Columna lui Traian

Columna lui Traian este amplasată în Forul lui Traian, între bibliotheca latina şi bibliotheca

graeca, în spatele bazilicii Ulpia şi în faţa templului lui Divus Traianus. Columna, dedicată în data de 12 mai 113 p.Chr., aparţine ordinului doric şi este „centenaria”, adică măsoară 100 de picioare romane (29,77 m); este compusă din 18 tamburi de marmură de Luna. Soclul înalt, de formă paralelipipedică, prezintă la colţuri patru acvile, iar în basorelief, grămezi de trofee dacice. Înălţimea este de aproximativ 40 m, iar în vârf era aşezată statuia (peste 6 m înălţime) din bronz aurit a împăratului Marcus Ulpius Traianus (98-117), pierdută şi înlocuită cu statuia Sfântului Petru de către papa Sixtus al V-lea în 1587. Pe latura principală, poziţionată către Basilica Ulpia, se află inscripţia onorifică care celebrează oferirea monumentului către împărat din partea Senatului şi poporului roman, cu scopul de a indica înălţimea colinei care exista în acel loc, înainte de a fi tăiată pentru a construi noul For. În realitate Columna trebuia să servească drept mormânt al lui Traian, în consecinţă, în anul 117 urna de aur cu resturile cinerare au fost depuse într-o anticameră, aflată la intrarea în soclu. În 121/122 a fost depusă şi urna din aur cu resturile cinerare ale soţiei sale, împărăteasa Plotina. Aceste două urne au dispărut de-a lungul secolelor. În dreapta anticamerei porneşte o scară spiralată cu 185 de trepte, care duce în vârful Columnei. Pe fus se desfăşoară în spirală, precum un volumen, o friză continuă, lungă de circa 200 m şi înaltă de 90-125 cm, care reprezintă cele două campanii dacice purtate de Traian în 101-102 şi 105-106 p.Chr., separate de o scenă în care este figurată zeiţa Victoria care scrie pe un scut (scenele 66-67). Povestirea descrie minuţios toate etapele celor două războaie, încadrate precis într-un cadru geografic şi topografic: scenele de luptă sunt astfel întrerupte de reprezentări de marşuri, de construirea castrelor, a fortificaţiilor, podurilor şi a drumurilor, de discursuri către trupe, asedii, deportarea duşmanilor învinşi, etc. Pe friză sunt reprezentate circa 2500 de figuri, Traian apare de 60 de ori, iar chipul demnului său adversar, Decebal de opt ori. Relieful a fost pictat policrom, astăzi doar parţial vizibil. Opera este atribuită aşa-numitului „Maestru al faptelor lui Traian”, poate chiar Apollodoros din Damasc, arhitectul Forului şi prietenul împăratului. Copiată în Antichitate, imitată tipologic în Evul Mediu, desenată de mari pictori ai Renaşterii, dorită de împăraţi, regi şi înalte feţe bisericeşti, Columna este firesc să-i fi interesat pe români. Oameni de cultură din secolul al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea, fără mare sprijin din partea oamenilor politici, au făcut eforturi pentru a găsi fondurile necesare realizării unei copii a Columnei, care să se poată vedea în capitala României. Curentul favorabil reproducerii Columnei traiane este revigorat în vremea domniei lui Carol al II-lea (1930-1940), alocarea de fonduri fiind sprijinită de Academia Română, Ministerul Finanţelor şi Ministerul României la Roma. Copia Columnei a început să fie realizată în mai 1939 şi a fost plătită integral de statul român, suma totală fiind 6.393.984,06 lei. Copia realizată la Roma are mari avantaje, întrucât materialul din care a fost făcută – ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură – se apropie ca aspect de cel original. Războiul şi Cortina de Fier au făcut ca mulajele să rămână la Roma până în 1967, fiind adăpostite în subsolurile Muzeelor Vaticanului şi în depozitele Palatului Expoziţiilor. Pentru aducerea lor în ţară s-au făcut multe demersuri pe lângă autorităţi. În iunie 1967, când a ajuns la Bucureşti copia Columnei traiane, Muzeul Naţional de Istorie a României nu exista încă, astfel că a fost preluată de

1

Muzeul Satului şi expusă în clădirea Muzeului de Istorie al Partidului Comunist Român, azi Muzeul Ţăranului Român. În 1972 copia Columnei a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie, recent înfiinţat. Expunerea ei a făcut necesară construirea unui corp de clădire modern, din beton şi sticlă, cu acoperişul în formă de stea („pânze subţiri”), cu acces din holul clădirii centrale, denumit azi „Lapidarium”. Primul război dacic. Anii 101-102 p.Chr. Prima campanie: anul 101 în Dacia Scenele 1-3 Pe frontieră Primele trei scene reprezintă malul drept al Dunării, din Moesia Superior, din dreptul Banatului. Sub linia malului sunt reproduse valurile fluviului, iar deasupra se observă înşirate două turnuri romane pentru pază, apoi o stivă de lemne, două stoguri de fân. Erau proviziile unei trupe de cavalerie. După aceea, apar trei turnuri înalte de pază şi de semnalizare. Distribuiţi printre aceste turnuri, se observă patru soldaţi romani din trupele auxiliare, în poziţie de veghe. Scena 2: pe apă, foarte probabil Dunărea, plutesc trei luntri mari, în dreptul unui castru de pe mal. De pe una din ambarcaţiuni soldaţii descarcă butoaie, iar pe alta se văd saci cu provizii. Scena 3: pe o înălţime a malului apar clădirile unui oraş (probabil Lederata, azi Banatska Palanka, în Serbia). În prim-plan se vede, ridicându-se din valurile Dunării trunchiul seminud al unui bătrân cu barba şi cu pletele ude, cu capul încununat de frunze de trestie. Este figura alegorică a divinităţii fluviului, zeul Danuvius care priveşte spre scena următoare. Scenele 4-5 Armatele romane trec Dunărea Scena 4: acţiunea pe care o urmăreşte Danuvius este trecerea fluviului de către armata romană. Din oraşul figurat în scena precdentă, pe o poartă se văd ieşind în marş soldaţi care păşesc pe un pod de vase. Sunt soldaţi din legiuni, uşor de recunoscut după scutul (scutum) mare semicilindric şi după platoşa lor confecţionată din fâşii de piele (lorica segmentata). Înaintea lor merg purtătorii steagurilor, unii ducând un steag de pânză (vexillum), iar alţii semnele distinctive ale diferitelor unităţi (signa, aquilae, phalerae, imagines). Scena 5: apare un segment dintr-un al doilea pod de vase, situat în al doilea plan. Pe acest pod se văd trecând stegarii (signiferi) care, având capul acoperit cu câte o blană de animal, poartă în mâini acelaşi fel de însemne ca şi în imaginea precedentă. Scena 6 Consiliul de război Deasupra unei tribune de zid se află Traian şezând pe o sella curulis (scaun pliant rezervat înalţilor magistraţi ai statului roman), între doi generali care sunt aşezaţi. Toate cele trei personaje sunt îmbrăcate în ţinută de campanie, cu platoşă terminată pe umeri şi pe poale prin făşii de piele. Personajul din dreapta împăratului trebuie să fie Claudius Livianus, comandantul gărzii pretoriene, iar celălalt trebuie să fie un fost consul, probabil Lucius Licinius Sura sau Quintus Glitius Agricola, guvernatorul provinciei Pannonia. În jurul lor stau în picioare numeroşi ofiţeri superiori. Scena 7 Cavaleria de avangardă

2

Scena reprezintă un grup de călăreţi care purtând două steaguri cu ciucuri (vexilla) în vârfuri de suliţe, simbolizează o trupă numeroasă de cavalerie. Soldaţii sunt descălecaţi şi-şi duc caii de căpăstru. Este avangarda coloanei care îşi continuă drumul spre interiorul ţinutului. Scenele 7-8 Lustratio exercitus Este figurată o solemnitate religioasă care se petrece în jurul unui castru, reprezentat cu ziduri şi creneluri. În poarta castrului este prezentat împăratul în ipostaza sa de mare preot (Pontifex Maximus) care oficiază ritul sacru de purificare a armatei (lustratio exercitus). Scena 8 Solul bur cu ciuperca scrisă Pe o mică ridicătură de teren, apare Traian în picioare, însoţit de cei doi sfetnici ai săi, Claudius Livianus şi Glitius Agricola, în faţa unui om simplu, fără arme, aproape gol, care, descălecat de pe un catâr şi trântindu-se la pământ, îi arată împăratului un obiect mare, rotund şi plat, presărat cu puncte. Este un sol barbar care îi prezintă împăratului un mesaj. Scena 9 Alocuţiunea către armată Pe o tribună de zid este figurat Traian în picioare, în ţinută de campanie, vorbind unui grup numeros de soldaţi din diferite unităţi adunaţi în jurul steagurilor şi simbolizând o masă impunătoare de trupe, în ţinută de război. În spatele lui Traian stau doi generali. Toţi au privirile aţintite asupra împăratului, care îşi subliniază cuvintele prin gesturi. Scenele 9-10 Construirea unui castru în Banat Primul episod din cursul marşului este reprezentat în scena aceasta unde sunt reprezentaţi mai mulţi soldaţi de legiune, în munca de a construi un mare castru de piatră. Se observă zidurile fortificaţiei pe două planuri, fiecare cu câte o poartă. Soldaţii sunt în plină activitate. Toţi se află în ţinută de campanie, având pe ei lorica segmentata. Scena 10 Traian asistă la construcţia unei cetăţi Scena reprezintă un subiect similar, tot cu soldaţi de legiune zidind o fortificaţie. În interiorul incintei apare Traian sfătuindu-se cu cei doi generali ai săi, amintiţi mai sus. Toţi trei poartă costume de campanie. Scena 10-11 Arcidava Scena 10: Urmează construcţia unei alte cetăţi cu corturi în interior. La poartă străjuiesc trei legionari, în ţinută completă de campanie, stând în poziţie de repaus. În planul din fund se observă alţi doi legionari, ducând pe umerii lor un buştean mare. Scena 11: în afara acestui castru, apare Traian însoţit de un singur general, ambii în ţinută de campanie, stând pe malul unui râu peste care a fost construit un pod de bârne. Peste pod trece un grup de infanterişti auxiliari. Este vorba de trimiterea unei avangărzi în recunoaştere, pe urma unei trupe inamice. Cele două scene reprezintă poziţia de la Arcidava, identificată azi cu ruinele din comuna Vărădia, jud. Caraş-Severin.

3

Scena 11 Defrişarea unei păduri Un grup de legionari taie copacii dintr-o pădure. Scenele 11-12 Spre Berzobis Scena 11: Asistăm din nou la construcţia unui castru roman. Traian, însoţit de trei ofiţeri, inspectează lucrările în exterior, stând de vorbă cu un soldat care tocmai ridică de jos un buştean. Castrul nu poate fi decât acela ale cărui urme se văd azi la Surducul Mare, jud. Caraş-Severin, la circa 20 km de Vărădia. Scena 12: este figurată construcţia unui castru, cu creneluri pe ziduri şi cu corturi în interior. Este identificat locul de aici cu Berzobis (Berzovia, jud. Caraş-Severin). Scenele 12-13 Aizis Vedem două acţiuni concomitente: în planul din fund, lângă un castru mare, lucrează un grup de soldaţi care cară buşteni sau bat ceva cu ciocanul. În planul din faţă apare Traian, însoţit de cei doi generali, urmaţi de un grup de soldaţi auxiliari înarmaţi. Dinspre dreapta este adus înaintea împăratului un prizonier dac cu capul gol, cu mâinile legate. Este primul chip de dac care apare pe relieful Columnei. Această acţiune are loc la Aizis, probabil Fârliug, jud. Timiş. Scena 14 Pod peste râul Pogăniş Scena reprezintă construcţia unui pod larg peste apele unui râu. Scenele 14-15 Traian la Caput Bubali Traian, întovărăşit de unul din generalii săi şi de un ofiţer din trupele auxiliare înarmat cu un scut, urmăreşte zidirea unui castru. Castrul este interpretat ca fiind cel de la Caput Bubali (localizată ipotetic în zona Brebu – Delineşti - Cornuţel, jud. Caraş-Severin). Scenele 15-16 Tibiscum Scena e plină de călăreţi care stau sau circulă în apropierea unui alt castru, gata construit. Scena este dominată de o înălţime pe care se află o cetate dacă părăsită. În apropierea cetăţii, în vale, este masată o trupă romană numeroasă, alcătuită din soldaţi de legiune, în ţinută de luptă, dar în poziţie de aşteptare. Episoadele figurate în cele două scene se petrec în jurul localităţii Tibiscum (com. Jupa, jud. Caraş-Severin), staţiunea terminus a primei etape din itinerariul lui Traian. Scena 17 Tăierea unei păduri în valea Bistrei Episodul prezintă două grupuri de legionari, în ţinută de lucru, care sunt ocupaţi cu doborârea câte unui copac. Scenele 17-19 Tapae Scena reprezintă prima bătălie care apare pe acest monument. În stânga este figurată armata, compusă dintr-o masă de legionari în ţinută de război, aşteptând ordinul de a intra în luptă. În

4

mijlocul scenei, în faţa soldaţilor, în planul din fund, apare un castru roman, în afara căruia, pe un loc mai ridicat, stă Traian, însoţit de un adjutant. Împăratul se uită la două capete de daci care îi sunt prezentate de doi soldaţi. Partea din dreapta a scenei înfăţişează toiul luptei. Spre marginea de sus a scenei, în cer, apare imaginea simbolică a lui Iupiter Tonans („Tunătorul”) ridică braţul pentru a lovi în masa luptătorilor daci cu fulgerul. În colţul din dreapta, din planul al doilea, atrage atenţia chipul unui dac care îl reprezintă pe Decebal. Bătălia reprezentată a avut loc la Tapae, adică locul spre care se îndrepta Traian după ce a trecut Dunărea şi unde îl aşteptau trupele lui Decebal. Locul este reperat la Poarta de Fier a Transilvaniei. Scena 19 Traian în faţa trofeelor luate de la Cornelius Fuscus Scena prezintă trei episoade: în planul din fund apariţia lui Traian înaintea unor fortificaţii dacice, iar în planul din faţă, pe de o parte, în stânga, incendierea unei aşezări inamice evacuate, pe de alta, în dreapta, retragerea unei trupe de daci. Traian, însoţit de doi generali, se află pe o înălţime stâncoasă de pe care se uită la complexul unor fortificaţii dace. Pe marginea superioară a zidului unei cetăţi sunt înfipţi pari în vârful cărora au fost fixate cranii omeneşti, ca trofee de război. Lângă aceste cranii este figurat un steag roman, cu ciucuri. Traian a descoperit locul unde se păstrau steagul şi prăzile luate de Decebal de la romani cu prilejul dezastrului lui Cornelius Fuscus şi nerestituite complet în urma păcii cu Domitianus din anul 89. Scena 20 Trecerea unui râu de munte O trupă de legionari romani trec printr-un vad apele învolburate ale unui vijelios râu de munte, cu maluri stâncoase. Scenele 20-21 Solia burilor şi a sarmaţilor Scena îl reprezintă pe Traian, suit pe o tribună şi vorbind trupelor adunate într-un castru şi unei numeroase ambasade străine din afara castrului. Solia este compusă din aliaţii nordici ai lui Decebal, buri şi sarmaţi. Scena 21 Solia comati-lor daci În prim-plan, în dreptul porţii unui castru, apare Traian însoţit de statul său major. Toţi privesc spre dreapta, la o delegaţie de cinci daci de rând (comati), care îi adresează împăratului roman cuvintele de pace. Episodul corespunde unei ştiri din Historia romana a lui Cassius Dio, după care, în cursul primului război, Decebal i-a trimis lui Traian o cerere de pace pe care acesta a refuzat-o. Scena 21 Lichidarea operaţiunilor din anul 101 Reprezentarea campaniei din anul 101 se termină precipitat, sub nevoia economiei de spaţiu, cu un cadru complex, în care, despărţite prin linii convenţionale orizontale de stânci, sunt înghesuite cinci episoade diferite reprezentând ultimele evenimente din toamna anului 101 şi anume: înfrângerea unei încercări de rezistenţă a dacilor în retragere, refugierea populaţiei dace şi o grămadă de vite ucise în masă, iar sus, incendierea unei localităţi şi deportarea unei captive dace. Scena 22 Capturarea surorii lui Decebal

5

Cu spatele la o clădire incendiată, pe o înălţime, este înfăţişat Traian, însoţit de doi adjutanţi, care asistă la deportarea unei distinse femei dace, care se îndreaptă spre o apă mare, Dunărea, unde o aşteaptă o corabie. Este sora lui Decebal. A doua campanie: operaţiile de la Dunărea de Jos Scena 22 Invazia aliaţilor lui Decebal la Dunărea de Jos Cavaleria daco-sarmată trece Dunărea. Dincolo de mal, în planul din fund, se văd trei grupuri de războinici, care au trecut mai dinainte. Două grupuri sunt de daci şi unul de călăreţi sarmaţi, toţi îndreptându-se grăbiţi, gata de atac, spre dreapta, asupra unui obiectiv pe care nu-l vedem în această scenă, dar care trebuie să fie vreo mică trupă romană căutând să se închidă într-un castru. Scena 23 Asaltul unui castru roman din provincia Moesia Inferior Este reprezentat asaltul dat de pedestrimea dacă împotriva unui castru roman apărat vitejeşte de soldaţi din trupele auxiliare. Scena 24 Îmbarcarea lui Traian la Drobeta – Pontes Scena reprezintă îmbarcarea lui Traian şi a trupelor sale pe corăbiile flotei militare, cu scopul de a interveni în grabă pe noul front. Împăratul şi-a concentrat grosul armatei la Drobeta şi la Pontes (azi Kladovo, Serbia), unde începuse construcţia faimosului pod statornic şi unde staţiona flota fluvială. Scenele 25-26 Navigaţia lui Traian pe Dunăre Flota este reprezentată simbolic prin patru vase, plutind pe Dunăre în aval. La una dintre corăbii, cârmaci este însuşi Traian. Scena 26 Debarcarea în provincia Moesia Inferior Scena reprezintă debarcarea lui Traian în portul unui castru roman din Moesia Inferior. Traian este însoţit de patru generali. Scena 27 Traian în marş forţat spre inamic Traian şi-a adunat trupele de infanterie uşoară şi de cavalerie pentru a forma o coloană mobilă şi a pornit în cea mai mare grabă în interiorul provinciei, în întâmpinarea aliaţilor lui Decebal care invadaseră teritoriul Imperiului Roman. Scenele 27-28 Lupta cu cavaleria sarmată Scena reprezintă lupta cavaleriei romane cu sarmaţii. Cele două cavalerii sunt arătate prin câte şase persoane. Grupul călăreţilor romani, în stânga scenei, atacă aprig, în galop, urmărind fără cruţare cavaleria sarmată. Scenele 29-30 Bătălia de la Nicopolis ad Istrum

6

Este înfăţişată o nouă luptă, având însă proporţiile unei bătălii mai înverşunate. O oaste mare a dacilor a fost surprinsă de armata romană la poalele munţilor Balcani, în regiunea actualului oraş Veliko Târnovo. Localizarea acestei bătălii în apropierea acestui oraş, fiindcă în acea regiune se găsesc ruinele oraşului Nicopolis ad Istrum unde după cum ne informează izvoarele literare, Traian a învins coaliţia daco-sarmată. Scenele 30 Întemeierea oraşului Nicopolis ad Istrum Oraşul nou fondat a fost ridicat în apropierea locului bătăliei şi a fost intitulat Ulpia Nicopolis ad Istrum. Numele său înseamnă „Cetatea Victoriei”. În interiorul cetăţii încă neterminate se află Traian în ţinută de război, înconjurat de trei ofiţeri superiori. În faţa lui apar trei pileati daci. Scenele 31-32 Bătălia de la Adamclisi, jud. Constanţa Un grup de prizonieri îi sunt prezentaţi împăratului. La dreapta acestui grup se observă un post sanitar de prim ajutor cu doi răniţi romani îngrijiţi de medici militari. În planul din fund al scenei, apare, mergând spre dreapta, către frontul de luptă, o coloană romană în marş, al cărei ultim eşalon constă din doi legionari mânând doi catâri înhămaţi. În planul din fund, spre dreapta, asistăm la desfăşurarea bătăliei, cu încleştarea culminantă, favorabilă armatei romane. Scena 33 Dezastrul aliaţilor lui Decebal În planul din faţă se vede o movilă de morţi barbari, căzuţi unul peste altul. În planul din fund, patru barbari, trei comati şi un pileatus, îşi caută scăparea prin fugă spre o regiune de munţi împăduriţi. Scena 34 Alocuţiunea lui Traian către armată Cadrul îl reprezintă pe Traian ţinând un discurs trupelor învingătoare. Este primul loc din partea de pe Columnă referitoare la primul război dacic, unde împăratul le vorbeşte soldaţilor după o victorie, ceea ce subliniază importanţa deosebită a succesului obţinut. Scena 34 Lagărul prizonierilor Spaţiul scurtei scene este ocupat de o cetate romană de zid, înţesată de captivi inamici. Scena 35 Distribuirea recompenselor Scena reprezintă acordarea de premii şi recompense soldaţilor, evidenţiaţi în luptă. Sus, în mijloc, deasupra unei platforme stâncoase, şade Traian solemn, pe o sella curulis, între trei ofiţeri superiori. A treia campanie: anul 102 în Dacia Scena 35 Torturarea prizonierilor romani Scena reprezintă un episod ciudat: chinuirea unor captivi romani de către femei dace. Pe o înălţime stâncoasă, în jurul unui templu, se observă trei bărbaţi goi, cu mâinile legate la spate, torturaţi de cinci femei care îi ard cu făclii.

7

Scena 36 Îmbarcarea lui Traian pentru Dacia În prim-planul scenei, pe undele Dunării, se observă o corabie imperială având la pupă cârma şi o cabină cu coviltir. Nava este identică cu aceea pe care Traian a folosit-o la venire. Acum îl aşteaptă pe împărat pentru întoarcerea în amonte. Păşind spre corabie, Traian s-a oprit, privind spre stânga, la doi daci comati. Scena 36 Debarcarea lui Traian Sunt înfăţişaţi patru soldaţi auxiliari. În planul din fund se vede o cetate romană. Pentru economie, scena ocupă un spaţiu mic. Debarcarea trebuie să fi avut loc la Pontes, în faţa Drobetei, acolo de unde plecase Traian în timpul iernii la începutul campaniei moesice. Scena 37 Trecerea Dunării la Drobeta Scena reprezintă trecerea Dunării de către o armată romană. Acţiunea se petrece prin apropiere de Drobeta, unde construcţia podului statornic a lui Apollodor din Damasc abia începuse. Scenele 37-38 Marşul armatei romane spre interiorul Daciei Scena reprezintă trei coloane de arme diferite, care merg simultan în intervalurile dintre trei fortificaţii paralele. Scena 38 Traian îşi întâmpină noile trupe De la o cetate romană de pe o înălţime stâncoasă, Traian, însoţit de doi adjutanţi, coboară pe un drum în serpentină, săpat în stâncă. Scena 38 Sosirea lui Traian într-un castru roman Această scenă reprezintă primirea lui Traian de către o garnizoană romană instalată într-o cetate. Scenele 38-39 Traian întâmpinat de o solie dacă În fundalul scenei se observă o mică fortăreaţă cu creneluri. Atât sus, de o parte şi de alta a construcţiei, cât şi jos, în faţă, 11 legionari, fără arme, sunt în plină activitate constructivă: unii taie copaci şi cară buşteni pe umeri, alţii pregătesc mortar. În mijlocul scenei este figurat Traian, însoţit de adjutanţii săi obişnuiţi, care primeşte o solie formată din doi comati daci. Scena 40 Ceremonia sacră a campaniei În interiorul unui castru roman provizoriu, împăratul Traian, în ţinută pontificală, oficiază ritualul sacru (lustratio exercitus). Scena 41 Alocuţiunea împăratului către armată Suit pe un loc mai înalt, având în spate pe cei doi adjutanţi, Traian ţine un discurs (adlocutio) trupelor sale.

8

Scena 41 Începutul ofensivei romane în munţi Scena ne înfăţişează un grup de militari care, în rânduri strânse, gata de luptă, urcă pe un munte. Scena 42 Construirea unui pod şi a unui drum În scena de faţă se prezintă construirea unui pod şi a unui drum de munte. Scena 43 Cucerirea unei aşezări dace Printr-un defileu strâmt trece o trupă de cavalerie romană care se îndreaptă spre o aşezare dacică de lemn, evacuată. Scenele 43-44 Traian trece peste două poduri La poalele unui munte înalt şi împădurit, în vârful căruia se află o cetate romană, continuă un drum pe care trece Traian călare, urmat de doi călăreţi din garda sa. Scena 44 Fuga dacilor dintr-o cetate cucerită Scena prezintă două episoade diverse, despărţite printr-o linie de stânci orizontală ondulată, marcând o coamă de munţi, dincolo de care se vede o masă de luptători daci retrăgându-se în grabă, iar dincoace, în prim-plan, este reprezentată incendierea unei clădiri dace de lemn de către soldaţi auxiliari. Scena 44 Construirea unui castru roman Şi această scenă este împărţită orizontal prin linia ondulată care o continuă pe cea din scena precedentă, dincolo de care se văd trei legionari făcând de strajă pentru siguranţa activităţii constructive din partea de dincoace, unde numeroşi militari sunt ocupaţi cu zidirea unui castru. Scena 45 Traian primeşte un sol pileat al lui Decebal Aproape toată scena este ocupată de un castru roman. În faţa porţii principale se află Traian. Înaintea împăratului se prosternează un nobil dac, cu boneta caracteristică (pileus) pe cap. El cade în genunchi şi întinde braţele. Scenele 46-48 Asaltul munţilor fortificaţi de daci Este o scenă amplă, înfăţişând un peisaj prin excelenţă muntos. Scena este divizată orizontal în două planuri. În primul plan, în mijloc, se află un castru roman de zid ale cărui porţi sunt păzite de legionari. Ne găsim în faţa unui episod din aprovizionarea armatei, operaţie deosebit de importantă într-o regiune lipsită de resurse. În planul din spate trupe de legionari pornesc la atac. Nu este arătat nici un inamic. Scenele 48-49 Traian conduce operaţiile din munţi Scena este divizată în trei zone orizontale, separate prin coame de munţi. Sus se observă o cetate romană. În planul din mijloc, o legiune suie o vale strâmtă, cu privirile aţintite în sus, spre împăratul

9

Traian. În planul din faţă, trei auxiliari fac de pază, reprezentând asigurarea din flanc a coloanei pornite la atac. Scenele 49-51 Şarja cavaleriei maure a lui Lusius Quietus Scena înfăţişează şarja cavaleriei maure comandate de căpetenia africană Lusius Quietus. Amploarea ei denotă deosebita importanţă a episodului respectiv în desfăşurarea campaniei. Scena este împărţită orizontal în trei văi, despărţite prin coame de munţi. Masa cavaleriei galopează cu avânt pe trei coloane, prin cele trei văi. Scena 51 Construirea unei fortificaţii romane Scena reprezintă o numeroasă echipă de legionari lucrând la clădirea a două ziduri lungi şi paralele. În stânga scenei se vede o trupă. Scenele 52-54 Contraofensiva dacă Scena prezintă o bătălie la care participă însuşi împăratul. E vorba de un atac al dacilor împotriva cartierului armatei romane figurat în partea stângă a scenei, sus, printr-un castru de zid. În faţa porţii stă Traian, însoţit de adjutanţii săi. Traian întinde mâna dreaptă spre un pileat dac care i-o apucă pentru a o săruta. Un al doilea nobil dac îndreaptă braţele către Traian, în semn de declaraţie paşnică. În a doua jumătate a scenei este figurată lupta care a început printre copacii deşi ai unei înălţimi împădurite. Dacii atacă furioşi avangarda de trupe auxiliare romane. Scena 54 În tabăra dacă În fundalul scenei se delimitează zidurile unei cetăţi dace cu două porţi încadrate de coloane. Scenele 54-55 Capturarea unei căpetenii dace Scena reprezintă mai multe episoade concomitente. E de remarcat o nouă activitate constructivă a legionarilor care lucrează la zidirea unui alt castru. În dreapta castrului îl vedem pe Traian care priveşte în jos spre un prizonier dac. În primul plan se vede un grup de cinci auxiliari înarmaţi care formează straja de flanc a construcţiei castrului. Scenele 55-56 Deschiderea unui drum printr-o pădure Scena înfăţişează în primul plan o activitate constructivă cu opt legionari ocupaţi să deschidă un drum prin defrişarea unei păduri dese. Scenele 56-57 Avangarda romană atacă Reprezintă o luptă înverşunată între infanteria romană uşoară, de avangardă, care atacă masiv şi impetuos dinspre stânga, şi o trupă de comati daci care se apără în dreptul unei palisade. Şase cadavre dace zac pe sol, în colţul din dreapta un dac rănit cade aplecat înainte. În faţa liniei romane, şase comati încă mai rezistă luptând. Alţi trei au părăsit lupta, fugind spre poarta palisadei.

10

Scena 57 Asaltul asupra unei cetăţi dace Scena prezintă asaltul dat de o trupă de legionari asupra unei cetăţi dace. Între înălţimi stâncoase se observă o fortăreaţă dacă al cărei zid este apărat de trei daci (număr convenţional) – un comatus şi doi pileati. Ei ţin în dreapta arme (pictate şi dispărute) cu care lovesc, împotrivindu-se atacului legionarilor. Scenele 58-59 Ultima luptă Pe o stâncă stă Traian, înconjurat de adjutanţii săi. Unul dintre aceştia se adresează împăratului, arătând cu mâna dreaptă spre doi soldaţi veniţi de pe locul unei lupte care a început: ei ţin în mână câte un cap de dac ucis pe care îl prezintă în vederea unei recompense. În a doua parte scena este divizată în două planuri orizontale printr-o coamă de munte. În primul plan este înfăţişată o aprigă încăierare între trupele romane auxiliare şi comati daci. Scena 60 Alocuţiunea lui Traian către armată Scena reprezintă o fortificaţie romană cu zid din blocuri de piatră. În interiorul fortificaţiei stă Traian înconjurat de obişnuiţii săi tovarăşi. Ne aflăm în faţa unei manifestări solemne, cu un discurs imperial către armată prin care Traian îi laudă pe ostaşi pentru victoria obţinută. Scena 61 Descoperirea unei cisterne dace Scena prezintă descoperirea unei cisterne în apropierea unei cetăţi dacice. Scenele 61-63 Capitularea lui Decebal Scena reprezintă supunerea dacilor într-un cadru de măreaţă solemnitate. În stânga, înconjurat de ofiţerii şi soldaţii săi, şade pe un tron, deasupra unei tribune construite în apropierea zidului unei cetăţi romane, Traian, în faţa căruia se prosternează în genunchi, aruncând armele la pământ, un lung şir de daci pileati şi comati, care întind spre el braţe rugătoare, implorând îndurarea. În dreapta, în simetrie cu împăratul, în urma şirului de suplicanţi, pe o stâncă mai ridicată, stă în picioare regele Decebal. Scena 64 Întoarcerea la vetre a populaţiei dace Sunt reprezentate două episoade concomitente: pe de o parte, în planul din fund şi în colţul de jos din stânga, demantelarea unei cetăţi dace, probabil Sarmizegetusa Regia, iar pe de alta, întoarcerea la casele lor a familiilor paşnice dace, refugiate în munţi în cursul luptelor. Scena 65 Ultima alocuţiune a lui Traian către ostaşi Scena îl arată pe Traian pe o tribună de zid vorbind soldaţilor care îl ovaţionează. Scenele 66-67 Alegoria Victoriei Zeiţa Victoria este aşezată între două trofee de biruinţă, imortalizând pe faţa unui scut faptele glorioase ale împăratului.

11

Al doilea război dacic. Anii 105-106 p.Chr. Scenele 67-68 Îmbarcarea lui Traian la Brundisium Scena reprezintă un oraş de ţărm, cu clădiri în stânga şi cu un port în dreapta, pe ale cărui talazuri plutesc trei corăbii mari care sunt gata de plecare. Traian se îmbarcă pe trirema din mijloc. Portul din care a plecat împăratul pentru a doua oară către Dacia este Brundisium (azi Brindisi, Italia). Scenele 68-69 Debarcarea lui Traian la Apollonia Flota imperială ajunge pe ţărmul opus, în teritoriul illiric de sud, la Apollonia, azi în Albania. Scena 69 Traian salutat de fruntaşii Apolloniei Prezenta scenă înfăţişează intrarea lui Traian în Apollonia, după debarcarea în portul acestui oraş. Acesta este întâmpinat de cetăţenii de frunte. Scena 70 Corăbii militare rămase într-un port Scena reprezintă un port maritim, în care se văd staţionând două corăbii de război. Scenele 70-71 Plecarea lui Traian din Apollonia Un grup de 12 apolloniaţi, cu cununi festive de flori, coboară din oraş spre o poartă din zidul de incintă al cetăţii. Scena continuă pe cea următoare. Scenele 71-72 Traian în fruntea procesiunii apolloniate Scena prezintă vârful coloanei de participanţi la procesiune, format din grupul lui Traian. Scena 72 Ceremonia sacră din hotarul Apolloniei Episodul are loc în apropierea unui castru roman, plin de bărbaţi, în togă, cu cununi de flori pe cap, care au venit să participe la ceremonia sacră şi-l salută pe împărat cu braţul ridicat. În mijloc, între ei şi împărat, se află două altare în jurul cărora sunt adunaţi slujitorii cultului. Scenele 73-74 Traian la Dyrrhachium Scena prezintă două episoade succesive strâns legate între ele: de o parte o ceremonie sacră slujită de Traian în prezenţa populaţiei din Dyrrhachium (azi Durrës, Albania), de alta debarcarea unor trupe proaspăt sosite. Scenele 74-75 Înaintarea lui Traian spre provincia Moesia Superior În marginea stângă se vede o corabie, către dreapta, pe un sol stâncos, păşeşte Traian, urmat de garda pretoriană. Este ultima scenă în care mai apare un peisaj maritim. Corabia părăsită şi marşul în

12

interiorul ţărmului exprimă îndepărtarea de coastă a împăratului care se îndreaptă în direcţia Moesiei Superior. Scena 75 Traian la Naissus Marşul lui Traian de la coastă spre o cetate din interiorul Peninsulei Balcanice, pe care o vedem reprezentată în scena de faţă. Cetatea figurată este identificată cu cea de la Naissus (azi Niş, Serbia). Scena 76 Marşul forţat al lui Traian spre Dacia Scena reprezintă o cavalcadă în galop a unei trupe de cavalerie romană, avându-l în frunte pe Traian. Scena 77 Traian salutat de supuşii daci din Banat Scena ne prezintă populaţia unui trib dac prieten ieşit în întâmpinarea lui Traian şi a trupei sale de călăreţi, pentru a-l saluta cu bucurie. Scenele 77-78 Ceremonie romană cu participarea populaţiei dace Suntem în faţa unei ovaţionări a lui Traian de către populaţia locală din Dacia. Scenele 79-80 Soldaţii romani construiesc un drum nou Scena, reproducând un peisaj cu munţi împăduriţi, prezintă construirea unui drum de munte. Scenele 81-82 Decebal pregăteşte un atac Filmul reliefului părăseşte zona romană şi întrerupe itinerarul lui Traian pentru a ne trece în zona dacă, înfăţişându-ne preparativele de atac ale lui Decebal. Scenele 82-83 Dacii atacă fortificaţiile romane Pe o înălţime este figurată o fortificaţie romană atacată de daci. În primul plan se află dacii care atacă, în mare număr. Scenele 83-84 Dacii atacă alte poziţii romane Scena reprezintă un nou atac al dacilor împotriva zidurilor de baraj construite de romani de-a curmezişul unei văi de munte pentru a interzice accesul spre o trecătoare ori spre o cetate importantă. Scena 84 Contraatac roman asupra poziţiilor dace Scena ne înfăţişează două ziduri transversale paralele barând accesul unei văi, dar de data aceasta situaţia este inversată, zidurile făcând parte dintr-o poziţie dacă şi fiind atacate de romani. Scenele 84-85 Intervenţia lui Traian cu cavaleria În planul depărtat se iveşte, venind în mare galop, un grup de cinci călăreţi, în frunte cu împăratul.

13

Scena 85 Inaugurarea podului de la Drobeta Scena ne înfăţişează ceremonia inaugurării podului dintre Pontes şi Drobeta. În prim-plan, în faţa unui altar împodobit cu ghirlande şi acoperit cu ofrande, Traian oficiază ceremonia sacră turnând dintr-un vas mirodenii peste ofrande. Scena 86 Decebal părăsit de foştii săi aliaţi Scena ne prezintă o numeroasă solie alcătuită din reprezentanţi ai mai multor popoare barbare, veniţi să trateze cu împăratul intrarea acestora în clientela romană, după ce l-au părăsit pe Decebal. În marginea din dreapta a scenei se află Traian care salută solia. Scenele 87-93 Marşul lui Traian prin Oltenia În aceste scene ne înfăţişează marşul armatei romane spre interiorul Daciei. În prima scenă vedem cum unităţile de legionari ies de pe marele pod, de pe malul stâng al fluviului, adică de la Drobeta, înaintând în Oltenia. A doua scenă (87-88) ni-l arată pe Traian călare, însoţit de suita sa de equites singulares, mergând în fruntea armatei din scena precedentă. Scena următoare (88) se petrece în interiorul unui castru şi marchează începutul unei noi serii de acţiuni. Împăratul, în ţinută de sacerdote, cu văl pe cap, oficiază libaţia sacră deasupra unui altar încărcat cu ofrande. Scena nr. 89 îl înfăţişează pe Traian pe o tribună de zid şi ţinând o cuvântare armatei sale (adlocutio exercitus), adunată în afara castrului care se vede în dreapta scenei. Scena nr. 90 reprezintă, pe un spaţiu restrâns, un castru cu două intrări, unde s-a petrecut lustratio exercitus şi adlocutio exercitus şi unde acum vedem că se ţine un consiliu de război. În interiorul castrului, Traian, aşezat pe o tribună, e înconjurat de trei ofiţeri superiori. În scenele 90-91 este îînfăţişată întreaga armată pornită la drum. Scena nr. 91 reprezintă interiorul unui castru unde soldaţii ajunşi la un popas sunt ocupaţi cu aprovizionarea. Scenele 91-92 ne înfăţişează din nou armatele în marş. Castrul reprezentat în scenele 92-93 este înconjurat de un zid de piatră şi de un val de pământ. În următoarea scenă (93), în prim-plan este arătat un lan de grâu în care legionarii sunt ocupaţi cu secerişul. Unii seceră, alţii cară în spinare snopii strânşi, iar ceilalţi aşteaptă să ridice recolta adunată. Scenele 93-98 Asediul capitalei dace, Sarmizegetusa Regia Scenele 93 şi 94: într-o margine de pădure, o avangardă de ostaşi auxiliari romani, complet înarmaţi, se află într-un punct de unde observă mişcările inamicului. În planul depărtat se observă o cetate dacă. În cetate, dacii sunt în mare agitaţie. În afara zidurilor, un grup de daci înarmaţi, manifestă aceeaşi frământare. Scena 94: este divizată orizontal în două, printr-o coamă de stânci. În planul din faţă, pentru prima oară în campania din 106, asistăm la o luptă aprigă între trupele romane de avangardă şi daci. Mulţi daci sunt figuraţi răniţi şi îngenuncheaţi sau morţi şi călcaţi în picioare. Scenele 95-96: În prim-plan, un zid de piatră dublat de un val de pământ reprezintă o fortificaţie ridicată de romani pentru a asigura din spate securitatea trupelor pornite la atac. În dreapta scenei, sus, pe stânca înaltă, vedem o cetate dacă de o importanţă deosebită. Este vorba de principalul obiectiv al războiului, de însăşi Sarmizegetusa Regia. În cetate, dacii se apară crâncen aruncând bolovani uriaşi, trăgând cu arcul sau luptând cu sabia şi cu lancea. Scenele 96-97: În afara zidului, la baza lui, stă atârnată o ciudată maşină de război. În planul din faţă al scenei ne este arătat un episod concomitent cu asediul cetăţii care se petrece în tabăra romană din

14

apropiere. Traian stabileşte măsuri de luat pentru împresurarea sistematică a cetăţii. În jurul lui, trupe de soldaţi şi de legionari aşteaptă ordinele. Scenele 97-98: înfăţişează asaltul romanilor asupra unei alte laturi a cetăţii. Scena 98: vedem un bastion construit din blocuri patrulatere asupra căruia s-a îndreptat atacul romanilor. Aici zidul fiind probabil mai puţin rezistent, ei au reuşit să facă o breşă şi să-l cucerească. Doi legionari au intrat şi, împreună cu cei de afară, se străduiesc să-l dărâme cu târnăcoapele. Dacii din cetate încearcă să-i împiedice, azvârlind asupra lor blocuri de piatră scoase din dărâmături. Scenele 99-105 Cucerirea Sarmizegetusei Regia Scena 99: înfăţişează lucrările pregătitoare pentru asediul total al Sarmizegetusei care se fac în mare grabă. Scena 100: în stânga, Traian primeşte un sol dac, un pileatus, coborât din cetate. Acesta îngenunchează, cu braţele întinse şi cu palmele deschise. El prezintă probabil propunerea dacilor de a preda cetatea, părăsind-o imediat. Din atitudinea împăratului se vede că propunerea dacilor a fost respinsă. Scenele 100-101: dacii cu făclii în mâini dau foc clădirilor şi turnurilor de lemn, pentru ca învingătorii să nu le poată folosi. Scenele 101-102: se observă un vas mare din care un pileatus, ţinând în mână o ceaşcă, scoate un lichid spre a-l distribui unei mulţimi de daci, care se reped cu braţele întinse. Spre stânga scenei, dacii sunt ocupaţi cu transportul unor muribunzi spre poarta cetăţii, în vreme ce alţii fac gesturi exprimând suferinţa şi spaima. Scenele 102-103: vedem fuga supravieţuitorilor din cetatea recent cucerită. Scenele 103-104: în cetatea cucerită de romani este arătat împăratul înconjurat de statul său major. De la stânga vine în urma lor o armată de legionari. La dreapta, îngrămădindu-se înaintea împăratului, o mulţime de daci comati, unii în genunchi, cer cu braţele întinse îndurare. Scenele 104-105: în prima scenă este reprodus jaful cetăţii cucerite de romani. În a doua scenă are loc o festivitate importantă. În faţa corturilor în care s-au instalat cuceritorii, împăratul primeşte aclamaţiile soldaţilor. Scenele 105-111 După căderea capitalei Sarmizegetusa Regia Scenele 105-106: ne arată, ieşind pe o poartă a Sarmizegetusei, trupele romane care o cuceriseră şi care îl aclamaseră pe Traian pe locul victoriei. Scenele 106-107: ni-i arată pe legionarii romani construind de zor, pe două înălţimi simetrice, câte o cetate din blocuri de piatră. În cetatea din dreapta sunt adăpostite carele cu provizii ale armatei. Scena 107: înfăţişează un castru în care se văd mai multe corturi. Mai departe, apare împăratul, în picioare, pe o mică înălţime, însoţit de trei ofiţeri din statul său major. Cu toţii privesc spre un grup de trei pileati daci care se apropie, cu braţele întinse şi palmele deschise, cerând să fie ascultaţi. Primul dintre ei a căzut în genunchi în faţa lui Traian. Scena 108: deasupra undelor unui râu se observă patru punţi de scânduri pe care stau grupuri de soldaţi complet înarmaţi, în atitudine de pază. Scenele 109-110: înfăţişează ce se petrece în tabăra dacilor, în timp ce romanii se pregăteau să-i urmărească. Următoarea scenă înfăţişează un atac al dacilor asupra unui castru roman. În primul plan sunt vizibili mai mulţi daci prăbuşiţi la pământ, morţi sau răniţi. Un grup de trei pileati, dintre care unul e Decebal, urmăreşte cu încordare, de pe o stâncă, desfăşurarea asaltului.

15

Scena 111: asistăm la retragerea dacilor învinşi. Într-o parte a scenei, Traian, suit pe o tribună ridicată în faţa porţii deschise a unei cetăţi dace cucerite de romani, vorbeşte trupelor. Scena 112 Descoperirea tezaurului lui Decebal Soldaţi romani încarcă în desăgile cailor şi ai catârilor, o mulţime de obiecte de metale scumpe, cu deosebire vase. Scenele 112-118 Moartea lui Decebal Scena 112: ni-l arată pe Decebal vorbind dacilor într-un colţ de pădure din munţii unde se refugiase după insuccesul ultimei sale încercări de a stăvili înaintarea romană. Scenele 112-113: cuprind două episoade diferite, dar concomitente. În planul din faţă sunt arătaţi unii daci care preferă să-şi curme viaţa. Scena următoare se petrece în faţa unui castru roman, în care se zăreşte un cort mare – reşedinţa temporară a împăratului. La poarta castrului Traian primeşte o delegaţie mare de pileati daci, escortată de soldaţi auxiliari înarmaţi. Dacii fac act de supunere, căutând să obţină prin daruri bunăvoinţa împăratului. Scena 114: o numeroasă unitate de cavalerie romană a pornit în goană pe urma fugarilor. Scenele 114-115: soldaţii romani îi ajung din urmă pe fugarii daci. Scena 116: opt călăreţi romani vin pe două drumuri diferite. Trei dintre ei ameninţă cu lăncile un pileat căzut la rădăcina unui stejar – personajul principal al scenei, regele dacilor. Înainte de a fi atins de mâinile urmăritorilor, Decebal îşi taie gâtul cu sabia curbă. Scena 117: doi fii ai lui Decebal sunt înfăţişaţi, în momentul când sunt smulşi de ostaşii romani de lângă un cadavru care nu este decât acela al părintelui lor, regele defunct. Scena 118: în interiorul unui castru, identificat cu cel de la Ranisstorum (neidentificat pe teren, numele antic se cunoaşte din textul epitafului ofiţerului Tiberius Claudius Maximus de la Grammeni), în prezenţa împăratului, în centrul scenei sunt figurate două personaje care prezintă armatei adunate în jur, un scut pe care se află capul şi mâna dreaptă ale lui Decebal. Unul dintre cele două personaje este Tiberius Claudius Maximus, cel care l-a găsit pe Decebal. Scenele 119-125 Epilogul războaielor dacice Scenele 119-120: în mare parte deteriorate. Este înfăţişată capturarea, în urma unei lupte, a trei pileati daci. Scena 120: un peisaj lipsit de figuri omeneşti. Sunt sculptaţi un zimbru, un mistreţ şi un cerb. Rostul acestui tablou este acela de a arăta că operaţiile de curăţare de la sfârşitul războiului, urmărind ultimele cuiburi de luptători daci, au ajuns până la cele mai sălbatice vârfuri ale munţilor, neprielnice aşezărilor omeneşti. Scenele 120-121: apar două grupuri de câte patru auxiliari romani care duc câte un captiv dac spre o casă dacică de lemn. Dincolo de coama muntelui se văd ieşind doi daci pileati, probabil cei din afara regatului lui Decebal. Scena 121: reprezintă pe marginea unui râu, în faţa unei cetăţi cu palisade, o luptă între auxiliarii romani şi o ceată de războinici locali. Aceşti războinici au fost identificaţi cu populaţia sarmată a iazigilor din vestul Daciei. Scena 122: apare un alai format din şase ostaşi romani escortând un singur prizonier dac. Probabil personajul în cauză este un slujitor de taină al lui Decebal.

16

17

Scenele 122-123: romanii dau foc unei cetăţi, din ţara iazigilor. Este ultimul episod al operaţiilor de curăţare de la marginile fostului regat al Daciei. Cu aceasta războiul dacic s-a terminat definitiv. Suntem în toamna anului 106 sau poate în primăvara lui 107. Scena 123: reprezintă capetele a cinci comati daci care par a denota o populaţie de „daci liberi” rămaşi în nord, dincolo de hotarele provinciei. În planul din faţă al scenei, o ceată de zece bărbaţi romani merge cu paşi grăbiţi. Scenele 124-125: se observă o ceată de daci comati, cu copii şi cu bagaje împachetate, precedaţi de un şir de animale domestice care se succed, păscând, din ce în ce mai mici, pe măsură ce se îngustează banda cu relief a Columnei, terminată prin mici tufişuri şi rămurele.

dr. Christina Ştirbulescu

GLOSAR Adlocutio: discurs solemn, ţinut de comandantul armatei de pe o platformă ridicată, trupelor adunate în jur, înainte de luptă sau după câştigarea unei bătălii. Comatus: care are păr lung, denumire dată dacilor de rând care purtau capul descoperit. Equites singulares (cavalerişti): soldaţi de elită proveniţi din trupele auxiliare. În vremea lui Traian formau garda personală a împăratului. Lustratio: serviciu sacru cu libaţii şi jertfe pentru purificarea armatei. Pileatus: persoana care poartă pe cap un pileus (o căciulă în formă de calotă); nobilii daci purtau totdeauna un pileus şi erau numiţi de romani pileati, spre restul populaţiei dace, care umbla cu capul descoperit. Pontifex Maximus: calitatea în care împăratul roman era şi şef suprem religios. Sella curulis: scaun pe care aveau dreptul să-l folosească numai înalţii magistraţi romani.