Drumul spre SpaniaÎnainte de toate ne-am instalat cu toţii în locurile din

autocar, de la Săbăoani, sâmbătă seară, urmând să sosim cu ajutorul lui, pe undeva pe la trei și jumătate, la aeroportul Otopeni din Bucureşti iar de acolo mai departe să putem prinde zborul la Malaga, Spania, de la ora şapte.

La Otopeni am întâmpinat cu o oarecare greutate formalitățile premergătoare zborului cu avionul. Ne-am ocupat în cele dintâi de bagajele de cală. Mai departe am trecut cu emoții ușor incomodantele măsuri de securitate. Zborul s-a desfășurat fără dificultăți, în ciuda unei oarecare frici cu care îl privisem înainte mulți dintre noi. El fusese ba chiar încântător mulțumită priveliștii pe care se pricepeau s-o ofere ferestrele avionului.

Zborul cu avionul

Cam undeva după ora unsprezece picioarele noastre amorțite pășeau deja pe pământ spaniol. Ne aflam în aeroportul din Malaga. De atunci până spre încheierea șederii noastre în Spania nu contenise a se agita în noi senzația unei totale lipse de familiarizare cu noul mediu.

Aeroportul din Malaga

În Granada, băieții și fetele au fost despărțiți în apartamente poziționate pe străzi diferite, cam la aproximativ un kilometru distanță unul de altul.

Cartierul în care am fost cazați se numește Albaicin și face parte din comunitatea autonomă a Andaluziei (așezat în zona veche a Granadei).

În câteva cuvinte cuprinzătoare pot spune că ceea ce ne-a dominat din prima clipă și în toate momentele de început ale mobilității, persistând în continuare neobosit, a fost sentimentul de nefamiliarizare și de plăcerea de a fi surprins permanent de împrejurimile ce ne delectau prin construcții cu o prestigiosă și elegantă vechime. Ele se evidențiau prin frumusețea stilului arhitectural în concordanță cu străzile drăguț pavate. Vechimea așezărilor denotă importanța admirabil acordată de locuitori culturii patriei, vie și cuceritoare peste toate cotloanele orașului prin farmecul ei, moștenită fiind din adâncurile istoriei și rămasă neștirbită de timp.

Unele străzi erau cam abrupte dar asta nu îndemna pe nimeni să le ocolească.

Orașul avea un farmec aparte, strălucind prin frumusețea fântânilor arteziene și a florilor (lucruri pentru care spaniolii au o dragoste specială, moștenită prin influența arabilor - după cum am învățat cu drag la orele de pregătire culturală).

Ne simțeam oarecum risipiți sufletește plimbându-ne doar printre oameni care vorbeau o limbă pe atât de comună și obișnuită lor pe cât de bulversantă și inaccesibilă nouă, cu tot prisosul de atenție cu care încercaserăm să distingem ceva cât de limpede.

Bucătăria spaniolăSentimentul de surprindere ne-a cucerit de asemeni și

prin obiceiuri și stilul de viață al spaniolilor. Dieta mediteraneană mi-a scos la iveală o bună parte, aș crede, din secretul scump al longevității și vigorii spaniolilor. Pe lângă asta cu toții am cunoscut (mai mult la început) greutatea de a ne adapta noului meniu. Părea a fi foarte sănătos și pregătită temeinic.

Raportându-ne la principalul obiectiv urmărit de proiect, acela de formare profesională, putem spune că a decurs foarte bine. Acest lucru e dovedit de faptul că patronii firmelor la care am fost repartizați fiecare în parte păreau foarte mulțumiți de rezultatele noastre. Cât ne priveşte noi înşine, suntem fericiți de ce-am putut învăța.

Domeniul în care ne specializam și în cadrul căruia își desfășurau activitatea companiile era cel al editării grafice. Formarea profesională se desfășura de-a lungul a cinsprezece zile, pe baza unui anumit program de lucru pe care l-am urmărit.

Am început prin a cunoaște fiecare firma la care am fost repartizați și oamenii de acolo. Sediul lor era mai mult sau mai puțin apropiat de apartamentele noastre, însă drumul către ele nu a fost deloc dificil iar cu trecerea timpului am cunoscut mai bine străzile, găsind chiar unii dintre noi drumuri mai scurte.Timpul pe fiecare zi petrecut la lucru era de șase ore, desfășurându-se de dimineață până la prânz când aveam pauza și continuam puțin peste după-amiază.

Respectând programul de sarcini pe zile, am alcătuit portofolii de identitate vizuală pentru firmele de primire unde am fost repartizați. Acestea au fost încărcate pe blogul proiectului.

Nu am fost doar martori la prelucrarea produselor. În afara celor dictate de program am avut șansa, în funcție de posibilitațile noastre de mici începători, să ajutăm la lucrul care consta în comenzile primite din partea clienților.

Sub supravegherea tutorelui de practică și a personalului angajat în firmă am avut sarcini de lucru cum ar fi să edităm unele imagini utilizând programe pe calculator precum Adobe Photoshop, să pregătim invitații sau felicitări, să împachetăm produsele, să secționăm în siguranță după o măsură postere și multe alte lucruri ușoare.

Fusesem într-o țară străină, a cărei culturi se cuvenea să se facă cunoscută nouă. Așadar am urmat un program cultural care avea rezervat vizitarea multor obiective turistice ale Granadei și nu numai, care să ne pună la curent cu istoria, obiceiurile și alte particularități ale statului.

Obiectivele culturale vizitate în Spania

Vizitele din prima săptămânăSacromonte

Acesta este un cartier construit peste niște catacombe în jurul căruia circulă o legendă legată de moaștele unor sfinți.

San NicolásPână să înceapă weekend-ul

am văzut și biserica San Nicolás a cărei turlă a fost ideală captării de la înălțime a unei bune părți ale orașului.

Salobreña Sâmbătă am ajuns la Salobreña unde

am făcut o plimbare și am văzut un castel, însă ținutul ne-a atras în principal spre plaja sa minunată. Am zăbovit cu toții în jurul ei suficient încât pielea noastră să fie puțin afectată de razele soarelui.

SevillaA doua zi am întâmpinat trezirea mai devreme ca de obicei

pentru că ne aștepta un drum mai lung, de trei ore, până la Sevilla. În automobil nu am avut loc să ne plictisim căci am putut

observa cu încântare voioșia cu care își făceau meseria șoferii noștrii.

Parcul Maria Luisa din Sevilla s-a dovedit a fi cu desăvârșire încântător, etalând niște clădiri imense a căror arhitectură de o frumusețe mirifică trădau influențele orientale.

Catedrala de Santa Maria de la Sede

Metropol Parasol

Plaza de Toros este o arenă de lupte cu tauri. Ghidul atacției turistice ne-a însoțit oferindu-ne detalii despre istoria luptelor cu tauri de-a lungul încăperilor îndestulate cu vestigii.

Pe lângă toate acestea, cutreierând spledidul oraș am vizitat și Turnul de Aur.

Lunea a început luând la pas parcul Carmen de los Martires din Granada, un loc ideal celor în căutare de inspirație artistică sau a unui stimul către meditație.

Vizitele din a doua săptămână

Vinerea am avut parte de un tur al orașului care urmărea graffiti-urile marelui artist Raul Ruiz, cunoscut sub numele de El niño de las Pintura, cel ce inspirase mulți tineri prin desenele sale.

Sâmbătă ne-am reunit cu toți alături de ghid pentru a purcede pe străzile ce conduc spre Parcul de Științe.

Parcul de Științe a fost uimitor de interesant. Era împărțit în primul rând în mai multe clădiri imense și o curte întinsă.

Din prima clipă, la intrarea principală, am fost surprinși văzând o statuie care-l reprezenta pe Albert Anstein, surâzându-ne posternat pe o bancă, întrerupt parcă din citit (punând la socoteală cartea sculptată în stânsoarea degetelelor lui).

Mai departe ne-a lăsat cu gura căscată un robot care era programat să joace o scenă (vorbind și gesticulând) pe care o indicam de la un panou de control de lângă el.

Existau foarte multe încăperi, dispuse pe diferite secțiuni, adică pe domenii științifice. Am parcurs împreună secțiuni cu tema bolilor de piele, reproducerii, cosmosului, timpului, alimentației și sportului, fenomenelor fizice (precum mecanica și optica), zoologiei și istoriei. Fiecare încăpere era împânzită de jocuri care mai de care mai creative și interesante.

Sunt multe de spus despre cum a decurs ziua de duminică, în care am fost la Cordoba. Orașul era la prima vedere impresionant prin frumusețea pitorească a străzilor precum și a arhitecturii clădirilor. El se etala mai deosebit atunci prin atmosfera de sărbătoare în care respira sub pași de multitudini de oameni ce mișunau nestatornic.

Cordoba

MezquitaDintre toate atracțiile, cea mai atrăgătoare a fost pentru

noi clădirea colosală a catedralei Mezquita. Am avut cale lungă de străbătut prin incinta acesteia, plină de contraforți înalți, monumente și tablouri religioase, admirând pereții săi interiori. Ei erau decorați cu modele care mai de care mai complex realizate și magnific împodobite cu aur, păstrând foarte bine o inclinație către rafinament.

A treia săptămână a început cu o îndelungă recreație în parcul Garcia Lorca, loc special dedicat marelui poet Federico García Lorca.

Vizitele din a treia săptămână

Cât privește timpul liber, străzile Granadei au căpătat multă claritate după atâtea cutreierări. Am mers prin foarte multe magazine și am achiziționat cu toții multe suveniruri care să țină mai vie amintirea acelor zile petrecute în Spania.

După cum am simțit eu și după cum mi-au mărturisit numeroși colegi de-ai mei, zilele s-au scurs foarte greu în prima săptămână, în vreme ce celelalte două s-au mișcat din loc tot mai alert.

La încheierea șederii în Granada unii patroni și-au scos în oraș ucenicii. Ne-am luat în mod ceremonios la revedere de la cei care s-au ocupat de noi, mulțumindu-le cum am putut mai bine.