Computer Games Forever
2
Computer games forever Ce Dumnezeu caut aici? Dar numele Lui nu este binevenit în aceste ţinuturi. Aici sînt gheţuri eterne printre care curg rîuri de lavă, sînt munţi şi prăpăstii. Cine sînt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce văd în faţa mea e peisajul măreţ şi abstrus — şi o Armă. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vîrful încălţărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în faţă (e un fel de ca-duceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiţia mea. Căci apar Monştrii. Nici ei nu ştiu cine sînt şi de ce putere sînt însufleţiţi. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiaţi, zombies, mumii, vîrcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvîrl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberînd limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ţinutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sîn-gele. Cînd sînt atins, viaţa îmi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pămînt sînt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheaţa. Ele sînt forţă şi sănătate. De cîte ori ating unul, o mare lumină iradiază şi mă simt deodată mai bine. Pătrund acum în temniţe. E o cetate a morţii şi a vicleniei. Meterezele-i depăşesc norii, iar pe frontispicii sînt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uşi secrete se deschid, trape cedează. în cuşti de fier — muri- 255 tori sfîrtecaţi, traşi în ţeapă, răstigniţi pe ziduri însîngera-te. Fiecare nouă odaie e înţesată cu demoni. Sînt doar o Armă care carbonizează. Şi viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz şi cea de malachită. Sîngerez din sute de răni, dar nu mi-e frică şi nu mă pot opri. Sînt în- tocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gînduri. Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare. Apăs resorturi. Fug în sus pe scări în spirală. Alunec pe podele de lavă care-mi ard tălpile. Am Cheile. Ucid hoarde de căpcăuni pînă dau de prima poartă. Aici cristalele sînt mai rare. Aproape că-mi dau duhul prin maţele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viaţa îmi scade mereu. Monştrii mi se furişează prin spate şi mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare şi-mi văd acum înainte doar braţele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii
-
Upload
vasile-hij -
Category
Documents
-
view
550 -
download
0
description
Mircea Cărtărescu - Computer Games Forever
Transcript of Computer Games Forever
Computer games forever
Computer games foreverCe Dumnezeu caut aici? Dar numele Lui nu este binevenit n aceste inuturi. Aici snt gheuri eterne printre care curg ruri de lav, snt muni i prpstii. Cine snt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce vd n faa mea e peisajul mre i abstrus i o Arm. Nu pot privi n jos ca s-mi vd mcar vrful nclrilor, pe care le simt de metal. ncep s alunec, cu arma n fa (e un fel de ca-duceu naripat), prin aceste iaduri. Nu am timp s-mi pun alte ntrebri despre condiia mea. Cci apar Montrii. Nici ei nu tiu cine snt i de ce putere snt nsufleii. N-au instinct de conservare. Psri de foc, diavoli estropiai, zombies, mumii, vrcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvrl nainte, scuip sfere de flacr, te npdesc cu duhori sulfuroase. i extermin cu zecile, elibernd limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin inutul melancoliei, cu cte-un copcel nchircit pe alocuri, m feresc de vpile dureroase ale celor care-mi vor sn-gele. Cnd snt atins, viaa mi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pmnt snt presrate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheaa. Ele snt for i sntate. De cte ori ating unul, o mare lumin iradiaz i m simt deodat mai bine.Ptrund acum n temnie. E o cetate a morii i a vicleniei. Meterezele-i depesc norii, iar pe frontispicii snt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatr. Ui secrete se deschid, trape cedeaz. n cuti de fier muri-255tori sfrtecai, trai n eap, rstignii pe ziduri nsngera-te. Fiecare nou odaie e nesat cu demoni. Snt doar o Arm care carbonizeaz. i viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz i cea de malachit. Sngerez din sute de rni, dar nu mi-e fric i nu m pot opri. Snt ntocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gnduri. M atac viespi mecanice. M-am rtcit pe culoare. Aps resorturi. Fug n sus pe scri n spiral. Alunec pe podele de lav care-mi ard tlpile. Am Cheile. Ucid hoarde de cpcuni pn dau de prima poart. Aici cristalele snt mai rare. Aproape c-mi dau duhul prin maele astea de piatr. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot gsi pe a treia. Viaa mi scade mereu. Montrii mi se furieaz prin spate i m frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor.Deodat, arma-mi dispare i-mi vd acum nainte doar braele goale, proase. Nu m mai pot apra. Fug, m ascund, diavolii zbiar triumftori. Merg n echilibru pe o punte ca o lam de brici. Snt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Snt steiuri de stnc, tragice i mree. Intru n defileul putreziciunii, nesat de carcase de om. ntr-o ni gsesc Evoe! o formidabil Arm. E ca un crin de transfinit lumin. Cu el nainte, ca o Bunavestire, ptrund n grota final. Lupt cu Balaurul. N-am timp s vd cum arat. l nvlui continuu cu bilioane de stelue otrvite. Urletele-i snt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se nepenete brusc. Se vitrific. Se sparge n ndri. E praf i pulbere. Dar i sntatea mea e aproape la zero. Abia m mai trsc ctre poarta de malachit, ce se ridic, ncet, ca s m primeasc. Ating cu palma rchirat semnul magic.Pe cine-am nvins? Pe cine-am salvat? Al cui erou snt? Beau apa uitrii i, pe cnd m dizolv ca s m rentrupez n eterna, absurda mea metempsihoz, apuc s mai vd ecranul final: LEVEL 26 COMPLETED // KILLED: 56/64 // SECRETS: 4/7 // TIME: 1:23:45.256
