ÎNGERUL SIMPLU

47
CRISTIAN FARA 2005 INDEX

description

CRISTIAN FARA. ÎNGERUL SIMPLU. 2005. INDEX. „Nimic din ce e veşnic nu e omenesc.” C.F. INDEX. În căutarea florilor purpurii - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of ÎNGERUL SIMPLU

Page 1: ÎNGERUL SIMPLU

CRISTIAN FARA

2005

INDEX

Page 2: ÎNGERUL SIMPLU

„Nimic din ce e veşnic nu e omenesc.”C.F.C.F.

INDEX

Page 3: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

În căutarea florilor purpurii   Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umărul meu, bătrână. Ne cunoşteam de copii. Am alergat împreună peste câmpiile albastre ale viselor, căutând florile purpurii ale înţelegerii… am adormit împreună pe linia orizontului, departe, jumătate în cer jumătate pe pământ. Când i-au crescut aripile am înmărmurit - îmi părea hidoasă, o dureau, i-am sărutat rădăcinile sângerii ale aripilor, gustând fără să vreau sângele ei amărui. A trecut un timp fără să ne privim, plângeam pe atunci fără să ştim de ce. În fiecare dimineaţă culegeam cristalele sărate de la rădăcina ochilor şi le semănam în câmpiile albastre ale viselor - copii ce eram: florile purpurii n-au răsărit niciodată. Mai târziu, într-o primăvară, alergam spre soarele rece, cu ochii închişi, gustând teama de a ne prăbuşi în braţele ierburilor fragede, la marginea câmpiilor albastre, când… Am simţit-o smulgându-mi-se din mână, îşi deschise aripile, pe care ne obişnuisem să nu le mai vedem de o vreme şi… s-a oprit în primul copac, între mine şi soare, aşa la o aruncătură de băţ, unde câmpia se rupea neînţeles într-o pădurice rară de mesteceni tineri. Când am ajuns eu, plângea rănită, îşi acoperea faţa cu aripile şi întorcea mereu privirea în cealaltă parte, spre nicăieri. Nu ştiam cum să o liniştesc, cum să o îmbrăţişez - aripile erau prea lungi şi… inegale. M-a văzut cercetând-o, la un pas de ea şi a izbucnit mai tare în plâns. Degeaba i-am spus, Uite, şi eu am ochiul stâng mai mare ca dreptul, o ureche e mai jos decât cealaltă, ochelarii îmi stau într-o parte… S-a oprit o clipă, zâmbindu-mi printre lacrimi şi iar suspine, iar priviri întoarse spre nicăieri. La o aşa pornire feminină nu i-am putut răspunde decât cu un cuvânt bărbătesc: Vrei să mă ţii în braţe?

Da… mi-a răspuns. Îşi schimbase vocea, aşa dintr-o dată, nu mai eram copii, nu mai priveam câmpiile, doar cerul. Câţiva nori pufoşi alergau după soare, vântul ne ştergea lacrimile, dincolo de iluzia noastră stelele aşteptau să se nască. Prima dată am pierdut-o pe culoarele cenuşi ale facultăţii. Zbura, aşa, într-o parte cu aripile ei inegale zgâriind zidurile. Cobora pe aleea cu trepte şi o găseam în sala de mese la „împinge tava” - prozaic nu? Atunci nu ne-am vorbit cinci ani. Îi scriam versuri pe care nu i le arătam niciodată, da, despre iubire, despre îngeri - la cursurile de filosofie chiuleam - am rămas mereu un „primitiv” care gândeşte ce simte şi nu invers. S-a întors la mine într-o toamnă, cu acelaşi obicei vechi de a-mi aduce în casă un braţ de frunze veştede. Îmi părea mereu ca mă priveşte curios, Da, să ştii, tu chiar ai un ochi mai mare decât celălalt. Scriam ca şi acum mult fără să spun nimic - îmi era de ajuns să ne plimbăm împreună.Într-o zi cineva s-a apropiat şi a răpit-o chiar din braţele mele. Gata, mi-a spus, de acum este iubirea noastră! În special a mea! Închide ochii! Acum, sărută-mă… N-am numărat zilele, nici anii - ştiu doar că era fericită, zbura în cercuri largi, îşi pudra obrajii cu violet şi umbla toată ziua desculţă. Lacrimile - pentru că plângeam uneori - erau calde şi dulci. Aripile n-o mai dureau, nu-mi mai păreau chiar atât de inegale şi miroseau puternic a flori. Când a plecat, într-o seară târziu, nici n-am mai putut plânge. Îmi luase şi lacrimile cu ea, şi sufletul, şi tinereţea şi… Şi nu s-a mai întors. Nu e atât de rău să trăieşti fără lacrimi, te poţi obişnui şi cu asta… am spus eu… după ce mi-a adus-o cineva anul trecut sau acum doi ani, nu mai ştiu: Asta e iubirea ta? M-a întrebat. N-o recunoşteam, i-am cercetat aripile, mda, una mai mare decât cealaltă, rădăcinile lor încă sângerau.

Page 4: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Mulţumesc, i-am răspuns. M-am aşezat jos pe asfalt (între timp câmpiile albastre au devenit rezervaţie naturală, în jurul lor era construit un gard înalt) înăuntru pe singura alee îngustă între răsărit şi apus, aproape de jumătate… iar împreună. Am stat aşa faţă în faţă cu frunţile lipite una de cealaltă şi ochii închişi, ca în jocurile noastre de copii, când alergam împreună, gustând teama de a ne prăbuşi în braţele ierburilor fragede (peste tăbliţele de acum cu nu călcaţi iarba, nu rupeţi florile ) fără să ne întrebăm o clipă de ce. Până ieri, când…Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umărul meu, bătrână…Ai să o recunoşti acum, nu-i aşa?

Continuu 

Şi umbrele cerului înaintauPeste nepăsarea copacilor

Tropotind a înserare 

Râul curgea răsucitÎntre cele două vârste ale pietrei:

Stânca de o parte, nisipul de cealaltă 

Un colţ de zăpadă neînceputăÎmperecheat cu trupul bătrân al punţiiOprea trecerea desculţă a gândurilor

 Doar cărarea pierdută în spatele nostru

Şerpuia înainte minţindu-neCă ziua e încă mai lungă

 Priveam zborul încrucişat al păsărilorTăind aripa uriaşă şi moale a vântului

Care nu venea, atunci, de niciunde 

Fără să ne întrebăm de ceTrăiam împreună acelaşi vis

Ascunşi în globul aceleiaşi secunde 

Legaţi de cuvintele repetateAle ultimului vers schimbat

Când ziua aluneca-n alt anotimp 

Şi umbrele cerului înaintauPeste nepăsarea copacilor

Tropotind a înserare

Page 5: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

 Circul îngerilor

  

apoi l-au legat la ochişi l-au lăsat să zboare prin cameră

lovindu-se de pereţivântul a deschis fereastra puţin

cât să îi fure o lacrimă,tavanul s-a făcut albastru

ca să îl doară mai tare,secundele au trecut

 fără să vrea

a înghiţit un strop de sângeîmpreună cu cele două cuvinte

când a căzut-ce facem acum?

-mergem în bucătărieşi-l împărţim.

 Descriere

 Între a fi plecat

şi a nu fi fost niciodatăeu sunt ceea ce

tu nu poţi înţelegechiar dacă prin sângele nostrucurge aceeaşi iubire otrăvită

de aceeaşi eternitate.

Page 6: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

 Nu e nimic

 Un pic mă doare sufletul, un picNu e nici disperare, nici iubire

Pe stradă e o trecere-n neştire,În dava veche soarele e mic

 Nici îngerul nu mi-a trimis în plicVreo notă de plătit – pe rătăcire,Nu-i primăvară-n nici o amintire

Tu mă asculţi... eu nu mai spun nimic 

Chiar astăzi n-am un templu să ridicNu e nimic filosofal în fire

Nu e nici disperare, nici iubireUn pic mă doare sufletul, un pic...

 Primăvara

 Primăvara s-a urcat

Prin rădăcinile copaculuiPână la mine,

O pasăre se cuibăreşteÎn locul inimii mele,

Mugurii mi-au străpuns aripile,Vor înflori prin mine...

Iată, suntUn înger viu.

Page 7: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Anotimp 

anotimp certat şi bolnavcu îngeri obosiţi şi murdari

ce se târăsc peste cerpoezia destrămată şi rea

ţinând calea privirilor 

gânduri învinse de păsăritimpul, timpul sărac

ucigând pentru pâinea amarăa copiilor săi: noaptea

şi galbena zi 

în sufletul crispatal trecătorilor grăbiţi

prin noi înşine

Taci! 

Taci!… Zeul a adormit între noiRezemat pe ultimul vis despre tine –

N-atinge întristarea rămasă pe foiJumătate din mine

 În cercuri se-ntorc pescăruşii-napoi

La hrana de stele bogatăCe valul a smuls-o în noapte din noi

Iubire certată 

Cu ochii uscaţi de nesomn vom păşi,Prin aceleaşi porţi numărate,Pe-aripile lor ce ne vor lovi

Cu-nţelesuri uitate 

În liniştea rece începutul de ziDin nori fâşii se va cerne

Vino!… Să-nchidem cuvintele viiÎn temple eterne.

 

Page 8: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Aripi-gând 

Copacii obosiţi de floareSe lasă mângâiaţi de vânt

şi mor încet cu fiecareşoptit cuvânt

 Orbiţi în razele de soare

Fluturii cad peste pământPriveşte, prada de culoare

e un mormânt 

În simpla noastră încercareDe-a fi mai mult decât ei sunt

Murim încet cu fiecareşoptit cuvânt

 A-noastre aripi solitare

Despică al timpului descântSau... însoţindu-ne-n cărare

ne sunt mormânt 

Urmele noastrePentru Wind

 Căutam oraşele de întristare ale îngerilor

zâmbind durerii de mâine peste durerea de azisă zidim necugetate cuvinte de iubire

în jurul nostru, închizându-ne împreunã acolo 

urmele noastre apăsate pe aripile lor albe,pas cu pas, însemnau clipele îndepărtării,

neînţelese, de ce-a mai rămas din noi înşinecăutând oraşele de întristare ale îngerilor.

 

Page 9: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

 Priveşte

Pentru Adriana

 Priveşte pădurea,

săgeţile geţilorl-au găsit pe Zalmoxis!

sângele lui esteprintre culorile toamnei

 priveşte pădurea,

cea galbena de aramăşi stropii din sângele zeului,Septembrie e poarta magică

prin care păşimîn altarul toamnei.

 

Ca un semn 

Ca o pasăre mică de pradăprima iubire

îmi taie cerul adânc... 

n-au pierit încănici celelalte păsări de pradămai mari, mai puţin ascunse

 fiecare în cercul ei de vânătoare

flămândă de amintiriîmi ţipă-n privire

 Ca un semn de adio

prima iubităa tăiat o bucată de suflet

în formă de fereastrăplecând.

Si tu ai făcut la fel... 

De ce am hrănitaceste păsări de pradă

cu mine însumipână când a ajuns fiecare

prea marepentru fereastra ei?...

 

Page 10: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Velvet si tobele infernului 

Coloane de îngeriMărşăluiesc prin pereţii încăperii

ÎnghesuiţiCălcându-se unul pe altul pe aripi

Uzaţi de prea multă folosinţă poeticăÎmpinşi de la spate de inima ta închisă

Între gratiile vii, tremurânde, ale tăcerii. 

Înăuntru câteva locuri libereDecor cu meduze, stern, globule roşii

Câteva ferestre de chatŞi durerea muşcând din istorie

Eu nu! Am rămas afarăTăiat de linii subtile – tangente

Iluziei - Dumnezeu – corpuscul – undă.

Regăsire 

Aşteptam pe marginea universului meulângă ultimul semn adânc al întristării,

soarele roşu se oprise acolomângâindu-mi tâmplele a despărţire

 Am potrivit lumina a dulce-nserare,

am lăsat copacul să mă-ngroape cu floarejumate-ntuneric, jumătate iubire - Aşteptam

în acelaşi peisaj tăiat de aripa timpului 

Tăcerea aluneca între cele două cuvinteca un şarpe spre inima mea obosită...

Tu ştii că nu mor în fiecare clipă!Dar ştii că fiecare mă doare la fel?

 

Page 11: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Atingere crudă 

Tu eşti destinul meui-am spus păsării

izbite-n şosea de-o maşină 

în palme, penele eicu sânge şi praftremurau încă

 am ridicat-o spre obraz

într-un gest de candoare 

speriată s-a smulslovindu-mă scurt

cu aripa! 

atingerea crudăa zborului eimi-a lăsat

primul rid pe obraz.

Despre iubire Pentru Alina

 Azi vom vorbi despre iubire…

pentru că plouădar mai ales

pentru că nu ştim nimicunul despre celălalt

 ne vom răsuci

pe cărarea îngustăuşor desenată de Dumnezeu

între viaţă şi moartepe spatele unui şarpe albastru

care alunecă prin ferestrele timpuluispre nicăieri

 vom merge

îmbrăcaţi în cuvintecu mâinile întinse ca doi acrobaţi

mângâind aerul după amiezei:ni s-a mai întâmplat… , vom spune

alungând amintirile mai adânc –or să ne doară

 inevitabil vom aluneca

într-o parte sau în cealaltă… pentru că plouă

pentru că nu ştim nimicunul despre celălalt

Page 12: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Un înger plângea 

Un înger plângeape marginea drumului

cu aripile rupte 

Îi vor creşte altele,îşi spuneau trecătoriifără să se oprească,Îi vor creşte altele...

 Iar îngerul nu spunea nimic

pe marginea drumului,cu aripile rupte şi lungi

atât de lungi încâttrecătorii nu le puteau ocoli

spunând:îi vor creşte altele...

Beethoven 

În dreptul Luniiîngerul mării l-a lovitpe îngerul ţărmului

cu razele grele de sarenoapte cu noaptecrestele călătoare

ale fiecărui vali-au sculptat aripileşoptite mai întâi -

a îmbrăţişare -certate în sfârşit,când s-au şi spart

adâncîntorcându-se-n mare.

Page 13: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Jurnal de parc 

Privea uşor spre stânga-n altă parteDeasupra peste îngeri şi mirese

Care plecau fără să fi venit 

Era bătrân de gândurile aceleasau asculta fântâna-nmărmuritca sculptorul nebun ce l-a zidit

 punându-şi chipul lui săpat în piatră

în jocul ne-nţeles şi-ngăduitcu zarurile sorţii aruncate

 spre noi nu va privi, în altă parte…

 Între noi

 Un înger s-a întors pe cărare

din suflet venind înapoiîn drumul spre tine - chemare

cu pasul certat şi greoi 

rănit într-un loc de iertarede-o bucată mai mică de cerîn drumul spre tine - chemare

cu aripi bătute în fier 

ca un semn pierdut de-ntrebarepeste care-amândoi am trecutîn drumul spre tine - chemare

undeva, între noi, a căzut. 

Page 14: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Copacii-îngeri 

Au înflorit copacii-îngeri... iarSă ne îmbete-n noapte şi visareParfumul lor e cel care ne doare

Când ridicăm iubirilor altar 

Se-apleacă-ncet spre noi a mângâiereŞi floarea albă-n creştet ne sărută

Ca un părinte-n suferinţa mutăPe un Isus dormind a înviere

 Când ne-nfruptam cu lacrima de dar

Nepricepuţi în suflete cărareSpre a găsi iubirii muritoare

Au înflorit copacii-îngeri... iar.

Pedeapsă şi iubire 

Nu sunt nimic din ce-aş putea să fiuNu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă

Sunt doar un om care trăieşte încăÎntre iluzii, moarte şi desfrâu

 Sunt doar un evadat din închisoarea

Acelor gânduri care-ncet ucidCe a sărit o clipă peste zid

şi s-a rănit căzând... din întâmplare 

Ceva din el a mai rămas afarăCeva din el a fost adus la loc

Şi-a mai rămas o parte la mijlocŞi-a mai rămas o parte să îl doară

 O parte ce-a fugit într-adevăr

Ca să iubească-n altă-nfăţişareSub un alt nume, sub o altă zare

O altă jumătate dintr-un măr 

Dintr-un alt pom, dintr-altă izgoniredintr-un alt rai, cu-acelaşi Dumnezeu

Ce-şi face, vezi, poveştile mereuCu vorbe dulci: pedeapsă şi iubire

 Sunt doar o parte spânzurată-n soare

În curtea unei negre închisoriÎntre minciuni, fantasme şi ororiCa o petală veştedă de floare

 

Page 15: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Sunt doar... o parte ce-a rămas afarăSă mai iubească, să mai moară iar

Visând la tine veşnic în zadarCa-ntr-o pedeapsă dulce şi amară

 Între iluzii, moarte şi desfrâu

Sunt doar un om care trăieşte încăNu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă

Nu sunt nimic din ce-aş putea să fiu.

Ago 

Un copil plânge prin peretele bloculuiîntr-o cameră oglindă, egală,

pe deget am o pată de cernealămai veche de ieri când m-am exaltat

despre moarte, filozofie şi albîntr-un exerciţiu de gândire oarbă

desenând cu degetul pe cerul ferestreio linie lungă până la margine

 şi-atât… m-am oprit afară

fiecare avea câte un înger în gurăurmând linia degetului meu

ca pe un algoritm sinistru si perfectcu ochii fixaţi la durerea standardatenţi la semnele de punctuaţie

şchiopătând totuşi a jale 

copilul a tăcut – prin peretele bloculuitimpul picura stricat, inegal în gol

tic-tic-tac, tic-tac-tac… a stat!cu stelele pe jumătate galbene,

cu faţa pisicilor animate, obrajii umflaţi,cu câte o pană în colţul stâng al gurii

 şi-atât… m-am oprit înăuntrufiecare avea câte un loc gol

în care se prăbuşea sistematic,accelerat, din interior spre afară

fără să înţeleagă că mestecăun înger mort din greşeală

într-un gest repetabil cu gândulde ce are pe deget o pată de cerneală.

Page 16: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Fluturele 

Decât să cadă-n noapte peste umbre le-au spus profesorii, mai bine,

râzând, în plase de mătaseîl prindeţi, obosit de vise,

cu aripile-ntinse ...de un degetpe florile închise în amurg

 să nu vă temeţi, mergeţi fiecare

le-au spus profesorii grăbiţisă nu vă temeţi, inimă nu are,în piept să-nfigeţi acul ascuţit,în insectar să îl avem, sub el

voi numele să-l puneţi - fiecare 

la "îndemânare" coasem după el,le-au spus profesorii - la "ştiinţe"

vom cerceta o aripă model,la "aritmetică" vom împărţii în minteşi la "compunere" vom scrie îngrijit despre iubire - o sută de cuvinte.

În deşert 

Uneori eştialteori sunt

e posibil să fimînţeleşi în visare

 pe aceleaşi cărărimesagerii ne vin

şi în sânge ne-mbatăo înceată chemare

 numai steaua s-a stins

în ferestre de noricăutând în deşert

peste trepte de sare 

paşii noştri cuminţiîntâlniţi pe pământîn adânc de cuvântrăsărind din visare

Page 17: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Dincolo Pentru bunicul meu

 degetele mele

au trecut tremurândepeste ţărâna arsă de soare

stearpă şi caldă ţărâna

mângâie mut sufletul meu

ce nu se va întoarce nici el

nicicând de nicăieri

cuvintele nici unei rugăciuni

mici ca furnicile acestea

trec

înfruptându-se cu firimiturile

pâinii sufletului meu ce n-a murit încă.

Piatra 

Ca un înger de piatră căruia vântul

i-a săpat aripile până la os

ploile i-au mâncat ochii

aşteptându-te visul

l-a ros pe dinăuntru ca un izvor sărat

şi femeile l-au coborât pe rând

din cer obosind să-l iubească

...m-am oprit...

la mijlocul drumului unde trebuia să fii tu

spunând: iată un înger de piatră

căruia vântul i-a săpat aripile

până la os

ploile i-au mâncat ochii

aşteptându-mă

şi visul... nu i s-a împlinit

niciodată

Page 18: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Zăpada

Zăpada ce-a căzut peste noapte ca o aripă ruptă de înger

din înger, peste urmele paşilor mei

fără mine,

zăpada, cea lipită de geamuri ca un vis de ecranul secundei

în care trec pragul ochilor tăi

fără tine,

zăpada, ce sfârşeşte pe buze din zborul ei fals către mine

din tine, se-ntoarce şi pleacă mereu dintre noi

fără noi...

Vis bun 

A mai murit un vis în astă seară Suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis

Simţim în suflet picături de ceară Din lumina-aprinsă pe ceaslovu-nchis

Dumnezeul doarme-ncătuşat în fiare Răul horcăieşte peste visul mort,

Fără rost rămânem totuşi în picioare Căutând cu ochii-nceţoşaţi un port

Ancora-vom poate numai astă seară De pe pluta morţii, într-un scurt popas Să-ngropăm la ţărmuri visul ce afară

Lângă noi acuma zace fără glas...

Când...lumina-i stinsă de alt vis ce zboară Îi strigăm - durerii că va fi ucis - :

A mai murit un vis, şi-n astă seară, Suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis

Page 19: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Înăuntru banal 

În mine s-a întors însingurarea pereţii-au învăţat să mă cunoască podeaua doar mai scârţâie încet

un bun venit, târziu, acasă

după perdele lumea îngropată în ultima-ntomnare îngheţând

se trece-absentă - un copil râzând de-un joc pe care, încă, nu-l pricepe

iubirile - dintr-un sertar de masă le scot ca să le-aud foşnind sfârşitul parcă-l simt venind

sau întomnarea-mi zgâlţâie de uşă...

un înger ar veni să mă-nbuneze dar fiind mereu certat cu Dumnezeu

să mă găsească astăzi este greu în camera c-o singură fereastră

s-a înnourat banal şi dintr-odată şi telefonul mut mă oboseşte... în mine s-a întors însingurarea

pereţii-au învăţat să mă cunoască.

17 Noiembrie 

Pe linia aceluiaşi orizont alunecă câte-o lacrimă

dintr-un vis către celălalt ca o neînţelegere veche

în care scriam răspunsuri pe frunzele întoarse de vânt

la întrebările tale cuminţi desigur pentru altcineva

bătrân de întristare culeg o lacrimă - lângă îngerii tăi

surâzători, de oţel

îngerii mei de piatră s-au spart de aşteptare într-o melancolie dulce

pe linia aceluiaşi orizont.

Page 20: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Poveste de iarnă 

Cu mii de ani-naintea Crăciunului, în Nord Un zeu sărbătorea pe fiica-i Bucurie

Când fiul său Tristeţe De Anul Nou pleca Fără să ştie unde

Şi pentru câtă vreme

În noaptea-ceea zeul Ce hotărăşte soarta

Cu un blestem pe buze S-a-nchis într-un cristal

Din câte ning în lume Şi se topesc pe faţă Nu îl găseşte nimeni Pe buze sau în ochi

Ca să destrame vraja Ce face-n fericire

Să ne-amintim tristeţea Ca pe un fiu pierdut...

Eu  

Eu sunt un pas greşit pe care-l faci Tu

înspre iubire dinspre iubire

când dimineaţa devine-nserare şi vântul îţi mângâie faţa când treci mai departe

un pas pe care nu şti când l-ai şi făcut înapoi

spre iubire dinspre iubire

când priveşti în jurul tău şi nu te vede nimeni

când treci mai departe...

Page 21: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Sonetul fluviului 

Pe ţărmurile fluviului malul putrezeşte încet

odată cu caii morţi în războaiele îngerilor

sălciile strâmbe şi ude mâncate de viermii molateci

plâng lipicios şi murdar pătând rochiile florilor albe

ţânţarii bâzâie surd, muşcând feţele sau botul animalelor

vii, ameţite şi ne gânditoare

prin aburii nopţii pierdute o pasăre zboară cu gândul,

zadarnic, la hrana de-o clipă.

Magnoliile

Magnoliile erau încă în floare iubirea era încă în păcat

inelul de mare, sărat ca valul sărută şi moare

ca valul sărată e clipa se naşte pe sine mereu

în veşnica-i moarte - un zeu îşi râde-ntinzându-mi aripa

cu vorbele-ntregi, jumătate ne spunem în stele un semn

şi pradă luminii îndemn păşim pe cărări separate

spre viaţa de care-am uitat din visul acela în care

magnoliile erau încă în floare iubirea era încă în păcat

Page 22: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Două aripi 

două aripidesprinse

una de altao tremurătoare

dorinţăde plutire

 sidef şi agat

opal... diamante de rouă

toate, toateîntr-o pânzăde păianjen

 două aripi desprinse

una de altao neasemuită idee de zbor

 safir şi rubin

alabastruapă de steletoate, toate într-un ceva

de suflet 

două aripi şi trupulundevaîncolăcit

dinspre pământînspre pământ.

Lacrimile mestecenilor 

Lacrimile mestecenilor, verzi braţele mestecenilor albe

pietrele pe care-am putea sta împreunăşi muntele puţin mai departe...toate acestea au fost scrise -

şi spinii 

în afară de cele două picături de ploaiece mi-au căzut pe obraji

deodată... 

iubirea,trăieşte mai multdecât oamenii,

nu-i aşa?

Page 23: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Pereche 

De ţărmuri stelele se frâng Ca-ntr-o poveste foarte veche

În care suflete perecheIubesc şi plâng

 Copacii gemeni , dar ceresc ,

Le-arată calea-n căutareŞi ele-urmând acea cărare

Plâng şi iubesc 

Dintr-al nefericirii crângDe vor ieşi mai înţeleptePe ale nemuririi trepte

Iubesc şi plâng 

Şi se despart şi se-ntâlnescÎn lumea nouă-n lumea veche

Fără să ştie că-s perechePlâng şi iubesc.

Un tunet 

Un tunete-o simplă chemare

ce vine de suscătre noi,

 picurând

cu a timpului apedin al stelelor ude

noroi, 

ne-ajunge'napoi şi 'nainte ne-apasă cu sare

pe umerii goi, 

ne doaregrăbind către casă

şi credemcă nu-i pentru noi...

 

Page 24: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Visul 

O creangă ruptă de cireş înflorit A scris pe nisipul grădinii meleUn vers ne-nţeles ca un răsărit

De lună şi stele  

Altfel cuvintele de piatră sunt la locul lorCa nişte priviri de zăpadă...

Aripa lui ce-o mângâia uneoriA lăsat-o să cadă!

 În jurul pavilionului de porţelan pictat O parte din versul ne-nţeles şi certat

Pe aripa ce încă se zbate copiatS-a întors, a plecat...

 Pe mătasea kimonoului meu indigo Petalele florilor de cireş s-au oprit

O clipă, ca-ntr-un ultim salut de adio Îngenunchez înmărmurit.

Îngerul orb 

Îngerul meu orbse plimba prin oraşul cuvintelor

împiedicându-se de secretele noastrepână când jocul nostru rostogolindu-se

l-a ucis... 

şi cuvintele au rămas nelocuitegoale

ca un mormânt îngrijitpe lângă care vom trece gândind fără noi

...ce frumos este...

Page 25: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Decembrie cu filmul Isus 

Eu... sunt o maimuţă tristăCe-ngheaţă-n oraşul vopsitCu biserici închise, bizareŞi îngeri cu chip împietrit

 Zăpada eterna risipă

Murdară icoană din cerÎngroapă neveşnica-aripăLovită în noapte de ger

 Cenuşă de chip şi suflareDin cuburi închise perfid

Ei rupţi de-nţeles şi visareSe roagă, mănâncă, ucid

 Decembrie... la filmul IsusÎn teatrul vechi de revistă

Încălzindu-se pe rândul de susEu... sunt o maimuţă tristă

Îngerii 

Au ieşit îngerii din pereţii de betonau ieşit îngerii din oţelul armăturilor

şi cei din scaun şi cei din masă au ieşitşi îngerii transparenţi din sticla ferestrelor

Toţi, au ieşit înconjurându-măcu degetele lor de copii răsfăţaţi

ridicate spre minetu, mi-au spus, tu eşti vinovat

 eu, m-am făcut ghem ca un aricicu palmele ascunzându-mi ochii

până când îngerul meu din lacrimănevăzut, singur şi răzvrătitîmi va fi surâs iertarea...

Page 26: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Ar putea 

Îngerului meu îi e fricăşi mie la fel

ar putea să rănească c-o aripăar putea dărâma vreun castel

 a trăit în lumină de stelea murit în tăcere de mări

s-a născut din cuvintele greles-a rănit în cuminţi sărutări

 a văzut îngropate în viseiubiri murind pentru el

a intrat prin ferestre deschiseprizonier rămânând în castel

 îngerului meu îi e frică

şi mie la felar putea să rănească c-o aripăar putea dărâma vreun castel

Am citit ce mi-ai scris peste an 

Da, am găsit de Crăciuno floare de gheaţă în geamsingur ca un înger nebun

plângeam 

mereu întristat ca şi-acumam citit ce mi-ai scris peste an

şi-atunci, ca un înger nebunvisam

 în versul sărac ce îl pun

sărut peste floarea din geamrăspunsu-i de înger nebun :

ştiam 

că aşa va fi de Crăciunvoi citi ce mi-ai scris peste an

visând, ca un înger nebunîn van...

Page 27: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Cuvintele nerostite încă 

Sub podul gândurilorCuvintele nerostite încă

Plâng fluviul îngheţatAl îndoielilor noastre

Mulţumesc 

Chiar dacă anul laş se va terminaŞi eu nu voi fi acolo

Cu sufletul de vânt şi de piatră 

Să mă sparg la fiecare cuvântCa o lacrimă în ultimul versDin ultima strofă a poeziei

 Ce n-am scris-o niciodată

Dar am încercat măcar s-o iubescOrbind în visare tristeţea

Page 28: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Noi 

Stânca rezemată, cu frică, în mare plângea cu lacrimi de nisip,

valul, ca o altă iubire, se spărgeacu lacrimi de sare

 sculptându-şi veşnicia-n mistere

murind împreună în mareval şi stâncă-n aceeaşi

ne-ngăduită îmbrăţişare

Sarasate 

Îndepărtarea picura între noica o romanţă andaluză

între chitară şi mâna lui Zsapka 

noaptea fâşia ca şi disculiubirea... durea puţin

ca şi timpul 

pe care copacii îngheţaţil-au vegheat între noifără să ne întâlnească

 lumina singurei stelecădea în sufletul meu

ca o aripă în miezul secundei 

în care... am trecut amândoipe malurile abrupte şi îndepărtate

ale sufletelor noastre

Page 29: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Oglinda 

Erau două ierniegale... dacă vrei tu

făcute una din cealaltădin aceleaşi zăpezi

 în aceeaşi secundă

ningând în ele înseleca un poem oarecarepe ţărmul de la răsărit

al nemărginirii... 

iubindu-se-n oglindirea defectăa ultimei divinităţi ucise

femeie pe jumătate bărbat.Erau două ierni egale

făcute una din cealaltă.

Iubind 

Ne naştem îngerişi murim iubind

în catedralasufletului nostru

 ca-ntr-un blestem

o altă jumătatedintr-un alt sufletce-a murit iubind

 necontenind

destinului aripaîndurerarea

ai cerşi iubind 

act de-ntristarede singurătateiubirea însăşi

sfâşiem iubind 

răscumpăraţi Apoifiind a alege:

ne naştem îngerişi murim iubind

Page 30: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Un car de stele 

Doar o privire a taa fost îndeajuns

să răstoarneun car de stele.

 O noapte întreagă

am stat în genunchisă le culeg din iarbă.

Un car de stele...

Acolo 

Am început să taccând am intrat

prima oară în sufletul meude atunci rătăcesc înăuntru

pierdut în propriul meu adâncnu mă mai gândescsă mă întorc înaintenici să merg înapoi

pentru că acolote-am găsit pe tine

Page 31: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Întunericul bistabilpentru Luminiţa

 Clipele inerte, recesive

navighează pe retina absentăfade constelaţii piramidale

ard în crepuscul 

celulele timpului expirăîn anatomii baudelairenecu inflorescente opace

exaltând întunericul bistabil

Chat 

Îngerul cu puţine cuvinteşi vechi de o sută de ani

simplu - iubea în veşmintebinare, înţeles de profani

 un geam luminos peste zareîn matrice externe stigmatun nume în falsa-ntrebare

suntem femeie, bărbat 

rupt de-nţelegere Eulcu grijă-n destin descărnatambidextru surâde la zeulcu-n secol în urmă uitat

 culoarea şi locul şi timpul

pe keyboard uşor de tastatîn inimi absente, în simplul

fizic, comun sau privat 

iubirea în hexa-cuvinteprecisă ucidere-n zbor

şi-n piatră cioplită cuminterămâne, şi-n fier, un fior

 unică, motrice forţă

în cercul abstract al raţiuniielectro-chimică torţă

ne arde-n privirile lumii 

veşnică trecere-n sinee-aripă şi creastă de val

aşa... ucisă de rimeşi dincolo de firewall...

Page 32: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Mai multe rânduri de stele 

Mai multe rânduri de steleau căzut de atunci peste noimai multe rânduri de stele

dintr-ale tale şi dintr-ale meleşi dintr-ale noastre, mai noi...

 Ne-au rănit când dormeam peste ele

cu plăcerile toate în gândne-au rănit când dormeam peste ele

scriind poeme simple pe pieleclipă de clipă, rând după rând

 Durerea strivirii atâtor stele

extazul tăcerii în doidurerea strivirii atâtor steleanii zidiţi în străine castele

ne leagă cu visul din noi

Fluturi albi 

S-au prins între beculatârnat de tavan

şi ziarul pătatmărginit de-ntuneric

 doi fluturi albi palizi

cu aripi de dorşi ochii orbiţi

de iubire-n lumină 

izbind disperatîn cuvinte, cu zgomot

lovindu-se mutîntre ei - ce păcat

 la un semn au tăcutca noi doi - separat

unul a căzut pe o masăcelălalt a rămas agăţat.

Page 33: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

 Ea 

Locul unde marea înaintea nemărginirii iubeşte ţărmurile adevărului

 Lacrima ultimei mistice ierni înaintea iertării truditei amiezi

 Luna unind muritoare iubiri nesfârşite în trist ametist

 Lucirea undelor mării în trecerea norilor,

Iertarea tainicei aripi  

Liniştita umbră murmurând înaripată nisipului, iubirea trestiei ascunsă

 Literele ursite mereu împreună neînţelesei iubiri, tărâm

ancestral

Rug 

am să scriu în fiecare zi un verspe o singură foaie de hârtie

pe care am s-o aruncîntr-o urnă de sticlă

pe celelalte le voi arde 

în fiecare an, o singură datăvoi alege un vers

pe care am să-l aruncîntr-o urnă de sticlă

pe celelalte le voi arde 

la fiecare deceniu o singură datăvoi alege un vers

pe care am să-l arunc...afarăprin fereastra deschisă

cu celelalte voi arde împreună

Page 34: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Iubirea durerii povară 

Un om a murit într-o garănemişcat între bine şi răusingur lăsându-mă afarăîn calea destinului său

 viata în ochi mai sclipeştec-o mută ploaie de scuze

prin mine trecându-se orbeşteca schijele vechi de obuze

 fierbinte, clipită durere

m-apropii cu-ncetul plângândspre locul lăsat de tăcere

în urmă, prin mine trecând 

ce lanţuri îmi zornăie-n minte!legăndu-mă-n loc să rămân

în ruga absente cuvintespre tatăl ceresc să amân

 când singur rămas într-o gară

nemişcat între bine şi răuprivesc copilul de-afarăîn calea destinului meu.

Se făcea că iubeam 

Se făcea că iubeamsub candelabrele de stâncă

ale aceluiaşi visce nu începuse încă

 Se făcea că iubeam

întrecerea zilei cu noapteaprimei noastre dureri

pe care n-am uitat-o încă 

Se făcea că iubeamca două meduze transparente

într-un acvariu de sticlădincolo de infinita lor singurătate

 Se făcea că iubeam

alunecarea spre roşua ultimei stele albastre

de la capătul universului 

Se făcea că iubeamlucirea închipuită

a unicei lacrimi de dorce-am aşteptat-o cândva

 Se făcea că iubeam

ultimele petale căzutedin sufletele noastre singure,

odată cu noi, în carte.

Page 35: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Dacă nu 

Dacă nu ne vom întâlni niciodatăVa fi ca şi când am fi murit împreună

De aceeaşi parte a infinituluiIubind aceeaşi parte nevăzută de Lună.

Uşile 

Uşile au ocupat peste noapte oraşulşi acum se întrec închizându-se brusc

cu zgomotîn mijlocul străzilor

 uşile-singure se deschid pe asfalt

aşteptând culoarea bolnavă a semaforului,uşile-duble rămân însă în parcuri

întredeschise 

învinşi, trecătoriitreziţi în spatele sau în faţa lor

le ocolesc dejaplictisiţi

 uşile au ocupat peste noapte oraşuluşile - rostirea stângace a zidurilorsingure, învingătoare şi inutile...

Page 36: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Vis pentru Ioana

 Când am înţeles

că e chiar Dumnezeul-am întrebat despre

iubire... 

Şi Îngerii...mi-a spus,

da, şi Îngeriipot

să ucidă!

Geneză 

Dumnezeu era tristuniversul avea trei dimensiuni

necunoscute şi egaleEl era pretutindeni

 n-a fost îndeajuns

nici lumina,nici cuvântul,nici omul...

 lipseau:

 eternitatea

care a început cu o lacrimăşi iubirea

care să le sfârşească pe toate.

Page 37: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

 Cuvinte dulci

Pentru Anca 

Între cele două cuvinte dulcia rămas o tăcere

ca o lacrimă pe asfaltneatinsă de întrecerea clipelorprea mică pentru paşii celorlalţi

 ca un punct de plecare

în toate direcţiile 

nu şica un punct de întâlnire

În fiecare zi Pentru Anca

 În fiecare mână

aveam un pahar cu aripiunul era de azur

celălalt de purpură 

Da, pe asfaltcu mantia fricii

îngheţată în spatemă întrebam:

 Dacă nu voi alege eu

paharul otrăvit de iubireacesta ar ajunge

în camera ta? 

În fiecare zidestinul îmbătrânea

pas cu pasodată cu mine...

Page 38: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Eram* 

Noi! Eram doi străiniprintre cuvinteleadormite în cer...

nu ne-am întâlnit niciodată! 

nu ne vom întâlni niciodată!Privindu-ne peste malurile vieţii

ceilalţi... vedeau un albatros în cerşi un albatros în adânc, oglindindu-se

 uneori alunecam unul spre celălalt

hrănindu-ne, o clipă,din luciul nemărginirii

fiecare cu inima celuilalt 

Noi! Eram doi străinialbatroşi care suferă,

nu s-au întâlnit niciodată,nu se vor întâlni niciodată!

 . . . . . . . . . . . . . . . .

 *pentru că azi, într-o zi oarecare de august

te-am strigat depărtărilor,am plâns ca un copil ş-am tăcut -

sfârşindu-mă odată cu ploaia aşteptărilor tale

Malomviz*Pentru tine si ele

 Cetatea de colţ cenuşie redută

de cer rezemată-n căderepeste copacii în flăcări de toamnă

ca un pahar uriaş de durere 

spart de nu ştiu care zeum-a adus între cioburi de zaresă privesc peste margine joscu vântul în faţă - chemare...

 Aici între stâncă şi om

se ridică o înceată zidire,să nu vii !!! Nu-s semne în calepentru drum înapoi din iubire.

    

      

………………………………………………………….Malomviz = numele sub care se găseşte pe hărţile vechi locul

unde am ajuns într-un târziu.Cristian Fara

Page 39: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lacrima noastră-mpreunăpentru Silvia

 Pe cerul privirilor tale

cuvintele mele...au trecut gonite de vântca norii din ziua aceia

în care-ai fugit speriatăde un strop rătăcit pe obraz -

când furtuna n-a venit niciodatăsă şteargă nisipul cu paşiiiubirilor pierdute-mpreună.

Dependenţă pentru Alina

 Locuiam singurîn două camere

într-una se auzea mareaîn cealaltă mă auzeam eu

 între ele un zid de şoapte mai vechi

pe care-l atingeam uneoricu rama ochelarilor

ca pe un obraz… cuminte 

gesturile tale se repetauafară – dincolo de întunericînăuntru – dincolo de luminăîn aceeaşi jumătate de suflet:

asimetric… 

în afara ultimei tale priviriîntoarsă în altă parte – desigur

tremuram o durere blândăde frig adânc

 locuiam peste noapteîntre pereţii de hârtie

ai păsării origani – prima lecţie –pe care n-am învăţat-o niciodată

 într-o mişcare de rotaţie uşoară:

e acasă, iubito, îţi spuneam,oriunde sunt singur…

Page 40: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul unei singure aripiexerciţii de iubire

 Era un înger nu ştiu în ce ţară care-a murit în fiecare zi, timp de un veac, ...până-ntr-o zi când i-a venit sorocul pedepsei dulci, cuminţi, dumnezeieşti şi aripa întâia i-a fost dată. Atât , aripa stângă, a-ntristării, l-a înălţat un pas de la pământ şi a strigat atunci în cercuri line, rotindu-se :“Iubesc!” Şi s-a rotit timp de un veac bătând dintr-o aripă, până-ntr-o zi când a trecut Iubita şi l-a văzut o clipă în rotire: “Plin de noroi, murdar de amăgire tu orice spui rămâne-n cercul tău, tu nu eşti înger nici închipuire... Ce se înaltă-un pas de la pământ ?... Tu eşti o broască ce a furat aripa ! “ Când a-mpietrit cu aripa tristeţii după un veac de trudă în zadar, s-a prăbuşit el, îngerul, în tină cu ochii mari şi lacrimi de otel, “...iubesc” i-a mai rămas pe buze din zborul său un pas de la pământ ...

Aripa stângă i-a tăiat-o zeul într-un târziu să semene a om dar l-au gonit ei, oamenii, cu pietre şi zeul l-a gonit cu sărutări. Nu era înger, nu avea aripe, nu era broască, om n-a fost nicicând. Şi a trecut un veac fără să moară dar se năştea în fiecare zi, n-a învăţat să zboare fără aripi, cu fruntea sus ştia de mult să stea şi astăzi chiar când nu sfârşesc povestea el a rămas să strige-ncet : “Iubesc”. Era un înger nu ştiu în ce ţară care-a murit în fiecare zi, timp de un veac ...  

 Lăcashul îngerului-om

 Îngerul şi-a făcut din durere o haină pe care a-mbrăcato peste aripi ascunzându-le .A plecat aşa din lacashul îngerului mai departe, singur . Dar amintirile de o mie de ani pe care le-nghesuise în buzunare îl trăgeau înapoi, s-a gândit să le semene sub tâmpla Uriaşului peste care trecea. Uriaşul nu le vroia. Amintirile îngerului au rămas nişte pietre care s-au rostogolit mai apoi la vale Până când au ajuns... o mie de mii de fire de nisip .Dar îngerul îmbrăcat în haina durerii n-a zburat căci aripile lui prinse într-un jurământ dezlegat au căzut îngheţate şi s-au spart . Îngerul a îngenunchiat în cioburi, ca şi ea, şi-a rămas aşa cum ar sta lângă ea...

Page 41: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul bietului înger Am rămas să zbor în cercuri mici deasupra pasiunii şi-a fricii din ce în ce mai sus şi mai repede şi... puţin mai istovitor. Ştii, n-am fost admis la Şcoala de îngeri pentru ca aveam aripile prea lungi, puţin iritat le-am strigat: ce ştiţi voi nu-mi ajung nici pentru o uşoară îmbrăţişare peste ocean... O zi însorită pentru o durere de înger chiar dacă mi-au şi îngheţat puţin vârfurile îndepărtate ale aripilor. 

 Lăcashul vânătorii

 Dacă vei să vânezi îngerul trezeşte-te la răsăritul soarelui cu aripile udate în lumina iubirii îngerii zboară chiar şi aici în cercurile strâmte din jurul bisericii din colţ .Dar nu uita nu există decât vânător şi vânt. În fiecare seară vânează tu însuţi câte ceva din fiecare, voi face la fel în cercurile strâmte şi gri . Cu prietenul meu Timpul nu te întâlni decât seara atunci se va opri să te asculte, chiar dacă sunt capcane în care urci şi capcane în care cazi va fi acolo un înger cu permis de vânător - şi permis de vânat pe reversul aceleaşi monezi. Te va face să înţelegi că poţi cere sau poţi dăruii, dar undeva dincolo de acestea nu mai există nimic, aminteşte-ţi de toate Lacashurile în care “nimic” poate însemna “totul” în măsura în care fiecare lacrimă este un surâs şi fiecare ... al treilea vers se repetă.

Page 42: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul copacilor trişti  Copacii trişti au înflorit din nou cu flori ecleziastice pentru catedralele iubirii. Din stupul cuvintelor roiul însetat şi flămând calcă-n picioare culorile, murdărindu-se cu polen... Rămăşiţele, gunoiul, sau prisosul cuvintelor va da roadele... pe care ploaia privirilor le va ucide în parte. Dar blestemul nu se va sfârşi aici, lacrimile copacilor pentru fiicele moarte se vor face frunze pe care le vor mânca vacile. Când rodul acru va putrezi printre dinţii sănătoşi ai porcilor va veni cineva şi le va rupe crengile. Din seva durerii se vor adăpa şopârlele şi vor murii. Iar lemnul uscat va arde în rugurile vrăjitoarelor care i-au blestemat pe copacii trişti. Doar rădăcinile murdare încleştate în inima poetului nu vor putrezi... încă.

Lăcashul fluturilor pereche  

Doi fluturi se rotesc în jurul lămpii mele parcă fără să se cunoască unul pe celălalt . Seara s-a lăsat - mătase albastră - peste globul de cristal vrăjit al timpului . Cineva de foarte departe s-a întors spre mine fără să-mi vadă cu adevărat privirea ... e o întristare albă în toate ferestrele - perdele brodate în roşu, violet, albastru şi negru . Nu-ştiu dacă te-am strigat sau mi s-a părut că ţi-ai întors privirea spre înserare . Stelele sunt aprinse din priviri sfidătoare - de zâna pitică - una din cealaltă, eu caut steaua polară a fiecărei nopţi cu speranţa ascunsă ca e uneori aceeaşi . Lumina nopţi se amestecă cu lumina lămpii ca două priviri de copii care nu s-au cunoscut încă , acum clipele împrăştiate ca nişte cristale amare pe talerul de argint al trecerii timpului şi clipele aşezate ca nişte boabe de grâu pe talerul de aur al adevăratei iubiri... Clipele ! apasă balanţa de smarald a întrebărilor: Cum vom fi noi după trecerea gândurilor?

Page 43: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul şarpelui 

Caut o iubire pe termen scurt, doar până când voi murii, când va fi gata biserica din colţ, cea care a început să se construiască în parcul în care nu m-am sărutat niciodată. Caut… dar cupola bisericii acestea s-a şi făcut. Ascult Beethoven, cvartetul de coarde in do diezi minor… Iubirea este o pasăre, una din acelea care zboară prin şantierul bisericii din colţ care a început să se construiască de la cer spre pământ. Nu ştiu cine a plătit muncitorii, nu ştiu ce muncitori au fost plătiţi, de aceea să nu treci pe acolo, până când va fi gata… Vietate cu aripi şi fără inimă – iubirea – ar putea să te întâlnească pe tine.

Caut pe cineva care să mă ascundă, m-am gândit la Vânzătorul Invalid şi la Bunul Bâlbâit. Dar mai am timp până la apusul soarelui să-l întâlnesc pe Dumnezeu a doua oară – şi să nu-l recunosc. Înlănţuitul din mine s-a transformat râzând într-un şarpe. Dar e şi om cât nu înţelege că nu vreau să fac dragoste ci caut o iubire pe termen scurt… E puternic! Sunt deja jumătate un şarpe, dar nu voi murii înainte de zidirea bisericii din colţ.

Aş vrea să nu poţi să mă înţelegi! Prevăzător insă te voi minţi cu ocazia morţii mele: “L-am căutat pe acela care m-a întârziat câţiva ani, I-am mulţumit…”. […]

Iartă-mă, am spus, pentru tot ce nu m-am gândit, gândurile nu-mi pot fi iertate, sunt mai sincere ca o crimă. “Mă mulţumesc cu uitarea” e o minciună frumoasă…. Ştiu tot ce se poate face înainte de moartea mea, biserica din colţ are încă numai cupola…

…Mi-a spus cineva: “Când taci şi nu înţelegi ‘mi-

eşti duşman, când înţelegi şi vorbeşti – prieten, când taci şi înţelegi – iubit, când nu-nţelegi şi vorbeşti – trecător.”

…De la fereastra mea nu văd biserica din colţ, nici dacă cineva ar putea să treacă pe acolo… aşa că m-am ridicat dureros şi-am strivit jumătatea de şarpe din mine. Le-am dat întâlnire Vânzătorului Invalid şi Bunului Bâlbâit la terminarea bisericii începute de la cer spre pământ, am rupt paginile şi te-am iertat pentru puterea gestului tău întâmplător spunându-ţi doar:Caut o iubire pe termen scurt… doar până când voi murii.

 Deva, 21august 1992

Page 44: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul de pe cealaltă parte a cetăţii Ca orice înger trezit în septembrie pe jumătate demon am pierdut primul tren, l-am pierdut pe al doilea, am pierdut câteva amintiri, câteva iluzii, câteva femei… dar n-am uitat ca bătrânul septembrie m-a întâlnit aseară pe cealaltă parte a cetăţii… Era beat… el Bătrânul Septembrie, hăituit de câinii de pe cealaltă parte a străzii, pe care mi-am amintit prea târziu sa (mai) trec. Ţi-am spus ca am râs (după mulţi ani) ca ori ce înger ce se trezeşte în septembrie de cealaltă parte a cetăţi la miezul nopţii?Da, mi-am deschis aripile, amorţite de amintirile mele, de amintirile lui, poate de amintirile tale… spunându-mi ca nici tu nu şti ce e acela un înger de ocazie!!! Ei bine, da, înainte eram un înger nou cu kilometrajul zero şi rodajul făcut la rece de Ea… Cea ce nu însemna cât de puţin că diferenţa între îngeri si maşini e garajul! Ci carburanţii! Cum nu ştii, maşinile îţi mănâncă banii, iar îngerii îţi mănâncă sufletul sau inima , după gust. Te miri! Nu ştii, frumoaso, ca fiecare mănâncă cate ceva! Am cunoscut cândva o femeie – care nu-ţi semăna, dar avea şi ea o carte de bucate cu îngeri. Ea îi mânca cam aşa: Aperitiv – salata din aripi de înger, natur. Apoi în menu: Suflet umplut cu speranţe deşarte rumenit la cuptorul pasiunii sau inimă crudă de înger vânat… desertul sunt ochii de înger flambaţi si-un pahar cu lacrimi de înger ( ce nu-ţi recomand sunt dulci, mult prea dulci şi mult prea amare ).Dar tu nu mai eşti un copil ca să-ţi spun că îngeri nu-s doar pentru mâncare… te poţi îmbrăca cu un înger, nu ştii? ( oricum nu sunt la modă îngerii acum ). Ca hainele vechi cei mai mulţi sunt purtaţi prin casă ca pe un halat... a cărui culoare a ieşit de prea mult spălat ( dar nu pot fi purtaţi nici chiar pe sufletul gol pătează si nu ies la spălat ). Cel mai bine, însă, cu- n înger te joci: îl ascunzi... undeva... sau te ascunzi in inima sa, el nu va afla. Regula jocului doar nu se poate schimba: „Nu te va găsi, dar te va căuta” [...]. Deva, 1 septembrie 1997

Lăcashul drag 

N-am murit pentru că iarna a uitat să mai vină... Te mai aştept de la miezul nopţii încă... o sută de ani. Obişnuinţa înseamnă bătrâneţe şi amintirea la fel – îţi aminteşti cuvintele mele? – „o sută de ani”. M-am tot întrebat de ce să iubeşti un înger!

Ştii! Mi-am vândut aripile pentru un „act de trecere a frontierei”... Iar Cerul ca pedeapsă mi-a dat altele noi! Acum le-am pus prima oară, cum arat? Da, am sa fac o piruetă... Am uitat că-n oglindă e doar sufletul tău, ca să mă pedepsească, să-mi aducă aminte că mai am timp să ajung în ţara aceea... De ce crezi tu ca un înger nu poate decât să iubească?

E o noapte urâtă, nu am nici o veste de la tine, nu pot nici chiar sa dinamitez pilonii bisericii din colţ, poezia s-a spart, iubirea? O iubire pe termen scurt, doar până când voi murii...

Arăt schimbat cu aripile noi? Mâine – dacă va exista – va semăna cu ieri care n-a existat niciodată! Tine minte, Aura, totul se supune aceleaşi legi – în afară de iubire! Am să-ţi spun aşa, te vei numii Aura pentru următorii o suta de ani... Sunt mai obosit ca un fulg de zăpadă... Mai bine voi ascunde versurile în cuvintele pe care am să le ascund în versurile ascunse in cuvintele... Îmi placi, când crezi ca mă joc, e a doua mea sinceritate, după iubire...

Ştii, în ţara în care nu vom merge împreună – trăieşte încă pasărea paradisului... 14 ianuarie 1993

Page 45: ÎNGERUL SIMPLU

INDEX

Lăcashul îngerului mort  Îngerul a murit într-o joi din vina nimănui. Dar n-a înţeles chiar atunci asta şi-a mai trăit încă o săptămână mort . Aşa cum înainte n-a înţeles că e înger acum nu-nţelegea că e mort . Tot din vina nimănui se trezea în fiecare dimineaţă mort şi pleca mai departe până când a ajuns dincolo de el însuşi unde nu era nimic.O lumânare peste care a suflat vântul o clipă înainte de a se stinge singură nu-nsemna nimic pentru el, până-ntr-o joi când a murit aşa în picioare cu capul puţin înclinat spre dreapta. Cum !? Şi tu crezi că îngerii sunt nişte oameni morţi!? Şi nu invers: Că oamenii sunt de fapt nişte îngeri morţi ! Sigur că Dumnezeu n-a fost nici joia aceea acasă, a luat şi cheile de la aripile de rezervă la El. Îngerul mort la fel de neatent ca şi viu a bătut din aripile-ngheţate iar acestea s-au spart. Şi îngerul zâmbind de durere n-a găsit altceva mai bun de făcut, decât să le servească prietenilor: bucăţi de gheaţă din aripi în băutură ca s-o răcească... Apoi îngerului mort nu i-a mai rămas decât să se cerceteze într-o oglindă de lacrimi. Dar Dumnezeu luase şi cheia de la lacrimi cu El , … … cui altcuiva i-ar putea cere un înger mort o lacrimă pentru atât de puţin ?

 Înfiorarea

Scrisoare fără răspuns Aripile sclipitoare de pe reverul bluzei, şnurul de argint răsucit pe degete ca-ntr-un descânt, cele trei picături de aur condensate din labirintul cine-ştie căror vorbe sau note divine, toate acestea erau acoperite de violet. Când să-şi fi dat îngerii şi demonii mâna pentru a făurii gândul meu – privindu-te? Poate demult, înaintea putinţei naturii de a deosebi religia de artă.Privind ochii adânci ca tăcerea din întunericul altarelor, îmbietori la tristeţe şi bucurie deopotrivă, am ales... înfiorarea. Pe buzele tale, trasat de penelul aceluiaşi pictor divin, s-a topit un surâs. Am trăit într-o clipă viaţa noastră de acum înainte. Am îngenuncheat în faţa zeului nostru cum nu am crezut că am să o fac vreodată... Râzând, batjocoritor, El mi-a arătat o altă viaţă şi-o alta a noastră – împreună. Fără să i-o cer în aceeaşi clipă de-nfiorare şi-a amintit vieţile noastre una fără cealaltă .Totul se sfârşeşte la fel de nefiresc şi banal. De ce aş sparge acum peretele de sticlă? De ce aş trece acum de cealaltă parte a amintirilor? Ca şi atâtea alte femei tu vei iubi în mine pe altcineva! Iar zeul nostru îndărătnic va cere sorţii ca şi eu să iubesc în tine pe altcineva!Nu-mi răspunde decât atunci când te vei hotărî cine sau ce e acel „altcineva”, poate să fie o fiinţă, un poem, o mişcare, un arbore, o tăcere sau chiar înfiorarea...Voi face la fel!

Page 46: ÎNGERUL SIMPLU

Cuprins   

 În căutarea florilor purpurii

ContinuuCircul îngerilor

DescriereNu e nimicPrimăvaraAnotimp

Taci!Aripi-gând

Urmele noastrePriveşte

Ca un semnVelvet si tobele infernului

RegăsireAtingere crudăDespre iubire

Un înger plângeaBeethoven

Jurnal de parcÎntre noi

Copacii-îngeriPedeapsă şi iubire

AgoFlutureleÎn deşertDincoloPiatra

ZăpadaVis bun

Înauntru banal17 Noiembrie

Poveste de iarnă

 EuSonetul fluviului

MagnoliileDouă aripi

Lacrimile mestecenilorPerecheUn tunet

VisulÎngerul orb

Decembrie cu filmul IsusÎngerii

Ar puteaAm citit ce mi-ai scris peste an

Cuvintele nerostite încăMulţumesc

NoiSarasateOglindaIubind

Un car de steleAcolo

Întunericul bistabilChat

Mai multe rânduri de steleFluturi albi

EaRug

Iubirea durerii povarăSe făcea că iubeam

Dacă nuUşileVis

Page 47: ÎNGERUL SIMPLU

 

EXIT

GenezăCuvinte dulciÎn fiecare zi

Eram*Malomviz*

Lacrima noastră-mpreunăDependenţă

Lăcashul unei singure aripiLăcashul îngerului-omLăcashul bietului înger

Lăcashul vânătoriiLăcashul copacilor trişti

Lăcashul fluturilor perecheLăcashul şarpelui

Lăcashul de pe cealaltă parte a cetăţiiLăcashul drag

Lăcashul îngerului mortÎnfiorarea