Comentarii Eminescu

8/16/2019 Comentarii Eminescu

1/16

Poetry

1. Poezia eminesciana Din valurile vremii… dezvolta tema iubirii si tema timpului,

frecvente in lirica poetului roman, in lirica romantica in general, teme intilnite si insonetele lui Shakespeare.

Erosul este prezentat ca ideal de fericire al fiintei umane in lume, ca modalitate de

recuperare a unui paradis pierdut, a unei conditii primordiale, iar timpul obiectiv este celcare face imposibila recuperarea iubirii dintr-un trecut ireversibil, in vreme ce timpul

subiectiv al instantei lirice pastreaza amintirea femeii ideale divinizand-o sub chipul

donnei angelicata, care capata insa si o aura thanatica / mortuara / de spectru.Vocea lirica se evidentiaza in acest text prin diferite modalitati, dintre care la nivel

lexico-gramatical se identifica marci specifice, precum verbe si forme pronominale de

persoana I, care subliniaza caracterul confesiv al discursului liric, sustinand marturisirea

celor mai profunde trairi si sentimente ale eului poetic indragostit, aspirand spre absolut,spre ideal ex! mei, ma uit, plang, sa rump, sa ridic, -mi, s- plec, sa –nec, s- incalzesc, s-

tin, ma gasesc, intind, nu pot, sa cuprind ". Se remarca intre acestea, verbe utilizate la

indicativ prezent, precum ma uit, plang, nu pot , care arata certitudinea ca iubirea nu se

poate implini in realitatea concreta, in planul contingent, in lumea materiala. #ici conditia poetului este aceea a solitarului romantic, coplesit invariabil de melancolia care este

semnul inadaptarii sale la lume. El poate contempla imaginea feminitatii ca icoana aidealului de frumusete visat, dar aceasta fericire este dublata de suferinta celui care

constientizeaza distanta enorma dintre real si ideal. Verbele la modul con$unctiv, precum

sa rump, sa ridic, sa cuprind , sugereaza posibilitatea implinirii erosului in universuloniric, pe care vocea lirica romantica il proiecteaza ca aspiratie spre lumea spiritului pur,

ideal, unde femeia iubita devine intruchipare angelica a frumusetii divine, eterne.

%e asemenea, marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza vocea lirica sunt

verbele si formele pronominale de persoana a II-a, care arata caracterul adresat almonologului confesiv, adresarea catre fiinta iubita idealizata ex! rasai, tau, tu, mangai,

-ti, te, ta, nu esti, treci". Verbul la imperativ rasai arata invocatia iubitei, a imaginii eiideale, proiectate in afara timpului concret, in incercarea eului liric de a o eterniza.#ceasta id&e este sustinuta de faptul ca verbul rasai trimite la simbolul luminii creatoare,

care la fel ca la inceputul universului, transforma haosul vietii obisnuite in cosmosul

ideal, similar cu paradisul refacut in plan oniric. Iubita este deci asociata cu luminacreatoare, fiindca in viziunea romanticului, erosul este forta creatoare divina, este

cosmogonie, posibilitate de a reveni la izvorul originar al fiintei, la sacru, ceea ce se

evidentiaza si prin modalitatea de adresare cu substantiv in vocativ insotit de dublu epitet

din structura iubite inger scump. Verbul mangai asociat cu prezenta feminina se refera laefectul pe care il are apropierea iubitei asupra eului liric, ea induce o stare de armonie

ideala, inalta sufletul si purifica spiritual, semnificatiile acestea fiind date de prezenta

simbolului privirii, prin termenul ochii. 'rivirea inseamna interiorizare, patrundere inuniversul launtric de trairi si sentimente, in lumea eternal a spiritului, asadar erosul

induce printr-o experienta de catharsis purificare si inaltare spirituala" o stare de armonie

si echilibru, desprinzand fiinta umana de material perisabila si proiectand-o in eternitate prin spiritualizare. Ideea aceasta se ilustreaza si prin faptul ca verbul la forma negative nu

esti se asociaza cu substantivul un chip, referitor la fiinta iubita, care astfel pierde

dimensiunea sa concreta, materiala, pierde aderenta la realitatea palpabila si devine

umbra, adica spirit pur, etern, trecand prin timp si spatiu! Dar vai, un chip aievea nu esti,

(


2/16

astfel de treci / Si umbra ta se pierde in negurile reci . Suferinta eului poetic vine din

intelegerea faptului ca el insusi nu poate transcende limitele conditiei umane, nu poate

invinge materia, dar poate aspira la aceasta la nivelul visului si al amintirii, ceea ce estesubliniat prin structura cu epitet ma gasesc iar singur cu bratele in jos.

)n alt element care ilustreaza profunzimea vocii lirice este structura metaforica

dubla, cu substantive in vocativ reprezentand si o invocatie din versul Femeie intre stele si stea intre femei. 'rima parte a structurii sugereaza ideea ca in lumea celor eterne, unde

este proiectata fiinta iubita angelica, ea este singura si adevarata sursa a vietii, elementul

creator primordial, de o frumusete unica, inspirand in egala masura senzualitate si puritate. # doua parte a acestei structuri metaforice individualizeaza si singularizeaza

fiinta iubita intre reprezentantii conditiei umane comune, aratand deschiderea ei, prin

intermediul erosului pe care il inspira si il intruchipeaza, spre sfera eternului, a sacrului, a

divinului. Ea este un intermediar intre uman si divin, asemenea *eatricei lui %ante in Divina Comedie, inaltind spiritul uman spre absolut, dar lasand in egala masura

amaraciunea si suferinta neputintei eului liric de a se desprinde de contingent, ceea ce se

sugereaza si prin epitetul in inversiune din inceputul versului Zadarnic dupa umbra ta

dulce le intind .Interogatia poetica din versul Cum oare din noianul de neguri sa te rump

contribuie la individualizarea vocii lirice, a aspiratiei tipic romantice a eului poetic de ase putea detasa de timpul si spatiul reale, concrete, definite metaforic prin structura

noianul de neguri. #ceasta structura se poate referi in egala masura la durata efemera

individuala in care fiinta umana se simte captiva si neputincioasa, in lumea amintirilor care ancoreaza in contingent, cit si la lumea telurica in general in sens filosofic, un

univers al raului in esenta, din care numai iubirea poate salva fiinta umana. #ceasta id&e

trimite sugestiv la evaziunea romantica fantastica din timp si spatiu telurice, care se

petrece in nuvela cu profunzimi filosofice Sarmanul Dionis, unde %an transforma pamantul intreg intr-o margea pe care o prinde la gatul iubitei sale, +aria, pe care o duce

in luna, intr-un paradis refacut. +aria este ingerul care il inalta pe %an, tot asa cum in

aceasta poezie iubita este prezenta semidivina care intermediaza aspiratia eului liric spreabsolut prin puterea erosului.

#lte elemente lexicale prin care se contureaza vocea lirica si care capata in

context conotatii simbolice si presupun raportarea constanta la alteritatea femininaangelica, dematerializata, spiritualizata, sunt urmatoarele! ochii mei, pieptu-mi, fata mea,

la san, inima-mi, bratele. chii reprezinta lumea interioara, sufletul purificat prin iubirea

care inalta fiinta umana, de asemenea sunt un simbol al atitudinii romantice

contemplative, care presupune intrezarirea idealului de frumusete dincolo de materia pieritoare. 'ieptul, sanul si inima sunt trimiteri catre centrul afectivitatii fiintei, adica

singurul punct in care aceasta se poate deschide spre etern, prin care poate comunica

peste timp si spatiu si care concentreaza energiile sufletesti pozitive, purificatoare,stimulate prin eros. ata inlacrimata a eului liric, intoarsa catre fata iubitei, dezvaluie

suferinta dulce provocata de intensitatea iubirii, intelegerea faptului ca aceasta experienta

a erosului deschide calea fiintei spre un dincolo luminos, abia intuit in clipa imbratisarii,care coincide cu clipa frumoasa eternizata a refacerii spirituale a androginului, visul

frumos care ramine strivit de timpul concret in ipostaza unei triste amintiri.

a nivel lexico/semantic se remarca anumite campuri lexicale, care evidentiaza

teme fundamentale ale poeziei, precum campul semantic al sentimentelor referitor la


3/16

iubire iubita mea, duioaselor dureri, zambetul tau dulce, mangai, ochii fericirii, pierdut,

plang, iubite inger scump, lacrimi, sarutari aprinse, singur ", apoi campul semantic al

timpului, care ilustreaza obsesia romantica a evaziunii din contingent, erosul fiind omodalitate compensatorie de a indura suferinta limitarii conditiei umane0 acest camp

semantic al timpului care striveste fiinta umana in plan real se contureaza prin termeni

precum valurile vremii, noianul de neguri, negurile reci, trista amintire . Se adauga laacestea un camp semantic intermediar, care ar putea fi numit al puritatii, al angelicului, al

semidivinului, unde intra termeni care contureaza mai ales portretul feminin idealizat,

cosmicizat, proiectat in afara realului, precum! rasai, bratele de marmur, parul lung balai, fata stravezieslabita, zambetul tau dulce, femeie intre stele, stea intre femei,

ochii fericirii, iubite inger scump, mana friguroasa, umbra ta dulce . 1ativa dintre acesti

termeni, cum sunt fata stravezie, bratele de marmur, mana friguroasa, umbra ta dulce

contureaza imaginea de spectru a fiintei iubite, o moarta frumoasa, un spirit femininangelic, lipsit de corporalitate, raceala aceasta fiind semnul mortii care este privita de

romantici ca o eliberare de suferinta limitarii in planul contingent.

#sadar, vocea lirica se defineste in aceasta poezie prin trairi si sentimente

complexe, profunde, stimulate de experienta unica a erosului purificator si inaltator, carese constituie ca modalitate de transcendere a timpului concret. %ominante sunt

melancolia eului poetic meditativ, nostalgia iubirii pierdute intr-un trecut ireversibil, insa proiectate intr-un plan oniric metafizic, teroarea timpului care striveste fiinta umana,

aspiratia spre idealul de frumusete de esenta divina oglindit in imaginea cu aspect

mortuar a donnei angelicata!

2. Motive artistice in poezia Lacul

2


4/16

'oezia iubirii si a naturii reprezinta o constanta tematica in lirica eminesciana,

unde se incadreaza si poezia Lacul , fiindca iubirea este prezentata ca aspiratiefundamentala a sufletului omenesc spre frumusetea si puritatea ideala, tinzand spre

reintegrarea in armonia unei naturi edenice.

3ealul si oniricul alterneaza pentru a ilustra faptul ca solitudinea dureroasa afiintei umane, intr-o lume la care sufletul romantic nu se poate adapta, este alinata doar de

perspectiva unui univers compensatoriu, construit prin forta imaginatiei, universul in care

eul poetic regaseste $umatatea pierduta a propriei fiinte si prin forta erosului poate refacemiticul androgin sau cuplul primordial, in rezonanta cu ritmurile naturii.

+otivele artistice prin care temele iubirii si naturii se concretizeaza in acest text

sunt! motivul acvatic in ipostaza lacului, motivul vegetal in ipostaza codrului si a florilor

de nufar sau a trestiei, motive cromatice reprezentate de albastru, alb, galben, motivul

asteptarii si cel al solitudinii, motivul oniric visul", motivul selenar luna", motivul

cosmogonic renasterea universului", motivul muzical glasul apei si al vantului",

motivul cercului, motivul luntrei, motivul comuniunii om-natura sau al reintegrarii,

motivul paradisiac.Motivul acvatic reprezentat de lacul albastru aflat in mi$locul codrului face

referire la un topos sacralizat "acul codrilor albastru / #uferi galbeni il incarca", o lumein afara timpului real, in inima naturii eterne, cu aspect mitic, paradisiac, astfel creand un

cadru ideal pentru intalnirea eului liric cu fiinta iubita. Lacul este simbolul paradisului

refacut in plan oniric, este oglinda a cerului, ceea ce evidentiaza si motivul poetic alreflectarii, sugerand trecerea din planul teluric in cel cosmic, adica aspiratia eului liric

spre absolut prin eros. acul este locul regasirii $umatatii pierdute a fiintei, aici iubirea se

poate implini, departe de lumea obisnuita a materiei perisabile, in mi$locul naturii eterne,

apa statatoare fiind un simbol al vesniciei, al permanentei, al puritatii sufletesti si alrenasterii spirituale a fiintei umane prin erosul cu efect de catharsis. acul este, de

asemenea, centrul acestui univers reconstituit prin iubire, un centrum mundi care reuneste

indragostitii, desprinzandu-i de lume, asazati in barca aflata departe de malurile cereprezinta lumea reala, in mi$locul apei care devine oglinda simbolica a cerului, o lume

exclusiv spirituala.

Motivul vegetal este ilustrat prin trei elemente in acest text poetic, anume codrul,florile de nufar si trestiile. Codrul este un topos frecvent in lirica eminesciana care

trateaza tema naturii si a iubirii, iar in acest text el reprezinta un spatiu sacralizat, un

templu natural, o lume mitica, in afara timpului concret, un univers cu forta

regeneratoare, care se reflecta si asupra fiintei umane. 1odrii incon$oara lacul unde areloc intalnirea indragostitilor si astfel il izoleaza de lume, il proiecteaza in eternitate. %e

asemenea, se creeaza o atmosfera generala plina de farmec si mister, deoarece codrul este

si imaginea simbolica a labirintului. Florile de nufar sunt corespondente simbolice alestelelor in plan teluric, iar prin stralucirea lor completeaza atmosfera de mister a visului

de dragoste, sugerand profunzimea si delicatetea sentimentelor. 4ufarul aduce in context

sugestia nasterii din apele primordiale, asa incat iubirea reprezinta o modalitate deregenerare spirituala a fiintei umane. Trestiile din care apare iubita asteptata creeaza un

cadru mitic pentru nasterea unei zeite $a din trestii sa rasara / Si sa-mi cada lin pe

piept ", sugerand miscarea gratioasa a acesteia, desprinderea din universul vegetal si din

5


5/16

cel acvatic aratand puritatea feminina si puterea genezica prin care ea reconfigureaza

lumea.

Cromatica are valoare simbolica in poezia eminesciana in discutie, la nivelexplicit se evidentiaza albastrul intens al lacului, albul stralucitor al luminii selenare

reflectate in apa-oglinda, galbenul pal al nuferilor, toate creand o atmosfera feerica,

fabuloasa, paradisiaca, favorizand glisarea eului liric in planul fantastic al visului deiubire. lbastrul apei sugereaza patrunderea intr-un timp etern al naturii, albastrul este

simbolul romantic al absolutului, culoarea puritatii desavarsite, fiindca iubirea este o

experienta de catharsis, albastrul este nuanta feminina, definind planul visului sifrumusetea sufletului sub semnul erosului. #lbastrul este cea mai profunda culoare,

defineste timpul etern, sugereaza sensibilitate si delicatete, farmec si mister. Cercurilealbe ale apei lacului reprezinta tremurul simbolic al naturii personificate si umanizate,

care se transfigureaza prin forta sentimentelor proiectate asupra elementelor telurice. Estevorba despre un proces pe care criticul literar Edgar 'apu il numeste erotomorfism,

intelegand prin aceasta ca iubirea este o forta modelatoare a intregului univers, ca sub

impactul erosului toate elementele naturii se transfigureaza si reflecta sugestiv cele mai

profunde trairi ale eului poetic, adica vibratia apei lacului este sugestia tensiuniiinterioare si a intensitatii sentimentelor indragostitului care asteapta aparitia iubitei

%resarind in cercuri albe / $l cutremura o barca ". %e asemenea, cercurile albe sugereaza patrunderea prin iubire intr-un spatiu spiritualizat, dematerializat, un topos al puritatii

ideale, stralucirea fiind semnul extazului perechii indragostite.

Motivul asteptarii Si eu trec de-a lung de maluri / &arc-ascult si parc-astept "este cel care precede glisarea in oniric, pregateste fiinta poetica pentru desprinderea de

lumea materiala, dezvaluie receptivitatea eului liric fata de glasul secret al naturii privita

ca faptura mitica, intensitatea erosului care copleseste fiinta, tensiunea inainte de

inceperea ceremonialului discret si tainic al dragostei. #steptarea este, de asemenea, sisemnul unei relatii de comuniune intre fiinta umana si natura eterna, deoarece

indragostitul rezoneaza cu ritmurile firii, intreaga sa fiinta launtrica se reflecta sugestiv

asupra elementelor naturii. 1omplementar, se remarca motivul solitudinii, definindsufletul romantic in esenta lui, deoarece eul poetic cauta sa se izoleze de lume, sa se

desprinda de planul contingent, spre a transcende limitele materiale ale conditiei umane,

iar integrarea in ritmurile naturii este solutia pentru care el opteaza. Solitudineafavorizeaza starea meditativa si pe cea de reverie si atenueaza suferinta asteptarii,

definind ipostaza fiintei romantice in cautarea edenului reiterat prin eros. Solitudinea

devine dureroasa prin revenirea la planul realitatii concrete, atunci cind iluzia se risipeste

si eul poetic intelege ca poate doar sa aspire la atingerea frumusetii ideale prin eros si laeternizarea prin contopirea cu natura Dar nu vineSinguratic / 'n zadar suspin si sufar /

"anga lacul cel albastru".

!isul constituie motivul fundamental al discursului poetic, definind de asemeneasensibilitatea lirica romantica, prin faptul ca dezvaluie imposibilitatea adaptarii la

realitatea imediata, cautarea unei lumi purificate prin eros, aspiratia spre ideal ca imagine

a frumusetii divine prin prezenta feminitatii angelice. +otivul oniric structureazasecventele poetice pe principiul alternantei, aratand ciclicitatea, permanentizarea

aspiratiei spre perfectiune, deoarece prima secventa defineste realul in care eul solitar

apare in ipostaza indragostitului care asteapta aparitia iubitei, in secventa mediana eul

poetic gliseaza in planul visului de dragoste, unde natura paradisiaca reprezinta cadrul in

6


6/16

care se reface cuplul adamic, sub semnul astrului noptii care devine protector al

destinului uman. Secventa a treia marcheaza revenirea la planul real, unde suferinta

dubleaza solitudinea indragostitului, dar sugereaza de asemenea posibilitatea proiectariiin eternitate a aspiratiei spre erosul ideal, fiindca visul se poate oricand reitera prin

prelungirea asteptarii. #ceasta id&e este subliniata prin faptul ca eul poetic nu revine in

lume, ci persista in incercarea de a regasi posibilitatea iesirii din timp prin eros, in proximitatea elementelor naturii, a caror prezenta sugereaza deschiderea spre eternitate.

Motivul selenar poate fi pus in legatura cu cel cosmogonic, prin conexiunea care

se poate face intre acestea si motivul acvatic. Este simplu de urmarit conexiunea astfel! in plan teluric elementul acvatic defineste profunzimea principiului masculin, iar in plan

cosmic luna reprezinta frumusetea, puritatea, dimensiunea angelica a principiului

feminin, iar intre acestea suprafata care oglindeste 7 apa lacului, pentru ca sugestiva

contopire a planurilor in armonie deplina sa fie evidentiata. Luna este chiar uncorespondent simbolic al prezentei feminine diafane, lipsite de corporalitate, esenta ideala

si principiu creator, ceea ce este subliniat prin faptul ca fiinta iubita este identificata

generic prin pronumele personal ea, in lipsa oricaror detalii de portret. #strul noptii

creeaza o atmosfera de vis si feerie alaturi de celelalte elemente ale cadrului naturaledenic prezentate pana acum, stimuleaza meditatia asupra posibilitatii de a iesi din timp si

de a recupera paradisul originar prin eros. %e altfel, in acest text apare un termen frecventin lirica eminesciana de dragoste, termenul farmec, despre care criticul literar 1onstantin

1iopraga afirma ca, alaturi de dor si respectiv dulce, aici inlocuit de epitetul

personificator blanda asociat lunii, reprezinta termeni-cheie pentru intelegerea ideii caaspiratia romanticului se indreapta invariabil spre recuperarea armoniei si echilibrului, a

frumusetii si puritatii primordiale, pentru o regenerare ontologica a fiintei umane Sa

plutim cuprinsi de farmec / Sub lumina blandei lune". #sadar, apa in plan teluric si

lumina in plan cosmic conduc la sugestia renasterii intregului univers, puterea logosuluifiind aici reprezentata de erosul care inalta fiinta umana.

Muzica sferelor este sugerata prin intermediul imaginilor artistice de ordin

auditiv, astfel incat sunetul tacut al universului, provocat de miscarea planetelor in spatii,despre care vorbeau anticii 'itagora si 'laton, se insinueaza prin tremurul apei lacului,

apoi in fosnirea trestiilor dintre care apare iubita, rasuna lin in glasul apei umanizate si

rezoneaza cu sunetul mangaietor al vantului. 8otul contribuie astfel la crearea impresieide muzicalitate in plan teluric, unde aceasta armonie reface de fapt armonia cosmica

sugerata de revarsarea luminii selenare asupra intregului univers oniric (antu-n trestii lin

fosneasca / )nduioasa apa sune*". Sugestia pe care o aduce in context motivul muzicii

sferelor este aceea ca erosul reprezinta de fapt armonia universala, forta care pastreazaechilibrul cosmic si ale carei inflexiuni muzicale sunt accesibile doar naturilor

privilegiate, precum omul romantic.

In concluzie, analiza motivelor artistice in poezia eminesciana Lacul dezvaluiesemnificatii de profunzime ale temelor iubirii si naturii, cu multiple posibilitati de

interpretare si cu deschideri filosofice valoroase, conturand astfel viziunea romantica

asupra lumii si asupra existentei din perspectiva unor experiente de cunoastere cu valoareontologica, precum erosul si reintegrarea in ritmurile eterne ale firii.

9


7/16

". Muzicalitatea limba#ului poetic in relatie cu tema te$tului in poemul Calin

(file din poveste) % partea a !&&&'a (fragment)

'oemul Calin (file din poveste) dezvolta tema erosului prin valorificarea savanta

a mitului folcloric al :buratorului, mit pe care ;. 1alinescu il considera fundamental

pentru poporul roman, alaturi de mitul etnogenezei, de cel mioritic si respectiv de celestetic, al $ertfei pentru creatie. Mitul *buratorului, in viziunea eminesciana, dezvaluie

semnificatii de profunzime ale experientei erosului, care este privita drept o refacere a

armoniei cosmice in plan terestru, prin faptul ca tanarul :burator, spirit nelinistit, fapturasemidivina, descopera, asemenea lui Eros cu 's


8/16

imparatesti, conform traditiei populare, cu participarea unor persona$e de basm si a unor

elemente simbolice precum soarele si luna.

Inca de la inceputul primei secvente se evidentiaza elementele care contureaza

cadrul natural mitic, anume dincolo de codrii de arama, se afla padurea de argint, un

topos simbolic, spatiu intermediar intre uman si divin, fiindca in basme apare de obicei

mai intai padurea de arama, in proximitatea universului uman, adica in planul contingent,in realitatea materiala, apoi padurea de argint prin care trece eroul pentru a a$unge la

padurea de aur unde se gaseste de obicei persona$ul cautat, fiinta iubita sau obiectul

magic dorit, menit sa aduca fericire eterna. 'adurea de aur este deci toposul care definestelumea celor eterne, universul divin, lumea spiritului.

'utem concluziona, prin raportare la aceste elemente de basm valorificate

metaforic in poemul eminescian, prin faptul ca fata de imparat si 1alin se unesc prin

ceremonialul nuntii intr-un spatiu intermediar, care sa favorizeze contopirea principiilor pe care cei doi le intruchipeaza! umanul si divinul, efemerul si eternul, materia si

spiritual. #cest topos este padurea de argint, la granita dintre real si fabulos, padure

personificata, umanizata prin structura metaforica si epitetul antepus din imaginea

auditiva mandra glasuire, la care se adauga epitetul cromatic albind . #ceste procedeeartistice sugereaza unicitatea spatiului descris, maretia naturii si puritatea, stralucirea

fantastica a lumii edenice refacute. #lbul padurii care se vede din departare este simbolulluminii creatoare a unui univers aflat in proximitatea celor divine.

)n $oc de lumini si umbre, armonizarea imaginilor luminii cu cele ale

intunericului se evidentiaza prin contopirea albului care acopera stralucitor elementulvegetal iarba si arborii" si respectiv negrul misterios al intunericului din adancul padurii,

ceea ce poate arata si patrunderea tot mai profunda in inima naturii mitice, in labirintul

firii, unde, prin nunta, fiinta umana renaste, se regenereaza spiritual +colo, langa

isvoara, iarba pare de omat / / 'ar prin mandrul intuneric al padurii de argint ".

Florile albastre reprezinta unul dintre cele mai importante simboluri poetice,

avand semnificatii complexe la nivelul temelor tratate, fiind de asemnea important si

faptul ca aceste elemente ale vegetalului apar personificate in versul Flori albastretremor ude in vazduhul tamaiet . #ici se gasesc si epitetul ude, precum si epitetul

metaforic tamaiet , care sugereaza prezenta elementului acvatic purificator si regenerator,

precum si proximitatea sacrului, anticipand patrunderea in spatiul spiritului, in eternitate, prin ceremonialul nuntii, desfasurat in aceasta natura-templu viu. lorile albastre se vor

regasi si in secventa urmatoare, aceea a nuntii imparatesti, unde apar ca podoabe in parul

de aur al miresei, alaturi de steaua purtata in frunte, ca semn al alegerii pentru o existenta

privilegiata. #sadar, florile albastre ilustreaza simbolic unirea contrariilor, sunt o imaginemetaforica a nuntii, deoarece floarea defineste dimensiunea regeneratoare a naturii

vegetale, aspectul efemer al umanului, dar in egala masura frumusetea, delicatetea si

puritatea femininului, intruchipand sugestiv esenta fetei de imparat, in timp ce albastruleste culoarea absolutului, indicand profunzime spirituala, este nuanta celesta a eternului,

definind deci principiul masculin, concentrand simbolic esenta :buratorului devenit

1alin.

tmosfera de ceremonial, de ritual sacru este completata de arborii ale caror

trunchiuri par trupuri graitoare, emitand sunete muzicale dintr-o alta lume, un ecou al

armoniei celeste, care confera impresia de farmec paradisiac, mister si magie. #ceste

semnificatii sunt date de personificarile si imaginea auditiva din versurile &are ca si

>


9/16

trunchii vecinici poarta suflete sub coaja / Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor

vraja. #ici se gaseste si epitetul vecinici, sugerand eternitatea naturii fabuloase, vegetalul

renascand mereu, aparenta de incremenire dezvaluind in esenta pulsatia vietii, spiritulcare anima discret elementele firii 7 suflete sub coaja.

a nivel auditiv si dinamic se remarca, prin intermediul imaginilor artistice

corespunzatoare, faptul ca intreg cadrul natural al padurii de argint este insufletit de omuzica lina, calma, linistitoare, care induce armonie in plan launtric, la care se adauga

miscarea neintrerupta cu efecte muzicale a izvoarelor care curg peste pietre! (ezi izvoare

zdrumicate peste pietre licurind / $le trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic / Cand coboara-n ropot dulce din tapsanul pravalatic / $le sar in bulgari fluizi peste

prundul din rastoace. Elementele simbolice care apar in aceste versuri sunt cel acvatic si

respectiv lumina, sugerate prin termeni precum! izvoare, unde, ropot, bulgari fluizi apa",

respectiv licurind lumina". #cestea sunt elementele genezei, esente primordiale aleuniversului, care definesc un topos unde cosmosul se regenereaza permanent, un centrum

mundi care, la nivel auditiv, sugereaza armonia deplina a naturii, integrarea perfecta a

elementului uman prin nunta simbolica, dupa cum reiese din epitetele zdrumicate,

molatic, dulce.In aceasta secventa descriptiva se afla una dintre cele mai complexe metafore din

lirica eminesciana, in versul 'n cuibar rotind de ape, peste care luna zace, metafora

centrului lumii, a axei universului de unde izvoraste viata insasi, originea timpului,

suprapunere paradoxala de static verbul zace" si dinamic verbul la gerunziu rotind

sugerand intensitatea miscarii neobosite", mai departe efemer si etern, haos si cosmos.1iclicitatea universala viata-moarte este redata prin contopirea planurilor terestru si

cosmic datorita motivului reflectarii 7 apa curgatoare a izvorului din plan terestru reflecta

imaginea imobila a astrului noptii din plan cosmic si astfel clipa omeneasca a nuntii care

se petrece in acest cadru magic devine eternitate, proiectata fiind in plan celest. #ceastametafora sugereaza cosmogonia, renasterea simbolica a universului prin puterea creatoare

a erosului, prezente fiind iarasi apa si lumina ca elemente primordiale, definind armonia

universala prin contopirea umanului si a divinului. )manul este reprezentat de miscareaciclica, de rotirea vietii sugerata in structura cuibar rotind de apei, iar divinul, eternul este

reprezentat de imaginea incremenirii cosmice nocturne haosul pregenezic", sugerata in

sintagma peste care luna zace.Imaginile vizuale cu sugestii cromatice si cele dinamice redate prin epitete

albastri, sclipitoare" si inversiuni de miere pline" completeaza atmosfera de feerie in

care miscarea vietii marunte este necontenita, indicand pulsatia spiritului universal in

toate elementele acestei naturi mitice amintind de edenul primordial! ii de fluturi micialbastri, mii de roiuri de albine / Curg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline .

Simbolul mierii dezvaluie faptul ca acest cadru reface imaginea paradisului, aceasta fiind

substanta nemuririi, care hraneste spiritul si marcheaza dimensiunea sacra aceremonialului nuptial, alaturi de tamaia al carei miros se raspandeste in intunericul

padurii de argint.

4elipsit din decorul fabulos al naturii paradisiace este lacul din adancul padurii deargint, ipostaza a motivului acvatic "anga lacul care-n tremur somnoros si lin se bate /

(ezi o masa mare-ntinsa cu faclii prealuminate", sugerand ideea ca nunta fetei si a lui

1alin reprezinta o experienta fundamental spirituala, prin care cei doi renasc sub forma

unei fiinte unice, reiterare a androginului. #cest fapt este subliniat prin impreunarea

?


10/16

mainilor mirilor care ies astfel din intunericul padurii, metafora a haosului primordial

+cum iata ca din codru si Calin mirele iese, / Care tine-n a lui mana, mana gingasei

mirese", spre lumina din prea$ma lacului din nou apa si lumina ca elemente simbolice",metafora a universului cosmicizat, in care armonia si echilibrul sunt desavarsite prin

prezenta simultana a astrilor zilei si noptii, in rolul nasilor care binecuvinteaza unirea

tinerilor #unul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna".Ceremonialul nuptial se desfasoara respectand elementele traditionale preluate

din folclor, precum adunarea invitatilor la masa de nunta Caci din patru parti a lumii

imparati si-mparatese / +u venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese", asezati in functiede importanta si varsta Si s-aseaza toti la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul ", apoi

aducerea miresei de catre mire +cum iata ca din codru si Calin mirele iese, / Care tine-n

a lui mana, mana gingasei mirese", impodobirea miresei cu flori Flori albastre are-n

paru-i si o stea in frunte poarta", asezarea langa nasi Socrul roaga-n capul mesei sa pofteasca sa se puna / #unul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna" si prezenta

lautarilor "in vioarele rasuna, iara cobza tine hangul ". %e remarcat prezenta la nunta

imparateasca a persona$elor din lumea miraculoasa a basmului popular, precum imparatii,

imparatesele, etii-rumosi, zmeii, carora li se alatura alte persona$e ale eposului popular precum cititorii de zodii si glumetul 'epelea, ipostaza a istetului 'acala. 'ortretul craiului

este realizat cu un umor fin, pentru a sugera oarecare incapatanare tipica mai mult pentruomul de la tara care isi marita fata, decit pentru cineva de vita nobila! %apan, drept, cu

schiptru-n mana, sede-n perine de puf / Si cu crengi il apar pagii de muscute si zaduf

#dverbul de timp acum alaturi de inter$ectia de adresare iata atrag atentia asupra protagonistilor nuntii, mai intai asupra lui 1alun, mirele, care iese din codru de mana cu

fata de imparat. Iesirea din codru este o simbolica apropiere de umanitate, avand in

vedere ca :buratorul primeste si numele omenesc de 1alin, iar impreunarea mainilor este

semnul legamantului vesnic sub semnul iubirii.'ortretul miresei este realizat prin detalii semnificative care sugereaza nu numai

frumusetea comparatia fata-i rosie ca marul ", gingasia, delicatetea, aspectul angelic, dar

si puritatea, unicitatea acesteia, innobilarea spirituala prin erosul consfintit prin nuntasugestie data de prezenta florilor albastre care ii impodobesc parul si de steaua purtata in

frunte", imaginea ei amintind de aceea a 1osanzenei din basmul popular, prin epitetul

metaforic par de aur . +ireasa poarta rochie alba lunga, respectand traditia, pe de o parte,dar indicand prin accentul pe epitetul cromatic in inversiune albei si apartenenta la o

lume superioara prin nunta, pe de alta parte! 'i fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei

rochii / Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezii ochii / "a pamant mai ca ajunge al ei

par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale! / +stfel vine mladioasa,trupul ei frumos il poarta / Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta!

8oate aceste semnificatii care se desprind din temele poemului eminescian sunt

sustinute la nivelul limba$ului artistic prin intermediul tuturor procedeelor e$presivitatiiartistice, al caror rol este de a transmite sugestiv fondul reflexiv-afectiv al vocii lirice,

adica ideile si sentimentele sugerate de experientele pe care le parcurg persona$ele

simbolice ale textului, fata de imparat si :buratorul devenit 1alin! erosul si reintegrareain natura mitica. %e aceea este utila analiza acestor procedee artistice, adica figuri de stil,

imagini artistice si simboluri poetice, pentru a completa semnificatiile date de prezentarea

subiectului si a temelor poemului.

(@


11/16

. -elatiile de opozitie ca element structural in poemul Glossa (fragment)

'oezia Glossa se incadreaza in lirica filosofica eminesciana, fiind un decalog al

intelepciunii omului de geniu, a carui situatie existentiala in lume reprezinta chiar tema

fundamentala a textului. 'roblema cunoasterii in profunzime, a sinelui si a lumii, estenucleul poetico-filosofic al discursului gnomic, in care se opun in esenta doua perspective

diferite asupra existentei, doua viziuni contradictorii asupra lumii! conceptia omului

superior si aceea a omului comun asupra vietii.'oezia este structurata in zece octave, pe principiile clasice ale circularitatii si

simetriei specifice oricarei poezii cu forma fixa, astfel incat prima si ultima strofa

reprezinta strofa-tema, ultima strofa inversand ordinea versurilor fata de prima pe

modelul imaginii in oglinda, iar strofele din cuprins reprezinta dezvoltarea lirico-filosofica a meditatiei poetice a cate unui vers din strofa-tema, vers care apare la finalul

fiecarei strofe cu valoare de concluzie.

Vom avea in vedere in demersul nostru analitic primele cinci strofe ale poeziei,

in care vom evidentia sistemul relatiilor de opozitie dintre conditia geniului si aceea aomului comun, la baza carora stau surse de inspiratie precum filosofia antica greco-latina,

gandirea filosofica orientala, in special cea buddhista, textul biblic, filosofia moderna prin#rthur Schopenhauer. 8oate au fost sintetizate original de spiritul romantic eminescian,

care pastreaza aici calmul apolinic al clasicilor, adoptand ipostaza celui initiat in marile

intrebari ale existentei, ceea ce confera discursului caracter gnomic, sententios, de $udecata de valoare asupra vietii, specificul unei poezii de cunoastere.

'rimele doua versuri ale strofei'tema, (reme trece, vreme vine, / toate-s vechi si

noua toate, ilustreaza viziunea omului de geniu asupra lumii, el fiind constient de faptul

ca nu este etern in univers, ca reprezinta doar o infima si deci nesemnificativa parte dinciclul existentelor, ca nu exista decat o singura si dificila posibilitate de sustragere din

curgerea infinita a timpului, trecere care aminteste perspectiva filosofica a lui Aeraclit si

evidentiaza motivul classic al fugit irreparabile tempus trecerea ireversibila a timpului".#cea unica posibilitate este indicata in ultimul vers al strofei-tema, %u ramai la

toate rece, vers care aduce aminte de finalul poemului eminescian Luceafarul , si care se

refera la adoptarea de catre omul superior a atitudinii de indiferenta totala fata dechemarile iluzorii ale lumii, fata de masca inselatoare a fericirii, atitudine de esenta

apolinia, presupunand castigarea armoniei depline si a echilibrului in plan interior,

datorita atitudinii contemplative in raport cu lumea refuzata orgolios, atitudine numita

atara$ia stoica, prin trimitere la filosofii stoici care recomandau tocmai aceasta fortamorala supraumana aproape, de a alege neimplicarea, indiferenta, pasivitatea.

#celasi vers poate dezvalui si conceptia de esenta buddista asupra e$istentei,

care recomanda inteleptului sa nu aiba dorinte si pasiuni care sa il ancoreze in lume provocandu-i suferinta enorma si dandu-i iluzia ca poate fi fericit, ci dimpotriva sa se

detaseze meditativ si contemplativ, intelegand ca numai lipsa dorintei poate duce la

ilumiarea spirituala cautata, cunoasterea superioara a vietii si astfel impacarea cu sine prin intelegerea ca locul omului nu este in lume, ca el trebuie sa tinda spre integrarea in

spiritul universal din care este parte.

#stfel, inteleptul stie ca in trecut sau in viitor va fi martor la aceeasi miscare a

lumii, deoarece in esenta lucrurile sunt aceleasi, oamenii sunt aceiasi, dorintele lor la fel,

((


12/16

activitatile identice, de aceea ele sunt vechi fiindca nu s-au schimbat de la inceputul

timpurilor. Insa pentru omul comun, care se lasa furat de stralucirea aparentelor, lucrurile

lumii sunt vesnic noua noi", niciodata aceleasi, ceea ce ii confera si iluzia eternitatii salein lume, impresia de falsa maretie. 4outatea il atrage pe omul comun si astfel el raspunde

cu bucurie chemarilor lumii, fara a avea posibilitatea sa inteleaga lucrurile in profunzime,

oprindu-se la suprafata. El se preocupa mai mult de dimensiunea materiala a existentei,ignorand-o pe cea spirituala, pe care insa se concentreaza omul superior. #cesta intelege

ca raspunsurile sunt oferite de ratiune, in defavoarea afectului care se poate insela,

ratiunea care a$uta la discernerea intre bine si rau! Ce e rau si ce e bine / %u te-ntreaba si socoate.

#stfel, geniului i se recomanda atitudinea permanent meditativa, interogativa,

privirea lucida asupra sinelui si a lumii, ceea ce asigura confortul launtric necesar

infruntarii existentei. 'rin opozitie, omul comun spera mereu ca viata sa se va imbunatati,spera ca va dobandi fericirea imediata prin iubire sau prin reusite in plan social, dar se si

teme de moarte, pe care o priveste ca pe un sfarsit tragic al existentei. In schimb, omul

superior stie ca speranta l-ar limita in orizontul stramt al contingentului, stie de asemenea

ca teama de moarte i-ar anula accesul la transcendent, la implinirea de ordin spiritual pecare o cauta pe tot parcursul existentei. %e aceea el va invata sa priveasca moartea ca pe o

reintegrare in spiritul universal, ca pe o eliberarea de ceea ce rtur +copenauernumea vointa oarba de a trai , pe care o identifica sever cu iubirea! #u spera si nu ai

teama / Ce e val ca valul trece.

%e remarcat aici metafora valului, frecventa in lirica eminesciana, care definestesimbolic conditia efemera a omului in lume, perisabilitatea materiei din care este alcatuita

fiinta umana, asemenea spumei trecatoare a valurilor marii. #stfel, omul superior trebuie

sa inteleaga ca este un mic punct in infinitul universal, un punct a carui esenta este

trecerea, a carui soarta se schimba intr-o clipa fara ca el sa poata face nimic pentru a oopri, ceea ce evidentiaza si motivul clasic al fortuna labilis, soarta schimbatoare,

hazardul care guverneaza existenta umana in lume.

Exista o diferenta neta si intre modul in care comunica omul superior, fata de celcomun, in sensul ca acesta din urma are mereu impresia ca descopera lucruri uimitoare,

insa discursul sau este gol de semnificatie, lipsit de substanta, limitat la coversatia

searbada in universul profan, constituit din trivialitati! ulte trec pe dinainte / 'n auz ne suna multe / Cine tine toate minte / Si ar sta sa le asculte.!!! In schimb, omul superior

intelege ca nu trebuie sa se piarda in false acte de comunicare despre lucruri efemere, el

cauta un sens dincolo de lume, intrevede transcendental si de aceea alege ipostaza

reflexive, a comunicarii cu sine insusi prin interiorizare, pentru obtinerea echilibruluilauntric, desi desprinderea de lume poate fi dureroasa! %u asaza-te deoparte / egasindu-

te pe tine.

In timp ce mersul existentei obisnuite si toata activitatea oamenilor dedicatalucrurilor nesemnificative este definita drept zgomote desarte, ca sugestie a dizarmoniei,

a vesnicei senzatii de neimplinire a omului comun, geniul are parte de calm interior

reusind astfel sa se sustraga trecerii ireversibile a timpului, pentru ca a stiut sa se mentinaintegru prin puterea ratiunii, care l-a a$utat sa ramina departe de meschinaria lumii! #ici

incline a ei limba / ecea cumpan-a gandirii.

Existenta omului comun este definita prin simbolul clipei , sugestie a efemeritatii,

a schimbarii permanente, care lasa doar iluzia implinirii in orizontul imediat al

(


13/16

profanului, unde omul superior vede dincolo de masca fericirii o perpetua suferinta.

ericirea aparenta nu rezista in lume, iar acest fapt este cu intelepciune constientizat de

cel care o cunoaste pentru ca s-a detasat spre a o analiza cu luciditate. #stfel geniulobserva ca nimic nu se schimba in esenta in cursul neintrerupt al vietii! &entru cine o

cunoaste / %oate-s vechi si noua toate.

In strofa a patra apare motivul lumii ca teatru, motiv antic, pe care il vom regasisi in opera shakespeareana, unde exista aceeasi meditatie amara asupra neputintei omului

si a insignifiantei lui pe scena lumii, in spectacolul soartei sau al hazardului. noua

relatie de opozitie se identifica aici, bazata pe problema implicarii, a participarii la lume!geniului i se recomanda sa adopte ipostaza spectatorului detasat de scena pe care se agita

ceilalti reprezentanti ai conditiei umane, aceia care nu sunt constienti ca $oaca un rol sau

care cauta tocmai sa amageasca prin intrarea intr-un rol, sa obtina avanta$e in sens

material. Ipocrizia omului comun este aici subliniata, caracterul sau viciat, spre deosebirede onestitatea, demnitatea si integritatea omului superior. #cesta stie sa citeasca adevarul

dincolo de masca rolului si nu se va lasa antrenat in $ocul meschin, fatarnic al celorlalti!

&rivitor ca la teatru / %u in lume sa te-nchipui0 / 1oace unul si pe patru / %otusi tu ghici-

vei chipu-i.%aca omul comun are falsa impresie ca lumea incepe si se termina odata cu el,

omul superior cunoaste adevarul referitor la prezentul etern pe care il traim, fiindcatrecutul si viitorul nu sunt decat alte ipostaze ale prezentului si rotirea permanenta viata-

moarte nu lasa aparent nicio posibilitate de salvare! (iitorul si trecutul / Sunt a filei doua

fete, / (ede-n capat inceputul / Cine stie sa le-nvete Solutia ramane iarasi meditatia,autointerogarea continua in privinta a ceea este cu adevarat valoros, fiindca omul superior

intelege ca, dupa cum spune /cleziastul in te$tul biblic, totul in afara de spirit este

desart, toate lucrurile lumii sunt destinate neantului, adica totul este trecator, perisabil,

nimic, nu rezista, de aceea este inutil si inselator sa ne agatam de lucrurile materiale alelumii, uitand de adevarata valoare, aceea a spiritului cucerit prin cunoastere superioara!

%ot ce-a fost ori o sa fie / 'n present le-avem pe toate, / Dar de-a lor zadarnicie / %e

intreaba si socoate. #ceste versuri evidentiaza deci motivul clasic al vanitas vanitatum

et omnia vanitas desertaciunea desertaciunilor si toate lucrurile lumii sunt desarte".

#sadar, poezia este structurata pe baza unor opozitii semnificative prin raportare

la tema textului, opozitii inspirate din filosofia lui #rthur Schopenhauer, care distingecoordonatele definitorii ale celor doua ipostaze umane. #stfel, daca scopul geniului in

viata este reprezentat de cunoastere in aspiratia sa spre absolute, spre spiritul superior,

tinta omului comun este fericirea, inteleasa ca implinire afectiva prin iubire sau ca reusita

in plan social. %e aici deducem ca geniul se situeaza in orizontul eternului, al sacrului, intimp ce omul comun se limiteaza in sfera profanului, a banalului cotidian.

(2


14/16

0. Temele poemului si modul in care acestea sunt dezvoltate cu a#utorul

limba#ului artistic in poezia Sara pe deal

#ceasta poezie se incadreaza in lirica eminesciana la tema iubirii si a naturii,

ipostaza erosului care se evidentiaza in acest caz fiind aceea a aspiratiei spre ideal, avisului de iubire proiectat cosmic intr-un cadru natural idilic, situat sugestiv in afara

timpului si a spatiului real.

Temele iubirii, naturii si timpului se concretizeaza in discursul poetic prinintermediul motivelor artistice, precum! noaptea, muzica buciumul", apa, stelele,

fantana, salcamul, luna, ochii, dorul, norii, fumul, clopotul, visul, asteptarea, androginul

cuplul adamic", somnul. #ceste motive artistice isi dezvaluie semnificatiile de

profunzime in structura unor figuri de stil si imagini artistice, adica procedeeleexpresivitatii artistice, al caror rol este de a surprinde aspecte deosebite ale cadrului

natural specific romantic si de a sustine confesiunea poetica, aratand ideile si

sentimentele, adica fondul reflexiv-afectiv al instantei lirice.

8emele textului se contureaza si prin intermediul campurilor semanticedominante, astfel incat se pot identifica urmatoarele! campul lexical al naturii, unde intra

termeni precum deal, turmele, stele, apele, fantane, salcam, luna, cer, frunza, nourii,vant , desemnand atat planul terestru cat si pe cel cosmic, apoi campul lexical al

sentimentelor, cu termeni precum jale, plang, draga, umezi, dor, ganduri, murmura, arde,

sufletul, iubire, surazand , precum si campul semantic al timpului, definit de termeni cumsunt sara, m-astepti, trece, in curand, noaptea, ore intregi, vom adormi timpul etern al

visului", vechiul, viata.

%esi cele doua teme principale, iubirea si natura, coexista in aceasta poezie, se pot

identifica, in functie de accentul plasat asupra uneia sau alteia, doua secvente lirice! prima secventa poetica este constituita de primele patru catrene si reprezinta un pastel al

inserarii, in care se contureaza cadrul natural idilic, iar a doua secventa poetica este

alcatuita din ultimele doua catrene, accentuand confesiunea eului liric, prin conturareaatmosferei onirice in care se constituie cuplul adamic.

Inca din titlu se anunta tema naturii, prin prezenta unor termeni care constituie

indici temporali 7 sara, respectiv spatiali 7 pe deal , a caror semnificatie este simbolica, insensul ca primul se refera la un timp intermediar, intre diurn si nocturn, tipic ritualurilor

sau ceremonialurilor secrete, sugerand astfel iesirea din durata concreta, patruderea intr-

un timp subiectiv, misterios, ciclic, repetabil, care indeamna la meditatie, interiorizare si

stimuleaza reveria indragostitului. #l doilea termen indica un topos simbolic, sacralizat prin prezenta in cadrul conturat a clopotului si a sunetului de toaca, un reper ce sugereaza

ascensiunea spre cosmic, izolarea de lumea obisnuita, aspiratia spre transcendent a

sufletului romantic prin eros.

/lementele contingentului sunt personificate, umanizate, pentru a sugera

transfigurarea lor prin forta sentimentelor eului liric, pe care le preiau in mod simbolic,

natura avand rolul unui spatiu de rezonanta al trairilor intrerioare, o oglinda metaforica auniversului launtric al vocii poetice. In structura buciumul suna cu jale se remarca

personificarea obiectului traditional prin epitetul cu jale, sugerand plansul interior al

indragostitului care asteapta tensionat aparitia iubitei, intalnirea cu aceasta departe de

universul uman obisnuit. Balea este expresia cu origini folclorice a dorului romantic de

(5


15/16

iubirea in sine, a melancoliei care copleseste sufletul eului poetic, de o intensitate care se

proiecteaza in plan cosmic, spre astrii noptii stelele", deoarece atunci cand se canta cu

buciumul, acesta se ridica spre cer, pentru a conferi sunetului amplitudine maxima,trasmitand sugestiv trairea individuala catre intregul univers.

Este de remarcat la nivelul imaginilor vizuale care au si sugestii dinamice faptul

ca intre planurile teluric si celest se stabileste o relatie de comuniune simbolica, dearmonie pana la contopire, sugerand armonia interioara a celui indragostit, faptul ca prin

iubire intreg universul se reconfigureaza in $urul unui centrum mundi reprezentat de

cuplul constituit, in prea$ma pomului cunoasterii, aici in ipostaza salcamului. #cesteimagini vizual-dinamice sugereaza miscarea ascensionala a teluricului spre cosmic

aspiratia umana spre absolut" si respectiv revarsarea elementelor celeste in plan terestru,

astfel indicand intrepatrunderea celor doua dimensiuni universale! turmele-l urc

ascensiune", stele le scapara-n cale coborare", buciumul suna ascensiune", apele plangin fantane coborare".

La nivel auditiv, sugestiva este imaginea apelor care plang, clar izvorand in

fantane, deoarece evidentiaza muzicalitatea intregului cadru natural, armonia deplina care

domina firea deschisa spre timpul ritualic al visului, sunetele sunt calme, estompate,nimic nu este strident in aceasta atmosfera de feerie romantica, iar omul se integreaza

perfect in ritmurile acestea ale naturii, ecouri ale muzicii sferelor ! Sub un salcam, draga,m-astepti tu pe mine. #poi fantana este un simbol important in context, deoarece se refera

la elementul acvatic de profunzime, izvoarele subterane a caror curgere creeaza o melodie

asemanatoare celei determinate de rotirea planetelor in spatiu, de trecerea stelelor si alunii pe cerul noptii. antana simbolizeaza renasterea spirtuala a fiintei umane prin iubire,

intr-un timp etern, ideal, eternitatea onirica, iar limpezimea apei ce izvoraste in adanc este

sugestia purificarii sufletesti a indragostitului.

Se observa in continuare stabilirea unei relatii de corespondenta metaforica

intre cele doua dimensiuni universale, astfel incat ochilor iubitei, lumini ale sufletului

ei pur, semne ale frumusetii unice, le corespunde lumina cosmica, ochiul simbolic al

cerului, luna care vegheaza destinul uman si este aici semnul divin al feminitatii, al carei portret se proiecteaza in plan cosmic, sugestie a faptului ca prin eros omul isi poate

transcende limitele conditiei sale materiale si poate avea acces la un univers spiritual

etern! "una pe cer trece-asa sfanta si clara, / 2chii tai mari cauta-n frunza cea rara.'rivirea iubitei indreptata spre cer semnifica aspiratia omului spre fericirea ideala, spre

puritate si frumusete prin eros, in timp ce frunzele printre care se zareste luna reprezinta

limitele lumii materiale de care cel indragostit se elibereaza prin iubirea care se afirma

astfel si ca modalitate de iesire din timp, la nivelul visului. #strul noptii este conturat prindoua epitete sugestive, sfanta si clara, care se refera la atmosfera divina, deschisa spre

sacru, in care se instaureaza durata eternal prin iubire, atmosfera de farmec si mister

specifica paradisului refacut, puritatea unei lumi care reitereaza armonia si echilibrul primordial.

In paralel, se prezinta aparitia stelelor pe cerul noptii si respectiv nasterea

sentimentelor in sufletul feminin pieptul trimite la inima, centrul afectivitatii", precum siatitudinea ei calma, meditativa, contempland frumusetea cadrului nocturn fruntea, semn

al profunzimii spiritului" si anticipand venirea iubitului! Stelele nasc umezi pe bolta

senina, / &ieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.

(6


16/16

+etafora nourii curg surprinde lasarea noptii peste lume, misterul care invaluie

intreg cadrul natural, favorizand astfel incursiunea in oniric, sugerand de asemenea si

revarsarea pe pamant a influentelor ceresti, iubirea fiind o chemare a absolutului, astralucirii divine reprezentata de razele care strapung perdeaua de nori. 4orii care par a

deveni lichizi simbolizeaza topirea materiei, eliberarea umanului sub semnul erosului de

limitarile contingentului, precum si aspiratia spre etern, spre frumusetea ideala,spiritualizarea prin iubire, sugerata de razele lunii. a fel, fumul este un simbol al

desprinderii de real, al patrunderii in vis, creeaza o atmosfera de mister, izoland

indragostitii de lume, proiectandu-i intr-un univers spiritual si fumul sugereazadematerializarea, proiectarea in eternitate".

In catrenul al patrulea se remarca anumite cuvinte'ceie care contureaza mesa#ulpoetic, precum clopotul, toaca, sara, sufletul, iubire, arde, termeni care configureaza

sugestiv dimensiunea sacaralizata a existentei umane prin eros, apoi iesirea din timp,combustia launtrica ce presupune dezmarginirea fiintei, prin concentrarea pe trairea

intense. Erosul devine experienta ontologica prin care fiinta umana isi contempla

adevarata identitate! omul este foc divin, lumina cosmica, spiritul sau sub semnul erosului

este forta creatoare universala, energia infinitului.a nivelul armoniei e$terioare se evidentiaza paralelismul sintactic ca procedeu

de creare a efectului muzical in versurile! +h* 'n curand satul in vale-amuteste / +h* 'ncurand pasu-mi spre tine grabeste. #cest procedeu are si implicatii simbolice la nivelul

mesa$ului poetic, referindu-se la tensiunea launtrica provocata de asteptarea si apropierea

clipei frumoase a implinirii iubirii prin constituirea cuplului, sugestie data de repetitialocutiunii adverbiale in curand . Se stabileste o relatie de opozitie intre lumea exterioara

ramasa undeva departe satul " si respectiv eul liric pasu-mi", in sensul ca universul uman

se cufunda in tacere verbul amuteste", ca semn al trecerii spre dimensiunea spirituala

tacerea este si o etapa a interiorizarii fiintei, prefigurand o experienta revelatorie, prile$uita de eros, anume recuperarea frumusetii si a puritatii paradisiace, a armoniei si

echilibrului primordial". #ceste ultime semnificatii sunt sustinute si prin prezenta unui

simbol vegetal esential, salcamul ca ipostaza a pomului cunoasterii, langa careindragostitii redevin cuplul adamic! "anga salcam sta-vom noi noaptea intreaga.

+alcamul are astfel rolul de a3is mundi, axa a noului univers reconstituit prin eros, iar

noaptea este chiar sugestia eternitatii, este timpul cosmic infinit in care sunt proiectati prin vis cei doi indragostiti, deveniti acum o singura fiinta. %imesiunea onirica este

conturata si prin formele inversate ale viitorului sta-vom, spune-voi, la care se adauga

gerunziul surazand , ce trimite la fericirea ideala prin eros, implinirea spirituala a fiintei

umane. Epitetul in inversiune vechiul salcam se refera la atemporalitate, acesta este pomul de la inceputul timpurilor, iar situarea cuplului in proximitatea lui completeaza

imaginea paradisului recuperat, ideal al spiritului romantic.

Interogatia retorica din final +stfel de noapte bogata, / Cine pe ea n-ar da viatalui toata. defineste esenta sacrificiului in vederea atingerii idealului de iubire, sacrificiu

care devine de fapt posibilitate de accedere la adevarata existenta, aceea dincolo de timp,

dincolo de viata intreaga a omului in lume, ceea ce aduce aminte de dorinta uceafaruluide a renunta la nemurire pentru o ora de iubire, aceasta fiind cea mai frumoasa metafora

eminesciana a existentei umane, replica a celebrei clipe frumoase a lui aust.

(9

Comentarii Eminescu

Documents

Transcript of Comentarii Eminescu