MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVACOLEGIUL INDUSTRIAL PEDAGOGIC DIN CAHUL

SECTIA INFORMATICACATEDRA STIINTE REALE

REFERATLa Disciplina:” BAZELE TEHNICE ALE CALCULATORULUI”

Elaborat elev al gr.I-13.21: Peev Alexandru Verificat pr. disc. BTC : Padure Gheorghe

Cahul 2015

Întretinerea preventiva

 - este cheia obtinerii unei functionari corecte, de durata a calculatorului; un program de întretinere preventiva administrat corect reduce problemele, pierderile de date, defectarile componentelor si asigura sistemului o perioada lunga de viata.

Exista doua tipuri de proceduri de întretinere preventiva: activa si pasiva.

Întretinerea activa implica în special curatarea periodica a sistemului si a componentelor sale, ungerea componentelor principale, reasezarea cipurilor si a conectorilor în socluri, reformatarea hard-discului si efectuarea regulata a copiilor de siguranta.

Întretinerea pasiva implica protejarea sistemului fata de mediu (de exemplu prin folosirea dispozitivelor de alimentare cu protectie), asigurarea unui mediu curat, cu temperaturi controlate si evitarea vibratiilor excesive.

1.1. Proceduri de întretinere preventiva activa

Intervalul la care se efectueaza procedurile de întretinere preventiva activa depinde demediul în care este amplasat sistemul si de calitatea componentelor lui. Pentru un sistem aflat într-un mediu impur, curatarea se recomanda o data la 3 luni sau mai des iar pentru birouri obisnuite la 1 - 2 ani. Daca la deschiderea sistemului - conform calendarului de stabilit pentru curatare - se gasesc în interior gramezi de praf, atunci este necesara scurtarea intervalului.

Exemplu de lista de întretinere saptamânala a discului:

         faceti copii de siguranta a datelor si a fisierelor importante

         stergeti toate fisierele temporare, precum: *.tmp (fisiere cu extensia . tmp), _*. * (fisiere care încep cu _ ), *. chk (fisiere cu extensia . chk), istoricul din browserul Web si fisierele temporare de Internet

         goliti Recycle Bin

         la final, rulati programul de defragmentare.

Exemplu de proceduri de întretinere lunara:

         creati un disc de lansare a sistemului de operare;

         cautati si instalati drivere actualizate pentru placile video, placile de sunet, modemuri si alteechipamente;

         cautati si instalati versiuni actualizate ale sistemului de operare;

         cautati si instalati versiuni actualizate ale software-ului antivirus;

         curatati sistemul, incluzând ecranul monitorului, tastatura, unitatile CD/DVD, unitatile de discflexibil, mouse-ul s.a.;

         verificati daca toate ventilatoarele din sistem lucreaza corect, incluzând ventilatoarele de pcradiatorul procesorului, de pe sursa de alimentare si oricare ventilator de pe sasiu.

1. Curatarea sistemului

Praful adunat pe componentele interne actioneaza ca un izolator termic, împiedicând racirea corecta a sistemului. Încâlzirea excesiva scurteaza viata componentelor sistemului si se adauga stresului termic cauzat de diferenta mare de temperatura dintre starile pornit si oprit ale sistemului. Praful poate contine elemente conductive care pot cauza scurtcircuite partiale într-un sistem. Alte elemente continute în praf si murdarie pot accelera corodarea contactelor electriceconducând la conexiuni imperfecte.

Fumul de tigara contine substante chimice care conduc curentul electric si cauzeaza corodarea si contaminarea contactelor si a componentelor sensibile, precum capetele de citire/scriere ale unitatilor de discheta si lentilele unitatii.

   Unelte si materiale pentru curatare:

- unelte pentru dezasamblare, solutie de lipit la temperatura camerei puţ 636i84g ;in volatila, aspirator pentru calculator, bratara antistatica de împamântare, solutie de curatarea contactelor, aer comprimat, pensule mici, betisoare de curatare cu spuma, lubrifiant siliconic, etc.

   Substante chimice (se pot folosi la curatarea si repararea sistemului)

a)     Substante de curatare standard:

- tricloretanul pentru curatarea componentelor, conectoarelor si contactelor electrice, a petelor de pe carcase si de pe tastatura; nu deterioreaza materialele plastice si placile. A fost însa încadrat în clasa solventilor clorurati, împreuna cu fluorurile de carbon (cum ar fi freonul), substante care afecteaza mediul. Se recomanda utilizarea înlocuitorilor lui din gama substantelor biodegradabile.

- substantele biodegradabile se utilizeaza pentru curatarea contactelor si a placilor. Cele mai cunoscute sunt: d-limoninele (cu extras din coaja de portocala) si a-pinenele (cu extras din muguri de brad). Sunt economice si eficiente dar afecteaza unele materiale plastice, mai ales cauciucul siliconic si PVC-ul, prin bombare.

Recomandari:

-         substanta chimica utilizata trebuie sa fie pura

-         nu folositi alcool sanitar la curatarea partilor electronice sau a contactelor, deoarece poate sa contina apa si substante pentru odorizare

-         solutiile sa fie sub forma lichida, nu spray (spray-ul nu este economic pentru ca nu se poate pulveriza solutia direct pe componenta)

b)     Substante pentru curatarea / lubrefierea contactelor

- sunt substante chimice similare celor de curatare standard, dar includ si o componenta pentru lubrefiere. Aceasta reduce forta necesara la conectarea/deconectarea cablurilor si a conectoarelor si asigura protectie la coroziune.

Cea mai buna substanta din aceasta categorie este Stabilant 22 care lubrefiaza dar si îmbunatateste contactele electrice. Stabilant 22 este un semiconductor polimeric lichid care se comporta ca un metal lichid, conducând electricitatea în prezenta unui curent electric. Substanta umple si spatiile cu aer dintre suprafetele pereche a doua componente care sunt în contact si elimina oxigenul si alte particule care pot coroda punctul de contact.

Aceasta substanta este disponibila în mai multe forme. Stabilant 22 este versiunea concentrata, în timp ce Stabilant 22a este o versiune diluata cu izopropanol în proportie de 4:1. O versiune si mai diluata, 8:1, este comercializata în multe magazine cu aparatura audio, sub numele de Tweek. 15ml de Stabilant 22a se vând cu aproximativ 40 USD; un litru de solutie concentrata costa 4000 USD!

Stabilant 22 este destul de scump, dar este necesara foarte putina substanta pentru aplicare si nimic din ce se gaseste nu este atât de eficient la mentinereacontactelor electrice. (NASA foloseste aceasta substanta chimica în aparatura electronica a navelor spatiale.) O aplicare de Stabilant poate asigura protectie timp de 16 ani, dupa declaratiile producatorului, D.W. Electrochemicals.

Stabilant este eficient mai ales pentru conectoarele sloturilor de I/O, pentru conectoarele de margine si cu pini ale placilor adaptoare, pentru conectoarele unitatilor de disc, pentru conectoarele sursei de alimentare si, practic, pentru orice conector din PC. Pe lânga faptul ca îmbunatateste contactul si previne corodarea, aplicarea lui Stabilant lubrifiaza contactele, usurând inserarea si extragerea conectoarelor.

Lubrifianti siliconici

Pentru a lubrifia mecanismele de deschidere a unitatilor de discheta si alte parti ale sistemului care necesita o lubrifiere curata, fara grasimi, puteti folosi un lubrifiant siliconic, de exemplu WD40. Alte elemente pe care le puteti lubrifia sunt sinele de ghidare a capului unitatii de disc sau chiar ghidajele capului de imprimare, pentru a asigura functionarea uniforma.

Utilizarea siliconului în locul uleiurilor conventionale este importanta, deoarece el nu se lipeste si nu colecteaza praful si murdaria. Folositi întotdeauna siliconul cu moderatie. Nu îl pulverizati oriunde în apropierea echipamentului, deoarece are tendinta de a migra, ajungând acolo unde nu trebuie (de exemplu pe capetele unitatilor). Mai bine aplicati putin silicon pe o periuta sau pe un tampon cu spuma si întindeti-l pe componentele care au nevoie de acesta. Pentru a lubrifia ghidajele metalice ale capului de imprimare al unei imprimante, puteti folosi o bagheta de curatare îmbibata în silicon.

Metode de înlaturarea prafului (aer comprimat, aspiratoare, perii si betisoare cu spuma

Aerul comprimat se foloseste pentru a îndeparta praful si murdaria dintr-un sistem sau de pe o componenta. Initial, aceste metode foloseau substante CFC (clorofluorcarbon) ca freonul, în timp ce metodele moderne folosesc substante HFC (hidrofluorcarbon, precum difloretanul) sau bioxid de carbon, nici una nedistrugând stratul de ozon. Fiti atent când folositi aceste dispozitive, deoarece unele dintre ele pot genera sarcini electrice atunci când gazul comprimat iese prin duze. Asigurati-va ca folositi sistemul aprobat pentru curatarea echipamentelor de tehnica de calcul si aveti în vedere, ca pe o masura de precautie, sa purtati o banda de împamântare. Tipul de butelii cu aer comprimat utilizate la curatarea echipamentelor foto poate, uneori, sa difere de cel folosit la curatarea componentelor de calculator, sensibile la electricitatea statica.

Când folositi aceste produse cu aer comprimat, tineti butelia cu capul în sus, astfel încât prin duza sa iasa numai gaz. Daca rasturnati butelia, substanta bruta din interior va curge ca un

lichid rece, care nu numai ca nu este util, dar poate deteriora sau decolora materialele plastice. Gazul comprimat trebuie folosit numai asupra echipamentelor care nu sunt alimentate, pentru a reduce riscul deteriorarii prin scurtcircuit.

Relativ apropiate de produsele cu aer comprimat sunt sprayurile cu substante care îngheata. Aceste sprayuri sunt folosite la racirea rapida a unei componente suspectate de a fi defecta, ceea ce, adesea, o readuce temporar la functionarea normala. Aceste substante nu sunt utilizate la repararea unui dispozitiv, ci pentru a obtine confirmarea gasirii componentei defecte. Adeseori, defectarea unei componente este legata de încalzire, iar racirea o face sa revina temporar la functionareanormala. Daca circuitul începe sa functioneze corect, dispozitivul pe care 1-ati racit este cel suspect.

Aspiratoarele

Aspiratorul este o alternativa la utilizarea buteliilor cu gaz comprimat, pentru curatarea unui sistem. Aerul comprimat este, de obicei, mai bun pentru curatarea unor zone mici. Un aspirator este mai util pentru curatarea unui sistem plin cu praf si cu murdarie. Îl puteti folosi la absorbirea prafului si murdariei în loc sa o împrastiati în jurul altor componente, asa cum se întâmpla în cazul aerului comprimat. Pentru curatarea sistemelor sunt disponibile aspiratoare foarte mici. Ele sunt usor de transportat si pot servi ca o solutie alternativa la buteliile cu aer comprimat.

Unele aspiratoare speciale au fost concepute pentru a fi utilizate pe sau în apropierea componentelor electronice; ele sunt proiectate sa minimizeze, la utilizare, descarcarile electrostatice. Daca folositi un aspirator obisnuit, si nu unul special conceput cu protectie ESD, ar trebui sa luati masuri de precautie, cum ar fi sa purtati bratari de împamântare. De asemenea, daca aspiratorul are vârful metalic, fiti atent sa nu atingeti cu el placile sau componentele pe care le curatati.

Perii si betisoare

Pentru a curata praful si murdaria din interiorul unui PC, înainte sa suflati aer comprimat sau sa folositi un aspirator, puteti folosi o pensula mica de pictura, de machiaj sau fotografica. Fiti atent, însa, la electricitatea statica. În majoritatea cazurilor, nu ar trebui sa atingeti cu peria cablajul imprimat, ci numai interiorul carcasei si unele subansambluri ca palele ventilatorului, orificiile pentru aer si tastaturile. Daca periati placile cu circuite sau în apropierea lor, purtati o bratara de împamântare si periati încet si usor, pentru a împiedica aparitia descarcarilor electrostatice.

Folositi betisoare de curatare pentru a sterge contactele electrice si conectoarele, capetele unitatilor de disc si alte suprafete sensibile. stergatoarele ar trebui sa fie realizate din spuma sau dintr-o piele sintetica de caprioara, care nu lasa scame sau praf. Din pacate, stergatoarele cu spuma sau cu piele sintetica sunt mult mai scumpe decât cele obisnuite, cu bumbac. Nu folositi stergatoare cu bumbac, deoarece ele lasa scame pe aproape orice ating. Fibrele de bumbac sunt conductive în unele situatii si pot ramâne pe capetele unitatilor, ceea ce poate zgâria discurile. stergatoarele cu spuma sau cu piele de caprioara pot fi achizitionate din majoritatea magazinelor cucomponente electronice.

Atentie! Trebuie sa evitati este curatarea contactelor cu guma. Multi specialisti au recomandat pentru curatarea contactelor placilor cu circuite utilizarea unei gume fine, de tip creion. Testele au aratat ca acest sfat nu a fost bun, din mai multe motive. Unul dintre ele este faptul ca o astfel de stergere abraziva a contactelor electrice genereaza frecari si descarcari electrostatice. Aceasta electricitate statica poate fi daunatoare placilor si componentelor, mai ales dispozitivelor mai recente, cu tensiuni mici. Aceste dispozitive sunt foarte sensibile la electricitatea statica, iar curatarea contactelor fara a folosi o solutie lichida potrivita nu este recomandata. De asemenea, guma va îndeparta stratul de aur care acopera multe dintre contacte, dezvelind contactul stanat de dedesubt, care se va coroda rapid în urma expunerii la aer.

Unele firme comercializeaza servetele umede de curatare, îmbibate cu o solutie de curatare si de lubrifiere a contactelor. Aceste servetele se pot folosi în siguranta la curatarea unui conductor sau a unui contact, fara teama de a deteriora ceva prin ESD sau abraziunea stratului de aur

   Proceduri de dezasamblare si de curatare

Pentru a curata corect sistemul, trebuie sa dezasamblat, cel putin partial. Îndepartarea placii de baza are ca rezultat cel mai bun acces la alte zone ale sistemului dar, în scopul de a economisi timp, se poate dezasambla sistemul numai pâna la nivelul la care placa de baza este complet vizibila. Pentru acest lucru, se înlatura toate placile adaptoare si unitatile de disc din sistem.

Capetele unitatii de discheta se pot curata cu ajutorul unei dischete de curatare, fara a se desface carcasa sistemului. Pentru a curata si lubrifia mecanismul de deschidere, placile si conectoarele este necesara scoaterea unitatii.

În continuare, se efectueaza aceleasi operatii cu unitatile de hard disc. Pentru a face acest lucru, trebuie demontat hard discul din sistem. Mai întâi însa, ca o masura de precautie, se face o copie de siguranta.

   Reasezarea cipurilor în socluri

O alta operatie de întretinere preventiva primara este eliminarea efectelor datorate alunecarii pinilor. Când sistemul se încalzeste si se raceste, el se dilata si se contracta, aceste fenomene putând face cipurile care sunt plasate în socluri sa iasa treptat din acestea. Procesul se numeste alunecarea cipului. Pentru a corecta efectele sale, trebuie verificate toate componentele din sistem care sunt plasate în socluri.

În majoritatea sistemelor actuale, cipurile de memorie sunt instalate în module SIMM, RIMM sau DIMM asezate în socluri. Dispozitivele SIMM / RIMM / DIMM sunt retinute în socluri printr-un mecanism de blocare si nu pot aluneca. Dispozitivele de memorie SIPP (Single Inline Pin Package, module SIMM cu pini în loc de contacte) utilizate în sistemele mai vechi nu sunt retinute printr-un mecanism de blocare si de aceea pot aluneca din socluri. Cipurile standard de memorie asezate în socluri sunt primele candidate la alunecarea cipului; cele mai multe dintre celelalte componente logice sunt lipite. Într-un sistem mai vechi, s-ar putea sa gasiti în socluri si cipuri ROM, un coprocesor matematic si chiar procesorul principal al sistemului. Sistemele mai noi plaseaza cipul CPU într-un soclu ZIF, care are un levier care elimina forta de strângere a soclului asupra cipului. În cazul unui soclu ZIF are loc o alunecare a cipului foarte redusa. Totusi, uneori

conexiune se oxideaza, iar simpla îndepartare urmata de curata contactele si reface functionarea normala. În cele mai multe dintre sistemele actuale memoria (SIMM, RIMM sau DIMM) si procesorul sunt singurele componente pe care le gasiti în socluri; toate celelalte sunt lipite.

Pot exista, totusi, si exceptii. O componenta plasata în soclu într-un sistem poate sa nu fie în soclu in alt sistem - chiar daca ambele sisteme provin de la acelasi producator. Uneori aceasta diferenta provine din probleme de disponibilitate a componentelor în momentul fabricarii placilor. În loc sa opreasca linia de asamblare atunci când lipseste o componenta, producatorul adauga un soclu în locul ei. Când componenta devine disponibila, ea este plasata în soclu, iar placa este gata.

Atentie! Pentru a va asigura ca toate componentele sunt bine asezate în soclurile lor, puneti o mâna pe spatele placii si apasati pe cip cu degetul mare de la cealalta mâna. În cazul cipurilor mai mari, asezati cu grija cipul în soclu si apasati separat pe fiecare capat al lui, pentru a va asigura ca este bine înfipt. (Procesorul poate fi asezat în aceasta maniera.) De multe ori ar trebui sa se auda un scrâsnet, pe masura ce cipul se reaseaza în soclu. Din cauza fortei mari care este uneori

necesara pentru reasezarea cipurilor în socluri, aceasta operatie este dificil de executat daca placa nu este extrasa din sistem.

În cazul placilor de baza, reasezarea prin apasare a cipurilor în socluri poate fi periculoasa daca nu sprijiniti cu mâna placa pe cealalta parte. O presiune prea mare exercitata asupra placii o poate face sa se îndoaie sau sa se strâmbe în sasiu sau sa crape înainte ca cipul sa fie complet inserat în soclu. Distantierele de plastic care mentin placa deasupra sasiului metalic sunt prea departate ca sa suporte bine placa astfel apasata. Executati aceasta operatie numai daca puteti scoate placa din sistem si o puteti sustine în mod corespunzator din spate.

O noua alunecare se face observata dupa un an sau chiar mai putin.

   Curatarea placilor si a sursei de alimentare

Dupa reasezarea în socluri a dispozitivelor care ar fi putut sa alunece, pasul urmator este curatarea placilor si a tuturor conectoarele din sistem.

Mai întâi, se îndeparteaza praful si murdaria de pe placa si apoi se curata conectoarele. Pentru a curata placile se recomanda folosirea unui aspirator special pentru ansambluri electronice si placi cu circuite sau o butelie cu aer comprimat. Buteliile cu aer comprimat împrastie foarte bine praful si murdaria de pe placi.

Se îndeparteaza prin suflare praful de pe sursa de alimentare, mai ales cel de pe si din jurul ventilatorului. Pentru aceasta, nu trebuie desfacuta sursa; se foloseste o butelie cu aer comprimat si se sufla aerul în sursa prin intermediul fantei ventilatorului.

   Curatarea conectoarelor si a contactelor

Curatarea conectoarelor si a contactelor dintr-un sistem asigura conexiuni sigure si bune între dispozitive. Pe o placa de baza va trebui sa se curete conectoarele sloturilor, ale sursei de alimentare, tastaturii, mouse-ului si difuzorului. În cazul majoritatii placilor de extensie, ar trebui sa se curete conectoarele de margine care se înfig în sloturile de pe placa de baza si toate celelalte conectoare.

Se scufunda tampoanele de curatare fara scame în solutia de curatare. Daca folositi un pulverizator, departati tamponul de sistem si pulverizati pe capatul cu spuma, pâna când solutia începe sa curga. Apoi folositi tamponul la curatarea conectoarelor de pe placi. Tampoanele deja îmbibate cu solutie sunt cel mai simplu de folosit. stergeti contactele pentru a înlatura toata murdaria acumulata.

Pe placa de baza, acordati atentie conectoarelor de slot. Fiti larg la mâna cu solutia; înmuiati în mod repetat tampoanele si curatati conectoarele cu fermitate. Nu va faceti griji daca lichidul curge pe suprafata placii de baza. Aceste solutii nu sunt daunatoare placii si nu deterioreaza componentele.

Folositi solutia pentru a curata murdaria de pe contactele aurite ale sloturilor, apoi curatati celelalte conectoare de pe placa. Curatati conectoarele tastaturii si mouse-ului, locurile de împamântare în care suruburile fixeaza placa de sasiul sistemului, conectoarele sursei de alimentar; ale difuzorului si ale bateriei.

În cazul în care curatati o placa de extensie, acordati o atentie sporita conectorului de margine care intra în slotul de pe placa de baza. Atingerea cu mâna a contactelor aurite duce la acoperirea lor cu grasime si murdarie, care împiedica realizarea unui contact perfect cu conectorul de slot în care este instalata placa. Este bine sa se foloseasca una dintre solutiile de curatare a contactelor care contine si un lubrifiant conductiv, ceea ce face ca adaptorul sa intre mai usor în slot, protejândcontactele de coroziune.

Ar trebui sa folositi tamponul si solutia de curatare si pentru capetele cablurilor panglica sau altor tipuri de cabluri sau conectoare dintr-un sistem. Curatati cablurile si conectoarele unitatilor de discheta, cablurile si conectoarele unitatilor de hard disc si pe toate celelalte.

   Curatarea tastaturii si a mouse-ului

Tastaturile si mouse-ul sunt cunoscute pentru acumularea de murdarie si gunoi.

Pentru a preveni aparitia problemelor este bine sa se curete periodic tastatura cu un aspirator. O alta metoda este sa rasturnarea tastaturii si sa suflarea cu aer comprimat. În acest fel, murdaria acumulata în interiorul ei va fi suflata, prevenind probleme ulterioare legate de blocarea tastelor.

Daca o anumita tasta este blocata sau face contact intermitent, o puteti îmbiba sau pulveriza cu o solutie de curatare a contactelor. Cea mai buna modalitate prin care puteti efectua aceasta operatie este sa înlaturati, mai întâi, capacelul si sa pulverizati solutia în tasta. Aceasta operatie nu necesita de obicei, desfacerea completa a tastaturii.

Cele mai multe dispozitive mouse sunt usor de curatat. In majoritatea cazurilor, exista un disc de blocare, care tine bila mouse-ului în interiorul dispozitivului. Înlaturând capacul de blocare, se poate extrage bila. Apoi se curata cu o solutie pentru componente electronice - o solutie de curatare pura, nu una pentru contacte cu lubrifianti . Urmeaza curatarea rolele din interiorul mouse-ului.

Curatarea lunara a unui mouse în acest mod va elimina si va preveni miscarea neregulata, în salturi a acestuia. De asemenea, pentru majoritatea dispozitivelor mouse cu bila se recomanda folosirea unui pad, deoarece acesta va împiedica mouse-ul sa adune murdaria de pe birou.

Alte dispozitive de indicare care au nevoie de si mai putine operatii de întretinere sunt dispozitivele Trackpoint, proiectate de IBM si sistemele similare introduse de alti producatori, precum Glidepoint al firmei Alps. Aceste dispozitive sunt complet etanse si folosesc traductoare de presiune care controleaza miscarea indicatorului. Mouse-urile optice, care nu folosesc o bila sau un mecanism cu role, necesita, de asemenea, întretinere redusa sau deloc. Deoarece sunt etanse, trebuie efectuata doar o curatare exterioara, iar aceasta înseamna stergerea dispozitivului cu o solutie de curatare slaba, pentru înlaturarea grasimilor si a celorlalte reziduuri care s-au acumulat înurma manevrarii lor.

2. Întretinerea hard-discului

Anumite proceduri de întretinere preventiva protejeaza datele si asigura functionarea eficienta a hard discului. Unele dintre ele minimizeaza solicitarile asupra unitatii, ceea ce conduce la prelungirea vietii acesteia. În plus, prin executarea periodica a unor comenzi simple poate fi implementat un nivel ridicat de protectie a datelor. Aceste comenzi furnizeaza metode de efectuare a copiilor de siguranta (si de restaurare ulterioara) ale unor zone critice ale hard discului care, daca se deterioreaza, blocheaza accesul la toate fisierele.

   Defragmentarea fisierelor

Cu timpul, pe masura ce stergeti si salvati fisiere de pe/pe hard disc, fisierele devin fragmentate. Acest lucru înseamna ca sunt împartite în multe zone discontinue de pe disc. Una dintre cele mai bune metode de protejare atât a hard discului, cât si a datelor este defragmentarea periodica a fisierelor de pe disc. Beneficiile defragmentarii sunt:

1. Daca fisierele sunt stocate în zone continue de pe disc, miscarea capului si solicitarea unitatii vor fi minimizate. În acest fel, va fi îmbunatatita si viteza cu care unitatea regaseste fisierele, reducându-se miscarile pe care le face capul de fiecare data când acceseaza un fisier fragmentat.

2. Al doilea beneficiu major si, cel mai important, este ca, în cazul în care tabelele FAT si directorul radacina ar fi grav deteriorate, recuperarea datelor de pe unitate se poate face, de obicei, mai usor daca fisierele sunt defragmentate. Pe de alta parte, daca fisierele sunt împartite în multe bucati, este aproape imposibil sa aflati care dintre bucati apartin unui anumit fisier fara existenta unei tabele FAT si a unui director radacina intacte.

În scopul protejarii si integritatii datelor, se recomanda defragmentarea unitatilor de hard disc cel putin o data pe luna.

Cele trei functii principale din majoritatea programelor de defragmentare sunt urmatoarele:

■  defragmentarea fisierelor,

■  împachetarea fisierelor (consolidarea spatiului liber),

■  sortarea fisierelor.

Defragmentarea este functia principala, dar majoritatea celorlalte programe dispun si de împachetarea fisierelor.

Împachetarea este o functie optionala în unele programe, deoarece executarea ei dureaza un timp suplimentar. Rezultatul ei este împachetarea fisierelor la începutul discului, astfel încât tot spatiul liber sa fie concentrat la sfârsitul discului. În acest fel este  minimizata fragmentarea ulterioara a fisierelor, prin eliminarea oricaror gauri cu spatiu liber pe disc. Deoarece tot spatiul liber este concentrat într-o singura zona mare, toate fisierele noi pot fi scrise pe disc în mod continuu, fara nici o fragmentare.

Sortarea fisierelor (denumita uneori si optimizarea discului) nu este, de obicei, necesara si este executata optional de multe programe de defragmentare. Ea face ca operatia de defragmentare sa dureze mult mai mult timp, iar efectul ei asupra vitezei cu care sunt accesate informatiile este redus sau nul. Executarea ei poate fi, într-o oarecare masura, utila în operatiile de recuperare a datelor dupa un dezastru, deoarece s-ar cunoaste aproximativ ordinea în care fisierele erau scrise pe disc. Nu toate programele de defragmentare ofera si optiunea de sortare a fisierelor, iar durata suplimentara a operatiei nu este, probabil, compensata de beneficiile pe care le-ar aduce efectuarea ei. Alte programe pot schimba ordinea în care fisierele sunt listate în directoare, operatie care este rapida si simpla în comparatie cu ordonarea fisierelor pe disc.

Windows 9x/Me/2000/XP contine un program de defragmentare a discului, care poate fi folosit în ambele sisteme de fisiere, FATl6 si FAT32, pe care le suporta sistemul de operare. Pentru sistemele mai vechi DOS, Windows 3.x si unele versiuni de NT, este necesar un program de defragmentare separat, realizat de alte firme.Norton Utilities contine un program de defragmentare, la fel ca si multe alte pachete de utilitare. Daca într-un sistem Windows 9x/Me/ 2000/XP optati pentru folosirea unui alt produs, asigurati-va ca suporta sistemul de fisiere pe care îl utilizati pe hard discul dumneavoastra. Rularea unui program de defragmentare pentru FAT16 pe o unitate cu FAT32 poate cauza probleme grave. Un excelent program tert de defragmentare care functioneaza pe toate sistemele este VOPT de la Golden Bow.

Atentie! Înainte sa va defragmentati discurile, este bine sa rulati un program de reparare a discului, de exemplu ScanDisk din Windows sau Norton Disk Doctor, chiar daca nu aveti nici o problema. Acest lucru va asigura ca unitatile functioneaza corect, înainte de a începe procesul de defragmentare.

1.2. Proceduri de întretinere preventiva pasiva

1. Examinarea mediului de functionare

PC-ul trebuie amplasat într-un loc ferit de actiunea factorilor de poluare cum ar fi fumul de exemplu. Calculatorul nu ar trebui sa fie expus la radiatiile solare directe sau la variatiile de temperatura, de aceea se va evita asezarea lui în fata unei ferestre. Temperatura ambianta ar trebui sa fie cât mai constanta. Energia ar trebui furnizata prin intermediul prizelor de perete cu împamântare si ar trebui sa fie stabila, fara zgomot electric si interferente. Sistemul trebuie tinut departe de emitatoareleradio sau de alte surse de radiofrecventa.

2. Încalzirea si racirea

Variatiile de temperatura ambianta pot conduce la probleme grave în functionarea unui sistem de calcul, datorita dilatarii si contractarii termice. De exemplu, ar putea sa apara o alunecare excesiva a circuitelor din socluri. Daca apar variatii extreme într-o perioada scurta de timp, traseele de pe placile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot fi si ele deteriorate, cauzând alte probleme.

Variatiile de temperatura pot genera dezastre si în ceea ce priveste hard discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unitati, datele sa fie scrise în alte pozitii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire si de scriere.

Pentru a va asigura ca sistemul functioneaza la o temperatura ambianta corecta, mai întâi va trebui sa aflati care este gama lui de temperaturi de functionare. Majoritatea producatorilor furnizeaza date despre temperatura corecta de functionare pentru sistemele lor. Pot fi disponibile doua specificatii de temperatura, una care indica temperaturile permise în timpul functionarii si o alta care indica temperaturile permise când sistemul nu functioneaza. De exemplu, firma IBM indica urmatoarele game de temperaturi ca fiind acceptabile pentru majoritatea sistemelor ei:

Sistem în functiune:    15 - 30 °CSistem nepornit:       10 - 45 °CPentru siguranta discului si a datelor pe care le contine, trebuie evitate schimbarile rapide de

temperatura ambianta. Daca au loc schimbari rapide de temperatura - de exemplu, iarna, când o unitate nou achizitionata este livrata la beneficiar - se lasa unitatea sa ajunga la temperatura camerei înainte de a o porni. În situatii extreme, pe platanele din interiorul ansamblului capetelor de disc ale unitatii de hard disc poate lua nastere condensul, care este dezastruos pentru unitate, daca se pune în functiune înainte de a se evapora condensul. Cei mai multi producatori de unitati specifica un tabel de intervale de timp cu rol de ghidare în aducerea unei unitati la temperatura camerei, înainte de a o pune în functiune. De obicei, trebuie sa asteptati mai multe ore pâna la o zi înainte ca o unitate care tocmai a fost livrata sau care a fost stocata într-un mediu rece sa fie gata de functionare. Unitatea trebuie lasata în ambalajul ei pâna când se aclimatizeaza. Scoaterea unitatii dintr-un ambalaj foarte rece va mari riscul formarii condensului pe masura ce unitatea se încalzeste.

3. Pornirea si întreruperea alimentarii cu energie (On/Off)

Cele mai mari variatii de temperatura cu care se întâlneste un sistem sunt cele care apar în timpul perioadei de încalzire imediat urmatoare pornirii calculatorului. Alimentarea unui sistem rece îl supune la cele mai semnificative variatii posibile ale temperaturii interne. Puteti limita diferentele de temperaturi extreme în doua moduri: lasati sistemul oprit tot timpul sau lasati-1 pornit tot timpul. Mentinerea unui sistem permanent în functiune este cea mai buna modalitate de a-i asigura fiabilitatea. Totusi, în situatiile reale, sunt mai multe aspecte de avut în vedere, cum ar fi costul curentului electric, posibilitatea declansarii unui incendiu si altele.

Daca va gânditi la felul în care se produce, în mod obisnuit, defectarea becurilor, puteti începe sa întelegeti de ce variatiile termice pot fi periculoase. Becurile se ard de cele mai multe ori în momentul în care le aprindeti prima data, deoarece filamentul trebuie sa suporte o solicitare termica incredibila întrucât îsi schimba temperatura, în mai putin de o secunda, de la

cea a mediului la câteva mii de grade. Un bec care ramâne aprins continuu tine mai mult decât unul care este aprins si stins în mod repetat.

Locul în care problemele apar cu cea mai mare probabilitate imediat dupa pornire este sursa de alimentare. Curentul de pornire absorbit de sistem în timpul primelor secunde de functionare este foarte mare în comparatie cu curentul absorbit în regim de functionare normala. Deoarece curentul trebuie sa vina de la sursa de alimentare, aceasta este extrem de încarcata în primele secunde de functionare, mai ales daca trebuie pornite mai multe unitati de disc. Motoarele au un curent de pornire foarte mare. Aceasta solicitare supraîncarca de obicei un circuit sau o componenta din sursa si o face sa se arda sau sa explodeze de multe ori chiar în secunda în care sistemul a fost pornit. Pentru a permite calculatorului sa aiba cea mai lunga viata posibila, trebuie mentinuta relativ constanta temperatura componentelor si sa se limiteze numarul de porniri ale sursei de alimentare. Singura modalitate de a realiza acest lucru este de a lasa sistemul permanent pornit.

Realitatile - precum posibilitatea declansarii unui incendiu al sistemelor nesupravegheate pe timpul noptii sau al weekend-ului, problemele de securitate si cele legate de consumul de energie - împiedica lasarea sistemul tot timpul pornit. Se pot face însa niste compromisuri. Porniti o singura data pe zi sistemul. Nu porniti si opriti sistemul de mai multe ori în fiecare zi. Acest sfat bun este adesea ignorat, mai ales atunci când sistemele sunt partajate de mai multi utilizatori. Fiecare utilizator porneste sistemul ca sa lucreze si îl opreste când termina. Aceste sisteme tind sa aiba, în general, mai multe probleme cu defectarea componentelor.

Daca nu lasati sistemul pornit tot timpul, acordati-i cel putin 15 minute sau mai mult sa se încalzeasca dupa o pornire la rece, înainte de a scrie pe hard disc. Aceasta tehnica face minuni pentru siguranta datelor de pe disc.

Daca lasati mult timp sistemul pornit, asigurati-va ca ecranul este stins sau afiseaza o imagine aleatoare atunci când nu îl folositi. Fosforul de pe tubul de imagine se poate arde daca pe ecran este lasata continuu o imagine stationara. Ecranele monocrome cu remanenta mare sunt cele mai predispuse la asa ceva, iar displayurile color cu fosfor cu remanenta redusa sunt cele mai putin predispuse.

Majoritatea displayurilor moderne care dispun de caracteristici de economisire a energiei intra într-un mod de asteptare la o comanda data de sistem. Daca sistemul dispune de aceste functii de reducere a consumului, activati-le, deoarece va vor ajuta sa reduceti costurile energetice si sa conservati monitorul.

4. Electricitatea statica - poate crea numeroase probleme. Acestea apar în timpul iernii când umiditatea este scazuta sau în mediile extrem de uscate.

Majoritatea problemelor legate de electricitatea statica sunt cauzate de împamântarea incorecta a sursei sistemului. Se recomanda utilizarea unui cordon de alimentare cu trei fire, conectat într-o priza de perete cu împamântare.

5. Zgomotul pe reteaua de alimentare - pentru o functionare corecta, calculatorul are nevoie de o sursa de alimentare stabila, fara zgomot. În situatiile în care reteaua electrica alimenteaza atât calculatorul cât si echipamente de forta, variatiile de tensiune care apar la pornirea si oprirea acestor echipamente pot cauza probleme calculatorului. Instalatiile de aer conditionat, filtrele de cafea, copiatoarele, imprimantele laser, aspiratoarele si uneltele de putere sunt cele mai periculoase echipamente care afecteaza sursa de alimentare a unui PC.

În etapa de pregatire pentru instalarea unui PC, pentru a asigura o sursa stabila de tensiune fara zgomot, ar trebui sa se ia urmatoarele masuri:

      calculatorul sa aiba circuitul sau propriu de alimentare

      circuitul ar trebui verificat sa aiba o rezistenta de împamântare mica, o linie de tensiune fara interferente si fara scaderi de tensiune

      este obligatorie utilizarea unui circuit cu trei conductoare, prize cu împamântare

      sa se evite conectarea mai multor dispozitive într-o singura priza; iar pentru dispozitivele care nu au legatura cu calculatorul, sa se asigure un circuit de alimentare separat

6. Interferenta radio - de multe ori este ignorata, dar poate sa creeze probleme reale PC-ului care pot duce pâna la blocarea sistemului. Aceste inconveninte se pot rezolva uneori prin solutii simple ca mutarea sistemului, alte ori prin solutii mai costisitoare cum ar fi utilizarea unor cabluri special ecranate pentru dispozitivele externe (tastatura, monitorul), trecerea cablului printr-un miez de fier toroidal care elimina interferenta electromagnetica atât la receptie, cât si la transmisie.

7. Praful si substantele poluante - praful, fumul si mizeria pot duce la deteriorarea PC-ului. multe firme construiesc versiuni ale sistemelor lor pentru conditii grele. Sistemele industriale folosesc de obicei un sistem de racire diferit de cel utilizat de un PC obisnuit. Astfel aerul antrenat de ventilator circula numai spre exterior; singura cale pe care poate intra aerul este ventilatorul si filtrul (care trebuie curatat si schimbat periodic).

Aceste sisteme pot sa aiba si tastaturi speciale, inaccesibile lichidelor si prafului.2.

 2.    Protejarea fata de perturbatiile tensiunii de alimentare

Sursa de alimentare este o componenta de baza a sistemului de calcul, dar si cea mai predispusa la defectare. Functia de alimentare este deosebit de importanta pentru ca asigura energia electrica necesara tuturor componentelor din sistem. Sistemele de protectie din interiorul sursei de alimentare  precum si toate elementele de protectie la alimentare reclama utilizarea unei prize cu împamântare .

Cea mai simpla forma de protectie atunci când este iminenta o furtuna cu descarcari electrice, este oprirea si scoaterea din priza a calculatorului.

Sursele de alimentare de clasa superioara, sunt proiectate pentru a oferi protectie fata de tensiuni si curenti mai mari decât cei normali si sa asigure o anumita filtrare fata de zgomotul din retea. Multi producatori de calculatoare care folosesc surse de alimentare de înalta calitate, afirma ca sistemele lor nu necesita dispozitive externe de protectie împotriva supratensiunilor, pentru ca astfel de surse au încorporata functia de oprirea automata a calculatorului în timpul perturbatiilor retelei electrice iar unele surse de alimentare au chiar o functie de repornire automata (care intra în actiune dupa 3-6 secunde de la revenirea tensiunii normale).

si totusi. Protejarea echipamentului împotriva efectelor supratensiunilor si caderilor de tensiune se face cu ajutorul sistemelor de protectie la alimentare.Supratensiunile si vârfurile de tensiune pot deteriora echipamentul de calcul, iar o cadere de tensiune poate avea ca urmare pierderea unor date.

În prezent se folosesc urmatoarele tipuri de dispozitive de protectie a alimentarii:

1.      dispozitive de protectie la supratensiune

2.      dispozitive de protectie la supratensiuni pe liniile telefonice

3.      stabilizatoare de retea

4.      surse de alimentare de rezerva:

4.1.   surse de alimentare standby

4.2.   surse de alimentare neîntreruptibile

1. Dispozitivele de protectie la supratensiune

Dispozitivele de protectie la supratensiune constituie cea mai simpla forma de protectie la alimentare. Ele se insereaza între sistem si reteaua de alimentare. Pot absorbi supratensiunile tranzitorii produse de loviturile de trasnet apropiate si de echipamentul de alimentare. Totusi nu ofera decât o protectie foarte limitata.

Sigurantele pentru supratensiune folosesc diferite dispozitive, de regula varistoare metal-oxid (MOV), care pot întrerupe si scurtcircuita toate tensiunile care depasesc un anumit nivel. Sunt proiectate pentru a admite tensiuni pâna la 6000V; pot trata supratensiunile normale, dar supratensiunile puternice, cum sunt trasnetele directe, pot trece chiar prin ele. Se autodistrug la supratensiuni mari. Pot iesi din functiune chiar si dupa o serie de supratensiuni mai mici. Problema este ca nu se poate sti cu certitudine momentul când ele nu mai functioneaza. Unele protectoare împotriva supratensiunilor sunt prevazute cu lumini indicatoare de stare, care avertizeaza daca a avut loc o supratensiune suficient de mare pentru a distruge dispozitivul.

Firma Underwriters Laboratiries a elaborat un standard excelent privind dispozitivele de protectie împotriva supratensiunilor, având indicativul UL 1449.

Dispozitivele de protectie împotriva supratensiunilor trebuie sa aiba doua caracteristici:

  conformitate cu satndardul UL 1449

  sa aiba un indicator luminos de stare, care sa indice daca dispozitivul a fost distrus

O alta caracteristica de dorit la aceste dispozitive ar fi existenta unui întrerupator automat încorporat care poate fi reinitializat manual, spre deosebire de o siguranta fuzibila. Acest întrerupator automat protejeaza sistemul daca apare un scurtcircuit în sistem sau în unul din periferice.

2. Dispozitive de protectie la supratensiuni pe liniile telefonice

Daca utilizati un modem sau o placa de fax care este legata la reteaua telefonica, orice supratensiuni sau vârfuri care se deplaseaza pe linia telefonica pot defecta sistemul de calcul. Dispozitivele simple de protectie împotriva supratensiunilor se intercaleaza între modem si linia telefonica. Unele din dispozitivele standard pentru protectia împotriva supratensiunilor pe linia de alimentare sunt prevazute si cu conectoare pentru protectia liniei telefonice.

3. Stabilizatoare de retea

În afara de starile de supratensiune si supracurent pot sa apara si alte probleme privind tensiunea de alimentare. Tensiunea poate sa scada sub nivelul necesar functionarii sistemului. Diferite forme de zgomot electric, altele decât supratensiunile sau vârfurile de tensiune, se pot deplasa pe reteaua electrica, cum ar fi interferenta de radiofrecventa sau zgomotul electric provocat de motoare sau de sarcini inductive.

La conectarea dispozitivelor digitale între ele (calculatoare si perifericele lor) trebuie sa se tina cont de:

     orice conductor poate avea rol de antena si poate primi tensiuni induse de câmpurile electromagnetice apropiate, care pot proveni de la alte conductoare, telefoane, monitoare, motoare, corpuri de iluminat fluorescente, descarcari statice si emitatoare radio

     circuitele digitale raspund cu o eficienta foarte ridicata la zgomote de 1-2 V, facând ca aceste tensiuni induse sa fie deosebit de suparatoare; reteaua electrica din imobil poate actiona ca o antena, prizând toate tipurile de zgomote si perturbatii

Stabilizatorul de retea poate elimina multe din aceste probleme. El contine transformatoare, condensatoare si alte circuite care pot compensa temporar o scadere de tensiune.

Un stabilizator îndeplineste urmatoarele sarcini:

     filtreaza tensiunea de alimentare, compenseaza scaderile de tensiune, suprima starile de supratensiune si supracurent, actionând ca un tampon între reteaua de alimentare si sistem

     este mai mult un dispozitiv activ, care functioneaza continuu, decât un dispozitiv pasiv care intra în actiune doar la aparitia  unei supratensiuni

4. Surse de alimentare de rezerva

Pot furniza tensiunea de alimentare în cazul caderii complete a retelei, asigurând astfel timpul necesar pentru oprirea normala a sistemului. Pe piata exista doua tipuri de surse de alimentare de rezerva: sursa de alimentare standby (SPS) si sursa de alimentare neîntreruptibila (UPS).

4.1 Sursa de alimentare standby (SPS)  - este un dispozitiv offline, functionând numai când alimentarea normala este întrerupta. Contine un circuit special care poate sesiza tensiunea retelei de curent alternativ si la disparitia acesteia, comuta rapid pe o baterie standard si un invertor de curent. Invertorul transforma tensiunea bateriei în tensiune alternativa de 110-220 V, care este apoi furnizata calculatorului.

Uneori, apar probleme la comutarea pe baterie. Daca comutarea nu este suficient de rapida, calculatorul se opreste sau se restarteaza, adica sursa de alimentare standby nu-si atinge scopul. Pentru a elimina acest inconvenient major, SPS-ul poate fi prevazut cu un transformator ferorezonant, care are capacitatea de a înmagazina  o cantitate mica de energie si de a o furniza în timpul comutarii. astfel dispozitivul SPS devine aproape neîntreruptibil.

Dispozitivele SPS fara transformator ferorezonant necesita completarea cu un stabilizator de retea pentru a asigura o protectie reala.

4. 2  Sursa de alimentare neîntreruptibila (UPS)  - este un dispozitiv online  deoarece functioneaza continuu si alimenteaza sistemele de calcul. Asigura cea mai buna protectie dintre toate dispozitivele de protectie la alimentare.

( vezi mai mult despre UPS în subcapitolul "6. Utilizarea surselor neîntreruptibile de tensiune (UPS)"

ATENŢIE: Multe sisteme SPS sunt prezentate de comercianti ca fiind UPS. Diferenta dintre ele consta în timpul de comutare al dispozitivului. Daca un astfel de timp este specificat, atunci dispozitivul nu este un UPS, deoarece UPS-ul nu comuta niciodata. Totusi, o sursa SPS buna, cu transformator ferorezonant, poate avea performante egale cu cele ale unei surse UPS adevarate, la un pret mai redus.