiecte majore şi 24% de studenţi străini din peste 80 de tari din întreaga lume) a fost

singura universitate de vest, care oferea studenţilor polonezi studii complete gratuite (şi, uneori, chiar

subvenţionate). Studenţii germani şi străini aveau posibilitate să se înscrie la un curs intensiv de limba

polonă, să efectueze studii aprofundate a Poloniei, şi chiar se înscrie într-un program derulat împreună cu

AMU pentru a obţine o diplomă poloneză. În prezent, universitatea oferă un centru larg de studii poloneze,

care coordonează activitatea centrelor similare din Germania şi din întreaga lume. Iniţial, numărul de

studenţi polonezi la Viadrina s-a ridicat la 40%, dar din momentul îb care Polonia a aderat la Uniunea

Europeană şi polonezii pot aplica în sute de alte universităţi europene, proporţia acestora a scăzut la 12%.

Colegiul Polonicum este o completare spaţială a rolului, care Viadrina joacă ca o punte spre Polonia.

Situat în partea poloneză a frontierei, acesta cuprinde o clădire enorma (20,000 metri pătraţi), precum şi un

complex de cămine (1,250 paturi). Există trei specializări comune, două germane şi patru poloneze, care într-

o oarecare măsură profită de proximitatea frontierei. Noutatea acestei instituţii este faptul că cooperarea

implică nu numai formare universitară şi cercetare, dar cuprinde toate nivelurile structurii: organizare,

aspecte tehnice, finanţe, dreptul muncii, comunicaţii şi aşa mai departe. În toate aceste domenii a fost găsită

o combinaţie abilă de soluţii germane şi poloneze , sau a fost creată o "a treia calitate".

Succesul acestei instituţii, care are aproape douăzeci de ani, a făcut cooperarea academică în regiunea

Frankfurt-Słubice cel mai spectaculos şi emblematic exemplu al CTF pe Oder şi Neisse.Acesta este 155

considerat unul dintre cele patru proiecte importante (împreuna cu Deutsches Poleninstitut Darmstadt,

German-Polish Youth Exchange şi Foundation Kreisau) unindu-i pe germani şi polonezi cu unul dintre

proiectele importante de "cooperare transfrontalieră universitară" în întreaga Europă.

2) Rolul jucat de ONG-uri în colaborarea transfrontalieră şi, în consecinţă crearea unui sentiment comun

de apartenenţă se pare foarte important în zona de frontieră germano-poloneză. Existenţa organizaţiilor,

precum şi activităţile lor, demonstrează că iniţiativele de lungă durată a administraţiilor locale şi centrale de

pe ambele părţi ale frontierei au fost de succes, deoarece acestea s-au întâlnit cu implicarea personală a

indivizilor. Deci, eforturile de sus în jos sunt completate de iniţiative de jos în sus.

Figura 7.Colaborarea ONG-urilor din Frankfurt (Oder)-Słubice

Sursa: Jańczak 2008

După cum arătat studiul, desfăşurat în Frankfurt (Oder) şi Słubice, vasta majoritate a ONG-urilor de pe

ambele părţi ale frontierei au încercat să iniţieze colaborare, aproape jumătate colaborează cu parteneri din

statul vecin. Principalele probleme în colaborare raportate de activiştii ONG-urilor sunt legate de obstacole

administrative, limba comunicării (mai ales în partea germană, care demonstrează asimetria lingvistică a

zonei de frontieră), precum şi - surprinzător - lipsa de informaţii cu privire la potenţiale organizaţii partenere

pe cealaltă parte. Informaţii - în ciuda mai multor ani de colaborare - pare a fi încă elementul cel mai

important în interacţiunea.

Pentru a prezenta cele mai bune practici de la frontiera germano-polonă autorii au decis să descrie

iniţiativele, bazate pe două principii diferite: viitorul şi trecutul.

Iniţiativele ONG-urilor orientate spre viitor sunt bine reprezentate de organizaţiile SłubFurt şi Gubi.e.n.

Ambele sunt înregistrate în OIF şi susţin că de facto, nu există oraşe separate Germane şi Poloneze, ci numai

perechi.

156

SłubFurt (numele este o combinaţie de Słubice şi Frankfurt www.slubfurt.net ) a fost înfiinţată ca două

organizaţii (una în conformitate cu legislaţia Germană şi una bazată pe legislaţia Poloneză), de către un artist

şi interpret local German, Michael Kurzwelly, care a petrecut o lungă perioadă a vieţii sale în Polonia. Ideea

principală a ambelor organizaţii era că există un oraş format din două cartiere: Słub si Furt (aceasta este

modul în care cele două oraşe sunt întotdeauna etichetate în proiecte).Prin urmare, acest oraş virtual trebuia

să fie echipat cu toate atributele pe care le au oraşele normale: stemă (cu simbolul unui cocoş - prezent în

stemele oficiale ambelor oraşe - cu un ou de aur sub el), un semnal sonor orar ( cântecul cocoşul au fost

înregistrat ca urmare a unui concurs în care au luat parte sute de polonezi şi germani), un consiliu local (aleşi

prin alegeri populare cu sute de persoane care participă la spectacol), cărţi de identitate (dovedesc cetăţenia

SłubFurt), partide politice transfrontaliere (de exemplu, Partidul poligloţilor din Słubfurt sau

Fărăfrontiere).Alte proiecte au implicat construcţia zidurilor orasului, pregătirea Jocurilor olimpice,

producţie de vid SłubFurt şi aşa mai departe. Acest set de proiecte artistice a atras atenţia şi participarea a mii

de locuitori ai ambelor oraşe, convingându-i într-un mod umoristic că aparţin unei entităţi urbane unice şi că,

în ciuda diferenţelor lingvistice, culturale şi religioase au multe în comun unii cu alţii. Acest model de

iniţiativă de jos în sus dezvoltate de către cetăţeni şi organizaţiile acestora a fost copiat de alte OIF pe graniţa

germano-poloneză, Guben şi Gubin. În consecinţă Gubi.e.n a fost lansat ca un oraş transfrontalier virtual şi

internaţional.

Figura 8. SłubFurt: Stema şi de cartea de identitate oraşului virtual

Sursa: www.slubfurt.net

Succesul imens al diferitelor iniţiative locale în crearea spaţiilor comune virtuale a făcut pe autorii săi să

dezvolte un alt proiect care în prezent este în curs de implementare: Nowa Amerika (http://www.nowa-

amerika.net). Este o încercare de a crea o nouă, virtuală regiune de-a lungul frontierei germano-poloneze

unde limbile, culturile, tradiţii se amestecă. Aceasta Americă Nouă - va semăna cu SUA din secolul 19 - va fi

spaţiul posibilităţilor nelimitate, unde totul depinde doar de creativitatea umană. Acest teren era necunoscut,

periferic şi sălbatic, dar acum acesta oferă oportunităţi nelimitate. Din nou, a fost creat un nou steag,

simboluri, limbaj, şi aşa mai departe. Acest proiect pune activităţile anterioare ale ONG-urilor pe un nivel

mai înalt şi acoperă întreagă regiune de frontieră.

157

Activităţile ONG-urilor orientate spre trecut sunt bine ilustrate în proiectul My Life. Acest proiect presupune

că, în contextul povestirii biografice (atunci când un german povesteşte şi un polonez ascultă, sau invers)

este singura situaţia când vecinii se poate identifica unul cu altul, fără obstrucţia opiniilor politice, tradiţiile

culturale diferite şi sistemele de valori. În timpul actului de povestire-ascultare empatia umană înnăscuta se

activează şi persoana este capabilă să se identifice cu experienţa povestitorului într-o măsură care să permită

ascultătorului să se pună în aceeaşi parte a baricadei, în timp ce cruzimea războiului, situaţiile existenţiale

dramatice şi nebunirea ideologica sunt percepute pe cealaltă parte a baricadei. Această poziţionare comună a

povestitorului şi ascultătorului este începutul unei identităţi regionale retrospective, fondate pe experienţa

istorică comună (fiind victima războiului, deplasării, sau sistemului totalitar).Proiectul Viaţa mea este

implementat de către o asociaţie înfiinţată în Frankfurt pe Oder şi o fundaţie care funcţionează în Słubice.

Produsul extern al proiectului include sute de biografii ale rezidenţilor părţilor Germane şi Poloneze din

regiune, colectate în Arhiva Credinţei Uman, publicaţii care prezintă colecţii tematice de fotografii, şi seri

biografice organizate pe ambele maluri ale râului. Călcâiul lui Ahile a proiectului este bariera lingvistică. Cu

toate acestea, impactul proiectului a fost apreciat în afara regiunii, iar în 2007 a primit un premiu de la

preşedintele Germaniei.

Iniţiativele transfrontaliere ale ONG-urilor din zona frontierei Germano-poloneză completează

activităţile structurilor administrative. Logica colaborării de sus în jos este amalgamată cu factori de jos în

sus. Spaţiul pentru crearea identităţii transfrontaliere, care a fost proiectat de autorităţile, acum este acoperit

de implicarea cetăţenilor. Proiectele lor, cu toate acestea, ar fi imposibile fără asistenţa financiară şi

organizaţională a structurilor administrative şi a unităţilor teritoriale guvernului local şi regional. Prin

urmare, suportul ONG-urilor transfrontaliere active, precum şi iniţiativele lor este, foarte recomandat pentru

frontiera Româno-bulgară ca un factor decisiv în crearea unei identităţi transfrontaliere.

3) Crearea identităţii transfrontaliere ar fi imposibilă în zona de frontieră germano-poloneză fără

implicarea mass-medie. În ultimii douăzeci de ani, nu s-au creat, totuşi, un sistem comun de mass-media

unde atât polonezii cât şi germanii, regulat pe scară largă, se se uită la aceleaşi programe de televiziune, să

asculte aceeaşi posturi de radio sau să citească aceleaşi ziare. Principalul obstacol pare a fi bariera

lingvistică. Prin urmare, mass-media naţională (şi, de asemenea, variantele lor regionale şi locale), în limbile

naţionale, domină în ambele părţi ale frontierei. Au existat, totuşi, iniţiativele relevante de mass-media,

completarea decalajului în crearea unei opinii publice comune. Acestea sunt reprezentate de iniţiativele

naţionale şi locale.

La nivel naţional, cea mai bună ilustrare a rolului mass-medie în reconcilierea reciprocă, cunoaşterea

reciprocă crearea unei înţelegeri comune este program de televiziune numit Kowalski i Schmidt - Kowalski

trifft Schmidt (Kowalski şi Schmidt sunt cele mai comune nume de familie poloneze şi germane, similar cu

Smith britanică).Acesta este un proiect comun al Televiziunii de stat polonez (cu toate acestea, nu ne este

produs de la Varşovia, ci de divizia regională in Wrocław, un oraş din vestul Poloniei), şi RBB din Berlin

(http://www.rbb-online.de/pl/kowalskitrifftschmidt/index.html). Programul este elaborat în comun de către

doi prezentatori în cele două limbi provenind din ambele state, care prezintă aspecte interesante, de multe ori 158

curente şi controversate ale vecinătăţii Germano-poloneze (în special concentrându-se pe zona de frontieră)

din punctul de vedere al oamenilor obişnuiţi. Versiunile lingvistice naţionale sunt difuzate în ambele state, de

obicei, o dată pe săptămână. Timp de optsprezece ani de existenţă a programului, acesta a devenit foarte

popular atât în rândul publicului german şi cât şi cel polonez şi, în final este difuzat la nivel naţional în

Germania şi Polonia.

Un rol similar este jucat de revista cu denumire Dialog. Publicată începând cu 1987, în două limbi

(fiecare articol este imprimat în limba germană şi în limba polonă), aceasta a devenit principalul forum

germano-poloneze pentru dezbateri intelectuale, culturale, politice şi de altă natură (

http://www.dialogonline.org ).

La nivel regional, cea mai mare parte sunt autorităţile locale (în special în OIF) şi ONG-urile care

încearcă să publice reviste sau buletine în două limbi, cu fiecare aspect adresate populaţiei de frontieră. Ei

au, de obicei, dezbat chestiuni care sunt relevante şi interesante pentru oamenii care locuiesc pe ambele părţi

ale frontierei. Guvernele locale anunţă evenimentele transfrontaliere culturale şi sportive, companiile locale

caută consumatori din cealaltă parte a frontierei. Acesta din urmă este un fenomen deosebit de interesant.

Întreprinderile locale, în special cei mici, pe de o parte, acum sunt bine cunoscute pe cealaltă parte a

frontierei, pe de altă parte, acestea nu-şi pot permite o publicitate într-a mass-media normală. Revistele

locale, bilingve le permite să apară pe pieţele transfrontaliere şi să existe în conştiinţa populaţiei

transfrontaliere locale. Câteva exemple de astfel de reviste pot fi enumerate, de exemplu, Centrul de

Cooperare Frankfurt-Slubice Newsletter , sau Zeitung/Gazeta PROFIL publicată de asociaţia Słubfurt.

Mas-media transfrontalieră pe frontiera Germano-poloneză, deşi se află la marginea sistemelor

naţionale de mass-media a ambelor state, pare să joace un rol important în crearea identităţii transfrontaliere,

influenţând autorităţile locale, antreprenorii local şi, în final populaţia locală. Ei combină iniţiativele

regionale sprijinite de centrele precum şi proiectele mici. Este important de remarcat însă, că acestea sunt

întotdeauna un fenomen financiar non-echilibrate şi exigente din punct de vedere lingvistic. Deci, creaţia lor

este posibilă numai în cazul în care instituţiile publice le coordonează, sau cel puţin le finanţează. Prin

urmare, în scopul unei identităţi transnaţionale în zona de frontieră Română-bulgară se recomandă crearea

unei mas-medii bilingve comune.

2.d Practici de clustere peste frontiere

Clusterele transfrontaliere pe frontiera Germano-polonă reprezintă cea mai actuală tendinţa pentru

unirea potenţialului Germană şi Polonez şi obţinerea unui efect de sinergie prin utilizarea lui mai bună şi

comună. Cel puţin două tipuri de clustere pot fi observate: clustere germano-poloneze la nivel de stat şi

iniţiative tipice legate de frontieră.

În cazul clusterilor la nivel de stat, pot fi enumerate câteva exemple. Cluster-Dialogue Germania-

Polonia este o reţea, care suportă crearea conexiunilor între actorii implicaţi în sectorul energiei regenerabile,

în ambele state. Este o platformă pentru companii private, universităţi şi agenţii guvernamentale (

159

www.culserdialogue-Germania-poland.de ). Proiectul Fotowoltaika este unul dintre exemplele. Reţea

Phoenix a iniţiată în 2012, intenţionează să creeze legături între industria optică în regiunile Berlin şi

Varşovia, dar inclusiv spaţiul ParteneriatuluiOder. Uneori, clustere locale apar ca urmare a proiectelor mari

internaţionale. În 2008 Cross-Border Cluster Net Project а produs Lebuser Metal Cluster în partea centrală

poloneză a zonei de frontieră. Clusterul oferă asistenţă în organizarea cooperării cu partenerii din regiunea

Germană Brandenburg de Est. Clusterii nu au un profil transfrontalier, dar servesc scopurilor transfrontaliere,

şi, în plus este un instrument pentru transferul de soluţii de la Europa de Vest la frontierele poloneze.

Clustere locale, de frontieră, de obicei au profiluri diferite şi angajează ramuri şi domenii orientate

spre frontieră. Acestea adesea rezulta din proiectele care planifică iniţiarea lor. De exemplu, între 2009-2012

Business and Innovation Center Frankfurt (Oder) si Lebuser Foundation Western Economic Center au

implementat un proiect Viaduct Innovative care, printre altele, trebuia să promoveze clusterele

transfrontaliere. Mai târziu au fost stabilite două: Education Cluster Lubuskie – Brandenburg (cu 39 de

membri) şi Renewable Energy Cluster (12 membri).Râul Oder şi turismul acvatic, de asemenea a devenit un

obiect de clusterizare. Clusterul Râul Oder 2014 a fost iniţiativa guvernelor locale de-a lungul ambelor

maluri ale păţii centrale a râului care formează frontiera. Acesta intenţiona construirea a două nave pentru

revigorarea turismul fluvial. Din păcate, problemele cu rentabilitatea (sezonul de vara este relativ scurt şi în

cealaltă parte a anului navele nu ar putea funcţiona) a obligat membrii clusterilor să caute noi soluţii

financiare şi organizaţionale. Clusterul turistic transfrontalier coridorul Berlin-Szczecin-Baltică (

http://www.berlin-szczecin-baltyk.pl ) este un alt cluster turistic, de această dată în partea de nord a frontierei

intre Szczecin şi Berlin. Acesta reuneşte administraţiile locale, companiile private şi indivizi să promoveze

utilizarea turistică a râului şi a reţelei de canale care îl leagă cu Berlinul. Aceasta va fi principala platformă

pentru dezvoltarea turistică a Euroregiunii Pomerania.

Iniţiativele de cluster sunt un fenomen relativ nou pe frontiera Germano-poloneză, dar atrag atenţia

multor actori. Ei par interesante pentru scopuri de dezvoltare şi implică administraţia publică, afacerea,

comunitatea academică, ONG-urile şi cetăţenii locali. Ei au nevoie de legături existente anterior în diferite

domenii, precum şi între diferiţi actori. Autorul recomandă zonei de frontieră Română-bulgară să-şi

concentreze eforturile administrative asupra promovării, sprijinului şi stabilirii clusterilor, din punctul de

vedere al producţie predominante naţionale şi locale şi sucursale de servicii şi utilizarea cea mai avantajoasă

a fluviului Dunărea.

* * *

Am dori să finalizăm raportul privind experienţa pe frontieră Germano-polonez pe parcursul ultimelor

decenii prin furnizarea unor instrumente utile, care sî ajuta pe cei care intenţionează să îmbunătăţească CTF

şi să iniţieze apariţia unei identităţi comune a persoanelor care locuiesc în zona de frontieră

Un instrument este furnizat prin criteriile de succes al CTF în domenii individuale, concrete. Iniţiatorii, şi

chiar actorii CTF întreabă, sau ar trebui să pună întrebarea "Cât de valoros este ceea ce fac?Este activitatea

mea o activitate banală, care ar trebui să fie un standard evident pe fiecare frontieră, sau este un fel de 160

realizare? Dacă este o realizare, este aceasta una decentă, sau o culme a ceea ce poate fi realizat în CTF?"

Răspunsul la aceste întrebări are o natură imprecisă dar orice răspuns ar fi mai bun decât lipsa oricărei idei.

Trebuie să ne amintim, de asemenea de Aristotel, care a spus că omul poate căuta o precizie în fiecare lucru,

în măsura în care caracterul său admite. De aceea, următoarele criterii sunt în măsură să furnizeze:

1. măsuri obiective de transformare dintr-o stare neutră (lipsa de cooperare sau pur şi simplu cooperare

declarată) la starea cea mai avansată (cooperare intensă, fără de care o instituţie ar putea să nu mai existe),

2. indicaţii normative cu privire la ce trebuie să fie făcut în scopul avansării cooperării într-un nivel mai

înalt.

Fiecare criteriu este împărţit în trei grade de succes: scăzut, mediu si ridicat.

Criteriul I: coerenţa juridică

Grad scăzut de succes: a instituţiile ţărilor A şi B funcţionează în diferite cadre juridice. Ei declară

disponibilitatea de cooperare, dar sunt în aşteptarea bazelor juridice care urmează să fie prevăzute pentru ei.

Grad mediu de succes: instituţiile din ţările A şi B declară disponibilitatea sa de cooperare şi sunt capabili să

apeleze la legi imperative, cum sunt acordurile bilaterale, dreptul european sau internaţional, care să

guverneze cooperarea lor.

Grad ridicat de succes: instituţiile din ţările A şi B declară dorinţa sa de cooperare şi tratează domeniul

cooperării lor ca fiind lipsit de reglementări legale, prin urmare, ca un domeniu în care nimic nu este interzis

în mod deschis. Ei lucrează prin intermediul unor fapte împlinite, în conformitate cu principiile de onestitate,

fairplay şi precedentului. Ei nu caută suport în dreptul statutar ci în voinţa politică a partenerilor. Acestea

creează standardele de cooperare care urmează să fie ulterior urmate de dreptul internaţional şi naţional.

Criteriul II: procese de luare a deciziilor

Grad scăzut de succes: procesele decizionale ale instituţiilor din ţara A sunt diferite (de exemplu, deciziile

finale sunt luate în capitala), decât de cele în ţară B (de exemplu, deciziile finale sunt luate în centrul

administraţiei regionale).Ritmul de cooperare este determinat de partenerul a cărui proces decizional durează

mai mult.

Grad mediu de succes: instituţiile din ţara A sau B sunt "mai-înainte" în procesului de luare a deciziilor prin

intermediul unor măsuri practice. Ritmul de cooperare este mai rapid decât ritmul partenerului "mai lent",

dar mai lent decât cel al celui "mai rapid".

161

Grad ridicat de succes: ritmul proceselor decizionale ale instituţiilor din ţara A şi B sunt similare, fie pe

seama unei structuri similare sau ca urmare a delegării de competenţe de către autorităţile centrale.

Criteriul III: modele divergente

Grad scăzut de succes: CTF este efectuată de către instituţiile ţării A şi B, care sunt tipice în ţară respectivă.

Grad mediu de succes: instituţii hibride sunt înfiinţate pentru nevoile de cooperare, caracterizate prin

elemente structurale ale modelelor naţionale.

Grad ridicat de succes: pentru nevoile CTF sunt înfiinţate instituţii unice cu structuri unice.

Criteriul IV: profunzimea cooperării

Grad scăzut de succes: instituţiile din ţările A şi B cooperează la nivel de unităţi specializate (de exemplu,

departamentele pentru contacte externe).

Grad mediu de succes: instituţiile din ţările A şi B cooperează pe anumite niveluri ale structurilor lor (de

exemplu, departamentele pentru contacte externe, departamente de PR, departamente tehnice, echipe de

consultanta, dar nu departamente financiare, resurse umane şi juridice).

Grad ridicat de succes: aproape toate nivelurile structurilor în instituţiile A şi B cooperează. Testul litmus

este cooperarea financiară.

Criteriul V: proporţia

Grad scăzut de succes: instituţia A generează 90% din iniţiative, trimite 90% din informaţii despre cooperare,

deleagă 90% din participanţi pentru acţiuni comune, şi face 90% din contribuţia financiară sau aport în

natură. Angajamentul instituţiei B se ridică la 10%, în toate aceste domenii.

Grad mediu de succes: instituţia A generează 60-70% din iniţiative, trimite 60-70% din informaţii despre

cooperare, deleagă 60-70% din participanţi pentru întreprinderi comune, şi face 60-70% din contribuţia

financiară sau aport în natură. Angajamentul instituţiei B se ridică la 30-40% în toate aceste domenii.

Grad ridicat de succes: proporţia contribuţiei în toate domeniile, menţionate mai sus este aproape 50-50.

162

Criteriul VI: disponibilitate pentru cheltuieli

Grad scăzut de succes: o instituţie din ţara A este gata să facă o investiţie în valoare de X, cu condiţia ca

instituţia din ţara B investeşte aceeaşi sumă în CTF.

Grad mediu de succes: o instituţie din ţara A este conştientă de capacitatea sa financiară mai bună şi este gata

să investească în CTF o sumă mai mare, decât cea oferită de instituţia din ţara B, proporţional cu nivelul

PIB-ului pe cap de locuitor. Instituţia din ţară B este conştientă de capacitatea sa financiară mai proastă şi

acceptă contribuţia sa mai mică. Instituţia B nu tratează aceasta ca pe o condiţie de cooperare şi declară că ar

fi gata să facă o contribuţie de 50%.

Grad ridicat de succes: ambii parteneri tratează cooperarea ca prioritatea lor şi fac o contribuţie în valoare,

care fiecare îşi poate permite la momentul respectiv.

Criteriul VII: certificate

(Toate tipurile de documente oficiale: documente medicale, financiare, fiscale, certificate de muncă,

diplome, alte certificate, etc.)

Grad scăzut de succes: certificatele emise în ţara B sunt recunoscute în ţara A, cu condiţia ca acestea sunt

autentificate şi/sau tradusă în limba A de către un traducător autorizat şi vice-versa.

Grad mediu de succes: ţara A recunoaşte certificatele fără autentificare şi traducere şi vice-versa.

Grad ridicat de succes: ambele ţări eliberează aceleaşi certificatele, certificate identice conform cerinţelor.

Criteriul VIII: suprapunere

Gradul scăzut de succes: reprezentant al unei instituţii din ţara A vizitează ocazional instituţia din ţara B şi

invers.

Grad mediu de succes: reprezentant al unei instituţii de din ţara A participă la adunările instituţiei din ţara B

şi invers.

Grad ridicat de succes: reprezentantul sau o parte a unei instituţii din ţara A permanent locuieşte/se află în

ţara B şi invers.

163

Criteriul IX: multilingvism

Grad scăzut de succes: comunicaţii comune: întâlnirile şi corespondenţa sunt traduse din limba A în limbă B

după cum este necesar.

Grad mediu de succes: comunicare se efectuează într-o limbă neutră (de exemplu, în limba engleză) şi nu

este nevoie de traducători.

Grad ridicat de succes: comunicare se efectuează în limba naţională, fără traducere, ceea ce înseamnă că

fiecare parte vorbeşte în limba sa proprie şi este pe deplin înţeleasă de către partener.

CTF poate, şi având perspectivă temporală suficient de lungă trebuie să conducă la apariţia unei

identităţi regionale. Identitatea regională cuprinde trei elemente: descriptiv (oamenii din ţara A se definesc ca

un caz special de identitate macro-grup, a cărui descriere implică elemente care sunt tipice pentru ţara B),

normativ (cetăţenii cu identitate transfrontalieră a teritoriului A / B ar trebuie să aibă unele caracteristici

comune) şi axiologic (persoanele cu această identitate se simt mai superior faţa de rezidenţii din centru).

Aceste elemente sunt degradabile, ele pot să apară într-o măsură mai mică sau mai mare, dar evaluarea

acestora pentru frontiera Bulgaro-română pare o chestiune de viitor îndepărtat. De aceea, în consideraţiile

noastre cu privire la identitatea ne vom concentra pe o altă problemă, care este legată de condiţii o identitate

transfrontalieră să existe în general. Să ne subliniem că ipoteza noastră este că, în zona de frontieră bulgaro-

română nu există nici o identitate comună, sau este minimă, ca actorii de cooperare insistă dezvoltarea ei, şi

că acestea ar trebui să distingă anumite categorii de condiţii în activitatea lor. În general, condiţiile pot fi

împărţite în favorabile (în cazul în care acestea sunt prezente acestea pot, dar nu trebuie să accelereze

dezvoltarea unei identităţi regionale), necesare (acestea trebuie să fie prezente în cazul în care o identitate

este de a dezvolta în primul loc) şi suficiente (dacă acestea apar, atunci identitatea comună va apărea cu

siguranţă, mai devreme sau mai târziu).Clasificarea de mai jos ia în considerare posibilitatea unei condiţii

date,care să fie formată conştient de actorii regionali, sau definită social şi tehnic astfel încât să devină clară

şi măsurabilă.

Condiţiile pentru formarea unei identităţi regionale urmează.

Condiţie 1 (favorabilă): interes economic

164

Locuitorii din A au un interes economic evident, pe teritoriul B şi invers. Pentru a realiza acest interes

acestea îndreaptă atenţia sa spre regiunea vecină şi sunt gata să meargă acolo personal, sau cel puţin să

stabilească contacte.

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel moderata.

Condiţie 2 (favorabilă): mobilitate nelimitată

Locuitorii din A şi B au o mobilitate nelimitata (toate formele de monitorizare şi restricţie consolidează

percepţia celor de pe de altă parte ca "străini"

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel ridicat.

Stare 3 (favorabilă): vehicul emoţional

Locuitorii din A şi B au puncte comune de contact emoţionale. De exemplu, ei au experienţe similare din

trecut sau prezent care stârnesc emoţii intense (cum ar fide exemplu deplasarea, persecuţia, discriminare

pentru un motiv similar, sau diferenţa. Conflicte mutuale care generează un sentiment de vinovăţie sunt, de

asemenea, semnificative. Ceea ce este ciudat este faptul că o experienţă care ar trebui să intensifice

conflictele aparent devine între timp un motor emoţional pozitiv).

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel foarte scăzut.

Condiţie 4 (necesară): contacte în condiţii egale

Locuitorii din A şi B, comunică, având un sentiment dinamic echilibrat a stimei de sine.

Notă: locuitorii din zonele de frontieră, văd mereu unul pe altul într-un context semnificativ, determinat de

nivelul statutului lor material, a puterii de cumpărare a monedei lor, potenţialul economic al ţării lor,

realizările culturale naţionale, stereotipurile istorice, modalităţile de a câştiga bani, şi aşa mai departe. Acest

context este decisiv pentru aceasta cine are mai mare şi cine are mai mică stima de sine în timpul primului

contact. Dacă rezidenţii din A sunt cumpărători bogaţi pe teritoriul B, locuitorii din B sunt vânzători amabili,

sau dacă locuitorii din A sunt beneficiari bogaţi pe teritoriul lor, unde rezidenţii din B oferă forţă de muncă

ieftină şi necalificată, apare un dezechilibru grav al stimei de sine. Acest lucru niciodată nu va conduce la

dezvoltare unei relaţii comune transfrontaliere, dimpotrivă, aceasta va duce la aroganţă, dispreţ, ignoranţă şi

distanţa pe partea A, şi resentimente, invidie, complex de inferioritate şi mituri iraţionale pentru ridicarea

stimei de sine pe partea B. Cu toate acestea, atunci când sentimentul de stima de sine este echilibrat în

ambele grupuri, probabilitatea conflictelor scade considerabil, creşte disponibilitatea reciprocă pentru

cooperare, principii noi, comune de cooperare se formează relativ uşor, există încredere reciprocă şi se

formează uşor un simţ de succes comun.

165

Atenţie!!!Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel ridicat! Este posibil ca iniţial să fie un obiectiv

asimetric în stima de sine, dar datorita "tehnicilor de echilibrare", dobândite de către una sau ambele părţi,

partenerii cooperează "ca egali".

Condiţie 5 (necesară): locuri pentru memorie pozitivă

Locuitorii ţărilor A şi B sunt capabili să localizeze, sau genereze, locuri simbolice ale istoriei lor comune pe

hărţi geografice sau mentale (luptele, care au dus pe aceeaşi parte, instituţiile, care au stabilit împreună,

persoanele care le-au aderat, etc). Aceste locuri de memorie pot fi generate prin crearea unor noi simboluri

comune, construirea entităţilor comune (regiuni, oraşe virtuale, rute, peisaje), sau pur şi simplu prin creare de

concepte şi nume care au conectat ambele comunităţi.

Această condiţie poate fi formată socio-tehnic la un nivel ridicat.

Stare 6 (necesară): translingualism

Locuitorii din A au, probabil, cunosc foarte bine limba B. Situaţia inversă este binevenită, dar nu necesară.

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel scăzut din cauza dificultăţilor întâmpinate în populaţii

mari, unde limba străină trebuie învăţată în mod eficient.

Condiţie 7 (suficientă): legături personale

Locuitorii din A au rude de la, sau în ţara B, sau au o căsătorie mixtă fericită. Condiţia poate fi formată

socio-tehnic la un nivel scăzut.

Condiţie 8 (suficientă): aşezarea dublă

O parte a existenţei unui rezident al A este situat în A, iar altă parte în B (de exemplu, apartamentul este pe o

parte, iar locul de muncă este pe de altă parte, medicul este pe o parte iar clubul de golf sau altă activitate pe

altă parte, şi aşa mai departe). Notă: această aşezare dublă trebuie să fie simultană, trebuie să apară în fiecare

zi. Situaţia migraţiei circularii în căutarea locului de muncă (perioadele alternante de angajare în A şi şedere

cu familia în B) nu face parte din această categorie.

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel scăzut.

Condiţie 9 (suficientă): inamic comun (ne referim la acest criteriu doar pentru motive de exhaustivitate,

deoarece sperăm că locuitorii din Robulno, niciodată nu vor avea un inamic comun)

166

Locuitorii din A şi B au un inamic comun/adversar care aduce ambelor părţi o opresiune identică sau

similară (de exemplu, forţele de poliţie din cele două ţări contracara contrabanda de masa, care oferă

subzistenţă în regiune, sau un grup administrativ, guvernat de un grup etnic străin şi aşa mai departe).

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel ridicat, dar pe de altă parte, autorităţile din una sau ambele

ţări pot înstrăina cu uşurinţă locuitorii din zonele de frontieră, împovărându-le cu taxe, restricţii şi controale.

Condiţie 10 (suficientă): extremitate

Locuitorii din A sau B, sau locuitorii din zona de frontieră A1 şi B1, sunt la partea de sus (fiind cei mai

bogaţi) sau de jos (fiind cei mai săraci) a structurii sociale. Printre ei apar tendinţe de descentralizare

puternică, însoţite frecvent cu identificarea cu vecinii lor.

Condiţia poate fi formată socio-tehnic la un nivel scăzut.

3.Concluzii

Şi pentru că fiecare dintre subsecţiunile acestui raport a fost încheiată cu recomandări pentru zona de

frontiera Română şi Bulgară, aici vom prezenta doar observaţii generale. Mai întâi de toate construirea unei

identităţi transfrontaliere este un proces complicat şi consumător de timp. Cu toate acestea, cu cât va dura

colaborarea, cu atât mai mult vor apărea dimensiunile acestei identităţi. În al doilea rând, acesta este un

fenomen stimulat de sus în jos, dar creat de jos în sus. Implicarea structurilor administrative, asistenţă şi

sprijinul lor financiar sunt necesare pentru crearea unui cadru. Acesta, la rândul său trebuie să fie acoperit cu

indivizi şi actori non-publici, care să participe în acest proces. În al treilea rând, ea este legată de o abordare

neo-funcţională, unde instrumentele simbolice sunt înlocuite treptat cu acţiuni bazate pe necesitate şi

valoarea. În al patrulea rând, diversitatea acţiunilor întreprinse oferă şanse mai mari de succes. Adesea,

domenii comune de activitate, nu sunt suficiente. Este necesar un context pentru grupurile cu obiective

diferite.

Bibliografie:

Asher, A., & Jańczak, J. (2007). Transnational Mythmaking in Post-Soviet Europe: Cold War and EU Monuments in a Polish – German ’Divided City’. In L. Dovydaityte (Ed.). Art and Politics: Case-Studies from Eastern Europe (pp. 200-207). Kaunas: Vytautas Magnus University.

Blatter, J. (2004). ‘From Spaces of Place’ to ‘Spaces of Flows’? Territorial and Functional Governance in Cross-border Regions in Europe and Northe America. International Journal of Urban and Regional Research, 28, 530-548.

167

Ceran, P. (2009). Partnerstwo Odrzańskie. Nowa forma współpracy międzyregionalnej? In Pogranicze polsko-niemieckie po 2004 roku. Nowa jakość sąsiedztwa?, J. Jańczak, M. Musiał-Karg (Eds.), Toruń: Wydawnictwo Adam Marszałek, 74-86.

Dołzbłasz, S., Raczyk, A., Leśniak-Johann, M., (2012). Relacje współpracy i konkurencji na pograniczu polsko-nimieckim, Wrocław: Gaskór, 1-375.

Ehlers, N., Buursink, J., & Boekema, F. (2001). Introduction. Binational cities and their regions: From diverging cases to a common research agenda. GeoJournal, 54, 1-5.

Gasparini, A. (2008). Do European Towns Hold the Key to Cultural Integration, Incubation?. Footnotes, December, 1-3.

Jańczak, J. (2008). Społeczeństwo obywatelskie w polsko-niemieckim mieście podzielonym. Rola lokalnych organizacji pozarządowych w kreowaniu transgranicznych zachowań partycypacyjnych, In Przywództwo lokalne a kształtowanie demokracji partycypacyjnej, S. Michałowski, K. Kuć-Czajkowska (Eds), Lublin: Wydawnictwo Uniwersytetu Marii Curie-Skłodowskiej, 2008, 389-404.

Joenniemi, P., & Sergunin, A. (2011). When two aspire to become one: City-twinning in Northern Europe. Journal of Borderland Studies, 26, 231-242.

Lisiecki, S. (1995). Otwarta Granica. Raport z badań na pograniczu polsko-niemieckim 1991-1993 In Poznań: Instytut Zachodni, 37-39.

Musiał-Karg, M. (2010). Współpaca trans graniczna w Europie na przykładzie doświadczeń regionów i miast przygranicznych. In Pogranicze polsko-niemieckie na tle granic i pograniczy europejskich, J. Jańczak, M. Musiał-Karg, L. Wojnicz (Eds), Poznań: Wydawnictwo Naukowe WNPiD UAM, 155-170.

Nitschke, B. (2010). Handel przygraniczny jako egzemplifikacja form aktywizacji społeczno-gospodarczej w gminach przygranicznych w świetle polskiej prasy. In Pogranicze polsko-niemieckie na tle granic i pograniczy europejskich, J. Jańczak, M. Musiał-Karg, L. Wojnicz (Eds), Poznań: Wydawnictwo Naukowe WNPiD UAM, 37-48.

O’Dowd, L., & Wilson, T. (2002). Frontiers of sovereignty in the new Europe. In N. Alkan (Ed.). Borders of Europe (pp. 7-29), Bonn: Zentrum für Europäische Integrationsforschung.

Perkmann, M. (1999). Building governance institutions across European Borders. Regional and Federal Studies, 33, 657-667.

Polen-Analysen, nr 52 (2009). Meinungsumfragen zu den bilateralen Beziehungen, Deutsches Polen-Institut Darmstadt, Forschungsstelle Osteuropa Bremen, Deutsche Gesellschaft für Osteuropakunde e.V.,12-13.

Schultz, H. (2002). Twin Towns on the Border as Laboratories of European Integration. FIT Discussion Paper, 4, 1-75.

van Houtum, H., & Ernste, H. (2001). Re-imagining spaces of (in)difference: Contextualising and reflecting on the intertwining of cities across borders. GeoJournal, 54, 101-105.

Zago, M., (1999- 2000). The State of Cooperation between Border Towns. ISIG Quarterly of International Sociology, 4, 1-4.

‘

168

Recomandări, bazate pe bunele practici,

existente în regiunea transfrontalieră germano-chehă

Dr Piotr Kocyba, Ilona Scherm

Introducere (Piotr Kocyba)

Cooperarea transfrontalieră este important să regiunile de frontieră în primul rând, deoarece marea majoritate

sunt regiunilor subdezvoltate. Prin cooperare nu vor mai avea doar un avantaj de localizare, dar, de

asemenea, sprijin financiar din partea UE. În plus, Europa a dat seama că a fost deosebit de granițele că

"oamenii separate și zone economice și a războaielor cauzate numeroase." (Gabbe/Malchus 2008, 7) În

adresa de deschidere a Asociației Regiunilor de Frontieră europene, o imagine de ansamblu a publicat istoria

de 40 de ani europene transfrontaliere, sa ajuns la concluzia că, prin depășirea limitărilor create de frontiere,

precum și cu crearea de comunități transnaționale, perioada lungă de pace în Europa, ar putea fi asigurată. În

plus, ARGE menționează: "Pentru a regiunilor de frontieră cooperare transfrontalieră reprezintă o

manifestare a Uniunii Europene mai mare într-un microcosmos, în viața de zi cu zi a oamenilor" (Gabbe /

Malchus 2008, 11).Regiunilor europene de frontieră sunt astfel ceva de un test de turnesol al integrării

europene mai largi. Raportorul pe termen lung general al Congresului Puterilor Locale și Regionale din

probleme de cooperare transfrontalieră, Karl-Heinz Lambertz, detaliu o patrulea motiv pentru importanța

cooperării transfrontaliere:

Îmi place să descriu [regiunile de frontieră], ca laboratoarele și motoarele de integrare europeană. În cazul în

care, dacă nu în regiunile de frontieră, se poate experimenta ce înseamnă de a aduce oamenii împreună care

vin din țări diferite, vorbesc limbi diferite, mentalități diferite au, si sunt altfel diferite?În cazul în care, dacă

nu în regiunile de frontieră, nu o experiența in fiecare zi, mai ales dintr-o perspectivă istorică, ceea ce

granițele artificiale pot fi și ce consecințe profunde a le muta pot ave-a lungul istoriei? Toate acestea pot fi

analizate, dezvoltat și perfecționat pentru viitor într-un mod exemplar în regiunile de frontieră. Prin urmare,

regiunile de frontieră sunt foarte importante. Cred că o mare parte din potențialul regiunilor de frontieră "se

află ascuns. Acest lucru trebuie să fie mobilizate, pentru integrarea europeană Europa și pentru a obține

impulsul necesar de care au nevoie, pentru această idee foarte bună de a face progrese în continuare în

următorii ani și zeci de ani. (Lambertz 2010, 174)

169

Astfel, succesul sau eșecul cooperării în regiunile de frontieră ale Europei nu este doar o importanță la aceste

regiuni în sine; transnațional de cooperare transfrontalieră va fi un garant al păcii, o dimensiune de zi cu zi

experimentală a integrării europene, precum și un rezervor de energie potențială pentru procesul de integrare

a stagnat în cadrul Uniunii Europene.

În acest context, noile frontiere interne ale Uniunii Europene sunt de special. Când ARGE a declarat că "[t]

frontierelor aceleași care utilizate pentru a separa națiunile europene acum ne lega împreună" (Gabbe /

Malchus 2008, 7), care este, cu siguranță cazul vechilor frontiere interne, cum ar fi între fostul dușmani

Franța și Germania .În ceea ce privește noile frontiere interne ale UE, depășirea experiența unui regim de

frontieră o dată foarte strictă a avut timp relativ mic. Măsura în care spațiile conjunctiv, care ar putea fi numit

ca "balamale" ale Europei, au apărut deja va fi arătată de exemplu frontierei saxon-cehă.

Există diverse motive am decis să ne concentrăm asupra saxon-granița cu Republica Cehă-regiune din

specifică. În primul rând, există o diferență majoră între Saxonia și Bavaria, fostul fiind o "nouă" și săraci,

acesta din urmă o stare de "vechi" și bogat federal german. Prin urmare, aceste două state germane au destul

de diferite medii socio-economic. În plus, după reunificarea Germaniei, Bavaria ar putea axa pe cooperarea

transfrontalieră în timp ce Saxonia a trebuit să se confrunte cu consecințele de a schimba propriu de sistem.

Acest lucru este deosebit de important atunci când ne uităm la afaceri legate de cooperarea transfrontalieră.

În plus, Boemia și istoria comună Saxonia, în spatele Cortinei de Fier are un impact asupra relațiilor dintre

ele. Astfel, cooperarea dintre Republica Cehă și Bavaria și Saxonia, respectiv, diferă.

După schimbările politice, factorii de decizie au fost contactați pe ambele părți, de-a lungul frontierei E pupa

din Germania, inclusiv în regiunea de frontieră saxon-cehă. Acest contact iniţial este rădăcina de cooperare

intensă de astăzi. În termeni de organizare, euroregiunile crearea era esențial, cu scopul de a promova

cooperarea și dezvoltarea dincolo de frontierele naționale, să se extindă și să aibă succes la activități comune.

Regiunile confruntat cu provocări enorme, de la îmbunătățirea pe termen scurt a infrastructurii tehnice a

expansiunii pe termen lung de dezvoltare economică regională și socio-culturale, care să justifice finanțarea

relevante proiecte transfrontaliere cu fonduri UE. Dincolo de îmbunătățirile economice, problema de

identitate rămâne un punct focal: de a transforma un back-to-BAC existența k într-o relație față-în-față.

Modul în care aceste eforturi sunt reprezentate în regiunea de frontieră saxon-cehă va fi setat mai jos. Vom

începe cu o imagine de ansamblu istorică a explica motivele inițiale pentru cooperare transfrontalieră la

începutul anilor 1990. Vom continua cu un descripţi pe de cooperare transfrontalieră și "practici, urmate de o

descriere a întreprinderilor" factorii de decizie politică care evoluează cooperarea transfrontalieră. În cele din

urmă, vom discuta despre proiecte în domeniile educației și ONG-uri, precum și munca de euroregiunilor.

170

Historical Review (Ilona Scherm)

Înainte de a vorbi despre situația și perspectivele actuale ale Saxon-ceh de cooperare, ar trebui să considere

frontiera saxon-cehă în vremurile trecute. Ca Werner Holly menționează, "relația dintre germani și cehi a fost

un sensibil, dacă nu un exploziv o [...] din secolul al nouăsprezecelea, cel târziu și continuând în prezent"

(Holly 2002, 96).

De frontieră, mai mult de 400 km, poate fi considerat ca diviziunea regională istorică între Saxonia și

Boemia. În timp ce, de fapt rămânând constantă punct de vedere geografic (în afară de zona de Lusatia), la

granița variat politic în cursul istoriei ca linie de demarcație între state diferite - doar pentru a menționa

câteva nume de perioade diferite:

- Pe de o parte: Regatul Saxonia, Imperiul German, statul Saxonia, Republica de la Weimar, al treilea Reich,

zona de ocupație sovietică, RDG, și Republica Federală Germania (fiind statul Saxonia din nou ca un stat

federal);

- Pe de altă parte: Regatul Boemiei, Imperiul Austriac, Imperiul Austro-Ungar, Republica Cehoslovacă,

regiunea sudetă, Deutschboehmen, Republica Cehoslovacă, Republica Socialistă Cehoslovacă (Republica

Socialistă Cehoslovacia), a Republicii Federale Cehoslovace (ČSFR), și Republica Cehă (din 1992 pe). (A se

vedea Meinhof / Galaszinski 2002, 16)

Există trei puncte cruciale de date din istoria germano-cehă și, în special săsească Cehia în t el secolul 20.Ca

crearea unei identități comune este un subiect principal al acestui text, trebuie să se ia în considerare faptul că

"situația actuală este atât de mult încorporat în problemele de istorie comună, care continuă să aibă un

impact, și ajută la conturarea imaginea pe care fiecare parte are atât de sine și de celălalt. "(Holly 2002, 96)

Linia de frontieră între Boemia și Saxonia a fost greu de observat de până la 1914 sau chiar 1919 pentru

cetățenii medii. S-ar putea trece frontiera fără a fi solicitat pentru un pașaport. Oficialii vamali numai întrebat

despre bunuri care urmau să fie declarate. Acesta a fost doar faptul că, pe de o parte a frontierei monedei a

fost de mărci, pe Coroane de altă parte. De asemenea, industria și comerțul erau egale pe ambele părți ale

frontierei, cum ar fi industria textilă sau producția de instrumente muzicale, etc.

Până în 1945, majoritatea populației a fost de Boemia de Nord germană. Când Republica Cehoslovacă a fost

înființată în anul 1919, oficialii cehi sa mutat de la interior, cea mai mare parte cadre didactice și funcționari

vamali. Până în anii 1930, cu toate acestea, viața era normală și ocupat pe ambele părți ale frontierei. Au fost

căsătorii peste graniță, schimb cultural e pe o iarbă-rădăcini-nivel, și până în august 1938 un număr mare de

germanii sudeți au lucrat în întreprinderi săsești. Acest lucru sa datorat în principal șomajului în Saxonia au

scăzut după Partidul Național Socialist a luat puterea în Germania. Industria a înflorit din cauza construirea

de autostrăzi, reînarmare, precum și stabilirea de serviciul militar obligatoriu. În același timp, situația sa

înrăutățit în Boemia de Nord. Evro situația de la linia de frontieră s-au schimbat: nu numai că ofițerii vamali

controlat de frontieră, au fost, de asemenea, SA si SS pe partea germană. Anul 1938 a fost de a deveni prima

dintre mai multe perioade de timp cruciale în istoria saxonă Cehia în secolul 20.

171

După anexarea Austriei în martie 1938, contrastele din Boemia de Nord între cehi, germani de stânga,

precum și urmașii de dreapta "Heimatfront Sudetendeutsche" (sudeți-germană pe frontul de acasă) a crescut.

În mai 1938 Cehă militară a fost transferat la frontiera;-o stare de urgență a fost declarată. În septembrie

1938, în regiunea sudetă birouri au fost ocupate de către Partidul sudeți-German; cea mai mare parte gări,

oficii poștale și birourile de poliție politică. Această provocare a fost aparent planificată de Hitler, și, ca o

consecință, legea marțială a fost impusă regiunii. Soldați cehi controlate de orașe. O mare parte din locuitorii

germani au părăsit zona de teama unor conflicte armate, fiind forțați să facă serviciul militar în armata

cehoslovacă, mulți au fugit în Saxonia pentru o perioadă scurtă de timp. Până la sfârșitul lunii septembrie

1938, oficialii cehi și soldați au părăsit regiunea și populația germană a revenit. Din 1 octombrie 1938

pentru, ca urmare a Acordului de München, trupele germane au traversat granița în drumul lor în regiunea

sudetă.

Până în prezent, subiectul din 1938 de pe ambele maluri nu este tratată în mod clar. "Ceea ce lipsește pe

ambele părți - germană și cehă deopotrivă - este o vizualizare clară, curajoasă și sobru de evenimente

istorice, cum ar fi cele din 1938, inclusiv semnificația lor la nivel local, fără a fi nevoie de învinuire sau

defensive." (Holly 2002, 118)

Această concluzie este, de asemenea, valabil și pentru punctul crucial în următoarea istoria săsească Cehia:

1945 și anii de după al doilea război mondial. După al doilea război mondial, în special în timpul anilor 1946

și 1947, un eveniment care a avut loc din punct de vedere cehă este considerat "de transfer" ("odsun"), din

punct de vedere vest-german "expulzarea" ("Vertreibung"), și de la o (fosta) din Germania de Est punct de

vedere "reinstalare" ("Umsiedlung") (Holly 2005, 55-83).În acest moment mii de "expulzați" din Sudeți-

germani și germană-Silesians trecut prin Saxonia. Mulți dintre acești oameni au încercat să stați la

împrejurimile frontierei, deoarece ei au sperat să se întoarcă acasă în curând. Ca din 1947/48, politica RDG a

fost de a asimila noi cetățeni, care de multe ori nu au fost foarte binevenit la toate. În 1950 RDG a declarat

"expulzarea" a fi "doar" și definitive. Transferul obligatorie a germanilor în anii 1946-1947 a cauzat aproape

depopularea Boemia de Nord. Au fost locuitori noi, care au venit din părțile interioare ale țării Cehia și din

Slovacia (Meinhofet al 2003, 52. F.). Cei germani care au fost permis să rămână (fiind, în principal, fie

vârstnici, soții de cehi, sau experți în diverse domenii) și care ar putea primi înapoi casele lor, în 1952-1953

s-au alăturat de către terți a patrimoniului german din alte zone ale regiunea sudetă.

În Munții Metaliferi, pe ambele părți ale frontierei, puterea sovietică de ocupație a început miniere de uraniu

după război. Mulți locuitori au fost concentrați pentru a lucra la "Wismut" societate. De asemenea, minerii

care au fost "expulzați" din Boemia sau Silezia găsit de lucru acolo. Deci, un complet "nouă" populației

stabilit în nordul Bohemia după al Doilea Război Mondial, care nu a avut rădăcini în zonă. Ei au descoperit

sate abandonate de către populație fostul.

Așa cum Republica Cehoslovacă a urmat o politică de delimitare în anii 1950 a existat o reducere totală a

infrastructurii existente, peste graniță. Până la sfârșitul anilor 1950 oficialii RDG avansat de contact cu

cetățenii cehi și organizații, deoarece contactele din cele două țări socialiste au fost înlesnită de politica

172

Moscovei și a urmat, de asemenea, direcțiile politice ale RDG și Republica Cehoslovacă. Cetățenii din

Boemia de Nord și regiunea de frontieră saxon, cu toate acestea, ar putea vizita doar comunitățile vecine în

mod indirect, deoarece au existat doar două puncte de control la frontieră pentru automobile și unul pentru

trenurile de-a lungul km 400 al frontierei.

Ultima dată crucial în istoria saxon Cehia a secolului 20 a fost 1968. Ca un rezultat al "Primăverii de la

Praga" din 1968, de supraveghere a frontierelor a fost intensificat în zona, de asemenea. Agitație politică și

de control a cetățenilor au fost în creștere în zona de frontieră a RDG în timpul verii anului 1968.

În iulie/august a acestui an unităților sovietice tancuri au fost deja staționate în pădurile din Munții Metaliferi

și Upper Lusatia. La data de 21 august, tancurile sovietice și trupe ale Pactului de la Varșovia alte rupt prin

frontiera în mai multe locuri. În timpul zilelor următoare, cetățenii ar putea citi lozinci pe acoperișurile

clădirilor cehe cum ar fi "Ulbricht [președinte al Consiliului de Stat RDG] = Hitler", "1968 = 1938" sau

"muncitorii germani să ne ajute!" (A se vedea Holly / Scherm 2006, 53-71). Oficialii RDG condamnat aceste

sloganuri, numindu-le "o încercare de răsturnare politică de dreapta facțiuni." Fabricile înșiși în zona de

frontieră a fost punctul de lucru de pregătire politică directă a "Sozialistische Deutschlands Einheitspartei"

(SED). Pentru aproape o luna regiunea de frontieră a fost declarată o zonă interzisă; nici un vizitator a fost

permis; locuitorii care au avut de a merge la muncă în afara acestei benzi de 5 km au fost strict controlate. -

Th este perioada în istorie este "încă un fel de tabu" (Meinhof et al 2003, 53.) De pe ambele părți ale

frontierei, deși consecințele acestei invazii au fost vizibile în timpul "trăi împreună" perioadă de mai mulți

ani.

După 1969 RDG a încercat să consolideze cooperarea ideologică și politică, cu Republica Socialistă

Cehoslovacia, în scopul de a se solidifice influente comuniste.

După 1972, punctele ceva mai mult de frontieră între RDG și Republica Cehă au fost deschise, situația în

regiunea de graniță a schimbat un pic mai bine pentru, și un fel de "turism de shopping", în ambele direcții, a

început. Though exportul de valută din fosta RDG către alte țări a fost puternic restricționat.

Cooperarea Saxon Cehia, deoarece 1989/1990 (Ilona Scherm)

Pe lângă "politica mare", care a adus Tratatul germano-cehoslovac în 1992, ar trebui să privim situația din

zona de frontieră Saxon Cehia:

"Revoluție" în RDG și "revoluția de catifea" în Republica Socialistă Cehoslovacia a adus re-deschiderea unui

număr de puncte de trecere a frontierei, cele mai multe dintre ele la început ca trecerile de pietoni. Liniile

feroviare au fost, de asemenea, redeschis după mai mult de patruzeci de ani.

În regiunea de frontieră saxon multe fabrici, fie a trebuit să închidă după "revoluție", sau de a reduce numărul

de lucrători lor. Oricare dintre case de vacanta din zilele RDG în zonă au fost închise. Rata șomajului a

173

crescut de la aproximativ 20% la sfârșitul anilor 1990. Chiar încearcă să găsească noi locuri de muncă în

industria turistică nu au fost foarte de succes. Saxonia ca un întreg se confruntă în prezent schimbări masive

demografice, în special minereu de Mountain Regiune Upper Lusatia și. Ambele regiuni de frontieră, în

cazul în care ca urmare a migrării în Germania de Vest, îmbătrânirea populației, un declin puternic în

populația de sex feminin, și lipsa unei forțe de muncă calificate alimentate ciclul vicios al declinului

demografic.

O altă problemă care a apărut în anii 1990 a fost, și într-o oarecare măsură, încă mai este, turismul de

shopping: În ceea ce privește chiar treceri de pietoni, au fost construite pe piețele din Vietnam direct în

spatele frontiera de pe partea cehă, care nu a cauzat numai probleme de parcare în orașele mici săsești de-a

lungul frontierei, dar nu el "piețele din Vietnam", chiar peste granița au fost rivali pentru întreprinderi și

meșteșugari în Saxonia, astfel cum au fost meșteșugari cehi care au oferit servicii la prețuri mult mai mici

decât omologii lor germani. Între timp, situația cu shopping-turismul sa schimbat total. Cu standardul de trai

în creștere în Republica Cehă, salarii mai mari (dar și prețurile mai ridicate) și impozite mai mari, clienții din

Republica Cehă ar putea nu numai de multe ori fi văzute în hipermarketuri sau do-it-yourself stochează în

saxon de frontieră și bavareze regiuni, dar și în orașe mai mari, cum ar fi Dresda.

O altă problemă în regiunea de frontieră, care au apărut cu "deschise" frontiere, a fost locuitorii de pe partea

frica saxon de trecerea ilegală a frontierei, care a provocat o creștere a criminalității (de exemplu, furtul de

mașini).Această situație sa înrăutățit în 2007, chiar și după ce a Acordului Schengen a permis zona de

frontieră fără de asemenea, pentru Republica Cehă și Polonia (a se vedea de exemplu, Hornung 2012, 97-

114).

De frontieră nord-Boemia a văzut, de asemenea, o creștere dramatică a șomajului după 1990. Standardul

educațional în zona de frontieră este destul de scăzută. Această situație se datorează lui rațiune economică,

geografică și politică, precum și cu privire la problemele de transport. Orașele mici și satele sunt situate în

zone de munte din Munții Metaliferi. Conexiuni de transport către partea saxonă, înainte de WH, în multe

cazuri, cum ar fi hub-uri mai mari, Annaberg sunt mai aproape decât orașele cehă Karlovy Vary, Ústí sau

Chomutov, au fost tăiate în post-război ori. În plus, regiunea de frontieră cehă a fost o zonă în care

persoanele au fost transferate politic nesigure pentru motive disciplinare în timpul ori comuniste.

Minorităților, de asemenea, social discriminate din părțile interioare ale țările e Cehă au fost trimise acolo. În

oraș mic de Vejprty (3000 locuitori), de exemplu, situat direct pe granița, șase case de îngrijire medicala

pentru persoanele cu handicap mintal au fost construite în deceniile socialiste. În timpul acestor ori, toți banii

destinat pentru promovarea creșterii economice în Chomutov județul intrat direct în maro cărbune benzi

miniere. Orașele mici, cum ar fi Vejprty, prin urmare, primit niciun fel de fonduri din partea asta, și nici nu a

făcut profit din orice zona montana alte îmbunătățiri de infrastructură.

O altă problemă din Boemia de Nord a fost granița profilul populației. După expulzarea populației germane,

după al doilea război mondial, romii au fost ORL e acum la sate goale de pe graniță. O parte din ei sa mutat 174

din nou, după un anumit timp, dar nu există încă destul de o mare și, de asemenea, vizibilă populației de

etnie romă, cea mai mare parte șomeri și cu nivel scăzut de educație. Vietnamezii sunt alte minorități în zona

de frontieră. Hav ING fost lucrătorilor din întreprinderi cehă (cea mai mare parte textilă) în timpul

socialismului ori (ca în RDG), mulți dintre ei nu s-au întors în Vietnam după 1990, ci mai degrabă crearea de

întreprinderi mici, cu piețele de pe vietnameze der Bor. Gama de produse este foarte largă: țigări, băuturi

alcoolice, produse alimentare, dar, de asemenea, copii piratate ale discuri compacte sau a textilelor au fost

vândute la prețuri mici. Structurile de distribuitori vietnamezi nu sunt clare, chiar și cehii locale nu au fost

mulțumiți de aceste piețe vietnamez. Dar cu toate acestea, vietnamezii s-au stabilit în zona de frontieră cu

familiile lor, au încercat să se integreze, și este raportată de către populația locală cehă că în școlile

gramaticale, copii vietnamezi sunt printre cei mai buni elevi.

Aceasta este poziția inițială în zona pentru construirea cooperării transfrontaliere. Pe partea saxonă, o

populație care este foarte legat de regiune, trăiesc acolo de generații, se uită la tradiții, cum ar fi istoria

mineritului de orașe bogate în trecut - pe partea cehă o populație mixtă, cea mai mare parte fiind transferate

la regiune după al Doilea război, și nu într-adevăr identificarea cu regiunea. Se poate imagina ca această

diferență nu este un punct de plecare ideal pentru cooperare.

Să aruncăm o privire la domenii speciale de cooperare din 1992.

Practici de Cooperare Transfrontalieră a factorilor de decizie (Ilona Scherm)

Cooperarea de factorii de decizie politică și a administrației publice la un nivel sub-național se bazează pe

două documente oficiale: "germano-cehoslovac Tratatul privind vecinătate și cooperare bună Close" (1992)

și "Declarația comună cu privire la cooperare transfrontalieră" (1992 ); ziua de naștere ambele documente "20-

lea a fost" sărbătorită "în mod oficial în 2012 și citat în multe discursuri oficiale.

Din moment ce aceste documente au fost semnate, unele instituții au fost înființate ca un semn de cooperare

intensă și strânsă între Saxonia și Republica Cehă. 

Primul dintre ele a fost înființarea unui consulat general, cehă în Dresda în 1996 să intensifice contactele.

Consulatul de asemenea, funcționează pe domeniul relațiilor economice. De asemenea, Camerele săsești de

Industrie și Comerț din Dresda și Chemnitz sunt destul de activ în cooperarea transfrontalieră. Pe lângă

activitatea tipică a unui consulat, cehă Consulatul General de la Dresda, de asemenea, a cooperat cu

euroregiunile, și, din 2010, atunci când închiderea Centrului Cultural Ceh din Dresda, din motive financiare,

Consulatul de asemenea, a ajutat la organizarea de evenimente culturale mai mari din regiunea de frontieră .

În iunie 2012, un birou de contact săsesc a fost inaugurat la Praga pentru a consolida și să intensifice

cooperarea. Biroul în sine înțelege ca un reprezentant pentru diversitate Saxonia ceea ce privește educația,

cultura, știința, mediu, turism, ajutând ONG-urilor și a întreprinderilor de a construi rețele noi în Republica

Cehă și vice-versa.

175

Bazat pe "Declarația comună" din 1992, un grup de lucru a fost de fundația ministerelor DED. Acest grup de

lucru ține o conferință de o dată pe an, în Saxonia și în Republica Cehă. Temele sunt economiei, muncii,

turism, mediu și agricultură, planificarea dezvoltării regionale, trafic, gestionarea crizelor, poliție, pompieri-

brigăzi, cultură, știință și educație, politica de sănătate, și afaceri sociale. Mulți membri ai acestei Task Force

au fost de lucru pentru RS da în transfrontaliere subiecte. Aceste structuri au fost dezvoltate pentru a

împărtăși experiențe destul de repede. Acesta trebuie să fi spus că mulți membri cehi pot vorbi fluent limba

germană, dar, din păcate, nu vice-versa.

În 2002, o reformă administrativă în Republica Cehă a creat trei raioane administrative din regiunea de

graniță: Karlovarsky Kray, Ústecký kraj și Liberecký kraj. Aceste cartiere au o cooperare strânsă cu Saxonia,

există proiecte comune, cum ar fi Clara (Cooperare a Autorităților Locale și Regionale în momentul de

lărgire a Uniunii), care continuă acum ca CLARA al II-lea (http://sasko.clara2.eu/de/ ). Reuniuni periodice

au loc pentru a discuta subiecte cu impact direct asupra vieții cetățenilor, cum ar fi structurile administrative

și modernizarea administrației publice.

Un domeniu special de cooperare de succes este dezvoltarea regională și planificare. De asemenea, în acest

domeniu, întâlniri periodice sunt necesare pentru a discuta subiecte recente și pentru a face schimb de

documente de planificare, care este foarte important, de exemplu, atunci când intenționează să construiască

mori de vânt în zona de frontieră. Un proiect aici este obiectivul 3-proiect CROSSDATA, ceea ce înseamnă

transfrontalieră de gestionare a datelor pentru planificare spațială (http://www.cross-data.eu/). Datele

bilingve pentru informații spațiale în web sunt concentrate. Pe langa datele de planificare spațială, o rețea

largă de instituții de planificare regională pe ambele părți ale frontierei va exista până la sfârșitul proiectului

în 2013 și, prin urmare influențează pozitiv activitatea de zi cu zi a organelor administrative implicate.

Există, de asemenea, o cooperare strânsă în domeniul managementului riscului de inundații din 2002. Unele

proiecte UE, în cadrul programului Intereg au ajutat să construiască o cooperare de-a face cu riscul de

inundații în ceea ce privește râul Elba.

Pentru factorii de decizie politică la nivel sub-național, este foarte important să se considere politica de

coeziune după 2013. În special regiunile de frontieră trebuie să aibă o strategie comună și integrată. Un

studiu despre problemele comune în regiunea de frontieră saxon Cehia din 2010 arată următoarele

necesitățile suplimentare pentru cooperare, precum și activități: infrastructură socială (populație, schimbările

demografice), piața forței de muncă și, traficul economia și infrastructura tehnică, protecția mediului,

dezvoltarea regională și cooperării transfrontaliere.

Evoluția cooperarea de afaceri transfrontalieră (Piotr Kocyba)

Regiunea Saxon-granița cu Republica Cehă poate avea una dintre cele mai vechi din Europa frontierelor, cu

toate acestea, se arată, de asemenea, o rețea complexa de lungă durată, de asemenea, de natură economică.

Acest lucru se datorează în geologie a Munților Metaliferi, dezvoltarea timpurie a resurselor minerale și de

prelucrare a lor a dus la o cooperare strânsă între cele două părți ale frontierei, care mai târziu a inclus, de

176

asemenea, alte sectoare (Wunderlich / Hofmann / Divišová 2011, 285 ). Minier și de prelucrare a materiilor

prime dominat economia aici până a doua jumătate a secolului 20.Comparând Nord Bohemian-saxon

regiunea de frontieră cu regiunea poloneză-germană, fostul are de producție mult mai avansate industrial. Pe

partea saxonă, industriile de astăzi cheie sunt industria auto, precum și inginerie mecanică auto și, geo-

tehnologii, de automatizare, materiale si mecanica de fabricație, micro și nanotehnologie, fotovoltaice,

tehnologie laser, precum și tehnologia informației și comunicațiilor. Pe partea cehă asemenea, există industrii

foarte dezvoltate în domeniile energeticii, inginerie mecanică, industria chimică și alimentară, textile,

porțelan, iar industria sticlei (Wunderlich / Hofmann / Divišová 2011, 286-287).În același timp, nu trebuie

uitat faptul că acestea sunt regiuni structural slabe, caracterizate printr-o densitate scăzută a populației,

infrastructura inadecvată, rata ridicată a șomajului și plecarea tinerilor, bine calificați lucrători (Leick 2012,

302).

Întrucât activitățile economice compatibile pot fi găsite pe ambele părți ale frontierei saxon-cehă, structura

organizatorică este caracterizată în mod egal de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), si putem

vorbi în mod tradițional o zonă de rețea economică, este evident motivul pentru care o parte din probleme

similare care decurg din poziția periferică indicată poate fi depășită prin cooperare. Astfel de strategii de

rezolvare a problemelor nu au fost puse în aplicare de către factorii de decizie politică la începutul anilor

1990. În 1996, cu "Centrul de contact pentru Saxon Cehia Cooperare Economică", Camera saxon de Comerț

și Industrie în principal angajate în crearea de rețele și introducerea de noi contacte. Continuarea și

extinderea acestei lucrări în proiecte subsequent ca 2001 "de contact Cehă", înseamnă că astăzi regiunea

saxon Cehia are cea mai densă din Europa, rețeaua de consultanta pentru IMM-uri cele mai transnațională

(Wunderlich / Hofmann / Divišová 2011, 288).

Această cooperare transnațională, economică a devenit centrul de interes științific înainte de noile țări

membre au aderat la Uniunea Europeană în 2004, în urma descrieri optimiste ale oportunităților de

dezvoltare, după extinderea UE. Odată cu aderarea Republicii Cehe, activități transfrontaliere, în special în

regiunile de frontieră ar avea de câștigat impuls. Potrivit Leick, acest optimism sa datorat parțial experiențele

anterioare cu UE extinderi (Leick 2012, 299). Au fost, de asemenea, considerații teoretice, care a permis

așteptările pentru o dinamică pozitivă. Integrarea Republicii Cehe în piața unică europeană s-ar reduce

costurile de ceea ce Schmalholz numit Distanță.  De asemenea, sa presupus că acest lucru a fost valabil în

special pentru regiunile de frontieră din cauza proximității lor, schimb mai bun de informații între actorii de

pe piață, și diferențele culturale semnificative (mai puțin Schmalholz 2006, 19).Pe de o parte, sa ajuns la

concluzia că firmele care operează la nivel regional saxone ar trebui să se adapteze la pierderea a Protecive

un efect a frontierei de puternic. Pe de altă parte, nu bunuri și servicii locale în mod normal tranzacționate

extra-regional ar putea fi oferite acum dincolo de granițele naționale (Schmalholz 2006, 20). Acest lucru ar

duce la o concentrare a forței de muncă și afaceri în regiunile periferice anterior (Leick 2012, 301), în special

în regiunile cu o producție mare și diferența de salarizare. Ca urmare a extinderii UE, companiile săsești ar fi

presat în scăderea prețurilor, în același timp, diferențele de cost și de mici așa-numitele costuri de la distanță 177

ar fi un stimulent pentru dezvoltarea orientate spre costuri colaborări de afaceri cu companiile cehe

(Brezinski / Leick 2006, 3).

Leick analizat recent ipotezele menționate anterior optimiste într-un sector cunoscut până în 1945 pentru

structura de rețele deosebit de puternică: instrument muzical de luare în Vogtland Boemia-saxon, care

datează înapoi în secolul 18. Industria analizat este foarte potrivit pentru intensivă rețele transfrontaliere:

forței de muncă intensivă de producție cuplat cu costul ridicat al forței de muncă, precum și costuri reduse la

distanță ca urmare a UE includerea Republicii Cehe, cu unități de producție doar prin frontiera. În contextul

cooperării tradiționale, factorii de decizie de instrumente părea predestinat pentru colaborare intensă. Cele

mai multe companii germane sunt, de fapt, lucrul cu companii cehe. Cu toate acestea, această cooperare are

loc în rețelele informale și casual aproape exclusiv din cauza diferențelor de cost, prin importul de (semi-) a

terminat piesele din Republica Cehă pentru a Saxonia (Leick 2012, 306). Concurenților de pe fiecare parte a

graniței nu se văd ca atare și nu dau nici un sens semnificativ pentru aceste relații transfrontaliere, atunci

când le compară la rețelele lor globale. Leick conchide: "În aceste cazuri, legate de frontieră bariere, adică

separarea timp de un deceniu a unei rețele anterior integrată foarte bine și destrămarea relațiilor de afaceri in

mai multe în această perioadă limitează în tăcere potențialul pentru crearea de rețele de astăzi." (Leick 2012,

307)

Studii de sectoare industriale aduc aceleași rezultate. De exemplu, după cum a afirmat, printre altele, de

Schmalholz, intensitatea cooperării urma extinderii Uniunii Europene nu a crescut mai mult decât media în

regiunile de frontieră, deși costurile mai mici la distanță s-ar fi sugerat acest lucru (Schmalholz 2006, 28).

Brezinski și Leick vin prea la concluzia că până în prezent nici un "real" cooperarea de afaceri are loc,

deoarece a spus cooperarea axat în principal pe schimbul între industrie: companii saxone folosesc forță de

muncă ieftină, calificată în Republica Cehă și se specializează în subcontractare pentru a aduce competitiv

produse cu prețuri de pe piață (Brezinski / Leick 2006, 15).O astfel de cooperare nu vor fi durabile pe termen

lung, cât diferențele salariale sunt deja în scădere. Schmalholz recomandă trecerea la o diviziune intra-

industrială a forței de muncă și, astfel, regândirea percepția Republicii Cehe ca "bancul de lucru extins" spre

crearea unor "centre de excelență" (Schmalholz 2006, 30).Lui Brezinski și sondajul calitativ Leick mai

degrabă a arătat că diviziunea muncii de modele de colaborare a companiilor va fi menținut pe ambele părți

ale frontierei, în viitor. Companiile săsești, care au fost în măsură de a reduce costurile lor de grație pentru

activitatea lor în Republica Cehă, nu se străduiesc să continue afacerea lor. Dincolo de activitățile de export

existente, companiile cehe de asemenea, nu par a dori să se extindă sau să creați resurse mai bună cooperare

(Brezinski / Leick 2006, 15).

Momentan nu sunt explicații diferite pentru integrarea economică în zona de frontieră săsească-cehă de

cotitură mai dinamică și calitativă decât ceea ce a fost inițial de așteptat. Practic, regula de degetul mare este

că SMD sunt mai puțin active din cauza resurselor limitate pe piețele externe. Mai mult decât atât, trebuie să 178

se observe că aceasta este o regiune slab structural pe ambele părți ale frontierei, prin urmare, nu este

surprinzător faptul că societățile sunt în căutarea potențialilor parteneri din punct de vedere structural în

regiunile puternice din Germania de Vest și în Praga (Leick 2012, 303). În acest context, subliniază în Leick

riscul ca regiunea săsească-granița cu Republica Cehă va deveni o regiune de by-pass, care acționează în

calitate de coridor trans-și, astfel, este "sarit" de jucători relevante (Schmalholz 2006, 31 sau Leick 2012,

303).Brzezinski și Leick, printre altele, s-au rugat antreprenorii în interviuri calitative cu privire la obstacole

în calea colaborării. Dincolo de o lipsă de informații atunci când caută pentru parteneri, clienți sau furnizori,

persoanele intervievate a arătat în principal, la diferențe socio-culturale. Diferențele de mentalitate, barierele

lingvistice și diferențele culturale corporative par să joace un rol central (Brezinski / Leick 2006, 12) 

În concluzie, lipsa de încredere este identificat ca principala problema. Acest fenomen este descris de

Zanger, Hodicová un Gaus-a, prin conceptul de "distanța psihică", definit ca și stranietatea individual

percepută față de o țară sau o societate care rezultă din interpretările subiective ale diferențelor percepute

(Zanger / Hodicová / Gaus anul 2008, 46 ).În această interpretare, un antreprenor va fi din ce în ce dispuși să

aibă acces la activități într-o altă țară, în timp ce crește mai familiar cu el. Zanger, Hodicová și Gaus au fost

surprinși de influența istoriei indicat pe "distanța psihic": 14 din cele 18 companii intervievate au declarat că

istoria poate fi un considerent pentru o cooperare economică saxon Cehia (Zanger / Hodicová / Gaus 2008,

55 ).Aici trebuie să ne gândim de expulzare a populației germane, după al doilea război mondial, precum și

separarea șaizeci de ani ermetică a regiunii de frontieră o dată de apropiați: în mod clar perceptibile socio-

culturale bariere apărut. În cazul în care există bariere lingvistice și psihologică, o cooperare economică

poate fi inițiată numai cu dificultate. Cu toate acestea, doar un singur antreprenor saxonă a menționat în mod

explicit ori conflictuale ale Doilea Război Mondial și expulzarea germanilor care i-au urmat. Mai degrabă,

aceasta a fost istoria comună din spatele Cortinei de Fier, care a influențat decizia de a întreprinzătorilor în

raport cu partenerii lor străini. In timp ce antreprenorii săsești vedea un avantaj în istoria comună a

socialismului, antreprenorii cehi, cu economia planificată a trecut în minte, prefera colaborarea cu firme din

Germania de Vest. Într-unul dintre ei Ays SSE cele mai recente, Birgit Leick conchide: "Contrar a ceea ce

era de așteptat pe baza acestor teorii, se pare că semnificația de proximitate spațială ca un factor determinant

al transfrontaliere inter-firme a fost supraevaluat legăturile pentru regiunile de frontieră" (Leick 2012,

308).Dezvoltarea poate B E realizat doar pe termen lung și progresul treptat. Aceasta ar necesita, de

asemenea, contacte private din zona de frontieră (Leick 2012, 309).Cu toate acestea, în cazul în care

diminuarea "distanța psihică" este astfel o condiție centrală pentru stabilirea unui spațiu economic comun,

apoi înființarea unei comune, transfrontaliere de identitate, cel puțin în sensul de a evoca un sentiment de

interdependență și solidaritate, ar să fie indispensabilă. Cu alte cuvinte, avantajele pe care le aduce unitatea

europeană a regiunilor de frontieră nu încep neapărat cu dezvoltarea relațiilor economice sau de

infrastructură, ci mai degrabă prin aducerea împreună a oamenilor lor.

179

Euroregiunilor, ca un actor important în domeniul non-guvernamentale de Cooperare

Transfrontalieră (Ilona Scherm)

Euroregiunile au jucat un rol important în ultimii douăzeci de ani. Saxonia și Republica Cehă sunt conectate

de patru Euroregiuni, fie ca ING a fondat asociații constituite din 1991 privind: Euregio Egrensis (trilaterale:

Bavaria, Republica Cehă și Saxonia); Erzgebirge / Krušnohoří, Elba / Labe și Neisse-Nisa-Nysa (de

asemenea, trilaterală: Saxonia, Republica Cehă și Polonia). Sarcina lor este de a îmbunătăți cartierul t el și să

promoveze cooperarea transfrontalieră. Scară locală este foarte importantă pentru realizarea de Interreg și

Objective3-programe din partea UE. Euroregiunile sunt ferm implicate în structurile și procedurile de

comune săsești-cehe pentru programele de cooperare transfrontalieră, cum ar fi Interreg, Phare și acum

Objective3. Ei se înțeleg ca mediatori între frontierelor regiunii, precum și guvernelor din Dresda și Praga.

Scopul acestui tip de "politică externă" este, de asemenea, să o ut carne tratate de vecinătate între Republica

Federală Germania și Republica Cehă. Euroregiunile contribuie la dezvoltarea regiunilor periferice de

frontieră. În perioada actuală a fondurilor de dezvoltare, euroregiunile sunt responsabile pentru fondurile

mici Proiecte, ceea ce înseamnă că proiectele de până la 22.500 € poate fi realizat, în mare parte people-to-

people proiecte pentru asociații, școli, cluburi, foc brigăzi ... care ajuta la pentru a consolida identificarea

regionale cu regiunea de frontieră comună.

Cea mai importantă contribuție la îndeplinirea "Declarația comună", vine de la UE, prin acordarea de bani

pentru regiunile de frontieră. Regiunile de frontieră sunt situate într-o periferie socio-economice, și ambele

părți speră să vină în centrul UE înainte de extindere. Pe lângă situația periferic, slab populate a fost

caracteristică, de asemenea, separarea de centre economice din interiorul țării lor natural, o situație de trafic

dezavantajați și lipsa unei infrastructuri în total - pe scurt acestea au fost regiunile cu o nevoie specială de

acțiune în ceea ce privește planificarea regională. Scopul planificării regionale a fost de a avea o dezvoltare

rapidă și egal pe ambele părți ale frontierei, care a inclus crearea unei structuri economice competitive,

dezvoltarea infrastructurii, reducerea șomajului, îmbunătățirea atractivității regionale (a se vedea de

exemplu, Kowalke 2012 , 154-155).

Fondul European pentru Dezvoltare Regională, prin urmare, oferă bani în cadrul programelor Interreg.

Începând cu INTERREG IIA (1994-1999), a fost necesară inițial pentru a construi infrastructura dincolo de

graniță cum ar fi drumurile, trecere a frontierei, plante de cusut, centre de conferință și petreceri, trasee. În

timpul acestei prime faze, 570 de proiecte au fost efectuate la frontiera saxon-cehă în domeniul traficului,

dezvoltare economică, turism, educație, socioculture, mediu, zonele rurale și forestiere.

Programul Interreg IIIA-(2000-2006) a contribuit la aprofundarea cooperării. 1.026 de proiecte au fost

realizate; în plus, 960 Proiecte Mici intensificat schimbul.

Pe partea cehă, au fost programele PHARE CBC pentru a sprijini proiectele Interreg până în 2004.

180

Accesul Republicii Cehe la UE în 2004 a fost o trăsătură specială, pentru că de atunci cooperarea în structura

programului a crescut: de angajați ceh și german lucrează acum împreună pentru punerea în aplicare a

programelor UE.

Din 2007 este numit programul UE Obiectivul 3. Birocrația chiar a crescut, și pre-finanțarea proiectelor este

e greu, special pentru ONG-uri mai mici. Programul se bazează pe co-finanțarea de 85% din UE și 15% din

proiectul de executare organizații. Aceste organizații sunt ONG-uri saxone sau cehă, asociații, organisme

corporative, școli, orașe, organele administrative, universități. Temele acestor proiecte sunt larg: turismul,

planificarea regională, sport, istorie, durabilitatea, administrarea, protecția mediului, educație, combaterea

criminalității transfrontaliere, de salvare, cultura, infrastructura. Cele mai multe dintre proiecte sunt aplicate

în axul condițiilor sociale, este dificil de a găsi proiecte în economie, deoarece întreprinderile nu au voie să

se aplice, doar corporații, cum ar fi Camera de Comerț și Industrie.

Până în decembrie 2012, 190 de proiecte sunt acordate cu o sumă de 185 de mii de milioane €, cu o scară

largă de subiecte.

Exemple de Cooperare Transfrontalieră de către ONG-uri (Piotr Kocyba)

Pe lângă euroregiuni, care ar putea fi descrise ca fiind una din instituțiile centrale în cooperarea

transfrontalieră, există o gamă întreagă de asociații și inițiative care se ocupă cu cooperarea transfrontalieră

și, uneori, chiar crearea unei identități regionale comune. Aceste proiecte, conduse de cetățeni în și din

regiunile de frontieră, sunt indicii semnificative că cooperarea transfrontalieră nu mai este doar un proces de

sus în jos. Implicarea locuitorilor este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru succesul cooperării

transfrontaliere. Aici, vom introduce un număr selectat de inițiative și proiecte. Este interesant de notat faptul

că o mare parte a activităților se referă la istoria regională.

În sfârșitul anului 2010, de exemplu, unul dintre asociații, Dialog cu Boemia a primit 680.000 de euro pentru

a cerceta istoria regiunii de frontieră. Scopul proiectului este de o analiză aprofundată a dezvoltării istorice în

cadrul regiunii de frontieră. Analiza ar trebui să facă machiaj social al ambelor părți și cauzele unor

probleme structurale astăzi mai ușor de înțeles. Pentru moment, doar putin se stie despre istoria regiunii de

frontieră. Antecedente cunoscute regional înainte de 1945 se bazează în mare parte pe publicații de locuitori

anterioare germane, istorici de multe ori pur și simplu amatori, care pot fi uneori considerate mai degrabă

subiectiv. Există, de asemenea, câteva studii disponibile pentru istoria de după 1945. Lipsa de studii istorice

asupra dezvoltării regiunii nu ar fi neapărat o problemă în sine. Cu toate acestea, identitatea dintre localnici

se bazează pe conștientizarea lor de regiune: cunoștințele lor de istorie și oamenii săi vor face sa se simtă

mult mai atașat. De aceea, mai degrabă decât crearea unei lucrări academice câteva, problema mai

importantă este dacă va fi posibil să se hrănească conținutul lor în conștiința oamenilor care trăiesc în

regiune. Numai atunci ei vor experimenta un atașament în habitatul lor, care va fi apoi populată de un popor

tot mai multe gata să se implice în dezvoltarea întregii zone.

181

La Universitatea de Tehnologie din Chemnitz, cercetătorii sunt de lucru pe împărtășirea cunoștințelor lor

academice într-un mod mai accesibil, de exemplu, cu ajutorul unor conferințe științifice populare, cum ar fi

"Site-uri de memorie, regionale" sau "migrație în zonele de frontieră, trecute și prezente ". Ei au, de

asemenea, organizează tematic, bi - excursii naționale teren, cum ar fi "The peisaje dispărut din Boemia-

saxon Munții Metaliferi" în septembrie 2012.În plus, nu există implicarea tinerilor și schimb cu ajutorul unui

număr de școli elementare și secundare.

Mai ales pe partea cehă, locuitorii identifica greu cu regiunea lor, așa cum ei sau strămoșii lor numai ajuns în

regiune, după al doilea război mondial. Celebrarea a identităților regionale a fost suprimată în timpul

comunismului centralizate și, prin urmare, nu ar putea dezvolta pe parcursul acestor ani. În 1998,

Antikomplex, astăzi o organizație civilă, care a crescut dintr-o inițiativă elev, sa străduit să schimbe acest

lucru prin activarea o reflexie Cehe cu privire la istoria Germaniei, în Boemia, Moravia și Silezia. Acest plan

complex este înrădăcinată în observația că o legătură profundă, personală peisajul este un proces de lungă

durată, care va dura mulți ani, ca pagubele produse de separare istorică pe partea cehă, atât la nivel cultural și

economic este evident chiar și astăzi. Asociația publică cărți (de exemplu, proiectul cartea bilingvă

"teritoriile pierdute din Sudeți"), organizează discuții, expoziții, discuții și proiecte educaționale, cum ar fi

"Spurensuche - Krajina za školou", sau "Căutarea rădăcinilor" și seria de filme "Hot aer balon Kráčmera ".

În plus, există o ambițioasă inițiativă transfrontalieră a avea Utilaje Erzgebirge peisajului cultural (Munții

Metaliferi), adăugat la lista de site-ul patrimoniului cultural mondial. Cererea este în curs de elaborare de

către un grup de cercetare de la Universitatea din Freiberg sub direcția lui Helmuth Albrecht. Toate orașele

implicate au echipele lor individuale, care lucrează în comun pe studii de punere în aplicare pentru

componentele individuale, cum ar fi fostele mine, așezări sau clădiri istorice. Fiecare proiect individual sau

site-ul poate fi verificat pentru includerea ca un monument, comoara naturala sau amenajarea zonei de

dezvoltare - și pot fi incluse ulterior în aplicare general.

De remarcat este participarea puternică și cooperarea cu partenerii cehi. Cantitate mare de proiecte, atât la

germană și partea cehă - de acum există 40 de site-uri în Germania și 17 în Republica Cehă, indică deja bogat

patrimoniu cultural din această regiune de frontieră. Este, de asemenea, aduce la suprafață o rețea

impresionantă de cooperare transfrontalieră, care sa dezvoltat pe parcursul anilor de pregătire pentru

nominalizare. Aceste eforturi comune pleacă deja urme acestora asupra populației generale pe ambele părți

ale frontierei. În același timp, "psihologie IC la distanță" nu ar trebui să fie subestimată, mai ales atunci când

în legătură cu conotații istorice. Prin urmare, o nouă, după al doilea război mondial, post-comunist

transfrontaliere de identitate poate fi stabilit cu succes atunci când se iau în considerare istoria.

182

Cu toate acestea, trebuie să existe mai mult de istorie. Mare succes bi-națională proiect AUFwachsen –

ZUSAMMENwachsen (care cresc, cresc împreuna) funcționează pe baza conștientizarea faptului că o

identitate comună poate să crească numai în cazul în care nu vecinii trăi doar una lângă cealaltă, ci mai

degrabă împreună. Proiectul se concentrează pe două strategii: Acesta oferă cursuri de formare specială a

educatorilor de pe ambele părți ale frontierei și stabilirea de contacte între copiii germane și cehe și a

familiilor acestora; începând cu anul 2009, peste 2000 de copii au participat. Adesea, aceste întâlniri

transforma in prietenii de lunga durata. În 2011, proiectul a creat un unic comun muzical-circ tur, cu unii

participanți activi șaptezeci, care a efectuat-o în cort de circ plin atât Republica Cehă și Germania, creșterea

gradului de conștientizare a proiectului și a regiunii.

Nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm despre importanța unui schimb academic.

Universitatea de Cooperare Transfrontalieră (Ilona Scherm)

În ceea ce privește cooperarea dintre universități și săsești cehă în baza de date a Conferinței Rectorilor din

Germania74 găsim 470 de date de contact școlile germane academice cu partenerii cehi, 77 din acestea de

organizații academice saxone, construirea unei rețele de peste tot Republica Cehă.Cele mai multe dintre

parteneri săsești sunt situate în regiunea de frontieră imediată. Deci, aceste universități pot beneficia, de

asemenea, de programele europene de dezvoltare regională. Printre Obiectiv 3-a acordat proiectelor

menționate mai sus, există, de asemenea, proiecte de la universități săsești. Cele mai multe dintre ele sunt

proiecte de cercetare cu privire la protecția mediului sau de IT. Universitatea de Tehnologie din Chemnitz,

cu toate acestea, joacă un rol deosebit în cooperarea transfrontalieră. Republica Cehă a fost o regiune

partener preferat pentru Chemnitz de mai mulți ani. Începând cu anii 1960, Chemnitz University (la acel

moment Technica l Colegiul Karl-Marx-Stadt) are legături strânse cu universități din Plzeň și Liberec, atât la

acel moment fiind specializată pe construcția (textil) mașini. O vastă rețea de parteneriate și cooperare

ERASMUS arată acum că Republica Cehă este o regiune de convergență pentru Chemnitz. Din anii 1990,

relația dintre CUT și Republica Cehă a devenit mai aproape. Deci, majoritatea studenților europeni străini în

Chemnitz astăzi sunt cehi. Acest lucru are diverse motive: "Studii europene", ca BA-MA-și programe au fost

introduse în 2001, un dublu-gradul MA-programul "Sisteme de Producție" în același an, iar din anul 2003

sunt proiecte transfrontaliere, care nu " T se concentreze la prima vedere pe cercetare, ci pe cooperare și

schimb. Primul proiect (2003-2006) a promovat conferințe științifice din domeniile umaniste, științe sociale

și economice. Mai mult, o bibliotecă specială a fost construit cu mass-media despre Saxonia, Republica Cehă

și extindere europeană. Scopul a fost nu numai de a aduce împreună comunitatea științifică, dar, de

asemenea, pentru studenții de interese în vecin peste graniță, să învețe altă limbă, să meargă acolo pentru un

74 През януари 2013 г.183

semestru. În anii 1990, a fost un student de schimb într-o direcție-vis de Republica Cehă pentru a Saxonia.

Acest lucru sa schimbat în jurul valorii de 2005, atunci când elevii au interesat în universitățile din Cehia -.

Între 2006 și 2008 a existat un alt proiect de Saxon-cehă cooperare universitară, încă finanțat de INTERREG

IIIA, oferind ateliere de lucru pentru studenți, o platformă pentru stagii, afaceri start-up sfaturi pentru

studenții e special în umaniste, toate împreună cu partenerii noștri din Republica Cehă. De asemenea,

Biblioteca speciale a crescut.

Următorul pas a fost un proiect imens, cu mai mult de 1 milion € în Obiectiv 3-program, începând din 2009,

cu două universități din regiunea de graniță, Plzeň și Ústí nad Labem: saxon Cehia Universitatea Inițiative

(www.sthi.eu) .Aceasta a fost prima dată când partenerii cehă a trebuit să contribuie cu bani la proiect, și

birocrația a cauzat o mulțime de muncă. Pe lângă de conferințe și cititori confe privind substanțele chimice,

atât bilingve, cele trei universități au încercat să discute, de exemplu, mai multe dublu-gradul de programe.7

școli de vară pentru cehă și germană au ajutat să depășească lipsa de competență lingvistică, care este încă

principalul obstacol în cooperarea dintre Saxonia și Republica Cehă. Pentru a depăși această barieră, elevii

din ambele tari au avut ocazia de a participa la cursuri de limbi străine peste câteva săptămâni. Ele au avut

loc în regiunea de graniță saxon și cehă și cu condiția, în afară de lecții de limbă, de asemenea, informații

sociale și culturale, precum și excursii în teren. Aceste măsuri au contribuit la o mai bună înțelegere a limbii

și culturii vecin respectiv. 

O altă importantă sub-proiect a fost traducerea și publicarea de lucrări academice. Pe parcursul ultimilor ani,

mai multe teze de doctorat de distinși oameni de știință tineri cehi de la universitățile săsești au fost publicate

în limba germană. Deoarece subiectele lor sunt de multe ori de interes transnațional, era de dorit în cazul în

care unele dintre acestea ar putea fi publicate în limba cehă, precum și. În acest sens, o atenție mai mare a

fost, de asemenea, acordată cehă ca o limbă de știință. În mod similar, distinși publicații cehi au fost traduse

în limba germană. Datorită faptului că aceste traduceri sunt de obicei destul de scumpe, ele sunt rareori

efectuate. În plus, sprijinul financiar pentru tipărirea de publicații pe probleme de Saxon-cehe au fost

furnizate de, fără de care unele lucrări ar fi rămas nepublicate.

Proiectul a susținut, de asemenea, elevii BA sau MA în științe de afaceri, științe sociale și umaniste care a

dedicat teza finală la o temă saxon Cehia ar putea solicita sprijin financiar pentru cheltuielile suportate lor.

Pe de o parte, elevii de finanțare motivați să aleagă teme de cercetare dintr-un context saxon-cehă. Pe de altă

parte, un astfel de angajament a fost recompensat, în scopul de a genera activități ulterioare.

De asemenea, Biblioteca Saxon Cehia specială (STFB) a fost un proiect de sub-. Colecția de carte servește

colaborare transnațională științifice între Republica Cehă și Saxonia și este accesibil prin intermediul OPAC

al bibliotecii universitare în Chemnitz. În cadrul saxon-cehă Universitatea Inițiativa, colectarea STFB a fost

constant extinsă și actualizată.  Până la sfârșitul proiectului, biblioteca include mai mult de 11.000 mass-

media. Un singur scop a fost de a facilita transfrontaliere inter-bibliotecă de împrumut pentru o mai bună

cooperare între bibliotecile universitare. Pentru aceasta, bibliotecarii din universitățile participante și

instituțiilor care au participat mai multe ateliere.

184

Proiectul sa încheiat până la sfârșitul lunii august 2012, ci din proiect, un număr de idei de proiecte noi au

crescut. Unul este in medicina sportiva, unul este un proiect de patru biblioteci cu titlul "Informații fără

frontiere". Unul Nother este despre compararea de formare profesională în Saxonia și Republica Cehă. Una

care este deja în curs este în informatică și oferă ateliere de lucru diferite pentru elevii din regiunea de

frontieră. Un proiect care este special pentru elevii din regiunea de frontieră se numeşte "Frontiera regiune

2.0", ea a început în luna septembrie 2012

(http://www.tu-chemnitz.de/phil/europastudien/eskultur/Grenzraum2_0/index.php) și oferă îndrumare pentru

studenți, astfel încât aceștia să poată să aplice pentru granturi în regiunea de frontieră ei înșiși, ceea ce

înseamnă training intercultural, competențe lingvistice, cunoștințe despre regiune și instituțiile importante,

cum ar fi ONG-uri ...

De asemenea, alte universități săsești sunt, în cooperare cu partenerii cehi. Dresda, de exemplu, are un centru

de Studii Central Europene, care lucrează în principal în domeniul științelor umaniste și organizează

expoziții germano-cehe. Universitatea din Leipzig a fost fondată în 1409 ca divizarea de la Universitatea

Charles din Praga și, prin urmare, lucrează în strânsă colaborare cu această universitate de renume. Un

spectacol situație specială e universitățile din Saxonia triunghiul - Republica Cehă - Polonia. Pe pagina de

pornire a Școlii Internaționale de Licențiat în Zittau (din 2013 pe a fi o parte din Universitatea Tehnică

Dresda), veți găsi fraze de genul "institutului care traversează granițele" sau "Un absolvent al IHI Zittau este

gata pentru Europa".Acest lucru se datorează situației în Euroregiunea Neisse, în cazul în care studenții din

Polonia și Republica Cehă poate veni cu ușurință pentru a studia peste graniță. Aceasta este aceeași situație

pentru Universitatea de Științe Aplicate din Zittau-Görlitz, care este, de asemenea, destul de activ în proiecte

transfrontaliere.

Colaborări suplimentare (Ilona Scherm)

Există un număr mare de proiecte și de cooperare în domeniile artelor, muzee care lucrează împreună,

orchestră de schimb, un muzeu care este specializata pe istoria germanilor din Boemia, festivaluri bilaterale

pentru muzică și literatură, dar aceste evenimente mari sunt doar pentru un grup special de oameni. Mult mai

interesante sunt cele Proiecte Mici Fondul pe o iarba-rădăcină s-nivel, în cazul în care coruri locale întâlni,

membri ai brigăzilor locale de foc-practică împreună, clase de școală face obiecte de artizanat, împreună, și

părinții din orașele de frontieră cehi cred despre aducerea copilul lor de a o grădiniță în fiecare zi saxon ...

30 de școli primare, 33 școli secundare, 21 gimnazii și 14 școli profesionale - în total 102 de școli săsești au

un partener ceh în 2012. Parteneriatele școlare îi ajută pentru a motiva elevii să învețe altă limbă și să fie

interesat în partener și viața de zi cu zi lui. Numărul de elevi de învățare Cehe în Saxonia a crescut de la

1.441 în 2001 la 2.582 în 2011 (Saechsische Staatskanzlei (ed.) 2012, 48). Material didactic și curriculum au

fost create, și cehă poate fi chiar aleasă ca limba la examenele de nivel A (Abitur). O școală de gramatică în

Pirna este chiar organizat ca bilingvă / BI - Școala Națională. La Leipzig și Dresden, cehă este un subiect de

formare a profesorilor.185

După ce a dat câteva experiențe interioare în activitatea de zi cu zi de la frontiera saxon-cehă, dorim să

tragem unele concluzii.

Concluzii și recomandări (Piotr Kocyba / Ilona Scherm)

Istoria este una din cheile pentru dezvoltarea sau nu dezvoltarea unei identități comune în regiunea de

frontieră saxon-cehă. Cele trei date cruciale din secolul al 20-lea (1938-1945-1968) sunt încă în mințile, chiar

dacă oamenii nu recunosc la prima vedere că istoria este încă un subiect.

După 1989 de frontieră, care a fost închis pentru mai mult de patruzeci de ani, a devenit permeabil, precum și

construirea de infrastructura transfrontalieră a devenit prima condiție pentru cooperare. Infrastructura este

foarte important pentru oameni să îndeplinească, admitem că construirea de drumuri de trecere a frontierei

sau de trasee de este mai ușor într-o regiune cu munţi decât într-o zonă în care un râu formează granița. La

granița cu Bulgaria-română este mult mai dificil de a aduce oamenii împreună, din cauza lipsei de

infrastructura transfrontalieră. Dar, de asemenea, râul ar putea fi o șansă pentru noi domenii de proiecte

transfrontaliere, de exemplu, în domeniul managementului de risc comun, protecția mediului sau turism.

Cu toate acestea, bariera lingvistică este încă un obstacol, deși diferite părți ale sectorului de învățământ

oferă cursuri de limbi străine de pe ambele părți ale frontierei. Cel puțin cunoștințe de bază de limba

vecinului este un important punct de transfrontaliere profit. Grădinițe, școli, universități, instituții de educație

a adulților ar trebui să ofere lecții de limba română și bulgară, respectiv. Bilingvismul ar trebui să fie, de

asemenea, considerată în domeniile turismului și economiei; inscripții bilingve de la site-uri turistice

îmbunătăți turismul de cealaltă parte a frontierei; derulează bilingve sunt un gest de invitație peste graniță;

personalul bilingv ajuta pentru a face afaceri peste graniță.

Euroregiunile au jucat un rol important de la începutul cooperării transfrontaliere. Reprezentând ONG-uri la

nivel iarbă-rădăcini, responsabilitățile lor și plăci de management sunt înrădăcinate în regiune și să încerce să

aducă politicii UE în viața de zi cu zi. În calitate de reprezentanți ai euroregiunilor provin în mod normal de

la regiune, ei cunosc structurile cel puțin la partea lor de graniță și poate face cu ușurință parteneri

corespunzătoare la partea cealaltă. Acest lucru este important mai ales atunci când se aplică pentru bani în

Fondul de Proiecte Mici ", în cazul în care autoritățile locale și asociațiile lucrează împreună, de exemplu,

incendiu-brigăzi sau servicii de salvare care își exercită împreună, dar, de asemenea, trebuie să se ia în

considerare toate problemele juridice ale muncii comune.

186

Multe proiecte în diferite domenii arată că cooperarea transfrontalieră este complex, proiectele pot fi

solicitate de agențiile guvernamentale, precum și de către asociațiile sau chiar de către universități. Acesta

din urmă nu funcționează numai împreună, în domeniul cercetării, dar, de asemenea (ca Chemnitz University

of Technology face într-un mod special) în domeniul construirii unei rețele de persoane. Proiectele de

cercetare sunt simple o parte din cooperării transfrontaliere a universităților, având în vedere problemele

speciale ale regiunilor de frontieră comune sau le-au comparat cu alte regiuni de frontieră. Dar există, de

asemenea, oportunități de a aduce oamenii împreuna, cum ar fi școlile de vară pentru studenți să învețe altă

limbă, de planificare excursii comune pe teren în zonă sau în ceea ce privește aspectele care fac obiectul, de

exemplu, rolul fluviului Dunărea în cooperarea transfrontalieră.

Cooperarea transfrontalieră nu este o colaborare a instituțiilor publice, dar comunicarea în condiții de

egalitate, ceea ce înseamnă oameni - și nu instituții - lucrează împreună, să facă prieteni, stimulând astfel

cooperarea.

Ca de cercetare în dezvoltarea cooperării transfrontaliere de spectacole întreprinderilor, nu a existat nici o

dinamică deosebită în regiunea de frontieră saxon-Boemia, după aderarea Republicii Cehe la Uniunea

Europeană. Intensivă integrarea transfrontalieră era de așteptat, din cauza mai mici așa-numitele costuri de

distanță și de dezvoltare martori în regiunile de frontieră W Estern. Cu toate acestea, întreprinzătorii de pe

fiecare parte a graniței se vedea unii pe alții, nici ca un partener de alegere (acestea sunt adesea găsit în alte

țări de la domiciliu, sau central, în țara neighbours "), nici în calitate de concurenți. Putem identifica mai

multe motive pentru aceste rezultate. În primul rând, atât saxon și antreprenorii cehi se plâng de un aport

insuficient de informații regionale, care ar putea fi abordate cu ajutorul unei politici proactive mai multe

informații. În timp ce eforturile Camerei saxon de Comerț și Industrie sunt utile, analizând rezultatele

investigațiilor de către Leic K, Brezinski sau Schmalholz, se pare că există o cerere mai mare. De aceea, în

afară de trecere a frontierei infrastructurally bine conectate, o furnizarea de informații privind potențialii

parteneri de afaceri poate fi considerată o condiție necesară pentru dezvoltarea economică a cooperării

transfrontaliere. Activitatea Camerelor săsești de Comerț și Industrie ar putea servi drept exemplu pentru

regiunea de frontieră română-bulgară.

Cu toate acestea, barierele socio-culturale sunt, fără îndoială, mult mai central în cooperarea limitată dintre

antreprenori sași și cehă astăzi. Zanger complex r CERCETARE identifică acest lucru ca "distanța psihică."

În plus, evenimentele istorice înaintea, în timpul și după al doilea război mondial, a condus aparent

comunitatea de frontieră strâns legată de o dată să se dezintegreze în mod substanțial, pierzând astfel

capacitatea sa de a lucra împreună. Este interesant de observat modul în care antreprenorii în mod deschis se

referă la evenimente istorice, ca un obstacol, chiar dacă dezvoltarea în spatele Cortinei de Fier este probabil

să fie cauza principală a așa-numitei "distanța psihică." De aceea, în timp ce infrastructura pod-clădire poate

fi într-adevăr considerată ca o condiție prealabilă pentru cooperare economică intensivă, contactele 187

interpersonale sunt nu mai puțin semnificativă, deoarece o "distanță psihică", poate fi redusă doar prin

dezvoltarea încrederii. Prin urmare, proiectele care creează un teren de întâlnire comun pentru locuitorii de

frontieră trebuie să fie sprijinite. În regiunea saxon-cehă, există multe exemple de astfel de proiecte, cu toate

acestea, ei s-au stabilit destul de târziu, deoarece sa acordat prioritate infrastructurii tehnice. Crearea

înțelegere și încredere în rândul locuitorilor este o condiție absolută pentru cooperare transfrontalieră.

În scopul de a asigura dinamica socio-economică a zonei de frontieră, conștiința de tradiții comune și un

sentiment de interdependență trebuie să fie trezit. Multe inițiative care au apărut în ultimele decenii pe

ambele părți ale frontierei sunt de lucru în realizarea acestor obiective. Un accent special pe dimensiunile

istorice ale identității pot fi deosebite: nu este de mirare atunci când ambele părți ale graniței au nici un sens

de unitate istoric, nici o nevoie de curent pentru cooperare. Crearea unui sentiment de apartenență și mândrie

regională este chiar mai dificil pe partea cehă, după cum populația sa mutat acolo abia după al doilea război

mondial, atunci când dezvoltarea unei identități regionale a fost imediat oprită de statul comunist. Situația de

mai sus face asociații, cum ar fi Antikomplex sau Dialogul cu contribuitori Bohemia cheie pentru dezvoltarea

socio-economică a zonei de frontieră săsească-cehă. Una din concluziile noastre centrale, prin urmare, este

faptul că aduce oamenii împreună și construirea unei identități comune ar trebui să fie sprijinite cu fonduri

UE mai mult decât oricând. Spre deosebire de comanda saxon-cehă b, regiunea de frontieră română-bulgară

nu a suferit de la o purificare etnică. Cu toate acestea, funcționarea instituțiilor regionale depinde în mod

fundamental de dezvoltare a unei identități regionale. Astfel, pentru a stabili o zonă de transregionale, este

foarte recomandabil să întărirea cooperării transfrontaliere solidaritate și sprijin acele proiecte care vizează

dezvoltarea unei identități comune.

Transfrontalieră Saxon-cehă diferă în multe feluri din regiunea română-bulgară. În primul rând, granița

saxon Cehia folosit pentru a fi bine interconectate și abia după 1945, că o separare definitivă a avut loc. În

plus, aceasta nu este o frontieră de-a lungul unui râu (cu un singur pod), dar o regiune în intervalul de munte

scăzut cu punctele de frontieră, multe dintre care au o infrastructură foarte bună (de exemplu, autostrada

dintre Dresda și Praga). Transfrontalieră saxon-cehă este în continuare caracterizată printr-un decalaj

prosperitate și provocarea de a depăși barierele istorice condiționat, cum ar fi memoria dificil de purificare

etnică pe partea cehă. Având în vedere aceste diferențe majore comparabilitatea dintre cele două regiuni este

un efort dificil. Cu toate acestea, următoarele recomandări generale pot fi date:

‐ reducerea barierelor lingvistice și emoționale prin furnizarea de cursuri de limba si cultura

vecinului

‐ introducerea de informații bilingvă în zona de frontieră

‐ încurajarea populației de pe ambele părți ale frontierei pentru a găsi idei bune și durabile de

proiecte în toate sectoarele vieții de zi cu zi

188

‐ reuniuni crearea pe o iarba-rădăcină-level (de exemplu, asociații, foc brigăzi, coruri, studenți,

școli)

‐ oferind o gamă largă de informații referitoare la partenerii potențiali de cooperare (cf.Saxon

Camerelor de Comerț și Industrie, Euroregiuni);

‐ îmbunătățirea infrastructurii transfrontaliere;

‐ si nu in ultimul rând: de instituire a unui solid transfrontalier de identitate.

Bibliografie:

Brezinski, Harald/Leick, Birgit: Kooperationspotenziale zwischen südwestsächsischen und nordböhmischen

Unternehmen im Zuge der EU-Osterweiterung. Eine vorläufige Analyse auf der Basis von

Unternehmensbefragungen in Südwestsachsen und Nordböhmen. in: Brezinski, Harald/Leick, Birgit (eds.):

Kooperationsperspektiven deutscher Unternehmen in östlichen Grenzregionen. Freiberg 2006, 1-16.

Gabbe, Jens-Dieter/Malchus, Viktor Freiherr von (eds.): Cooperation Between European Border Regions: Review and Perspectives. Baden-Baden 2008.

Holly, Werner/Scherm, Ilona: „Halt lieber de Gusche.“ Der Einmarsch in die ČSSR 1968 im Erleben sächsischer Grenzbewohner. In: Zeitschrift für Angewandte Linguistik H. 45 (2006), 53-71.

Holly, Werner: „Mit nischt.“ Zur Semantik von ‚Vertreibung‘ in biographischen Interviews an der deutsch-tschechischen Grenze zwischen Sachsen und Böhmen. In: Neuendorff, Dagmar/ Nikula, Henrik/ Möller, Verena (eds.): Alles wird gut. Beiträge des finnischen Germanistentreffens 2001 in Turku/Åbo, Finnland. Frankfurt am Main usw. 2005, 55-83.

Holly, Werner: Traces of Czech-German History in Biographical Interviews at the Border: Constructions of Identities and the Year 1938 in Bärenstein-Vejprty. In: Meinhof, Ulrike H. (ed.): Living (With) Borders. Identity Discourses on East-West Borders in Europe. Aldershot 2002, 95-118.

Hornung, Marcus: Auf den Spuren unerwünschter Freizügigkeit. Grenzkriminalität an der sächsisch-tschechischen Grenze. In: Garsztecki, Stefan/Waack, Christoph/Scherm, Ilona: (eds.): Regionale Identität und transnationale Räume in Mitteleuropa. Dresden 2012, 97-114.

Jurczek, Peter: Grenzüberschreitende Entwicklung und grenzübergreifende Kooperation. In: Europa Regional 2006/14/2, 50-60.

Kowalke, Hartmut: Grenzüberschreitende Nachbarschaft und regionale Identität. Das Beispiel sächsisch-böhmischer Grenzraum. In: Garsztecki, Stefan/Waack, Christoph/Scherm, Ilona: (eds.): Regionale Identität und transnationale Räume in Mitteleuropa. Dresden 2012, 149-172.

Lambertz, Karl-Heinz: Die Neiße als Schicksalsfluss für Deutsche, Polen, Griechen und Tschechen (15.03.08). in: Lambertz, Karl-Heinz (ed.): Die Grenzregionen als Labor und Motor kontinentaler Entwicklungen in Europa: Berichte und Dokumente des Europarates sowie Reden zur grenzüberschreitenden Zusammenarbeit in Europa. Zürich 2012, 170-180.

Leick, Birgit: Business networks in the cross-border regions of the enlarged EU: what do we know in the post-enlargement era? in: Journal of Borderland Studies 2012/27/3, 299-314.

189

Meinhof, Ulrike H. et al.: Border Discourse: Changing Identities, Changing Nations, Changing Stories in European Border Communities. Final Report. Southampton 2003 [restricted].

Meinhof, Ulrike H./Galaszinski, Dariusz: Border Discourse: Changing Identities, Changing Nations, Changing Stories in European Border Communities. State-of-the-Art-Report. Southampton 2002 [for internal use].

Müller, Bernhard/Kučera, Kateřina/Jeřábek, Milan/Přikryl, Jan (2000): Grenze als Vermittlungsraum. Chancen der interkommunalen Zusammenarbeit am Beispiel von Sachsen und Böhmen. Berlin 2000.

Saechsische Staatskanzlei (ed.): Lebendige Nachbarschaft, gelebte Freundschaft – 20 Jahre Freistaat Sachsen und Tschechische Republik. Dresden 2012.

Schmalholz, Heinz: Grenzüberschreitende Kooperationsbeziehungen sächsischer Unternehmen – Stand und Perspektiven. in: Brezinski, Harald/Leick, Birgit (eds.): Kooperationsperspektiven deutscher Unternehmen in östlichen Grenzregionen. Freiberg 2006, 17-33.

Wunderlich, Hans-Joachim/Hofmann, Barbara/Divišová, Martina: Grenzüberschreitende Zusammenarbeit in der südwestsächsischen und nordböhmischen Grenzregion. in: Zschiedrich, Harald (ed.): Wirtschaftliche Zusammenarbeit in Grenzregionen: Erwartungen – Bedingungen – Erfahrungen. Berlin 2011, 285-298.

Zanger, Cornelia/Hodicová, Radka/Gaus, Hansjoerg: Psychic Distance and Cross-Border Cooperation of SMEs: An Empirical Study on Saxon and Czech Entrepreneurs' Interest in Cooperation. in: Journal for East European Management Studies. 2008/13/1, 40-63.

190