2. CONCEPTUL DE ASISTENTA SOCIALA. CARACTERISTICI SI PRINCIPII ALE ASISTENTEI SOCIALE Sistemul de asistenta sociala poate fi definit ca totalitatea principiilor umanitare pe care se întemeiaza ajutorul acordat unor membrii ai comunitatilor, aflati în nevoie, sau sistemul de asistenta sociala reuneste ansamblul mijloacelor tehnico-financiare utilizate de administratia publica centrala si locala pentru materializarea politicilor sociale nationale. Asistenta sociala este componenta non-contributiva a sistemului de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau înlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Asistenta sociala cuprinde prestatiile si serviciile sociale acordate în vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea unei societatii incluzive si coezive. Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa îsi asigure nevoile sociale, sa îsi dezvolte propriile capacitati si competente pentru participarea activa la viata sociala. În mod frecvent termenul de asigurari sociale se substituie celui de asistenta sociala. Daca sistemul asigurarilor sociale este un sistem contributiv la care participa angajatorii si angajatii, sistemul de asistenta sociala este un sistem de ajutorare finantat de la bugetul de stat si bugetele locale, în interesul persoanelor care nu sunt apte de munca si nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenta sociala se constituie mai degraba ca un ,,pact social" prin care societatea se angajeaza sa ajute pe cei considerati de catre ea ca fiind în nevoie, fara ca multi dintre contribuabili sa se astepte ca ei însisi vor fi în situatia de a primi un asemenea ajutor. Sprijinul material în sistemul de asistenta sociala poate proveni si din contributiile (donatiile, sponsorizarile) voluntare ale persoanelor fizice si juridice. Caracteristicile asistentei sociale sunt: - asistenta sociala, ca o componenta a sistemului de protectie sociala este o institutie relativ independenta si se adreseaza persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate social; - sistemul juridic care îi reglementeaza actiunile si interventiile, aplica programele umanitare pentru asigurarea în practica a politicilor sociale stabilite de administratia publica centrala si locala; - finantarea serviciilor sociale si a ajutoarelor, indemnizatiilor si alocatiilor familiale se asigura de la bugetul de stat si bugetele locale. Asistenta sociala îmbraca forme variate de sprijin pentru persoanele în dificultate si se bazeaza pe urmatoarele principii: - respectarea demnitatii umane, potrivit careia fiecarei persoane îi este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii; - universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, în conditiile prevazute de lege; - solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu îsi pot asigura nevoile sociale pentru mentinerea si întarirea coeziunii sociale; - parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza tn vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale; - subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor. 3. ORGANIZAREA SI REGLEMENTAREA ASISTENTEI SOCIALE Problemele asistentei sociale se abordeaza si se rezolva în cadrul national al fiecarui stat, asistenta sociala prin natura sa avînd un caracter intern. Asistenta sociala se restructureaza si se dezvolta în functie de situatia existenta a populatiei si de traditiile locale si regionale, insa

se tine cont si de reglementarile internationale. Potrivit prevederilor art. 22 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se stabileste ca orice persoana, în calitatea sa de membru a societatii, are dreptul la securitate (protectie) sociala si deci, la asistenta sociala; ea este îndreptatita ca, prin efortul national si colaborarea internationala, tinând seama de resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si pentru libera dezvoltare a personalitatii sale. Consiliul Europei actioneaza pentru realizarea unei uniuni strânse între democratiile europene, pentru ca într-un cadru organizat sa se garanteze pacea sociala, progresul national, libertatea si drepturile omului. În acest cadru, el desfasoara o intensa activitate de elaborare si punere în aplicare a unor instrumente internationale în domeniul social. Astfel, Carta Sociala Europeana si normele recente privind securitatea (protectia) sociala, rezolva prin ratificarea de catre statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislatiei interne, o strânsa cooperare economica, sociala si politica între statele europene. Potrivit prevederilor art. 13 al Cartei Sociale Europene, partile contractante s-au angajat sa urmareasca ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este în masura sa si le procure prin propriile sale mijloace sa le primeasca dintr-o alta sursa sub forma de prestatii rezultând dintr-un sistem national de protectie sociala. În România anul 2001 a constituit pasul decisiv în crearea coerentei legislative si institutionale fiind adoptata Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala, act normativ care deschide calea reformei si dezvoltarii sistemului national de asistenta sociala. Asistenta sociala este asigurata pe plan central de mai multe ministere cu atributii în domeniu, cum sunt: Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, cu Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Justitiei, Comitetul Român pentru Adoptii, Autoritatea Nationala pentru Protectiei Copilului si Adoptie, Ministerul Administratiei Publice, iar pe plan local de consiliile judetene si consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv directiile judetene de munca si protectie sociala.