7/15/2019 Comentariu literara Lasa-ti lumea.doc

http://slidepdf.com/reader/full/comentariu-literara-lasa-ti-lumeadoc 1/3

Lasa-ti lumea…

Mihai Eminescu

 

Inclusa in unicul volumul antum de vesuri al poetului (Poesii,1883),

figurand  intr-un prim manuscris datat 1876, creatia lirica Lasa-ti lumea … a

fost definitizata la Bucuresti si se pastreaza in 8 manuscrise si vreo 18

versiuni. Eminescologul Dimitrie Vatamiuc apreciaza ca: ,,Poezia ridica o

problema interesanta. Situata, prin elaborare, in epoca bucuresteana, prinpeisaj si atmosfera, ne indruma spre Iasi’’. Incadrabila, prin tonul elegiac si

prin muzicalitatea versurilor in specia ,,ramantei contabile’’, poezia denota o

atmosfera senina, increzatoare in iubirea impartasita sub semnul indemnului

voluptuous: ,,Lasa-ti lumea ta uitata…’’. Tot ce o separa pe femeia indragita

de ursitul sau trebuie aruncat in uitare, caci singura realitate semnificativa

nu mai este a ei sau a lui, ci alor ca pereche. Dragostea lui atotputernica o

pazeste de orice rau si de orice intruziune nedorita in intimitatea suficienta

siesi a cuplului ferict.

Precum inDorinta 

ori inFloarea albastra 

, indemnul este acela de a,,rataci’’ pe cararile intortocheate ale ,,vechilor paduri’’- martore unice,

alaturi de stele- la tabloul idilic al imbratisarii perpetue. Versurile-refren din

primele trei strofe sunt aproape identice si converg spre nevoia

indragostitului de a ocroti fiinta adorata: ,,Nime-n lume nu ne stie’’, ,,Nime-

lume nu ne vede’’.

Arta iubirii este celebrate intr-un décor fabulos, care vibreaza de

glasul ,,tanguios’’ al buciumului ce rasuna indelung, ecoul sau ajungand pana la

urechea perechii inlantuite. Totul in jur capata rezonanta vibrarilor

sentimentale: padurea ii ocroteste parka in mod constient pe indragostiti,

stelele stralucesc cu farmec, melodia prelungita pana departe a buciumului

rasuna cu drag, pe cer isi face aparitia ,,dulcea luna’’, ivindu-se ,,dintr-o

rariste de fag’’. Ileana Cosanzeana din visurile celui indragostit are parul lung

si bogat, iar suvitele balaie ,,se desprind’’ si ii invaluie pe amandoi, precum

crengile salciilor pletoase. Ea se desface din imbratisarea barbateasca ,,c-o

dulce sila’’, semn ca n-o respinge, cid oar o amana, amplificand voluptatea

7/15/2019 Comentariu literara Lasa-ti lumea.doc

http://slidepdf.com/reader/full/comentariu-literara-lasa-ti-lumeadoc 2/3

asteptarii. Chipul ei delicat seamana cu cel al unui ‘’inger dragalas’’, ai carui

ochi exprima ,,mila’’ si intelegerea pt o iubire atat de adanca. Mila este un

sentiment profound, care angajeaza total spiritul fiintei impresionate sa

constate ca devenise- pt cel ce o diviniza- un veritabil obiect cult, o icoana in

fata careia adoratorul se inchina ca in prezenta divinitatii.Grupajul strofelor a VIII-a, a IX-a, a X-a formeaza, in structura

poematica, o capodopera de erotomorfism: lacul, melancolizat de iubirea

perechii umane care-i sta in preajma, se insufleteste si este in stare sa

presimta fiorii pasiunii;astfel, se uneste si el cu razele lunii, care-i ating cu

voluptate suprafata limpede ,,poleindu-l’’ cu lumina lor; stralucirea selenara

nu mai este rece- ca de obicei in lirica eminesciana, ci se intensifica si

‘’strabate’’ lacul pana in adancuri; elementul acvatic trezit la dragostea

lunatica, vegheaza sin u mai poate ,,sa adoarma’’. Unirea cosmosului cu

teluricul se realizeaza prin intermediul luminii astrului nocturn, preferat deromanticul Eminescu in asa masura, incat G. Calinescu numeste fenomenul

,,lunatism’’. La adapostul noptii, lacul personificat ,,simte-a lui singuratate’’ si

sufera ca o fiinta nerabdatoare sa-si manifeste trairile intense.

Erotomorfismul este un proces de empatie, o comunitate sipatetica cu un

element caruia ii atribuim propriile stari caracteristice. Aceasta consta in

faptul ca eul lyric trasmite lacului propria stare sufleteasca si elementul

natural are satisfactie de a rasfrange in undele sale un chip adorabil de

femeie. Un gest ritualic similar are loc in poemul Craiasa din povesti, cand

fata isi contempla frumusetea- precum miticul Narcis- in limpezimea

acvatica. Dar in Lasa-ti lumea…, Eminescu merge mai departe si isi imagineaza

o scena magica in care numai barbatul menit iubirii contempla spledoarea

femeii, ci lacul insusi este inamorat de ea. Seductia vizuala se produce intr-

un dublu sens; fata este impresinata de limpezirea fara cusur a lacului in care

isi intrezareste trasaturile si formele perfecte, iar acesta, la randul sau, se

reflecta cu voluptate in oglinda chipului feminin desavarsit. Nu se poate

inchipui un elogiu mai mare adus femeii careia Natura- ea insasi simbol al

perfectiunii- sa ii recunoasca splendoarea absoluta. Tonul poetic este cald,

inim, familiar, sugerand dialogul pasional dintre cei doi indragostiti. Poetul

recurge intentionat la forme lexicale uzuale, la expresii populare, iar

sintactic apeleaza atat la simple propozitii principale, enuntiative si

interogative, cat si la subordonate eliptice si uneori inversate.

Cel ce iubeste simte nevoia unui spatiu cat mai larg in care sa poata

respire in voie, cu tot sufletul lui incarcat de atatea sentimente ce-si cauta

loc propice de exprimare. Ridicand privirile, cei doi tineri contempla

7/15/2019 Comentariu literara Lasa-ti lumea.doc

http://slidepdf.com/reader/full/comentariu-literara-lasa-ti-lumeadoc 3/3

,,inaltimile albastre’’ care imbratiseaza, la randul lor, ,,zarea’’ necuprinsa a

dealurilor iar repetitia simetrica, cu valoare aspatiala, ,,stele-n ceruri’’,

,,stele-n valuri’’ sugereaza tocmai elemental luminos care strabate cu iuteala

fulgeratoare spatiile intergalactice si uneste cerul cu pamantul.

In mijlocul Edenului natural, in armonia elegiaca a cantecului prelung dinbucium, in mireasma patrunzatoare a tailor din ,,cranguri’’, intr-o solitudine

deplina, cei doi se simt ,,atat de fericiti’’, incat iubirea pamanteasca devine

nemuritoare si capata accente divine. Singura indiscretie o comite lumina

lunii, care ,,varsa apelor vapaie’’ si, in stralucirea ei pasionala, isi rasfrange

razele asupra cuplului ingemanat intr-o singura fiinta: ,,Si te afla stransa-n

brate,/ Dulce dragoste balaie…’’