Desi am promis saptamana trecuta ca o sa va vorbim depre tipurile de centrale termice, o sa mai amanam aceasta prezentare, pentru ca mai exista un lucru pe care trebuie sa il stiti atunci cand va pregatiti sa achizitionati un astfel de sistem. Daca va imaginati ca o data montata centrala termica ati scapat de orice fel de batai de cap, acte si stampile, sa stiti ca v-ati inselat. O sa aveti nevoie sa faceti si verificarea obligatorie periodica Acest lucru se face pentru a vedea cat de tare s-a uzat centrala termica si sistemele aferente, lucru care pana la urma este tot in interesul dumnaevoastra, pentru a putea fi facute reparatiile necesare inainte ca instalatia sa se strice complet. Trebuie ca dumneavoastra sa solicitati aceasta verificare firmelor autorizate, pentru ca nu bva veni nimeni din proprie initiativa sa testeze centrala termica. Dar daca nu tineti cont de acest lucru riscati sa primiti o amenda semnificativa. Despre obligativitatea efectuarii acestor verificari tehnice periodicea centralei termice, utilizatorul va fi informat prin instruirea initiala, cu ocazia primei puneri in functiune si inmanarii si semnarii livretului aparatului. Semnarea acestui livret de catre utilizatorul final semnifica insusirea de catre acesta a obligatiei de a supune aparatul termic verificarii tehnice periodice si de a nu il utiliza in lipsa autorizatiei de functionare.Verificarile tehnice periodice trebuie sa fie extinse si asupra aparatelor care au fost instalate inainte de intrarea in vigoare a prescriptiei tehnice - PT A1 - 2002. Autorizarea functionarii si verificarea tehnica periodica a centraleitermice pot fi facute de orice societate autorizata de ISCIR. Daca aveti garantie pentru aparat de la o societate autorizata sau un contract de service, apelati la aceste societati, intrucat cunosc cel mai bine tipul centralei dumneavoastra sau eventualele probleme ce pot aparea in functionarea acesteia. Operatiunile de verificare ale centralei termice se efectueaza la maximum 2 ani si cele de revizie, la maximum 10 ani de catre firme autorizate ANRGN. Daca verificarea sau revizia nu se poate efectua la data reprogramata, se va sista furnizarea gazelor. In functie de rezultatele obtinute, verificarea tehnica periodica a centralei termicepoate avea rezolutiile urmatoare: "se admite continuarea utilizarii" sau "se interzice functionarea in continuare a aparatului". Este strict interzisa incredintarea centralelor termice de catre utilizatorii finali unor persoane sau agenti economici neautorizati de ISCIR pentru a se efectua interventii si reparatii la acestea. Inainte de a va gandi la economiile pe care le puteti face apeland la un mester, in loc de o societate autorizata, luati in calcul riscurile la care va expuneti atat familia, cat si vecinii. Utilizatorul final este obligat sa pastreze in bune conditii livretul centralei termice care evidentiaza verificarile tehnice periodice si care descrie conditiile de exploatare pe toata

durata de serviciu a centralei termice, de la prima punere in functiune si pana la scoaterea din uz a acesteia. Livretul centraleitermice impreuna cu documentatia tehnica de identificare a centralei si instructiunile de utilizare/intretinere trebuie sa fie transmise o data cu centrala, in cazul transferarii acestuia unui alt utilizator final (de exemplu, atunci cand vindeti apartamentul in care ati montat centrala termica). In perioada dintre doua verificari tehnice periodice, utilizatorul final este obligat sa respecte instructiunile de utilizare ale producatorului, care ii sunt special destinate, instructiunile si recomandarile agentului economic autorizat care a efectuat lucrarile de punere in functiune si, dupa caz, de verificare tehnica periodica, iar in cazul constatarii unui defect, sa opreasca imediat aparatul in siguranta si sa anunte un prestator de specialitate autorizat.In functie de constructia echipamentului de incalzire, apa calda se poate prepara in boilere, in preparatoare instantanee sau in sisteme hibrid. Boilerele se utilizeaza atunci cand consumatorii solicita in unele momente cantitati mari de apa, atunci cand cantitatile de apa cerute fluctueaza sau daca exista o cantitate de energie limitata pentru incalzire. Preparatoare instantanee incalzesc apa aproape instantaneu atunci cand ea parcurge o serpentina situata deasupra arzatorului, fara a trece printr-un bazin de acumulare. Sistemele hibride se folosesc cu scopul de a acoperi pentru o scurta perioada de timp varfurile de consum (de la 20 la 60 minute). Se adauga un preparator de apa calda menajera unui sistem de incalzire a apei cu acumulare. Exploatarea unei instalatii de distributie a apei calde este destul de costisitoare. Temperatura apei calde la punctele de consum trebuie sa fie de 45-50C, 24h/zi. Trebuie sa existe o presiune crescuta. Cantitatea de apa calda consumata trebuie sa fie masurata exact, iar pierderile trebuie sa fie cat mai reduse, pentru a se pastra temperatura apei pana la punctul final. Pentru izolarea termica a conductelor de apa calda in cladiri se folosesc urmatoarele materiale: materiale fibroase clasice precum vata minerala, vata de sticla etc. sub forma unor rogojini sau centuri; elemente cu un grad sporit de prefabricare cum sunt cochiliile sau materiale izolatoare usoare bazate pe cauciuc artificial, in principal poliuretan, polietilena si elastomeri. Consumul de caldura in cladirile de locuit scade la 77,5% dupa izolarea coloanelor. Cea mai mare parte din caldura se pierde pe traseul coloanelor, mai ales daca acestea nu sunt bine izolate. Astfel incat, daca va ridicati o locuinta si faceti un efort financiar pentru a va izola perfect conductelre, pierderile de caldura se reduc cu pana la 60%. Toate instalatiile sanitare din locuinta dumneavoastra, pentru o functionare corecta, trebuie conectate la sistemul de canalizare. La alcatuirea instalatiei de canalizare a apelor uzate menajere se tine seama de numarul si modul de amplasare in cladire a obiectelor sanitare. In cazul nostru, instalatia de canalizare reprezinta un sistem de conducte care transporta apele uzate menajere pentru a fi deversate. Este interzisa deversarea in reteaua de canalizare a gunoiului menajer, a uleiurilor uzate si a produselor inflamabile, a grasimilor, si, in general, a oricaror corpuri solide sau cele cu un nivel biodegradabil scazut. Sistemele pot fi: unitare - cu o singura conducta in care apele uzate menajere si cele pluviale se amesteca si se varsa impreuna in colectorul stradal, si separative - cu conducte separate pentru apele uzate menajere si pluviale.

Elementele componente ale instalatiei interioare de canalizare menajera se clasifica in functie de pozitia lor si de rolul pe care il indeplinesc: conducta de legatura - intre obiectul sanitar si coloana; coloana de canalizare verticala; conducta de ventilare - realizeaza aerisirea instalatiei si poate fi separata, comuna, suplimentara sau dublata; conducta colectoare orizontala din interiorul cladirii; accesorii - piese de curatire, goliri, separatoare, sifoane si vane; si racordul care asigura legatura intre utilizator (client) si canalul public. Caminul de racord si instalatia interioara sunt ale proprietarului de imobil, care are obligatia sa le intretina corespunzator. De asemenea, proprietarul are obligatia sa doteze caminul de racord cu o clapeta anti-retur. Aceasta masura este in interesul direct al proprietarilor, prevenind inundarea subsolului in cazul unor precipitatii de mare intensitate. Instalatia de canalizare menajera trebuie sa evacueze apele uzate de la toate obiectele sanitare din cladire, in conditii sanitare si de siguranta. Sistemul va fi astfel proiectat incat sa fie protejat impotriva depunerilor de materii pe conducte si a infundarii acestora, si sa aiba piese de curatire adecvate si in numar suficient pentru a permite o curatire usoara a instalatiei. Materialul conductei de canalizare trebuie sa aiba suprafata interioara neteda, rezistenta la actiunea chimica a apelor uzate si a mediului exterior, rezistenta la abraziune si durabilitate in timp. Conductele care au durata de viata mai redusa trebuie sa fie protejate impotriva loviturilor, sa fie usor de inlocuit, iar accesul la acestea sa nu reprezinte o problema. Pentru realizarea instalatiilor de canalizare interioara se folosesc materiale metalice si diverse aliaje (fonta de scurgere, otel, cupru, alama, plumb); nemetalice (gresie ceramica, beton simplu si beton armat, sticla); plastic (PVC, PE, PP, ABS). Conductele de canalizare se monteaza aparent pe suprafata peretilor sau, mascat, in ghene. Reteaua functioneaza, in general, gravitational, dar, in zonele depresionare, apa uzata este pompata prin intermediul unor statii de pompare. Daca nu aveti posibilitatea sa va racordati la un sistem central de canalizare trebuie sa va faceti singuri un put de scurgere sau sa va instalati o fosa septica. Dar despre acestea vom vorbi saptamana viitoare.

Garantia sigurantei si calitatii instalatiilor sanitare

Pentru a avea garantia ca instalatiile dumneavoastra sanitare vor functiona fara probleme sunt cateva teste pe care ar trebui sa le faceti inainte de a pune sistemul in functiune Proba de etanseitate la apa. Toate deschiderile vor fi obturate cu dopuri inainte de inceperea procedurii de proba. Pentru proba se va utiliza apa fara impuritati. Se evacueaza tot aerul din sistem. Se umple instalatia pana sus cu apa. Apa ramane in sistem cel putin un timp minim necesar inainte de inceperea probei: in conducte din beton 2 ore; in conducte de fonta 1 ora; in conducte din plastic sau otel jumatate de ora. Se face o inspectie pentru a vedea daca sistemul este etans la toate imbinarile. Scaderea nivelului apei, dupa ce conducta era plina, constituie o indicatie despre prezenta unor scurgeri (neetanseitati). Intregul sistem, inclusiv accesoriile, vor fi inspectate cu atentie. Proba de presiune se face la cel putin 3 kPa, dar cel mult 50 kPa si dureaza 1 ora. Instalatia este acceptata daca pierderile de apa la 10mp de suprafata interioara sunt mai mici decat 0,5 pe ora. Daca exista pericolul de inghet al apei, proba va fi facuta cu aer.

Proba de etanseitate la mirosuri. Proba finala a sistemului se face prin intermediul testului cu fum (peppermint). Aceste teste certifica faptul ca toate armaturile sunt etanse la gaze si la apa, iar garzile hidraulice ale sifoanelor sunt impenetrabile. Se umplu toate sifoanele cu apa. Se produce un fum gros inofensiv (sau se utilizeaza un aparat special dedicat), care este pus in legatura cu capatul inferior al canalizarii. Cand fumul apare la partea superioara a conductei de ventilare, aceasta se va inchide. Apoi se creeaza si se mentine o presiune de 0,4 kPa. Pierderile se localizeaza acolo unde fumul sau mirosul scapa din sistem, sau se foloseste aplicarea unei solutii cu sapun pentru zonele suspecte. Testul este acceptat daca dupa 50 de minute de la umplerea conductelor, nu se sesizeaza fum sau miros nicaieri in cladire. Tratarea chimica a apei. Schimbul de ioni este un proces chimic de indepartare a contaminantilor ionici dizolvati in apa. Dedurizarea prin metoda schimbatorior de ioni realizeaza indepartarea ionilor din depunerile (crustele) de Ca si Mg si inlocuirea acestora cu ioni de Na, care sunt mult mai solubili. Dezavantaje: costuri relativ mari pentru substantele chimice; scade continutul in calciu din apa (sub 20 mg la 1 litru de apa). Deionizarea este un proces de schimbare de ioni utilizat pentru inlaturarea tuturor sarurilor dizolvate in apa. Presupune trecerea unui debit de apa prin 2 schimbatori de ioni cu rasini. Osmoza inversa este o metoda utilizata in principal pentru desalinizarea apei. Apa este fortata sa treaca sub presiune printr-o membrana. Membrana retine moleculele de Na sau Cl sau orice macromolecula. Tratarea fizica de tip electrodinamic. Este cea mai progresista metoda, care utilizeaza un camp electromagnetic variabil. Acest camp degradeaza combinatiile calciului si magneziului din apa. Costul initial este mare, dar costurile de operare sunt minime. Echipamentele sunt proiectate sa trateze apa la intrarea in cladire. Ele utilizeaza impulsuri special modulate de curent alternativ de inalta frecventa (7 500Hz). Cele mai noi echipamente combina procesul de degradare a compusilor de Ca si Mg cu masurarea, examinarea si ajustarea functionarii, toate informatiile fiind afisate pe un ecran. Tratarea fizica de tip electrostatic. Campul electrostatic de mare tensiune (6 500 V; 0,0008 A) modifica sarurile calcaroase. Microcristalele formeaza conglomerate care nu au suficienta forta de adeziune pentru a se prinde de suprafata interioara. Apa actioneaza ca o solutie nesaturata si treptat dizolva crustele. Tot procesul dureaza 3 zile. Acest asa-numit efect MAITRON are avantaje: nu schimba continutul chimic al apei, mentine toate mineralele necesare vietii si nu este poluant; dupa curatire, stratul anticoroziv creat prelungeste durata de viata a conductei; se utilizeaza in conexiune cu filtrarea automata si rezulta un sistem autoprotectiv, care nu necesita practic intretinere. Tratarea magnetica a apei. Caracteristica comuna a tuturor metodelor de tratare nonchimice este aceea ca nu schimba compozitia fluidului (spre deosebire de cele chimice), ci doar constructia/aranjarea cristalina a sarurilor dizolvate in apa. Un camp

magnetic stationar care actioneaza asupra apei ii schimba acesteia parametrii fizici si chimici. Se pot utiliza magneti permanenti sau electromagneti. Rezultatul este o marire a vitezei de generare a cristalelor de sare, care vor avea masa si dimensiuni reduse. Astfel, acestea vor creea un reziduu sub forma unui namol fin si nu se va forma o crusta dura. Se recomanda ca acest tip de tratament sa fie combinat cu un separator tangential de impuritati. In conditii stationare, apa isi pastreaza parametrii obtinuti prin magnetizare timp de aproximativ 10-14 ore, iar in conditii dinamice pana la 2 saptamani. Acestea sunt principalele modalitati prin care va puteti asigura ca instalatiile dumneavoastra sanitare sunt perfect etanse, iar apa care circula prin conducte este numai buna de baut.

Obiectele sanitare din casa taObiecte sanitare, inainte de a fi montate, trebuie sa fie pregatite (echipate) cu armaturile necesare ca: robinete, baterii amestecatoare de apa rece cu apa calda, ventile etc., atit pentru alimentarea cu apa, cit si pentru evacuarea apei folosite. Pentru executarea corecta a instalatiei de canalizare este necesara cunoasterea caracteristicilor obiectelor sanitare. Lavoarele se executa din portelan sanitar sau din fonta emailiata si pot fi cu sau fara spate. Bateria amestecatoare de apa rece cu apa calda de consum se poate monta pe lavoar si se numeste baterie stativa sau pe perete. Lavoarul este prevazut cu preaplin 3 si orificiu de scurgere 4 prevazut cu un vintil. Ventilele de scurgere ale obiectelor sanitare se executa in general din alama si indeplinesc urmatoarele functii: de a proteja marginile orificiului de scurgere; de a asigura la nevoie inchiderea orificiului cu un dop din material plastic; de a face legatura cu preaplinul si de a permite racordarea obiectului sanitar cu sifon. Sifoanele obiectelor sanitare se monteaza sub ventilul de scurgere si sunt astfel construite incit sa retina permanent un strat de apa de circa 60 mm inaltime, numit garda hidraulica, ce are rolul de a impiedica patrunderea gazelor nocive din reteaua de incalzire in incaperi. Sifonul pentru lavoar se executa din fonta sau din material plastic si este prevazut cu un capac demontabil pentru curatire in timpul exploatarii. Sifoanele pentru chiuvete si spalatoare se executa, in general, din plumb de scurgere si sunt de tip S sau de tip P; aceste sifoane sunt in ultimul timp tot mai mult inlocuite cu sifonul butelie cu corp din fonta, avand diametre de 11/2 sau 2. Obiectele sanitare se pot monta numai dupa ce s-a efectuat proba de presiune a intregii retele de distributie a apei si dupa ce s-au terminat lucrarile de finisaj din incaperi, pentru a se evita degradarea obiectelor sanitare si a instalatiei de canalizare cu ocazia efectuarii acestor lucrari. Robinetele si bateriile obiectelor sanitare trebuie bine verificate inainte de a se monta pe obiecte, spre a se vedea daca se manevreaza usor la inchidere si deschidere; totodata, acestea trebuie demontate, spre a se verifica felul garniturii de sub piulita cutiei de etansare. De multe ori fabricile producatoare pun ca garnitura fire de canepa care, fiind uscate, gripeaza la invartirea robinetului; aceasta se poate rupe prin fortare sau cand se produce o miscare brusca a robinetului, ce poate rupe urechea in care este montat robinetul pe vas. In locul firelor de canepa se va pune snur subtire de bumbac grafitat sau impregnat bine in seu de oaie, ultimul fiind cel mai recomandat. In saptamanile urmatoare o sa va spunem cum trebuie amplasate si montate obiectele sanitare din baie si bucatarie.

Solutii la indemana pentru a micsora condensulV-am vorbit in articolele precedente despre cauzele care duc la aparitia condensului. Am lasat-o pentru final pe cea mai importanta dintre ele, dar si solutiile pentru a scadea probabilitatea de a avea condens in locuinta. De cele mai multe ori, aparitia condensului se datoreaza izolarii necorespunzatoare, mai ales in sezonul rece, cand diferentele de temperatura interior/exterior sunt mari. Peretele neizolat este rece, in timp ce in incapere este cald. Totusi, refacerea peretilor exteriori nu este simpla, mai ales in cazul celor care locuiesc la bloc. O astfel de operatiune este destul de costisitoare, si este necesar ca toti locatarii sa fie de acord. Asa cum am mai spus si intr-un articol anterior, cea mai buna solutie anticondens, pe care oricine o are la indemana, este o aerisire cat mai buna. Ideal este sa faceti curent, adica sa deschideti toate ferestrele in acelasi timp, la fel si usile dintre camere, timp de 5-6 minute, de doua ori pe zi. Dimineata este indicat sa deschideti ferestrele de la dormitor pentru minim 20 de minute, pentru a scapa de condensul creat de respiratie, peste noapte. click stanga pentru a mari imaginea Condensul poate sa apara si in incaperile insuficient incalzite. Daca temperatura in interiorul incaperii este sub 19-20C, mediul este propice dezvoltarii mucegaiului si a ciupercilor in prezenta umezelii (acondensului). Chiar daca se utilizeaza geamuri termopan, cu grad inalt de izolare termica, condensul se poate extinde extinde asupra altor structuri din jurul ferestrei, datorita existentei puntilor termice. Acestea apar la nivelul legaturii intre toc si peretele exterior, mai ales daca nu se folosesc materiale de calitate superioara, dar si datorita conductivitatii termice diferite a diverselor materiale sau a montajului necorespunzator al tamplariei. Pentru diminuarea sau indepartarea condensului pe geam este necesara amplasarea surselor de incalzire sub ferestre, montarea unor glafuri care sa nu depaseasca nici macar cu un centimetru cadrul normal al ferstrei, pentru ca aerul cald sa circule de jos in sus si sa incalzeasca suprafata ferestrei. Specialistii Institutului de la Rosenheim mentioneaza influenta asa numitului unghi mort. In cazul prezentei glafurilor interioare, care acopera elementele de incazire poate fi redus riscul aparitiei condensului, prin realizarea in acestea a unor fante sau perforatii. Perdele si jaluzelele pot fi si ele un obstacol, dar pentru a minimaliza efectul lor negativ, ele trebuie sa fie suficient de largi si lungi, cat sa acopere aproximativ 2-3 centimetri din calorifer. Daca sunt lungi pana in podea, ferestrele vor fi ventilate, dar camera nu va mai fi incalzita corespunzator, aerul orientandu-se in proportie de 50 % catre fereastra. Nici folosirea tapetului nu este o idee foarte buna, pentru ca acesta impiedica peretii sa respire, la fel ca si vopseaua lavabila lucioasa. Peretii si covorul au rolul de a absoarbe umiditatea din camere. Evitati incalzirea apartamentului prin utilizarea aragazului deoarece hidrogenul nears se va combina cu oxigenul din aer si se va produce umiditate in apartament. In cazul in care aveti probleme de mucegai in locuinta, inlaturati ghivecele de flori, pentru ca solul mentinut in permanenta umed este un mediu bun pentru dezvoltarea fungilor. Pentru a scapa de mirosul de mucegai, curatati bine cu o pensula rosturile faiantei si gresiei. Aplicati apoi pe rosturi o solutie facuta din parti egale de bicarbonat de sodiu, si sare, dupa care clatiti bine. Dar baia si bucataria, care de altfel sunt cele mai predispuse la umezeala, reprezinta un subiect aparte, pe care il vom dezbate saptamana viitoare. Citeste si articolul: Condensul... un calcul matematic

Condensul... un calcul matematicAm inceput saptamana trecuta sa va vorbim despre o problema de care se lovesc

majoritatea celor care locuiesc la bloc. Condensul ramane stresul cotidian al locuintelor moderne. Vam spus in teorie ce inseamna acest fenomen, dar, poate este interesant de stiut si din punct de vedere tehnic care sunt motivele pentru care apare condensul, si implicit igrasia si chiar mucegaiul. In locuinta se produc permanent vapori de apa: din aerul respirat de om - cantitatea zilnica 1-2 litri; din gatit - pana la 2 litri intr-o gospodarie de 4 persoane; din activitatile gospodaresti (baie, spalatul rufelor, udatul florilor) - pana la 3 litri intr-o gospodarie de 4 persoane. Aceste cantitati sunt prezente permanent sub forma de vapori, invizibili in aer. Astfel un metru cub de aer la 0oC poate sa contina o cantitate maxima de 5g (reprezentand 5 cm3) vapori de apa. Daca temperatura incaperii creste, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apa. Astfel la 20oC vom avea 17g si la 30oC se ajunge la 30g la m3. Diferenta dintre temperatura suprafetelor reci, care conduce la fenomenul de condensare, si temperatura aerului din incinta este dependenta de cantitatea de vapori apa din incinta, adica de umiditatea relativa. Astfel, cu cat umiditatea este mai mare cu atat aceasta diferenta de temperatura este mai mica. De exemplu, la o temperatura de 20C a aerului din camera, temperatura unei suprafete pe care va apare condens va fi de 9.3oC pentru o umiditate relativa de 50%, 13.2C pentru o umiditate de 65% respectiv de 18.2C pentru o umiditate de 90%. Se poate constata ca in cazul unei umiditati relative de 90% aparitia condensului este aproape inevitabila, pe orice obiect cu o temperatura de cel mult 18.2C fiind vizibil condensul. De exemplu, sa luam in considerare un spatiu cu 15mp suprafata, 2,5 m inaltime si cu un volum de aproximativ 38 mc. Daca aerul are o temperatura de 23 grade C, la o umiditate a aerului de 100% in acest spatiu se afla aproape 1 litru de apa sub forma de vapori invizibili. In cazul scaderii cu cateva grade a temperaturii exterioare, in jur de 30% din vaporii de apa se condenseaza pe suprafetele reci din incapere, in primul rand la nivelul geamurilor. Formareacondensului apare si atunci cand umiditatea aerului din incapere este conform raportului ridicata, iar temperatura suprafetei de pe partea interioara a geamului este coborata. Condensarea incepe intotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzator. Circulatia aerului cald care "spala" geamurile poate fi impiedicata de un pervaz prea larg peste calorifer ceea ce duce la aparitia condensului pe geam cu prioritate la partea de jos. In incaperile mai putin incalzite poate aparea condens in zilele reci si la ferestrele cu geam termoizolant. Acesta se datoreaza faptului ca spatiul respectiv este saturat cu vapori de apa produsi de respiratie pe timpul noptii la o temperatura joasa. Termoizolarea are un rol foarte important in evitarea formarii fenomenului de condens. De multe ori, aparitia picaturilor de apa in zonele mai reci se datoreaza izolarii necorespunzatoarea peretilor, care poate favoriza igrasia (este suficient ca temperatura suprafetei ce vine in contact cu aerul sa se situeze sub nivelul punctului de roua). Daca intr-o incinta se inregistreaza o temperatura de 20C si o umiditate relativa de 50%, iar la nivelul tocului/cercevelei sau a geamului tamplariei se masoara 9C (nivel situat sub cel al punctului de roua), va aparea fenomenul de condens. In acest caz, evitarea situatiei nedorite se va realiza prin cresterea temperaturii suprafetei de contact la peste 15C (eventual, cu refacerea izolatiei zidariei sau prin montajul unor corpuri de incalzire). Nu va faceti iluzii ca termopanul va va salva automat de prezenta condensului. Ca orice produs, si acesta are avantaje si dezavantaje, in functie de categoria din care face parte. Dar despre acest subiect o sa va dam mai multe detalii saptamana viitoare. Cititi si articolul: Condensul - o problema a locuintelor moderne (I)

Condensul o problema a locuintelor moderneSe spune ca lunile iulie si august sunt lunile concediilor si implicit, ale calatoriilor. Uitandu-ma la preocuparile vecinilor mei, incep sa ma indoiesc de acest lucru. Cei mai multi dintre ei prefera sa isi foloseasca zilele libere pentru renovarea locuintelor. Si unii dintre ei nu o fac doar pentru ca s-au plictisit

de culoarea in care si-au zugravit peretii anul trecut, ci pentru ca iarna si primavara le-au adus in case mucegai si igrasie. Condensul este cel care da batai de cap mai ales celor care locuiesc la bloc. Ce este de fapt condensul, cum apare, si, mai important, cum se poate scapa de el ? Conform definitiei de dictionar, condensul este rezultatul transformarii vaporilor de apa din aer in stare lichida cand intra in contact cu o suprafata mai rece. Condensul apare atunci cand suprafata cladirii (anvelopanta) nu este bine izolata termic si vaporii de apa care o traverseaza se racesc brusc apare asa numitul "punct de roua, care atunci cand se formeaza in treimea interioara a grosimii peretelui, cauzeaza aparitia condensului, si, implicit, a umezelii, mucegaiului, etc. Condensul este favorizat de mai multi factori naturali: temperatura exterioara foarte scazuta, sub -10 grade Celsius, incaperile neincalzite, umiditate ridicata in incapere, calitate slaba a geamului termoizolant sau alegerea unei sticle necorespunzatoare, profile din PVC cu pereti subtiri, sub 2,5mm sau profile din aluminiu fara bariera termica. De asemenea, condensul este favorizat de plasarea necorespunzatoare a radiatoarelor sau montarea incorecta a ferestrei in jumatatea exterioara a peretelui. Factorii care favorizeaza condensul si depind de fiecare dintre noi sunt: acvariile, plante numeroase in incapere situate in apropierea ferestrelor, uscarea hainelor, mai ales pe calorifer, inchiderea radiatoarelor pentru a economisi energia termica, pregatirea alimentelor in bucatarie, dusul sau baia. Incaperile nearisite regulat sunt cele mai bune medii pentru formarea condensului. Perdele groase in fata ferestrelor favorizeaza si ele aparitia acestui fenomen. Ele actioneaza ca o bariera termica, impiedicand curentii de aer cald din incapere sa incalzeasca suprafata geamului, favorizand astfel aparitia condensului. De asemenea, folosirea tapetului lavabil sau a vopselelor acrilice, sunt solutii care reduc substantial permeabilitatea peretilor (anvelopantei), iar schimburile naturale spontane de aer nu se mai produc. Peretii unei incaperi sunt un factor de echilibru, absorbind, respectiv cedand umiditatea; acoperirea acestora cu suprafete nedifuzante (tapet, folie, etc.) duce la aparitia unor cresteri mari ale umiditatii. Si covoarele au acest rol, de absorbtie a umiditatii. Un alt motiv care poate determina aparitia condensului este amplasarea necorespunzatoate a surselor de incalzire si a glafurilor - este recomandat ca sub fiecare fereastra sa se afle o sursa de incalzire astfel incat circulatia aerului pe suprafata sticlei sa se faca de jos in sus. In cazul constructiilor noi, umiditatea din peretii este cedata permanent, cantitatea de vapori din aer la cladirile recent ridicate fiind peste limitele normale, pentru o lunga perioada de timp. Este cazul peretilor recent construiti, tencuiti sau zugraviti, pana la uscarea totala a lor. Dupa zugravit sau in orice alta situatie in care umiditatea in incaperi depaseste 50-55 %. Umiditatea relativa normala a unui spatiu de locuit este de 40-50%. Mai sunt si cateva detalii tehnice, care trebuie luate in calcul inca de la faza de proiect, adica inainte de cladirea locuintei. Condensul este favorizat de montarea ferestrelor in jumatatea exterioara a peretelui (zona rece) sau daca suprafetele nu sunt etansate corect pe contur. Condensareaincepe intotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzator. Circulatia aerului cald care ,,spala geamurile poate fi impiedicata de un pervaz prea larg peste radiator ceea ce duce la aparitia condensului pe geam cu prioritate la partea de jos. Speram ca v-ati facut o idee despre ce inseamna condensul, cum apare si, eventual, cum il puteti evita. Dar prezentarea de baza de astazi este doar inceputul unei serii de articole despre acest subiect. Vom analiza impreuna, pe rand, factorii care determina aparitia condensului si solutiile cu ajutorul carora se poate rezolva problema. Cititi si articolul Cimentarea corecta a peretilor va scapa de igrasie Protejarea peretilor de igrasie se poate realiza si prin alte modalitati decat cele prezentate in articolul anterior.

O alta varianta la care puteti apela pentru a scapa de neplacuta umezeala este sa adaugati in mortarul de ciment pe care il aplicati pe perete un adaos special Tenpor. Acesta este un lichid galben vascos slab alcalin, neinflamabil. Se livreaza in flacoane sau bidoane de material plastic de 1-5 litri, iar termenul de pastrare in ambajalul original inchis este de minimum 5 ani. La temperaturi sub 0 grade Celsius se cristalizeaza, dar la temperaturi normale isi revine si se poate utiliza. Se foloseste ca aditiv in mortare de ciment, la tencuirea peretilor cu continut ridicat de umiditate (peste 3%), cauzata fie ascensiunii capilare a apei din sol, fie infiltratiilor din panza freatica sau din instalatii de apa - canal. Adaosul special Tenpor se poate utiliza in interior sau in exterior, pe pereti de caramida, piatra, beton, vaioaga etc, in subsoluri, depozite, spatii de locuit, camere frigorifice. Acesta transforma partial sarurile care formeaza igrasia in saruri insolubile, hidrofobe si asigura pe un perete cu igrasie o suprafata uscata, fara eflorescente de igrasie datorita efectului hidrofob care se formeaza in timpul intaririi mortarului. Produsul asigura o aerisire mai buna a peretelui, prin marirea numarului si a dimensiunilor porilor deschisi si elimina posibilitatile de uscare osmotica a apei prin tencuiala datorita aceluiasi efect hidrofob. Adaosul completeaza cu succes toate tipurile de lucrari de refacere ulterioara a hidroizolatiei, asigurand o evaporare intensa a apei deasupra liniei hidroizolatiei. Nu produce fenomen de urcare in perete a igrasieideasupra nivelului vechi Pentru aplicarea lui se va indeparta tencuiala veche, compromisa, iar rosturile se vor curata pe o adancime de 2 cm. Se lasa asa peretele timp de cateva zile, dupa care se matura suprafata pe care a iesit igrasia din perete. Mortarul cu adaos antiigrasie Tenpor se va pregati numai mecanizat in malaxor sau betoniera. Se va respecta urmatorul dozaj sau multiplu lui si ordinea de introducere: 0,10 - 0,15 litri de solutie se dizolva in 7-10 litri de apa si se introduce in malaxor. Cantitatea de Tenpor se stabileste exact in functie de granulatia nisipului. Un nisip cu granulatie mai mare si mai bun necesita o cantitate mai redusa de solutie. Cantitatea apei depinde de umiditatea nisipului; este bine ca la prima sarja sa se dozeze o cantitate mai redusa de apa si ulterior sa se completeze cu cantitatea necesara pentru asigurarea unei lucrabilitati optime, iar la sarjele urmatoare deja se poate introduce cantitatea integrala a apei. Componentii se malaxeaza timp de 10 minute. Pe suprafata amestecului trebuie sa apara o spuma consistenta uniforma. Cu cat malaxarea este mai profunda, cu atat lucrabilitatea se imbunatateste. Este interzisa utilizarea varului in compozitia mortarului antiigrasie. Componentii din adaos care sunt destinati sa intre in reactie cu igrasia din pereti si s-o neutralizeze vor reactiona cu varul lasand igrasia sa-si exercite efectul in timp. La 1 mc de mortar sunt necesari 4,5-5 litri de solutie. Cu aceasta cantitate se poate tencui o suprafata de 40 mp la grosime de 2,5 cm. Inainte de tencuire zidaria se umezeste si se aplica un sprit din acelasi mortar, diluat mai mult cu 10 - 20 % apa. Tencuirea se va face dupa intarirea spritului in straturi de 1-2 cm grosime, fara compactare, prin nivelare usoara cu dreptarul. Se va lucra la temperaturi intre +5C si +35C. In timpul calduros si la pereti expusi la soare, in mod obligatoriu peretii vor fi stropiti periodic cu apa timp de 2-3 zile. Grosimea tencuielii se va alege in functie de gradul de umiditate si de continutul de saruri din perete. In locurile ventilate si cu un continut redus

de saruri (sub 0,5 %), sau la fatade, se va aplica in grosime de 2,5 cm. In pivnite si la pereti cu continut mai mare de saruri se va aplica in grosime de 3-4 cm. De preferinta suprafata se va lasa negletuita. Daca totusi gletuirea este absolut necesara, atunci se va gletui numai cu glet de ciment care se va prepara cu apa in care se introduce 0,3 litri de adaos antiigrasie la 10 litri apa, iar amestecarea se va face cu o bormasina la care se va aplica un dispozitiv amestecator mortare. Gletuirea nu se face cu glet de ipsos sau cu ipsos-var. Vopsirea se face cu vopsele de dispersie mate sau de var. Vopselele de dispersie lucioase sau semilucioase nu au porozitate suficienta si astfel diminueaza aerisirea peretelui. Vopselele cu huma distrug efectul solutiei antiigrasie. Saptamana viitoare o sa va prezentam si alte modalitati de a scapa de igrasia de pereti, pentru a va da posibilitatea sa aveti o privire de ansamblu cat mai completa asupra produselor existente pe piata si care va pot rezolva aceasta problema. Protejarea peretilor de igrasie

Umiditatea - importanta pentru o viata sanatoasa (I) pagina 1

Umiditatea - importanta pentru o viata sanatoasaIn ultimele saptamani am tot vorbit despre condens, umiditate in exces si cum pot fi evitate aceste probleme, care dau batai de cap mai ales celor care locuiesc la bloc. Dar, aprofundand tema articolului am aflat ca si reversul, adica prea putina umiditate, poate cauza la fel de multe probleme. Lipsaumiditatii ii poate imbolnavi pe tot membrii familiei, totusi, complicatiile ce pot aparea la copii se manifesta mult mai repede: laringita, dureri de gat, iritatii ale membranei mucoase, rezistenta scazuta la infectii. In general, pentru controlul umiditatii in aer este recomandat ca in camera sa existe si un higrometru (aparat pentru determinarea umiditatii aerului). In general nivelul optim de umiditate este cuprins intre 60 70%; sub 60% aerul este uscat si provoaca iritatii ale ale cailor respiratorii, peste 70% se pot dezvolta in aer microorganisme periculoase. Bineinteles ca piata s-a orientat rapid, astfel incat au aparut tot felul de aparate umidificatoare sau saline, care pot preintampina sau chiar vindeca problemele de sanatate aparute in urma lipseiumiditatii. Umidificatorul este folosit cu succes in America la copiii cu laringita. Aburul este considerat cea mai naturala metoda de umidificare a aerului, mai mult, este in mod sigur steril si de aceea poate fi folosit in mediile care necesita o igiena maxima. Cu un nivel sonor destul de cazut, intre 30 si 68,5 dB, in functie de model, acest tip de aparat nu va deranjeaza in timpul somnului. Pot face cu succes unor camere de la pana la 150 mp. Majoritatea sunt usor de folosit si montat, putand functiona, in medie, 12 ore, cu 3 litri de apa (capacitatea umidificatorului). Apa folosita este recomandat sa aiba cat mai multe minerale pentru o mai buna emisie de aburi. Dispozitivul foloseste o rezistenta care incalzeste apa pana la 100 de grade, evaporand-o. Prin aceasta metoda se elimina si eventualele bacterii sau virusi din apa. Acest aparat poate fi folosit si pentru tratarea unor boli care necesita sedinte de aerosoli. Un alt tip de aparat, asemanator cu cel descris mai sus este cel bazat pe un evaporator. Filtrul antibacterial din sistemul de evaporare aspira apa pana este plin. Un ventilator trage aerul uscat din incapere prin filtrul ud si ii da drumul in camera cu un nivel deumiditate optima. Umiditatea dorita poate fi selectata din higrostat, asadar supraumiditatea este exclusa. Intr-o

camera cu o suprafata cuprinsa intre 110 si 275 metri patrati, este eliminat si praful din atmosfera sau alte particule impure. Capacitatea rezervorului de apa este de pana la 7 litri, iarumiditatea din atmosfera poate fi crescuta, in medie, cu 600g/ora. Umidificatorul cu stropi de apa rece purifica si el aerul din camera. Este mai silentios decat cel pe baza de aburi, debitul este ajustabil si se opreste automat cand nivelul de apa din cuva este prea scazut. Capacitatea vasului pentru apa este cuprinsa intre 2 si 4 litri, in functie de model. Astfel de aparate sunt unele dintre primele modele de umidificatoare aparute, astfel incat de-a lungul timpului au ajuns la nivele de performanta comparabile cu sistmele ultrasonice. Cele mai noi umidificatoare cu stropi de apa sunt electronice si dotate cu telecomanda. Temperatura aburului este ajustabila, iar procentul de umiditate este reglat digital. Fluxul stropilor de apa rece poate fi si el fixat digital de la 100 la 450 ml pe ora. Capacitatea bazinului de apa a crescut si ea pana la 7 litri. Va vorbeam un pic mai sus de modele foarte noi si performante de umidificatoare. Este adevarat ca acestea au un pret ceva mai mare decat cele clasice, dar nu sunt inaccesibile. Tocmai pentru ca fac parte dintr-o alta categorie, o sa vi le prezentam intr-un articol separat.

Umiditatea - importanta pentru o viata sanatoasa (II) Majoritatea proaspetilor parinti stiu cat de importanta este prezenta unui umidificator in locuinta, si mai ales in dormitorul copilului. In afara de sanatatea copilului, mai sunt si alte considerente pentru care umiditatea din locuinta este foarte importanta. Aerul prea uscat dintr-o incapere cauzeaza uscarea membranelor sistemului respirator, dar si uscarea buzelor si o senzatie de usturime la ochi; faciliteaza infectii si boli ale sistemului respirator; produce stari de oboseala si o slaba putere de concentrare. Chiar si pentru animalele de companie si plantele decorative aerul uscat este daunator. Lipsa umiditatii contribuie la formarea prafului si incarcarea electrostatica a tesaturilor din fibre sintetice, covoare, platelaj din plastic si distruge in timp mobilierul din lemn si parchetul. Iar pentru melomani, vestile sunt si mai proaste, o umiditate foarte scazuta poate duce la dezacordarea instrumentelor muzicale. De la metoda pe care o foloseau bunicii nostri, vasul cu apa pus pe calorifer sau pe soba, s-a ajuns in prezent la aparate de tehnologie inalta, care nu asigura doar umiditatea aerului, ci il si curata de acarieni, polen si bacterii. Cele mai noi sisteme de acest tip spala si umidifica aerul fara ajutorul filtrelor. Sistemul combi (umidificator si purificator) garanteaza un climat sanatos pe perioada intregului an. Cu ajutorul filtrelor, poate elimina chiar si cele mai mici particule din aer, care au dimensiuni sub 0,3 microni. Purificatorul este dotat cu filtru HEPA, umidificator, odorizator. Discuri umidificatoare speciale se rasucesc prin apa, eliminand impuritatile din aer, dupa principiul cascadei. In plus, cele mai noi sunt dotate cu betisor ionic de argint care ofera o protectie antibacteriana ridicata. Peste 650 de tipuri de bacterii si virusi din aer sunt distruse astfel. Inclusiv alergiile la parul de animale pot fi evitate cu un umidificator purificator. In cazul acestor higrostaturi umiditatea poate fi reglata intre 30 si 70%, iar aparatul poate fi programat sa functioneze doar intre anumite perioade de timp sau incontinuu. Doua lucruri importante nu trebuie sa le uitati, oricat de performant ar fi aparatul: sa reumpleti bazinul cu apa atunci cand se goleste si sa curatati din cand in cand sistemul. In tancul de umplere se pot adauga tot felul de esente, parfumuri si uleiuri esentiale, care sa creeze atmosfera dorita in locuinta. Umidificatoarele evaporatoare, un alt tip de sisteme combi, sunt ideale pentru locuinte de minim 110 mp, un singur aparat de acest tip fiind suficient pentru toata casa. Filtrul antibacterian din sistemul de evaporare aspira apa pana este plin. Un ventilator trage aerul uscat din incapere prin filtrul ud si ii da drumul in camera cu un nivel de umiditate optima. Umiditatea dorita poate fi selectata din higrostat, asadar supraumiditatea este exclusa. Diferenta intre acest aparat si cele clasice este ca, cel pe care vi-l prezentam, are si roul de purificare a aerului, nu doar de umidificare, fiind dotate in standard cu betisor ionic de argint.

Aceste umidificatoare sunt recomandate mai ales in timpul iernii, dar ele nu inlocuiesc aerisirea regulata. Vara sunt ceva mai potrivite aparatele de aer conditionat care au incorporat umidificator. Acestea absorb umiditatea din exterior si o trimit catre unitatea interioara. Nu sunt bazate pe rezervoare cu apa. Oricum ar fi, indiferent de tipul de umidificator pe care il alegeti, sunt cateva reguli de care trebuie sa tineti cont. Nu utilizati umidificatorul in apropierea unor surse de caldura. Folositi doar apa rece de la robinet pentru a umple umidificatorul. Nu puneti in functiune umidificatorul daca rezervorul de apa este gol, dar nici nu il umpleti excesiv - consultati indicatorul pentru nivelul apei. Nu directionati orificiul de evacuare a vaporilor spre perete sau direct catre un obiect. Nu turnati niciodata materia odorizanta prin orificiul de evacuare a vaporilor sau direct in rezervorul de apa, ci in compartimentul special. Si, nu in ultimul rand, aparatul trebuie conectat doar la curent alternativ, a carui tensiune este identica celei de pe placuta de valori nominale atasata aparatului

Temperatura de rouaTemperatura de roua este temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. Mai concret, daca intr-o camera (al carei volum e constant) umiditatea aerului ramane aceeasi, exista o anumita temperatura sub care vaporii de apa condenseaza pana cand temperatura se ridica peste nivelul critic. Aceasta este explicatia relativ stiintifica, caci in practica cu totii stim ce este temperatura de roua si efectul de disconfort ce-l are asupra noastra. De aceea este de preferat ca acest punct de roua sa poata fi oarecum controlat, iar acest lucru nu este tocmai imposbil atata timp cat avem in dotare un deumidificator. Totusi, acesta este inutil daca parametrii in care trebuie folosit nu sunt stiuti, ba chiar poate fi periculos pentru sanatatea noastra daca prin folosirea necorespuzatoare a lui umiditatea relativa este coborata sub 40%. Tabelul alaturat va este de folos sa detectati suprafetele pe care se poate forma condens. In sezonul rece, peretii au temperatura ceva mai scazuta decat aerul din incapere si, de aceea, aceste zone sunt predispuse la igrasiei si mucegai. Pentru a exemplifica, daca intr-o camera avem 20C si o umiditate relativa de 50%, conform tabelului, pe suprafetele cu o temperatura mai mica de 9,3C se formeaza condensul.