CONACUL BELLUCONACUL BELLUURLATI-jud. PRAHOVAURLATI-jud. PRAHOVA

EEste considerat cel mai frumos conac de secol XIX din Ţara Românească. Muzeul este amenajat in „casa mică” (asa era denumită CASA DE OASPETI).

Aceasta cladire a făcut parte dintr-un complex de clădiri, un complex arhitectonic ce a înfruntat cele două războaie mondiale şi mai multe cutremure.

“Conacul Bellu “, amplasat in partea de nord-est a orasului Urlati, este un monument

reprezentativ pentru arhitectura veche romaneasca; a facut parte dintr-un complex arhitectonic ce dateaza de la jumatatea secolului al XIX-lea si a apartinut familiei Bellu,

al carui nume astazi se leaga aproape invariabil numai de cimitirul bucurestean.

Inrudit cu mari domnitori (de la Ghica la Cantacuzino), innobilat cu

titlul de baron la Viena si avand proprietati in toata Europa,

Alexandru Bellu s-a retras cu cei 7 copii ai sai in conacul de la Urlati, unde si-a cheltuit uriasa sa avere, colectionand tablouri si mobilier de mare pret, timbre si monede rare,

obiecte bisericesti si costume populare, pe care le va dona in anul mortii, in 1921, Academiei Romane. Ultimul descendent, George Bellu, va oferi conacul si intinsele mosii

statului comunist, in schimbul privilegiului de a locui in camaruta servitorilor, pana in 1972, cand se

va stinge din viata, iar sotia sa Odette (o frantuzoaica frumoasa, care abia vorbea cateva cuvinte

romanesti) se va sinucide, in saracie si disperare, la varsta de 90

de ani!

Intrarea pe domeniul Bellu de la Urlati

Cuhnia, bucataria casei, seamana cu paraclisul

brancovenesc de la Mogosoaia, avand turla si cruce mare pe acoperis.

Jur-imprejurul conacului, dosite sau puse la vedere, se

mai pastreaza si astazi coloane si capiteluri, pisanii

si strane, descoperite si salvate de la pieire de catre

baron.

Drumul spre

cladirea conacului, prin parcul

de pe domeniu

La un moment dat, intr-un luminis, isi face

aparitia cladirea alba a conacului

Iata cladirea muzeului actual-cu cerdac prelung si beci

gospodaresc la temelie, cu stalpi de lemn si o superba

pardoseala cu un mozaic din pietre de rau colorate,

imaginand desene florale, simple si rafinate in egala

masura.

Niciunde nu ai sa vezi o casa romaneasca mai frumoasa si mai bine

pastrata ca cea de la Urlati.

O bijuterie!

Cladirea pastrata pana astazi este compusa din mai multe incaperi, mobilate cu diverse piese vechi, reunind epoci, stiluri si origini de tot felul: italiana, florentina, bologneza,

franceza, austriaca, araba, dar si romaneasca, cu precadere brancoveneasca.

Delimitarea unor camere s-a realizat prin tehnica arcadelor; in camere, plafoanele au

fost realizate cu grinzi de lemn.

De pe peretii holului si ai salii de primire ne “privesc” portretele Domnitorului Barbu

Dimitrie Stirbei, cu doamna sa- Elisabeta, portretul sotiei Domnitorului Gh. Bibescu, in costum national, litografii pe hartie semnate

Carol Popp de Szathmary, Paris, 1851. O biblioteca in stit Biedermaier adaposteste o colectie de carte rara, reputatului bibliofil Alexandru Bellu revenindu-i meritul de a fi

achizitionat lucrari ale scriitorilor antici greci si latini si opere din secolele al XVI-lea

si al XVII-lea.

Conacul se completează cu o imensa cramă boierească, cu butoaie uriase si utilaje şi

vase pentru producerea vinului, din cele mai vechi timpuri şi până azi.

Vis-a-vis de cladirea muzeului se pot vedea fundatiile fostei case boieresti

Bogatiile sunt dincolo de usi, in camerele joase si numeroase, ce se succed din una in alta, ca intr-

un labirint. La fel si obiectele: sofale si birouri masive cu intarsii, tablouri vechi, infatisand "trecute doamne si domnite", sigilii si carti

rare, covoare de colectie si un tabernacol din secolul al Xv-lea,

jilturi si fotolii din piele de Cordoba, ceasuri mestesugite in argint masiv, cu termometru si

calimari de cristal, lampi olandeze, stampe japoneze si pudriere cloazonate, arme si flinte cu

manerul lucrat in fildes si sidef, papuci de odalisca, migaliti in fir de aur si argint, cu o puzderie de

clopotei, cristaluri armate in osatura aurita , dormitor cu

baldachin si doua incaperi nu tocmai obisnuite: camera

ardeleneasca (plina de obiecte populare transilvane) si un mic paraclis, cu icoane vechi si jilt

pentru rugaciune.

Dormitorul impresioneaza prin fast si solemnitate:

un pat cu baldachin, in stil Ludovic al XVI-lea . Picturi

apartinand unor nume celebre: Stefan Luchian, Stefan Popescu, Sever

Burada si Theodor Aman... Stampe

japoneze...

(Mentiune: in interior este interzis fotografiatul; pozele alaturate

sunt descarcate de pe internet)

De la bun inceput,

baronul Bellu si-a gandit

conacul ca pe un muzeu si,

deloc intamplator,

cele patru laturi ale casei au patru fatade

diferite, patru stiluri

arhitectonice romanesti diferite si

unitare deopotriva.

CRAMA CONACULUI

Butoiul din fundal are capacitatea de 10.000 l )

TAVANUL CRAMEI-bolta din caramizi, fara punct de sprijin central

Plimbare pe domeniul

Bellu

Alexandru Bellu s-a gandit sa ofere

locului un nou stil de viata, atent la natura

si la frumos, gradinarind un imens parc dendrologic, cu

un munte in miniatura si o

pestera, cu alei de margaritar si podete

de piatra, cu magnolii si liliac

japonez, cu livada de ciresi si nesfarsite

randuri de bujori sau trandafiri. Un rai.

PESTERILE PENTRU VIZITATORII DOMENIULUI, CONSTRUITE DIN INITIATIVA LUI ALEXANDRU BELLU

PRISPA

Castanul din fata

conacului a inflorit pentru a

doua oara in acest an

Prezentare realizata de

Doina Gheorghe

(foto: Costin si Doina Gheorghe)