COMENTARII PENTRU ZECIMI ȘI DARURI 2015 2015.pdf · les scopul pe care îl aveau și de puterea...

COMENTARII PENTRUZECIMI ȘI DARURI

2015

Departamentul Administrarea Creștină a VieţiiConferinţa Generală

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

Pasiune, scop și puterePovestiri ale pionierilor adventiști

de

Chantal Klingbeil

Acest material trebuie folosit în cadrul serviciului divin de dimineaţă, înainte de a fi făcută colecta. Este legat în așa fel încât pagina pentru ziua respectivă să poată fi ruptă cu uşurinţă şi luată la amvon de cel desemnat să o citească. Poate fi, de asemenea, des-cărcată online de pe www.curieruladventist.ro de la pa-gina de DIVERSE.

Broșura Comentarii pentru zecimi și daruri este editată și pregătită de Departamentul Administrarea Creștină a Vieţii, Conferinţa Generală a Bisericii Adven-tiste de Ziua a Șaptea, 12501 Old Columbia Pike, Silver Spring, MD 20904, USA, © 2014.

Acest material poate fi tradus, tipărit sau fotoco-piat de membrii adventiști de ziua a șaptea fără a mai fi nevoie de o aprobare suplimentară. Documentele republicate ar trebui să includă informaţiile de copy-right: Departamentul Administrarea Creștină a Vieţii, Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Vă mulţumim pentru comentariile și sugestiile refe-ritoare la viitori autori și teme pentru Comentarii pen-tru zecimi și daruri.

Toate textele biblice sunt preluate din Biblia, tradu-cerea D. Cornilescu, Asociaţia Biblică Română „Casa Bibliei” © 2012.

Lucrarea în limba română a apărut sub îngrijirea Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii – Uniunea de Conferinţe.

PREFAȚĂ de Penny BrinkDirector asistent, Departamentul Administrarea Creștină a Vieţii, Confe-rinţa Generală

Anul acesta, broșura Comentarii pentru zecimi și daruri: Pasiune, scop și putere – povestiri ale pionierilor noștri adventiști – este scrisă de Chan-tal Klingbeil. În calitatea sa de director asociat la White Estate, din Silver Spring, Maryland, USA, are ca misiune dezvoltarea resurselor pentru co-pii și tineri în ceea ce privește lucrările Spiritului Profetic. Are, prin ur-mare, o poziţie unică care îi permite să extragă povestiri ale pionierilor noștri adventiști în scopul realizării acestor comentarii.

Departamentul Administrarea Creștină a Vieţii din cadrul Conferinţei Generale a publicat de curând o carte care apăruse înainte cu titlul Spiri-tul de sacrificiu și consacrare, dar care este acum cunoscută ca Pasiune, scop și putere. Cititorul va găsi multe dintre povestirile din Comentarii pentru zecimi și daruri pentru 2015 luate din această carte. Acest lucru ne face să ne întrebăm de ce povestirile pionierilor ar fi relevante pentru Comentarii pentru zecimi și daruri?

Răspunsul este simplu. Pentru a termina lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o pe acest pământ și pentru a face acest lucru cât mai repede, avem nevoie de mai mult din ceea ce au avut pionierii noștri! Avem nevoie de pasiunea lor pentru adevăr, de puterea cu care au înţe-les scopul pe care îl aveau și de puterea Duhului Sfânt, așa cum reiese din modul în care au depășit dezamăgirea și au răspândit mesajul sfârșitului în lung și-n lat.

Cu toate mijloacele de care dispunem astăzi, nu am face progrese importante dacă inimile noastre nu ar fi, de asemenea, „în lucrare”. Aşadar, aceste povestiri sunt mai mult decât o simplă încurajare de a ne reaminti trecutul ca o mişcare religioasă. Acestea sunt un îndemn nu doar de a înapoia zecimea lui Dumnezeu şi de a aduce darurile de bunăvoie înaintea Domnului, ci de a ne întoarce inimile spre El, ca o reconsacrare în slujirea Lui.

Schiţă biografică: Chantal Klingbeil

Chantal Klingbeil s-a năsut și a crescut în Afri-ca de Sud. Tot aici și-a făcut și studiile. Și-a cu-noscut soţul, Gerald Klingbeil, în timp ce acesta se afla la studii acolo. Au trei fete încântătoa-re și talentate, familia locuind în Silver Spring, Maryland, SUA. În prezent, Chantal lucrează ca director asociat pentru Fundaţia White Estate, situată în cartierul general al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Chantal are licenţă în engleză, religie și comunicare la Andrews Uni-versity, 1992, și un master în filologie și lingvistică – engleza ca a doua limbă – la Universitatea din Stellenbosch, Africa de Sud, 1999.

A ţinut cursuri la instituţii de învăţământ adventiste sau facultăţi din Argentina, Peru și Filipine și a înfiinţat un program de limba engleză la unul dintre aceste campusuri. A publicat mult, fiind coautoare a câtorva cărţi și a altor lucrări academice împreună cu soţul său, dar și singură. Are multă experienţă în redactare pentru publicaţii academice traduse și, de curând, a fost gazda unui program de televiziune numit „Storyline”, pentru Hope Channel.

Chantal are un talent remarcabil pentru scris și povestit. Îl iubește pe Domnul și lucrează pentru El din toată inima, oriunde ar conduce-o. În lucrarea sa, atât cea de acasă, cât și cea departe de casă, a gustat cel puţin o parte din „sacrificiul și consacrarea” pionierilor despre care scrie în Comentariile pentru zecimi și daruri, 2015.

CALENDAR ZILE ȘI COLECTE SPECIALE – 2015

*10 ianuarie – Sabatul creaţiei +17 ianuarie – Sabat de consacrare pentru misiune (colectă misiune globală)

*7-14 februarie – Săptămâna căminului creştin +*21 februarie – Ziua Radio Mondial (colectă)

* 7 martie – Ziua de rugăciune a femeii *14-21 martie – Săptămâna de rugăciune a tineretului +21 martie – Sabatul misiunii pentru tineret (colectă)

4 aprilie – Sabatul colportorului *18-25 aprilie – Săptămâna libertăţii religioase +25 aprilie – Ziua libertăţii religioase (colectă)

2 mai – Sabatul companionului +9 mai – Dar ADRA (colectă) 16 mai – Ziua vizitatorului Şcolii de Sabat 30 mai – Ziua grupurilor etnice

*6 iunie – Ziua misiunii femeii *13 iunie – Ziua slujirii pastorale 27 iunie – Dar pentru construcţii (colectă)

4 iulie – Zi de post și rugăciune pentru sesiunea Conferinţei Generale +11 iulie – Sesiunea Conferinţei Generale (colectă) 18 iulie – Ziua evanghelistului laic

+1 august – Ziua misiunii mondiale (colectă) 8 august – Ziua prevenirii abuzului 22 august – Ziua împotriva drogurilor

12 septembrie – Ziua educaţiei (colectă) *19-26 septembrie – Săptămâna sănătăţii

3 octombrie – Sabatul Bibliei *10-17 octombrie – Săptămâna de consacrare 24 octombrie – Ziua administrării creştine a vieţii + Dar proiecte speciale conferinţe (colectă) *31 octombrie – Ziua Sola Scriptura

*7 noiembrie – Sabatul exploratorului 14 noiembrie – Ziua AMiCUS 21 noiembrie – Dar pentru Centrul Media Adventist din România (colectă)

*27 noiembrie – 5 decembrie – Săptămâna de rugăciune + 5 decembrie – Dar Săptămâna de rugăciune (colectă) *12 decembrie – Ziua Spiritului Profetic

+Colecte pentru lucrarea mondială*Se asigură programe speciale

CALENDAR DARURI 2015Ianuarie 3 .........................Bugetul comunităţii 10 .........................Bugetul comunităţii 17 ....................... BUGETUL MISIUNII MONDIALE 24 .........................Bugetul comunităţii 31 .........................Bugetul comunităţii

Februarie 7 .........................Bugetul comunităţii 14 .........................Bugetul comunităţii 21 ....................... RADIO MONDIAL ADVENTIST 28 .........................Bugetul comunităţii

Martie 7 .........................Bugetul comunităţii 14 .........................Bugetul comunităţii 21 ....................... BUGETUL DIVIZIUNII (Departamentul Tineret) 28 .........................Bugetul comunităţii

Aprilie 4 .........................Bugetul comunităţii 11 .........................Bugetul comunităţii 18 .........................Bugetul comunităţii 25 ....................... LIBERTATEA RELIGIOASĂ (Uniune)

Mai 2 .........................Bugetul comunităţii 9 ....................... ADRA ROMÂNIA 16 .........................Bugetul comunităţii 23 .........................Bugetul comunităţii 30 .........................Bugetul comunităţii

Iunie 6 .........................Bugetul comunităţii 13 .........................Bugetul comunităţii 20 .........................Bugetul comunităţii 27 ....................... BUGETUL CONFERINŢEI (Construcţii)

Iulie 4 .........................Bugetul comunităţii 11 ....................... DAR PENTRU SESIUNEA CONFERINŢEI GENERALE 18 .........................Bugetul comunităţii 25 .........................Bugetul comunităţii

August 1 ....................... BUGETUL MISIUNII MONDIALE 8 .........................Bugetul comunităţii 15 .........................Bugetul comunităţii 22 .........................Bugetul comunităţii 29 .........................Bugetul comunităţii

Septembrie 5 .........................Bugetul comunităţii 12 ....................... BUGETUL CONFERINŢEI (Educaţie) 19 .........................Bugetul comunităţii 26 .........................Bugetul comunităţii

Octombrie 3 .........................Bugetul comunităţii 10 .........................Bugetul comunităţii 17 .........................Bugetul comunităţii 24 .........................BUGETUL CONFERINŢEI 31 .........................Bugetul comunităţii

Noiembrie 7 .........................Bugetul comunităţii 14 .........................Bugetul comunităţii 21 ....................... CENTRUL MEDIA ADVENTIST DIN ROMÂNIA 28 .........................Bugetul comunităţii

Decembrie 5 ....................... BUGETUL CONFERINŢEI GENERALE 12 .........................Bugetul comunităţii 19 .........................Bugetul comunităţii 26 .........................Bugetul comunităţii

Sumar al zecimilor și darurilor

Conferinţa Generală/Diviziune: .......... 6Uniune: ................................................ 1Conferinţă: ........................................... 3Instituţii: .............................................. 2Comunitate: ....................................... 40

Total: .............................................. 52

Darurile Şcolii de Sabat din cel de-al treisprezecelea Sabat pentru 2015 merg la:

Diviziunea America de Nord …… ..................................28 martie

Diviziunea Asia de Nord – Pacific .................................. 27 iunie

Diviziunea Asia de Sud – Pacific ......................... 26 septembrie

Diviziunea Africa de Sud – Oceanul Indian ......... 26 decembrie

3 ianuarie 2015

Căpitanul de marină în rezervă Joseph Bates știa care erau lucrurile cu adevărat importante. Fusese un om bogat, dar până în 1846 își termina-se întreaga avere pentru a răspândi vestea revenirii lui Isus. Într-o dimi-neaţă, soţia sa, Prudence, îl rugă să cumpere ceva făină pentru a termina ce avea de copt. Joseph Bates merse și cheltui ultimii bani pe făină. Când află, Prudence izbucni în lacrimi, suspinând:

— Ce vom face?— Voi scrie o carte și voi răspândi adevărul despre Sabat, răspunse

Bates.Apoi, ca răspuns la expresia de uimire de pe faţa soţiei, o reasigură de

faptul că „Domnul va purta de grijă”.Şi aşa a fost. În aceeaşi zi, le-a sosit o scrisoare, care conţinea o banc-

notă de 10 dolari, de la cineva care a simţit că Bates avea nevoie de bani. Cu aceștia, Joseph Bates a putut cumpăra un butoi cu făină, cartofi și alte articole de care aveau nevoie și i-au mai rămas și bani să-și înceapă munca la cartea sa. (Nix & Kline, The Spirit of Sacrifice & Comittment, p. 65-68)

(Apel): La începutul acestui nou an, haideţi să punem lucrurile im-portante pe primul loc! Să-L punem pe Dumnezeu pe primul plan în orice aspect al vieţii noastre – inclusiv în ceea ce privește finanţele noastre.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului comunităţii locale.

Sabatul1

10 ianuarie 2015

Când erai copil, aveai vreo „comoară”? Pentru unii, aceasta a fost pro-babil un ursuleţ de pluș sau altă jucărie pufoasă. Orice ar fi fost, era lucrul cel mai important din întreaga lume și nu puteaţi merge la culcare fără el. Pentru o fetiţă de 6 ani, acest lucru era o umbrelă mică și drăguţă. Mergea peste tot cu ea, ba chiar o lua și la culcare. În timpul unei predici ţinute într-un cort, când se vorbea despre lucrurile la care renunţase Isus pentru a veni să ne salveze, fetiţa a fost profund mișcată. După o luptă extraordinară, aceasta se hotărî și îi uimi pe ascultători atunci când a strigat:

„Dragă Isus, Te iubesc! Vreau să merg în ceruri ca să fiu cu Tine. Poţi lua umbrela. Ţi-o dau Ţie.”

Isus nu avea nevoie de o umbrelă, dar a apreciat și a folosit darul de iubire al fetiţei. Mulţi din public au fost emoţionaţi și și-au predat vieţile lui Isus. Această experienţă la care a fost martoră și tânăra Ellen Harmon, care mai târziu a devenit Ellen White, a ajutat-o să aleagă să-și predea viaţa lui Isus. (Ellen G. White, Schiţe din viaţa lui James White și a lui Ellen White, p. 141)

(Apel): În această dimineaţă, imaginaţi-vă ce ar putea face Dumne-zeu cu darurile noastre de iubire.

Colecta din acest Sabat este destinată bugetului comunităţii locale.

Colecta din Sabatul viitor va fi destinată bugetului Misiunii mondiale.

Sabatul2

17 ianuarie 2015

Ce putem face cu 10 cenţi? Singurul lucru care îmi vine în minte este că-i putem folosi pentru a plăti câteva minute de parcare.

În 1880, 10 cenţi valorau un pic mai mult decât valorează acum. Puteai cumpăra cu ei şase ouă sau o punguţă de bomboane. Totuși nu valorau mult. Cu toate acestea, odată, demult, cu monede de zece cenţi s-a construit o biserică mare. Dime Tabernacle a fost construit în Battle Creek, în 1879. Când a fost terminat, putea găzdui mai bine de 3 200 de persoane.

Tuturor le plăcea ideea de a avea o biserică, dar nimeni nu avea banii pentru a o construi. Atunci, James White a explicat că, deși nimeni nu avea foarte mulţi bani, fiecare putea da o sumă mică în fiecare lună. Lu-crurile mici se adună. Ideea de a fi în stare să facă ceva cu adevărat măreţ cu atât de puţin a prins rădăcini. Chiar și copiii păreau să se simtă bine încercând să se depășească unii pe alţii. În fond, ce este o punguţă de bomboane pe lângă a fi parte la ceva atât de măreţ! (Chantal Klingbeil, KidsView, martie 2014)

(Apel): Poate simţim că nu avem foarte mult de oferit, dar cu binecu-vântarea lui Dumnezeu chiar și cu puţin se poate face mult.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului Misiunii Mondiale.

Sabatul3

24 ianuarie 2015

John Loughborough (se citeşte: Gion Laufborof), un bătrân de 60 de ani, știa că a fost chemat să călătorească și să predice despre apropiata venire a lui Isus, dar se confrunta cu două probleme mari. Nu avea nimic potrivit de îmbrăcat și niciun ban pentru călătoriile de drum. Un vecin amabil a rezolvat problema hainelor, oferindu-i lui John pantalonii lui uzaţi și vechi de la costum. Pe John nu părea să-l deranjeze faptul că erau cu câteva măsuri mai mari. După niște retușuri făcute acasă, era gata de drum, dar încă nu avea bani pentru călătorie. Apoi, cineva i-a dat trei dolari. Trei dolari nu înseamnă mulţi bani. Dar acei trei dolari trebuie să fi fost cea mai bună investiţie făcută vreodată.

Prima serie de prelegeri a cimentat în inima lui John o pasiune de-o viaţă pentru predicare. Trei ani mai târziu, după ce a acceptat adevărul despre Sabat, John a devenit unul dintre cei mai activi predicatori ad-ventiști, mergând în zone albe și prezentându-L pe Isus la mii de oameni. Chiar și la bătrâneţe a continuat să predice. La vârsta de 76 de ani, a făcut o călătorie de 16 luni în jurul lumii, predicând de 352 de ori. (KidsView, februarie 2010)

(Apel): Noi nu știm cu adevărat cât de influent poate fi ajutorul nos-tru practic în a contura viitorul cuiva. Să-l oferim cu generozitate!


Sabatul4

31 ianuarie 2015

La începuturile mișcării adventiste, finanţele erau o problemă pentru predicatorii adventiști. Sprijinul pe care îl primeau era în întregime vo-luntar. Așadar, pastorii erau obligaţi să lucreze cu jumătate de normă – în agricultură, meșteșuguri – pentru a-și întreţine familiile.

Bine cunoscutul predicator adventist James White a lucrat pe un câmp cu fân sau la calea ferată pentru a-și câștiga banii necesari călătoriilor și predicării. În 1856, după trei luni de predicare și păstorire, un alt predi-cator adventist, John Loughborough (se citeşte: Gion Laufborof), avea în urma muncii sale o haină din piele de bivol și zece dolari. Deși puterea de cumpărare a acestei sume este echivalentă cu cea a 232 de dolari în banii de astăzi, nu este totuși foarte mult pentru a asigura supravieţuirea unei familii. Pentru a mai lăsa ceva și familiei sale, John a mers pe jos cei 41 de kilometri care mai rămăseseră până acasă. Cu toate acestea, acești bărbaţi, dar și mulţi alţii, au continuat să predice. Erau atât de entuzi-asmaţi să-L împărtășească pe Isus altora, încât erau pregătiţi chiar să-și plătească cheltuielile de drum. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 64-66)

(Apel): Astăzi ne putem arăta entuziasmul de a-L împărtăși pe Isus prin disponibilitatea de a oferi.


Sabatul5

7 februarie 2015

Anna Knight, profesor și misionar pionier, își amintește momentul când s-a găsit o locaţie pentru o școală a afro-americanilor din Alabama. Fusese găsit un teren potrivit și se planificase o colectă specială, pentru ca terenul să poată fi cumpărat. Anna scria: „Eram la Battle Creek, studi-ind la Liceul Industrial. Toţi au fost rugaţi să dea un dolar. Mulţi nu aveau acel dolar și au sacrificat o masă pe zi, economisind astfel bani pentru co-lecta de Sabatul următor, pentru a ajuta lucrarea.” Cu un asemenea suflu de implicare personală, nu e de mirare că banii au fost strânși și terenul a fost cumpărat pentru a se construi ceea ce avea să devină Oakwood University. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 197)

(Apel): Astăzi, când Îi întoarcem zecimea lui Dumnezeu și ne aducem darurile, să ne amintim de moștenirea binecuvântată. Să ne amintim și să urmăm exemplul pionierilor noștri, care erau dispuși să se sacrifice pentru cauza lui Dumnezeu.


Sabatul6

14 februarie 2015

Nu toţi predicatorii au stat în spatele unui amvon. În anul 1844, câm-pul de cartofi al lui Leonard Hastings a ţinut o predică puternică despre credinţa lui Leonard în apropiata venire a lui Isus. S-a răspândit vestea că acesta nu și-a mai scos cartofii, deoarece credea că Isus urma să vină. Toată lumea știa că, dacă nu erau recoltaţi, cartofii aveau să putrezească în pământ.

Când Isus nu a revenit pe 22 octombrie, vecinii s-au amuzat pe seama lui Leonard Hastings și s-au întrebat ce vor mânca el și familia lui.

Cartofii lui Hastings au rămas în pământ până în luna noiembrie. Când, în cele din urmă, i-a recoltat, a descoperit că era una dintre cele mai bune recolte pe care le avusese. O boală a cartofilor a apărut în acel an în zonă și a afectat toţi cartofii care fuseseră scoși la momentul potri-vit. Așadar, Leonard a avut provizii importante de cartofi pentru familia sa și a putut să împartă cu alţii cartofii, dar și dragostea sa pentru Isus. (KidsView, aprilie 2014)

(Apel): Ceea ce facem sau nu facem este de fapt o predică tăcută pentru toţi cei din jurul nostru prin care le spunem celorlalţi în ce cre-dem. Ce predici tăcute oferim prin dăruirea sau reţinerile noastre?


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată activităţii Radio Mondial Ad-ventist.

Sabatul7

21 februarie 2015

În timp ce Gustavo Rosario lucrează singur la ferma sa de pe dealurile verzi ale Republicii Dominicane, radioul este tovarăşul său permanent. Cât e ziua de lungă, el trudeşte printre pomii săi fructiferi şi printre legumele sale pe sunetul vocilor de la Radio Amanacer, o staţie a Radio Mondial Adventist, afiliată capitalei Santo Domingo.

În întreaga lume, oamenii ascultă Radio Mondial Adventist într-o varietate de moduri. De la studenţii din internet café-urile din Orientul Mijlociu până la sătenii cu radiouri cu unde scurte din Cambogia, oa-menii aud Vocea speranţei în limba lor, mulţumită slujirii Radio Mondial Adventist.

Multe vieţi sunt transformate prin aceste mesaje ale dragostei lui Dumnezeu. Un ascultător a scris: „Postul dumneavoastră de radio este o imensă sursă de inspiraţie care mă ajută să merg înainte, orice s-ar întâmpla.

(Apel): Programele Radio Mondial Adventist pot fi auzite pe unde scurte, AM/FM și online în aproape 100 de limbi. Darul vostru generos de la colecta anuală de astăzi va face ca aceste programe să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale globului. Vă mulţumim pentru sprijin!

Colecta din acest Sabat este destinată activităţii Radio Mondial Ad-ventist.

Sabatul8

28 februarie 2015

Richard Godsmark era un fermier care locuia în apropiere de Battle Creek. Nu avea bani de oferit, dar era dornic să aibă un rol în răspândirea veștii bune despre Isus. Avea totuși o pereche de boi, pe care i-a numit cu drag Back și Bright. Dându-și seama de nevoia financiară mare, şi-a vândut boii și a oferit banii tipografiei, dar lucrurile nu s-au terminat aici. După darul său, încă se simţea implicat în activitatea tipografiilor. De fi-ecare dată când mergea în oraș, trecea și pe la tipografie. Apoi se oprea și asculta mugetul presei mecanice și le spunea fericit tuturor celor care îl puteau auzi:

— Back și Bright s-au pus pe treabă; da, s-au pus pe treabă! (Nix, Pas-sion, Purpose & Power, p. 81)

(Apel): Astăzi, tu și cu mine putem învăţa ceva de la Richard Gods-mark. Haideţi să oferim mai mult decât un dar. Să ne oferim inimile pentru a împărtăşi vestea cea bună despre Isus.


Sabatul9

7 mar� e 2015

Între anii 1900 şi 1910, India a trecut printr-o perioadă de foamete gravă. Mulţi dintre misionari – doctori și asistente – se confruntau ei în-șiși cu lipsa alimentelor, în timp ce lucrau pentru populaţia flămândă.

Situaţia era disperată și dr. Kellogg de la Sanatoriul Battle Creek, Sta-tele Unite, s-a hotărât să facă ceva mai mult decât doar să ceară o colec-tă. A cerut personalului medical să-și sacrifice hrana. I-a rugat pe cei care doreau să urmeze o dietă strictă, iar mâncarea economisită astfel avea să fie trimisă în India. Între 400 și 500 de oameni s-au oferit ca voluntari, și până la sfârșitul săptămânii aveau 500 de dolari pentru a-i trimite în India. Voluntarii s-au simţit atât de legaţi de acești misionari în suferinţă, încât s-au oferit să facă acest lucru încă o săptămână.

Câteodată este ușor să dăruiești. Nu la fel de ușor este să fii în locul altcuiva și să privești viaţa din perspectiva lui. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 135)

(Apel): Astăzi când oferim, să facem mai mult decât să ne punem da-rurile în coș. Haideţi să ne oferim inimile pentru cauza lui Dumnezeu!


Sabatul10

14 mar� e 2015

Vă amintiţi când eraţi copii și puneaţi monede într-o pușculiţă? Eraţi entuziasmaţi când pușculiţa se umplea, în sfârșit, și o puteaţi deschide pentru a vedea cât de mult aţi strâns.

Ca mamă tânără, Ellen White nu avea o pușculiţă, dar găsise o șosetă veche și începuse să strângă tot ce putea lua din bugetul gospodăriei. Multe luni mai târziu, soţul ei, James, a venit acasă descurajat. Era timpul să fie tipărită următoarea ediţie a ziarului bisericii, dar rămăseseră fără hârtie. Pentru a cumpăra hârtia, era nevoie de suma imensă de 64 de dolari. Toţi cei de la serviciu se rugaseră pentru o minune. Ellen White își aminti de șosetă. Au golit conţinutul ei pe masă și au început să numere. Pe măsură ce grămada de monede se mărea, entuziasmul lor creștea. Douăzeci de dolari, treizeci de dolari, patruzeci, cincizeci, șaizeci de do-lari și mai erau. Au aflat că aveau exact suma necesară pentru a cumpăra hârtia. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 155)

(Apel): Nu-i așa că toţi am vrea să vedem minuni? Putem vedea o minune, fiind parteneri cu Dumnezeu în această dimineaţă, când ne aducem darurile.


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată bugetului Diviziunii (Departa-mentul Tineret).

Sabatul11

21 mar� e 2015

Furculiţele, cuţitele și lingurile pot face mai mult decât doar să hră-nească gurile flămânde.

În dimineaţa de după Marea dezamăgire din 1844, Hiram Edson L-a văzut pe Isus, care, în loc să Se întoarcă pe pământ, așa cum se aștepta-seră milleriţii, a intrat în Sfânta Sfintelor din sanctuarul din ceruri. După ce Își va termina lucrarea de curăţire, Se va întoarce pe pământ. După ce au studiat acest lucru și au găsit dovezi în Biblie, Edson și alţi câţiva au hotărât ca această veste bună să fie dusă și altor credincioși adventiști dezamăgiţi. Dar de unde să ia banii necesari? Mulţi dintre așteptători deja vânduseră tot ce aveau pentru a răspândi mesajul apropiatei veniri a lui Isus. Soţia lui Hiram Edson le-a venit atunci în ajutor. De ce să nu vândă argintăria pe care au primit-o ca dar de nuntă și să ajute la hrăni-rea spirituală a oamenilor care aveau o nevoie disperată de speranţă? (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 52, 53)

(Apel): Astăzi, când oferim, putem, de asemenea, să nutrim şi să oferim speranţă. Ne putem exprima dragostea pentru Isus şi putem oferi speranţă celor care beneficiază de pe urma acestor daruri.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului Diviziunii (Depar-tamentul Tineret).

Sabatul12

28 mar� e 2015

Creșterea este un lucru bun. În perioada 1863-1900, Biserica Adven-tistă de Ziua a Șaptea a înregistrat o creștere spectaculoasă. Anul 1863 reprezintă momentul în care biserica a fost organizată în mod oficial în 6 conferinţe, având 30 de evangheliști, toţi aflaţi în regiunea de nord-est a Statelor Unite. Până în anul 1900, erau 45 de conferinţe locale și 42 de misiuni, cu un personal de 1 500 de evangheliști răspândiţi în întreaga lume. Biserica avea 24 de instituţii medicale și 464 de școli adventiste, cu un număr de 11 145 de persoane înscrise. Pe lângă instituţiile de sănăta-te și de educaţie, erau, de asemenea, și multe edituri care începuseră să funcţioneze în întreaga lume.

Dumnezeu poate oferi binecuvântări pe măsură ce oamenii se organi-zează ca să lucreze împreună pentru alţii. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 98-102)

(Apel): Astăzi avem privilegiul de a ne susţine conferinţa sau uniu-nea prin darurile noastre. Haideţi să continuăm obiceiul de a ne orga-niza pentru slujire!


Sabatul13

4 aprilie 2015

Spre finalul unei vieţi lungi și pline de roade, Arthur G. Daniels a scris: „Dacă am reușit să fac ceva care să conteze pentru cauza lui Dumnezeu este pentru că, în tinereţe, mi-am îndreptat ochii spre ţintă și, prin harul Domnului, nu am permis ca nimic să-mi distragă mintea sau ochii de la acea ţintă.”

Ţinta vieţii lui Daniels era aceea de a duce mai departe vestea cea bună a mântuirii prin Isus. Daniels voia ca şi ceilalţi să-L accepte şi să fie gata pentru apropiata revenire a lui Isus. Această ţintă l-a motivat să meargă ca misionar în Noua Zeelandă şi Australia. În 1901, a fost ales preşedinte al Conferinţei Generale. Acest lucru i-a oferit lui Daniels o platformă mai mare de la care să se poată concentra pe ţinta sa. A avut această funcţie timp de 21 de ani – mai mult decât oricare alt președinte al Conferinţei Generale. Sub conducerea lui Daniels, biserica a fost re-organizată pentru misiune în „întreaga lume”. (George Knight, Lest We Forget, p. 337)

(Apel): Astăzi, când dăruim, să spunem împreună cu Daniels: „Nu voi permite ca nimic să-mi distragă mintea de la scopul de a-i îndrepta pe alţii către Împărăţia lui Dumnezeu.”


Sabatul14

11 aprilie 2015

Astăzi așteptăm ca totul să ne fie pus la dispoziţie imediat. În special, când avem de luat hotărâri importante, vrem ca toate informaţiile şi răs-punsurile să vină în câteva minute.

În 1913, lucrurile erau cu totul altfel. Pe măsură ce biserica se extindea la nivel mondial, comunicarea era o

adevărată provocare. Problema era că, în cel mai bun caz, poștei îi trebu-iau patru săptămâni pentru a ajunge din diferite părţi ale lumii la biroul Conferinţei Generale, iar apoi, persoana care trebuia să răspundă la o anumită întrebare putea să fie plecată de la birou pentru o campanie evanghelistică – săptămâni la rând.

Pastorul Daniels spunea pe când lucra în Australia: „Trebuia să aștep-tăm trei sau patru săptămâni până primeam răspuns la întrebările noas-tre.” Iar răspunsul era adesea: „Vă rugăm, trimiteţi mai multe informaţii.” Adesea dura între șase și nouă luni până reușeam să luăm hotărâri și să acţionăm.” (George Knight, Lest We Forget, p. 338)

(Apel): Astăzi avem atâtea lucruri disponibile imediat. Haideţi să fim la fel de prompţi în dăruirea noastră și, prin acest lucru, să-i ajutăm pe alţii să ia hotărâri care să aibă consecinţe veşnice.


Sabatul15

18 aprilie 2015

Tânăra Anna Knight (se citeşte: Nait) plângea. Era copleșită de bună-tatea celei care-i oferea darul. Anna tocmai primise o pălărie și o rochie nouă de la harnica doamnă Chambers. Anna știa că nu avea cum s-o răsplătească pe doamna Chambers. Aceasta o îmbrăţișă cu căldură pe Anna și-i spuse:

— Copilă dragă, nu așteptăm nicio plată pentru ceea ce facem pentru tine. Credem că într-o bună zi vei lucra pentru cauza lui Dumnezeu, iar dacă noi vom adormi până să vină Hristos, lucrarea noastră va continua prin tine. Am ajutat multe fete să înceapă să lucreze pentru Dumnezeu și ne bucurăm să te putem ajuta și pe tine.

Anna Knight nu a uitat niciodată încrederea pe care au avut-o în ea. A continuat și a ajuns o educatoare-pionier și prima femeie afro-americană trimisă de biserică ca misionară în India. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 135)

(Apel): Niciunul dintre noi nu poate încerca să-L răsplătească pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră. Dar înapoierea zecimii și oferirea darurilor de astăzi pot fi un mijloc prin care putem da mai departe binecuvântările lui Dumnezeu.


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată bugetului Departamentului Libertate Religioasă.

Sabatul16

25 aprilie 2015

Putem spune că astăzi trăim în ţara noastră vremuri de libertate reli-gioasă fără precedent, iar pentru acest lucru Îi mulţumim lui Dumnezeu.

Generaţiile născute după Revoluţia din 1989 au fost martore la pro-cesul dezvoltării libertăţii religioase. Este foarte greu ca tinerii să-și poată imagina cum este să trăiești fără libertate religioasă. Indiscutabil, cei care au trăit în cele două perioade, cea comunistă și cea postcomunistă, pot aprecia mult mai bine libertatea de astăzi. Fără a face o pledoarie pentru perioada privată de libertate de conștiinţă, aceasta s-a dovedit educati-vă, unindu-i pe credincioși.

Cu toate că este greu de imaginat ca în timpul nostru să mai existe dis-criminare sau prigonire pe motive religioase, un sondaj recent relevă că peste 2 000 de creștini au fost uciși în întreaga lume, în 2013, din cauza credinţei lor, un număr aproape dublu faţă de anul 2012.

Potrivit Organizaţiei Nonprofit Open Doors, care are ca scop evidenţi-erea persecuţiei religioase pe glob, în 2013 au fost 2 123 de „martirizări” ale creștinilor, faţă de 1 201 în 2012.

Ţări din zone precum Asia, Orientul Mijlociu și Africa de Nord persecută şi azi creștinii; îi închid, îi pedepsesc și, în unele cazuri, îi asasinează pe cei care aleg să își exprime în particular sau public credinţa creștină. În Siria au murit, anul trecut, cei mai mulţi creştini – 1 213. În același timp, în Coreea de Nord sunt închişi în tabere de concentrare şi închisori între 50 000 și 70 000 de creștini.

(Apel): Faptul că putem merge la biserică fără frica de a fi amenin-ţaţi, arestaţi, torturaţi, închiși sau chiar uciși este un motiv real de mul-ţumire către Dumnezeu, de aceea să ne rugăm pentru cei care suferă din cauza credinţei.

Colecta din acest Sabat este destinată bugetului Departamentului Libertate Religioasă.

Sabatul17

2 mai 2015

Dr. Magan trecea prin momente grele. Soţia tocmai îi murise și la nici o săptămână mai târziu, ca decan la Colegiul Misionar Emanuel, era pre-sat de conducerea școlii să demisioneze din cauza reformelor curriculare pe care încerca să le instituie. Pe când Magan încerca să înţeleagă ce i se întâmpla, a apărut W. Kellogg, care l-a invitat pe Magan să se alăture Companiei de fulgi de porumb pe care o înfiinţa. Oferta era tentantă. Kellogg îi oferea lui Magan și un pachet de acţiuni care, la vremea aceea, valorau patru milioane de dolari.

Magan și-a petrecut noaptea în rugăciune. Dimineaţa avea răspunsul. Iată ce a scris: „M-am hotărât că, în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le am cu fraţii, trebuie să rămân alături de acest mesaj și să investesc orice fărâmă de timp și de talent în „producerea” de adventiști, nu de fulgi de porumb!” (Nix, Passion, Purpose & Power, p.143)

(Apel): Ești mai interesat de „producerea de fulgi de porumb” sau de răspândirea dragostei lui Isus? Astăzi, când oferim, să ne reconsacrăm, căutând mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Sa (Matei 6:33).


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată bugetului ADRA România.

Sabatul18

9 mai 2015

ADRA România, adusă la existenţă de Dumnezeu, este o agenţie uma-nitară, eficientă, puternică, în plină creștere care, prin resursele financi-are, materiale și tehnice, susţine, reabilitează și îmbunătăţește calitatea vieţii personelor defavorizate, în mod special aflate în situaţii de urgenţă.

Oare, o asemenea instituţie respectabilă cu foarte mulţi prieteni și susţinători, care se implică în societate dedicându-se unei lucrări de răs-cumpărare și vindecare, poate avea și dușmani?

Din păcate, răspunsul este DA! Însă, cine sunt dușmanii? Îţi recomand să fii atent la următoarele cuvinte „tainice” din cartea Experienţe și vizi-uni de Ellen White, pag. 266. Satana către îngerii săi:

„Mergeţi și faceţi ca cei care deţin pământuri și bani să fie cuprinși de grijă pentru ele! Dacă îi veţi face să-și găsească plăcerea în aceste lucruri, vor fi ai noștri. Prezentaţi-le lumea cât mai atrăgător cu putinţă pentru ca ei să o iubească și să o idolatrizeze! Trebuie, pe cât posibil, să păstrăm toate mijloacele financiare în tabăra noastră... Aduceţi-le în minte ce-lor care au mijloace orice scuză posibilă pentru a nu le dona! Controlaţi chestiunile financiare dacă puteţi. Faceţi ca lăcomia și dragostea de co-mori pământești să fie principalele lor trăsături de caracter! Cât timp aceste trăsături au supremaţia, mântuirea și harul vor rămâne pe locul al doilea.. Iar pe cei care vor încerca totuși să ofere din mijloacele lor, faceţi-i să fie invidioși, astfel încât să dea cu economie!”

(Apel): Da, ai auzit bine! Este vorba despre „lăcomia” și despre „dra-gostea de comori pământești”. Oare ADRA România, care urmează exemplul lui Isus, mai poate avea dușmani? Astăzi și aici, răspunsul este în mâinile tale!

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului ADRA România.

Sabatul19

16 mai 2015

Trebuie să fi fost greu să-l poţi ţine pe James White cu o haină de iarnă pe el. Într-o iarnă, a avut cel puţin trei haine – iar hainele de iarnă nu erau ieftine. Problema era că James White își tot dăruia hainele de iarnă. De fiecare dată când întâlnea un credincios care se străduia să supravieţuiască și care era îmbrăcat subţire, îi dădea haina lui. Într-o iarnă rece, în Vermont, James White a întâlnit un frate extrem de sărac și din banii cu greu câștigaţi de el, James White i-a dat 20 de dolari și singura haină de iarnă pe care o avea. Și mai remarcabil la acest act generos este faptul că acest bărbat îi agitase pe oameni împotriva lui James White și răspândise zvonuri false despre slujirea lui. (Nix, Passion, Purpose & Power, p.158)

(Apel): Poate că astăzi, când oferim din belşugul nostru, nu vom fi nevoiţi să renunţăm la hainele noastre de iarnă, dar putem să urmăm exemplul lui James White: odată cu dăruirea, putem fi pregătiţi să iertăm și să facem primul pas spre împăcare.


Sabatul20

23 mai 2015

Darul tău poate avea efectul bulgărelui de zăpadă. Să ascultăm expe-rienţa lui Ellen White: „În preajma vizitei fratelui Ertzenerger în America, am primit un cadou constând într-o frumoasă rochie de mătase, care a costat 45 de dolari. Fratele Andrews (care deschidea calea în lucrarea din Europa) tocmai trimisese mesajul că era o mare nevoie de bani pentru a merge mai departe cu lucrarea. Am considerat că este un privilegiu să folosesc darul primit într-un asemenea mod încât cei care mi-l oferiseră atât de generos să fie răsplătiţi și să-și facă o comoară în ceruri. Am mers la un negustor și i-am spus să-l vândă pentru mine la cel mai mare preţ posibil. L-a vândut cu 50 de dolari, iar eu am trimis banii în această mi-siune. Când alţii au aflat ce făcusem, au donat și ei sume mult mai mari. Astfel, gestul mic pe care l-am făcut eu a adus bani și din partea altor persoane încât fratele Andrews ne-a scris că exact suma necesară a venit la momentul potrivit.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 162)

(Apel): Inspiraţi de ce a făcut Dumnezeu pentru noi, de ce să nu în-cepem astăzi o avalanșă de dăruire?


Sabatul21

30 mai 2015

Cum arată contul tău bancar? Te interesezi de banii tăi? Să vedem ce scria Ellen White, în 1885, despre interesul faţă de investiţiile perso-nale: „Înfiinţăm misiuni și construim bisericii în întreaga Americă. Avem deja 23 000 de dolari depuși în banca cerului. Pentru că nu am putut vinde proprietatea pe care doream s-o vând, am împrumutat bani și am plătit dobândă de 8%, pentru a-i investi în lucrare. Trezoreria misiunii în străinătate este acum goală. Multe locuri din America au avut parte de vremuri grele. Acum două nopţi, am visat că eram înaintea lui Dumne-zeu și-I arătam vistieria noastră goală. Domnul are bani pe care i-a încre-dinţat administratorilor Săi pentru a face această lucrare necesară. Sunt acești bărbaţi și aceste femei în locul în care Dumnezeu să-i poată insufla cu Duhul Său?” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 163)

(Apel): Cum arată astăzi conturile noastre din banca cerului? Haideţi să facem investiţii care să conteze pentru veșnicie!


Sabatul22

6 iunie 2015

Unul dintre cele mai impresionante exemple de sacrificiu dintre pio-nierii noştri ne este dat de către Mary Andrews (se citeşte Meri Endriuz). Împreună cu fratele ei, Charles, l-a însoţit pe tatăl ei, John Andrews, în Europa, în prima expediţie misionară oficială a Bisericii Adventiste.

Mary îşi pierduse mama cu trei ani înainte de a ajunge în Elveţia, în 1874. Avea 13 ani când a trebuit să îşi asume atribuţii gospodăreşti depli-ne, precum: gătitul, spălatul, curăţenia şi altele. Pe lângă acestea trebuia să înveţe limba franceză şi limba germană ca să le poată vorbi oamenilor despre faptul că Isus vine curând. Atunci când o criză financiară i-a lovit familia, Mary nu a ezitat să meargă la cules de struguri. Ca misionară, avea responsabilitatea traducerii de materiale în limba franceză pe care a ajuns să o stăpânească la fel ca un nativ.

Din păcate, tuberculoza, o boală necruţătoare atunci, a lovit-o şi pe Mary Andrews şi, în ciuda eforturilor depuse, la doar 17 ani, Mary a în-chis ochii. Ea a fost primul copil misionar şi primul adventist care şi-a sacrificat viaţa pentru cele trei solii îngereşti.

(Apel): Mary Andrews a fost o fetiţă care şi-a dăruit copilăria, adoles-cenţa şi viaţa de dragul Mântuitorului. În aceste clipe, când eşti invitat să dăruiești, hotărăşte ca tot ce eşti şi tot ce ai să fie închinat Domnului Isus şi vestirii Evangheliei.


Sabatul23

13 iunie 2015

În 1890, 12 000 de dolari însemnau mai mult decât înseamnă astăzi şi erau cu mult mai puţini credincioşi adventişti decât acum. Dar copiii, neînţelegând cu adevărat valoarea banilor şi dificultatea imensă de a strânge o sumă atât de mare, s-au pus pe treabă pentru a strânge acei bani. Își câștigau banii făcând diferite comisioane, lucrând în grădină, adunând gândacii de cartofi de pe plante sau confecţionând și vânzând perniţe de ace. Când își aduceau bănuţii la Școala de Sabat, îi inspirau și pe alţii.

Când adulţii au văzut entuziasmul copiilor, au început și ei să creadă că alături de Dumnezeu totul este posibil și au contribuit și ei la strânge-rea de fonduri. Curând, a fost construit un vas în șantierele navale din Vallejo, California. Botezat Pitcairn, a devenit o corabie pentru misiune, care călătorea către pământuri îndepărtate cu vestea cea bună a apropi-atei reveniri a lui Isus. (Chantal Klingbeil, KidsView, iunie 2011)

(Apel): Mai sunt încă mulţi oameni în lume și mulţi dintre ei trebuie să audă despre revenirea lui Isus. Haideţi să ne molipsim de o credinţă asemenea cu cea a copiilor. Să dăruim cu entuziasm!


Sabatul24

20 iunie 2015

Dăruirea nu trebuie să însemne întotdeauna o singură contribuţie fi-nanciară. Dăruirea ar trebui să fie o atitudine. Înseamnă să căutăm me-tode creative de a face ca lucrarea lui Dumnezeu să înainteze cu sau fără bani. La scut timp după înfiinţarea Şcolii South Lancaster (care mai târziu avea să devină Atlantic Union College), un grup de tinere care frecventau școala au avut o întâlnire și iată ce au hotărât: „Noi, tinerele de la Şcoala South Lancaster, fiind nerăbdătoare să ne facem partea în susţinerea școlii, vom fi responsabile cu spălarea lucrurilor și cu toate reparaţiile necesare pentru îmbrăcămintea tinerilor care își donează timpul lor pen-tru cultivarea pământului în favoarea școlii. Vom fi bucuroase să ajutăm în orice alt mod ori de câte ori se va ivi ocazia.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 199)

(Apel): Chiar acum avem ocazia de a înapoia zecimea lui Dumnezeu și de a oferi darurile noastre de bunăvoie. Vom avea ocazia în săptă-mâna care ne stă în faţă să căutăm modalităţi creative prin care putem face din vieţile noastre o jertfă.


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată proiectelor de construcţii.

Sabatul25

27 iunie 2015

Sunteţi mulţumiţi cu salariile dumneavoastră? Aveţi satisfacţii la lo-cul de muncă? Presupun că toate aceste lucruri depind de felul în care vă imaginaţi slujba. James White, deși şchiopăta de un picior în urma unei răni mai vechi, acceptase o slujbă în care trebuia să cosească fân. El îşi descrie munca într-o scrisoare, datată 2 iulie 1848, adresată unui prieten: „Astăzi plouă, astfel încât nu cosesc și nici nu scriu. Cosesc cinci zile pentru necredincioși și duminica pentru credincioși și mă odihnesc sâmbăta, prin urmare am foarte puţin timp pentru scris. Sunt sănătos. Dumnezeu îmi dă putere să muncesc din greu întreaga zi. Am cosit opt zile și abia dacă am simţit vreo durere. Fratele Holt, fratele John Belden și cu mine am luat de cosit 40 de hectare de fân, la preţul de 87 de cenţi pentru aproape o jumătate de hectar, asigurându-ne singuri masa și ca-zarea. Lăudat să fie Domnul! Sper să obţin câţiva dolari de aici pentru a-i folosi în lucrarea lui Dumnezeu.”

Pentru James White, o slujbă era întotdeauna mai mult decât ceva de făcut pentru a câștiga bani. Era o modalitate de a propovădui Împărăţia lui Dumnezeu. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 157)

(Apel): Să-I mulţumim astăzi lui Dumnezeu pentru slujbele noastre şi să le privim ca mai mult decât doar o metodă de a ne câştiga existenţa. Să le privim ca pe nişte binecuvântări pe care le putem folosi pentru a propovădui Împărăţia lui Dumnezeu.

Colecta din Sabatul acesta este destinată proiectelor de construcţii.

Sabatul26

4 iulie 2015

Pe 4 iulie 1899, ziarul bisericii, The Advent Review and Sabbath He-rald, a publicat un articol de Ellen White. În acest articol, Ellen White folosește modelul de pe un covor obișnuit ca pe o parabolă. Ea spune: „Priviţi florile de pe un covor și observaţi firele diferit colorate. Nu toate sunt roz, verzi sau albastre. O varietate de culori sunt ţesute împreună pentru a desăvârși modelul. Așa este și în planul lui Dumnezeu. El are un scop atunci când ne așază acolo unde trebuie să învăţăm să trăim ca indivizi. Nu suntem cu toţii potriviţi pentru același gen de lucrare, dar lucrarea fiecăruia dintre noi este aranjată de Dumnezeu pentru a ajuta la împlinirea planului Său.”

(Apel): Nu-i așa că este bine să știm că tu și cu mine nu suntem aici din întâmplare sau în mod accidental? Suntem parte din planul lui Dumnezeu. O parte din darurile de astăzi vor merge pentru misiune. Astăzi să dăruim, având în minte planurile misionare.


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată Sesiunii Conferinţei Generale.

Sabatul27

11 iulie 2015

De mulţi, mulţi ani, a fost promovată o colectă mondială destinată Sesiunii Conferinţei Generale, care are loc o dată la cinci ani.

Aceste daruri sunt întotdeauna folosite în scopuri evanghelistice, iar în ultimii ani au fost folosite pentru „Fereastra 10/40 – Mântuire pe ve-chiul drum al mătăsii”, „Mâini în jurul lumii” și „Speranţă pentru mari-le orașe”. Pentru fiecare dintre aceste colecte s-au strâns aproximativ 3 milioane de dolari americani. Darurile pentru sesiunea din acest an vor fi folosite de tinerii din biserică (cu vârsta de 25 de ani și mai tineri) pentru lucrările lor misionare și evanghelistice. Nu doar că fondurile vor fi folosite pentru iniţiative în care sunt implicaţi tineri, dar în faza de pla-nificare, cel puţin 75% din comitetele de planificare vor fi alcătuite din persoane de 25 de ani și mai tinere. Ce mod minunat de a împuternici pe tinerii noștri și de a le direcţiona entuziasmul și energia în slujba lui Isus! Probabil că mai mult decât până acum, vom fi martorii adevărului afirmat de Ellen White: „Cu o așa armată de lucrători, ca cea formată din tinerii noștri pregătiţi cum se cuvine, cât de curând va fi transmis lumii mesajul despre un Mântuitor crucificat, înviat și gata să revină!” (Youth’s Instructor, 3 martie 1908)

(Apel): Ce ocazie minunată avem astăzi de a ne susţine tinerii și de a promova misiunea!

Colecta din Sabatul acesta este destinată Sesiunii Conferinţei Gene-rale.

Sabatul28

18 iulie 2015

William A. Spicer slujise deja ca secretar al Conferinţei Generale din 1903 până în 1922. Spera să se retragă din această funcţie în 1922, dar, în ciuda eforturilor sale de renunţa la funcţie, s-a trezit ales în funcţia de președinte al Conferinţei Generale. Iată un pasaj foarte personal dintr-o scrisoare pe care i-a adresat-o soţiei sale, Georgie, imediat după ce a fost ales: „I-am implorat pe toţi să încerce să găsească o altă cale, dar, după o sesiune de rugăciuni, nicio cale nu părea să se deschidă și nu am putut refuza. Îmi pare rău pentru tine, draga mea Georgie. Nu mi-aș fi dorit acest lucru pentru mine. Este atât de diferit faţă de lucrarea pe care tânjeam să o fac. Dar pur și simplu nu mă puteam sustrage fără să fiu egoist. Nu te îngrijora! Nu este nevoie de un superman, ci doar de un om consacrat, care să facă ce îi stă în putinţă, și asta voi fi, Georgie dragă, cu ajutorul lui Dumnezeu. Așadar, iubita mea soţie, sunt doar soţul tău care te iubește și care ar prefera să fie împăratul inimii tale decât să aibă orice alte funcţii înalte. Nu există funcţii înalte, ci doar de slujire.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 147)

(Apel): Fratele Spicer a avut o filosofie a slujirii care Îl avea în centru pe Hristos. Astăzi, când ne aducem darurile, să fim dispuși să ne recon-sacrăm în slujba lui Hristos.


Sabatul29

25 iulie 2015

În ziarul bisericii, The Advent Review and Herald of the Sabbath, din 25 iulie 1871, Ellen White a scris un articol. Iată un pasaj din articolul său:

„De unde își obţine artistul opera? Din natură. Dar Marele Artist a pictat pe pânza unduitoare și schimbătoare a cerului minunatele imagini ale soarelui la apus. A pictat și a înfrumuseţat cerurile cu auriu, argintiu și stacojiu de parcă porţile cerului înalt ar fi larg deschise, astfel încât noi să-i putem vedea strălucirea și pentru ca imaginaţia noastră să percea-pă gloria din interior. Mulţi se întorc nepăsători din faţa acestui tablou ceresc lucrat cu migală. Nu reușesc să întrezărească dragostea infinită și puterea lui Dumnezeu în frumuseţile neasemuite văzute în ceruri, dar sunt aproape vrăjiţi când privesc și se închină picturilor imperfecte, care-L imită pe Marele Artist.”

(Apel): Să nu ne lăsăm vrăjiţi de imitaţii și învăluiţi de căutarea suc-cesului sau averii. Acum, când oferim, să ne amintim de unde vin toate binecuvântările noastre.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului comunităţii locale. Colecta din Sabatul viitor va fi destinată bugetului Misiunii Mondiale.

Sabatul30

1 august 2015

Pentru mulţi dintre pionierii noștri, dăruirea nu era ceva ce făceau doar la biserică, în timpul unui apel. A dărui era un mod de viaţă. Fratele Stephen Haskell și soţia sa, Mary, munciseră timp de 20 de ani pentru a avea o căsuţă a lor. În cele din urmă, după toţi acei ani în care munciseră din greu și economisiseră cu grijă, reușiseră să obţină un titlu de proprie-tate pentru casa lor din South Lancaster. Încă se mai bucurau că scăpase-ră de ipotecă, când au primit vestea unei crize financiare la Battle Creek. Era nevoie imediat de trei mii de dolari. În liniște, familia Haskell a mers și și-a reipotecat proprietatea, apoi a trimis banii la sediul bisericii pentru a ajuta la diminuarea crizei financiare. Stephen și Mary au considerat că este un privilegiu să fie partenerii lui Dumnezeu în a-i ajuta pe alţii. Ani mai târziu, Stephen Haskell spunea că Dumnezeu îl răsplătise de zece ori mai mult în orice privinţă. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 132)

(Apel): Dar noi? Suntem noi gata să devenim partenerii lui Dumne-zeu în a-i ajuta pe alţii și în a face să înainteze lucrarea Lui?

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului Misiunii Mondi-ale.

Sabatul31

8 august 2015

Ce vedeţi atunci când veniţi la biserică? Presupun că totul depinde de lucrul la care priviţi. Pe când locuia în Australia, Ellen White își făcuse un obicei din a se uita după orice soră din biserică care era îmbrăcată sără-căcios. După serviciile divine, ea vorbea cu femeia și o invita la ea acasă în timpul săptămânii. Ellen White era o mare vânătoare de chilipiruri și când găsea o stofă de lână bună la reduceri, o aducea acasă și o punea deoparte într-un sertar din camera sa. Apoi, când sora săracă venea în vizită, îi spunea plină de tact:

— Am o bucată de material frumoasă care cred că ţi s-ar potrivi foarte bine. Dacă nu ai nimic împotrivă, aș vrea s-o rog pe croitoreasa mea să-ţi croiască o rochie din ea.

Multe surori au plecat din casa lui Ellen White surprinse și fericite că au fost observate. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 164)

(Apel): Să fim astăzi conștienţi de nevoile care sunt în jurul nostru și motivaţi să dăruim generos.

Sabatul32

15 august 2015

Unde ar fi cel mai sigur loc pentru a-ţi ţine economiile și averile? O soră a găsit un loc neobișnuit, care nu era o cutie de valori dintr-o bancă. Școala din Healdsburg, California, avea o nevoie disperată de bani. Să o ascultăm pe Ellen White povestind cu propriile cuvinte: „Am înălţat cu lacrimi rugăciunea noastră către ceruri, pentru ca Dumnezeu să ne trimi-tă bani. În aproximativ trei ore, am auzit o bătaie la ușă. Când am des-chis, de cealaltă parte a ușii era o soră. Ea mi-a spus că nu dorește să mă deranjeze de la scris, dar că are niște bani pe care vrea să-i investească în lucrare. A donat colegiului 5 000 de dolari… Lacrimile au început să-i curgă, gândindu-se că a găsit un loc sigur pentru banii ei, care fuseseră atât de mult timp o sursă de îngrijorare și de neliniște.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 163)

(Apel): Să ne gândim astăzi să investim în Împărăţia lui Dumnezeu, o investiţie care ne va aduce dobândă în veşnicie.


Sabatul33

22 august 2015

Au fost geanta şi portofelul tău convertite? În cartea Sfaturi privind administrarea creștină a vieţii, pagina 205, Ellen White scrie despre cazul ciudat al unui bărbat cu un portofel neconvertit.

Ea explică faptul că este posibil să fi fost „impresionat de auzirea ade-vărului tulburător care, pentru moment, l-a determinat să-și deschidă portofelul, însă, în ultimă instanţă, dărnicia lui nu are o motivaţie pro-fundă. El dăruiește sporadic; portofelul lui se deschide și se închide oca-zional. Nu merită nicio laudă, fiindcă este un om zgârcit, în deplinul sens al cuvântului, și dacă nu se convertește în întregime, cu tot cu portofel, va auzi învinuirea nimicitoare: «Ascultaţi acum, voi, bogaţilor! Plângeţi și tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi! Bogăţiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii.»”

(Apel): Poate că ar fi bine pentru toţi dacă ne-am controla genţile. Astăzi, când oferim, să ne asigurăm că suntem convertiţi cu adevărat, cu genţi cu tot.


Sabatul34

29 august 2015

Poţi spune multe despre caracterul unei persoane din felul în care își gestionează banii. În 1852, Joseph Bates, un evanghelist și fondator de biserici, a călătorit de-a lungul statului Michigan cu trenul. Într-o seară, a visat despre un loc numit Battle Creek. Interpretând visul ca fiind călău-zire divină, Bates a coborât din tren în satul Battle Creek. Cine ar fi dispus să asculte glasul lui Dumnezeu în acest orășel? Joseph Bates a întrebat despre „cel mai cinstit om din oraș”. Și a fost trimis rapid la David Hewitt. El îşi întreţinea familia ca vânzător ambulant şi-şi câştigase o reputaţie solidă de om cinstit. Joseph Bates a bătut la uşa lui Hewitt şi le-a spus celor din familie că are pentru ei „un adevăr important”. După un studiu biblic de o zi întreagă, membrii familiei Hewitt au devenit primii adven-tiști păstrători ai Sabatului din Battle Creek. (The Ellen G. White Encyclo-pedia, p. 409)

Dacă ceilalţi ar avea doar tranzacţiile tale financiare după care să se ghideze, ce ar afla despre caracterul tău?

(Apel): Astăzi, când dăruim, să ne luăm un moment pentru a ne gândi dacă dăruirea noastră reflectă convingerile noastre.


Sabatul35

5 septembrie 2015

Nepoata lui Ellen White, Ethel, își amintește că bunica ei a fost întot-deauna generoasă. Povestește despre o ocazie în care o femeie pe nume doamna Starr a vizitat-o pe Ellen White la Sunnyside, în Australia – se întâmpla să fie ziua în care spăla. Doamna Starr a observat un articol de lenjerie neobișnuit de peticit, care atârna pe culmea de rufe și i-a spus:

– O, soră White, nu ar trebui să fii nevoită să porţi astfel de lucruri. Pune haina aceea în coșul pentru săraci și ia-ţi una nouă.

– Nu, a răspuns bunica. Nu voi oferi niciodată lucrurile mele vechi să-racilor. I-aș putea descuraja. Știu să repar și să peticesc. Prefer să le dau lor lucrurile noi. (Nix, Passion, Purpose & and Power, p. 161)

Probabil că Ellen White a fost motivată de textul din Matei 25:40, care spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte ne-însemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

(Apel): Astăzi când oferim, să ne amintim că în ultimă instanţă Îi ofe-rim lui Isus. Așadar, să dăm ce avem mai bun!


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată Departamentului Educaţie.

Sabatul36

12 septembrie 2015

Printre ţările care investesc cel mai mult în elevi se numără Franţa, Germania, Belgia, Marea Britanie, Danemarca și Norvegia, state unde și finanţarea educaţiei la nivel naţional are cea mai mare pondere în PIB. România este ţara cu cele mai mici investiţii în educaţie din Europa. Aceasta poate explica, printre altele, diferenţa dintre ţările Europei în privinţa nivelului de trai, a nivelului de civilizaţie etc.

Vom spune poate că nu ne interesează. Ce legătură are aceasta cu biserica şi misiunea ei?

Într-o ocazie, Domnul Hristos a afirmat că „fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (Luca 16:8 up). Ei ştiu unde să investească pentru a asigura viitorul unei naţiuni (viitor din perspectiva omenească).

Ellen White scria bisericii: „Trebuie să fie creat un fond destinat înfiin-ţării de școli pentru înaintarea lucrării de educaţie...

Dumnezeu nu ne vrea cu niciun chip rămași în urmă în lucrarea de edu-caţie. Dacă nu avem școli pentru tinerii noștri, ei vor frecventa alte instituţii sau colegii și vor fi expuși ideilor necredincioase, îndoielilor și nodurilor în papură referitoare la inspiraţia Bibliei. Este mult de spus în ce privește înalta educaţie și mulţi consideră că ea constă în întregime în învăţătura din dome-niul știinţei și al literaturii. Dar acestea nu sunt totul. Înalta educaţie include cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu și este rezumată în cuvintele: «Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu» (Ioan 17:3).” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 35)

(Apel): Biserica trebuie să investească în educaţie dacă vrea să fie credin-cioasă lui Dumnezeu şi consecventă chemării primite. Astăzi ai această ocazie.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului DepartamentuluiEducaţie.

Sabatul37

19 septembrie 2015

Construirea Colegiului Misionar Australian a început în 1897. Doi ani mai târziu, în mijlocul procesului de construcţie, a încetat ajutorul finan-ciar primit din America din cauza unei crize financiare. Mai mult, pentru a înrăutăţi lucrurile, cineva care împrumutase bani colegiului voia împru-mutul înapoi ziua următoare. Fără niciun ban în mână, trei dintre condu-cători au încercat să obţină un împrumut pentru a înapoia suma debito-rului. Era deja ora 4 după-amiază și banca era închisă. Pe când treceau pe lângă ușa laterală a băncii, au observat că aceasta era deschisă suficient cât să treacă un om. Au intrat. Bancherul și ajutorul său erau foarte ocu-paţi cu număratul conţinutului seifului și au fost șocaţi să-i vadă. Au vrut să ştie cum intraseră.

— Am intrat pe ușă, răspunseră ei.— Da, știu, răspunse bancherul, dar cum aţi deschis ușa? Eu însumi

am închis-o, i-am pus lacătul și am încuiat-o. Cum aţi reușit s-o deschi-deţi?

Cu toţii și-au dat seama că un înger a mers înaintea lor. Colegiul a ob-ţinut împrumutul. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 194)

(Apel): Dumnezeu încă face imposibilul. Dacă cooperezi, El vrea să îţi ofere ocazii la care nici nu ai visat.


Sabatul38

26 septembrie 2015

Mulţi pionieri adventiști erau bucuroși să se sacrifice pentru lucrarea lui Dumnezeu, ba chiar considerau acest lucru un privilegiu. Annie Smith, o scriitoare și poetesă foarte talentată, a primit un post de profesor foar-te bine plătit la o facultate nouă și exclusivistă din Mount Vernon. A refu-zat această poziţie academică pentru a merge să ajute lucrarea de publi-care, care era abia la început, alăturându-se familiei White și lucrând ca voluntar. Ea scrie despre motivaţia acestei hotărâri: „Pământul și-a pier-dut în întregime punctele de atracţie. Speranţele, bucuriile și afecţiunile mele sunt acum concentrate pe lucrurile de sus, lucrurile divine. Nu-mi doresc alt loc decât cel de la picioarele lui Isus, unde să învăţ de la El, nu vreau nicio ocupaţie decât aceea de a fi în slujba Tatălui meu ceresc, nu am nicio altă desfătare decât pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înţelegere.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 67)

(Apel): Cum privim astăzi dăruirea? Sunt speranţele, bucuriile și afecţiunile noastre concentrate pe Isus? Am descoperit noi pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înţelegere?


Sabatul39

3 octombrie 2015

Edson White, unul dintre fiii lui Ellen White, era pionier în lucrarea din sudul Statelor Unite printre sclavii de curând eliberaţi. Erau vremuri grele pentru această comunitate și dacă cineva ar fi putut fi scuzat în mod le-gitim de la a contribui financiar, atunci ei erau cei mai îndreptăţiţi. Edson scria: „Unii dintre ei abia dacă văd 50 de cenţi pe săptămână, iar unii au fost ţinuţi în afara întâlnirilor pe motiv că nu aveau pantofi în picioare… și cu toate acestea, cu toţii erau interesaţi de biserica lor.” Diferite persoa-ne veneau la Edson și îi spuneau:

— Vreau să am și eu un rol în această lucrare și voi face tot ce pot, dar nu pot spune acum care va fi acel ajutor.

Spre surprinderea lui Edson, adunând de acolo și tăind de dincolo, unii puteau da 25 de cenţi, alţii 50 de cenţi și, în cazuri rare, chiar un dolar.

Edson scria: „Ţin să spun că nu am văzut niciodată un grup mai unit de adventiști de ziua a șaptea decât comunitatea mică și colorată din Vicksburg.” (Nix, Passion, Pupose & Power, p. 172)

(Apel): Cineva poate dărui fără să iubească, dar nu poate iubi fără să dăruiască. Astăzi este ocazia noastră de a spune: „Vreau să am un rol în lucrarea de a-L prezenta lumii pe Isus.” Să spunem acest lucru prin darurile noastre.


Sabatul40

10 octombrie 2015

În octombrie 1844, mulţi oameni credeau că Isus urma să vină în curând. Mulţi dintre aceşti adventişti timpurii au demonstrat prin acţiunile lor că aveau această convingere. Unii au hotărât să nu rişte. Afirmau că ei cred, dar nu credeau cu adevărat și arătau acest lucru prin ceea ce făceau.

Un bărbat, care pretindea a crede că Isus revenea în octombrie, avea niște viţei care erau tocmai potriviţi să fie păstraţi pentru târgul din pri-măvara anului următor. Un crescător de vite a mers la acest adventist și s-a oferit să-i cumpere viţeii.

— Nu, mulţumesc, a zis adventistul, cred că îi voi păstra până la anu’. Crescătorul de vite a plecat și le-a spus tuturor celor pe care-i întâlnea

că adventistul nu crede în ceea ce spune.— Cum poţi spune așa ceva? întrebară alţii. Pare foarte sincer. — Pentru că spune că vine sfârșitul lumii în această toamnă, dar nu

vrea să-și vândă viţeii până la primăvară. Să nu mai vorbească cu mine; nu crede niciun cuvânt din ceea ce predică.

(Apel): Astăzi, când venim cu zecimea și darurile noastre, să facem în așa fel încât dăruirea noastră să fie pe măsura mărturisirii. Fie ca dăruirea noastră să „strige în gura mare” credinţa noastră în apropiata revenire a lui Isus.


Sabatul41

17 octombrie 2015

Cărţile lui Ellen White s-au vândut bine în timpul vieţii ei, iar oamenii erau adesea curioși cu privire la ce făcea cu toţi acei bani. Ellen White a fost întotdeauna un dătător până la sacrificiu. Chiar pe când era o ado-lescentă cu o sănătate șubredă, stătea rezemată în pat pentru a împleti ciorapi pentru 25 de cenţi pe zi, astfel încât să poată fi făcute broșuri des-pre apropiata venire a lui Isus. Mai târziu, când au început să apară banii de pe urma cărţilor sale, i-a folosit pentru donaţii către aproape toate cauzele în nevoie. Să luăm, de exemplu, cartea Parabolele Domnului Hristos, tipărită în 1900. În trei ani a adus un profit mai mare de 300 000 de dolari, bani folosiţi pentru ștergerea datoriilor instituţiilor de învăţământ adventiste. Într-o scrisoare, ea a rezumat filosofia ei cu privire la bani. Ellen White scrie: „Nu consider că sunt posesoarea sumelor de bani care îmi trec prin mâini. Îi privesc ca fiind banii lui Dumnezeu pentru care tre-buie să dau socoteală.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 159-163, 165)

(Apel): Cum ne raportăm la banii noștri? Astăzi, când oferim, să ne amintim că nu facem decât să investim ce este deja al lui Dumnezeu.


Colecta din Sabatul viitor va fi destinată proiectelor speciale ale Con-ferinţelor.

Sabatul42

24 octombrie 2015

Imaginaţi-vă doar cum ar fi fost să vă treziţi joi, 22 octombrie 1844. Dacă aţi fi văzut o strălucire slabă de la răsărit, chiar în spatele hamba-rului, aţi fi fost foarte entuziasmaţi și aţi fi început să strigaţi ca toată lumea să se trezească. Asemenea multor credincioși adventiști, aţi fi trăit în așteptarea celui mai important eveniment – cea de-a doua venire a lui Isus. Mă întreb dacă aţi fi putut mânca micul dejun în acea dimineaţă. Poate că v-aţi fi întrebat ce gust are mâncarea îngerilor. V-aţi fi așteptat să-L vedeţi pe Isus și pe toţi îngerii care Îl însoţesc. Aţi fi simţit probabil pământul cutremurându-se la sunetul vocii Sale, care cheamă morţii la viaţă. Probabil că v-aţi fi făcut o listă cu primii eroi din Biblie pe care aţi dori să-i întâlniţi în ceruri. Acest eveniment v-ar fi oferit o perspectivă foarte diferită asupra a ceea ce este cu adevărat important în viaţă. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 45)

(Apel): Astăzi avem încă privilegiul de a trăi în așteptarea acelui eve-niment măreţ. Oferind, să ne restabilim priorităţile în viaţă.

Colecta din Sabatul acesta este destinată proiectelor speciale ale Con-ferinţelor.

Sabatul43

31 octombrie 2015

De cât timp am avea nevoie pentru a ne muta toate bunurile? Și cât de mult spaţiu ar ocupa? Înainte de a fi gata să ne mutăm, mulţi dintre noi am avea nevoie de săptămâni, dacă nu de luni, pentru a sorta toate lucrurile pentru care am muncit și pe care le-am adunat de-a lungul ani-lor.

Bunurile reușesc să ne ţină pe loc. Vieţile multor adventiști de demult se rezumau la răspândirea mesajului lui Dumnezeu. Principalul lor obiec-tiv în viaţă nu era acela de a-și câștiga existenţa.

În aprilie 1848, James White scria despre sine şi despre Ellen că „tot ce avem, inclusiv haine, aşternut de pat şi mobilă, le purtăm cu noi într-un cufăr de aproape un metru, şi acela plin pe jumătate. Nu avem altceva de făcut decât să-L slujim pe Dumnezeu şi să mergem acolo unde El ne deschide calea.” (Nix, Passion, Pupose & Power, p. 65)

(Apel): Gravitează vieţile noastre în jurul achiziţiilor diferitelor lu-cruri? Astăzi, când înapoiem lui Dumnezeu zecimea şi darurile noastre, este un moment bun pentru a identifica ce ne-ar putea trage înapoi din punct de vedere spiritual.


Sabatul44

7 noiembrie 2015

În 1852, James şi Ellen White s-au mutat în Rochester, New York. Cuplul îşi împărţea casa închiriată cu mai mulţi tineri adventişti şi adăposteau la ei şi presa de tipar. Într-o scrisoare, Ellen White descrie condiţiile în care locuiau. Ea spune: „Ai zâmbi dacă te-ai putea uita la noi și ne-ai vedea mobila. Am cumpărat două schelete vechi de pat la preţul de 25 de cenţi fiecare. Soţul mi-a adus acasă șase scaune vechi, toate diferite între ele, pentru care a dat un dolar și, în curând, a mai venit cu încă alte patru scaune vechi fără fund pentru care a dat 62 de cenţi. Untul este atât de scump încât nu ne permitem să-l cumpărăm și nici cartofi. Putem folosi sos în loc de unt și napi, în loc de cartofi. Primele mese le-am servit pe o poliţă pusă pe două butoaie goale de făină. Dar – a adăugat tânăra Ellen White – suntem dispuși să îndurăm neajunsurile, dacă lucrarea lui Dum-nezeu poate avansa.” (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 72)

(Apel): Să fim dispuşi astăzi să urmăm exemplele tuturor celor care şi-au sacrificat confortul şi chiar viaţa pentru a face să înainteze lucrarea lui Dumnezeu!


Sabatul45

14 noiembrie 2015

Pe 5 decembrie 1901, Ellen White a scris următoarele în revista Youth’s Instructor: „Amintiţi-vă, dragii mei prieteni tineri, că în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare clipă vă ţeseţi pânza propriului destin. De fie-care dată când suveica este trecută dintr-o parte în alta, în această pân-ză este ţesut un fir care fie înfrumuseţează modelul, fie îl strică. Dacă ești neglijent și indolent, îţi strici viaţa pe care Dumnezeu ţi-a trasat-o să fie luminoasă şi frumoasă. Dacă alegi să-ţi urmezi propriile înclinaţii, obiceiuri necreştineşti te vor încătuşa cu legături de oţel. Şi, pe măsură ce te îndepărtezi de Hristos, exemplul tău va fi urmat de mulţi care, din cauza traseului tău greşit, nu se vor bucura niciodată de strălucirea cerului. Dar, dacă depui eforturi curajoase de a birui egoismul, nelăsând să treacă nicio ocazie în care să-i ajuţi pe cei din jurul tău, lumina exemplului tău îi va conduce pe alţii la cruce.” (Ellen G. White, Youth’s Instructor, 5 decembrie 1901)

(Apel): În această lună de noiembrie, să nu pierdem ocazia de a dă-rui. Să ţesem fire albe de generozitate în vieţile noastre, pentru a-i con-duce pe alţii la Hristos.

Colecta din Sabatul acesta este destinată bugetului comunităţii locale. Colecta din Sabatul viitor va fi destinată Centrului Media Adventist.

Sabatul46

21 noiembrie 2015

V-aţi întrebat vreodată ce ne-am face dacă nu am avea speranţă? Dacă nu ne-am construi visuri şi dacă nu am lupta pentru un viitor mai bun?

Centrul Media Speranţa există pentru ca oamenii să afle că acestei vieţi imperfecte îi urmează una veşnică, luminoasă şi fericită. Mesajul Evangheliei intră în casele oamenilor de 22 de ani prin Radio Vocea Spe-ranţei şi de opt ani prin emisiunile postului SperanţaTV. De multe ori, emisiunile noastre ajung acolo unde alte acţiuni de misiune nu au acces!

Existenţa şi rezistenţa acestor canale media în ţara noastră reprezintă o şansă pentru multe suflete care vor să se apropie de Dumnezeu. Prin intermediul posturilor SperanţaTV şi Radio Vocea Speranţei, programe precum seria de prelegeri „Speranţă la orizont”, susţinută de pastorul Doug Batchelor, au putut fi urmărite nu doar în întreaga ţară, ci şi în stră-inătate, mesajul fiind tradus în trei limbi străine.

Vieţile oamenilor sunt schimbate, având certitudinea că Dumnezeu a pregătit cerul pentru copiii Săi. „SperanţaTV şi Radio Vocea Speranţei mi-au schimbat viaţa în bine”, a declarat Luminiţa Matei, o fidelă tele-spectatoare şi ascultătoare. „Sunt mai aproape de Dumnezeu, am un stil de viaţă mai sănătos şi am acea linişte sufletească pe care nu o pot găsi în altă parte decât urmărind emisiunile dumneavoastră!”

(Apel): Programele Centrului Media Speranţa ajung în prezent în milioane de case şi la milioane de inimi din întreaga ţară. Implicarea dumneavoastră va face ca această lucrare să continue să se dezvolte calitativ şi să aducă din ce în ce mai mulţi oameni la Isus, sursa vieţii veşnice. Vă mulţumim pentru sprijin!

Colecta din Sabatul acesta este destinată Centrului Media Adventist.

Sabatul47

28 noiembrie 2015

Acum este timpul ca fiecare dintre noi să ţină o predică! Ellen White explică cum. Ea spune:

„În Sabat am meditat la bunătatea lui Dumnezeu. Am privit la creaţia Sa ca la o dovadă a puterii Sale de mântuire. Inimile ne sunt pline de recunoștinţă faţă de marea Sa dragoste. Iar acum, înainte de a trece prin tumultul unei noi săptămâni, Îi înapoiem ceea ce Îi aparţine și venim și cu un dar ca dovadă a recunoștinţei noastre. Astfel, ceea ce facem va fi o predică săptămânală, care declară că Dumnezeu este stăpânul tuturor lucrurilor noastre și că ne-a făcut administratori pentru a le folosi spre slava Lui. Ori de câte ori recunoaștem care este obligaţia noastră faţă de Dumnezeu, ne vom întări simţul obligaţiei. Recunoștinţa se adâncește pe măsură ce o exprimăm, iar bucuria pe care o aduce înseamnă viaţă pentru suflet și trup.” (The Review and Herald, 4 februarie 1902)

(Apel): Înapoind cu credincioşie zecimea lui Dumnezeu şi oferind generos şi de bunăvoie daruri, fiecare dintre noi poate ţine cu bucurie o predică săptămânală. Haideţi să dăm mărturie despre recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu!


Colecta din Sabatul viitor va constitui darul Săptămânii de Rugăciune.

Sabatul48

5 decembrie 2015

Din 1990, darul Săptămânii de Rugăciune a făcut posibil ca pionierii Misiunii globale să înfiinţeze mai bine de 13 000 de noi biserici în zone ale lumii neatinse mai înainte.

Misiunea globală, braţul avansat al misiunii bisericii, folosește o abor-dare holistică pentru a ajunge la oameni. Pionierii Misiunii globale lu-crează în interiorul culturii lor, acolo unde înţeleg comunitatea și vorbesc limba locală. Ajută la rezolvarea nevoilor de bază ale oamenilor, cum ar fi: mâncarea, apa și locuinţa sau sistemul de sănătate și de educaţie. Ţin lecţii din Biblie oricând au ocazia.

Sprijinul dumneavoastră financiar îi ajută pe lucrătorii adventiști de pe „liniile frontului” să le ofere speranţă și siguranţă celor care trăiesc în teamă și disperare. Orice sumă mică va conta foarte mult pentru cineva care încă așteaptă să audă despre Isus.

(Apel): Oferind darul pentru Săptămâna de Rugăciune, veţi deveni părtaşi în lucrarea misionară a bisericii lui Dumnezeu.

Sabatul49

12 decembrie 2015

Pentru adventiștii de demult, luna decembrie nu era singura perioa-dă în care se gândeau la a dărui. Ei luau în serios chemarea lui Pavel din Romani 12:1 de a trăi o viaţă de sacrificiu. Să luăm exemplul tânărului de 17 ani, John Loughborough (se citeşte: Gion Laufborof). După ce s-a vin-decat de malarie, a pornit la drum ca să predice apropiata revenire a lui Isus – în haine la mâna a doua, mult prea mari pentru el. Mai târziu, după ce John a acceptat adevărul despre Sabat, a continuat să călătorească și să predice.

A convertit pe mulţi, dar a fost adesea ameninţat și o dată a scăpat ca prin urechile acului de moarte, fiind atacat cu un cuţit de un bărbat fu-rios. Aceste lucruri însă nu contau pentru John. El predica despre Isus al său. Nu-l puteau reţine nici viscolele iernii, nici preeriile fără poteci, nici cărările ameţitoare prin pădure, nici călătoriile lungi cu vaporul pe mări învolburate și nici bătrâneţea. Când a murit, în 1924, la vârsta de 92 de ani, știa ce înseamnă privilegiul de a-și fi trăit viaţa dăruind altora. (Nix, Passion, Purpose & Power, p. 73)

(Apel): Să nu lăsăm ca dăruirea să devină ceva ocazional. Astăzi, când oferim, să ne hotărâm să facem din vieţile noastre jertfe vii pentru Dumnezeu.


Sabatul50

19 decembrie 2015

James White predica la o întâlnire de tabără. În timp ce el predica, cineva a anunţat că un bărbat tocmai fusese scos din râul din apropiere și pare să se fi înecat. Imediat, James White s-a oprit din predicat și a ple-cat grăbit spre acel loc. Fără nicio ezitare, l-a întors pe bărbat în poziţia corectă și a început să-i facă respiraţie artificială. După câteva minute, care au părut lungi, omul și-a revenit. James White s-a întors în cort și și-a continuat predica.

Indiferent care a fost subiectul predicii din acea zi, audienţa a avut parte, de asemenea, și de o lecţie practică despre cât de important este ca nu doar să asculţi pasiv apelurile făcute cu privire la cele mai mari nevoi ale oamenilor, ci chiar să faci ceva în această privinţă. Este un timp de ascultat și un timp de acţionat. (Gordon și Nix, Laughter and Tears of the Pioneers, p. 20)

(Apel): În acest moment, fiecăruia dintre noi i se oferă ocazia de a participa în mod activ la întâmpinarea nevoilor celorlalţi prin îna-poierea zecimii lui Dumnezeu şi prin darurile noastre generoase, oferite de bunăvoie.


Sabatul51

26 decembrie 2015

În 1889, nepoata de şapte ani a lui Ellen White, Ella, aștepta cu ne-răbdare Crăciunul. Probabil că se gândea la ceva cadouri, dar ceea ce aștepta cu adevărat era evenimentul de la biserică. În timpul Crăciunului, la biserică era înălţat întotdeauna un brad mare. Acesta făcea ca întreaga biserică să aibă un miros minunat. Decoraţiunile de pe bradul bisericii erau deosebite. Iar în acel an, Ella se hotărâse să se alăture celor care aveau să decoreze bradul. Fata avea doi dolari pe care îi economisise, având de gând să-i pună într-o mică pungă de pânză și să o atârne în brad. Și alţi oameni își puneau banii în punguţe sau în cutiuţe și le agăţau în brad. Toţi banii adunaţi aveau să fie folosiţi pentru a-i susţine pe misi-onari. (KidsView, decembrie 2013)

(Apel): Chiar și un copil de șapte ani a știut că singura modalitate de a sărbători darul lui Dumnezeu de a-L trimite pe Isus pe pământ este de a dărui cât mai mult.


Sabatul52

COMENTARII PENTRUZECIMI ȘI DARURI

2015

Departamentul Administrarea Creștină a VieţiiConferinţa Generală

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

Pasiune, scop și puterePovestiri ale pionierilor adventiști

de

Chantal Klingbeil

COMENTARII PENTRU ZECIMI ȘI DARURI 2015 2015.pdf · les scopul pe care îl aveau și de puterea...

Documents

Transcript of COMENTARII PENTRU ZECIMI ȘI DARURI 2015 2015.pdf · les scopul pe care îl aveau și de puterea...