COMPETENŢE CHEIE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE …cloud2.snappages.com/.../KEYROMA_Unit1_RO.pdfAcest...

MODULUL 1: ATITUDINI Curs elaborat în cadrul proiectului

“KEYROMA: Dezvoltarea competenţelor cheie în ceea ce priveşte abilităţile sociale ale femeilor rome pentru a spori participarea acestora în

sectorul de servicii”

COMPETENŢE CHEIE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN SECTORUL DE SERVICII

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene Această publicaţie reflectă numai punctual de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a

informaţiilor pe care le conţine. Proiect Nº 518536-LLP-1-2011-1-ES-GRUNDTVIG-GMP

Instituto de Formación Integral, S.L.U. (Spania)

Website: www.ifi.com.es

Centrul pentru dialog interetnic şi toleranţă AMALIPE (Bulgaria)

Website: www.amalipe.com

European Development Agency – Agenţia Europeană de dezvoltare (Cehia)

Website: http://euda.eu

Asociación de Mujeres Gitanas Romi Serseni (Spania)

Website: www.romiserseni.com

Institutul Intercultural Timişoara (România)

Website: www.intercultural.ro

European Roma Information Office (Belgia)

Website: www.erionet.eu

Organizaţia coordonatoare:

Organizaţii partenere:

http://www.ifi.com.es/

INDEX MODULUL 0 INTRODUCERE ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

PROIECTUL KEYROMA .................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

OBIECTIVELE ACESTUI CURS ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

ROLUL PARTICIPANŢILOR LA PROCESUL DE ÎNVĂŢARE ................................................. ¡Error! Marcador no definido.

0.1. Definirea consilierului în ocuparea forţei de muncă şi a responsabilităţilor sale . ¡Error! Marcador no definido.

0.2. Profilul mediatorului ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

0.3. Responsabilităţile cursantelor ........................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

MODULUL 1: ATITUDINI ............................................................................................................................................ 7

OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 1 ......................................................................................................... 7

INTRODUCERE ÎN MODULUL 1 .................................................................................................................................. 8

CAPITOLUL 1: RESPONSABILITATE ........................................................................................................................... 11

1.1. Tipuri de responsabilitate ............................................................................................................................. 11

1.2. Sursele responsabilităţii ............................................................................................................................... 12

1.3. Conflicte între responsabilităţi ..................................................................................................................... 15

1.4. Cum să identificăm persoana responsabilă? ................................................................................................. 16

CAPITOLUL 2: A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI .......................................................................................................................... 17

2.1. Stilurile de învăţare ale lui Kolb .................................................................................................................... 17

2.2. Stiluri de învăţare senzoriale ........................................................................................................................ 17

2.3. Identificarea stilului de învăţare personal ..................................................................................................... 19

2.4. Bariere în calea învăţării ............................................................................................................................... 19

2.5. A învăţa cu succes ........................................................................................................................................ 19

CAPITOLUL 3: ECHILIBRUL DINTRE MUNCĂ ŞI VIAŢĂ ............................................................................................... 21

3.1. Tipuri de roluri sociale .................................................................................................................................. 21

3.2: Dezechilibrul dintre muncă şi viaţă ............................................................................................................... 22

3.3.: Conflicte între roluri .................................................................................................................................... 22

3.4.: Strategii de rezolvare a conflictelor între roluri ............................................................................................ 23

CAPITOLUL 4: STIMA DE SINE .................................................................................................................................. 24

4.1. Ce este stima de sine .................................................................................................................................... 24

4.2. Procesul de dezvoltare a stimei de sine ........................................................................................................ 24

4.3. Acceptarea identităţii, tradiţiilor şi culturii ca parte a unui mod de viaţă sănătos şi fericit ............................ 25

4.4. O stimă de sine crescută............................................................................................................................... 26

4.5. O stimă de sine scăzută ................................................................................................................................ 27

CAPITOLUL 5: MOTIVAŢIA INTERNĂ ........................................................................................................................ 30

5.1. Ce este motivaţia internă? ........................................................................................................................... 30

5.2. Tipuri de motivaţie ....................................................................................................................................... 30

5.3 Nevoile nesatisfăcute activează motivaţia ..................................................................................................... 31

CAPITOLUL 6: ATITUDINE POZITIVĂ......................................................................................................................... 33

6.1. Atitudinea înţeleasă ca o combinaţie de componente .................................................................................. 33

6.2. Crearea unei atitudini mentale pozitive ........................................................................................................ 34

6.3. Gândirea pozitivă ......................................................................................................................................... 34

CAPITOLUL 7: POVEŞTI DE SUCCES ALE UNOR FEMEI ROME .................................................................................... 36

7.1 Isabel Carmona Carmona – infirmieră (din Spania) ............................................. ¡Error! Marcador no definido.

7.2 Sofiay Marinova Kamenova – cântăreaţă bulgară .......................................................................................... 36

REZUMAT/CONCLUZII LA MODULUL 1 .................................................................................................................... 37

BIBLIOGRAFIE MODULUL 1 ..................................................................................................................................... 39

ANEXE MODULUL 1 ................................................................................................................................................ 41

Anexa 1: Instrument pentru a alege între mai multe responsabilităţi concurente ................................................ 41

Anexa 2: Instrument pentru identificarea responsabilităţii persoanelor .............................................................. 42

MODULUL 2: ABILITĂŢI ................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 2 ............................................................ ¡Error! Marcador no definido.

INTRODUCERE ÎN MODULUL 2 ..................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 1: COMUNICARE ........................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

1.1. Comunicare verbală .......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

1.2. Comunicare non-verbală ................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

1.3. Comunicare non-violentă .................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

1.4. Rezumat/concluzii abilităţi de comunicare ........................................................ ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 2: MUNCA ÎN ECHIPĂ ................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

2.1. Abilităţi de muncă în echipă .............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

2.2. Roluri în cadrul echipei ...................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

2.3. Rezumat/concluzii – Abilităţi de muncă în echipă .............................................. ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 3: LUAREA DECIZIILOR ............................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

3.1. Tehnici necesare pentru a lua decizii bune ........................................................ ¡Error! Marcador no definido.

3.2. Etape simple ale procesului decizional............................................................... ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 4: GESTIONAREA TIMPULUI ....................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

4.1. Strategii de gestionare a timpului pentru organizarea eficientă a activităţilor cotidiene ... ¡Error! Marcador no definido.

4.2. O prezentare eficace a tehnicilor de gestionare a timpului ................................ ¡Error! Marcador no definido.

4.3. Sfaturi practice pentru gestionarea timpului: .................................................... ¡Error! Marcador no definido.

4.4. Ce este important? ............................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

4.5. Concluzii ........................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

BIBLIOGRAFIE MODULUL 2 .......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

ANEXE MODULUL 2 ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

Anexa 1: Foaie de răspunsuri pentru exerciţiul referitor la munca în echipă 2 .......... ¡Error! Marcador no definido.



CAPITOLUL 1. CURRICULUM VITAE ............................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

1.1. Concept ............................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

1.2. Funcţiile unui CV ............................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

1.3. Structura unui CV .............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

1.4. Sfaturi practice pentru completarea unui CV ..................................................... ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 2 SCRISOAREA DE INTENŢIE ....................................................................... ¡Error! Marcador no definido.


2.2 Ce conţine scrisoarea de intenţie – sfaturi practice............................................. ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 3 APELURILE TELEFONICE ........................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

3.1. Importanţă ........................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

3.2. Recomandări ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

3.3. Exerciţii ............................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.


4.2. Recomandări pentru completarea cererilor de angajare: ................................... ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 5. CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ .......................................................... ¡Error! Marcador no definido.


5.2 Oportunităţi de angajare prin anunţuri la ziar ..................................................... ¡Error! Marcador no definido.

5.3. Internetul şi reţelele sociale .............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

5.4. Interviurile ........................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

5.5 Iniţiativă proprie ................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.

BIBLIOGRAPHY UNIT 3 ................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

ANEXE MODULUL 3 ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.

Anexa 1: Model de CV .............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

Anexa 2: Scrisoare de intenţie .................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.

MODULUL 4 MEDIERE ŞI INFORMARE .......................................................................... ¡Error! Marcador no definido.



CAPITOLUL 1 CURSURI GRATUITE DE FORMARE PROFESIONALĂ .................................. ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 2: ÎNTÂLNIRI CU ANGAJATORI ŞI FEMEI ROME ........................................... ¡Error! Marcador no definido.

CAPITOLUL 3: SERVICII DISPONIBILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ (CENTRE DE RECRUTARE ETC.) ¡Error! Marcador no definido.

MODULUL 1: ATITUDINI

OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 1

Responsabilitate:

• Să înţeleagă importanţa responsabilităţii.

• Să-şi dezvolte abilităţile legate de responsabilitate.

• Să identifice tipurile şi sursele responsabilităţii.

• Să înţeleagă mecanismele interne ale responsabilităţii.

• Să identifice şi să gestioneze conflictele dintre responsabilităţi.

A învăţa să înveţe:

• Să înţeleagă faptul că oamenii au diferite stiluri de învăţare.

• Să identifice şi să valorifice potenţialul stilului propriu de învăţare.

• Să identifice şi să depăşească obstacolele din cadrul procesului de învăţare.

• Să-şi dezvolte încrederea în propriile abilităţi de învăţare.

Echilibrul dintre muncă şi viaţă:

• Să identifice gama şi varietatea de roluri din viaţa personală şi cea profesională.

• Să creeze o diagramă personală a rolurilor din viaţă.

• Să înţeleagă conceptul de conflict între roluri.

• Să identifice şi să înveţe cum să facă faţă conflictelor dintre roluri.

Stima de sine, motivaţia internă, atitudine pozitivă, poveşti de succes:

• Să identifice o corelaţie clară între stima de sine, motivaţia internă şi o atitudine pozitivă în scopul auto-

realizării.

• Să definească elementele specifice care contribuie la o stimă de sine crescută, motivaţia internă şi la o

atitudine pozitivă.

• Să înţeleagă importanţa identităţii, tradiţiilor şi culturii în dezvoltarea stimei de sine.

• Să înţeleagă conceptul de dezvoltare a stimei de sine ca un proces care se desfăşoară prin intermediul

experienţelor.

• Să ilustreze caracteristicile unei stime de sine ridicate vs. stimă de sine scăzută.

• Să înveţe cum să cultive o stare mentală sănătoasă cu ajutorul bunelor practici care încorporează stima

de sine, motivaţia internă şi o atitudine pozitivă.

• Să înveţe cum să facă faţă unei stime de sine scăzute înţelegând motivaţia intrinsecă şi motivaţia

extrinsecă.

• Să înţeleagă faptul că o atitudine pozitivă se dezvoltă prin valori şi credinţe pozitive.

• Să inspire cursantele cu poveşti adevărate ale unor femei rome de succes care s-au auto-realizat

menţinându-şi identitatea romă.

INTRODUCERE ÎN MODULUL 1

„Responsabilitatea” are mai multe sensuri:

Starea sau faptul de a avea o îndatorire de a se ocupa de ceva sau a avea control asupra unei persoane: „adulţii au

responsabilitatea de a avea grijă de copii”.

Starea sau faptul de a răspunde pentru ceva: „ultima persoană care a folosit acest loc are responsabilitatea de a-l

lăsa curat”.

O obligaţie morală de a se purta corect în raport cu un anumit lucru: „oamenii au responsabilitatea de a-şi controla

comportamentul”.

Abilitatea de a acţiona independent şi de a lua decizii fără o permisiune prealabilă: „ne aşteptăm ca persoanele

individuale să-şi asume o mai mare responsabilitate”.

O acţiune pe care trebuie să o facă cineva ca parte dintr-o slujbă, rol sau obligaţie legală: „va prelua

responsabilităţile şefului de servicii sociale”.

O persoană considerată responsabilă este o persoană căreia îi poţi da sarcini cu încredere. Această calitate este

preţuită de angajatori. Totuşi, responsabilitatea nu este doar o trăsătură de caracter. Este şi un proces mental care

operează în fiecare dintre noi. Acest proces poate fi observat, învăţat, predat, studiat, dezvoltat, modelat şi

practicat. Responsabilitatea este de asemenea o decizie şi o alegere.

În general, putem vorbi despre responsabilitate faţă de noi înşine, faţă de alte persoane şi faţă de societate. Acestea

sunt arii inter-relaţionate ale responsabilităţii şi e important să existe un echilibru între ele. Uneori pot exista cazuri

în care există o competiţie între responsabilităţi şi e nevoie să facem alegeri pentru rezolva acest lucru.

Echilibrul dintre muncă şi viaţă personală, în sensul său cel mai larg, este definit ca un nivel satisfăcător de

implicare în sau „potrivire” între multiplele roluri din viaţa unei persoane (Hudson, 2005). Fiecare persoană

îndeplineşte diferite roluri în viaţă, în trei domenii care se suprapun şi se influenţează unul pe celălalt:

• Domeniul personal (familie, prieteni, activităţi de timp liber)

• Domeniul profesional

• Domeniul educaţional

Succesul sau eşecul dintr-un domeniu al vieţii poate afecta funcţionarea celorlalte domenii. Menţinerea unui

echilibru între domeniile profesional / educaţional şi personal este crucială pentru funcţionarea optimă a fiinţei

umane. Felul în care oamenii percep echilibrul muncă-viaţă personală este foarte subiectiv. Echilibrul „potrivit”

poate diferi de la o persoană la alta. Echilibrul muncă-viaţă personală este obţinut în diferite moduri pentru diferite

persoane şi are un scop diferit pentru fiecare persoană.

A învăţa să înveţi este un concept menţionat de Consiliul pentru educaţie al UE şi de Parlamentul European ca una

dintre cele opt competenţe cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii (Recomandarea Consiliului pentru

Educaţie şi a Parlamentului European adoptată în decembrie 2006). „A învăţa să înveţi” este abilitatea de a se

implica şi a persista în procesul de învăţare. Această competenţă presupune a fi conştient de propriul proces de

învăţare şi a învăţa cu succes. A învăţa să înveţi înseamnă abilitatea de a câştiga, procesa şi asimila noi cunoştinţe şi

aptitudini precum şi a cere sfaturi şi a le folosi.

A învăţa să înveţi este un proces prin care persoana care învaţă construieşte pe baza celor învăţate anterior şi a

experienţelor de viaţă pentru a folosi şi aplica abilităţile şi cunoştinţele într-o varietate de contexte: acasă, la şcoală,

la locul de muncă şi într-un cadru de formare. Motivaţia şi încrederea sunt cruciale în acest context (Consiliul pentru

Educaţie, 2006 anexă, paragraful 5). A învăţa să înveţi presupune capacitatea de a înţelege şi controla propriile

procese de gândire şi învăţare. Această competenţă îi face pe oameni conştienţi de felul în care şi motivul pentru

care achiziţionează, procesează şi memorează diferite tipuri de cunoştinţe. În acest fel, se află în poziţia de a alege

metoda de învăţare şi mediul care li se potriveşte cel mai bine şi de a continua să le adapteze după nevoie

(Eurydice, 2002. P. 16). De multe ori învăţarea este asociată cu şcoala şi alte structuri ale sistemului formal de

educaţie. Totuşi, pentru grupul ţintă al proiectului KEYROMA învăţarea informală este la fel de importantă ca

învăţarea formală şi cea non-formală. De aceea, pentru a construi încrederea femeilor rome din grup astfel încât să-

şi dezvolte competenţele de învăţare, punctul de plecare este conştientizarea acestora cu privire la ceea ce au

învăţat în realitate, atât la şcoală cât şi printr-o varietate de experienţe de viaţă.

Stimă de sine ridicată, motivaţie internă, atitudine pozitivă

Fiecare persoană are o poveste de viaţă personală care include greutăţi şi provocări. În cele din urmă, există trei

caracteristici centrale indestructibile şi necesare pentru auto-realizarea supremă a propriului potenţial:

• Stimă de sine ridicată

• Motivaţie internă

• Atitudine pozitivă

Succesul sau eşecul la nivel personal sau profesional necesită un fundament solid pentru îndeplinirea rolului fără

probleme. În acest modul vom arăta că pentru a avea succes în viaţă, per ansamblu, este nevoie de un proces care

cuprinde nu doar muncă din greu şi dedicaţie, ci mai ales un nivel ridicat de stimă de sine, un impuls concret care

este declanşat de propria motivaţie internă şi o atitudine pozitivă care în mod sistematic te împiedică să renunţi

chiar şi atunci când lucrurile nu merg conform planului.

Aşa cum sugerează Carl Rogers „fiecare fiinţă umană, fără excepţie, pentru simplu fapt că e aşa cum e, merită

respectul necondiţionat al tuturor celorlalţi; merită să aibă stimă de sine şi să fie apreciat”1.

1 José-Vicente Bonet. Sé amigo de ti mismo: manual de autoestima. 1997. Ed. Sal Terrae. Maliaño (Cantabria, España).

http://books.google.es/books?hl=es&lr=&id=iTwVTnXcuBcC&oi=fnd&pg=PA11#v=onepage&q&f=false

CAPITOLUL 1: RESPONSABILITATE

1.1. Tipuri de responsabilitate

Responsabilitate faţă de sine

Acest lucru înseamnă asumarea responsabilității pentru propriile sentimente, acţiuni şi gânduri.

Exemple:

• Avem grijă de noi, ne exprimăm nevoile, gândurile, sentimentele, ne îndeplinim nevoile.

• ne asumăm responsabilitatea pentru propriile acţiuni:

distingem între a avea gânduri negative şi a pune în practică aceste gânduri negative (acţiune).

ne asumăm responsabilitatea pentru distrugerea unui obiect: repararea acestuia (acţiune),

exprimarea părerii de rău.

ne asumăm responsabilitatea când conducem o maşină: maşina are nevoie de îngrijiri, asigurare,

iar noi trebuie să avem permis de conducere şi să conducem cu atenţie.

Exerciţiul 1: În perechi, cursantele vor da exemple de asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni pe baza

propriilor experienţe personale.

Responsabilitatea faţă de ceilalţi

Exemple:

• Responsabilitate faţă de familie: părinţii asigură siguranţa copiilor lor, părinţii au grijă de copii, părinţii îi

protejează pe copii; membrii familiei au grijă unii de alţii.

• Asumarea responsabilităţii când acţiunile noastre îi afectează pe ceilalţi: responsabilitatea pentru un

accident de maşină, responsabilitatea pentru pierderea/ distrugerea obiectelor care aparţin altora.

• Asumarea responsabilităţii când sentimentele/ nevoile noastre sunt exprimate în mod neadecvat faţă de

ceilalţi.

Exerciţiul 2: În perechi, cursantele vor da exemple de asumarea responsabilităţii faţă de ceilalţi pe baza propriilor

experienţe personale.

Responsabilitatea faţă de societate

Exemple: respectarea regulilor valabile în societate. De exemplu: avem grijă de mediu, avem grijă de obiectele de

artă publice etc.

Exerciţiul 3: În perechi, cursantele vor da exemple de asumarea responsabilităţii faţă de societate pe baza propriilor

experienţe personale. Vor urma discuţii de grup pe baza exemplelor date.

Suprapunerea responsabilităţilor

Exerciţiul 4: Cursantele vor identifica domeniile în care îşi asumă responsabilitatea faţă de sine, faţă de ceilalţi şi

faţă de societate şi vor crea o diagramă personală cu distribuţia fiecărei responsabilităţi. Dacă au multe

responsabilităţi într-un domeniu vor desena un cerc mare. Dacă responsabilităţile din alt domeniu sunt mai puţine,

vor desena un cerc mic.

1.2. Sursele responsabilităţii

Există mai multe surse ale responsabilităţii, incluzând:

• Norme, principii, reguli, tradiţii pe care le-am învăţat din familie, comunitate şi societate.

• Nevoi şi sentimente la nivel individual.

Exemplu: Punctualitatea la locul de muncă înseamnă:

o Suntem responsabili faţă de sine şi faţă de ceilalţi.

o Luăm în considerare Propriile credinţe, principii.

Normele societăţii (este lipsit de respect să întârzii).

Regulile grupului/ companiei.

o Luăm în considerare Propriile nevoi şi sentimente.

Nevoile/ sentimentele celorlalţi.

Exerciţiul 5: În perechi , cursantele vor da un exemplu de asumarea responsabilităţii pentru ceva şi vor identifica

tipul de responsabilitate şi sursele responsabilităţii.

Responsabilitate faţă de societate

Responsabilitate faţă de ceilalţi

Responsabilitate faţă de sine

Mecanismele interne ale asumării responsabilităţii

Exemplu: Decizia de a avea grijă de proprii copii presupune luarea în considerare a următorilor factori:

Când luăm în considerare propriile nevoi şi sentimente sau nevoile şi sentimentele celorlalţi şi/ sau când ne

conformăm propriilor principii sau regulilor grupului sau ale societăţii din care facem parte, luăm decizia de a ne

asuma responsabilitatea pentru un lucru.

Mecanismele interne ale evitării responsabilităţii

Exemplu: O şoferiţă are un accident minor cu maşina (loveşte uşor o maşină parcată ilegal pe marginea drumului) şi

îşi continuă drumul fără a opri pentru a verifica daunele şi fără a raporta incidentul la poliţie. Diagrama stabileşte

factorii pe care şoferiţa nu i-a luat în considerare când a luat decizia de a merge mai departe fără a verifica daunele.

În psihologie „a nu ţine cont” este înţeles ca „a ignora în mod imprudent informaţii relevante pentru rezolvarea

problemei”.

Nevoia de a fi apreciat.

Nevoia copilului de a fi îngrijit.

Sentimentele copilului: tristeţe când e lăsat singur, frustrare când îi e foame.

Sentimentul de empatie.

Legislaţia cu privire la protecţia copilului.

Principiul “Copiii sunt preţioşi pentru societate. Ei reprezintă viitorul”.

Principiul “Copiii sunt comori”.

PROCESUL DECIZIONAL PENTRU ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII DE A AVEA GRIJĂ DE COPII

SINE

CEILALŢI

SOCIETATE

Exerciţiul 6: În grupuri de patru, cursantele vor da exemple de cazuri în care cineva a evitat o responsabilitate şi

identifică împreună elementele mecanismului intern al evitării responsabilităţii. Un caz va fi analizat de întregul

grup cu sprijinul formatorului. Va urma o discuţie cu privire la consecinţele evitării responsabilităţii. Participantele

vor trebui să facă legătura între concluziile discuţiei şi propriile experienţe.

Procesul de asumare a responsabilităţii

Procesul de asumare a responsabilităţii constă din stările mentale prin care trec oamenii atunci când evită să-şi

asume o responsabilitate (Avery, 1991). Dacă suntem conştienţi de aceste stări putem să recunoaştem starea în

care suntem. Pe baza acestui lucru putem să mergem spre singura stare productivă: asumarea responsabilităţii.

Exerciţiul 7: Formatorul le va citi cursantelor următorul exemplu:

Maria este ospătăriţă într-un restaurant. Într-o seară este obosită şi încurcă comenzile a trei clienţi. În dimineaţa

următoare, şeful află despre incident şi vrea să o dea afară pe Elena, o altă ospătăriţă care a făcut greşeli similare în

trecut. Mariei nu îi place de Elena pentru că nu este responsabilă şi pentru că de multe ori a trebuit să-i acopere

greşelile. Dimineaţa, Maria intră în biroul şefului şi spune adevărul, şi anume că ea a fost cea care a încurcat

comenzile clienţilor cu o seară înainte. Formatorul şi cursantele vor identifica împreună stările mentale ale Mariei în

perioada dintre dimineaţă şi după-masă.

A nu ţine cont de nevoia de a fi respectat

A nu ţine cont de nevoia de a repara maşina

A nu ţine cont de sentimentele celeilalte persoane: mâhnire când îşi vede maşina zgâriată

A nu ţine cont de sentimentul de empatie

A nu ţine cont de regulile poliţiei

A nu ţine cont de nevoia societăţii ca oamenii să respecte drepturile celorlalţi (dreptul la protecţia proprietăţii)

A nu ţine cont de principiul “Este uman să-i ajuţi pe ceilalţi”

PROCESUL DECIZIONAL PENTRU EVITAREA

RESPONSABILITĂŢII DE A RAPORTA ACCIDENTUL

SINE

CEILALŢI

SOCIETATE

Responsabilitate „Ei bine, am făcut o greşeală. Este responsabilitatea mea. Vreau să

vorbesc cu şeful despre asta”.

Constrângere „Trebuie să vorbesc cu şeful. Dacă află mă dă afară”.

Vinovăţie „E vina mea”.

Justificare „Eram obosită; a fost foarte aglomerat aseară”.

Acuzare „Clienţii s-au răzgândit de vreo câteva ori înainte de a alege ce să

mănânce. Elena a uitat comenzile de mai multe ori, mie mi s-a întâmplat

doar o dată”.

Negare „Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. În final clienţii au primit ce au dorit”.

Când suntem într-o stare mentală de Responsabilitate, înţelegem că avem de ales. Şi înţelegem că deşi poate s-a

întâmplat ceva rău, ne putem asuma responsabilitatea pentru rezultatul viitor. Aceasta este starea la care dorim să

ajungem.

Procesul de asumare a responsabilităţii

Responsabilitate ne însuşim abilitatea, puterea de a face, de a alege etc.

Constrângere facem ceea ce trebuie în loc de ceea ce vrem.

Vinovăţie ne recunoaştem vina (sentimentul de vinovăţie).

Justificare folosim scuze pentru ceea ce s-a întâmplat.

Acuzare dăm vina pe alţii pentru ceea ce s-a întâmplat.

Negare ignorăm existenţa a ceva.

Exerciţiul 8: În perechi, cursantele vor împărtăşi un exemplu personal de evitare a responsabilităţii. Vor identifica

starea mentală în care au fost şi cum pot trece la starea de responsabilitate.

1.3. Conflicte între responsabilităţi

Conflictul între responsabilităţi apare când două sau mai multe responsabilităţi au nevoie de atenţia noastră în

acelaşi timp.

Exerciţiul 9: În grupuri de 4, cursantele vor da un exemplu de două responsabilităţi concurente şi vor aplica fișa din

anexa 1 pentru a alege responsabilitatea care ar trebui să aibă prioritate. Concluziile vor fi analizate în cadrul unei

discuţii generale.

1.4. Cum să identificăm persoana responsabilă?

Poveste: Accidentul de la gară.

Ana aştepta trenul. În acest timp se uita la un alt tren care pleca din gară. Doi bărbaţi fugeau după tren. Unul

dintre ei a reuşit să urce în trenul aflat în mişcare. Celălalt avea în mână un pachet. A sărit în tren, dar nu a

reuşit să se prindă. Doi muncitori care reparau ceva în staţie l-au împins pe bărbat din spate pentru a-l ajuta

să urce. Pachetul (care conţinea artificii) a căzut pe jos şi a produs o explozie. Explozia a produs căderea unei

scări care a lovit-o pe Ana.

Exerciţiul 10: Pe baza fișei din Anexa 2, formatorul le va cere cursantelor să dea un exemplu similar şi vor discuta

împreună împărţirea responsabilităţii pentru un eveniment. Vor fi acceptate toate răspunsurile şi argumentele

rezonabile

CAPITOLUL 2: A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

2.1. Stilurile de învăţare ale lui Kolb

Exerciţiu 11: Cum învăţăm un dans nou?

Formatorul dă exemple de experienţe de învăţare care combină cele patru elemente din ciclul de mai jos. Un

exemplu este utilizarea diferitelor strategii pentru a învăţa un nou dans. Începem prin a-i privi pe alţii, apoi ne

gândim la paşi, apoi îi practicăm, după care începem să simţim un sentiment de plăcere când dansăm.

Participantele sunt rugate să dea exemple similare din experienţele personale.

Oamenii folosesc diferite metode de învăţare. O modalitate de a

analiza stilurile de învăţare este folosind diagrama de mai jos

(Kolb). Unii oameni preferă să privească mai degrabă decât să

facă, având tendinţa de a aduna informaţii şi de a-şi folosi

imaginaţia pentru a rezolva probleme. Aceste persoane se pricep

cel mai bine să privească situaţii concrete din mai multe puncte de

vedere.

Alţi oameni preferă o abordare concisă, logică. Pentru ei ideile şi

conceptele sunt mai importante decât oamenii. Persoanele cu

acest stil sunt mai atraşi de teoriile logice decât de abordările bazate pe valoare practică.

Alte persoane pot rezolva probleme şi vor folosi ceea ce au învăţat pentru a găsi soluţii la probleme practice.

Acestea preferă sarcinile tehnice şi acordă mai puţină atenţie oamenilor şi aspectelor interpersonale. Se pricep cel

mai bine să găsească utilizări practice pentru idei şi teorii.

Alţii se bazează pe intuiţie mai mult decât pe logică. Aceste persoane folosesc analizele făcute de alţii şi preferă o

abordare practică, empirică. Sunt atraşi de noi provocări şi experienţe şi le place să ducă planurile la bun sfârşit. În

general acţionează din instinct mai degrabă decât pe baza unei analize logice şi se bazează pe alţii pentru informaţii

în loc să-şi facă propriile analize.

2.2. Stiluri de învăţare senzoriale

O altă modalitate de a clasifica stilurile de învăţare este luând în considerare simţul care este folosit cel mai mult în

procesul de învăţare:

Stilul vizual:

Persoanele care folosesc stilul vizual gândesc în imagini şi învaţă cel mai bine pe bază de imagini vizuale, poze, culori

şi hărţi. Pot vizualiza cu uşurinţă obiecte, planuri şi rezultate cu ochii minţii; de asemenea au un simţ al spaţiului

bine dezvoltat, ceea ce îi ajută să se orienteze foarte bine în spaţiu; îşi pot găsi drumul cu uşurinţă folosind hărţi şi

rareori se pierd. Se bazează pe indiciile non-verbale ale instructorului sau ale facilitatorului, cum ar fi limbajul

corpului, pentru a înţelege mai bine informaţiile. De asemenea, preferă notiţele descriptive în locul materialului

prezentat.

Stilul auditiv:

Aceste persoane descoperă informaţiile ascultând. Le place să lucreze cu sunete şi muzică şi au un simţ dezvoltat al

ritmului şi tonalităţii sunetelor. Au o bună memorie auditivă şi observă muzica din fundalul filmelor, emisiunilor TV

şi al altor medii. Aceste persoane achiziţionează cunoştinţe ascultând şi s-ar putea să nu înţeleagă pe de-a-ntregul

informaţiile scrise.

Stilul chinestezic (fizic-corporal):

Persoanele chinestezice învaţă cel mai bine folosind o abordare „prin acțiune ”. Aceste persoane preferă

interacţiunea cu lumea fizică, folosindu-şi mai mult corpul şi simţul tactil pentru a învăţa despre lumea din jur. Le

place sportul şi grădinăritul şi apreciază textura obiectelor. Se gândesc la rezolvarea problemelor în timp ce practică

activităţi fizice. De asemenea, gesticulează mult şi folosesc limbajul corpului pentru a comunica. Când învaţă o nouă

abilitate sau subiect, preferă să acționeze imediat ce este posibil. Preferă să demonteze motorul şi apoi să îl

monteze înapoi mai degrabă decât să citească sau să se uite la diagrame despre modul de funcţionare.

2.3. Identificarea stilului de învăţare personal

Exerciţiul 11: Exerciţiul bulgărele de zăpadă:

Formatorul le arată cursantelor cum să facă un „bulgăre de zăpadă”. Stând în faţa cursantelor, formatorul face

exerciţiul în acelaşi timp în care vorbeşte:

„Mă voi rula într-un bulgăre de zăpadă. Îmi las capul în jos, şi mai jos, şi mai jos. Degetele mele ating podeaua. Îmi

trag un genunchi în spate. Celălalt i se alătură jos. Mă aşez pe călcâie. Îmi pun o mână aici (pe stern), iar pe cealaltă

o pun deasupra, aşa. Îmi pun creştetul capului aici pe podea, aşa. Acum sunt un bulgăre!”

După demonstraţie, în perechi, cursantele îşi fac proprii „bulgări de zăpadă”.

Apoi, în grupuri de patru, vor folosi experienţele de învăţare personale pentru a înţelege procesul de învăţare. Vor

relaţiona această experienţă de învăţare cu stilurile de învăţare pentru a-şi identifica propriul stil de învăţare.

2.4. Bariere în calea învăţării

Exerciţiul 12: În grupuri de patru, cursantele vor descrie situaţii în care nu au învăţat şi vor identifica ce anume le-a

blocat sau le-a limitat învăţarea. După aceea, vor discuta despre modalităţi de a depăşi unele din barierele din calea

învăţării. O reprezentantă a fiecărui grup va oferi feedback întregului grup.

Câteva dintre aceste bariere din calea învăţării ar putea fi: lipsa timpului, lipsa încrederii, lipsa informaţiilor despre

oportunităţi de învăţare, lipsa accesului la servicii de educaţie, probleme cu programul, lipsa motivaţiei, lipsa

sprijinului social, lipsa recunoaşterii şi implicării părinţilor, probleme de sănătate.

2.5. A învăţa cu succes

Exercise 13: În grupuri de patru, cursantele vor face un puzzle cu 50 de piese, având în faţă o imagine a puzzle-ului

terminat. După aceea, vor avea o discuţie de grup pentru a identifica aptitudinile, abilităţile şi calităţile unei

persoane care învaţă cu succes.

Caracteristicile unei persoane care învaţă cu succes (adaptate după Williams, 1993)

Caracteristici Persoana care învaţă cu succes

Angajament Îşi ia un angajament de a se implica în activităţi de învăţare, învăţarea

are prioritate faţă de alte activităţi.

Pregătire Termină activitatea la timp, acordând o atenţie deosebită detaliilor; face

legături cu lucruri învăţate în trecut.

Curiozitate Are un scop care îl/o motivează; este curios/curioasă; pune întrebări

bine gândite şi este activ(ă) în procesul de învăţare; face un efort extra

pentru a învăţa mai mult şi face conexiuni cu alte aspecte ale educaţiei

sau vieţii.

Atitudine Are atitudine de învingător şi este responsabil(ă), motivat(ă) şi hotărât(ă)

să reuşească; îi place să înveţe şi apreciază învăţarea; dă ascultare

feedback-ului şi acţionează în funcţie de acesta.

Mod de învăţare Învaţă concepte şi nu memorizează detalii şi astfel face legătura mai bine

între ceea ce a învăţat în trecut şi materialul prezent.

Efort (timpul

dedicat)

Îi place să înveţe, deseori este dispus(ă) să dedice mai mult timp şi efort

dacă e nevoie; acordă atenţie detaliilor; pune întrebări pentru a înţelege

mai bine.

CAPITOLUL 3: ECHILIBRUL DINTRE MUNCĂ ŞI VIAŢĂ

3.1. Tipuri de roluri sociale

Rolul social reprezintă normele care definesc comportamentul oamenilor în raport cu statutul sau poziţia lor în

societate. Un grup social poate fi reprezentat ca un set de poziţii sociale specifice (de exemplu: muncitor,

intelectual, soţie şi mamă). O persoană se conformează „cererii sociale” sau aşteptărilor altor persoane asociate cu

poziţia sa socială.

Oamenii îşi asumă aceste roluri în următoarele „teatre”: acasă, în comunitate, la şcoală şi la locul de muncă.

Deoarece oamenii se implică în mai multe roluri simultan în cadrul mai multor teatre, succesul într-un anumit rol

afectează celelalte roluri. Toate rolurile se influenţează unele pe altele în diferitele „teatre”.

Tipuri de roluri (Donald Super) – În viaţă experimentăm următoarele tipuri de roluri:

1. Rolul copilului (de la naştere şi până când părinţii nu mai sunt în viaţă).

2. Rolul persoanei care învaţă (nu doar la şcoală, învăţând să realizeze sarcini zilnice).

3. Rolul persoanei care se distrează.

4. Rolul cetăţeanului (plătind taxe, votând etc.).

5. Rolul muncitorului (la locul de muncă, dar şi muncind acasă/în grădină).

6. Rolul întemeietorului unei familii (cineva care se căsătoreşte sau este soţ/soţie).

7. Rolul partenerului de viaţă (o persoană îşi asumă acest rol când are un partener).

8. Rolul părintelui (o persoană îşi asumă acest rol când devine părinte).

9. Rolul pensionarului (o persoană îşi asumă acest rol când iese la pensie).

Exerciţiul 14: Diagrama Curcubeu

Creaţi împreună cu cursantele o listă cu rolurile din viaţa lor. Distribuiţi fişa de lucru Curcubeul rolurilor din viaţă.

Cereţi-le cursantelor să eticheteze fiecare arc al curcubeului lor cu unul dintre roluri. Dacă mai rămân arce,

cursantele pot adăuga şi alte roluri. Cereţi-le să coloreze fiecare arc -rol folosind creioane colorate pentru a arăta la

ce vârstă că joacă rolurile respective.

Exerciţiul 15: Diagrama circulară

Daţi-le cursantelor un exemplu de diagramă circulară personală cu distribuţia rolurilor într-un anumit moment din

viaţa personală. Creaţi împreună cu cursantele o diagramă circulară cu distribuţia rolurilor în acest moment din

viaţa lor. În grupuri de patru vor crea o diagramă circulară ideală a rolurilor. După aceea vor discuta în grup

diferenţele dintre cele două diagrame. Una din membrele grupului va oferi feedback întregului grup.

3.2: Dezechilibrul dintre muncă şi viaţă

Cauze ale dezechilibrului dintre muncă şi viaţă:

• Asumarea de prea multe roluri.

• Asumarea de prea puţine roluri.

• Asumarea unor roluri foarte complexe/dificile.

• Rolurile nu sunt bine definite.

• Conflicte între roluri.

3.3.: Conflicte între roluri

Conflictul între roluri este un conflict care apare între roluri.

Oamenii se confruntă cu conflicte între roluri atunci când sunt traşi în diferite direcţii încercând să răspundă la

cerinţele sociale ale rolului.

Exerciţiul 16:

În grupuri de patru, cereţi-le cursantelor să identifice pe diagrama curcubeu rolurile care se suprapun în viaţa lor. În

grup vor discuta despre felul în care rolurile sunt în conflict în viaţa lor şi felul în care le afectează asumarea mai

multor roluri. Una din membrele grupului oferă feedback întregului grup cu privire la discuţia din cadrul grupului

mai mic.

3.4.: Strategii de rezolvare a conflictelor între roluri

Identificarea importanţei rolurilor:

Exerciţiul 17: În aceleaşi grupuri de patru, cursantele vor lua fiecare rol din diagrama ideală a rolurilor şi vor

completa fişa Importanţa rolurilor în mod individual.

Cât de mult îmi

place acest rol?

(1-10)

Cât de important este

acest rol pentru mine?

(1-10)

Cât de important este acest rol

pentru familia mea/grupul meu?

(1-10)

Rolul 1

Rolul 2

După completarea fişei de mai sus, cursantele îşi vor arăta fişele completate una alteia; vor identifica aspecte

comune şi vor oferi feedback întregului grup.

Formatorul va modera o reflecţie a întregului grup pe baza feedback-ului din fiecare grup.

Exerciţiul 18: Daţi-le cursantelor un exemplu de două roluri din viaţa personală/profesională şi enumeraţi

avantajele şi dezavantajele. În aceleaşi grupuri de patru, cursantele vor enumera avantajele şi dezavantajele fiecărui

rol. Apoi discutaţi împreună despre ceea ce doresc să îmbunătăţească.

Exerciţiul 19: Pe baza discuţiei anterioare în grupuri mici, cursantele vor discuta cum vor să distribuie rolurile din

viaţa lor în viitor şi ce cred că e necesar pentru realizarea acestui lucru. După discuţie, în perechi, cursantele vor

desena o diagramă circulară personală viitoare şi vor enumera cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facă

pentru a ajunge la situaţia dorită.

Apoi cursantelor li se va cere să reflecteze asupra modului în care pot învăţa de la celelalte despre diferite

alternative pentru a îmbunătăţi echilibrul dintre muncă şi viaţa personală.

CAPITOLUL 4: STIMA DE SINE

4.1. Ce este stima de sine

În general, fiinţele umane sunt conduse de emoţii şi sentimente. Acţiunile noastre sunt canalizate de întrebări

simple ca: Care e valoarea mea? Sunt destul de bun(ă) pentru această persoană, pentru această slujbă, pentru a trăi

şi a avea succes în viaţă? Stima de sine este o componentă a propriei atitudini faţă de sine. Stima de sine cuprinde

două variabile importante ale comportamentului uman: credinţe şi emoţii. Aşa cum e definit de Smith şi Mackie,

„conceptul de sine este ceea ce credem despre noi înşine; stima de sine este evaluarea pozitivă sau negativă a

sinelui, ceea ce simţim faţă de acesta”2. Dacă avem sentimente pozitive în legătură cu imaginea de sine sau

realizările proprii atunci acest lucru ne va afecta starea de spirit şi astfel emoţiile pe care le creăm pentru a ne

alimenta activităţile din viaţa cotidiană: viaţa profesională, viaţa şcolară, viaţa socială etc.

Acest curs scoate în evidenţă faptul că pentru a avea o atitudine pozitivă trebuie să fim motivaţi şi pentru a fi

motivaţi trebuie să avem o stimă de sine ridicată. Aşa cum au sugerat mulţi teoreticieni, stima de sine este o nevoie

de bază sau o motivaţie. Toate cele trei elemente: atitudine pozitivă, motivaţie şi stimă de sine sunt inter-

relaţionate şi au nevoie una de cealaltă pentru a-şi putea juca rolul în mod eficient.

Mai mult, Abraham Maslow a menţionat două forme de stimă de sine: nevoia de respect din partea celorlalţi şi

nevoia de respect de sine3. Respectul din partea celorlalţi presupune că ceilalţi – un membru al familiei sau şeful

nostru – recunosc, acceptă şi apreciază persoana care suntem şi valorile pe care le reprezentăm. Maslow a scos în

evidenţă că „fără satisfacerea nevoii de stimă de sine, oamenii vor fi mânaţi să o caute şi nu vor putea să se

dezvolte şi să se auto-realizeze”4. Ca să putem trăi sănătos şi să simţim că suntem valoroşi pentru lumea în care

trăim trebuie să avem o stimă de sine ridicată.

4.2. Procesul de dezvoltare a stimei de sine

Experienţele din viaţa noastră stabilesc modul de dezvoltare a stimei de sine. Experienţele pozitive sau negative

prin care trecem configurează atitudinile pe care le dezvoltăm de-a lungul vieţii noastre. De exemplu, în primii ani

din viaţa unui copil „accentul pus pe dragostea necondiţionată în cărţile pentru părinţi scoate în evidenţă cât e de

important ca un copil să simtă că este iubit şi respectat. Mai târziu aceste sentimente se vor transforma în stimă de

sine pe măsură ce copilul creşte”5.

2 E. R. Smith/D. M. Mackie, Social Psychology (2007) pg. 107. 3 4 Maslow A. H. (1987). Motivation and Personality (3rd ed.). New York: Harper & Row. 5 Olsen, J. M., Breckler, S.J., &Wiggins, E.C. (2008). Social Psychology Alive (1st ed.) Canada:Nelson.

Experienţele sociale sunt un alt factor important care contribuie la dezvoltarea stimei de sine. În timpul

adolescenţei influenţa semenilor devine mult mai importantă, deoarece adolescenţii se evaluează pe baza relaţiilor

cu prietenii adevăraţi6. Acceptarea socială îi permite unei persoane să-şi dezvolte stima de sine, iar respingerea de

către semeni va crea îndoieli şi singurătate şi va da naştere la o stimă de sine scăzută7.

Experienţele din copilărie prin care se dezvoltă o stimă de sine sănătoasă includ: să fii ascultat, să ţi se vorbească cu

respect şi înţelegere, să primeşti atenţia şi afecţiunea necesară şi să ţi se recunoască realizările, dar şi greşelile şi

eşecurile, care trebuie recunoscute şi acceptate. Experienţele care contribuie la o stimă de sine scăzută includ:

criticile dure, abuzul fizic, sexual sau emoţional, aşteptările celorlalţi să fii „perfect” tot timpul, să fii ignorat sau

exclus, ridiculizat sau tachinat8.

4.3. Acceptarea identităţii, tradiţiilor şi culturii ca parte a unui mod de viaţă sănătos şi fericit

Aşa cum a fost menţionat deja, pentru a avea o stimă de sine ridicată, trebuie să fii motivat. Mai jos e o interpretare

a Piramidei nevoilor a lui Maslow, care descrie tiparul după care se dezvoltă motivaţia umană9. Asta înseamnă că,

pentru ca o persoană să aibă o stimă de sine ridicată, aceasta trebuie să aibă un stil de viaţă sănătos care să-i

satisfacă nevoile de bază necesare pentru o viaţă fericită. Totuşi, există o ordine cronologică a acestora, începând cu

nevoile fiziologice (mâncare, căldură etc.) şi terminând cu nevoile de auto-realizare (moralitate, lipsa prejudecăţilor

etc.).

Şi ce e şi mai important este faptul că trebuie să recunoaştem că pentru a avea o stimă de sine ridicată, mai ales în

rândul femeilor rome, trebuie să ne acceptăm propria identitate, tradiţii şi cultură pentru a ne dezvolta o

personalitate puternică. Suntem lucrurile cu care ne identificăm. Dacă nu avem o identitate, acţiunile noastre nu au

nici o substanţă. Fiind mândri de identitatea pe care o avem acceptăm calităţile şi însuşirile care presupunem că

sunt parte din natura noastră. Identitatea este o parte din materialul care ne defineşte interacţiunea socială cu

ceilalţi. Când aceasta este perturbată, devenim confuzi, dezorientaţi şi deseori pierduţi. Totuşi, când începem să

analizăm în profunzime această identitate şi descoperim bogăţia straturilor care ne formează identitatea, ne dăm

seama că viaţa noastră este mai mult sau mai puţin o repetiţie a comportamentelor, gândurilor şi sentimentelor

stocate în memorie.

6 Thorne, A., & Michaelieu, Q. (1996). Situating adolescent gender and self-esteem with personal memories. Child Development, 67, 1374-90. 7 Leary, M. R., & Baumeister, R. F. (2000). The nature and function of self-esteem: Sociometer theory. In M. P. Zanna (Ed.),Advances in experimental social psychology (Vol. 32, pp. 1-62). San Diego, CA:Academic Press. 8 "Self-Esteem". Self-Esteem. N.p., n.d. Web. 27 Nov. 2012. 9 Maslow, A.H. (1943). A theory of human motivation. Psychological Review, 50(4), 370-96. Retrieved from http://psychclassics.yorku.ca/Maslow/motivation.htm

Tradiţiile şi cultura sunt importante nu doar ca elemente care ne maturizează identitatea, ci şi ca o fundaţie

coerentă pe care ne dezvoltăm stima de sine. Poetic spus, tradiţiile şi cultura reprezintă sufletul, trecutul care a

generat o perspectivă complexă asupra a ceea ce suntem. Tradiţiile sunt importante pentru că ne clădim o mare

parte a vieţii emoţionale şi familiale în jurul lor, chiar şi al celor despre care spunem în mod normal că nu sunt

foarte importante. Tradiţia ne uneşte pe toţi ascendent în copacul genealogic şi descendent în familii care încă se

creează. Şi mai important, tradiţiile sunt cunoştinţe existente care ne oferă o perspectivă focalizată asupra a ceea ce

suntem şi ceea ce vrem să fim. O tradiţie este şi un grup de idei şi credinţe care dăinuie de multă vreme şi care ne

afectează în mod inconştient comportamentul. Dacă nu recunoaştem semnificaţia tradiţiilor, într-un fel negăm şi

cultura şi, în consecinţă, pierdem instrumentele care contribuie la unificarea identităţii şi stimei de sine.

O identitate culturală clară ne oferă un prototip clar pe care să îl folosim în procesele necesare pentru construcţia

unei identităţi personale clare şi, prin extensie, pentru dezvoltarea stimei de sine şi a stării de bine. Cultura poate

forma legături invizibile între membrii unei comunităţi. Aceasta îi va ţine împreună pe oamenii din acelaşi mediu

cultural, transmiţând valori. Propagarea valorilor nu doar transmite cunoştinţe culturale şi întăreşte relaţiile dintre

oameni, ci şi construieşte o tradiţie care durează ani şi ani. Cultura este consolidată astfel deoarece oferă

generaţiilor următoare o bază şi referinţe cu privire la abilitatea sa de a menţine o tradiţie de durată şi de a

transmite oamenilor sentimentul de apartenenţă la ţara şi cultura respectivă.

O femeie romă cu o identitate de sine solidă va avea o mentalitate care o va determina să lupte împotriva

stereotipurilor care în alte condiţii i-ar putea scădea stima de sine. Dacă are abilitatea de a se preţui, nu-şi va

subestima potenţialul şi îşi va atinge scopurile. Pe lângă aceasta, creşterea încrederii printr-o stimă de sine ridicată îi

va conferi carisma şi puterea de a se împotrivi oricărei patriarhat tradiţional impus de familia sa şi va fi destul de

sigură pe sine pentru a deveni independentă. Nu se va opri dacă nu va fi sprijinită de familia sa. În final, cu o

identitate puternică şi o valorizare a tradiţiilor şi culturii sale, nu va avea nici o problemă să-şi exploreze ideile şi va

avea o şansă mai mare de a înţelege importanţa educaţiei în viaţa sa ca modalitate de a deveni o profesionistă

capabilă să realizeze orice îşi propune.

4.4. O stimă de sine crescută

Oamenii cu un nivel ridicat al stimei de sine:

• Nu pierd timp îngrijorându-se în mod excesiv în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în trecut şi nici în legătură

cu ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor.

• Cred cu tărie în anumite valori şi principii şi sunt gata să le apere chiar şi când se confruntă cu opoziţii.

• Acţionează în conformitate cu ceea ce cred a fi cea mai bună alegere, având încredere în propria lor

judecată, fără a se simţi vinovaţi dacă celorlalţi nu le place alegerea lor10.

• Au încredere totală în capacitatea lor de a rezolva probleme, fără să ezite după eşecuri sau dificultăţi.

• Sunt capabili să se implice într-o mare varietate de activităţi.

• Ştiu să lucreze pentru a găsi soluţii şi îşi exprimă nemulţumirea fără a se subestima pe sine sau pe ceilalţi

când apar provocări11.

4.5. O stimă de sine scăzută

Oamenii cu o stimă de sine scăzută prezintă următoarele caracteristici:

• Consideră obstacolele temporare condiţii permanente, intolerabile12.

• Auto-critică severă şi nemulţumire.

• Nehotărâre cronică şi o teamă exagerată de greşeli.

• Perfecţionism, care poate duce la frustrare atunci când perfecţiunea nu este atinsă13.

• Pesimism şi o perspectivă generală negativă.

• Invidie, maliţiozitate, ranchiună.

Adoptarea unei atitudini pozitive este fundamentală pentru găsirea unui loc de muncă şi păstrarea acestuia. Nu

trebuie să ne îngrijorăm cu privire la „şi dacă nu merge”, sau „şi dacă nu am ce trebuie pentru a reuşi”. Aceste „şi

dacă” trebuie lăsate de-o parte, trebuie doar să credem că putem să reuşim. Trebuie să credem în propriile principii

şi valori, pentru că ele ne fac să fim aşa cum suntem. Mai presus de toate, trebuie să avem încredere în propria

judecată şi dacă vom crede că avem abilităţile necesare pentru obţinerea unui post, tot ce trebuie să facem este să

ne urmăm intuiţia şi să ne folosim cunoştinţele. Nimeni nu ne cunoaşte mai bine ca noi înşine. Şi dacă un interviu de

angajare nu merge bine, trebuie să mergem înainte, considerând că nu ni s-a potrivit şi că cineva care ne va vedea

potenţialul ne va angaja în curând; dar nu trebuie să renunţăm doar pentru că o persoană nu a crezut în noi.

10 13José-Vicente Bonet. Sé amigo de ti mismo: manual de autoestima. 1997. Ed. Sal Terrae. Maliaño (Cantabria, España). ISBN 978-84-293-1133-4. 11 12"KidsHealth." Developing Your Child's Self-Esteem. N.p., n.d. Web. 27 Nov. 2012. <http://kidshealth.org/parent/emotions/feelings/self_esteem.html

Exerciţiul 20: Activitate legată de stima de sine: Ce crezi despre tine însăţi?

Citiţi împreună cu participantele „Cum sunt dresaţi puii de elefant?” Apoi cereţi-le participantelor să completeze

Fişa de lucru Stima de sine în mod individual pentru a-şi identifica propriile credinţe, iar apoi, în grup, împărtăşiţi

răspunsurile şi impresiile. Asiguraţi-vă că toate participantele au timp suficient pentru a răspunde la întrebări. În

cadrul discuţiei de grup, asiguraţi-vă că toată lumea participă în mod activ astfel încât toate cursantele să vadă

asemănările şi diferenţele dintre răspunsuri.

Poveste: Cum sunt dresaţi puii de elefanţi?

Elefanţii din captivitate sunt dresaţi încă de la o vârstă fragedă să nu hoinărească. Un picior al puiului de elefant

este legat cu o sfoară de un stâlp de lemn înfipt în pământ. Sfoara îl limitează pe puiul de elefant la o zonă

determinată de lungimea sforii. Iniţial puiul de elefant încearcă să se elibereze din strânsoarea sforii, dar aceasta

este prea puternică.

Puiul de elefant „învaţă” că nu poate rupe sfoara.

Când puiul de elefant creşte şi devine puternic ar putea să rupă acea sfoară cu uşurinţă. Dar din cauză că atunci

când a fost mic „a învăţat” că aceasta nu poate fi ruptă, elefantul adult crede că nici acum nu poate rupe sfoara, aşa

că nici măcar nu încearcă!

ÎNTREBĂRI PE FIŞA DE LUCRU DESPRE STIMA DE SINE:

1. Scrieţi ce credinţe aţi învăţat despre voi însevă când aţi fost mici de la: mama voastră, tatăl vostru, fraţi, surori,

prieteni, profesori şi alţii.

2. Care dintre aceste mesaje continuă să predomine în mintea voastră azi?

3. Care mesaje vă sporesc şi care mesaje vă reduc încrederea, fericirea şi satisfacţia?

4. Aceste mesaje sunt adevărate sau pur şi simplu o credinţă? (Un lucru la care v-aţi gândit atât de mult încât

credeţi că este adevărat)

5. Ce mesaje vreţi să schimbaţi pentru a vă îmbunătăţi stima de sine?

6. Scrieţi noile gânduri pe care alegeţi să le credeţi ca adevărate pentru a vă spori stima de sine, încrederea şi

fericirea.

Exerciţiul 20: Recunoaşteţi la ce sunteţi bune; îmbunătăţirea imaginii de sine

Sporiţi-vă încrederea analizând şi identificând ce anume vă faceţi să vă simţiţi bine. Câteva lucruri care vă

reamintesc să aveţi încredere deschid noi drumuri şi vă întăresc stima de sine. Completaţi cât mai multe afirmaţii.

Mă plac deoarece…

Sunt expertă la…

Mă încântă…

Mă consider o bună…

Prietenii mei vă vor spune că am un excelent/o excelentă…

Locul meu preferat este…

Sunt iubită de…

Oamenii spun că sunt o bună…

Mi s-a spus că am un/o…….. drăguţ/drăguţă

Am un talent natural pentru…

Ce îmi place cel mai mult este…

CAPITOLUL 5: MOTIVAŢIA INTERNĂ

5.1. Ce este motivaţia internă?

În termeni generali, motivaţia internă este un proces care iniţiază, ghidează şi menţine un comportament orientat

spre scopuri. Motivaţia este motorul simplu care îi permite unei persoane să fie hotărâtă să studieze din greu

pentru ca în final să-şi găsească o slujbă bună. Ne putem referi la motivaţie pentru a descrie motivul pentru care

cineva face ceva.

Motivaţia are trei componente majore14:

1) Activare: presupune decizia de a iniţia comportamentul. De exemplu, a fi punctual la serviciu.

2) Persistenţă: este efortul neîntrerupt pentru a atinge scopul chiar dacă apar obstacole: de exemplu trezirea

dis-de-dimineaţă pentru a lua un autobuz mai devreme ajungând astfel la serviciu la timp chiar dacă traficul

e aglomerat.

3) Intensitate: poate fi considerată concentrarea şi vigoarea cu care urmărim un scop: de exemplu, unei

persoane i-ar putea fi uşor să înţeleagă rolul unei sarcini la serviciu, iar alteia i-ar putea fi mai greu să

înţeleagă acest lucru. Dar aceasta din urmă nu renunţă şi pune întrebări când nu înţelege şi îşi foloseşte

toată energia pentru a-şi atinge scopul.

5.2. Tipuri de motivaţie

Motivaţia intrinsecă se referă la motivaţia care vine din interesul faţă de sarcina în sine sau plăcerea pe care o

simte o persoană ducând aceea sarcină la bun sfârşit15. Această motivaţie vine din interiorul unui individ şi nu se

bazează pe presiune sau surse externe. De exemplu, o femeie romă care crede că are abilităţile care îi vor permite

să atingă scopurile dorite şi că munca sa nu va fi influenţată de noroc ci de propria voinţă şi dorinţă.

Motivaţia extrinsecă se referă la desfăşurarea unei activităţi pentru a obţine un rezultat16. Motivaţia extrinsecă vine

din exteriorul individului17. Motivaţiile extrinseci cele mai comune sunt recompense cum ar fi bani sau note,

ameninţări sau pedepse. Competiţia este în general extrinsecă pentru că încurajează participantul să câştige şi să-i

învingă pe ceilalţi şi nu doar să se bucure de recompensele intrinseci activităţii. De exemplu, dacă şeful ne spune că

ni se va mări salariul dacă atingem un anumit scop, dorinţa de a atinge acel scop nu vine dintr-un interes personal ci

dintr-o sursă externă care ne motivează să realizăm sarcina pentru a obţine recompensa.

14 About.com Psychology: http://psychology.about.com/od/mindex/g/motivation-definition.htm 15 16 17Wigfield, A., Guthrie, J. T., Tonks, S., & Perencevich, K. C. (2004). Children's motivation for reading: Domain specificity and instructional influences. Journal of Educational Research, 97, 299-309.

5.3 Nevoile nesatisfăcute activează motivaţia

Aşa cum spune Maslow, oamenii sunt motivaţi de nevoi nesatisfăcute18. Nevoile de nivel inferior cum ar fi nevoile

fiziologice şi de siguranţă trebuie satisfăcute înainte de a aborda nevoile de nivel superior; următoarele două nevoi

sunt: dragostea/apartenenţa şi stima de sine. Ultima nevoie - auto-realizarea – este de fapt motivul pentru

descătuşarea întregului potenţial al unei persoane19 (referire la piramida din Capitolul 1).

De exemplu, dacă un manager încearcă să-şi motiveze angajaţii satisfăcându-le nevoile, ar trebui să încerce să le

satisfacă nevoile de nivel inferior (acestea se referă la acele nevoi care sunt esenţiale, de bază, cum ar fi o zi liberă

din motive personale sau medicale) înainte de a încerca să le satisfacă nevoile de nivel superior (care ar putea

include o mărire de salariu sau o promovare), altfel angajaţii nu vor fi motivaţi. De asemenea, trebuie să ştie că nu

toată lumea va fi mulţumită de satisfacerea aceloraşi nevoi. Un bun manager va încerca să afle ce niveluri ale

nevoilor sunt active la o anumită persoană sau angajat. Pe scurt:

Fiinţele umane au nevoi şi dorinţe care le influenţează comportamentul. Doar nevoile nesatisfăcute influenţează

comportamentul, nevoile satisfăcute nu fac acest lucru.

Deoarece avem multe nevoi, acestea sunt aranjate în ordinea importanţei, de la cele de bază la cele mai complexe.

O persoană avansează la următorul nivel al nevoilor doar după ce nivelul anterior este satisfăcut cel puţin minimal.

Cu cât o persoană progresează mai mult în ierarhie, cu atât va avea mai multă individualitate, umanitate şi sănătate

psihologică.

În concluzie, aşa cum am subliniat mai devreme, pentru a fi motivat trebuie să ai o stimă de sine crescută. Şi, aşa

cum am învăţat, pentru a ne satisface nevoile şi a ne atinge potenţialul maxim, trebuie să fim motivaţi să trecem de

la nevoile fiziologice de bază, cum ar fi somnul, la nevoi mai complexe care ţin de stima de sine, cum ar fi

încrederea. Fără motivaţie nu vom putea ajunge la o stimă de sine crescută, iar fără aceasta nu putem avea o

atitudine pozitivă. Unii oameni sunt motivaţi de bani, alţii de dezvoltare profesională, o promovare la serviciu, unii

sunt motivaţi de independenţă şi obţinerea unui salariu care să le permită să aibă propria viaţă fără a depinde de

alţii, iar pentru alţii stimulentul pentru o atitudine pozitivă este o dezvoltare multilaterală, să aibă o educaţie care să

le permită să lucreze într-un domeniu de care sunt pasionaţi. Oricare ar fi stimulentul pentru o atitudine pozitivă,

acesta trebuie exploatat la maximum pentru a ne menţine pe traiectoria potrivită în viaţă.

18 Maslow A. H. (1987). Motivation and Personality (3rd ed.). New York: Harper & Row. 19 Goldstein, quoted in Arnold H. Modell, The Private Self (Harvard 1993) p. 44.

Exerciţiul 21:

În grupuri de 5, cereţi-le cursantelor să scrie cinci exemple de motivaţie intrinsecă şi cinci exemple de motivaţie

extrinsecă din propria lor experienţă personală. Primul scop al acestui exerciţiu este ca participantele să se

înţeleagă pe sine analizând câteva lucruri personale sau interese care le motivează să reuşească în viaţă. De

exemplu, interesul unei persoane ar putea fi să-şi trimită copiii la facultate, iar această dorinţă o inspiră să

muncească din greu pentru a-şi atinge obiectivul. Al doilea scop al acestui exerciţiu este ca participantele să ştie că

există şi surse externe ale motivaţiei. De exemplu, dacă muncesc din greu şi nu pierd timpul degeaba, voi putea

ajunge acasă la timp şi astfel voi putea petrece mai mult timp cu familia mea.

Mediatorul organizează o discuţie de grup cu toate participantele şi explorează împreună posibilităţile şi beneficiile

oferite de înţelegerea a ceea ce le motivează la nivel personal şi la nivel extern. Înţelegând ceea ce le motivează, vor

putea să adopte o atitudine pozitivă şi astfel le va creşte stima de sine.

CAPITOLUL 6: ATITUDINE POZITIVĂ

6.1. Atitudinea înţeleasă ca o combinaţie de componente

În cartea sa „Our Social World” („Lumea noastră socială”) Don Forsyth spune că „atitudinea nu este un sentiment,

nu este gândire (procesare de informaţii), nici o formă de comportament; în schimb, atitudinile combină toate cele

trei componente intr-un „sistem integrat de afect-cogniţie-comportament””. Acest lucru înseamnă că atitudinile

sunt formate din trei componente care se combină şi se influenţează una pe cealaltă. Dacă o componentă se

schimbă, acest lucru influenţează întreaga structură a atitudinii şi astfel rezultatul devine şi el altul.

Aşa cum a fost subliniat mai devreme, pentru a avea o atitudine pozitivă trebuie să fim motivaţi şi pentru a fi

motivaţi trebuie să avem o stimă de sine ridicată. Dar, mai presus de orice, aceste trei componente scot în evidenţă

un numitor comun: o legătură indestructibilă între componentele de bază care formează atitudinea şi cele trei

componente esenţiale ale acestui modul. Dacă atitudinile combină sentimentele, gândirea şi comportamentul,

putem sugera că stima de sine se traduce prin sentimente, motivaţia internă se traduce prin gândire şi

comportamentul se traduce în atitudine.

De exemplu, Teodora locuieşte într-un cartier sărăcăcios, unde oamenii îi spun tot timpul că, din cauză că este

femeie, nu va avea succes. Totuşi, Teodora a învăţat de la profesorii ei de la şcoală şi de la prietenii ei că orice ar

spune ceilalţi ea poate să facă orice îşi propune. În timp şi-a dezvoltat o stimă de sine crescută, adică şi-a format un

sentiment de apreciere de sine legat de potenţialul său şi de ea însăşi ca întreg. Câteodată Teodorei îi e foarte greu

la şcoală deoarece, fiind de origine romă, se confruntă cu discriminarea. Băieţii din cartierul său nu o respectă,

mama sa îi dă foarte multe responsabilităţi şi uneori nu are suficient timp pentru a învăţa. Din cauza acestor

frustrări Teodora îşi pierde încrederea şi motivaţia. Totuşi, deoarece are o stimă de sine crescută, ştie că a doua zi

va fi mai bine şi o motivează gândul că toată această muncă grea va da rezultate în final când va merge la facultate

şi va deveni medic. De asemenea, foloseşte variabile externe care o motivează. Ştie că dacă nu ia note bune nu va

obţine bursa pentru facultate. Fără bursă îi va fi foarte greu să meargă la facultate.

În fine, pentru Teodora, viaţa într-un mediu plin de provocări o face uneori să-şi pună sub semnul întrebării

atitudinea faţă de viaţă. Se simte învinsă şi nu vrea decât să renunţe. Dar nu o face deoarece ştie cine este şi ce vrea

să fie în viaţă. Înţelege că viaţa are urcuşuri şi coborâşuri şi, deşi uneori nu are energia necesară pentru a-şi menţine

atitudinea pozitivă, recunoaşte că nu este perfectă şi că, mai presus de orice, nu trebuie să întreţină o atitudine

negativă pentru că acest lucru o va doborî. Teodora ştie că o atitudine pozitivă este o formă de comportament. O

persoană nu se va purta întotdeauna în cel mai bun mod cu putinţă, dar acest lucru nu înseamnă că nu poate să-şi

schimbe comportamentul sau atitudinea spre mai bine. Totul se reduce la abilitatea de a lua viaţa aşa cum este; un

proces de schimbare şi învăţare.

6.2. Crearea unei atitudini mentale pozitive

O atitudine mentală pozitivă este o filozofie care spune că o dispoziţie optimistă în viaţă va atrage schimbări

pozitive şi sporeşte realizările20. Această viziune pune un accent deosebit pe crearea unei stări mentale care caută

modalităţi de a câştiga sau de a ajunge la un rezultat favorabil indiferent de circumstanţe.

Atitudinea mentală pozitivă se dezvoltă printr-o consolidare continuă a propriilor scopuri, valori şi credinţe pozitive.

Optimismul şi speranţa sunt vitale pentru dezvoltarea unei atitudini mentale pozitive21. Atitudinea pozitivă este şi

credinţa că îţi poţi spori realizările cu ajutorul unei gândiri optimiste. Atitudinea pozitivă este rezultatul unei învăţări

observaţionale într-un anumit mediu şi este obţinută parţial atunci când o viziune a unei schimbări pozitive în minte

este aplicată la oameni, circumstanţe, evenimente sau comportamente.

6.3. Gândirea pozitivă

Pentru a avea o atitudine pozitivă e nevoie să acţionezi asupra sinelui prin gândirea pozitivă. Adoptarea unei

gândiri pozitive cu intenţia de a produce o schimbare poate fi realizată în câteva moduri:

• Să credem că schimbarea este posibilă. Creierul poate fi reprogramat pentru a oferi sprijin în viaţă.

• Să preluăm controlul asupra propriei vieţi.

• Să recunoaştem că schimbarea este necesară.

• Să fim conştienţi de starea noastră emoţională. Starea internă este cea care creează lumea externă.

• Să ne eliberăm de experienţele negative din trecut şi să mergem mai departe.

• Să renunţăm la critica de sine şi să mergem mai departe atunci când apare o provocare.

Exerciţiul 22: Atitudinea este totul!

Activitate cu tot grupul (5-10 minute)

20 Hill, Napoleon; Stone, W. Clement Stone; preface by Og Mandino ; with a new introduction by W. Clement (1987). Success through a positive mental attitude. New York: Pocket Books. 21 Chang, edited by Edward C. (2001). Optimism & pessimism implications for theory, research, and practice (1st ed. ed.). Washington, DC: American Psychological Association. pp. 101–125.

Faceţi pe tablă un tabel cu trei coloane: „La locul de muncă”, „La şcoală” şi „Acasă”. Apoi întrebaţi: Ce vă face să

aveţi o atitudine negativă în fiecare din aceste locuri? Cursantele trebuie să dea răspunsuri pentru fiecare categorie.

Scrieţi răspunsurile acestora pe tablă. Spre sfârşitul celor zece minute întrebaţi-le pe cursante: Conform

răspunsurilor voastre, cine vă controlează atitudinea, voi sau oamenii din jurul vostru?

Activitate pe grupuri mici (20 minute)

Fiecare grup trebuie să aibă o coală de hârtie intitulată „Oameni cu atitudini pozitive” pe care scriu cuvântul

ATITUDINE de sus în jos pe partea stângă. În prima parte a activităţii grupurile de cursante se vor gândi la toate

caracteristicile unei persoane cu atitudine pozitivă, timp de cinci minute. Vor scrie aceste caracteristici sub formă de

propoziţii care încep cu fiecare literă a cuvântului ATITUDINE, ca de exemplu:

A: Au o părere bună despre oameni şi văd latura bună a lucrurilor.

T: Total mulţumiţi de ceea ce au.

I: Îşi fac timp pentru a admira cele mai mici detalii în viaţă.

Acum distribuiţi cel puţin trei din următoarele întrebări fiecărui grup:

1. Enumeraţi câteva persoane pe care le ştiţi şi care au tot timpul o atitudine pozitivă. De ce au această atitudine?

2. Cum poţi avea o atitudine pozitivă chiar şi atunci când lucrurile nu sunt cum îţi doreşti?

3. Atitudinea pozitivă depinde de norocul pe care l-ai avut recent? De ce?

4. Oamenii cu o atitudine pozitivă se bucură mai mult de viaţă decât oamenii cu o atitudine negativă? De ce?

5. Dacă un coleg/o colegă are o atitudine negativă faţă de orice, numiţi trei lucruri pe care le puteţi face pentru a-l/

a o ajuta să-şi schimba atitudinea.

CAPITOLUL 7: POVEŞTI DE SUCCES ALE UNOR FEMEI ROME

7.1 Isabel Carmona Carmona – Infirmieră (din Spania)

Isabel Carmona Carmona este o infirmieră de succes. Este singura dintre fraţii şi surorile sale care a obţinut o

diplomă, chiar dacă toţi au avut şansa de a-şi continua studiile.

După spusele lui Isabel: „Sunt destul de ospitalieră şi am tendinţa de a-i ajuta pe ceilalţi; identitatea mea mă face

mai sensibilă în munca mea. Poate principiile inoculate de familia mea şi faptul că m-am simţit discriminată mă fac

să-i privesc pe ceilalţi ca pe nişte egali, cu aceleaşi oportunităţi şi valori.”

Isabel păstrează tradiţiile rome, adăugând noi obiceiuri în viaţa sa. Nu se consideră o persoană care încalcă regulile,

ci un exemplu pentru alte persoane rome.

Prin povestea ei îi putem înţelege dorinţa de a învăţa, de a deveni cineva în societate, deoarece consideră educaţia

cea mai importantă resursă. Ea crede că educaţia va fi cândva accesibilă tuturor romilor.

7.2 Sofiay Marinova Kamenova – cântăreaţă bulgară

Sofiya Marinova s-a născută pe 5 decembrie 1975 în Sofia, Bulgaria. Este una dintre cele mai populare cântăreţe de

origine romă din Bulgaria. Este renumită pentru vocea sa extremă care poate atinge cinci octave. A dovedit talent

pentru muzică şi dans încă de la doi ani şi a fost instruită în arta muzicii şi a dansului de mama sa. A crescut într-un

mediu umil dar mama sa i-a insuflat dintotdeauna o gândire pozitivă. Mama sa a făcut-o să creadă că are talent

pentru a cânta, iar singurul lucru de care avea nevoie era voinţă, stimă de sine, încredere în ea însăşi. La început

tatăl său nu a fost de acord ca ea să devină cântăreaţă, dar fiind motivată să nu renunţe, l-a convins în cele din urmă

să creadă în ea şi în visele ei.

La 17 ani Marinova a început să cânte la nunţi şi botezuri. Motivaţia sa era intrinsecă. Iubea muzica, iar acest scop

personal era cel care o făcea să fie motivată. Chiar şi atunci când, la vârsta de 14 ani, a fost dată la o şcoală

profesională pentru a deveni croitoreasă, nu şi-a alimentat sentimentele cu o gândire negativă. În schimb, şi-a

menţinut atitudinea pozitivă şi a dat tot ce avea mai bun din ea la şcoala profesională şi a muncit din greu pentru ca

în final să reuşească în industria muzicală.

Sofiya a cunoscut multe suişuri şi coborâşuri. Este mamă singură şi îşi creşte unicul copil. Dar în ciuda unei vieţi

personale pline de greutăţi, şi-a menţinut o atitudine pozitivă care a ajutat-o să nu-şi piardă motivaţia, reuşind

astfel să-şi dezvolte stima de sine în ceea ce priveşte persoana care este şi care devine.

În 2008 Marinova s-a alăturat unei campanii împotriva traficului de fiinţe umane. În 2010 Marinova a fost numită

ambasadoare împotriva sărăciei şi izolării sociale22. Sarcinile sale includ sensibilizarea cu privire la aceste probleme,

participarea la diferite activităţi şi împărtăşirea propriei experienţe. În cadrul unei conferinţe de presă le-a spus

jurnaliştilor: „Cred că pot fi utilă campaniei. Eu însămi provin dintr-o familie săracă şi sunt conştientă de grijile celor

săraci şi mai puţin privilegiaţi”23. Chiar dacă a avut o viaţă grea, a depăşit obstacolele pentru că a avut o viziune

clară a ceea ce este şi a ceea ce doreşte; a avut respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi.

REZUMAT/CONCLUZII LA MODULUL 1

Participantele învaţă că responsabilitatea este nu doar faţă de alţi oameni, ci şi faţă de societate şi faţă de sine. De

asemenea, înţeleg legăturile şi suprapunerile dintre aceste trei tipuri de responsabilităţi. Sunt furnizate câteva

instrumente pentru a analiza diferitele surse ale responsabilităţii şi procesul de asumare a responsabilităţii, care

prezintă etapele prin care trec oamenii pentru a deveni conştienţi şi a-şi asuma responsabilitatea. Modulul mai

prezintă şi procesul de evitare a responsabilităţii şi consecinţele acestuia. Pe baza exemplelor şi folosind câteva

instrumente de analiză, femeile din grup sunt sprijinite să identifice opţiunile corecte atunci când o persoană se

confruntă cu responsabilităţi concurente, precum şi să identifice cine este responsabil în situaţii în care mai mulţi

actori ar putea fi consideraţi responsabili. De asemenea, devin conştiente de faptul că au puterea de a lua decizii

luând în considerare nu doar normele impuse de grup sau societate, ci şi propriile nevoi, interese şi sentimente.

Capitolul despre A învăţa să înveţi le dă femeilor rome participante răspunsul la nevoia de a deveni mai conştiente

de faptul că au acumulat foarte multe competenţe prin învăţare informală şi la nevoia de a avea mai multă

încredere în faptul că pot învăţa, în ciuda faptului că unele dintre ele au un nivel scăzut de educaţie formală.

Activităţile le fac pe participante să înţeleagă că oamenii au diferite stiluri de învăţare şi să-şi dezvolte abilitatea de

a-şi identifica stilul de învăţare preferat. Acest lucru le permite să folosească mai bine potenţialul stilului lor de

învăţare preferat.

Pentru femeile rome şomere rolurile relaţionate cu activităţile profesionale sunt deseori prea puţin reprezentate.

De asemenea, în cazul anumitor femei, asumarea unor roluri profesionale ar putea fi percepută ca o ameninţare la

adresa celorlalte îndatoriri legate de familie. De aceea este important să identifice echilibrul/dezechilibrul dintre

rolurile profesionale şi cele personale. Exerciţiile din acest modul stimulează o reflecţie comună asupra situaţiei

curente a distribuţiei rolurilor, descrierea situaţiei dorite şi identificarea unor posibile alternative pentru a face faţă

conflictelor dintre roluri şi pentru a asigura un echilibru sănătos între viaţa profesională şi viaţa personală.

22 Ambasadorii Anului European - Sofi Marinova. 2010 Anul European pentru Combaterea Sărăciei şi Excluziunii Sociale . ec.europa.eu. 23 Софи Маринова стана посланик в България на кампания срещу бедността (În bulgară)". SunnyMusic. 30.03.2010.

A fi femeie în lumea din ziua de azi continuă să fie o provocare deoarece femeile trebuie să lupte pentru egalitate şi

recunoaşterea drepturilor lor, nu doar în societate ci şi în mediul profesional. Pentru femeia romă, provocarea de a-

şi menţine identitatea romă şi de a deveni o femeie de succes în lumea profesională devine copleşitoare. Totuşi, aşa

cum am observat în ultimele capitole ale acestui modul, există trei caracteristici de bază pe care oricine şi le poate

însuşi, dezvolta şi utiliza pentru a realiza cât mai multe în viaţă. Aceste trei caracteristici sunt stima de sine,

motivaţia internă şi o atitudine pozitivă. Fără ele, drumul spre succes devine aproape inexistent. O femeie trebuie

să aibă motivaţia internă care îi va permite să aibă o stimă de sine crescută care o va face să aibă o atitudine

pozitivă şi să fie hotărâtă să-şi găsească drumul spre fericire prin muncă şi dedicaţie.

BIBLIOGRAFIE MODULUL 1

Responsabilitate

*** (1997) Fundamentele democraţiei, Centrul de Educaţie Civică

Pitmann, F. (1998), Grow up: how taking responsibility can make you a happy adult, 1998, New York

Branden, N. , (1997) Taking responsibility, Self-reliance and the accountable life, New York

Weiner, B.,(1995) Judgements of responsibility, a foundation for a theory of social conduct, Guilford Press, New York

Mellor, K., Macefield, R., (2006) Awareness-Discounting Matrix

Avery, C., Mc Carley B., (1991) Responsibility Process

Avery, C., (2008) How to Teach Personal Responsibility (And Master Your Life in the Process)

A învăţa să înveţi

Kolb, D. (1984). Experiential Learning: Experience as the source of learning and development

Mayer, R.E. (1998). The promise of educational psychology: Learning in the content areas. Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall

Druckman, D. & Swets, J. (Eds.). (1988). Enhancing human performance: Issues, theories, and techniques.

Education Council (2006) Recommendation of the European Parliament and the Council of 18 December 2006 on key

competencies for lifelong learning. Brussels: Official Journal of the European Union, 30.12.2006

Eurydice (2002) Key competencies: A developing concept in general compulsory education. Brussels: Eurydice/European

Commission

Hoskins, B. and Deakin Crick, R. (2008) Learning to Learn and Civic Competences:

different currencies or two sides of the same coin? EUR 23360. Ispra: European Commission

Hoskins, B. and Fredriksson, U. (2008) Learning to Learn: What is it and can it be measured?, JRC, European Commission

Williams, John, H., 1993, Clarifying grade expectations. The Teaching Professor, August/September.

Echilibrul dintre muncă şi viaţă

Algert, N.E. (1996). Conflict in the workplace, in Proceedings: Women in Engineering Advocates Network, Denver, CO, 123-127.

Elman, M and L. Gilbert, 1984. Coping strategies for role conflict in married professional women with children. Family Relations

33: 317-327

Frone, M.R. (2003). Work-family balance. In J.C. Quick & L.E. Tetriek (Eds.), Handbook of occupational health and psychology

(pp. 143-162). Washington, DC: American Psychological Association

Neimann, L. I., and J. W. Hughes. “The Problem of the Concept of Role: A Resurvey of the Literature.” Social Forces, 1951, vol.

30.

Savickas, M. L. (2002). Career construction: A developmental theory of vocational behavior. In D. Brown & Associates (Eds.),

Career Choice and Development (4th ed., pp. 149-205). San Francisco: Jossey-Bass.

Super, D. E. (1990). A life-span, life-space approach to career development. In D. Brown, L. Brooks, & Associates (Ed.), Career

Choice and Development (2nd ed., pp. 197-261). San Francisco: Jossey-Bass Publishing.

Stima de sine, motivaţia internă, o atitudine pozitivă, poveşti de succes

José-Vicente Bonet. Sé amigo de ti mismo: manual de autoestima. 1997. Ed. Sal Terrae. Maliaño (Cantabria, España).

E. R. Smith/D. M. Mackie, Social Psychology (2007) pg. 107.

Maslow A. H. (1987). Motivation and Personality (3rd ed.). New York: Harper & Row.

Olsen, J. M., Breckler, S.J., &Wiggins, E.C. (2008). Social Psychology Alive (1st ed.) Canada:Nelson.

Thorne, A., & Michaelieu, Q. (1996). Situating adolescent gender and self-esteem with personal memories. Child Development,

67, 1374-90.

Leary, M. R., & Baumeister, R. F. (2000). The nature and function of self-esteem: Sociometer theory. In M. P. Zanna

(Ed.),Advances in experimental social psychology (Vol. 32, pp. 1-62). San Diego, CA:Academic Press.

"Self-Esteem." Self-Esteem. N.p., n.d. Web. 27 Nov. 2012.

Maslow, A.H. (1943). A theory of human motivation. Psychological Review, 50(4), 370-96. Retrieved from

http://psychclassics.yorku.ca/Maslow/motivation.htm

"KidsHealth." Developing Your Child's Self-Esteem. N.p., n.d. Web. 27 Nov. 2012.

<http://kidshealth.org/parent/emotions/feelings/self_esteem.html>.

About.com Psychology: http://psychology.about.com/od/mindex/g/motivation-definition.htm

Wigfield, A., Guthrie, J. T., Tonks, S., & Perencevich, K. C. (2004). Children's motivation for reading: Domain specificity and

instructional influences. Journal of Educational Research, 97, 299-309.

Goldstein, quoted in Arnold H. Modell, The Private Self (Harvard 1993) p. 44

Hill, Napoleon; Stone, W. Clement Stone; preface by Og Mandino ; with a new introduction by W. Clement (1987). Success

through a positive mental attitude. New York: Pocket Books.

Chang, edited by Edward C. (2001). Optimism & pessimism implications for theory, research, and practice (1st ed. ed.).

Washington, DC: American Psychological Association. pp. 101–125.

Ambassadors of the European Year - Sofi Marinova. 2010 European Year for Combating Poverty and Social Exclusion.

ec.europa.eu.

Софи Маринова стана посланик в България на кампания срещу бедността (In Bulgarian)". SunnyMusic. 30.03.2010.

http://books.google.es/books?hl=es&lr=&id=iTwVTnXcuBcC&oi=fnd&pg=PA11#v=onepage&q&f=false

http://cmhc.utexas.edu/selfesteem.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow

http://psychclassics.yorku.ca/Maslow/motivation.htm

http://kidshealth.org/parent/emotions/feelings/self_esteem.html

http://psychology.about.com/od/mindex/g/motivation-definition.htm

http://ec.europa.eu/employment_social/2010againstpoverty/ambassadors/ambassadors/Amb_BG_Marinova_en.htm

http://sunnymusic.bg/news.php?id=62

ANEXE MODULUL 1

Anexa 1: Instrument pentru a alege între mai multe responsabilităţi concurente

Responsabilitatea 1 Responsabilitatea 2

1. Care sunt responsabilităţile?

2. Care sunt sursele acestora?

3. Care sunt consecinţele fiecărei

responsabilităţi?

4. Care sunt beneficiile fiecărei

responsabilităţi?

5. Care sunt costurile relaţionate cu

fiecare responsabilitate?

6. Care este importanţa fiecărei

responsabilităţi?

7. De cât timp este nevoie pentru a fi

îndeplinită fiecare responsabilitate?

8. Ce resurse sunt necesare?

9. Ce soluţii alternative există?

10. Ce ai face tu în această situaţie?

Anexa 2: Instrument pentru identificarea responsabilităţii persoanelor

Care este evenimentul

sau situaţia?

Explozia care a cauzat căderea scării care a rănit-o pe Ana

Care sunt persoanele

care ar putea fi

considerate

responsabile?

Bărbatul Muncitorii Compania feroviară

Cum ar fi putut fiecare

persoană cauza situaţia?

A încercat să urce

într-un tren în

mişcare

Au încercat să ajute

un bărbat să urce

într-un tren în

mişcare

Operează trenul şi

calea ferată şi ar

trebui să se asigure că

angajaţii săi urmează

regulile

Ce era în mintea

persoanei?

Intenţia

Neglijenţa

Cunoaşterea a

ceea ce s-ar

putea întâmpla

Se grăbea pentru

că a întârziat, nu

avea intenţia de a

face rău

Urcarea într-un

tren în mişcare

denotă

comportament

neglijent

Ar fi trebuit să ştie

ce pericol

presupune căratul

explozivelor

Au dorit să-l ajute

pe bărbat să urce în

siguranţă, nu aveau

intenţia de a face

rău

Ştiau ce pericole

presupune urcarea

într-un tren în

mişcare

Nu ştiau ce se afla în

pachet

Compania trebuie să

aibă întotdeauna în

vedere posibilele

pericole pentru

pasageri, nu avea

intenţia de a face rău

Trebuie să se asigure

că angajaţii săi

acţionează în sensul

menţinerii siguranţei

Compania trebuie să

aibă întotdeauna în

vedere posibilele

pericole pentru

pasageri

Persoana a pierdut

controlul?

Nu Nu Nu

Persoana avea datoria

de a acţiona diferit?

Da Da Da

Ce valori şi interese

importante pot explica

comportamentul

persoanei, dacă acestea

există?

Se pare că nu există

nici o scuză

rezonabilă pentru

comportamentul

bărbatului

Aveau experienţe

legate de pierderea

trenului şi trebuia să

aştepte mult pentru

următorul tren

Într-o anumită

măsură, compania

feroviară este

responsabilă pentru

siguranţa persoanelor

din gară

Cine credeţi că este

responsabil pentru acest

eveniment sau situaţie?

De ce?

? ? ?

COMPETENŢE CHEIE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE …cloud2.snappages.com/.../KEYROMA_Unit1_RO.pdfAcest...

Documents

Transcript of COMPETENŢE CHEIE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE …cloud2.snappages.com/.../KEYROMA_Unit1_RO.pdfAcest...