SCOALA POSTLICEALA CHEARLES LAUGIER CRAIOVA

PORTOFOLIU IN VEDEREA REVALORIZARII DIPLOMEI DE ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI

COMUNICARE PROFESIONALA

COORDONATOR: Asistent BĂDELE LIVIA

ABSOLVENT:Asistent Botea Aurora Alina

CUPRINS

1.Identificarea caracteristicilor modului de viata si a stilului de viata2.Metodele de comunicare pe diferite nivele3.Factorii care influenteaza comunicarea4.3 fise detaliate cu metode de comunicare la alegere

COMUNICAREA

Când trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la„a aduce la cunostinta ”, „a da de stine”, sau „a informa”. Comunicarea înteleasa caproces are la baza patru componente fundamentale:

emitatorul, canalul de comunicare informatia de transmis treceptorul.

Esenta procesului consta în transferul sau trimiterea informatiei de la receptorla emitator. Acest model elementar trebuie însa extins, deoarece comunicarea nu seîncheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei.

În primul rând nu trebuie omisa circulatia informatiei în sens invers (feed-back), deoarece, de obicei, comunicarea se realizeaza în vederea obtinerii unuiraspuns.

În al doilea rând, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmitereceptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumiteefecte asupra receptorului.

În al treilea rând, tot acest proces nu s-ar dovedi pe deplin eficient, daca nu s-aracorda importanta atât codajului cât si decodajului mesajului transmis.

În al patrulea rând, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori decodare sau decodare, precum si imixtiunea unor factori perturbatori. Toate acesteelemente vor diminua reusita comunicarii.

Privita ca un act de punere în relatie a emitatorului cu receptorul, comunicareapoate fi înteleasa drept ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care seefectueaza operatia punerii în relatie cu una sau mai multe persoane în vedereaobtinerii unor anumite obiective.

Comunicarea reprezinta procesul prin care un emitator transmite un mesaj subforma unui Cod prin intermediul unui Canal catre un Receptor.

Comunicarea umana este procesul prin care emitem opinii, valori, norme,perceptii catre un receptor.

Comunicarea umana este un proces prin care un individ transmite stimuli cuscopul de a schimba comportamentul altor indivizi.

Comunicarea umana reprezinta un ansamblu de principii si norme caretraverseaza planul gândirii si cel comportamental.

IDENTIFICAREA CARACTERISTICILOR MODULUI DEVIA Ă I A STILULUI DE VIA ĂȚ Ș Ț

CARACTERISTICI ALE COMUNICARII

Mesajul este unitatea de baza a comunicarii, situat de fapt la intersectia dintrecomunicare si reprezentarea realitatii. El poate fi alcatuit din cuvinte scrise saurostite, imagini vizuale, muzica , zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc.Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care îndeplineste functia de cale detransport sau distributie a mesajului.

Dimensiunea originalitatii mesajului este data de informatie. Sub aspectcantitativ, informatia poate fi masurata atât în momentul emiterii cât si în momentulreceptarii, astfel ca se poate determina în ce masura un mesaj contine sau nu maimulta informatie decât alt mesaj. Din dorinta de a asigura exactitatea mesajului,emitatorul poate fi preocupat de emiterea unei mai mari cantitati de informatie decâtar fi necesar în mod normal. Asa se naste redundanta, „excedentul selectiv de semnefata de acelea care ar fi fost necesare pentru a transporta aceeasi cantitate deoriginalitate.” Acest surplus trebuie înteles ca „o masura a formei, nu a informatiei,deoarece indica diferenta dintre ceea ce este transmis si ceea ce este necesar”.

O analiza cât mai completa a informatiei trebuie sa faca referiri si laurmatoarele aspecte:

aspectul sintactic: succesiunea semnelor impusa de emitator aspectul semantic: semnificatia acordata semnelor pe baza conventiilor

sociale aspectul pragmatic: efectul informatiei asupra receptorului.

Efectele comunicarii pot fi de natura cognitiva, afectiva sau comportamentala si nutrebuie confundate cu raspunsurile receptorului mesajului.

Finalitatea procesului de comunicare exista în masura în care mesajul codificatde emitator este decodificat si acceptat de receptor. Cunoasterea codului informatieiobliga la respectarea semnelor si simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor puteafi detectate si corectate.

Când semnificatia este codificata în cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iarcomunicarea este verbala. Daca semnificatia este purtata prin altceva decât cuvinte,mesajul si comunicarea sunt non-verbale.

Continutul si maniera în care se comunica se afla sub influenta contextuluicomunicarii. Evaluarea lui implica analiza mai multor dimensiuni contextuale: fizica,temporala, culturala, sociala si psihologica.

Capacitatea de comprehensiune a receptorului nu trebuie niciodata ignorata, iarmesajul trebuie atent construit. Inteligibilitatea unui mesaj este data nu numai deaportul de noutate în forma si continut, dar si de structura lui mult prea elaborata, sau

dimpotriva, mult prea banala si previzibila.Schimbul de mesaje între participantii angrenati în comunicare devine

interactiune. În functie de numarul de participanti în retelele de comunicare instituitela un moment dat, putem distinge doua tipuri de comunicare:

comunicare bipolara; comunicare multipolara (un emitator si mai multi receptori; un receptor

si mai multi emitatori).Pentru oameni, relatiile create prin comunicare conteaza uneori mult mai mult

decât continutul informational transmis, astfel ca rolul ei este acela de a creacomuniunea si comunitatea. Întemeietorul scolii de la Chicago, pragmatistul JohnDewey, plaseaza comunicarea în spatiul de interferenta dintre societate si comunitate,considerând comunicarea un mod de a exista al comunitatii:„Nu numai ca societatea continua saexiste prin transmitere, princomunicare, dar este corecta, spunem ca ea exista în transmitere si în comunicare.Este mai mult decât o legatura verbala între cuvinte precum comun, comunitate,comunicare. Oamenii traiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au încomun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina în comun acestelucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba în comunscopuri, convingeri, aspiratii, cunostinte - o întelegere comuna - «acelasi spirit» cumspun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise fizic de la unul la altul,Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectualeasemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.”

Este adevarat ca societatea moderna cunoaste numeroase fragmentarigenerate de dezvoltarea inegala a diferitelor ei segmente, de diversificareaaspiratiilor, a atitudinilor si comportamentelor; este foarte probabil ca sensul sicontinutul notiunii de comunitate sa se modifice în timp, dar cerinta de a avea un setde valori comune, care sa ne confere un sentiment reciproc de legaturi, deapartenenta la un întreg, nu va putea sa dispara.

STILURI DE COMUNICARE

Comunicarea eficienta depinde în mare masura de felul în care comunicam,adica de stilul comunicarii. Potrivit unei celebre formulari, „Le style c’est l’homme”1,este evident ca fiecarui individ îi este caracteristic un anumit mod de exprimare, unanumit stil, care poarta pecetea propriei personalitati, a culturii, a temperamentului sia mediului social în care acesta traieste. Stilul nu este o proprietate exclusiv a textelorliterare, el este specific oricarui act de comunicare.

Calitati generale ale stilului

Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie sa îndeplineasca, înprincipal, urmatoarele calitati:

-claritatea – expunerea sistematizata, concisa si usor de înteles; absenta claritatiiimpieteaza asupra calitatii comunicarii, conducând la obscuritate, nonsens si laechivoc;

-corectitudinea – o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceea cepriveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numescsolecisme si constau, cu precadere, în dezacordul dintre subiect si predicat;

-proprietatea – se refera la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru aexprima mai exact intentiile autorului;

-puritatea – are în vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbiiliterare; potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme, care reprezinta cuvintevechi, iesite din uzul curent al limbii, neologisme, cuvinte recent intrate în limba, alcaror uz nu a fost înca pe deplin validat si regionalisme, cuvinte a caror întrebuintareeste locala, specifica unei zone. Potrivit cu valoarea de întrebuintare a cuvintelor, cusensurile în care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putemidentifica dou categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite grupuride vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decât cele de baza pentru a-i derutape cei care nu cunosc codul si jargonul, care este un limbaj de termeni specifici unoranumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapid ;

-precizia – are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentruîntelegerea comunicarii;

-concizia – urmareste exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divagatiisuplimentare si neavenite;

METODE DE COMUNICARE PE DIFERITE NIVELURI

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte, asacum sunt ele prezentate în continuare.

Comunicarea intrapersonala

Comunicarea intrapersonal este comunicarea în si catre sine. Fiecare fiintaumana se cunoaste si se judeca pe sine, îsi pune întrebari si îsi raspunde, astfel caaceasta comunicare cu propriul forum interior devine o sursa de echilibru psihic siemotional. Desi nu presupune existenta unor comunicatori distincti, dialogul interiorpe care îl purtam cu noi însine reprezinta un autentic proces de comunicare, în care îsiafla locul chiar si falsificarea informatiei în vederea inducerii în eroare ainterlocutorului (de exemplu situatia, destul de frecventa, a oamenilor care se mintsau amagesc ei însisi).

Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonala presupune strict doi participantti si arecalitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credintele oamenilor. Obiectiveleacestei comunicari sunt extrem de multiple si complexe: cunoasterea celor de lângnoi, crearea si întreginerea legaturilor umane, persuadarea interlocutorului,recunoasterea valorii personale, satisfacerea nevoilor afective, de control si dominatieetc. Comunicarea interpresonala directa presupune initierea de contacte personalenemijlocite si interactive între oameni, pe când cea interpersonala indirecta are nevoiede mijloace si tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistrarilemagnetice sau telecomunicatiile).

Comunicarea de grupComunicarea de grup se deruleaz în colectiviti umane restrânse: echipe,

familii,cercuri de prieteni, colegii de redactii etc. Ea este o alta ipostaza a comunicariiinterpersonale ce presupune însa mai mult de doi participanti. Limita superioaravariaza de la caz la caz, dar, în general, sunt considerate tipice pentru aceasta formade comunicare grupurile mici, cu cel mult 10-15 participanti (de exemplu,brainstorming-ul). La acest nivel se asigura schimburi de idei si emotii, seîmpartasesc experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau decizii sise aplaneaza conflicte.

Comunicarea de grup este influentata de caracteristici ale dinamicii de grup: a) coeziunea grupuluiCoeziunea grupului se defineste ca dorinta membrilor grupului de a fi împreuna ,

de a desfasura activitati împreuna. Ea se refera la unitatea membrilor grupului, laatmosfera pozitiv existent sau nu în grup. Între coeziune si comunicare este o relatiedirect proportionala si de influenta reciproca.

Factorii care cresc coeziunea grupului pot fi:

Interni- sistemul de norme (nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate),- marimea grupului (când grupul este mai mic, interactiunile si comunicarea sunt maifrecvente),- similaritatea între membrii grupului (interesele, preocuparile, scopurile comunecresc coeziunea).Externi- sistemul de recompense pentru performanta grupului (vizeaz grupul în ansamblulsau, pentru a spori coeziunea),- amenintarile pe care le primeste grupul (care cresc coeziunea), - fenomenul conducerii (leadership).

Liderul - în sens larg - este orice persoana care îndeplineste oficial sau îsiasuma spontan (lider formal/informal) functii de conducere. Liderul grupului estecentralizatorul comunicarilor de grup (lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje si eleste cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare).

Caracteristici de personalitate ale liderului:

- autoeficienta perceputa,- control intern (se considera responsabil pentru ceea ce i se întâmpla, nu crede ca seafla „la mâna destinului”),- dominanta, empatie, sensibilitate la nevoile celorlalti,- nonconformism social, inteligenta, creativitate, perspicacitate- Influenta sociala

Comunicarea publica

Comunicarea publica implica prezenta unui Emitator unic si a uneimultitudini de Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor). Discursul public nuvizeaza doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilorpublicului, influentarea sentimentelor acestora. Eficienta unei astfel de comunicari seafla deopotriva în mâinile oratorului si ale publicului sau. Orice gen de cuvântare,expunere sau prezentare sustinute de catre o persoana direct în prezenta unuiauditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este oforma de discurs public sau comunicare public (de exemplu, conferinta, pledoaria,prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvânt, prezentarea unui raport sau aunei dari de seama, expunerea în fata unei comisii de examinare, prezentarea unuispectacol etc.).

Comunicarea de masaComunicarea de masa se refera la producerea si difuzarea mesajelor scrise,

vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat catre unpublic variat si numeros si presupune prezenta obligatorie a unui „gate-keeper”, carese prezinta ca un producator institutionalizat de mesaje adresate unor destinatarinecunoscuti. Acest tip de comunicare se caracterizeaza printr-o slab prezenta feed-

back-ului. Mesajele îmbraca cele mai variate forme (carte, presa scrisa, transmisiiradio sau TV). Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizeazainformarea, construirea identitaii personale, integrarea i interactiunea sociala sidivertisment. Iat diagrama propus de Van Cuilenburg pentru a ilustra varietateaderutant a motivelor care necesita abordarea tipologic anuntata:

Motive DescriereInformatie Intentia de a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume

Prestigiu social Intentia de a stapâni subiectele de discutie

Recreare Evadarea din lumea obligatiilor zilnice

Ocupatie Inten ia de a da un sens timpului liberț

Ritual Consumul mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau ceremonial

Siguranta Absenta stirilor si informatiilor despre actualitate ar provoca nesiguranta sau dezorientare

Emulatie Necesitatea de a trai evenimente palpitante

Contact social Largirea sferei personale de viata

Instrument Utilizarea cu scop precis a informatiei ( stiri de bursa sau

anunturi)

FACTORII CARE INFLUEN EAZĂ COMUNICAREAȚ

Prin procesul de comunicare, emitatorul încearca sa convinga, saexplice, sa influenteze, sa educe, sa informeze sau sa îndeplineasca orice alt obiectiv.

Scopurile principale ale procesului de comunicare:- mesajul sa fie receptat- mesajul sa fie înteles- mesajul sa fie acceptat- mesajul sa provoace o reactive

Când niciunul dintre aceste obiective nu este atins, înseamna ca procesul decomunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factoricare apar în proces.

CEI MAI IMPORTAN I FACTORI SUNT:ȚA) întelesul cuvintelor; individualitatea umana este principala bariera în calea

unei bune comunicari. În cursul procesului de învatare a limbii materne, toti auatribuit acelasi înteles cuvintelor, dar singura legatura dintre un cuvânt silucrul, obiectul, pe care îl reprezinta este asocierea pe care un grup de oameni adecis sa o faca.

B) contextul, sau situatia reprezinta un alt factor care influenteaza comunicarea.O persoana poate atribui întelesuri diferite acelora si cuvinte la momente si încontexte diferite. Esential este sa adaptam sensul cuvintelor fiecarei situatii sisa stapânim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.

C) barierele în calea comunicarii reprezinta perturbatiile ce pot interveni înprocesul decomunicare si care pot fi de natura interna (factori fiziologici,perceptivi, semantici, interpersonali sau intrapersonali) sau de natura externa(care apar în mediul fizic în care are loc comunicarea: poluare fonica puternica,întreruperi succesive ale procesului de comunicare); barierele în caleacomunicarii sunt determinate de diferenta de perceptie, concluziile grabite,stereotipiile, lipsa de cunoastere, lipsa de interes, dificultatile de exprimare,emotiile si personalitatea. Diferentele de percepttie reprezinta modul în care oamenii privesc lumea.

Acest mod este influentat de experientele anterioare, astfel ca persoane dediferite vârste, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, sex, temperamentevor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile în mod diferit.

Concluziile grabite intervin în situatiile în care un individ vede ceea cedoreste sa vada si aude ceea ce doreste sa auda, evitând recunoasterearealitatii.

Stereotipiile reprezinta situatiile în care diferite persoane sunt tratate ca sicând ar fi una singura.

Lipsa de cunoastere –întotdeauna se întâmpina dificultati în a comunicaeficient cu cineva, atunci când respectivul are o educatie diferita, sau ale

carui cunostinte în legatura cu un anumit subiect de discutie sunt mult maireduse.

Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunicarii estelipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emis. În astfel de situatii,se actioneaza cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel încât sacorespunda intereselor celui ce primeste mesajul.

Dificultatile de exprimare apar atunci când emitatorul are probleme în agasi cuvintele potrivite pentru a-i exprima ideile. Lipsa de încredere,vocabularul sarac, emotiile pot duce la devierea sensului mesajului.

Personalitatile celor doi factori, Emitatorul si Receptorul, care intervin înprocesul comunicarii joaca un rol extrem de important. Ei trebuie sa-siadapteze propria persoana, sa-si controleze temperamentul si limbajul înfunctie de personalitatea si de starea de spirit a interlocutorului, asa încâtmesajul sa fie receptat în forma dorita .

Consecintele manifesta rii acestor bariere în comunicare sunt:- aparitia conflictului;- diminuarea stimei de sine a interlocutorului;- aparitia resentimentelor, a dificultatilor de relationare;- adoptarea atitudinilor defensive, retractile/agresive;- inhibarea capacitatilor rezolutive ale individului, scaderea implicarii în activitate.

FISE DETALIATE CU METODE DE COMUNICARE

Metode de comunicare adecvate: - scrise,- verbale,- audio,- Informatizate.