COLONIA ÎNGERILOR - RegizorCautPiesa.roregizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Colonia...

http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 1

COLONIA ÎNGERILOR

de Stefan Caraman

Pentru obtinerea drepturilor pentru montarea unui spectacol pe acest text, contactati

regizorcautpiesa.ro sau agentul autorului la email [email protected].

© 2008 Fundatia 123 si regizorcautpiesa.ro pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisa difuzarea libera a acestui text in acest format, in conditiile in care nu i se aduce nicio

modificare si nu se realizeaza profit in urma acestei difuzari.


ÎNGERUL GAVRILĂ

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ

ANA

VILI

PATRON

EA

BĂTRÂNUL

ALŢII

Interiorul unui local de lux – restaurant. Este dimineaţă. Observăm cum o prezenţă

ciudată se mişcă de acolo acolo – în semiîntuneric. Lumina se aprinde încet încet şi

observăm un bărbat între două vârste care şterge mesele. Se mişcă cu greutate, fără chef

sau pentru că nu poate mai mult. Este îmbrăcat într-un ciudat costum alb de înger.

Aripile sunt jerpelite, negre de jeg şi căzute. Fluieră ceva fără chef. Intră un alt bărbat,

într-un scaun cu rotile, îmbrăcat tot într-un soi de costum de înger. Abia îşi propulsează

căruciorul printr-un mecanism pretenţios. Este aproape complet paralizat.

1

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai venit ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu vezi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce ai, eşti cu curul în sus ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : N-am nimic… iar am avut o criză. Azi a ţinut cam 30 de secunde, am

cronometrat.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ohoho… eşti bun.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar m-a speriat puţin, credeam, că gata, a venit…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Stai liniştit, poate după ce faci minutul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să n-am aer un minut… asta da performanţă. Aş muri împăcat după aia.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai fi primul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (curios, impacientat) : Ce, am concurenţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu… ziceam că ai fi primul care moare împăcat.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Era doar o figură de stil… (îl priveşte cu ochi critic) ce costum jegos ai… de ce

dracului nu ţi-l speli ?


ÎNGERUL GAVRILĂ : În semn de protest, de când m-a mutat şefu’ la curăţenie. Futu-l în cur pe mă-sa,

nu poate omul să mai încarce nota că gata…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu povestea… Mercuriarul e mercurial, ce să-ţi fac dacă te lăcomeşti?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Frate, era plin de bani, înţelegi? Şi mai ţinea şi două bucăţi bune după el. Nu era

drept, trebuia să echilibrez într-un fel lucrurile…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da… încărcându-i nota cu o ladă de wisky…

ÎNGERUL GAVRILĂ: Nişte zgârciţi… îmbuibaţi… mi se face lehamite de ăştia… comparativ cu ei, eu

sunt un înger…

Mihăiţă se uită la el.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu că s-ar îndoi cineva de asta…tu cum te mai simţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Naşpa. M-aş căra acasă, m-aş întinde în pat şi aş aştepta să crap…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu n-ai pe nimeni acasă.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ca să te duci dracului nu ai nevoie de asistenţă.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu, de fapt, n-ai nici casă… (schimbă tonul) Dă-o naibii de treabă! Iar vorbim

de lucruri neplăcute. Viaţa e frumoasă.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dacă zici tu…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Zic…

ÎNGERUL GAVRILĂ ( se opreşte, adulmecă aerul; se apropie de Mihăiţă, îl miroase) : S-a întâmplat din nou.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : O, nu… care din ele ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Te-ai căcat pe tine.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uf! Bine că s-a întâmplat acum. Acum vreo două seri era plin de lume aici. Mi-

am dat drumul chiar în dreptul unei perechi de coreeni îndrăgostiţi. N-au protestat, dar a trebuit să-i las să

asiste atunci când mi-au schimbat costumul.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Au marcat banu’?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Au marcat 100 de coco.

ÎNGERUL GAVRILĂ : E bine deşi spectacolul unui înger căcându-se pe el cred că e nepreţuit.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Faci mişto, du-te dracului! (râd amândoi) 2


(Patron stă la un birou; biroul e plin de acte, documente contabile, etc.; este noaptea târziu; se aude o

bătaie în uşă) PATRON : Cine e? (nu răspunde nimeni, dar se aude iar ciocănitul la uşă) Care eşti mă acolo? (se

ridică şi se apropie de uşă; apropie urechea şi exact în momentul acela se aude iar bătaia, dar foarte

puternică – moment comic; deschide brusc uşa; în faţa uşii o fată tânără extrem de frumoasă, este udă

leoarcă – afară plouă torenţial; Patron se holbează la ea, se uită primprejur, se uită iar la ea) … Da? EA : Plouă…

PATRON : Văd… urâtă vreme…

EA : Şi abia a început… e vorba să ţină aşa toată săptămâna…

PATRON (se sprijină cu cotul în tocul uşii) : Serios? Au dat la ziar? EA : Nu, am auzit pe drum vorbind două măturătoare…

PATRON : Ce e drept e drept – nimeni nu ştie mai bine starea vremii decât serviciul de salubritate…

EA : Sunt udă…

PATRON : Se vede… (realizează) a, da, scuze, unde mi-e capul?… intră, intră…

Fata intră; este foarte tânără, foarte frumoasă, dar are un aer trist; EA : Mulţumesc…

PATRON : N-am cafea, n-am ceai… vrei nişte fursecuri? Sau apă…

EA : Nu, mulţumesc…

PATRON (se aşază pe un scaun în faţa ei) : Şi ?

EA : Sunt udă…

PATRON : Văd… adică, iartă-mă, am uitat să vorbesc cu o femeie… vrei să te dezbraci ?

EA : Exact aşa se vorbeşte cu o femeie (zâmbeşte)… PATRON : Curios… hm, ar fi trebuit mai întâi să te întreb cine eşti, ce cauţi aici şi cine te-a trimis, nu ? EA : Sunteţi la dumneavoastră acasă, întrebaţi ce doriţi…

PATRON : Spune-mi Jean… EA : Jean… PATRON : Cum te cheamă ?

EA : Nu contează…

PATRON : Atunci ce cauţi pe aici? Cine te-a trimis ?


EA : Caut un loc de muncă, nu m-a trimis nimeni… am citit de COLONIE într-un ziar… PATRON : A-ha, la ştiri ?

EA : Nu, pe pagina 12, jos, e o reclamă mov, cu doi îngeri beţi care trag de coarne un drac… sau cam aşa

ceva…

PATRON : Inspirată reclamă… chiar eu am gândit-o…

EA : Nici nu mă îndoiesc de asta… PATRON : Deci… cauţi un loc de muncă…

EA : Da, cred că asta îmi doresc acum…

PATRON : Eşti sănătoasă? Adică, ştii ce vreau să întreb…

EA : Nu, nu sunt sănătoasă…

PATRON : Asta e bine şi nu e bine… în principiu nu mă culc cu femei bolnave… EA : Da, aveţi principii sănătoase… (tremură tot mai evident)… PATRON (îi arată undeva ) Acolo e baia, o să găseşti nişte haine de damă, sper să-ţi vină… du-te

schimbă-te şi mai vorbim…

3 (Este seara; se aude din off o muzică lentă, decadentă; la mese stau perechi de indivizi de mai multe

naţionalităţi care arată foarte bine, sunt bogaţi; sunt puţin jenaţi sau stânjeniţi de ambianţa localului,

dar şi atenţi în acelaşi timp; printre mese se plimbă ospătarii – îngeri invalizi, bătrâni sau bolnavi, care

servesc; la o masă şade o femeie încă tânără, singură; de ea se apropie îngerul Gavrilă)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mda… ANA : Poftim?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai venit… ANA : Da, am venit… şi ce e cu asta?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Păi n-ai venit să consumi?

ANA : Ba da…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Atunci trebuie să comanzi…

ANA : Desigur… vrei să chemi ospătarul? (înainte de a i se da replica) Iar tu ia banii ăştia, ia-ţi ceva de

băut…

ÎNGERUL GAVRILĂ (ofensat): Îngerii nu beau… ANA : Aha! Dar ce fac?


ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ştiu, dar aici servesc.

ANA : Adică dumneata eşti ospătarul?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Uite ce e cucoană… dacă ai fi belit ochii primprejur ţi-ai fi dat seama cum vine

treaba pe aici, cine serveşte şi cine haleşte… comanzi sau te cari, aşa e la noi.

ANA : Frumos mod de a te adresa unui client…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Du-te la McDonald’s dacă vrei replici standard…

ANA (cedează) : De fapt aşteptam pe cineva… n-am fost niciodată aici (mai priveşte puţin dezorientată

împrejur) Probabil că nici n-am să mai ajung.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Poţi să te ridici şi să dispari, nu te opreşte nimeni…

ANA (face un gest de a se ridica, dar abandonează hotărâtă) : Nu! Adu-mi meniul, te rog.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Bine … ( se îndepărtează) 4 (De masa Anei se apropie un bărbat bine; se aşează) VILI : Iartă-mă draga mea, traficul…

ANA (izbucneşte) : Ce naiba se întâmplă Vili!?!

VILI : Pardon…

ANA : Tu ştii ce e aici ? VILI : Aici? Un restaurant… ANA : Un restaurant? Ăsta e restaurant?

VILI : Da, este un restaurant… ANA : Ştii ce te rog ? Nu-mi mai vorbi ca unei tâmpite… VILI : De ce spui asta? Voiam să-ţi fac o surpriză…

ANA : Ce surpriză? Nu mai înţeleg nimic.

VILI : Localul acesta… ANA : Da, ce e cu el? VILI : Nu ţi se pare nimic bizar aici ?

ANA : Ohoho… aici totul e bizar, până şi tu ai devenit bizar…


VILI : Te rog, draga mea, calmează-te, o să ne simţim bine, promit.

ANA : Dacă ai fi văzut cine m-a servit la masă…

VILI : Cine ? ANA : Un nebun… un nespălat… un invalid… un…un!

VILI : Ana, Ana… dar calmează-te… sunt convins că nu era decât un ospătar.

ANA : Un ospătar? (arată către Îngerul Gavrilă care se apropie) Asta numeşti tu ospătar ?

5 (se apropie Îngerul Gavrilă)

ÎNGERUL GAVRILĂ : O, aţi devenit doi… ăsta e cordacu’ pe care îl aşteptai?

ANA (către Vili) : Vezi? Vezi cum vorbeşte ?

VILI (neimpresionat, doar amuzat) : Da, desigur… ANA : Şi? Nu ne ridicăm să plecăm?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Prietene, e cam nefutută dama (Vili începe să râdă, nu se poate stăpâni) ANA : Cum ? Cum ? VILI : Dragă (râde), Ana… dragă…

ANA : De ce râzi?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Pentru că am zis că eşti nefutută… eşti şi proastă pe deasupra…

VILI (nu se poate opri) : Te rog, te rog, Gavrilă, taci, nu mai spune nimic…

ANA : Îl cunoşti?

VILI : Sigur că-l cunosc…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mă cunoaşte… e clientul meu de juma de an, bibi… Te văd nouă, nu ţi-a pus-o

încă ?

ANA : Nesimţitule…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ehei cucoană, dacă ai şti câtă dreptate ai…

VILI : Gata, gata, hai să punem capăt acestei… (izbucneşte iar în râs; Îngerul Gavrilă îl loveşte puternic

peste faţă cu pumnul; Vili cade instantaneu sub masă; Ana începe să strige; toată lumea se uită la ei dar

nu reacţionează nimeni)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Taci dracului, nu mai urla atâta! N-ai vrut tu să se oprească?


ANA : Dar l-ai lovit ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-are nimic, dă-l în gura mă-sii… suntem prieteni, nu se supără…

VILI (se ridică de jos) : Ce lovitură… te-ai mai perfecţionat frate…

ANA : Adică… te-a mai lovit?

VILI: În contexte cât se poate de potrivite… ce acela de mai devreme…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Meniul dumneavoastră doamnă (femeia rămâne cu gura căscată; Gavrilă se

îndepărtează) 6 (Interior la patron în casă; Patron stă pe un scaun, Ea intră; este îmbrăcată în nişte haine mult mai mari

decât ea) PATRON : Ultima mea amantă era un pic cam mare… nu mi-am ascuns niciodată preferinţele pentru

balcâze…

EA : E ok… sunt uscate… PATRON : Stai jos… (Ea se aşează pe un fotoliu în faţa lui; se privesc o vreme) Eşti frumoasă, ce

dracului s-a întâmplat ?

EA : Nu ştiu…

PATRON : Cum adică nu ştii ?

EA : Există vreun clopoţel fermecat care să te anunţe din timp că ai leucemie?

PATRON : Leucemie… asta se tratează… unii scapă;

EA: Sigur… dacă îşi permit 50.000 de Euro…

PATRON : Ministerul, Guvernul, sponsori… EA (începe să râdă) : Dacă am venit aici, înseamnă că… Oricum nu mai contează… dar nu vreau să mă

gândesc la asta, înţelegeţi ? Dacă tot e să mor, măcar să o fac cu demnitate, fără să mă plâng… vreau să

mă comport normal şi vreau să mor fără să sufăr…

PATRON : Fiecare moare cum apucă… am eu o teorie…

EA : Mă rog… e uşor să ai o teorie, atâta vreme cât eşti sănătos… mă angajaţi ?

PATRON : Ce ştii să faci ? Te mai ţin puterile ?

EA : E drept, n-am cărat niciodată farfurii la masă… Da, încă mă mai ţin… când n-o să se mai poată, n-o

să se mai poată…

PATRON : Vrei să te nu te mai simţi exclusă, nu-i aşa?


EA : Vreau eu mai multe… mă angajaţi? Ştiu să cânt…

PATRON : Hm… nu e rău… am avut pe cineva care cânta în salon dar… mă rog…

EA : A murit, puteţi s-o spuneţi… nu mă mai impresionează…

PATRON : Da, a murit… (schimbă tonul; o priveşte preţ de câteva clipe) Pari de încredere… Aici sunt

însă nişte reguli pe care trebuie să le respecţi… Dacă te angajez… repet, dacă te angajez… nu mai cunoşti

pe nimeni, nu mai ai pe nimeni… te muţi aici, te cazez gratuit, mănânci gratuit şi lucrezi gratuit… nu

există program, lucrezi până pleacă ultimul client… faci tot ce-ţi cere clientul, nu există refuzuri… mi te

adresezi cu PATRON… şi… la final… mă priveşte numai pe mine – îmi respect angajaţii…

EA : Da… PATRON : Ce da? EA : Da, vreau… sunt de acord… o să cânt?

PATRON : O să cânţi…

7 (Dimineaţa în acelaşi restaurant; îngerul Gavrilă şi cu îngerul Mihăiţă, fac aceeaşi curăţenie; îngerul

Mihăiţă se mişcă greu în scaunul cu rotile şi mai mult încurcă)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mi-ai fi de mare folos dacă ai sta dracului într-un loc…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Adică ce vrei să spui ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Exact ceea ce am spus – mă încurci… n-o să termin la timp şi iar ne taie Patron

la leafă…


ÎNGERUL GAVRILĂ (se opreşte din treabă) : Să nu-mi spui că ai pus bot…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tocmai m-ai făcut incompetent, cum vrei să mă simt…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ca un incompetent…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (lasă capul în piept) : Incompetent… incompetent… (ridică brusc capul) ştii?

Dacă aş fi avut putere m-aş fi sinucis…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Du-te dracului! Unde ai mai văzut tu înger sinucigaş ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Îngerul pulii, asta sunt… şi tu, şi toţi de aici… suntem nişte căcaţi mă, nişte

căcaţi putreziţi… adunături, scursuri… ce ai ? ai uitat cum ai ajuns aici ? ai uitat de ce ai ajuns aici ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : (îl ia de guler, îl strânge cu putere) : Ştii ceva mă? N-am uitat nici o secundă,

dar nici o secundă… nu e zi să nu mă gândesc că s-ar putea să fie ultima… nu e zi în care să nu mă

gândesc dacă nu cumva sunt penibil alegând asta, dacă nu cumva nu mai am nici un pic de demnitate,


venind aici şi maimuţărind picturi de homosexuali romantici… (rămâne o vreme aşa; apoi se calmează,

se destinde… îi aranjează ţinuta) Tot un împuţit ai rămas;

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Azi am ajuns la 31… (râde încet) : La naiba, o să mor crezând că bat

recordul…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Lasă mă că nu mori… nu murim niciunul… avem deja 6 luni aici… ne simţim

bine, halim, ne mişcăm, nu avem dureri, Patron are grijă… de fapt nici n-ar trebui să avem discuţia asta –

oricum nu mai poţi întoarce timpul înapoi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dacă l-aş întoarce înapoi, măcar cu 1 minut, aş încerca să fiu mai atent… iar m-

am scăpat…

ÎNGERUL GAVRILĂ (se apropie, îl adulmecă) : O să-mi lipsească mirosul tău de căcat… (râde)


(dintr-o parte a scenei se aude o voce feminină frumoasă care interpretează un cântec trist; cei doi

ascultă până vocea încetează)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ai auzit ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : A pus Patron un disc nou…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu, nu… nu era disc… era voce, voce…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce e drept, aşa mi s-a părut şi mie… dar cine să cânte aşa, aici, la ora asta ?

Cred că avem halucinaţii… de la mirosul de căcat…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Te rog să nu te mai iei de mirosul meu de căcat… sunt bolnav, nu mă pot

stăpâni…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Glumeam, mă Mihăiţă, glumeam, du-te dracului…

8 (În birou cu picioarele întinse pe tăblie stă Patron şi trage dintr-un trabuc; în faţa lui, în picioare stă

EA; cântă fragmente din tot soiul de cântece – unele mai vesele, altele mai triste; dialogul se desfăşoară

intermitent, printre frazele muzicale) PATRON : Eşti odihnită? Ai mâncat ?

EA : Da, mă simt bine…

PATRON : Ai răcit ?

EA: Nu… PATRON : Atunci bagă…

EA: Ce să fac ?

PATRON : Bagă, cântă ceva… vreau să văd ce poţi…


EA : Acum? Aici ? PATRON : Îmi pare rău că n-am o scenă la dispoziţie aici în birou…

EA : N-am vrut să spun asta… PATRON : Ar fi fost culmea… hai bagă (Ea începe să cânte ceva vesel; Patron o ascultă pufăind din

ţigară; bate darabana…o întrerupe) Blues-uri ştii? Chestii lente, ca după friptură…

EA : Da, ştiu cântece triste…

PATRON : Din alea de-ţi vine să baţi copiii ? EA: Sunt împotriva violenţei juvenile…

PATRON: Da, da… tot ai ceva de comentat… EA : Îmi cer scuze…(începe să cânte ceva trist; Patron îşi toarnă o băutură tare şi o dă peste cap dintr-

una) PATRON : Asta da… adevărată… (EA se opreşte brusc)…nimic, nimic, tu zi acolo… (EA reîncepe să

cânte; Patron îşi mai toarnă un pahar şi-l bea dintr-o suflare) Uite-aşa se îmbată oamenii… de necaz se

îmbată… zi fată, zi că zici bine… eşti o comoară… eşti şi frumoasă… cum ziceai că te cheamă ?

EA (se opreşte) : Nu contează…

PATRON : Ei nu contează… trebuie să-ţi fac acte de angajare, hârtii, alea alea…

EA : Aş dori să mă angajaţi fără hârtii…

PATRON : Măi fată, fără hârtii nu se poate, îmi închid ăştia localul…

EA : Îmi pare rău atunci… (se îndreaptă către uşă) PATRON (impacientat) : Hei! Ce vrei să faci ? Unde te duci?

EA : Plec… PATRON (se ridică brusc) : Unde pleci? EA : De unde am venit… acasă

PATRON (se apropie de ea): N-ai înţeles… stai să ne mai gândim… poate găsim o soluţie, e păcat să

pleci aşa… ai potenţial, să ştii… dacă erai sănătoasă… (realizează) n-am vrut să spun asta…(pentru el)

repede, să plece… cine dracu’ îi educă pe ăştia frate?

EA : Nu contează… dacă vreţi să rămân, dar fără acte…

PATRON (se întoarce la locul său; îşi mai toarnă ceva de băut) : Ok, Ok, fără acte… mă nenorocesc

angajaţii ăştia… te rog, cântă… cântă-mi…

EA : Ce anume ?


PATRON : Suntem un local scump… aici aterizează mulţii străini curioşi… în ce limbă mai şti să cânţi

?

EA : Ştiu şansonete… franceză…

PATRON : Şansonete… ia cântă una…(EA începe să cânte o şansonetă tristă – Edith Piaf; Patron îşi

mai toarnă de băut, e vizibil marcat şi de fată şi de alcool; la un moment dat se ridică şi începe să

danseze cu ţigara în gură, visător, fredonând) EA (se opreşte) : Patron, în general şansoneta se ascultă, nu se dansează

PATRON (iritat) : În clădirea asta numai eu hotărăsc ce se cântă şi ce se dansează, ai înţeles? Bagă! (Ea

începe din nou să cânte iar el să danseze) 9 (interior restaurant, ziua; intră fata; se aşează pe un scaun şi priveşte pe fereastră; de ea se apropie

îngerul Mihăiţă)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E închis… EA (fără să-l privească) : Nu vreau să comand nimic; doar îmi trag puţin sufletul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Afară e o bancă… trage-ţi-l acolo, aici nu e voie până la 10 noaptea… şi trebuie

să fii majoră ca să intri…

EA (în sfârşit îl priveşte şi îi zâmbeşte frumos) : Un înger…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da… adică… (involuntar îşi aranjează aripile)… da un înger, tocmai vin de la

o păruială cu dracul… (râde încurcat) EA : Eşti un curajos…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : O, da… adică, l-am apucat de coarne şi l-am strâns… uite aşa l-

am strâns… să vezi cum mişca din coada aia solzoasă… şi cum scotea pe nas bale…

adică, pe gură, că pe nas scotea foc… dar îl ţineam strâns…

ÎNGERUL GAVRILĂ (care s-a apropiat pe nesimţite) : Şi dacă nu te căcai pe tine, ar fi păţit-o a naibii

jivină… (începe să râdă)…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu-l băga în seamă – în faţa unei femei devine mitocan, altfel e înger de

treabă…

EA : Doi îngeri… ca în reclamă.

ÎNGERUL GAVRILĂ (întinde mâna) : Rudi…ăăă, adică îngerul Gavrilă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (întinde mâna şi el) : Îngerul Mihăiţă…

EA : Eu… n-am nici un nume…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu contează… să ştii că e închis totuşi… dar poţi să stai aici să te odihneşti şi

dacă vine Patron îi spun că eşti… că eşti…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Una rămasă de aseară…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, una de aseară… unele se pilesc până cad sub masă, curvele dracului… astea

au viaţă lungă, nu le doare nimic, nu tu virus, nu tu infecţie… doar pulă, băutură şi somn…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Vorbeşte frumos mă…

(cei doi se reapucă de treabă; fata priveşte din nou pe fereastră şi începe să cânte; cei doi rămân

interzişi; se întorc încet către ea şi o ascultă fermecaţi; când ea termină, cei doi sunt lângă ea – Gavrilă

în genunchi iar Mihăiţă, evident, în scaunul cu rotile; plâng)

ÎNGERUL GAVRILĂ (după ce se şterge repede la ochi) : Dumnezeule!… n-a c-am spus-o.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (impacientat): Ce sunt astea pe faţa mea ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai plâns mă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Fugi de aicea… plânsul nu e aşa…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dar cum e?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Plânsul doare, simţi un gol în stomac şi-ţi vine să iei pe cineva la bătaie… ăla e

plânsul… dar acum… Gavrilă, spune-mi repede ce se întâmplă, o să mor ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-o să mori… ai plâns, crede-mă pe cuvânt…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi nu are după ce să-mi pară rău…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai plâns de fericire… boule.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (impacientat) : Te rog nu îţi bate joc de mine, te rog… aşa ceva n-am mai simţit

niciodată – Gavrilă, o să mor…

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-o să mori…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ba o să mor…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu, n-o să mori…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ba da, o să mor…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Bine mă o să mori…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mă simt mai bine acum… (ea întinde mâna şi îl mângâie pe faţă) EA : Ştiu multe cântece…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce păcat… o să pleci şi n-o să mai ştim niciodată, nimic despre tine…

EA : N-o să mai plec… rămân cu voi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : E, n-o să pleci… dacă te vede Patron, îţi rupe picioarele…


EA : N-o să îndrăznească…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu? Nu-l cunoşti copile…

EA : Ba da, îl cunosc …

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce ? EA : M-a angajat… începând de astăzi cânt aici…

(cei doi rămân perplecşi; blank) 10

Este seara; se aude din off o muzică lentă, decadentă; la mese stau perechi de indivizi de

mai multe naţionalităţi care arată foarte bine, sunt bogaţi; sunt puţin jenaţi sau

stânjeniţi de ambianţa localului, dar şi atenţi în acelaşi timp; printre mese se plimbă

ospătarii – îngeri invalizi, bătrâni sau bolnavi, care servesc;

la câte o masă îngerul Gavrilă şi îngerul Mihăiţă rămân fermecaţi de solistă; la masa lui

Gavrilă stă o pereche de tineri – ANA şi VILI, iar la masa lui Mihăiţă se află un bătrân;

sunt mese alăturate

ÎNGERUL GAVRILĂ : Iar aţi venit mă ?

ANA : Of, acelaşi ospătar… Vili, hai să ne mutăm la altă masă…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Stai dracului aici! Crezi că ăilalţi sunt mai amabili? Suntem

îngeri, ce mama naibii!

ANA : Da, acesta e comportament de înger…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dar cum crezi că se comportă ăia, fată ? Fac minuni ? Te

sfătuiesc de bine ? Îţi deschid poarta Raiului ?

ANA : Sunt buni…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, sunt buni ca în picturile lui Da Vinci… tu ai dreptate, nu-s

tocmai un înger, nu mi se vede puţulica… vrei să-ţi arăt puţulica ?

ANA : Ce oroare! Vili! (Vili râde într-una)

VILI : Lasă-l dragă… aşa sunt ei… ţi-am mai explicat cum vine treaba…


ANA : Şi? Şi dacă sunt muribunzi trebuie să-i suport ?

VILI : Acesta e farmecul locului…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Zi fată, vrei să vezi puţa mea de îngeraş ? (Vili râde) Dacă ţi-o

îndes în braţe o să zici Aleluia, pe bune… am convertit vreo două până acuma…

ANA (izbucneşte şi ea în râs) : Duceţi-vă dracului cu toţii! Restaurant de perverşi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Te-ai dat pe brazdă, aşa că nu-ţi mai arăt minunata…

ANA : Am pierdut foarte mult…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Hai cucoană, comandă ceva că începe programul…

VILI : Ce program ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Program Vili, adevărat… n-a mai văzut aşa ceva neamul tău de

la maimuţă încoace… tu şi păsărica asta de lângă tine… (către Ana) scuză-mă, întreb doar

din curiozitate şi că te văd combativă… i-o sugi ? (încearcă să se ridice şi să-l

pălmuiască dar Vili o reţine) Mi-am închipuit eu… frate, cred că umbli cu bandajul în

buzunar…

ANA : Vili, dacă mai insinuează domnul acesta ceva, mă ridic şi plec…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ho, ho, că n-am insinuat nimic… el mi-a spus…

ANA (revoltată) : Ce ? Cum ai îndrăznit!?!

VILI : Nu i-am spus dragă, glumeşte, tu nu vezi?

ANA : Vili…

VILI : Crede-mă…

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-a spus fată nimic… doar mi-a arătat asta (face un semn cu

palma simbolizând sexul oral)… nu m-am prins că interpretezi la flaut…

VILI : Gavrilă… fugi, pleacă… adu comanda obişnuită… (Gavrilă se îndepărtează)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către bătrân; acesta se uită îndelung în cartea de meniuri – este

îmbrăcat foarte bine, e un ins bogat, stilat; are o floare în piept) : Hai tataie că m-am

scăpat de două ori de când stau după matale…

BĂTRÂNUL : Vă grăbiţi undeva domnule ?


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu frate… dar mă enervezi…

BĂTRÂNUL : Nervii grăbesc sfârşitul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mie îmi spui ?

BĂTRÂNUL : De când lucraţi aici ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ ( e tentat să-i răspundă ciufut, dar se răzgândeşte) : Nu mai ştiu

data exactă… pe vremea aia îmi pierdeam suflul timp de 20 de secunde… acum am

evoluat… cum s-ar spune, am mai îmbătrânit…

BĂTRÂNUL : E adevărat ce se spune ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, mă cac pe mine – nu mai simt nimic de la coşul pieptului în

jos…

BĂTRÂNUL : Nu, nu asta… e adevărat că sunteţi angajaţi aici numai dacă sunteţi

incurabili ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : De afară, aşa s-ar crede… dar Patron ne-a dat o şansă…

BĂTRÂNUL : Aceea de a vă bate joc de sfârşitul vostru?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sugi berbunca boşorgule – aici e vorba de şansa de a fi

considerat un om în continuare normal…

BĂTRÂNUL : Îmi cer scuze că insist, dar cu aripile acestea pe dumneavoastră nu arătaţi

întocmai a om normal…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Asta face parte din specificul locului… la cabaret, femeile

servesc în sânii goi, aici muribunzii servesc îmbrăcaţi în îngeri…

BĂTRÂNUL : Un pic cam kitch…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Acum, că tot ne confesăm… ai simţit vreodată pulanul vreunui

bodygard pe cocoaşă ? Patron e foarte circumspect cu indivizii curioşi, aşa ca tine… iar

faptul că ai părul alb nu te ajută cu nimic, pe bune…

BĂTRÂNUL : Nu trebuie să te temi… sunt doar curios…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da ?

BĂTRÂNUL : Da… am aproape 70… ştii de unde vin acum ?


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : După cum miroşi, cred că vii de la curve…

BĂTRÂNUL : Aproape… vin de la clinica de oncologie… am cancer – sunt metastatic…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (se luminează la faţă) : Păi zi aşa colega… dar arăţi bine,

curios…

BĂTRÂNUL : Aşa mi-au spus şi acolo… o să fiu un mort frumos… (râde)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Şi n-ai dureri…

BĂTRÂNUL : Dureri? Sunt singura dovadă evidentă că trăiesc… durerile mele îmi

produc plăcere, dacă mă înţelegi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Hai la noi; vorbesc eu cu Patron.

BĂTRÂNUL (zâmbeşte stins) : Mă tem că nu e cazul… sunt oarecum împăcat cu asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Atunci de ce ai venit aici ?

BĂTRÂNUL (dă să spună ceva, dar schimbă brusc intenţia) : Pentru că vreau să

mănânc… mă mai ţii mult de vorbă?…(Îngerul Mihăiţă îi întinde meniul)

O voce din off anunţă

VOCEA DIN OFF (e a lui Patron) : Doamnelor şi domnilor! Colonia Îngerilor v-a pregătit pentru

această seară un program muzical special. O voce deosebită, desprinsă parcă din muzica ste… (cade

amplificarea, după câteva clipe se reia)… adusă aici cu mari sacri… (cade iar amplificarea, după

câteva clipe se reia)… dublată de o frumuseţe fără ma… (cade amplificarea, după câteva clipe se reia)…

mă, ce dracului nu reparaţi sculele astea odată pentru totdeauna!… îmi cer scuze, îmi cer scuze… Fără a

mai lungi prea mult introducerea, am plăcerea de a o introduce pe noua divă a muzicii cereşti – EA

se sting luminile, şi rămâne lumina roşie; pe acest fond intră pe scena improvizată EA; este frumoasă;

simultan iese din bucătărie Îngerul Gavrilă cu o tavă cu bunătăţi; o priveşte îndrăgostit pe EA; tot în

acelaşi timp Îngerul Mihăiţă se îndreaptă către bucătărie – privind la fel de îndrăgostit către EA… cei

doi se ciocnesc; tava cu preparate cade jos într-un zgomot infernal…

ÎNGERUL GAVRILĂ (în surdină): Ce pizda mă-ti faci mă boule!

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (tot în surdină) : Tu eşti de vină, nu vezi pe unde calci… şi nu mă mai face bou

Dialogul lor sporeşte în intensitate sonoră pe măsură ce înaintează

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eu ieşeam din bucătărie… aveam prioritate, ai uitat ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aveai pe mă-ta… dacă te uitai în faţă, mă vedeai…


ÎNGERUL GAVRILĂ : De ce dracului nu mori o dată… m-am săturat de

tine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (începe să plângă) : Asta ai vrut întotdeauna – să-mi iei locul; eşti un pervers…

nici moartea mea nici moartea ta nu te va vindeca vreodată de asta… o să mori pervers mă… o să vină

moartea şi o să-i furi coasa… o să te faci de căcat, acolo sus…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mai taci dracului… iar te-ai căcat pe tine…

Apare Patron PATRON : Ce se întâmplă aici ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : S-a împiedicat ca prostul şi dă vina pe mine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Minte, mi-a făcut-o dinadins… e un escroc…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu eu, el minte… PATRON (cât poate de discret) : Încetaţi că vă ia mama dracului… dacă se mai întâmplă odată vă dau

afară… să putreziţi la spital… incapabililor… (cei doi rămân interzişi)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Afară?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu Patron… mor curând… promit… să mor eu dacă mint…

(pe nesimţite, apare între ei şi EA) EA : Iartă-i… sunt obosiţi…

PATRON : Obosiţi pe naiba…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem neputincioşi (se uită în jur; şopteşte) Şefu’, trage-mi una!

PATRON : Ce vrei mă?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Trage-mi una – de ce crezi că au venit ăştia aici ? Vor distracţie… Bagă-mi una,

nu mă supăr…

PATRON : Eşti tâmpit… eu nu lovesc niciodată angajaţii…

ÎNGERUL GAVRILĂ (îl loveşte pe Patron) : Eşti un impotent mă… nu eşti în stare nici de o labă şi te

mai dai şef aici… (îi face cu ochiul)… Prostule… Falimentarule… numai clienţi de căcat vin în crâşma

asta…

PATRON (îl loveşte la rându-i) : Să nu mai îndrăzneşti asta niciodată (îl trânteşte şi îi tot cară la

pumni; lumea din salon s-a apropiat şi face galerie; blitzurile aparatelor foto clipesc fără oprire; singur

bătrânul rămâne impasibil la masa lui)

ÎNGERUL GAVRLĂ (strigă ca din gură de şarpe) : Luaţi-l de pe mine că mă omoară… fiţi solidari cu

un biet sindicalist… trăiască lupta de clasă (abia se abţine să nu râdă) Boilor…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (este îmbrăţişat de EA, care priveşte scena oripilată) : Nu te teme, e deliberat… EA : Dar e îngrozitor…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E show babe… de mult nu am mai văzut aşa ceva… ce idee şi la dementul

ăsta… putea ajunge regizor…

PATRON : O să te fac să pleci singur de aici… la morgă cu tine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Asta e tot ce poţi mă? Să te baţi cu muribunzi? … ai noroc că sunt pe ducă..

altfel îţi spărgeam muia aia de prost…

EA se desprinde de Îngerul Mihăiţă, se apropie de microfon şi începe să cânte; cântecul

este atât de frumos încât tabloul se transformă într-un stop cadru : Patron e peste

Gavrilă; clienţii aşezaţi în cerc, tac instantaneu şi rămân cu palmele suspendate în aer…

EA cântă şi nimeni nu se mişcă… singur, bătrânul se ridică se apropie de EA şi la final,

când toţi ceilalţi aplaudă, scoate floarea de la piept şi i-o întind; ea primeşte floarea şi

cade brusc pradă unui leşin; se aud strigăte; blank 11

Un hol întins, prost luminat, de-a lungul căruia sunt înşirate mai multe uşi; e linişte, dar

dintr-o cameră se aude cântând ea; dintr-o cameră iese cu mari precauţii Îngerul

Mihăiţă; scaunul lui scârţâie şi asta îl nemulţumeşte – nu ştie cum să-l facă silenţios;

după ce iese, închide uşa cu grijă şi se apropie de uşa de unde se aude cântecul; apropie

urechea de uşă şi ascultă fără să clipească; apoi începe să îngâne cântecul… brusc îşi

trage o palmă peste ceafă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Morţii mă-tii de ţânţar! Ce naiba să mai sugi şi de la mine… (se concentrează

iar pe cântec; se uită în jur, iar apropie urechea de uşă; apoi se uită în sus) Dumnezeule… ce frumos

cântă fata asta… i-ai dat darul ăsta şi îi iei viaţa, mare brânză ai făcut şi Tu… Ţie chiar ţi-ar fi trebuit

nişte îngeri, aşa ca mine şi Gavrilă… să pută a căcat şi să înjure din 30 în 30 de secunde… să te văd ce

mare jmecher te-ai mai fi dat atunci cu aşa tovarăşi…n-am avut eu timp, că mă ocupam şi de Tine… îşi

dovedeam că nu eşti chiar aşa de tare pe cât pretinzi… (se concentrează iar pe muzică; îngână; apoi

vorbeşte uşii) dacă eram mai tânăr… sau, măcar, dacă eram întreg… sau dacă eram sănătos… ei, dacă

eram sănătos şi o întâlneam… cred că îi trăgeam un darab de pu… (se loveşte peste gură)… porcule!

imbecilule! fata aia e o sfântă şi tu… tu… ar merita să mori în chinuri… dacă eram sănătos, nu ştiu dacă

m-aş mai fi uitat la tine… sau m-aş fi uitat… eşti frumoasă… transmiţi, aşa, un mister, ai un farmec

aparte… şi cânţi aşa de… la dracu’! când cânţi tu mie îmi vine să plâng… adică nu să plâng… sau nu

cum plâng toţi… ca atunci când moare cineva… sau când le umflu eu nota de plată… sau când pierd

averea la cărţi… nu simt un gol în stomac şi mă cac imediat pe mine… nu, simt altfel… mă simt altfel…

altfel… adică mă simt plin… parcă îndeasă unul ceva cu pompa în mine… oxigen sau droguri, cam aşa

ceva… şi încep să mă simt bine… încep să uit de mine… uit cam de toate… şi de Gavrilă uit şi să n-am

parte dacă mint, dar nu e lucrul cel mai simplu… şi mă umplu şi mă umplu şi la un moment dat nu mai

pot… parca sunt un balon sau o batoză… şi ori trebuie să-mi iau zborul ori trebuie să dau afară… dar cum

degeaba am aripile astea… încep să plâng… şi plâng şi plâng… odată m-am uitat în oglindă… să mă

văd… să văd şi eu cum arată un înger care plânge de fericire… m-am uitat, ce crezi că nu m-am uitat ?…

m-am uitat… uite, vezi faţa asta a mea?… riduri, ochii ăştia spălăciţi, barba asta nespălată… sunt un urât,

un nespălat, un greţos ştiu, să nu crezi că nu ştiu… ei bine, faţa asta de cur – că faţă de cur am… nu, nu

mă contrazice te rog, eşti o drăguţă, dar ştiu eu mai bine ce meclă am… ei bine, faţa asta arăta… nu ştiu

cum să-ţi spun eu ţie ca să înţelegi… nu eşti proastă, nu spune asta… nu ştiu eu să mă exprim prea bine…


cu alde Gavrilă prin preajmă, vocabularul meu nu vede prea des noutăţi… deci faţa asta… buboasă,

neîngrijită cum o vezi… arăta altfel… din ochiul stâng o dâră, din ochiul drept o dâră… să mor io, parcă

erau două râuleţe care izvorau din orbite… chiar mă gândeam – că mă uitam şi mă gândeam în acelaşi

timp – uite cum curg din ochii mei două râuri… de fapt, m-am gândit şi mai mult… şi-am zis… nu, nu

din ochi curg râuleţele astea, ci din mai adânc… curg de-a dreptul din mine… din adânc de undeva…

acum nu ştiu exact de unde… să fie din ficaţi?… să fie din plămâni?… să fie din inimă?… să fie din

stomac?… chiar, mi-am mai zis, ce chestie stomacul acesta… pe-o parte scoate căcat… câh, pute, mizerie,

nervi… iar pe altă parte scoate apa asta curată… că era curată, m-am uitat atent… era aşa de curată şi de

limpede încât sunt sigur că am văzut peşti în ea… să mor eu dacă n-am văzut peşti… nu ştiu ce erau :

somni, crapi, babuşcă…nu ştiu exact… dar erau peşti şi săreau în sus… exact cum cânţi tu aşa săreau

peştii ăia… şi, la urmă, m-am mai gândit la ceva… dacă toate astea mi se întâmplă numai din cauza

cântecului tău, înseamnă că nu-i a bună… adică, nu, nu.. adică e prea bună… adică e ceva deosebit, e

ceva special… înseamnă că, faţă de ceilalţi oameni, tu ai ceva în plus… ai ceva ce nimeni nu are… sau

foarte puţini au… sau toţi au, dar nu ştiu că au… la dracu’! mă enervează exerciţiile de logică… tu faci

oamenii să se simtă oameni… faci ca toate lucrurile să fie dintr-o dată simple, clare… aşa de clare că se

văd peştii sărind prin ele… vrei să fii soţia mea? (imediat cântecul fetei încetează; şi Mihăiţă se trezeşte

din reverie)… m-am ţicnit, să mor eu dacă nu m-am ţicnit… (se aude cum se învârte cheia într-o uşă;

Mihăiţă se retrage iute în camera lui) 12 (interiorul localului, seara; agitaţie, oamenii stau la mese, îngerii se mişcă de colo colo servindu-i, EA

cântă; la o masă stă bătrânul – are înfiptă în piept o floare imensă, e uşor ridicol; la masa lui Vili şi

Anei apare Îngerul Gavrilă)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Bună seara, sărut mâna…

VILI : Bună, Gavrilă…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Bine aţi venit în localul nostru, cu ce vă putem servi? Un meniu, un aperitiv,

ceva ?

ANA : Nu-mi vine să cred…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce nu vă vine să credeţi doamnă?

ANA : Felul în care vorbeşti…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Este o problemă felul în care vorbesc ? Am primit training special pentru

aceasta…

ANA : Vili ? Nu e acelaşi ca săptămâna trecută?

VILI : Ba da dragă… şi pe mine mă surprinde…

ÎNGERUL VILI : Să mă retrag? Să vă mai las să vă gândiţi ?

ANA : Nu, nu… aici se mănâncă într-adevăr cea mai bună friptură de vită din zonă…

VILI : Vin roşu mai este ? Din acela, de Pietroasele…


ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem un restaurant pretenţios doamnă… deci fripturi şi vin de Pietroasele ?

ANA : Da, cred că da…

VILI : Păi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Am notat… (se îndepărtează)

În local intră un grup de tineri gălăgioşi; cu toate acestea se vede că sunt de condiţie

foarte bună, ei sunt îmbrăcaţi în fracuri iar ele în rochii de seară; ocupă o masă, sunt

trei perechi;

TÂNĂRUL 1 (se uită în jur) : Haios, v-am spus eu…

TÂNĂRUL 2 : Am auzit de locul ăsta…

TÂNĂRA 3 : Eu nu prea… mama nu-mi dă voie decât la pizzerie;

TÂNĂRUL 3 : Noroc cu mine că te mai scot în lume…

TÂNĂRA 1: Uite-i şi pe ăia, sunt îmbrăcaţi în îngeri sau mi se pare?…

TÂNĂRA 2 : Ce ridicoli sunt…

TÂNĂRA 3 : Mie mi se par drăguţi…

TÂNĂRUL 2 : Mâine, poimâine crapă... de aia lucrează aici…

TÂNĂRA 3 : Sunt bolnavi ?

TÂNĂRUL 3 : Da, nu se vede?

TÂNĂRA 1 : E cool… sunt haioşi… am săi spun lu’ taică-miu să angajeze doi acasă…

TÂNĂRA 3 : Ce să faci cu ei?

TÂNĂRA 1 : Nu ştiu, să mă joc cu ei…

TÂNĂRA 3 : Cum ?

TÂNĂRA 1 : Îi pun să mă mastrurbeze, să-mi pregătească apa la cadă, din astea… sau… da, da… o să

mi-o pun cu Paul şi ei o să-mi facă ventilaţie… nu-i aşa Paul? Pe asta n-am făcut-o…

TÂNĂRUL 1 : Da iubi, cum spui tu… are tac-tu bani să ne-o tragem şi la Casa Albă, nu e problemă…

(de masa lor se apropie îngerul Mihăiţă; se mişcă agale în scaunul lui cu rotile; nu-i place gaşca, e

vizibil)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Bună seara… bine aţi venit în localul nostru…

TÂNĂRUL 2 (râzând): Bună seara… îngeraş (râd toţi)


TÂNĂRA 3 (atinge aripile) : Sunt naturale ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, gâscă leşească… le-am cumpărat de la Popeşti Leordeni…

50 de mii sacoşa…

TÂNĂRA 3 : Sunt dezamăgită… credeam că sunt de sfânt…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sigur, aripi de sfânt… dacă mi-ajungeau banii luam o pereche şi din alea…

TÂNĂRA 3 : Şi cum te cheamă…

TÂNĂRUL 3 : … îngeraş? (râd iar toţi)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Al Pacino după bunicul din partea mamei, dar nu m-a crezut nimeni până

acum… aşa că spuneţi-mi simplu, Vasile…

TÂNĂRUL 3 : Uite-l mă că are texte… (către Mihăiţă) Eşti un înger şmecher…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce să facem şi noi… mai suferim îmbunătăţiri…

TÂNĂRA 3 : Mie mi se pare drăguţ… e om, ca şi noi…

TÂNĂRUL 1 : Taci mă din gură… dacă era om ca tine, venea aici cu Buick-ul, nu cu trotineta asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E un cărucior pentru invalizi…

TÂNĂRUL 1 : Nu mai spune… Ferrari? (râde)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mda… Ce doriţi să comandaţi ?

TÂNĂRA 2 : Vouă nu vă miroase urât ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Avem o bucătărie unică…

TÂNĂRUL 3 (adulmecă) : Da, parcă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Puteţi ce doriţi de băut, de la bar…

TÂNĂRUL 2 : V-aţi băşit vreunul… (râde)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Avem o diseusă nouă; e cam chioampă ea : nu ştie notele, cântă fals pentru că

are cancer la gât, dar mişcă bine din cur… lumea se distrează…

TÂNĂRA 1 : Da, e un miros urât pe aici…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ok, ok, cedez… Nu vă mai stresaţi, e de la mine…

TÂNĂRA 2 : Atunci eşti un nesimţit…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cam aşa ceva…

TÂNĂRA 2 : Te rog cheamă-l pe şef, imediat…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Pentru ?

TÂNĂRUL 3 : Are şi tupeu…

TÂNĂRA 3 : E doar sincer…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mulţumesc domnişoară, aveţi inimă bună… ce să fac, sunt un biet înger care s-a

căcat pe el… merită să îl chemaţi pe patron numai pentru atâta lucru ?

TÂNĂRA 1 : Cam scârbos locul… eu zic să mergem în altă parte…

TÂNĂRUL 1 : Ba nu mergem nicăieri (are o privire şmecheră)… eu cred că o să ne distrăm de minune

în seara asta… ieftin… o să-i facem economii boşorogului tău de acasă…

TÂNĂRA 1 : Nu e boşorog…

TÂNĂRUL 1 : Nu, e crud şi falnic (râde)

TÂNĂRA 2 : Şi cum o să ne distrăm ? Servind alimentele aduse de căcăciosul ăsta?

TÂNĂRA 3 : Mie nu mi-e chiar aşa de scârbă… e cool… la Paris n-am văzut aşa ceva… ca să nu mai zic

la constipaţii ăia de nemţi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mda, de la o vreme mi-aş dori să fiu şi eu neamţ…

TÂNĂRUL 2 : Păi, să comandăm… ce comandăm?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să vă aduc meniul?

TÂNĂRUL 2 : Păi nu l-ai adus încă?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sunt înger, nu ospătar…

TÂNĂRUL 1 : Da, sigur… dar până să comandăm… care sunt posibilităţile de

entertainment pe aici ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ar fi mai multe alternative…

TÂNĂRA 2 : Mai multe?

TÂNĂRA 3: Care ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi una ar fi un program de striptease cu Ion Dolănescu… alta

un meci de box în cada cu ciocolată între Madonna şi Britney Spears… avem varianta pe

DVD, se poate închiria cu 3 euro pe zi… şi mai avem… trupa de balet a casei de copii

distrofici din Tulcea… personal vă recomand numărul, e unic… la fiecare minut cade câte

un cretin din acesta în cap… capul face poc pe mozaic… e haios, au luat şi premiu, au fost

şi la TV…

TÂNĂRUL 3 : Ăsta face mişto de noi…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Fireşte, voi ce credeaţi…

TÂNĂRUL 1(se ridică) : Gaşcă, varianta 2?

TOŢI (mai puţin tânăra 3) : Varianta 2!

TÂNĂRA 3 : Care e varianta 2?

Toţi se ridică, îl apucă pe îngerul Mihăiţă şi-l saltă de pe scaun; acesta urlă ca din gură

de şarpe

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da-ţi-mi drumul! Mă! Ce dracului aveţi?

TÂNĂRUL 2 : Ţine-l bine…

TÂNĂRA 1 : Îl urcăm pe masă?

TÂNĂRUL 2 (trage faţa de masă) : Puneţi-l aici… îi trece lui imediat cheful de glumă…

Îl întind pe masă; încep să-l dezbrace; toţi ceilalţi din local privesc, dar fără să facă nici

un gest de intervenţie; Tânăra nr.3 stă deoparte şi doar priveşte; Îngerul Mihăiţă se

zbate atât cât poate

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ajutor! Ajutor! Ce pizda ma-mii voastre vă uitaţi aşa? Nu

vedeţi? Mă dezbracă… (lumea din jur nu reacţionează, dar priveşte amuzată)

TÂNĂRA 1 : Lasă, eşti un bărbat bine (râd) aşa, ţine-l bine de aripi… ce labe are ?

TÂNĂRA 3 : Mi-e milă de el…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Gavrilă, Patron! Unde sunteţi… mă omoară ăştia…

Apare în fugă Gavrilă

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce se întâmplă aici?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (de pe masă, călărit de tineri) : M-au întins pe masă şi vor să mă

dezbrace…


ÎNGERUL GAVRILĂ : Asta văd, dar ce se întâmplă aici ?

TÂNĂRUL 2: Tu ce vrei ?


ÎNGERUL GAVRILĂ : Nimic, eram în trecere…

TÂNĂRA 1 : Păstrează cursul…

TÂNĂRUL 3 :… dacă nu vrei să te umflăm şi pe tine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mi-e indiferent…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Frate, cheamă-l pe Patron…

TÂNĂRA 3 : Mi-e milă de tine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu, ho… deja mă disperi… dacă ţi-e milă, fă ceva, ajută-mă…

(fata nu face nici un gest)

ÎNGERUL GAVRILĂ : De ce să-l chem pe Patron?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cum de ce? Tu nu vezi ce-mi fac ăştia?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Şi banii lor nu sunt buni?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar n-au dat nici un ban

ÎNGERUL GAVRILĂ (către tineri) : Nu aţi plătit asta ?

TÂNĂRA 2 : Trebuie să plătim?

TÂNĂRUL 1 : O să-ţi plătim ţie un pumn în cap, dacă mai staţionezi mult pe aici…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, sună credibil… (către Mihăiţă) Frate, am clienţi… lasă-i să-

şi facă numărul şi o să se care… nu mai striga degeaba, n-o să vină nici dracul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Bine, dar nu e drept!


ÎNGERUL GAVRILĂ (îndepărtându-se) : Da, sigur…

Tinerii încep din nou să-l dezbrace

TÂNĂRA 1 : Iate uită … are pectorali…

TÂNĂRA 2 : Cine ştie ce o să găsim în pantaloni…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu! Orice, numai asta nu! Sunt plin de căcat, mi-e ruşine!

TÂNĂRA 3 : Are dreptate, e plin de rahat… mie mi-e scârbă… şi mi-e milă de el…

TÂNĂRUL 3 : Dacă ţi-e scârbă n-ai decât să te cari dracului acasă… noi am ieşit să ne

distrăm…

TÂNĂRA 3 : Dar nu ştiu să conduc…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ia un taxi…ia-i şi pe ăştia… şi dacă tot ţi-e milă, lasă la intrare

100 de parai, spune-i ochelaristului că-s pentru mine… ştie el…

TÂNĂRA 3 : Dar ei ştiu să conducă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E clar, eşti idioată…

TÂNĂRUL 3 : E prietena mea… în fine, e idioată…

Îngerul Mihăiţă e deja cu aripile date jos şi pantalonii în vine

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Vă rog, opriţi-vă… sunt dizgraţios… fac orice… să mor eu…

mă rog, e un fel de a spune…

TÂNĂRUL 1 : Opriţi-vă! (toţi se opresc) Ai spus că faci orice ? Am auzit bine ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cu excepţia zborului pe Marte şi jocul de bridge, da, fac orice…

TÂNĂRA 2 : Să-l punem să danseze…


TÂNĂRUL 1 : Zi, ce ai face pentru noi ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uite, dacă vreţi, pot să mă cac pe mine… sau să-mi ţin respiraţia

30 de secunde…

TÎNĂRUL 2 : Faci mişto de noi, asta e clar…

TÂNĂRA 2 : Trebuie să facem ceva, sunt excitată (către tânărul 2) : Iubitule, hai la

privată că nu mai rezist… vreau să mi-o tragi…

TÂNĂRUL 1 : Dacă mergi, pierzi esenţialul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ba eu zic să mergi şi să fuţi femeia aia… e păcat să refuzi aşa

bucăţică…


TÎNĂRA 2 : Hai, babe, ce dracului, mă mai ţi lângă căcăiosul ăsta… am două pastiluţe în

geantă, o să ne simţim bine…

TÂNĂRUL 3 : Ce facem mă cu ăsta ? Asta e tot ? Trebuie să se termine într-un fel, ce

naiba…

TÂNĂRA 3 : Iubitule, ai privirea aceea…

TÂNĂRUL 3 : Ce privire am ?

TÂNĂRA 3 : La fel ca aceea când l-ai lovit pe ţigănuşul acela mic, cu maşina…

TÂNĂRUL 3 : Era ţigan, merita să moară…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mă mai ţineţi mult aşa ? Mi-e frig…

TÂNĂRA 2 : M-am udat, să dea dracii…

TÂNĂRUL 2 : Asta e bine… încă puţin, să vedem unde ajunge toată nebunia asta…

TÂNĂRUL 1(către Mihăiţă) : Şi zici că faci orice pentru noi, nu ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Orice, frate, numai să mă lăsaţi în pace… am treabă, clienţii mă

aşteaptă…

TÂNĂRUL 1 : Ok, atunci mori…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cum adică să mor ?

TÂNĂRUL 3 : Pur şi simplu, boschetarule, să mori…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi şi cum se face, daţi-mi un exemplu… (încep toţi să râdă)

TÂNĂRA 2 : Vrea exemple…eu abia mă mai abţin şi ăsta vrea exemple…

TÂNĂRUL 2 (către prietena lui) : Ştii ceva ? Îmi bag picioarele în narcisismul tău de

căcat!

TÂNĂRA 2 : Adică eu sunt narcisistă…

TÂNĂRUL 2 : Pe tine nu te satură nici un cal mă, să mor eu… ia şi bea o bere, răcoreşte-

te şi lasă-mă dracului în pace… nu vezi că am treabă?

TÂNĂRA 2 : Mentalitate de impotent… are treabă cu un handicapat…

TÂNĂRA 3 : Cred că îi cerem prea mult…


TÂNĂRA 2 : Dar ce dragă, şi-o trage şi cu tine ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu, despre mine era vorba… Mi se pare o solicitare

rezonabilă… (către toţi) Şi dacă mor, mă lăsaţi în pace ? (râd)

TÂNĂRUL 2 : Da, sigur… după ce mori, te poţi întoarce la treburile tale… nu-i aşa

gaşcă ? (toţi, mai puţin tânăra 2 şi tânăra 3, afirmă pe diferite voci şi cu diferite gesturi)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ok, mai întâi îmbrăcaţi-mă şi puneţi-mă la loc în căruţ…

TÂNĂRA 2 : Vrea să vă tragă o ţeapă, voi nu vedeţi ?…

TÂNĂRUL 1 : Bineînţeles că vrea să ne tragă o ţeapă, dar de-abia acum e interesant…

să-l lăsăm să-şi joace şansa… are el ceva în cap.

TÂNĂRA 3 (începe să-l îmbrace) : Ajutaţi-mă… n-aveţi nici un pic de inimă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Domnişoară, de când te-am văzut mi-am dat seama ce suflet bun

ai… (se uită insistent la ea), ca să nu mă mai refer la ţâţe… buculiţe… eşti o femeie

dăruită…

TÂNĂRUL 3 : Ai vrea tu aşa ceva, boschet…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : După ce mor, toate o să fie ale mele, domnule…

TÂNĂRUL 3 : Cum să nu… în Rai, nu ?

TÂNĂRA 3 : Lăsaţi-l în pace… cred că l-aţi batjocorit destul…

TÂNĂRUL 1 : Gagiul a zis că moare… aşadar nu plecăm de aici până nu crapă…

TÂNĂRA 1 : Şi dacă nu moare ? Dacă se răzgândeşte ?

TÂNĂRUL 1 : Te asigur că nu se va întâmpla asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sunt un om de cuvânt, fată… dacă am zis că mor, mor… că

doar n-o să stau toată ziua aici cu voi. Hai, îmbarcaţi-mă… (este pus în căruţ) Aşa…

gata… acum e mai bine… pot să mor liniştit în căruţul meu… (închide ochii; trec câteva

minute bune; din când în când mai face câte un gest : se scarpină pe obraz, strănută,

cască, etc.)

TÂNĂRA 3 : Cred că a murit…

TÂNĂRUL 2 : A murit pe dracu’!


TÂNĂRA 1 (se apropie cu urechea de pieptul lui) : Şi totuşi nu mai respiră… pute, dar

nu mai respiră

TÂNĂRUL 1 : N-a murit încă – e hoţ.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cum gura mă-tii să mor mă în gălăgia asta? Faceţi linişte… ori

mor, ori lăsaţi-mă în pace…

TÂNĂRUL 1 (intempestiv): E clar… (ia de pe o masă învecinată o sticlă de şampanie, o

ridică deasupra capului şi se pregăteşte să o spargă în capul lui Mihăiţă; moment care

trebuie surprins, printr-un flash back; apoi întuneric beznă şi se aude un foc de armă;

moment de tăcere; se aprinde lumina, Tânărul 1 este întins pe jos sângerând, doar rănit;

toţi prietenii lui se află îngenuncheaţi lângă el; undeva în spate Bătrânul ţine într-o

mână întinsă un pistol care fumegă încă; toată lumea din restaurant se ridică în picioare

şi începe să aplaude; se aud urale şi strigăte de Bravo; Bătrânul se apropie de fată -

care a cântat tot timpul – şi îi oferă floarea de la butonieră; fata leşină iar)

13 (Holul cu mai multe uşi; se aude iar EA cântând; din capătul holului îşi face apariţia Patron – este

îmbrăcat la 4 ace şi ţine în mână o sticlă de şampanie şi două pahare; se apropie de uşă, bate discret;

vocea încetează) EA (de dincolo) : Cine e? PATRON : Eu… (uşa se deschide şi în prag apare ea) EA : Bună seara… programul meu începe peste două ore… am ceasul defect ?

PATRON : A, nu, nu… ceasul funcţionează cum trebuie…

EA : M-am liniştit…

(moment de pauză stânjenitoare) PATRON : Detest conversaţiile în uşă…

EA : Ah… îmi cer scuze… intraţi…

(el intră în cameră, ajunge în mijlocul ei şi se opreşte în picioare; se uită în jur) PATRON (după ce dă de câteva ori admirativ din cap): Dar ai aranjat frumos aici… bravo… e curat,

miroase frumos… felicitări… cum te simţi?

EA : Bine acum, mulţumesc…

PATRON : Leşini când nu te aştepţi…


EA : Din păcate nu-mi pot stăpâni asta… îmi pare rău

PATRON : A, e ok, e ok… dă bine la public… au crescut vânzările cu 30% de când îţi dă moşul floarea

şi tu te tăvăleşti pe jos…

EA : Nu e nimic programat… PATRON : Nici nu trebuie… nici nu trebuie… (după câteva momente de tăcere)… nici nu trebuie (moment mai lung de tăcere) PATRON : Altfel, e bine ? EA : Da, e bine… (moment de tăcere… sunt încurcaţi) PATRON : Am trimis medicul aici… EA : Da, a fost… mă simt bine, repet…

PATRON : Şi-a spus ? EA : Da, mi-a spus… (moment de tăcere) PATRON : M-am gândit că… 50,000 nu e o sumă imposibilă pentru mine…

EA : Da… (moment de tăcere) PATRON : E plină…

EA : Ce anume ? (îşi dă seama că e vorba despre sticlă) A, da… PATRON : E plină… deci e grea… EA (realizează) : Of, îmi cer scuze… sunt o gazdă oribilă… unde-mi sunt bunele maniere? (îl invită pe

un scaun) Luaţi loc … daţi-mi mie astea (ia sticla şi paharele şi le aşează pe masă; apoi se aşează pe pat) (Moment de tăcere) PATRON (îşi ia inima în dinţi) : Uite ce e … EA… mă simt aiurea să îţi spun aşa, dar… în fine… nu-mi

stă în obicei să devin familiar cu angajaţii mei… am stabilit reguli stricte şi ştii bine asta… dar… nu ştiu

cum să-ţi spun… dumneata… sau tu… tu eşti altfel… aş vrea să ne cunoaştem mai bine…

EA : Sigur, nu e nici o problemă…

PATRON : Vorbeşti serios ?

EA : Da, oamenii sunt făcuţi să se cunoască…

PATRON : O, mi-ai luat o piatră de pe inimă… (se ridică brusc şi se apropie de masă) Pot să…?


EA : Da, cred că da…

(El desface sticla, toarnă în pahare, îi întinde unul, unul îl păstrează pentru el…) PATRON : Închin acest pahar pentru… prietenia noastră…

(EA îl dă pe gât într-o clipită) EA : Nu ştiu să toastez…

PATRON : Să-ţi mai torn ? EA : Da, sigur… (Patron îi mai toarnă un pahar; ea îl dă peste cap)

PATRON (cinic) : Încă unul ?

EA : Cred că m-am ameţit…

PATRON : E cea mai scumpă sticlă din bar…

EA (întinde paharul) : De parcă ar conta… (îl dă peste cap; e ameţită de-a binelea)

Patron îi ia paharul din mână şi o întinde cu grijă în pat

PATRON : Te-ai ameţit de-a binelea…

EA (râde) : Te văd dublu…

PATRON : Atunci… ce s-o mai … (începe să se dezbrace; ea îl priveşte amuzată, din când în când

hohoteşte; când ajunge doar în maiou şi chiloţi îi spune) EA : Ar trebui să faci puţin sport…

PATRON (încurcat) : Eh… nu poţi avea numai calităţi… dar te asigur că am o minte sănătoasă într-un

corp sănătos…(EA se schimbă brusc la faţă şi se ridică în picioare; se ţine cu mâna de cap) Ce s-a întâmplat ? EA : Nu s-a întâmplat nimic… eşti doar dezbrăcat în faţa mea…

PATRON : Păi… eu credeam că…

EA : Ce credeai, Patron ? Îmi spui exact ce credeai ? PATRON (schimbă tonul): Nu-mi plac femeile care îşi schimbă atitudinea dintr-o clipă în alta…

EA : Nu mi-ai răspuns, Patron… Spune-mi exact ce credeai ? PATRON : Din momentul în care m-ai văzut cu sticla de şampanie în uşă ai ştiut că pentru ce am venit…

EA : Nu, n-am ştiut… spune-mi tu…


PATRON : Acum iată-mă luat şi luat la mişto…

EA: Nu te ia nimeni la mişto… laşii sunt demni de milă, în general…

PATRON (se apropie de ea ameninţător): Eu laş ? Eu laş?…

EA (îi rezistă) : Uită-te cum arăţi… numai uită-te… cu chiloţii prea largi… cu burta asta lăsată… cum

crezi că m-aş putea lăsa sedusă… şi cu atât mai mult, ameninţată…

PATRON : Aş putea să te nimicesc doar cu o singură lovitură… nu va afla nici dracul ce ţi s-a

întâmplat…

EA : Şi? PATRON : Şi…

EA : În situaţia mea mă mai ameninţi cu moartea…? Eşti ridicol…

PATRON : Nu, în situaţia ta m-aş gândi cum să pun mâna pe 50,000 de coco… EA : Cum, aşa? Aşa?

PATRON : Dar cum? Vrei să ţi-i ofer moca ? (ea nu spune nimic) Dezbracă-te…

EA : De ce ?

PATRON : Pentru 50,000… dezbracă-te… (ea ezită)… hai mă, preţul e bun… cine ar rezista în faţa unei

asemenea oferte?… eu… eu n-am dat pe curul unei femei niciodată mai mult decât un parfum prost… şi

au muncit fetele, nu aşa, cu fiţe…

EA : Nu e drept…

PATRON : Ce nu e drept ? Spune-mi ce nu e drept ? EA : Îţi baţi joc de mine, asta nu e drept… Aşa cum îţi baţi joc şi de ceilalţi, de toţi… PATRON : Eu îmi bat joc? Eu? Eu!?!… I-am scos pe toţi din căcat, pe toţi! Toţi au venit la mine, în

genunchi au venit mă : Mihăiţă, Gavrilă, Ioan, Pavel… cum crezi că i-am angajat, i-am luat de acasă? I-

am împrumutat de la Hilton? Nu, au venit de bunăvoie şi s-au ascuns de frica morţii în crâşma asta…Aşa

cum ai venit şi tu pe ploaia aia… ce texte aveai – erai sigură că o să te primesc… eşti o ipocrită, ceea ce e

mai rău decât o curvă…

EA : Dar cum îţi permiţi?

PATRON : Uite aşa bine, cum ţi-ai permis şi tu… ţi-ai luat faţa aia de femeie neajutorată,

de victimă ştiind că nici un bărbat nu rezistă şi cedează… ai calculat perfect, am cedat…

acum am venit să-mi iau ceea ce mi se cuvine… şi pentru că sunt un ins generos până în

măduva oaselor, n-am venit cu mâna goală…

EA : Nu, ai venit cu scula în ea… PATRON : Eronat, am venit cu 50,000 de coco… ba nu, nu, mint… n-am venit cu bani, am venit cu

viaţa ta mă… viaţa ta e în palmele mele… ba nu, iar mint… (duce mâna la sex) ştii unde e viaţa ta ?


Ştii unde ? Uite aici, în mertecul ăsta belit… uită-te la el… (strigă) uită-te la el! Ăsta e viaţa ta mă… aici

viitorul tău, uite aici… uite (o scutură şi rânjeşte)… aici… îl auzi cum te cheamă ? eu îl aud…

„Domnişoara… eu sunt viaţa ta… hai şi pupă-mă niţel în bot… dă un semn că te bucuri, apucă-mă cu

amândouă mâinile şi ia-mă…” e viaţa ta, honey… totul este aşa de simplu… nu ştiu ce ai în capul ăla…

EA (pare că cedează): Şi cum crezi că se va întâmpla asta ?

PATRON : Nu ştiu… dar se va întâmpla…

EA : Adică eu o să stau pe spate, o să desfac picioarele şi tu o să-ţi introduci sexul între ele? Despre asta e

vorba?

PATRON : Exact… vezi că ştii ?

EA : După care, mă îmbraci în haine scumpe şi mă duci la Paris, la cel mai renumit spital şi mă faci

sănătoasă, nu ?

PATRON : O să te întorci mai sănătoasă şi mai fericită ca oricând… o să-mi pupi tălpile, ascultă la mine,

o să-mi ridici statuie…

EA : Iar pentru asta nu trebuie decât să-mi ridic poalele în cap… Nu ştiu, să mă mai gândesc…

PATRON : Nu, acum…

EA : Acum în nici un caz… PATRON : De ce? EA : Acum sunt pe roşu…

PATRON (se înfurie brusc): Eşti pe naiba! (se apropie de ea şi o strânge violent în braţe) Am ajuns să

fiu luat la mişto de o căcăcioasă…(EA îi rezistă; se naşte o luptă; atunci el o loveşte cu palma peste ochi; ea cade) EA : Asta e tot ce poţi ?

Patron se aruncă peste ea şi începe să-i smulgă hainele de pe ea; mai întâi îi rupe

cămaşa, apoi îi ridică fusta; se opreşte brusc… PATRON : La naiba! Unde am pus prezervativul? (se ridică din pat) Să nu te mişti… dacă faci o

mişcare sau începi să strigi te omor… Patron caută în pantaloni, găseşte prezervativul; îi rupe

ambalajul…

PATRON : Pune-mi-l… EA : Nu mă pricep…

PATRON : Pune-mi-l am spus! EA : Nu mă pricep, am spus…

Patron se ridică brusc şi începe să arunce cu obiectele prin încăpere; e furios…după o

vreme se opreşte; îşi ia hainele şi iese furios)


PATRON : Să nu crezi că ai scăpat… (ea începe să plângă şi, simultan, să cânte… ceva

trist; uşa rămâne întredeschisă; pe hol se ciocneşte de Îngerul Mihăiţă)

PATRON : Pardon…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (se uită la sexul patronului) : Probleme în paradis ?

PATRON (se acoperă instinctiv) : Nu te priveşte… de ce nu eşti la treabă?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Azi e ziua mea liberă…

PATRON (se gândeşte puţin) : Nu-mi amintesc să-ţi dat o zi liberă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi nu… mi-am luat-o singur…

PATRON : Pot să ştiu de ce ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Patron, puţulica aia a dumitale mă complexează… nu-mi găsesc

cuvintele… (începe să râdă)

PATRON : Du-te dracului…! Lasă că îţi arăt eu… vă arăt eu vouă… (iese)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa se vorbeşte cu un înger, bei…?

14

(Observă uşa întredeschisă; o deschide cu precauţie şi o vede pe EA în stare jalnică)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (oripilat) : Vai de mine! Dumnezeule! (pentru sine) Iar am zis-

o… ce s-a întâmplat ? (realizează) Patron! (se apropie de fată împingând la cărucior,

lângă pat; ea stă ghemuită, cu faţa la perete, şi continuă să plângă şi să cânte) Te-a

violat ? Te-a bătut?… Nemernicul… o să-l omor… cu mâna asta a mea de metastatic mă

duc şi-l omor… am să-i rup pula şi o să i-o îndes pe gât…(începe să gesticuleze; teatral,

cabotin; se mişcă cu căruciorul prin cameră) … Sărman copil… cum ai căzut tu victimă

acestui monstru… nu, nu… n-am să las lucrurile aşa… crima trebuie pedepsită… (iar se

apropie de ea)… te-a lovit?… te-a violat ?… nemernicul… o să-l omor… cu mâna mea

asta de metastatic…( se opreşte brusc) ce dracului am, mă repet… hai linişteşte-te… nu

mai plânge (în timp ce îi vorbeşte îi priveşte picioarele dezgolite şi este puternic atras

fizic de ea… întinde mâna ca s-o atingă… în ochi i se citeşte pofta; întinde şi cealaltă

mână… este gata să o strângă de fund… brusc împinge căruţul în mijlocul camerei)

Nemernicul! Nemernicul! Şi iar nemernicul! (se apropie iar de ea, de data asta hotărât, îi

acoperă picioarele şi încearcă să o ia cumva în braţe; gestul e îngreunat de situaţia lui,


drept pentru care abandonează; începe să o mângâie pe păr; cât timp îi vorbeşte ea

continuă să cânte încetişor) Ştii? Am fost primul angajat aici… 22 martie… în ziua aia

stăteam întins pe pat în cea mai de căcat stare pe care poate s-o aibă un om…vaca aia de

nevastă-mea – o beţivă – se străduia să-mi îndese pe gât nişte votcă… zicea că aşa o să

sport mai bine vestea că sunt incurabil… paralizia era doar desertul… de fapt sunt

cirotic… cronic… adevărul e că la câtă băutură am îndesat la viaţa mea, nici cu o duzina

de ficaţi n-aş fi făcut faţă… aşa, stăteam întins în pat, deprimat că aveam să mor şi beat…

aia s-a dus la bucătărie, iar eu am luat ziarul de pe noptieră… îl răsfoiam fără să urmăresc

ceva anume, în momentul ăla totul era deşertăciune… ştii cum e, şi tu o să dai colţul

curând… adică… iartă-mă… ştii ce vreau să spun… când să-l arunc cât acolo dau de

anunţ… „COLONIA ÎNGERILOR, restaurant de lux, angajăm personal necalificat pentru

meseria de înger ospătar; obligatoriu bolnavi incurabil, necontagioşi”… am izbucnit în râs

şi m-am trezit pe loc… mi-am zis, „ce dracu’ e asta? cineva îşi bate joc de mine…”… am

închis ziarul şi l-am mai deschis odată… anunţul era tot acolo… am pus-o să mă îmbarce

în căruţ…m-a coborât în stradă… şi am venit aici… înainte să traversez strada am auzit-o

pe aia că mă întreabă unde mă duc… nu i-am răspuns nimic… spune şi tu, unde ne

ducem?… (fata se opreşte şi îl sărută pe obraz)… ce-a fost asta? … mda, important e că

a fost… a doua zi s-a angajat şi Gavrilă… apoi ceilalţi… aici, după cum ai văzut, vin

numai bogătani… boul ăla de Patron, a intuit perfect – ce spectacol mai atractiv decât

spectacolul morţii ? vrei să vezi muribunzii in action – marcă banul… dacă nu l-aş

cunoaşte aş spune că ideea lui e dumnezeiască… a scos nişte oameni din ghearele

disperării şi le-a redat pofta de viaţă… sau, mă rog, ce-o fi aia când nu te gândeşti că o să

te bage în pământ şi te apucă groaza că o să te trezeşti dracului acolo şi n-o să ai aer… şi

o să mori… hahaha… o să mori din nou… aşa… ne învârtim pe aici, îi servim pe ăia, le

cărăm căcatul în farfurii scumpe, ne uităm la ei cum îl înghit, conversăm cu ei, ei cu noi…

unii mai lasă şi bacşiş… tu cânţi, ei dansează… unele sunt sexi… simţi nevoia să le bagi

într-un colţ şi să le fuţi în curul ăla de cuconet fără griji… Patron se îmbogăţeşte, ne

ceartă când greşim, ne fură la bani… ne îngrijeşte… umblăm cu aripile astea ridicole de

colo colo în cea mai bizară crâşmă din ţară… lucruri normale… asta e tot şpilul… deşi

suntem cu sabia deasupra capului, noi continuăm să facem lucruri normale – adică să fim

ocupaţi cu cele lumeşti, cum zice Gavrilă… să ne pese de orice rahat… (între timp fata a

adormit; se uită lung la ea)… eşti un copil bun… dar ţi-aş trage-o până ţi-ar sări

capacele… asta se numeşte comportament masculin sănătos… înţelegi?… înţelegi pe

naiba… a adormit… rumenă în obraji… carne tare… dacă aş… ce poate să-mi mai facă şi

cine… tot mă duc dracului… Doamne, cum pot să gândesc aşa, despre prietena mea ?…

iartă-mă copilă… sunt şi eu om, am îndoieli, am gânduri… dacă ai vedea ce gânduri am,

n-ai mai aştepta să-ţi vină sorocul… (se uită la cea)… nasol, peste o oră intru în tură… (îi

lasă uşor capul pe pernă; se întoarce, închide uşa uşor şi iese)

15


(Interiorul locaţiei, seara; oamenii stau la mese, îngerii servesc, EA cântă – program

normal; la un moment dat se aude un strigăt, de la o masă)

CLIENT : Ajutor! A căzut! Moare ăsta aici! (un înger este întins pe jos, lângă masă,

fără suflare; nu-l bagă nimeni în seamă; clientul se apleacă, îi ia pulsul şi iar strigă) A

murit! Un doctor! Este vreun doctor pe aici? (între timp se apropie Vili şi Ana)

VILI : Da…

CLIENT : Dumneata ?

ANA : Da, e doctor…

VILI : Are dreptate, sunt doctor… (se apleacă oarecum dezinteresat, îl priveşte pe înger

fără să-l atingă) E mort…(Ana duce mâna la gură şi strigă scurt)

ÎNGERUL GAVRILĂ (către Ana): Asta numesc eu orgasm. (Ana nu-l bagă în seamă)

VILI (către client) : Cum s-a întâmplat ?

CLIENT (uşor isterizat) : Ce să se întâmple ? S-a apropiat de masă, mi-a întins nota de

plată… N-am vrut decât să-i dau bacşiş…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Cât?

CLIENT : Ce cât ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Cât ai vrut să-i dai ?

CLIENT : Nu ştiu exact… cred că 5 lei…

ÎNGERUL GAVRILĂ (fără expresie) : Asasinule!

CLIENT : Cum adică ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : 5 lei ? Mocagiule! Chitrosule! Cărpănosule! Bine că ai dat 200

pe consumaţie, să-i faci ăluia maţu’ mare (arată către Patron, care se apropie)

PATRON : Ce s-a întâmplat ?

CLIENT: Nu i-am făcut nimic, jur!

VILI : Sigur…

ANA : Vili, vreau să mă duci acasă… acum.


VILI : De ce ?

ANA : O să mi se facă rău…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Poate crapă şi asta…

ANA : Nici nu te bag în seamă…

VILI: Sunt doctor, Ana, trebuie să rămân aici până la…

ANA : Până la ce Vili ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Până ţi se face rău… o să cazi, o să te ia în braţe şi o să arunce

în ghenă, că tare a dracului mai eşti, femeie… (Ana se strâmbă la el)

PATRON : (se uită la cel întins pe jos) : Cine-i ăsta ? A, Petru… i-am spus s-o lase mai

moale cu literatura… toată noaptea stătea şi citea : Dostoievski, Caraman… aseară l-am

surprins cu Patapievici în braţe – cred că de aici i se trage…

CLIENT (către Gavrilă) Vezi ? Nici nu l-am atins… i-am întins doar hârtia asta de 5… a

zis mersi şi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : A zis mersi pe naiba… (teatral) Intelectualii… nici ăştia nu mai

sunt ce au fost odată… Petru lua bacşişurile cele mai mari de aici (către client) dumneata

nu citeşti mercurialul ?

CLIENT : Ce mercurial ?

PATRON : La intrare, dacă vă uitaţi atent, e un banner mare cu fiecare ospă… adică înger

şi bacşişul pe care îl percepe… noi aplicăm legea aici, nu ne jucăm…

CLIENTUL : N-am văzut… îmi cer iertare… se face atâta caz pentru…

VILI : E ok, a murit… acum taci… (către Ana) Mergi, ia loc pe scaun şi nu te mai uita la

cadavru, îţi face rău…

ANA : Şi când plecăm, Vili? Mi-e frică…

VILI : O să plecăm… încă puţin…

(între timp s-au apropiat toţi : clienţi, ceilalţi îngeri, … EA cântă în continuare privind

către grup – lăcrimează; cântă ceva trist)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Petre ăsta a venit odată cu mine, niciodată n-au ştiut ce hram

poartă… doar că se topea pe zi ce trece… parcă-i mumia lui Ramses (începe să râdă) Ce


faţă are… de când îl ştiu n-a scos o glumă din el, era posac, de parcă regreta ceva, sau de

parcă pierdea la cărţi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi chiar pierdea la cărţi… că doar noi doi…

ÎNGERUL GAVRILĂ (îl întrerupe): Ce noi doi? Ţi s-a făcut cumva rău şi simţi nevoia

să-ţi muşc un pumn în gura aia spurcată?

PATRON : Îl trişaţi cumva la cărţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Şefu’, n-ai pic de respect pentru momentul acesta solemn…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Despre morţi numai de bine…

VILI (arătând spre clientul cu bacşişul) : Deci domnul i-a făcut un bine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Chiar, cum de nu m-am gândit… (către acelaşi client) :

Domnu’, avem în bucătărie un polonic… uriaş… dacă vi-l aduc nu-mi pocniţi una cu el în

cap ? Mă simt într-o dispoziţie romantică… (râde; râd toţi)

PATRON : Îmi place când toată lumea e mulţumită…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Am trăit s-o aud şi pe asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (privind către mort) : Ce mai, a murit mişto – refuzând bacşişul…

ia vedeţi, s-a scăpat ?

VILI : Fiecare cu problema lui…

ÎNGERUL GAVRILĂ (se apleacă, adulmecă) : Nu mă… e curat… ăsta o să ajungă în

rai.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Suntem în rai…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem în pizda mă-tii… în fine (către Patron) Şefu’… cât timp

ni-l laşi ?

PATRON : Iar ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Are şi el dreptul, boss… cât ?

PATRON : Sun la spital în jumătate de oră… vă ajunge ? (nu mai aşteaptă răspunsul)

Vă ajunge…

Se strâng mai mulţi îngeri şi îl ridică pe cel mort de jos şi se pregătesc să-l scoată din

scenă


VILI : Unde îl duceţi ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dincolo… îi facem slujba…

VILI : Aveţi popă aici ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu… slujba o ţinem noi… e un serviciu ceva mai… e al

nostru…

VILI : Pot să asist şi eu ?

ANA : Vili ?

VILI : Pisi, aştept asta de 6 luni… doar n-o s-o ratez tocmai acum.

ANA : Vreau acasă, nu mai suport…

VILI (transformat): Ai să suporţi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către ceilalţi care ridicaseră deja mortul) : Lăsaţi-l jos… (îl

lasă jos) Şi zici că vrei să vezi şi tu…

VILI : Da…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce să vezi ?

VILI : Slujba…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către Ana) : Dar tu?

ANA : Sunteţi odioşi, meritaţi cu toţii duşi la spitalul de nebuni… şi tu Vili… pe zi ce

trece nu te mai recunosc, eşti tot mai bizar… uneori mi-e frică de tine, nu ştiu cât o să mai

rezist… totul are o limită…(vrea să mai spună ceva, abia s-a aprins)

VILI : Peste o săptămână e ziua ta… aveam de gând să-ţi iau un Forduleţ…

ANA : Bine, rămân… şi numai pentru că pentru că te iubesc.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, eşti topită… auziţi cum picură ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : S-ar putea să fie de la mine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Taci mă… eh, femeile…

VILI : Ce ne-am face noi fără ele ?


PATRON : Nu ştiu, dar industria de autoturisme ar fi pe sponci… numai eu am cumpărat

3 maşini până acum… şi cui, unor putori…(către Ana) Nici o aluzie doamnă…

ANA : Având în vedere contextul, nu cred că mai contează…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să recapitulăm: ăştia vor să vadă slujba…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Păi s-o vadă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi de ce s-o vadă?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce are? Lasă s-o vadă şi ei…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi aşa ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dar cum ?

PATRON : Grăbiţi-vă, ceasul ticăie… n-am timp, stă producţia…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către clienţii strânşi ciorchine) Care mai vreţi să asistaţi ? E

meserie, e cool…spectacol în toată regula… veniţi degeaba aici, dacă rataţi asta.

Toată lumea vrea să asiste…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Vor toţi…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi dacă vor toţi hai s-o facem aici.

ANA (stersată): Ce o să-i faceţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da’ ce, păsăriche, ai stress ? Nu-l disecăm, stai liniştită… îi

facem doar o slujbă…

ANA : Nu ai nimic sfânt în tine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Fată, tu în afară de contre nu mai ştii nimic ?

ANA : Ce vrei să spui ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : …orice spune omul, tu reacţionezi… Vili, cum o suporţi pe asta

mă ? Zău, dacă era a mea, o băteam de 3 ori pe zi… apoi i-o trăgeam, că n-arată rău…

ANA : Eşti un mitocan...

VILI : Ana…


ANA : Ce Ana!

VILI (calm, foarte calm) : Taci dracului din gură… (Ana e stupefiată, dar tace)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Aşa da bărbat…

VILI : Lasă că nu e tocmai ieftin… ce urmează ?

PATRON : Au un ritual… naiba ştie de unde le-a venit ideea… n-au adus niciodată un

popă… la fiecare care moare, fac acelaşi lucru ciudat…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa boss, fă-l marketabil… (către ceilalţi) Deci… dragi clienţi,

dacă vreţi să asistaţi la serviciul funerar, trebuie să marcaţi cu bănucu’… astăzi totul este

spectacol, nu? Gavrilă, cât le cerem mă?

PATRON : Nu cred că e cazul să…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Şefu’, 50 cu 50 merge ?

PATRON : Ăăă, faceţi cum credeţi…

Moment de tăcere

ÎNGERUL GAVRILĂ : Haideţi mă, scoateţi banu’ ce mama dracului, că acum mai

moare unul… hai, 100 de europeni, că sunteţi feţe fine… (clienţii încep să scoată banii)

Hai, pe rând şi repede, bunul Dumnezeu nu ne aşteaptă…(după ce strânge banii, îi

numără) 1,500… care trişezi mă ? (mai numără odată)… 1,600… e bine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Am încă o idee… cine vrea să facă fotografii cu Petru ? Ofertă

unică… (scoate un aparat foto)

ÎNGERUL GAVRILĂ : De unde mă?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Din cap, de unde ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Aparatul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E o poveste întreagă, nu vrei s-ă asculţi acum…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ba vreau s-o ascult acum.

PATRON : Daţi-o dracului băieţi… e târziu…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Să dea dracul dacă fac vreun gest până nu spune Mihăiţă de

unde are aparatul foto…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Am fost fotograf… mi se spunea Foto Cuba… făceam poze la

C.A.P-işti şi la echipele de fotbal din divizia D…pentru busturi îi băgam în butoaie

(râde)… ce vremuri… după ce m-am îmbolnăvit, am abandonat de tot meseria, dar am

păstrat maşina asta tot timpul cu mine… atât.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Atât ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce n-ai spus mă aşa? (către toţi) Ok, atenţie, toată lumea, cine

doreşte poze cu Petru… (lumea e nedumerită)… poze cu un înger domnilor… bune de

pus în ramă – opere de artă, ce mai tura vura…

CLIENT (cel cu bacşişul) : Cred că o să fac eu o fotografie cu el… Măcar atât, în

memoria… (se apropie de cadavru, se lasă în genunchi şi atinge cu două degete una

dintre aripi; pozează)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dă-o naibii, ce e cu moaca asta… zâmbeşte… (clientul

zâmbeşte)… aşa… păsărica!… gata… următorul

Toţi clienţii, personalul, Patron, mai puţin EA, care cântă încontinuu, agasant de trist

chiar, se apropie de cadavru şi pozează în diferite şi cretine poziţii : rânjind, cu mâinile

întinse, strâmbându-se ca nişte copii distrofici, în grupuri statuare, călare pe cadavru,

întinşi pe lângă el, muşcându-l de nas, smulgându-i fulgi din aripi, etc.… Mihăiţă şi

Gavrilă le umflă banii;

Urmează ritualul… se face în tăcere, doar EA continuă să cânte… ritualul constă în

scoaterea aripilor celui mort, ruperea lor şi arderea într-o căldare de pompieri; orice

adaos ţine de imaginaţia regizorului;

La final Bătrânul se apropie de fată şi îi întinde floarea de la piept; fata leşină

16

Interior birou Patron; se uită într-un registru contabil; pe masă o sticlă de whisky, o

cutie de ţigări de foi, alte obiecte; se aude o bătaie în uşă; PATRON : Intră…

PATRON : A, Gavrilă… intră te rog…

GAVRILĂ (după ce intră) : Am intrat şefu’…


PATRON (nu-şi ridică ochii de pe registre) : Mda… hm… interesant… mţ…(Gavrilă stă în picioare

şi se uită pe pereţi; arată jalnic cu costumul de înger mizerabil pe el, pătat peste tot… tuşeşte…Patron

ridică privirile) Stai jos Gavrilă…

GAVRILĂ (întoarce scaunul cu speteaza în faţă şi se aşează) : Mulţumesc…

PATRON (fără să-şi ridice capul, deschide capacul unei cutii cu ţigări din foi) : O ţigară ?

GAVRILĂ (mirat; întinde mâna şovăielnic) : Ooo, şefu’… e ziua dumneavoastră?

PATRON (tot fără să-şi mute privirea de pe hârtii, întinde mâna după sticla de whisky, deşurubează

dopul, toarnă într-un pahar) : Whisky ? (Gavrilă ia paharul şi-l dă pe gât; apoi aprinde ţigara şi trage

din ea cu nesaţ - tuşeşte)

GAVRILĂ : Marfă bună frate…(Moment de tăcere în care Patron se uită în acte şi Gavrilă fumează…

Patron închide cu zgomot paginile registrului şi oftează…) Probleme Patron? PATRON (cabotin) : Ce e viaţa mă Gavrilă, tu ştii ?

GAVRILĂ (rămâne cu ţigara suspendată în drumul spre gură) : Nu prea m-am gândit în ultima vreme şi

nici ziarele nu le prea mai citesc…

PATRON (bate cu degetul pe registru) : Asta e viaţa… asta…

GAVRILĂ : Registrul ăla ?

PATRON : Viaţa e un registru, Gavrilă… pe fiecare pagina, aduni, scazi şi la sfârşit când să faci bilanţul,

ce iese ?

GAVRILĂ : Ce iese ? PATRON : Ieşi pe pierdere…

GAVRILĂ : Nasol… PATRON : Dar universul ştii ce este ?

GAVRILĂ : Patron, aveţi febră ?

PATRON : Dar dragostea ?

GAVRILĂ : Nici aici nu mă pricep cine ştie ce… cu sex sau fără ?

PATRON : Sunt îndrăgostit, Gavrilă…

GAVRILĂ : Bună marfă… deci şefu’ ai pus-o… şi cine-i păsărica ? O ştim ?

PATRON (se ridică, face câţiva paşi) : Lasă asta… deocamdată… tu cum te simţi ?

GAVRILĂ : Acum? Ameţit…

PATRON : Nu, în general… aici; mulţumit de condiţii, cazarea, masa, salariul?

GAVRILĂ : E bine, e bine… mi-ai întins o mână exact când mă ardea mai tare…


PATRON : Aşa sunt eu, un om bun …

GAVRILĂ (izbucneşte în râs dar se cenzurează iute ) : Scuze… m-am înecat… PATRON : Toată viaţa n-am ştiut decât să fac bine oamenilor… unii m-au dezamăgit, alţii s-au folosit de

mine… deh, asta e crucea mea, pe asta o duc…

GAVRILĂ : Toţi au crucea lor… (către sine) ce să zic şi eu…

PATRON : În sfârşit… sunt vremuri grele, încasările nu mai sunt ca înainte, taxele mă omoară…

(aparent îngândurat) mă gândesc să fac unele concedieri…

GAVRILĂ (tuşeşte) : Concedieri ? PATRON : Legile capitalismului sunt dure… profit, profit şi iar profit…

GAVRILĂ : De acord, dar… şefu’, bag-o de-a dreptul – vrei să mă dai afară?

PATRON : Gavrilă, Gavrilă, Gavrilă… Dumnezeu mi-e martor că ţin la toţi angajaţii mei ca la propriile

mele rude… M-am ataşat de voi într-un mod aproape indispensabil… dar nu am ce face, trebuie să operez

unele schimbări…

GAVRILĂ : Aşa…

PATRON : Şi aşa cum eu mi-am dovedit generozitatea faţă de angajaţii mei, tot la fel le solicit

ataşamentul şi fidelitatea…

GAVRILĂ : Şefu’, te-am trădat eu vreodată ? Toţi clienţii care vin mă caută mai întâi mesele la care

servesc eu… ştiu să fac atmosferă, ştiu să le scot banii din buzunar…

PATRON : Ştiu Gavrilă, eşti un angajat de nădejde; uneori mă întreb ce m-aş face eu fără tine…

GAVRILĂ : M-am mai liniştit…

PATRON : Dar…

GAVRILĂ : Dar ? PATRON : Nu ştiu ce să mă fac cu Mihăiţă… nu mai e bun de nimic…

GAVRILĂ : E pe moarte? Ţi-a zis doctorul ceva ?

PATRON : Pe moarte suntem toţi, nu despre asta e vorba… dar nu mai e eficient… scapă platourile pe

jos, face pe el tot mai des, oboseşte… aş trece cu vederea atâta vreme cât clienţii se distrează pe seama lui,

dar de la incidentul ăla… cred că o să-l concediez…

GAVRILĂ : Patron… e prietenul meu cel mai bun… PATRON : De aceea te-am chemat, Gavrilă…

GAVRILĂ : Patron, dacă îl dai afară, viaţa mea nu mai are nici un sens… mai gândeşte-te, poate îi

găseşti altceva de făcut : uite, pune-l afară, pe post de statueta postmodernă, sau pune-l la garderobă… la

centrală, sau să ducă gunoiul… ceva trebuie să fie…


PATRON (cabotin): Crezi că nu m-am gândit, Gavrilă ? Nu e noapte să nu mă gândesc la asta… nu mai

am linişte, coşmarurile mă traversează precum trenurile, mi-e teamă să nu mă bată Dumnezeu… să nu

ajungi vreodată în locul meu…

GAVRILĂ : A, nu, am alte treburi… PATRON : Era o figură de stil…

GAVRILĂ : Şefu’, mi-a ieşit whisky-ul pe nas… pot să mai iau unul ?

PATRON : Desigur, toarnă cât pofteşti… şi hai să ne gândim la o soluţie…

GAVRILĂ (îşi toarnă) : Soluţie, soluţie… să găsim o soluţie…

PATRON (îl priveşte parşiv) : În plus şi problema asta a mea sentimentală… mă termină nervos…

GAVRILĂ : A, începuseşi să povesteşti ceva…

PATRON : Ce să-ţi spun ? Am avut multe femei la viaţa mea… femei de femei, le beai apă din pantofi…

frumoase, elegante, deştepte, amante pricepute… aşa cum au venit aşa s-au dus… deh femeile… credeam

că m-am liniştit, dar uite că m-a lovit iar. Nu ştiu ce să fac, pur şi simplu nu ştiu ce să fac.

GAVRILĂ : La ce experienţă erotică am eu, Patron, nu ştiu cât ţi-aş putea fi de folos…

PATRON : M-am îndrăgostit de EA…

GAVRILĂ : Toate sunt o ea… PATRON : Gavrilă, EA, colega voastră de muncă, vecina de cameră, solista…

GAVRILĂ (rămâne interzis pentru o vreme) : EA ? PATRON : EA… mi-a futut sistemul.

GAVRILĂ : Păi şefu’, ce mai stai ? Eşti bărbat bine, lozul stă pe tine ca blana pe tigru, ea e tânără şi

neajutorată… nu trebuie decât să întinzi mâna şi să iei…

PATRON : Am întins… degeaba… m-a refuzat…

GAVRILĂ : Nu te cred… nu e genul care să rateze aşa partidă…

PATRON : Uite că e… sunt cu nervii la pământ, nu ştiu ce să mai fac…

GAVRILĂ : Nu ştii ce să faci, nu ştii ce să faci… oferă-i ceva, promite-i, vorbeşte-i frumos, cumpără-i

flori, chiloţi sau un inel, scoate-o la un restaurant… PATRON : Aici ?

GAVRILĂ : Ei, aici… în altă parte… unde sunt oameni străini, unde sunt oameni sănătoşi, normali,

unde se cântă muzică bună, veselă… undeva unde e viaţă, oriunde, numai aici nu…

PATRON : O să mă refuze…

GAVRILĂ : Nu cred – nici o femeie nu refuză aşa ceva…


PATRON : Dacă am ratat prima încercare, e mai greu cu a doua… nu-s de ieri de azi…

GAVRILĂ : Aici s-ar putea să ai dreptate… dar ce i-ai spus ?

PATRON : Nu contează…

GAVRILĂ : Ai jignit-o? Ai luat-o prea tare ? PATRON (parşiv) : Crede-mă, în acest moment dragostea mea e pe planul doi… mă tot gândesc la bietul

Mihăiţă, cum o să se descurce… o să-i dau nişte bani, încerc să-l plasez într-un azil, dar cine ştie…?

GAVRILĂ : Păi aş vorbi eu cu EA, dacă nu ţi se pare deplasat… (lui Patron i se aprinde o lumină în

ochi – aştepta asta) PATRON : Eu ştiu, Gavrilă?

GAVRILĂ : Suntem oarecum prieteni, ne mai plângem pe umăr… când te sfătuieşte un prieten… ştii

cum e, te mai schimbi, îţi mai reevaluezi situaţia…

PATRON : Crezi că poţi face asta ?

GAVRILĂ : Mă gândeam … la schimb…

PATRON : La schimb cu ce ?

GAVRILĂ : Cu ce, cu ce… Mihăiţă… ziceai că eşti generos…

PATRON : Am să-i caut ceva lui Mihăiţă, am câteva idei… fiind prietenul tău şi tu fiind – nu-i aşa ? –

prietenul meu… prietenii se ajută, Gavrilă…

GAVRILĂ (se întinde la sticlă, îşi toarnă încă un pahar; apoi deschide cutia cu ţigări fine şi scoate de

acolo un pumn de ţigări) : E bine când oamenii se înţeleg… (se ridică) PATRON : Acum la treaba… prietene… (Gavrilă iese, îndesându-şi ţigările în buzunar şi cu paharul

de whisky în mână)

17

Interior cabină de machiaj; EA stă pe scăunel şi se machiază; are o atitudine apatică,

fredonează ceva; se aude o bătaie la uşă EA : Cine e ? VOCEA : Eu, Gavrilă…

EA (se ridică repede, se îndreaptă către uşă, o deschide) : Gavrilă, tu ? Hai intră… intră… ce s-a

întâmplat ?


ÎNGERUL GAVRILĂ : Sărut mâna … (stângaci) ce frumoasă eşti în seara asta…

EA (râde încetişor) : Numai pentru asta ai venit, sa-mi spui cât sunt de frumoasă?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Încă n-au început să vină clienţii… treceam pe aici şi ce mi-am zis…

EA : Zilnic treci pe aici, dar niciodată nu te-ai oprit…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ei, doar mă cunoşti… sunt un timid…

EA (râde din nou) : Tu, timid…

Gavrilă cade brusc în genunchi în faţa ei, îi îmbrăţişează picioarele

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-am făcut asta niciodată…

EA (surpinsă) : Hei! Gavrilă… ce ai ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ştiu, cred că un cârcel…

EA : Hai, nu te mai prosti, dă-mi drumul…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu pot, mă crezi că nu pot… (hohoteşte, dar plânsul e fals) EA : Plângi ? Gavrilă, ce s-a întâmplat ? Mă sperii…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Prima oară când te-am văzut mi-am spus : iată un înger… nu

eu, nu ceilalţi, ci tu… Dumnezeu s-a milostivit de noi, păcătoşii, şi ni te-a trimis aici pe

pământ ca să ne faci traiul mai uşor… în fiecare seară mă rog pentru sănătatea ta… adică,

mă rog, înţelegi tu… tu eşti prietena mea cea mai bună, eşti îngerul meu păzitor, eşti…

nici nu-mi mai găsesc cuvintele fiindcă sunt înecate în micimea lor… EA : Mă omori… spune odată ce ai de spus…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Crezi că mi-e uşor, prietenă dragă? Crezi că mi-a fost uşor să-ţi bat la uşă, să

intru peste tine ca un idiot ce sunt şi să-ţi cad în genunchi cerşindu-ţi mila ?

EA : Până acum nu mi-ai cerşit nimic… hai, ridică-te, să vorbim liniştiţi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu pot, nu pot! Genunchii mi s-au înfipt în faţa ta şi ştiu că nu se vor desprinde

de acolo decât după…

EA : După?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dacă…

EA : Dacă ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Treceam într-o zi prin faţa biroului lui Patron… aşa, nu prea

aveam ce face şi ştergeam holul cu T-ul… uşa era deschisă… nu am obiceiul să intru în


locuri interzise, dar pe masă era o sticlă de whisky… desfăcută… am vrut şi eu un pahar…

(se smiorcăie) sunt un biet înger căzut în patima alcoolului… EA : Spune mai departe… dar ridică-te, nu mai sta acolo…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu… îmi închipui că vorbesc cu genunchii tăi şi mi-e mai uşor… să ştii că nu

mă uit în sus… (primeşte o palmă în cap) O meritam… (continuă) şi am intrat… m-am aşezat pe scaun,

mi-am turnat un pahar, mi-am întins picioarele pe birou… ce senzaţie, Dumnezeu mi-e martor – am

păcătuit în momentul ăla… am păcătuit râvnind la bunul altuia… pentru o secundă m-am simţit Patron şi

m-am luptat din răsputeri să rămân încremenit în clipa aceea odată pentru totdeauna… puterea… să te

simţi puternic… e drept ca după al treilea pahar, senzaţia capătă unele nuanţe… şi, în timp ce m-am

întins să iau o ţigară… (strânge iar genunchii în braţe şi hohoteşte fals) EA( e îngrijorată) : Şi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : … pe masă erau nişte hârtii… registre, dosare, prostii din astea… pe unul scria

PLAN DE REDRESARE - PROPUNERI DE CONCEDIERE… cine crezi că era pe lista aia ?

EA : Nu se poate! Dar eşti cel mai bun de aici. Tu duci tot greul… nu pot să cred…

ÎNGERUL GAVRILĂ (are un ton cinic, arogant): … nu eram eu… oameni ca mine nu se găsesc pe

toate drumurile

EA (răsuflă uşurată) : Dacă nu eşti tu…

ÎNGERUL GAVRILĂ (reia tonul fals plângăcios) : Nu eram eu, în schimb primul pe listă era bunul

meu prieten, fratele meu de suferinţă – Mihăiţă. (Ea ţipă scurt)… Da, da, chiar el… primul şi ultimul,

căci lista nu avea decât un singur nume… „ incompetent, pune piedică, încurcă, generează pierderi”…

EA : Mihăiţă… dar e cel mai neajutorat om de pe pământ… nu, aşa ceva nu trebuie să se întâmple…

ÎNGERUL GAVRILĂ (hohoteşte şi mai tare) : Ce o să mă fac fără el ? Cine o să-i mai numere

secundele ? Cine o să-l şteargă la cur ? Ce soartă crudă a trebuit să am : nici sănătate şi nici prieteni – pe toate mi le-ai luat, Doamne! EA : Gavrilă… Gavrilă… trebuie să existe o soluţie… trebuie să-l ajutăm…

ÎNGERUL GAVRILĂ ( o priveşte parşiv) : Cum ? Nu avem nici o putere, suntem nişte simpli angajaţi,

nişte nevolnici…

EA : O să strângem bani şi o să-l ajutăm în secret…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu e o idee bună… sunt sigur că dacă îl dă afară, o să-l trimită undeva

departe…

EA : O să ne scrie…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mihăiţă e analfabet… eu îi calculez notele de plată…

EA: Du-te şi vorbeşte cu Patron… sunt sigură că îţi preţuieşte munca…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ţi-am spus şi finalul poveştii… m-a prins beat mangă sub biroul lui… îi

băusem tot whisky-ul… nu mai reţin exact, cred că l-am înjurat… pentru o vreme nu mai am intrare la

el…


EA (duce o luptă) : Deci nu mai rămâne decât o singură posibilitate…

ÎNGERUL GAVRILĂ (fals naiv) : Care ? Mai e vreuna ? EA : Să vorbesc eu cu el…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eu ştiu …?

EA: Mai devreme sau mai târziu, tot trebuia să am o conversaţie cu el… se pare că a câştigat…

ÎNGERUL GAVRILĂ: Întâmplarea aceea… EA (cedează) : Aceea şi încă altele… probabil că îmi trebuia un impuls…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu-i ceda, copilă… am să mă mai gândesc şi eu, te mai gândeşti şi tu…

EA: În viaţă uneori trebuie să te şi sacrifici… totul e să o faci pentru cineva care merită… am să… am să

vorbesc cu Patron şi am să-l salvez pe Mihăiţă…

ÎNGERUL GAVRILĂ (îi strânge iar picioarele) : Minune! Dumnezeu a trimis un înger. Am să mă rog

în fiecare zi pentru tine… o să aprind lumânări…

EA (rece) : Gavrilă… mă duc să stau de vorbă cu un om, nu să mă spânzur… iar dacă urmează să se

întâmple ceva, nu va fi atât de grav încât să afecteze vieţile voastre… nici măcar a mea… cu ceva tot o să

rămân…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce vrei să spui?

EA: Nimic… (se uită la ceas). Vai! Trebuia să fiu deja în scenă… hai, ridic-te… lui Mihăiţă nu o să i se

întâmple nimic rău, îţi promit…

ÎNGERUL GAVRILĂ (în timp ce ea iese din cabină) : Binecuvântată fi…(după ce

iese): Patron, dacă i se întâmplă ceva rău, cu mâna mea te omor… (se mai gândeşte puţin)

mă rog, poate nu chiar asta, dar tot îţi fut una în bot…

18

Interior restaurant; rumoare, lume, fum… Patron se mişcă printre mese mulţumit; faţă

de altădată este îmbrăcat strident şi poartă pe cap o pălărie care îl face şi mai

caraghios; în mână ţine un trandafir; la un moment dat îl scapă pe jos, se apleacă şi-l ia,

dizgraţios; apoi se aşează la masa cu Ana şi Vili;

PATRON : Se poate ?

VILI : O, ce surpriză dragă… chiar Patronul în persoană..


ANA (îl priveşte pe Patron surprinsă) : Dumneavoastră conduceţi acest local?

PATRON : Eu şi umila mea echipă de îngeri… ne străduim să le oferim clienţilor servicii

alese…

ANA : Unii angajaţi de-ai dumneavoastră mai întrec măsura…

PATRON : Ce să le fac doamnă ?… sunt un om generos, cineva trebuie să le ofere o

coajă de pâine…

VILI : Logodnica mea e o persoană mai sensibilă, dar a început să sesizeze caracterul

special al acestui local scump…

PATRON (se ridică în picioare şi îşi scoate pălăria) : Logodnica dumitale ? De ce nu

spui aşa? Sărut mâna domnişoară… sunteţi o clientă aleasă, vă distingeţi de la o poştă

(prin apropiere trece Gavrilă) Gavrilă!

ÎNGERUL GAVRILĂ (se apropie) : Da domnule?

PATRON: Cunoşti acest încântător cuplu ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, îşi fac veacul pe aici… (Patron îi dă un cot în stomac, fără

să se ascundă; Gavrilă se contorsionează) Adică, sunt clienţi fideli ai noştri… ne bucurăm

mereu de prezenţa lor…

PATRON : Îmi cer scuze… (apoi către Gavrilă)… trebuia să mă previi… i-am ignorat

atâta vreme, să-mi fie ruşine…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mai greşim şi noi, boss…

PATRON : Bine, bine… (cu tonul lăsat) Totul este în regulă ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da… cred că mesajul a fost recepţionat cum se cuvine… în

seara aceasta…

PATRON : În seara aceasta mă simt mai bine ca niciodată… Gavrilă, adu te rog o sticlă

de vin din producţia lui 77… treci pe nota mea, ai înţeles ?

ÎNGERUL GAVRILĂ (face cu ochiul) : Un vin special, pentru o seară specială…

ANA : Dar nu trebuie să vă deranjaţi domnule… ne putem plăti şi singuri consumaţia…

PATRON : Frumoasă doamnă – sper că nu este cu supărare dacă am să numesc astfel –

oamenii trebuie să-şi ofere din când în când daruri… face parte din farmecul vieţii, iar

sufletul se simte în astfel de momente mai uşor…


ANA (plăcut surprinsă) : Dacă spuneţi dumneavoastră… am aceeaşi filozofie…

VILI : Cum v-am spus, logodnica mea este o persoană sensibilă, cu înclinaţii către arte…

PATRON : Pictaţi ? Cântaţi ? Scrieţi ?

ANA : O, îmi atribuiţi prea multe calităţi… e drept, mai mâzgălesc din când în când nişte

pânze, dar nu e nimic serios…

VILI : Da, da… mereu îi spun că este o fată cu mult talent dar nu prea mă crede…

PATRON : Trebuie neapărat să văd şi eu lucrările dumneavoastră… am un prieten care

deţine o galerie în Ungaria… poate aranjăm ceva, nu putem lăsa un talent să se piardă

numai din lipsă de încredere…

ANA (uşor tulburată de persoana lui Patron; se simte atrasă de acesta) : Nu ştiu ce să

spun… niciodată n-am crezut că cineva se va arăta interesat de lucrările mele… vă aştept

oricând în atelierul… (brusc către Vili) Vili, pot să-l invit pe acest domn în atelier ?

VILI : Cum să nu draga mea, cum să nu… ţi-am spus de atâtea ori că oamenii de calitate

au oricând uşa deschisă în casa mea…

PATRON : Locuiţi deja împreună ?

ANA (încurcată) : Nu… adică, da… ocazional…

VILI : E atât de timidă…

PATRON : O, dar asta nu mă interesează pe mine…

Se sting luminile; se aude acordul unei piese lente; pe scenă intră EA; este îmbrăcată ca

niciodată – provocator; aduce mult a Marilyn Monroe; începe să cânte;

VILI : Dar ce s-a întâmplat cu fata asta ?

PATRON : Artiştii mei ştiu să-şi surprindă întotdeauna clienţii… de aceea am un local

atât de căutat…

VILI : Ce e drept e drept…

PATRON (către Ana) : Nu mă pot abţine… vă pot invita la dans? Domnule, îi permiteţi?

VILI : Dacă ea doreşte, cum să nu… Ana ?

ANA (încurcată) : Eu ştiu? De ce nu ?


Se ridică; Patron o ia în braţe; încep să danseze; gesturi vizibile dau de înţeles că

apropierea nu este doar de conjunctură…

EA (într-un moment de acompaniament instrumental) : Dedic cântecul meu deţinătorului

acestui minunat local…

PATRON (Anei) : Nu ştiu ce se întâmplă , dar astăzi toată lumea mă iubeşte…

ANA : Sunteţi un bărbat bine, nu cred că trebuie să vă spun asta…

în timp ce conversează, Patron se uită tot timpul şi concupiscent la EA; dar o mângâie

tot mai evident pe partenera de dans, de parcă ambele ar fi de fapt o singură persoană…

Ana se lasă mângâiată fără să opună vreo rezistenţă; timid, uneori, răspunde la

mângâieri; cântecul se termină, Patron îi spune ceva Anei la ureche (dar privind tot la

EA); Ana roşeşte brusc şi se schimbă la faţă;

19

Patron intră în dormitor; fredonează ceva; aprinde lumina, îşi aruncă pălăria pe jos, dar

o culege imediat şi o pune în cuier; deschide un dulăpior şi extrage de acolo o sticlă de

şampanie, apoi două pahare şi le aşează pe masă; nu este mulţumit şi le reaşează; se

îndepărtează, le priveşte şi este mulţumit de data aceasta; se apropie de un cd player şi

pune un cd… se aude o manea; o opreşte imediat; pune alt cd; se aude muzică de operă;

e mulţumit…se aşează pe un scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl

dă peste cap dintr-o dată; se ridică, se apropie de pat şi se uită îndelung (fredonează

împreună cu aria de pe cd); într-o vază are un buchet de flori; le scoate de acolo, le

smulge petalele şi începe să le împrăştie pe pat; se aşează iar pe scaun şi îşi toarnă

dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap dintr-o dată; apoi scoate din

buzunar un teanc gros de bani pe care îi depune pe noptiera de lângă pat; se aşează pe

scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap dintr-o dată; nu

e mulţumit, ia teancul şi-l pune lângă unul dintre paharele pentru şampanie de pe masă;

se aşează iar pe scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap

dintr-o dată nu e mulţumit nici aşa, ia teancul şi-l pune sub o pernă; apoi îl scoate şi-l

pune pe pernă; apoi îl mută pe cealaltă pernă; îl pune iar pe prima pernă; e mulţumit

finalmente; se aşează pe scaun şi-şi mai toarnă un whisky; e deja beat… într-un târziu se

ridică cu greutate, se apropie de pat şi se trânteşte; capul îi cade pe teancul de bani;


20

(Seara târziu, interiorul cabinei de machiaj a fetei; se demachiază, este singură; se aude

o bătaie timidă în uşă; fata se opreşte cu mâna suspendată în aer; ezită să se ridice; se

aude iar bătaia; fata se ridică oftând; deschide uşa; în faţa uşii Bătrânul)

EA : Dumneavoastră?

BĂTRÂNUL (ţine în mână un buchet imens de flori roşii) : Sărut mâna…

EA : Bună seara…

BĂTRÂNUL : Ştiu că e târziu, dar nu m-am putut stăpâni… cânţi magnific…

EA : A, da, desigur…

Rămân în uşă tăcuţi preţ de câteva momente…

BĂTRÂNUL : Ah! Ce nepoliticos sunt… (îi întinde florile) : Sunt pentru dumitale şi

pentru talentul unic…

EA (întinde mâna şi le ia) : Vă mulţumesc… v-aş invita înăuntru, dar…

BĂTRÂNUL : Dar ?

EA : Nu ştiu… în general toţi care bat la uşa mea ajung mai devreme sau mai târziu să-mi

propună să mă culc cu ei…

BĂTRÂNUL (râde) : O, nu… nici prin cap nu mi-a trece aşa ceva… am vrut doar să vă

cunosc – arareori, chiar şi într-o viaţă lungă ca a mea – ajungi să cunoşti oameni atât de

dăruiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră…

EA (se dă la o parte) : Poftiţi… vă deranjează dacă mă demachiez în prezenţa

dumneavoastră ?

BĂTRÂNUL : O, nu… absolut deloc…

Fata se aşează din nou în faţa oglinzii şi începe să se demachieze…

EA : Veniţi de multă vreme aici ?

BĂTRÂNUL : Nu, chiar… de vreo două săptămâni…


EA : Da? Ce coincidenţă… acum două săptămâni m-am angajat şi eu…

BĂTRÂNUL : Într-adevăr, straniu…

EA : Nu e un local tocmai obişnuit… dar cred că ştiţi deja asta…

BĂTRÂNUL : Localurile obişnuite sunt pentru oameni obişnuiţi…

EA : Posibil… ştiţi, eu n-am prea umblat prin restaurante – sunt o fată de condiţie

medie…

BĂTRÂNUL : Care nu a prea avut noroc în viaţă…

EA : Care nu prea mai are nici viaţă…

BĂTRÂNUL : Ah, da… iartă-mă, ştiu…

EA : Dumneavoastră?

BĂTRÂNUL : Eu ?

EA : Da, dumneavoastră… vă place spectacolul morţii ? De ce veniţi aici ?

BĂTRÂNUL : Ca să vă ascult cântând…

EA : Glumiţi…

BĂTRÂNUL : Nu, nu glumesc… ştiţi? Când am aflat de localul acesta, într-adevăr, m-am

hotărât să vin odată – eram curios. Dar îmi cunosc curiozităţile – o singură vizită aici m-ar

fi edificat şi a doua oară n-aş mai fi călcat pe aici.

EA : Mi-ar fi plăcut să fiu în locul dumneavoastră…

BĂTRÂNUL : Adică?

EA : Adică să fiu bătrână, sănătoasă, bine situată şi să-mi permit experienţe bizare…

BĂTRÂNUL : Domnişoară… domnişoară… a ajunge la vârsta mea nu e tocmai o

victorie… crede-mă, e mai convenabil să te stingi de tânăr… de la un moment dat încolo

lucrurile încep să se repete, iar asta te face nefericit. Viaţa e un şir prelung de repetiţii…

noroc că i se pune capăt…

EA (izbucneşte) : Ce uşor vă este să vorbiţi astfel! Am 24 de ani şi sufăr de o boală

incurabilă. N-am cunoscut încă iubirea vieţii mele, n-am văzut încă Parisul, vreau un copil,


vreau să mă îngraş să devin nesimţită, vreau să cresc câteva sute de ghivece cu flori, vreau

să … vreau… (începe să plângă)

BĂTRÂNUL (se ridică şi o apucă protector de după umeri) : Domnişoară…

domnişoară, liniştiţi-vă… îmi cer scuze… n-am ştiut că… oamenii se obişnuiesc cu

ideea…

EA : Se obişnuiesc pe dracul!

BĂTRÂNUL : Eu m-am obişnuit… uit că nu toţi gândesc asemenea mie… încă o dată vă

rog să mă iertaţi…

EA (îşi revine treptat) : Nu e nimic… eu trebuie să-mi cer scuze – n-am nici un drept să…

BĂTRÂNUL : Acum două săptămâni m-au diagnosticat cu cancer… sunt în fază

metastatică… am nişte dureri groaznice, dar rezist… în plus… cred că e singura

experienţă pe care nu am întâlnit-o încă… o trăiesc cu un soi de nesaţ… n-am nici un

regret, într-un fel abia aştept să se termine…

EA : N-am ştiut… enervant loc – aici inevitabil toţi ajung să vorbească despre moarte…

BĂTRÂNUL : Vă pot invita undeva în oraş… poate găsim şi alte subiecte de

conversaţie…

EA (după ce se gândeşte puţin) : La naiba! De ce nu?

21

(O cameră întunecată; brusc se aud bătăi în uşă)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (din somn) : Cine e?

ÎNGERUL GAVRILĂ ( de dincolo de uşă) : Eu sunt mă, Gavrilă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu ştii cât e ora ? Lasă-mă să dorm…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ştiu mă cât e ora…e noapte… deschide… (se aude

căruciorul cum se mişcă; se deschide uşa apoi se aprinde lumina)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce e cu tine ? Ţi-a venit?

ÎNGERUL GAVRILĂ (are un aer conspiraţionist/îngrijorat): Dacă era să crap crezi că-

ţi mai băteam la uşă? Ce cretin poţi să fii…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Atunci ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ea…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce e cu ea ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : A dispărut… (moment de tăcere)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Du-te mă de aici… unde să dispară?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu e în cameră… după program moşul s-a dus la ea în cabină;

au ieşit prin spate…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Poate a venit şi doarme…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dacă venea, ştiam…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : De unde ştiai ?

ÎNGERUL GAVRILĂ (misterios) : Ştiam…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (brusc bănuitor) : De unde ştiai ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Pe toate vrei să le şti…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu cumva… nu cumva te-ai dat la ea ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Cum adică să mă dau la ea mă ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa pur şi simplu… tu întreg, ea întreagă… v-aţi întâlnit pe hol

într-o seară, ea a început să ţi se plângă, tu – curvă bătrână… că te ştiu eu… - tu ai

început s-o consolezi şi ţup cu mâna în chiloţi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eşti nebun…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Deci nu negi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce să neg mă ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (se apropie ameninţător cu căruciorul de el; îl apucă de guler) :

Aşa prieten îmi eşti mă ? Aşa prieten îmi eşti ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Mihăiţă, stai dracului liniştit, ce ai ?


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (nu cedează) : Uite cui i-am dăruit eu prietenia… ipocritule… eu

… eu îţi sunt prieten şi tu, tu ce faci ? seduci biata fată şi o călăreşti… aşa prieten îmi eşti

tu…

ÎNGERUL GAVRILĂ (se smulge)… ia stai un pic… mă acuzi pe mine, dar tu ? Ce

curvă eşti, handicapatule, ce curvă… şi dacă i-o trag, ce? Să zicem că i-o trag… care e

problema mă, a? Zi mai bine că te-ai îndrăgostit de ea şi eşti gelos…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (bate în retragere) : Da, la cum arăt…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Lasă palavrele… crezi că nu te-am văzut? Crezi că nu te aud

cum te opreşti cu rabla asta pe care stai în faţa uşii ei şi tragi cu urechea? Aaaa, acum m-

am prins – de fapt te uiţi pe gaura cheii (începe să râdă isteric)… Asta faci mă, te uiţi la

ea pe gaura cheii?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (cu un aer vinovat) : Nu este adevărat…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Se citeşte pe faţa ta… ce pervers, ce pervers…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (strigă) : Nuuuuu!

ÎNGERUL GAVRILĂ : Taci dracului din gură…

Moment de tăcere…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ea ce cel mai frumos lucru din viaţa mea mă… să ştii asta de la

mine – e cel mai frumos lucru…

ÎNGERUL GAVRILĂ (se apropie de el, îi pune mâna pe umăr)… Iartă-mă… (blajin)

prostule….

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Bătrânul… Cine s-ar fi gândit… crezi c-o s-o fută?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Aşa ceva nu trebuie să se întâmple… la cât de delicată e, precis

o să sufere… asta o să-i agraveze boala şi o să moară mă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi e bolnavă… moare oricum…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eşti un dobitoc şi jumătate… ce-o să ne facem fără ea mă? Tu

te-ai gândit vreo secundă la asta ? Cine ne mai scoală dimineaţa ? Cine ne mai cântă ? Cine

ne mai vorbeşte frumos ? (lui Mihăiţă i se opreşte respiraţia; cască ochii mari; geme;

Gavrilă îşi suflecă repede mâneca şi se uită la ceas; după o vreme, Mihăiţă iar începe să

respire)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cât ?


ÎNGERUL GAVRILĂ : 33, record frate… vezi ce se poate întâmpla ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : O, bun aşa… despre ce vorbeam?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Fata… s-a cărat…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : A… păi şi noi cu ce suntem vinovaţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eu zic să-l anunţăm pe Patron…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu, dă-l în mă-sa… o să răstoarne oraşul peste cap, o să facă

tămbălău, curcanii o să-i închidă crâşma iar noi o să ne trezim în stradă…

(se aude o bătaie în uşă; cei doi rămân interzişi; uşa se deschide, intră EA)

EA : Hei!

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu?

EA : Nu mă aşteptaţi, aşa-i ? (râde, e într-o stare euforică)… am văzut lumina aprinsă şi

voci – am vrut să mă asigur că totul e ok

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da… adică nu… adică… şti că Mihăiţă a ajuns la 33 de secunde

?

EA : Nu mai spune! Eşti tare…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ei, e loc şi de mai bine…

EA : Ok atunci, merg să mă culc…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu mai stai un pic cu noi ?

EA : Sincer? Aş sta până dimineaţa (râde)… azi mi s-au întâmplat o grămadă de lucruri…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Aşa mă gândeam şi eu…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi noi te ascultăm…

EA ( se aşeză pe un scaun) : Bătrânul m-a scos în oraş…

ÎNGERUL GAVRILĂ (face pe naivul) : Care bătrân?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (îi ţine isonul) : Patron ?


EA : Nu, nu… bătrânul… clientul care stă în fiecare seară la masa de la fereastră… cel cu

floarea mare roşie în piept…

AMBII ÎNGERI : Aaaaa…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Boşorogul ăla… mi-a zis că e pe moarte…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Şi mie mi s-a părut suspect…

EA : Ba e cel mai bun om de pe lume…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mda…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Uite că mai sunt şi oameni buni pe lume…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (ironic) : Ce norocoasă poţi să fii…

EA : Sunt … azi mi-am dat seama că sunt norocoasă…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa deci… şi ?

EA: M-a dus la REX… am mâncat caviar, am băut şampanie… Dumnezeule! A fost

minunat! Aţi mâncat vreodată caviar ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, m-a dus şi pe mine odată o babă acolo… tot aşa, pe vremea

când aveam noroc…

EA : Ursuzule… de ce nu vă bucuraţi ?

AMBII ÎNGERI : Ne bucurăm, ne bucurăm…

EA : S-a purtat ca un adevărat gentleman… are umor şi e plin de delicateţe… bătrânul

acela a fost prin locuri despre care nici nu mi-am închipuit că există… ştiţi? După prima

cupă de şampanie m-a invitat la dans… se cânta un vals… am dansat vals… a fost prima

oară, dar m-a condus atât de elegant… paşii parcă veneau de la sine… era ca într-un vis…

un vis din care îmi doream să nu mă mai trezesc… (râde fericită)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Faptul că eşti acum aici, dovedeşte că te-ai cam trezit…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Taci mă dracului! De ce strici cheful fetei ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să nu cadă de pe un cal prea înalt frate, de aia…


ÎNGERUL GAVRILĂ : Lasă că îşi revine ea… merge la culcare, trage un pui de somn,

bulbucii de alcool îi ies uşor uşor din cap şi mâine e iar aici cu noi… o să ne cânte, o să ne

distreze… e copila noastră, ce naiba…

EA (chicoteşte) : Ba nu.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce nu ?

EA : Mâine plec…

Moment de stupoare…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Na beleaua…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Adică… pleci ?

EA : Cum, nu vă bucuraţi ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : A, da sigur… noi ne dăm de ceasul morţii că n-ai venit acasă, tu

apari precum cucul de la ceas şi ne anunţi că te cari… sunt ud de fericire…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Iar te-ai căcat pe tine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : De data asta era doar o figură de stil…

EA: Of, să vă explic…

AMBII ÎNGERI : Ia să auzim…

EA : Boala mea are totuşi un leac… de fapt necesită un tratament scump într-o clinică de

la Paris… costă 50,000 EURO… Bătrânul îmi va plăti tratamentul…

Alt moment de stupoare…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Chiar că e ziua ta norocoasă ?

EA (fericită; sare în picioare şi începe să se învârtă, să danseze) : Nu? Nu ? E cea mai

fericită zi din viaţa mea… o să văd Parisul, o să mă vindec… o să ia viaţa de la început şi,

jur că n-am să las nici o clipă să treacă degeaba, fără să mă bucur de ea, fără să scot din ea

tot ce e mai frumos… (se opreşte brusc)… o să vin să vă vizitez… nu promit că va fi

zilnic, dar am să trec… des… (se gândeşte puţin)… ce să vă aduc de la Paris ? Cereţi

orice – sunteţi prietenii mei cei mai buni… spuneţi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ăăăă, de la Paris… nişte fotografii cu turnul acela… cum îi

zice… Pisa… aşa cu turnul din Pisa…


EA (chicoteşte) : E Eiffel, prostuţule…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eiffel îi zice ?…

EA : Da, da, Eiffel…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mie să-mi aduci o mască de gaze… (râde) poate îmi

îmbunătăţesc recordul…

EA : Sunteţi atât de lipsiţi de imaginaţie…

Moment de tăcere care schimbă totul : atmosfera, stările de spirit; momentul poate fi

accentuat sonor şi luminos

EA : N-am vrut să spun asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Desigur că nu ai vrut să spui asta…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nici nu a spus asta, doar ni s-a părut, nu-i aşa Mihăiţă?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sigur se aude de afară – e aproape dimineaţă, probabil vreun

măturător…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Sau poate vreun motan înfierbântat…

EA : Încetaţi… n-am vrut să spun asta…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Măturătorii nu au nici o şansă… toată ziua şi noaptea, agăţaţi de

cozile alea de mătură strâmbe, strângând grămezile de gunoi şi stârnind praful… să strângi

toată viaţa jegul aruncat de alţii… măturătorii sunt compleţi lipsiţi de imaginaţie…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Şi motanii la fel… Ce bine de noi că suntem ceea ce suntem, nu

Mihăiţă ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar noi ce suntem, Gavrilă?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Noi suntem îngeri…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : A, da… îngeri care servesc la mese…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Şi care fac curat dimineaţa…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Exact ca măturătorii de afară…


ÎNGERUL GAVRILĂ : Măturătorii sunt lipsiţi de imaginaţie…

EA (impacientată) : Dumnezeule! Ce v-a apucat ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar noi avem imaginaţie ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ştiu nu m-am gândit niciodată până… până acum…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Vezi ? Trebuia să se întâmple odată… muream şi nu ştiam dacă

sunt lipsit de imaginaţie sau nu sunt…

EA : Vă bateţi joc de mine… mă duc să mă culc… m-am supărat pe voi… (Gavrilă îi

blochează calea, sprijinindu-se de uşă)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Într-adevăr… e trist să mori înainte să afli dacă ai imaginaţie sau

nu…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar ce fericire să afli asta… adică înainte să îţi dea ceilalţi jos

aripile… nu?

ÎNGERUL GAVRILĂ : E o stare aproape extatică… te simţi fericit, descoperi că toată

lumea e a ta, că eşti stăpânul lumii…

EA : Gavrilă, ce ai? Dă-mi drumul, vreau să plec… (Gavrilă nu face nici un gest; iar

Mihăiţă se apropie de fata… încet încet ea este prinsă între cei doi)

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (întinde palma): … simţi că totul încape în palma ta mică… nu

trebuie decât să strângi pumnul (strânge pumnul)… aici e totul : viaţa, fericirea, visele,

trecut, viitor, ceilalţi, promisiunile…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Iar dacă le-ai prins acolo nu trebuie să le mai dai drumul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sub nici o formă…

EA (se zbate în zadar): Daţi-mi drumul! Daţi-mi drumul!

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Pentru că ele zboară… se volatilizează…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ale dracului…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Şi ţi le ia altul…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Întotdeauna este un altul care stă cu palma întinsă să-ţi ia

totul…


ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Trăim într-o lume de mâini întinse…

ÎNGERUL GAVRILĂ : O mare de mâini întinse care vor să-ţi ia totul… lacome,

agresive, rele… ale dracului…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa ceva nu trebuie să se întâmple… odată ce ai strâns pumnul,

ce este al tău trebuie să rămână al tău… (ridică pumnul sus) aici! aici nimeni nu mai are

altă şansă…!

Se stinge lumina, se aud strigăte de femeie sugrumată

FINAL

Interiorul restaurantului; deşi e dimineaţa înăuntru este întuneric datorită draperiilor

lăsate; abia se întrevăd două personaje care poartă în spate aripi; unul din personaje

este în scaunul cu rotile, celălalt îşi face de lucru prin zonă

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai venit ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu vezi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce ai, eşti cu curul în sus ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : N-am nimic… iar am avut o criză. Azi a ţinut cam 35 de secunde, am cronometrat.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ohoho… eşti tot mai bun.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar m-a speriat puţin, credeam, că gata, a venit…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Stai liniştit, poate după ce faci minutul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să n-am aer un minut… asta da performanţă. Aş muri împăcat după aia.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ai fi primul…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (curios, impacientat) : Ce, am concurenţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu… ziceam că ai fi primul care moare împăcat.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Era doar o figură de stil… ce costum jegos ai… de ce dracului nu ţi-l speli ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : În semn de protest, de când m-a mutat şefu’ la curăţenie. Futu-l în cur pe mă-sa,

nu poate omul să mai încarce nota că gata… oricum nu mai contează acum…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu povestea… Mercuriarul e mercurial, ce să-ţi fac dacă te lăcomeşti?


ÎNGERUL GAVRILĂ : Frate, era plin de bani, înţelegi? Şi mai ţinea şi două bucăţi bune după el. Nu era

drept, trebuia să echilibrez într-un fel lucrurile…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da… încărcându-i nota cu o ladă de wisky…

ÎNGERUL GAVRILĂ: Nişte zgârciţi… îmbuibaţi… mi se face lehamite de ăştia… comparativ cu ei, eu

sunt un înger…

Mihăiţă se uită la el.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu că s-ar îndoi cineva de asta…tu cum te mai simţi ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Naşpa. M-aş căra acasă, m-aş întinde în pat şi aş aştepta să crap…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu n-ai pe nimeni acasă.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ca să te duci dracului nu ai nevoie de asistenţă.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu, de fapt, n-ai nici casă… (schimbă tonul) Dă-o naibii de treabă! Iar vorbim

de lucruri neplăcute. Viaţa e frumoasă.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dacă zici tu…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Zic…

ÎNGERUL GAVRILĂ ( se opreşte, adulmecă aerul; se apropie de Mihăiţă, îl miroase) : S-a întâmplat din nou.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : O, nu… care din ele ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Te-ai căcat pe tine.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uf! Bine că s-a întâmplat acum. Acum vreo două seri era plin de lume aici. Mi-

am dat drumul chiar în dreptul unei perechi de coreeni îndrăgostiţi. N-au protestat, dar a trebuit să-i las să

asiste atunci când mi-au schimbat costumul.

ÎNGERUL GAVRILĂ : Au marcat banu’?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Au marcat 100 de coco.

ÎNGERUL GAVRILĂ : E bine deşi spectacolul unui înger căcându-se pe el cred că e nepreţuit.

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Faci mişto, du-te dracului! (râd amândoi)

ÎNGERUL GAVRILĂ : Trage puţin draperia aia…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aş trage-o, încă nu m-am obişnuit cu noile reguli… iar o să ne

certe Master…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Dă-l în mă-sa, simt nevoia de puţină lumină… nu ne putem

schimba modul de viaţă chiar aşa, una două…


Draperia este trasă; pe scenă îi regăsim pe Mihăiţă şi Gavrilă, îmbrăcaţi în aceleaşi

costume, dar de culoare neagră; din spate li se iţeşte câte o coadă de şobolan cu moţ la

capăt; pe cap poartă corniţe; în încăpere totul este negru, se întrevăd o mulţime de

semne malefice (cruci întoarse, postere cu trupe de hard rock, dar totul este foarte

stilat); Gavrilă începe să râdă în hohote…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce ai ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu mă pot obişnui şi pace… ai o faţă de cerb castrat cu coarnele

alea (râde puternic)

ÎNREGUL MIHĂIŢĂ (râde şi el) : Da, tu arăţi mult mai bine… arăţi ca dracul…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Desigur…

O vreme îşi fac de lucru…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Era mai bine înainte cu Patron…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Da şi eu îi simt lipsa… era el cam mitocan, dar ştia bine ce

vrea…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce dracului i-o fi căşunat pe curva aia ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Eh, necunoscute sunt căile… (se opreşte şi ascultă atent; apoi

în şoaptă) Domnului… oricum, era bună bucăţica… deşi cam nărăvaşă, mereu se lua de

mine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uite că ni l-a luat pe Patron şi s-a dus… şi-am rămas cu Vili pe

cap… Master… ce idiot! Să ne transforme în (se uită la costum)… uite cum arătăm…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Trebuia să se răzbune şi el cumva…mă întreb uneori dacă nu

cumva e mai bine să fii muribund decât gelos…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, te întrebi… uiţi că…

ÎNGERUL GAVRILĂ : (se răsteşte la el) : …taci! să nu spui un cuvânt în plus!

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : De ce Gavrilă? Te doare… şi acum te doare, nu ?

ÎNGERUL GAVRILĂ : Am făcut ce trebuia făcut, Mihăiţă… să păstrezi în tărtăcuţa ta

de căcăcios notoriu doar fraza asta… am făcut doar ce trebuia făcut… dacă pleca…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dacă pleca… Uite, acum nu mai e, şi? Am ştrangulat-o, am

terminat cu ea, am scos-o din decor… întrebare : ce s-a întâmplat nou ? Îmi spui şi mie?

Ce e nou, în afară că stăm în liniştea asta greţoasă precum huhurezii… nimeni nu mai


cântă, nimeni nu ne mai întreabă de vorbă… nimeni cu care să ne clătim şi noi ochii…

(Îngerul Gavrilă tace) Taci… vezi ? Am fost egoişti, ne-am gândit numai la noi…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Poate, nu ştiu…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Măcar dacă îi făceam şi ei slujba… merita atâta lucru… au luat-

o ca pe o zdreanţă şi au aruncat-o în tractor…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Trebuia… dacă o vedea aşa Patron, îşi pierdea minţile…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dacă nu apărea pizda asta de Ana şi acum îl căuta pe bătrân să-l

omoare…

ÎNGERUL GAVRILĂ : A prins bine minciuna… oricum, între timp a crăpat şi ăla…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Iar noi am ajuns drăcuşori… din lac în puţ cum s-ar zice…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Toţi avem nevoie de o schimbare… la un moment dat…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Spui asta doar ca să spui ceva… în realitate nu crezi asta…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ba cred… şi mai cred că schimbarea ţine permanent omul în

priză… îl mobilizează…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Îl oboseşte…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Îl ţine treaz…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Îl înrăieşte…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu-l lasă pradă disperării…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (strigă cum n-a strigat niciodată în viaţa lui) : Ba îl lasă pradă

disperării!!!

ÎNGERUL GAVRILĂ (calm): Mihăiţă, Mihăiţă, eşti atât de lipsit de imaginaţie…

Moment de tăcere care schimbă totul : atmosfera, stările de spirit; momentul poate fi

accentuat sonor şi luminos, e identic ca în scena cu omorârea fetei

ÎNGERUL GAVRILĂ : N-am vrut să spun asta …

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Desigur, n-ai vrut să spui asta… s-a auzit de afară de la un

măturător, nu ?


ÎNGERUL GAVRILĂ : Du-te mă naibii, nu mai şti de glumă ?

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tocmai asta e, că până acum n-am ştiut să fiu serios…

ÎNGERUL GAVRILĂ : Ţi-ai schimbat tonul vocii… mă enervezi când te superi pe

mine…

ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (începe să tragă de aripi, să şi le scoată) : Nu sunt supărat pe

tine, frate… atâta doar că sunt lipsit de imaginaţie… taci, nu spune nimic… dar nimic,

nimic… (îşi pierde vizibil puterile, vocea păleşte; îşi scoate şi coarnele) nimic şi nimic

mai mult… nimic am spus… ai spus ceva ?… nici să nu îndrăzneşti… azi nimeni nu mai

spune nimic… nimeni nu spune nimic pentru că nici eu nu vreau să spun nimic… nu e

nimic de spus… (tace)

ÎNGERUL GAVRILĂ (impacientat): Mihăiţă… mă prostule… of, iar te apucă… hai că

număr eu, da ? să n-am parte dacă nu baţi tu recordul azi… dacă faci 40 dau de băut…

pun toată leafa mea la bătaie, fac tumbe, îl bat pe Master… (începe să numere uitându-se

la ceas; Mihăiţă închide ochii şi nu mai respiră) 1,2,3… aşa frate, stai pe spate, cât mai

comod… 7,8,9… tu eşti fratele meu… imbecil dar imbecilul meu (râde nervos şi scurt)…

13,14,15… într-o zi o să te scot de aici… asta acum mi-a venit în cap… 20,21,22… viaţa

merită trăită… uite şi tu ce prostii spun… 27,28,29… să nu faci vreo prostie, da mă? da?

… 34,35,36… tu bate recordul liniştit, fratele tău Gavrilă stă lângă tine şi numără…

40,41,42… nu pleacă de aici… doar pe el îl ai, îngerul tău păzitor… 47,48,49…

CORTINA

COLONIA ÎNGERILOR - RegizorCautPiesa.roregizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Colonia...

Documents

Transcript of COLONIA ÎNGERILOR - RegizorCautPiesa.roregizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Colonia...