Determinarea activitǎţii enzimatice a colinesterazei sericeCelulele dispun de enzime capabile sǎ catalizeze reacţia de hidrolizǎ a esterilor colinei cu

diverşi acizi organici. Colinesteraza este o enzimǎ sintetizatǎ de ficat şi eliberatǎ în plasmǎ; prin determinarea activitǎţii ei obţinem informaţii asupra funcţiei proteosintetice a ficatului.

Acetilcolinesterazele specifice acţioneazǎ asupra acetilcolinei şi a acetiltiocolinei, fiind prezente mai ales în eritrocite şi sistemul nervos; în ser existǎ în cantitǎţi mici, având o importanţǎ diagnosticǎ redusǎ.

Colinesteraza sericǎ nespecificǎ sau pseudocolinesteraza hidrolizeazǎ atât acetilcolina, cât şi esteri de tipul benzoil-colinei, butiril-colinei, succinil-colinei. Este sintetizatǎ în ficat şi eliberatǎ în ser.Pseudocolinesteraza sericǎ poate fi un indicator al funcţiei proteosintetice a ficatului şi trebuie diferenţiatǎ de acetilcolinesteraza din eritrocite şi sistemul nervos, a cǎrei semnificaţie clinicǎ este mai puţin cunoscutǎ.

Scopul determinării activităţii enzimatice a colinesterazei serice:1. diagnosticul afectării hepatice;2. evaluarea intoxicaţiilor cu insecticide organofosforice;3. evaluarea funcţiei proteosintetice a ficatului.

Determinarea activitǎţii enzimatice a colinesterazei serice prin metoda cineticǎ modificatǎ de Bîrzu şi colaboratoriiPrincipiul metodei: Colinesteraza sericǎ este enzima ce catalizeazǎ hidroliza butiriltiocolinei

cu producerea acidului butiric şi a tiocolinei care reacţioneazǎ cu acidul 5,5-ditiobis-2-nitrobenzoic (DTNB) formând un compus colorat în galben, cu maximum de absorbţie la 412nm. Intensitatea culorii galbene este proporţionalǎ cu activitatea enzimaticǎ

Formula de calcul este: (EP-EM) x 8978 = UI/l 8978 = coeficientul de absorbţie molarǎ a tiocolinei la 412nm.

Valori normale: 3000-8000 UI/lSemnificaţie diagnosticǎ:

1. Valori scǎzute:Activitatea colinesterazei serice scade în boli hepatice consecutive deficitului de sintezǎ în hepatocit: determinarea nivelului seric al colinesterazei este utilizatǎ în stabilirea gradului de severitate, stadiului evolutiv sau în diagnosticul diferenţial al unei afecţiuni hepatice. Astfel, în icterele obstructive valorile ei sunt normale faţǎ de icterele hepatocelulare în care valorile sunt scǎzute. în malnutriţie (în special proteicǎ) gravǎ; în hipotiroidism – valorile scad cu aproximativ 30%. scăderi extrem de accentuate s-au descris dupǎ tratamentul leucemiilor cu L-asparaginazǎ, situaţie în care se produce o perturbare gravǎ a sintezei proteice la nivelul ficatului şi în intoxicaţiile cu insecticide organo-fosforice care blocheazǎ activitatea de sintezǎ a enzimei. Eficacitatea tratamentului cu medicamente specifice care reactiveazǎ enzima se poate urmǎri prin dozǎri repetate ale acesteia. Scǎderi moderate se întâlnesc în anemii grave de tip Biermer; în faza acutǎ a unor infecţii, posoperator sau dupǎ un infarct miocardic.2. Valori crescute apar: în perioada de vindecare a unei hepatite acute şi în sindromul nefrotic, situaţii în care existǎ o hiperfuncţie de sintezǎ proteicǎ la nivel hepatic; la obezi şi diabetici; în hipertiroidismul fǎrǎ denutriţie proteicǎ – apar valori cu aprox. 30%mai mari decât cele normale; în hiperlipemie.

existǎ indivizi cu pseudocolinesterazǎ atipicǎ, ce prezintǎ o rezistenţǎ crescutǎ faţǎ de unii inhibitori şi cu o capacitate redusǎ de hidrolizǎ a succinilcolinei folositǎ ca miorelaxant în anestezii şi care – normal – este inactivatǎ în 2-3 minute de colinesterazǎ.

Determinarea activităţii enzimatice a aldolazei serice

Aldolaza sunt liaze care scindează moleculele de substrat cu formare de compuşi carbonilici. Este un tetramer a carui structura primara difera in functie de tesutul care il sintetizeaza, fiind compus din una din cele trei subunitati cunoscute: A, B  si C. Dintre cele patru izoenzime descrise, AAAA se gaseste predominant la nivelul muschilor scheletici, BBBB in ficat, CCCC in creier si alte  tesuturi, iar izoenzima hibrid AAAC este prezenta in diferite tesuturi, dar in concentratii foarte mici.

Ex: fructozo-1,6-difosfat →→→ dihidroxiaceton-fosfat + gliceraldehid-3-fosfat Această reacţie este implicată în glicoliza anaerobă – calea principală de catabolizare a glucozei în organsim - şi este catalizată de aldolază.

Scopul determinării aldolazei serice:1. diagnosticarea afecţiunilor musculare şi hepatocelulare;2. monitorizarea pacienţilor cu distrofie musculară;3. diagnosticul diferenţial între slăbiciunea musculară de cauză neurologică (în care aldolaza are

valori normle) de cea de etiologie musculară propriu-zisă;4. aprecierea riscului anestezic înaintea unei operaţii.

Seminficaţie diagnostică:

In distrofiile musculare progresive, activitatea aldolazei poate creşte de 10-15 ori, însă doar în formele incipiente când masa musculară este încă intactă, valorile scăzând dramatic pe măsură ce masa musculară se diminuează.

Creşteri ale activităţii aldolazei pot fi întâlnite în hepatite, hepatopatii de diferite etiologii, determinări secundare hepatice ale diverselor carcinoame, infarct miocardic, pancreatită hemoragică, gangrenă, delirium tremens si unele tipuri de neoplazii (tumori prostatice, leucemii cronice).

In hepatitele virale, activitatea aldolazei serice creşte în paralel cu ALT, depăşind valorile normale de 20 de ori.

Determinarea activităţii aldolazei si a creatinkinazei reprezintă un reper important în monitorizarea tratamentului cu antiinflamatoare steroidiene la pacienţii cu miopatii inflamatorii.

In infarctul miocardic activitatea aldolazei serice variază, în timp, dupa acelaşi pattern ca şi AST.

In poliomielită, miastenia gravis, scleroza multiplă, ciroza portală şi icterul obstructiv nu se înregistrează modificări ale activităţii enzimatice a aldolazei serice.