Bazele comunicarii

Comunicarea reprezinta procesul prin care se schimba informatii cu alti indivizi.Ea constituie o necesitate si o activitate sociala. Cauza care a dus la aparitia comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni ca persoane sau grupuri sociale, cand se aflau la departare unii de altii. Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicarii a fost necesitatea de a comunica intre oameni si organizatiile lor, in conditiile dezvoltarii relatiilor sociale. Formele de comunicare apar si se dezvolta odata cu mijlocul principal de comunicare intre oameni, care este limba sau limbajul, cu doua forme de intrebuintare: orala si scrisa.

Prin intermediul procesului de comunicare, se urmaresc intotdeauna patru scopuri principale: sa fim receptati

sa fim intelesi

sa fim acceptati

sa provocam o reactie

Cuvintele sunt doar simboluri care reprezinta lucruri si idei. Noi le atribuim diferite intelesuri, mai mult sau mai putin vagi, atunci cand le auzim sau cand le folosim. Intelesul pe care noi il dam cuvintelor rezulta din modul in care fiecare dintre noi interpreteaza lumea inconjuratoare, pentru ca fiecare dintre noi o vede si o intelege in mod diferit.

Componentele procesului de comunicare sunt:

transmitatorul/emitatorul sau sursa (persoana care transmite mesajul)

transmiterea mesajului: mesaj, canal, mijloc de comunicare;

receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul)

feed-back-ul;

rspunsul la feed-back;

codificarea;

decodificarea;

factorii perturbatori.

Procesul de comunicare este format din succesiunea de etape pe care le parcurge informaia pe care dorete s o transmit emitorul. Informaia este codificat sub form de mesaj, este transmis prin intermediul canalelor i cu ajutorul mijloacelor de comunicare receptorului, care o decodific i transmite feed-back-ul su emitorului care poate sau nu s rspund din nou, pentru ca procesul de comunicare s fie complet.

Emitorul este persoana care iniiaz comunicarea. Ea deine informaia, de ea depinde modul de codificare a informaiei, ea alege canalul i mijlocul de comunicare, ea este, de asemenea, cea care alege receptorul (receptorii), dar nu poate controla pe deplin nici receptorul (receptorii), nici factorii perturbatori.

Transmiterea mesajului const n deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor i cuprinde:

a. Mesajul - este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitor receptorului.b. Canalul- este calea (traseul) pe care se transmit informaiile i este adesea inseparabil de mesaj, trebuind s fie adecvat scopului acestuia.c. Mijlocul de comunicare. Principalele mijloace de comunicare sunt:

- discuia de la om la om,

- rapoarte interne,

- edine i prezentri orale (teleconferine, video, TV prin circuit nchis),

- scrisori,

- telefon (i telefon mobil), telex, telefax,

- avizier,

- ziare,

- lucrri,

- diagrame.

Dificultatea const n alegerea celui mai eficient mijloc de comunicare, lund n considerare viteza de vehiculare, acurateea mesajului, costul comunicrii; n general, comunicarea de la om la om este mai eficient dect cea telefonic, iar telefonul este mai bun dect un raport. Este bine s nu se foloseasc un singur mijloc de comunicare.

Receptorul este persoana sau grupul de persoane crora le este adresat mesajul informaional. Importana receptorului n procesul de comunicare nu este mai mic dect a emitentului. Reuita comunicrii depinde de adecvarea coninutului i formei de exprimare a mesajului cu capacitatea de percepie, nelegere a receptorului, cu starea sa sufleteasc.Codificarea informaiei const n selectarea i combinarea celor mai potrivite simboluri (sunete, litere, cifre, gesturi, imagini etc.), capabile s exprime semnificaia unui mesaj, innd cont aici i de capacitatea receptorului de a nelege aceste simboluri i de diferenele n cadrul diferitelor culturi naionale (prin micarea capului de sus n jos noi spunem "da", n timp ce oamenii din Sri Lanka i Bulgaria redau acelai lucru prin micarea capului de la dreapta la stnga) i n cultura organizaiei (la noi nu se procedeaz aa, ci...).Decodificarea mesajului const n interpretarea mesajului, transformnd simbolurile ntr-o informaie care, adesea, difer de informaia pe care emitorul a dorit s o transmit n funcie de capacitatea de nelegere a receptorului, de ce ateapt el de la mesaj (de multe ori oamenii recepioneaz ceea ce ei vor de fapt) i de factorii perturbatori ce au intervenit n procesul de comunicare.

Factorii perturbatori se manifest pe traseul parcurs de informaie ntre emitor i receptor i pot afecta major calitatea acesteia. Factorii perturbatori pot fi filtraje, distorsiuni, bruiaje, blocaje etc. i se pot clasifica n:

- obiectivi, determinai de capacitatea redus a canalelor de comunicare i de calitatea deficitar a mijloacelor de comunicare;

- subiectivi, ce se refer la calitatea transmiterii i receptrii informaiei, care depinde de limitele fiziologice, psihologice i de nivelul de pregtire al celor implicai;

- de mediu, cum ar fi: zgomotul, zvonul, intervenia unor persoane pentru deformarea coninutului informaiilor transmise etc.

Feed-back-ul este inversul legturii directe emitor-receptor prin care emitorului i se transmite reacia receptorului. De folosirea acestei transmiteri a informaiei depinde eficacitatea comunicrii.Rspunsul la feed-back apare atunci cnd:

exist diferene majore (erori) ntre informaia pe care emitorul a dorit s o transmit i reacia receptorului la aceasta;

se ine cont de opinia receptorului, acesta avnd un statut important i recunoscut de emitor;

feed-back-ul este bogat n coninut i motivat;

feed-back-ul este pozitiv i atunci reacia este de acceptare i continuare a eforturilor;

feed-back-ul este negativ - prima reacie va fi cea de respingere; dar dac reacia este controlat i, n urma analizei, feed-back-ul este considerat corect, rspunsul va trebui s fie unul de modificare a situaiei.

Bariere in calea comunicarii

Exista o multitudine de factori are pot cauza probleme si de care trebuie sa fim constienti pentru a le depasi sau pentru a le minimiza efectul: diferente de perceptie

concluzii grabite

stereotipii

lipsa de cunoastere

lipsa de interes

dificultati de exprimare

emotii

personalitatea

Motive pentru care mesajul nu poate fi inteles:

-mesajul nu este clar

-stilul de comunicare este ambiguu sau prea sofisticat

-receptorul nu este atent

-nivele de pregatire diferite

-din mesaj lipsesc informatii importante

Perceptia si interpretarea mesajului sunt deosebit de importante. Acelasi mesaj poate fi interpretat diferit de interlocutori diversi.

Un rol important in buna receptare a mesajului il are mediul in care este conceput mesajul care trebuie sa fie accesibil interlocutorului, sa fie inteles cu usurinta si in mod corect.

Comunicarea interumana se realizeaza la 3 nivele :

oNivelul logic (al cuvintelor) reprezinta 7% din comunicareoNivelul paraverbal (tonul-volumul vocii) reprezinta modul de articulare si pronuntare a cuvintelor; viteza de rotire a acestora reprezinta 38% din comunicareoNivelul non-verbal (pozitie, miscare, imbracaminte, expresia fetei) reprezinta 55% din comunicare

Ascultarea

Exista mai multe de stiluri de ascultare si deasemeni exista diverse tipuri de ascultare care se potrivesc unor situatii diferite.

Ascultarea este un proces care se realizeaza in 6 trepte:

1. ascultarea

2. intelegerea

3. interpretarea

4. evaluarea

5. memorarea

6. raspunsul

1. Ascultarea

In procesul comunicarii, pe langa mesajul transmis, mai auzim si alte

zgomote (zgomotul strazii, al calculatorului, etc). De obicei nu dam importanta acestor interferente care mai poarta numele de zgomote de fond. Pentru a deveni un bun ascultator trebuie sa selectam anumite sunete si sa ne concentram asupra lor.

2. Intelegerea

A intelege inseamna a atribui mesajului primit sensul dat de transmitator. Daca interlocutorul foloseste cuvinte pe care nu le cunoastem, are un stil ambiguu sau vorbeste prea repede vom avea probleme cu decodificarea mesajului.

3. Interpretarea conduce la sensul sau mai adanc, prin empatie si concentrare asupra detaliilor non-verbale.

Prin empatie intelegem care este starea emotionala a altei persoane pentru a-i raspunde in mod corespunzator. Aceasta perceptie se poate baza pe cunoasterea anterioara a unei persoane, pe experienta noastra sau pe experienta situatiilor similare. Empatia imbina capacitatea de perceptie cu abilitatea de comunicare.

4. Evaluarea

In aceasta faza trebuie sa analizam critic ceea ce am inteles si interpretat pentru a putea judeca veridicitatea mesajului.

Aceasta etapa a ascultarii se mai numeste si ascultare critica.

5. Memorarea poate fi antrenata cu ajutorul unor tehnici ca:

-repetitia

-recunoasterea unui model

-reorganizarea materialului

-insemnari scrise

6. Raspunsul este mesajul pe care il transmitem dupa ce am parcurs fazele anterioare. El trebuie sa reprezinte cat mai exact reactia la mesajul primit fie ca acesta inseamna idee, actiune sau sentiment.

Modalitati de comunicare

com. verbala

com. nonverbala

com. interpersonala

com. in grup

com. organizationala

COMUNICAREA VERBALA

Prin limba vorbita se intelege un sistem de simboluri generat de anumite legi care confera simbolurilor un sens ce exprima realitatea. Comunicarea este cea care ne ajuta sa luam decizii, sa ne exprimam gandurile, ideile, sentimentele, atitudinea si astfel sa ne facem intelesi si apreciati.

Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi, dar si in relatiile interumane din cadrul unei organizatii. Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur.

Pentru a comunica idei sau sentimente limba se foloseste de sunete si simboluri care se numesc cuvinte. Cuvintele servesc pentru a defini, a marca sau a desemna persoane, obiecte sau idei. In procesul de comunicare intervin si elemente ca: vocea, tonul, gesturile, imbracamintea fara de care comunicarea nu poate exista.

Fiecare cuvant are cel putin 2 sensuri:

1.denotatia- sensul direct, cel exprimat de dictionar

2.conotatia- reprezinta o valoare suplimentara pe care o conferim unui cuvant.

Pentru o buna comunicare stilul nostru trebuie adaptat continuu la context si la interlocutor. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare, a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul.Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Ca activitate sociala, comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includerea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale.

Stilul poate fi determinat:

- la nivel individual ca mod de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret)

- la nivel colectiv ca modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic).

Principiile stilului comunicarii verbale sunt:

Claritatea cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fi intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte.

Simplitatea si naturaletea acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari.

Corectitudinea o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale.

Politetea si demnitatea stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea.

Regulile unei comunicari eficiente sunt:

* orientare pozitiva a comunicarii (pe fapte placute, stimulative)

* comunicarea trebuie sa fie bilaterala (permite schimbul de mesaje, punere de intrebari)

* comunicarea sa fie securizata (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unuia asupra celorlalti)

* concordanta comunicarii verbale cu cea mimico-gesturala

* evitarea ambiguitatilor (subintelegerilor, incertitudinilor)

* evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvantul celuilalt)

* constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)

COMUNICAREA NONVERBALA

Prin comunicarea nonverbala se exprima sentimente, emotii si atitudini. Aceasta

completeaza, intareste si nuanteaza sensul mesajelor verbale. Comportamentul non-verbal ne ofera indicii referitoare la atitudini. Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal pentru comunicarea unui mesaj corect.

Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

Comunicarea nonverbala este o comunicare cu mai multe canale. Dintre toate, cel mai important canal este corpul uman care cuprinde aparenta fizica, gesturile, expresia fetei (mimica). Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avindu-si propria gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat in informatii, nuantat si sensibil. Cel mai important lucru de retinut inca din start, este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal ci in egala masura si in plan nonverbal. Cunoasterea acestuia e o arta si se deprinde in timp, necesitand o observatie sistematica a celorlalti si consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Limbajul corporal este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe intreaga planeta.

Acest lucru denota faptul ca felul in care arati, gesturile, zimbetul, felul in care esti imbracat si cum te misti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane fata de tine.Expresiile psihice urmatoare reflecta starile de spirit cel mai frecvent exprimate in limbajul non-verbal:

- surasul indica o persoana amicala deschisa discutiei;

- bratele incrucisate denota o atitudine negativa

- mainile pe masa indica faptul ca o persoana este gata de actiune

- a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul inclinat pe spate reprezinta atitudinea tipica patronului in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul;

- persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand au adesea ceva de ascuns

- persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a realiza o buna actiune.

STRUCTURA COMUNICARII NONVERBALECei mai multi cercetatori accepta o clasificare rezultata din combinarea codurilor si mediilor de transmitere a mesajelorin:

KINEZICA asa numitul limbaj corporal, care include miscarile corpului, expresiile faciale si privirea. studiul privirii poarta denumirea de OCULEZICA. activitatile vocale alcatuiesc PARALIMBAJUL. studiul perceptiei si al modului de utilizare a spatiului poarta denumirea de PROXEMICA, studiul perceptiei si al modului de utilizare a timpului este denumit CRONEMICA. FUNCTIILE COMUNICARII NONVERBALEDe ce apelam la acest tip de limbaj ?Paul Ekman a identificat cinci functii ale comunicarii nonverbale:

repetarea spunem da si dam din cap de sus in jos, si de jos in sus; spunem cuiva ca adresa cautata este pe o strada la dreapta si in acelasi timp aratam cu mana incotro sa se indrepte

substituirea inlocuirea mesajelor verbale o fata posomorata ne spune ca persoana in cauza nu se simte bine

completarea colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor

accentuarea / moderarea - punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau dimpotriva diminuarea celor spuse: cand scandam sloganuri, ridicam bratul si aratam pumnul; cand admonestam un prieten expresia faciala poate arata ca nu ne-am suparat foarte rau

contrazicerea transmiterea de semnale in opozitie cu mesajele verbale; spunem ca ne bucuram ca ne-am intalnit cu o persoana cunoscuta, dar privim in alta parte cand ii intindem mana, ne vaitam ca nu avem din ce trai, dar ne afisam cu bijuterii sau haine foarte scumpeKINEZICA

Miscarile corpului Comunicarea prin corp este cea mai complexa, deoarece intervine in intalnirile cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travesit, mascat, metamorfozat(prin imbracaminte, machiaj, tatuaj). Legat de aparenta o mare importanta o are imbracamintea persoanei, ca furnizor de informatii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai ales in situatiile in care imbracamintea este aproape un mijloc institutionalizat (imbracamintea de politist, de medic etc.). Corpul uman inseamna nu numai aparenta fizica sau gestica,ci si expresiei fetei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbala. Privirea, se pare, ca se distinge ca element central al expresiei fetei. Cercetarile au aratat ca intr-o converstie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc intre 50%-60% in timpul conversatiei. Prin expresia fetei putem stimula, orienta, decodifica si intelege intentiile partenerului.

Pozitia corpului

Pozitia corpului joaca un rol important in comunicarea non-verbala. Oamenii care doresc sa coopereze au tendinta sa se aseze sau sa stea unul langa celalalt. Daca ei sunt in relatii adverse vor avea tendinta sa stea fata in fata.

Imbracamintea, podoabele, accesoriile vestimentare comunica apartenenta persoanei la genul biologic, la o clasa de varsta, la o categorie socio economica, la o profesie sau alta. Este imposibil sa fii imbracat si sa nu transmiti celorlalti cine esti si cum percepi tu lumea. Hainele si mai ales uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la un moment dat. Ele influenteaza stima de sine, dar si comportamentul celorlalti.

Miscarile fetei si ale ochilor

In general se considera mai credibili oamenii care isi privesc interlocutorii in ochii in timpul comunicarii. Evitarea contactului vizual sugereaza intentia de a ascunde ceva.Un bun comunicator trebuie sa stie sa-si controleze expresiile emotionale in functie de context.Fata. Expresia faciala este considerata ca o modalitate de manifestare a starilor psihoemotionale ale omului, un fel de forma specifica de comunicare. De asemenea, expresia faciala reprezinta aspectul cel mai vizibil al comportamentului nonverbal si cea mai expresiva parte emotionala si fizica a corpului.Ochii. Un rol deosebit in expresiile emotionale apartin ochiului, care dezvaluie ceea ce se afla ascuns in creier. Cele mai profunde enigme emotionale sufletesti le exprima ochiul.

Starile emotionale se redau nu numai prin expresii faciale, gesturi, dar si prin privire, contacte vizuale care exteriorizeaza starea psihica a omului. Durata de timp a privirii in ochi creste cind indivizii se plac reciproc, cind se afla intr-un raport de cooperare, si invers ea scade in relatiile conflictuale. Privirea poate exprima dispret, ironie, admiratie, nemultumire, amenintare, mindrie, indoiala s.a.m.d. Chiar si faptul de a evita privirea cuiva, sau evitarea de a privi pe cineva comunica fie culpabilitate, fie neincredere, fie ostilitate, fie jena etc. Privirea poate ajuta o persoana sa domine pe o alta sau un grup, poate infrunta o alta persoana intr-o situatie tensionata, poate sa exprime stapinire de sine, agresivitate sau ezitare, nesiguranta, teama. PROXEMICA SAU PERCEPTIA SI UTILIZAREA SPATIULUI

Comunicam, desigur cu mainile, cu ajutorul expresiilor faciale, al privirii dar comunicam prin modul in care folosim un anumit spatiu. Oamenii politici care tin un discurs apropiati spatial de auditoriu, cu privirea indreptata spre cei carora li se adreseaza obtin un alt efect decat cei care, sa spunem se plaseaza la o distanta apreciabila fata de ei, mentin privirea in pamant, stau cu mainile la spate sau cu o mana in buzunar cand isi rostesc discursul.

Exista patru distante interumane:distanta intima (intre 40 50 cm) in care poti simti prezenta celuilalt, mirosul, respiratia. Este un spatiu de protectie pentru individ, accesibil numai persoanelor foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai bun prieten, propiilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor in zona distantei intime exprima o apropiere pshihologica

distanta personala (intre 50 75 cm) in care indivizii isi pot atinge mainile, defineste limita contactului fizic cu ceilalti. La acest nivel nu putem detecta caldura, respiratia celuilalt si in general, avem dificultati in a mentine contactul la nivelul ochilor. Daca acest spatiu este incalcat ne simtim inconfortabil, lucru sesizabil prin miscari excesive la nivelul corpului. In anumite situatii insa nu parem deranjati de aceasta invadare. Reactia fata de invadarea spatiului personal este in functie de tipul de relatie pe care o avem cu interlocutorul (daca manifestam atractie fata de acesta, gradul de toleranta este mai mare).

distanta sociala (intre 1.5 3 m) este distanta in care pierdem detaliile privind interlocultorul. Este distanta la care se desfasoara cele mai multe dintre interactiunile individuale obisnuite, tranzactiile, afacerile cu caracter formal.

distanta publica (intre 3 6 m) este distanta in care individul este protejat si poate deveni devensiv daca este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale comportamentului interlocutorului: expresiile fetei, directia privirii.

Semnificatia gesturilor in comportamentul nonverbal

La interpretarea comportamentului nonverbal este importanta cunoasterea si respectarea unor reguli:1) Citirea ansamblului adica gesturile, limbajul corpului nu trebuie sa fie interpretate izolat; pentru o citire corecta trebuie

evidentiate ansambluri care sa contina cel putin 3 gesturi;

2) Luarea in consideratie a contextului ansamblurile de gesturi trebuie evaluate in contextul in care apar (uneori bratele incrucusate a persoanei sunt generate de frig, nu neaparat pozitia de aparare);

3) Recunoasterea diferentelor culturale un gest care inseamna ceva intr-o tara poate avea cu totul alt sens in alta tara.

Gesturile facute cu palma

Semnalele nonverbale transmise de palma omului sint unele din cele mai eficiente in comunicarea nonverbala.

- Palma intoarsa in sus gest de supunere.

- Palma indreptata in jos semnifica autoritatea.

- Palma inchisa cu degetul aratator intins amenintarea vorbitorului cu supunere pentru cel ce asculta.

- Stringerea minii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in jos asa o stringere semnifica dominarea.

- Stringerea a miinii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in sus semnifica supunerea.

- Impingerea inainte a palmei intoarse injos, intinderea bratului rigid tip agresiv de persoane, specific oamenilor din zone rurale.

- Apucarea virfurilor degetelor denota lipsa increderii in sine.

- Utilizarea ambelor mini in momentul stringerii denotasinceritate si incredere.

Gesturi ale miinii si bratului

- Frecarea palmelor semnifica afisarea asteptarilor pozitive.

- Frecarea degetului mare de celelalte degete semnifica asteptarea unor bani.

- Inclestarea miinilor reflecta o atitudine de frustrare sau de ostilitate. Deosebim:

- Inclestarea miinilor in pozitie ridicata semnifica dispozitia negativa.

- Miinile in pozitie de coif indreptatin sus este caracteristic persoanelor superioare sau care gesticuleaza putin sau deloc, comunicind increderea lor in fortele proprii.

- Miinele in pozitie de coif indreptate in jos este caracteristic persoanelor care mai degraba asculta decit vorbesc.

- Apucarea miinii, a bratului si a incheieturii a miinii gest de superioritate incredere.

- Etalarea degetlui mare acest semnal este pozitv si apare des in postura tipica a sefului glacial, care il ilustreaza in prezenta subalternilor sai.

Bratul ca bariera de protectie

- Incrucisarea obisnuita a bratelor acest gest exprima o atitudine defensiva sau negativa. Persoana se simte stingherita sau nesigura.

- Incrucisarea incordata a bratelor indica o atitudine ostila si dfensiva.

- Gest de prindere abratului acest gest este raspindit printre cei aflati in saile de asteptare ale doctorilor si dentistilor sau la cei care urmeaza sa zboare pentru prima data cu avionul si asteapta decolarea acestuia. Acest gest reflecta o atitudine negative, dominate.

Piciorul ca bariera de protctie

- Pozitia obisnuita a incrucisarii picioarelor este folosit pentru manifestarea unei atitudini nervoase, rezervate sau defensive.

- Piciorul aruncat peste genunchi acst tip de incrucisare a picioarelor indica existenta unei atitudini de disputa sau competitie.

- Piciorul asezatpeste genunchi si prins cu una sau amindoua miinile acest gest e folosit de persoanele care au o atitudine rigida in discutii sau negocieri. Aceasta semnifica o individualitate puternica, incapatinare, rezistenta careia poate fi ranita numai printr-un procedeu special.

- Gesturi de incrucisare a picioarelor stind in picioare aceste pozitii sunt folosite in mare parte de cei care se afla in mijlocul unor indivizi necunoscuti. Pozitia lor ne spune ca ei nu sunt relaxati si lipsiti de incredere in sine.

- Gestul incrucisarii gleznelor - inseamna reprimarea unei atitudini negative, a unei senzatii negative, a nervozitatii sau fricii.

Gesturi si semnale de curtenie

1. Ale barbatilor:

- Unul dintre gesturile de apropiere a barbatilor la femeie este aranjarea cravetei; daca nu poarta cravata, isi aranjeaza gulerul, isi aranjeaza butonii, camasa, sacoul sau un alt obiect vestimentar.

- Intoarcerea trupului spre femeie si mentinerea labei piciorului in directia ei.

- Privirea neobisnuita, intima.

- Tine miinele la solduri accentuiaza marimea sa corporala si demonstreaza disponibilitatea pentru aventura.

2. Ale femeilor:- Aruncarea capului pe spate.

- Expunerea incheieturii miinii.

- Indepartarea picioarelor.

- Leganarea soldurilor.

- Privire laterala.

- Gura intredeschisa, buzele umezite.

- Rujul de buze.

- Mingiierea obiectelor cilindrice.

- Privire laterala, peste umarul ridicat.

COMUNICAREA INTERPERSONALAEste cea mai importanta forma de comunicare si cea mai des folosita .Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare. Existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii.

Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea intre 2 persoane .

Comunicarea interpersonala cuprinde:

1.autodezvaluirea

2.revendicarea

3.creditarea

4.intrebarile

5.raspunsurile1.Autodezvaluirea sau confesiunea reprezinta tot ceea ce spunem voluntar altcuiva despre noi insine, lucruri pe care celalalt nu ar avea de unde sa afle.

Autodezvaluirea inseamna impartasirea datelor biografice, a ideilor, sentimentelor, experientei si sperantelor noastre. Pentru autodezvaluire este nevoie de incredere.

Autodezvaluirea trebuie sa inceapa cu acele informatii pe care ai dori si tu sa le primesti de la altii.

2.Revendicarea inseamna exprimarea pozitiei proprii pentru a atinge un scop specific. In asemenea situatii oamenii se comporta pasiv, agresiv sau revendicativ.

3.Creditarea

A credita inseamna a face cunoscuta sursa unei idei sau a unui sentiment. Te poti credita pe tine sau pe altii. Creditarea altora inseamna identificarea persoanei ale carei idei le-ai folosit.

4.Intrebarile

Atunci cand informatia primita de la o persoana nu este suficienta se pun intrebari pentru a defini problema in alt mod. De obicei se pun intrebari pentru: a obtine detalii importante, a clarifica folosirea unui termen.

5.Raspunsurile pe care le dam intr-o conversatie dovedesc ca am inteles ceea ce ni s-a transmis.Comunicarea interpersonala se divide n 4, din ea nascndu-se 4 caracteristici fundamentale :

1. comunicarea este inevitabila (engl. "inescapable")

2. comunicarea este ireversibila (engl. "irreversible")

3. comunicarea este complicata (engl. "complicated")

4. comunicarea este contextuala (engl. "contextual")

COMUNICAREA N GRUP

Grupul reprezinta un numar de indivizi care interactioneaza o perioada de timp. Cel mai mic grup este alcatuit din 3 indivizi.Avantajele comunicarii in grup:

luarea de decizii mai bune

exista mai multa informatie disponibila

sugestii mai multe si mai bune

decizii mai riscante

productivitate mai mare

Comunicarea devine tot mai complexa pe masura ce creste numarul membrilor grupului. Cand oamenii lucreaza impreuna se autodepasesc. Ei se motiveaza unul pe celalalt., oferind incurajare si sprijin. Un grup poate prelua o sarcina mai complexa decat un individ.

Grupurile tind sa genereze nu numai norme si relatii de putere, ci si sisteme de prestigiu. Cnd ntr-un grup sunt diferente recunoscute privind statutul si stima de care se bucura membrii grupului, apare un sistem de "linii de influenta", care actioneaza n sensul controlarii si directionarii activitatilor, chiar daca nu sunt institutionalizate.

Gandim, memoram, actionam, simtim cu totul altfel atunci cand ne aflam n prezenta altor persoane si cu atat mai mult cand intram n interactiune cu ele, decat atunci cand suntem n "singuratate". Aceasta deoarece interactiunea genereaza trairi si stari psihice asemanatoare la toti membrii grupului, trairi si stari care conduc, functioneaza dupa alte legi decat cele personale. Dezbaterile furtunoase dintr-un grup, cu argumente pro si contra se soldeaza cu aparitia unor opinii si atitudini colective; interactiunea membrilor grupului n vederea realizarii unor scopuri naste norme comportamentale acceptate. Incercarea de solutionare sau chiar solutionarea unor probleme dificile din viata grupului creaza stari de entuziasm, consens, solidarizare a membrilor pe cand nerezolvarea lor, stari de furie colectiva, dezbinare, desolidarizare, subgrupare. ROLURILE N CADRUL GRUPULUI

Tipul "bunului soldat" este cel care se supune politicilor si regulilor organizatiilor, fiind o persoana traditionalista si pasiva n interactiunile din grup.

"Altruistul" este cel care dezvolta strategii pentru ceilalti cu costuri si sacrificii personale.

"Printul" actioneaza dupa cum dicteaza circumstantele si doreste sa obtina rezultate pozitive; si justifica actiunile n functie de rezultate, aspirnd sa aiba autoritate si putere.

"Curteanul" dezvolta comportamente ingratiatoare n prezenta persoanelor cu autoritate si putere, tinznd sa fie autocentrat, dar nu n modul evident al printului.

"Subminatorul" este interesat sa detina controlul si sa influenteze rezultatele grupului, fiind un membru mai n vrsta al acestuia, conservator, cu multa informatie si experienta acumulata.

"Facilitatorul" este cel care ajuta grupul sa fie deschis si onest, ndeplinind rolul de terapeut, n sensul ca sprijina echipa sa imagineze, sa fantazeze pentru a obtine idei.

"Servitorul maselor" defineste o strategie apartinnd politicienilor; sunt persoane care poseda autoritate si putere, dar care sustin ca nu au aceasta pozitie pentru a pune n valoare doleantele celorlalti.

"Prietenul" este o persoana care vrea sa te ajute n schimbul unor favoruri n viitor, fiind loial, curtenitor si vesel: nu se stie nsa cnd va cere o favoare n schimb.

"Dusmanul prietenos" doreste sa apara ca fiind prieten n timp ce isi mascheaza adevaratele intentii.

"Persoana timida", are 2 variante, cea cu adevarat timida si cea care se foloseste de acest aspect ca o strategie.

"Narcisistul" reprezinta persoana foarte centrata pe sine, care vede organizatia ca pe o oportunitate de a-si ndeplini scopurile, fiind interesata doar de modul n care grupul o poate recompensa.

"Omul echipei". Nu este un tip cu o personalitate anume, el joaca astfel nct sa se dezvaluie plenar calitatile membrilor grupului.

"Yes-man/no-man". Sunt strategii folosite de membrii cu o toleranta scazuta fata de ambiguitatea conflictelor sau de anumite opinii care-i contrazic.

"Furiosul" este un narcisist autocentrat cu aspiratiile printului si curteanului. Este dezgustat, nerabdator, satul de reguli, caracterizat drept persoana rebela.

Exista 3 stiluri importante de conducere:

-stilul autoritar, nu lasa posibilitatea de argumentare a membrilor grupului, liderul stabileste singur scopul si procedeele, imparte sarcini. In aceste conditii grupul poate fi productiv, dar satisfactia membrilor sai sufera . Acest stil de conducere este potrivit pentru situatii de urgenta sau foarte competitive cand nu este timp de argumentare.

-stilul democratic, implica metoda discutarii in grup a tuturor problemelor. Decizile se iau prin vot majoritar. Acest tip de conducere produce cea mai mare satisfactie membrilor grupului chiar daca acesta nu este asa de productiv.

-stilul permisiv, consta in cea mai mica implicare a liderului in activitatea grupului. Liderul ofera cantitatea necesara de informatii, apoi membrii grupului actioneaza individual sau in sub-grupe. Acest stil de conducere este foarte bun pentru cei care lucreaza bine impreuna sau cei care sunt foarte motivati.

Activitati de mentinere a grupului

Aceste activitati vizeaza cu precadere:

- asigurarea coeziunii grupului si construirea unei relatii de colaborare prin evitarea "bisericutelor";

- promovarea identitatii de grup printr-o atitudine pozitiva si o imagine pozitiva despre ei insisi;

- asigurarea participarii membrilor grupului la discutii;

- formarea abilitatilor de ascultare active COMUNICARE ORGANIZATIONALA Comunicarea organizaional se definete ca procesul prin care are loc schimbul de mesaje n vederea realizrii obiectivelor individuale i comune ale membrilor organizaiei.

Comunicarea organizaional este considerat a fi organizat atunci cnd prezint urmtoarele caracteristici: Este orientat spre finalitate (scop) - reflect un plan de ansamblu i obiectivele pe care i le asum organizaia.

Este multidirecional - se realizeaz de sus n jos, pe orizontal, pe vertical.

Este instrumental - se sprijin pe o mare varietate de suporturi n funcie de obiectiv.

Este adaptat - folosete sistemele de informare specifice fiecrui sector de activitate i este n concordan cu cultura organizaional promovat.

Este flexibil - integreaz comunicarea informal i creeaz structurile care o favorizeaz.

Intrarea individului in spatii organizationale are la baza instinctul cooperarii umane Dincolo de dimensiunea genetica a acestui comportament exista si o dimensiune pragmatica. Individul are capacitati si resurse limitate in ceea ce priveste interventia sa asupra realitatii inconjuratoare. Organizatiile in forma de azi permit nu doar realizarea unor sarcini si obiective de grup, ci si afirmarea si dezvoltarea potentialului individului. In situatiile in care individul se percepe ca fiind util si altora, stima de sine (self esteem) reprezinta un factor de mobilizare. Spatiile organizationale sau grupurile mai mult sau mai putin formalizate reprezinta instante de valorizare a individului in spatiul social. Imaginea pe care si-o formeaza un individ despre sine se construieste prin ceilalti in functie de semnalele pe care acesta le primeste de la cei ce-l inconjoara. In alta ordine de idei, nevoia de a face parte dintr-un grup organizat raspunde unor cerinte umane esentiale nevoia de comunicare, de afectiune si confort psihic - .Spatii organizationale

Organizatiile sunt entitati sociale pe care le regasim ca sisteme de activitati orientate spre realizarea unor obiective comune, fiind deliberat structurate si avand granite identificabile. Spatiile organizationale reprezinta locurile in care se coreleaza oamenii si scopurile. Scopurile organizatiei pot fi definite in termeni generali, dar exista si un numar de scopuri specifice. In functie de aceste scopuri sunt definite si tipurile de relatii interumane.

Definitorii pentru orice organizatie sunt relatiile umane, tipul de interactiuni si relatiile individului cu organizatia. Dimensiunea calitatii interactiunilor umane trebuie sa fie la fel de importanta ca si scopul organizatiei.

Principalele tipuri de organizatii

Criteriile care stau la baza definirii tipologiilor organizatiilor subliniaza modul in care aceste organizatii urmaresc scopurile si obiectivele, modul in care se face obtinerea si distribuirea beneficiilor, comportamentul in interiorul organizatiei.

La intersectia acestor trei criterii ar rezulta urmatoarele tipologii :

Organizatii de tip : intreprinderi sau corporatii

Organizatii de tip : voluntare (politice, ONG, etc)

Organizatii de tip : filantropice, caritabile sau de binefacere

Organizatii de tip : militar

Organizatii de tip : familiale, clanuri, aliante intre familii

Elemente de cultura organizationala

Se pot identifica :

culturi puternice

culturi slabe

Se vorbeste de culturi puternice atunci cand sistemele de norme, valori, comportamente, simboluri, sunt puternic asimilate de membrii organizatiei, gradul de implicare al individului este puternic, el identificandu-se cu organizatia respectiva.

Avantajele unei culturi puternice :

- faciliteaza obtinerea unor rezultate pozitive,

- a succesului,

- permite cooperarea intre diferite sectoare

- permite rezolvarea cu usurinta a situatiilor conflictuale

Dezavantajele unei culturi puternice:

- dezvolta o ridicata rezistenta la schimbare

- posibilitatea aparitiei conflictelor culturale este mare

- apar patologii culturale

- apar directii de actiune colectiva orientate impotriva propriei organizatiiLeadership si comunicare

Liderul poate fi definit ca persoana care ocupa in cadrul unui grup o pozitie care ii permite influentarea asteptarilor si a actiunilor celorlalti, avand posibilitatea de a directiona grupul spre scopurile propuse. Leadershipul de echipa reprezinta procesul de influenta reciproca ce se manifesta intre leader si cei condusi in vederea atingerii scopurilor organizationale. Procesul de conducere desemneaza in primul rand stabilirea unor directii si influentarea altora pentru a urma acele directii. Liderii nu se nasc ci se formeaza. Oamenii isi pot cultiva unele abilitati care pot sa ii aduca in pozitie de conducere.

Din punct de vedere al actiunii, activitatea intr-o organizatie este sustinuta de cei care conduc; ei trebuie sa aiba viziune, sa propuna o anumita cale de urmat, vor asigura mijloacele logistice, isi vor asuma responsabilitati si vor rezolva probleme. Calitatile unui lider:

- caracter orientarea spre actiune, deschidere, usor abordabil, simt al umorului si modestie

- viziune sa stie clar ceea ce trebuie realizat, capacitate de comprehensiune, previzionarea posibilitatilor de dezvoltare pentru viitor

- comportament adaptativ, diversificat in functie de situatie, cunoasterea permanenta a consensului privind punctele de vedere exprimate in cadrul organizatiei, toleranta in sensul acceptarii opiniilor, urmareste valorificarea oportunitatilor, capacitate de analiza si sinteza

- incredere capacitate des intalnita la liderii autentici, nu trebuie confundata cu aroganta.

- comunicare abilitatea liderului de a fi un bun ascultator pe principiul ascultarii active, posesorul unor bune tehnici de comunciare interpersonala, dimensiune care se reflecta rapid in procesul de luare a deciziilor

- lucrul cu oamenii comunicare eficienta, promovarea relatiilor pozitive intre colegi, abilitate de a transmite, motiva si sustine individul in a actiona eficient.

- inteligenta emotionala capacitatea de autoreglare si autocontrol, constientizarea sinelui, motivarea, empatia, capacitatea de a intelege constructia emotionala a altor persoane sau capacitatea de a lucra cu alte persoane in functie de starea lor emotionala, abilitati sociale care se regasesc in profesionalismul si capacitatea de management a situatiilor diverse.

Stiluri de leadership si efectele lui asupra organizatiei

Stilul de conducere este modalitatea prin care liderul abordeaza procesul de directionare, de implementare a unor actiuni, modalitatile de motivare a personalului cu care lucreaza. Stilurile de baza sunt : autoritar, managerial, democratic si colaborativ.

Autoritar detine toata puterea in organizatie, ia deciziile singur si nu informeaza asupra actelor sale. Pentru a-si mentine aceasta putere poate recurge la forta iar recompensele sunt acordate pentru a mentine puterea. Nu solicita sprijin nici in momentele in care nu stie sigur in ce directie se indreapta organizatia. Deciziile se iau rapid, se dezbate asupra deciziilor ce urmeaza a fi adoptate. Ca efecte asupra organizatiei, acest stil determina o stare de teama, neincredere, persoanele din jur incearca sa imite pozitia liderului. In situatii ideale, acest stil duce la formarea unui mediu stabil, sigur, cu o conducere eficienta. Aici, creativitatea, initiativa sau schimbul de idei lipsesc cu desavarsire.

Managerial functionarea organizatiei este singura sa preocupare. Nu reusesc cunoasterea amanuntita a problemelor organizatiei, apar astfel probleme de planificare strategica. Efectul asupra organizatiei este in parte pozitiv, se reflecta intr-un climat relativ stabil si placut de lucru, organizatie este bine condusa, relatiile bune cu oamenii se mentin atat timp cat organizatia functioneaza bine.

Democratic filosofia acestor lideri spune ca organizatiile nu pot exista fara oamenii care le compun. Solicita opinii, apeleaza la consultari ca forma de documentare, in moentul luarii deciziilor acestea le apartin si nu mai implica alte persoane, se merge pe cooperativitate dar efectele deciziilor revin liderului. Ca efect asupra organizatiei, subliniez egalitatea, incurajarea colaborarii, relatiile cordiale dintre membri, apreciere in momentul exprimarii opiniilor. Ca aspect negativ este lipsa impregnarii sentimentului de proprietate asupra organizatiei, generata de absenta membrilor din procesele decizionale.

- Colaborativ incearca atragerea fiecarui individ din organizatie in procesele de luare a deciziilor, care se iau in urma discutiilor indelungate, pe baza votului majoritar, dezvolta spiritul de echipa. Ca efecte - confera membrilor sentimentul proprietatii si al apartentei, devine mai eficient cand adopta comportamente cu tenta autoritara in procesul de luare a deciziilor.

Climatul organizational formal si informal in organizatie

Studiul proceselor de comunicare in organizatii releva anumite tipare ce stau la baza comunicarii intre indivizi. Vorbim asadar de formal si informal , de comunicare pe veticala si orizontala, retele formale si informale de comunicare.

Exist o mare varietate de moduri de a comunica n interiorul ntreprinderii, ce ar putea fi structurate dup urmtoarele criterii:

A. Dup gradul de oficializare:

comunicarea formal este cea care se deruleaz conform cu actele normative, cu structura organizaional ierarhic, i este legat ndeosebi de desfurarea procesului de munc; comunicarea informal este aceea care se stabilete spontan n cadrul relaiilor dintre resursele umane ale ntreprinderii i cuprinde informaia cu caracter personal sau general.

O caracteristica a sistemelor birocratice este comunicarea formala. In organizatiile progresive intalnim de cele mai multe ori imagini ale comunicarii informale. In mod normal nici una din aceste forme de comunicare nu pot asigura singure un climat pozitiv intr-o organizatie, nu exista nicaieri in forma lor pura.

B. Dup direcia n care circul informaia:

comunicarea descendent (sau ierarhic) este foarte adesea utilizat. Mesajele pornesc de la un anumit nivel ierarhic i sunt destinate nivelurilor inferioare.

comunicarea ascendent (sau salarial) - mesajele circul n sens invers, de la baz ctre nivelurile ierarhice. comunicarea orizontal (lateral) nu ine cont de relaii ierarhice. Este un schimb de la egal la egal ntre sectoare, servicii sau departamente diferite. Acest tip de comunicare este specific micilor structuri, unde toat lumea se cunoate i ocaziile de dialog sunt frecvente.

C. Dup modul de transmitere a informaiei:

comunicarea scris este utilizat n proporie ridicat n cadrul organizaiilor pentru transmitere de note interne, rapoarte, decizii, planuri, scrisori. comunicarea oral (verbal) este cea mai frecvent utilizat n cadrul organizaiilor. Ea poate fi: fa n fa i prin intermediul telefonului.

comunicarea audio-vizual

comunicarea nonverbal

D. Dup coninutul informaiei:

comunicarea operaional este utilizat n special pentru a transmite ordine, instruciuni ce se refer la executarea muncii i se transmit pe cale ierarhic. comunicarea motivant cuprinde mesaje ce vizeaz "mobilizarea de trupe". PAGE 13