1

COLINDE

DE IERI ŞI DE AZI

Ediţie îngrijită de Radu KRETZUDAVA

2

Colecţia: Radu KRETZUDAVA, SCRIPTA AD TEMPUS I.

(Opere deocamdată I.), Colinde de ieri şi de azi, Ediţie îngrijită de Radu Kretzudava

Coperta I: O familie română fericită de Crăciun

Coperta IV: Sus, îngrijitorul ediţiei cu nepoata Ioana şi strănepoata Andra. Jos, bunul meu prieten Alex cu fiul său

Andrew, Los Angeles, SUA. În medalion sus, stânga: Emblema Casei de Editură DOKIA; la mijloc, Andrew

împreună cu Moş Crăciun – Santa Claus la Zoo, Los Angeles.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Colinde de ieri şi de azi / ed. Îngrijită de Radu Kretzudava. - Cluj-Napoca : Dokia, 2012 ISBN 978-973-1777-17-7 I. Kretzudava, Radu (ed.) 398.332.416(498)

Editor: Radu CREŢU

Comenzi la adresele de mai jos ale Casei de Editură DOKIA

Casa de Editură DOKIA

Cluj-Napoca, str. Padin 28, ap. 19, Tel. 0624-424059; 0728-834047; www.dokia.ro

e-mail: raducretzu@gmail.com; radukretzudava@yahoo.com Redactor şi tehnoredactor: Ioan Cocian

© Copyright: Radu CREŢU ISBN 978-973-1777-17-7

3

COLINDE

DE IERI ŞI DE AZI

Ediţie îngrijită de Radu KRETZUDAVA

Casa de Editură DOKIA Cluj-Napoca , 2012

4

In memoriam, Teofil Creţu

Motto: „Doamne, fă din suferinţă, Pod de aur, pod înalt, Şi din lacrimi fă velinţă,* Peste-un râu adânc şi lat!“**

* velinţă, s. f. Ţesătură ţărănească groasă, de lână albă,

vărgată sau cu alesături, care după executare se dă la piuă şi este folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. < neogreacă: βελέντσα, (velentsa), DEXI, 2007(DICŢIONAR explicativ ilustrat al LIMBII ROMÂNE).

**Rugăciunea de seară şi de dimineaţă a deţinuţilor politici din închisorile comuniste, învăţată de la tatăl meu, Teofil Creţu, fost deţinut politic ţărănist MSV (Muncă Silnică pe Viaţă), eliberat de către Gheorghe Gheorghiu-Dej în anul 1964, după 7 ani de detenţie şi de Revoluţia din Decembrie 1989, după 25 de ani de domiciliu forţat.

În această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, a sărbătorilor de Crăciun, să ne amintim şi de îndemnurile la bunătate, iertare şi iubire din preajma Anului Nou, mai ales atunci când ele vin din partea unor persoane atât de greu încercate în viaţă, cum a fost şi ţărănistul de dreaptă şi aleasă credinţă românească străbună iertătoare, Corneliu Coposu:

„Cerne, Doamne, liniştea uitării Peste nesfârşita suferinţă!

Seamănă întinderi de credinţă Şi sporeşte roua îndurării!

Resădeşte, Doamne, dragostea şi crinul

În ogorul năpădit de ură Şi aşterne peste munţi de zgură:

Liniştea, iertarea şi seninul!”

La Mulţi Ani ! Crăciun Fericit ! La Mulţi Ani !

5

Notă asupra ediţiei Colindele sunt un bun comun al întregii umanităţi creştine prin ceea ce au ele cel mai frumos şi mai înălţător prin fire (pământ strămoşesc), spirit (apă dulce), credinţă (foc mistuitor), frumuseţe (aer cuceritor) şi Duhul Sfânt care le uneşte pe toate. Filonul lor de aur se întinde de la est la vest, de la nord la sud, trecând prin diferite forme, graiuri, interpretări, variante din cele mai diverse.

De aceea orice cărţulie de colinde din orice colţ al creştinătăţii, oricât de izolat ar fi el, e bine-venită. O antologie exhaustivă e imposibil de realizat. O colindă înmormântată cu colindătorul sau colindătoarea ei, e un mare păcat. Bine ar fi ca orice intelectual care întâlneşte un asemenea rapsod, să consemneze colinda în scris şi, dacă e posibil, să o şi înregistreze audio-vizual, până nu e prea târziu.

Noi am pornit de la ideea de a aşeza colindele în ordine alfabetică pentru a le scuti de orice concurs de valoare şi orice mărginire zonală, apoi am crezut de cuviinţă să adăugăm la sfârşit un capitol aparte cu poezii culte care se referă la perioada sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou sau imită colindele şi urările, grupându-le în ordinea alfabetică a autorilor lor, iar poeziile aceluiaşi autor, în ordine alfabetică.

Am păstrat forma originală a sursei, fără prea multe trimiteri informative pentru a nu încărca textul, cartea de faţă vrându-se o antologie şi nu o ediţie critică. Colindele, respectiv urările de sorginte populară au fost culese din varii ediţii, fără a indica sursa, tot aşa cum oricine le va putea cita din cartea aceasta, dar acolo unde am cules personal anumite producţii populare, am indicat atât sursa cât şi culegătorul şi data pentru ca cel care le va transmite mai departe să aibă informaţiile de rigoare.

6

Poeziile culte nu au trimiteri speciale decât acolo unde este cazul. Unele dintre ele sunt atât de cunoscute încât aproape că au devenit folclor, cum este poezia Afară ninge liniştit de George Coşbuc, de aceea nu am ezitat să deschid volumul cu ea, ca un fel de prolog, incluzând-o şi la autor, la rândul lui.

Cu siguranţă că sunt mult mai multe poezii în literatura cultă care ar fi meritat să fie incluse în acest volum, dar noi nu am făcut o cercetare, decât parţială în acest sens, limitându-ne la cele care şi-au dat ele însele întâlnire cu noi. Lista rămânând deschisă pentru următoarele ediţii, chiar şi o singură colindă sau urare, sau un autor sau o nouă poezie vor fi bine venite şi îmbogăţirea va fi asigurată pentru o excelenţă a acestui tip de carte.

Desigur că multe dintre poeziile din această carte sunt cantabile şi s-ar fi cuvenit să fie însoţite de solfegiul adecvat. Dar ne-am gândit că cele mai cunoscute dintre ele sunt asimilate împreună cu melodia din moşi strămoşi, iar pentru specialişti se cuvine editarea unui volum separat care să cuprindă numai acele poezii care sunt însoţite şi de solfegiul lor şi pentru care există un plan de colaborare în desfăşurare.

Dumnezeul binelui, al păcii şi al bunei cuviinţe ne-a ghidat permanent şi, dacă undeva am greşit, ne cerem pios iertare împreună cu spiritul din dictonul latinesc: Errare humanum est! şi cu duhul din „Psalmul 50”: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după milostivirea Ta şi, în mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!”

Celor care vor lua în mână această carte spre a o dărui sau spre a o citi, deopotrivă le urăm sincer: succes, respectiv lectură plăcută, Crăciun Fericit! şi un călduros La Mulţi Ani! cu sănătate, cu bucurie şi cu satisfacţii sufleteşti împărtăşite cu Domnul nostru, Isus Cristos.

Radu Kretzudava

7

Afară Ninge Liniştit de George Coşbuc

Afară ninge liniştit Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul; E noapte, patul e făcut, Dar cine să se culce? Când mama spune de Isus, Cu glas duios şi dulce; Cum s-a născut Isus în frig, În ieslea cea săracă, Cum boii peste El suflau, Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea Lui, Păstorii de la stână Şi îngerii din cer cântând Cu flori de măr în mână!

Adeste Fideles Adeste fideles laeti triumphantes, Venite, venite in Betleem; Natu videte Regem angelorum; Venite adoremus, Venite adoremus, Venite adoremus Dominum.

8

Aeterni parentis spendorem aeternum, Velatum sub carne videbimus, Deum infantem panis involutum; Venite adoremus, Venite adoremus, Venite adoremus Dominum. („Veniţi Credincioşilor // Veniţi credincioşilor bucuroşi de triumf, / Veniţi, veniţi în Betleem, / Să-l vedeţi pe cel nou născut, / Regele îngerilor; / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm / La Domnul! // Ca dar de speranţă neîncetată pe eternii părinţi / Sub ramuri de măslin îi vom vedea; / Pe micul Domn / în pâinea euharistică; / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm, / Veniţi să ne închinăm / La Domnul!” Compusă de regele Don Joao IV, regele artist, la 1 Dec. 1640, pe când autorul era la, 1641, călugăr în Bosnia Herţegovina de azi. !” 1. Dec. Devine ziua naţională a Republicii Portugalia, ca şi a României.

Am Plecat să Colindăm (Aranjament muzical, G. Cucu) Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălţăm! Când boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălţăm! Când boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălţăm! C-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să-nălţăm! Să vâneze căprioare, Domn, Domn să-nălţăm! Să vâneze căprioare, Domn, Domn să-nălţăm! Căprioare n-au vânat,

9

Domn, Domn să-nălţăm! Ci-au vânat un iepuraş, Domn, Domn să-nălţăm! Ci-au vânat un iepuraş, Domn, Domn să-nălţăm! Să facă din blana lui, Domn, Domn să-nălţăm! Veşmânt frumos Domnului, Domn, Domn să-nălţăm! Veşmânt frumos Domnului, Domn, Domn să-nălţăm!

Aseară, pe-nserate Aseară, pe-nserate, Fecioara Maria, În Viflaim cetate, Călătorind venea. Şi fiind obosită, Sălaş îşi căuta, Şi-n Viflaimul mare, Nimenea n-o primea. Atunci Sfânta Fecioară Din Viflaim ieşea, Şi-n câmp, într-o poiată De vite, ea intra. Şi între dobitoace, Pe fânul cel stufos, Preasfânta Născătoare Născuse pe Cristos.

10

Isus micuţ plângea, Maria-L mângâia: „Nu plânge, o Isuse, că Tu cunoşti lumea. Căci lumea asta mare Prin Tine s-a zidit, Prin Tine şi prin Tatăl Şi Dumnezeu Cel Sfânt!” Îl încălzesc şi boii Cu aburii suflând Şi îngerii din ceruri, Îl preamăreau cântând. Răsună lin, spre seară, Al clopotelor cânt, Că vine, vine iară, Isus pe-acest pământ. El vine-n leagăn verde, De îngeraşi purtat, Să scape lumea-ntreagă De rău şi de păcat. Sculaţi, creştini, degrabă, Şi colindaţi frumos Şi faceţi loc în casă Copilului Cristos. La fiecare casă, Se-aud colindători, Colinda lor duioasă, Răsună până-n zori.

11

Asta-i Casa? Leroi dai, leroi Doamne! Asta-i casa, nu-s de casă. Şi-n mijlocul casei Este-o masă de mătase; Şi-n mijlocul mesei Este un pahar d-aur. Şi-n toarta paharului Scrisă-i raza soarelui; Şi-n buza paharului Scrisă-i floarea grâului. Şi mi-e dat de la nănaşi; Mai mic că m-a botezat, Mai mare m-a cununat. Rămâi, gazdă, sănătoasă: La Mulţi Ani!

Astă Sară de Ajun În astă sară de Ajun, De Ajunul lui Crăciun, Noi umblăm să împlinim Obiceiul din bătrâni, Obicei de colindat, Pe Iisus de căutat, Dar Iisus nu se arată, Numai inimii curată. Azi precum Mesia scrie, Iisus iarăşi va să vie, În coliba păstorească

12

Vine Domnul să se nască, Dar nu-i cine să-l primească, Că toţi îs duşi să se bată; Craii-s duşi toţi la bătaie, Unde om pe om se taie, Împăraţii încă nu vin, Să se-nchine-n Viflaim. Plâng azi şi îngerii-n cer, Văzând pasărea de fier, Ce face prăpăd şi-omor, Mare jale în popor, Neputându-se serba, Isuse, naşterea Ta. Patruzeci de mii de prunci Au fost omorâţi atunci, Dar acum sunt mii şi mii De bărbaţi şi de copii, Căci acuma sunt mai toţi Ai lui Adam strănepoţi. La Crăciun de bucurii, Stam pe câmp de bătălii; La Paşti a-nviat Cristos, Noi stăteam pe zonă-n jos. (Auzită şi învăţată în casa de la Bădăcin a lui Iuliu Maniu, în prezenţa surorii sale, cuvioasa călugăriţă Cecilia Maniu, de la trei fete, fetele cantorilor de la Biserica Greco-Catolică din Bădăcin, de către Teofil Creţu, în anul 1948, consemnată azi, 26 decembrie 2005, inf. Teofil Creţu, 81 de ani, culegător Radu Creţu, Cluj-Napoca.)

13

Astă Seară-i Seară Mare Astă seară-i seară mare, Florile dalbe, Dar de ce e seară mare? Florile dalbe, Seara mare-a lui Crăciun, Florile dalbe, Când S-a născut Domnul bun, Florile dalbe, Noi umblăm să colindăm, Florile dalbe, Veste bună să vă dăm, Florile dalbe, La mulţi ani cu sănătate, Florile dalbe, Că-i mai bună decât toate, Florile dalbe.

Astăzi S-a Născut Cristos (Colindă în gen popular, varianta 1) Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Mititel, înfăşeţel, În scutec de bumbăcel; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi!

14

Vântul bate, nu-L răzbate, Neaua ninge, nu-L atinge; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Şi de-acum până-n vecie, Mila Domnului să fie; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi!

Astăzi S-a Născut Cristos (Colindă în gen popular, varianta 2)

Astăzi s-a născut Cristos, Mesia Cel Luminos; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! S-a născut dintr-o fecioară, În săracă ieslişoară; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Mititel, înfăşeţel, În scutec de bumbăcel; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi!

15

Vântul bate, nu-L răzbate, Neaua ninge, nu-L atinge; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Îngeraşii I-au cântat, Pe păstori i-au anunţat; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Ciobănaşi din depărtare Merg la prunc, ca să-L adoare; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Şi-ntr-un grajd, lângă oraş, Îl găsesc pe Copilaş; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Îndreptaţi spre dânsul paşii Şi la fel şi ciobănaşii; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi!

16

Şi de-acum, până-n vecie, Mila Domnului să fie; Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi! Lăudaţi şi cântaţi Şi vă bucuraţi!

Axion de Crăciun Măreşte, suflete al meu, Pe cel ce din Fecioară, Şi-n peşteră s-a născut, Cristos împăratul! Taină străină văd Şi preamărire, Cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, Ieslea sălăşluire Întru care s-a născut Cel neînceput, Cristos Dumnezeu; Pe care lăudându-L, Pe care lăudându-L, Îl mărim, Îl mărim!

Bun Sosit, Prunc Iisus! Bun sosit, prunc Iisus, pe pământ Te cobori printre noi, Rege Sfânt! Mii de piepturi îţi strigă Osana, Neamul nostru pe veci L-ai scăpat.

17

Betleem, loc preasfânt, Ne-ai adus pe Iisus, prunc plăpând; Alergaţi mici şi mari, căci Mesia Ne aşteaptă la iesle cu dor. Haideţi, fraţi, să cântăm slava Lui, Slava veşnic răsună-n-nălţimi, Cor de îngeri îi cântă-n uimire Şi-n văpăi de iubire-L ador. Toţi cu drag, toţi cu drag, Te mărim, Prunc divin, Cată deci cu îndurare Spre ai Tăi fraţi ce te-aclamă cu dor.

Bună Dimineaţa la Moş Ajun Bună dimineaţa la Moş Ajun, Ne daţi ori nu ne daţi, Ne daţi ori nu ne daţi, Ne daţi, ne daţi! Am venit şi noi odată, La un an cu sănătate, Domnul sfânt să ne ajute La covrigi şi la nuci multe! Bună dimineaţa, Bună dimineaţa la Moş Ajun!

18

Cana Galileei La nunta ce s-a-ntâmplat În Cana Galileei, Fost-a şi Iisus chemat, În Cana Galileei. Şi-a mers Domnul între ei Cu ai săi învăţăcei, Fără urmă de tocmeală, Fără vorbă de zăbavă. Iară Mama lui Iisus, Văzând că nu-i vin de-ajuns, Zise: „Fiul meu iubit, Vinul tot s-a isprăvit!” Domnul bine a voit, Slugilor a poruncit. Apă-n şase vase-au pus Şi le-au umplut până sus. El le-a binecuvântat, Apa-n vin s-a preschimbat. Atunci toţi au cunoscut Că Mesia s-a născut!

Cântă-n Coruri Mii şi Mii Cântă-n coruri mii şi mii, Îngeri drăgălaşi, Cântă marea bucurie Către păstoraşi.

19

Dorul vi s-a împlinit, Cel de veacuri proorocit, Pe-ale noastre plaiuri Astăzi s-a ivit. Într-o iesle, într-un grajd, Voi Îl veţi afla, Prunc plăpând, nespus de dulce, Voi veţi adora. Pe Maria-o veţi vedea, Cum îi râde inima, Cu Iosif ea Îl adoră Lângă ieslea sa. Păstoraşii n-au comori, Pruncului să-I dea, Însă-I fac un dar mai mare, Îi dau inima. Pruncul râde fericit, Bucuros de ce-a primit. Ei se-ntorc voioşi la turme Şi la păstorit. S-o rugăm pe Maica Sa Voie să ne dea, Să-L luăm şi noi în braţe Şi-L vom dezmierda. Nani, nani, Prunc bălai, Tu de-acum la noi să stai, Inimile noastre-ţi fie Colţişor de rai.

20

Cântec de Crăciun Din an în an sosesc mereu, La geam cu Moş Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da’-i obicei străbun. E ger cumplit, e drumul greu, Da’-i obicei străbun. Azi cu strămoşii cânt în cor, Colindul sfânt şi bun. Tot „Moş” era şi-n vremea lor, Bătrânul Moş Crăciun. Tot „Moş” era şi-n vremea lor, Bătrânul Moş Crăciun. E sărbătoare şi e joc, În casa ta acum. Dar sunt bordeie fără foc Şi mâine-i Moş Crăciun. Dar sunt bordeie fără foc Şi mâine-i Moş Crăciun. Acum te las, fii sănătos, Şi vesel de Crăciun. Dar nu uita, când eşti voios Române, să fii bun! Dar nu uita, când eşti voios Române, să fii bun!

21

Cântec de Stea (Culegere de Anton Pann) Steaua sus răsare, Ca o taină mare, Steaua luminează Şi adeverează. Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Că astăzi Curata, Prea nevinovata, Fecioara Maria, Naşte pe Mesia, În ţara vestită, Bethleem numită. Magii, cum zăriră Steaua, şi porniră, Mergând după rază, Pe Hristos să vază. Şi dacă sosiră, Îndată-L găsiră: La Dânsul intrară, Şi se închinară, Cu daruri gătite, Lui Hristos menite; Luând fiecare, Bucurie mare, Care bucurie Şi aici să fie, De la tinereţe Pân’ la bătrâneţe.

22

Ce Ne-Aduce Moş Crăciun? Ce ne-aduce Moş Crăciun, Moş Crăciun? Tot ce e frumos şi bun, frumos şi bun: Un cal mic de călărit, de călărit, Cărţi frumoase de citit, de citit.

O păpuşă mititică, mititică, O oiţă frumuşică, frumuşică, Trâmbiţă şi sălbioară, sălbioară, Puşculiţă şi vioară, vioară. Mere dulci, ca să mâncăm, mâncăm, Jucării să ne jucăm, să ne jucăm, Şi ne-aduce clopoţei, clopoţei, Ca să ne jucăm cu ei, jucăm cu ei.

Ce-aţi Văzut, Păstori! „Ce-aţi văzut, păstori, Sculaţi până-n zori?” „Am văzut pe Nounăscutul, Prunc Isus, din cer venitul, Fiu dumnezeiesc, Fiu dumnezeiesc!” „Ce palat era, Unde Domnul sta?” „Peşteră străină, rece, Peşteră de dobitoace, Palatul era, Palatul era!”

23

„Ce-avea de-aşternut Micul Nounăscut?” „Ieslea Îi era culcuşul, Fân şi paie aşternutul Micului Isus, Micului Isus!” „Cine sta cu El, Domnul mititel?” „Sta Maria, Maica Sfântă, Sta Iosif cu faţa-i blândă, Stau şi se-nchinau, Stau şi se-nchinau!” „Cine Îi cânta, Cine-L preamărea?” „Îngerii din cer veniră, Vesele cântări doiniră Micului Stăpân, Micului Stăpân!”

Ce se vede-n zare Ce se vede-n zare O lumină mare, O lumină mare! Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte, Şi lumii vesteşte! Steaua stă deodată, Viflaim se-arată! Peştera se vede, Maica-ntrânsa şede,

24

Maica-ntrânsa şede! Între dobitoace Un Prunc plin de pace, Un Prunc plin de pace! Tu eşti Împăratul, Noi nu vrem pe altul, Noi nu vrem pe altul! Ne-nchinăm, Iisuse, Cu inimi supuse, Cu inimi supuse!

Ce Sară Mi-i Astă Sară Ce sară mi-i astă sară? Astă sară-i sară mare. Doamne, dă Domnului, Doamne! Asta-i Sara de Ajun, Mâine-i ziua de Crăciun. Doamne, dă Domnului, Doamne! Când Dumnezeu S-a născut Şi pământul l-a făcut. Doamne, dă Domnului, Doamne! Sus cerul l-a ridicat, În patru stâlpi l-a răzimat. Doamne, dă Domnului, Doamne! În patru stâlpi de argint, Mai frumos l-a-mpodobit. Doamne, dă Domnului, Doamne!

25

Tot cu stele mărunţele, Mai pe sus cu mai mărele. Doamne, dă Domnului, Doamne! Soarele cu razele, Luna cu luminile. Doamne, dă Domnului, Doamne! Rază-n vârful munţilor, La crucile brazilor. Doamne, dă Domnului, Doamne! Rază-n şes, la holde verzi, Rază-n casă, l-ăst om bun. Doamne, dă Domnului, Doamne! Om bun să te veseleşti, Pe noi să ne dăruieşti. Doamne, dă Domnului, Doamne! C-un colac de grâu curat, Cu vin roşu strecurat. Doamne, dă Domnului, Doamne! Şi de-acum, până-n vecie, Dumneavoastră, bucurie! Doamne, dă Domnului, Doamne!

26

Cerul şi Pământul Cerul şi Pământul, Cerul şi Pământul În cântări răsună! Îngeri şi oameni, Îngeri şi oameni Cântă împreună! Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră! Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară! În Viflaim azi, În Viflaim azi, E mare minune! Fecioara Maria, Fecioara Maria Fiu născut-a-n lume! Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră! Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară! Din Cer Cuvântul, Din Cer Cuvântul În trup se-arată!

27

Noaptea din lume, Noaptea din lume Zi se face-ndată! Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră! Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară! Din Răsărit vin, Din Răsărit vin Magi cu bucurie, Cu dar de smirnă, Cu dar de smirnă, Aur şi tămâie! Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră! Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară! Cristos se naşte, Cristos se naşte, Veniţi la închinare, Cu vesel suflet, Cu vesel suflet, Veselă cântare!

28

Cristos se naşte, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră! Păstori aleargă, Ieslea o-nconjoară, Mari minuni se întâmplară!

Ce Vedere Minunată Ce vedere minunată Lângă Viflaim s-arată: Cerul strălucea, Îngerul venea Pe-o rază curată. Cerul strălucea, Îngerul venea Pe-o rază curată. Păstorilor din câmpie, Le vesteşte-o bucurie: Că-ntr-un mic lăcaş Din acel oraş S-a născut Mesia. Că-ntr-un mic lăcaş, Din acel oraş, S-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, Spre lăcaşul sfânt porniră, Unde au aflat Pruncul luminat Şi Îl preamăriră. Unde au aflat

29

Pruncul luminat Şi Îl preamăriră. În coliba păstorească Vrut-a Domnul să se nască: Fiul său Cel Sfânt, Nouă pe pământ, Să ne mântuiască. Fiul său Cel Sfânt, Nouă pe pământ, Să ne mântuiască. E Iisus păstorul mare, Turmă ca El nimeni n-are; Noi Îl lăudăm, Şi ne închinăm Cu credinţă mare! Noi Îl lăudăm, Şi ne închinăm Cu credinţă mare!

Cine coase la fereastră Cine coase la fereastră, O coroană prea frumoasă ? Este Mama lui Hristos, Mesia chip luminos. Coroană de îngeraş, Pentru Iisus copilaş. Coroană de trandafiri, Cari aveau să fie spini. Vai, o Maică, nu visezi, Cum o să te întristezi! Coroana de trandafiri, Va fi numai pătimiri.

30

Chipul Fiului său De cumva voi l-aţi văzut, A-l cunoaşte aţi putut, Căci pe faţa Fiului, Scrisă-i raza soarelui, Şi pe frunte lună plină, Lună plină cu lumină, Iar pe a lui umerei, Strălucesc luceferei.

Coborât-a, Coborât Coborât-a, coborât, Ziurel de ziuă, Îngerul Domnului Sfânt, Ziurel de ziuă! La păstori în Viflaim, Ziurel de ziuă, Aproape de Rusalim, Ziurel de ziuă! Păstorii l-au întrebat, Ziurel de ziuă, Ce veste ne-aduci din sat? Ziurel de ziuă! Veste bună voi vesti, Ziurel de ziuă, De voi toţi vi-ţi veseli, Ziurel de ziuă!

31

Pe la cântători, târziu, Ziurel de ziuă, Maica Sfântă-a născut fiu, Ziurel de ziuă! L-a născut pe fân uscat, Ziurel de ziuă, Şi-i a lumii Împărat, Ziurel de ziuă!

Coborât-o, Coborât Coborât-o, coborât, Florile dalbe de măr, Îngerul Domnului Sfânt, Florile dalbe de măr, La păstori de-o săluit, Florile dalbe de măr, Păstorii de l-o-nterbat Florile dalbe de măr: – Ce veste bună ne-aduci? Florile dalbe de măr, – Veste bună să vă spui, Florile dalbe de măr, Că fecioara Maria, Florile dalbe de măr, Cu Iosif, soţia sa, Florile dalbe de măr, Tot îmblă din casă-n casă, Florile dalbe de măr,

32

Nime-n casă nu o lasă, Florile dalbe de măr. Când fu joi de cătă sară, Florile dalbe de măr, Într-o poiată s-aşezară, Florile dalbe de măr, Şi-o născut un Fiu frumos, Florile dalbe de măr, L-o numit Domnul Hristos, Florile dalbe de măr, L-o născut pe fân uscat, Florile dalbe de măr, L-o numit mare-mpărat, Florile dalbe de măr.

Coborât-a Duhul Sfânt Coborât-a, coborât, Coborât-a Duhul Sfânt, La uşa bisericii, La icoana Precistii. Icoana Maicii-ntrebară: „Ce veste-ai adus în ţară?” „Veste bună-aduce-n ţară Duhul Sfânt, când se coboară.

33

Sfânta Fecioară Maria Va să nască pe Mesia; Şi umblă din casă-n casă Şi nimenea nu o lasă!” Dar iată că pe-nserat, Într-un grajd s-a aşezat Şi-a născut pe fân uscat Prunc frumos şi luminat. Frumos nume că I-a dat: „Iisus Cristos Împărat”; Frumos nume ce I-o pus: „Iisus Cristos, Iisus”.

Colinda lui Isus Hristos

Isus din Duhul Sfânt, Cu oaminii au petrecut, Multe minuni au făcut, Jidovii s-au mâniat, Şi când vremea au venit, Precum au fost rânduit, La Ierusalim au venit, Şi cină ş-au gătit, Cu ucenicii au cinat, Şi multe iau învăţat, Deci el cina ş-au lăsat,

34

Şi la Jidovi au alergat, Şi drept 30 de arginţi l-au vândut Jidovii gloată au mânat, Şi pre Hristos l-au legat, Prin divanuri l-au purtat Şi la judecata lui Pilat Din Pont l-au dat Şi Pilat mult l-au întrebat Şi gină nu i-au aflat, Ce şi Pre mâni s-au spălat, De sânge s-au lepădat, Să nu fie vinovat. Jidovii toţi au strigat Sângele lui pre dânşii au luat. Atunci Pilat l-au judecat, Să-l răstignească l-au dat, Iară jidovii l-au luat, Cu spini l-au încununat Şi multe bătăi i-au dat, Tot trupul i-au încrustat, Să-l răstignească l-au dat Şi crucea de-a umăr i-au pus Şi sus la deal o au suit Şi Hristos tare au ustenit, Crucea era foarte grea Şi sudorile îi mergea. În Golgota l-au suit,

35

Pre cruce l-au răstignit, Câţi acolo că venea, Pre Hristos toţi îl vedea, Toţi pre dânsul îl hulea Şi capu că Clătea, Fiere i-au dat de au mâncat, Cu oţăt l-a Adăpat, Hristos Pre tatăl au rugat Şi sufletul şi l-au dat, Soarele au întunecat, Pământul s-au Cutremurat, Cu suliţă l-au împuns, De sângele iară i-au curs. Atunci Iosif au venit La Pilat de Au grăit Şi Pre Hristos L-au dat, De dipă cruce l-au luat, Cu giolgiu l-au înfăşurat Şi în pământ l-au îngropat. Atunci Pilat au poruncit De piatra au Pecetluit, Jidovii au rânduit, Voinici de l-au străjuit, Iadul l-au Prădat Şi Pre moarte au călcat Şi din morţi l-au sculat Şi toţi sfinţii au strigat.

36

De acum Până în vecie Mila Domnului Să fie !

Colindă mioritică Feţişoara Lui, Spuma laptelui, Mustăcioara Lui, Spicul grâului, Ochişorii Lui, Două mure negre, Coapte la pământ, Ne-atinse de vânt, Coapte la răcoare, Ne-atinse de roare.

37

Colindatul de Crăciun al Feciorilor

din Satul Brăişoru (Satul Brăişoru, Comuna Sâncraiu, judeţul Cluj, Informatori: Ştefan Mudure, n. 1919 – m. 1997, şi Teofil Creţu, n. 1925, 81 ani, culegător Radu Creţu, 26 decembrie 2006, Cluj-Napoca.)

Creştatul Sfinţilor

Feciorii satului plecau la colindat în Ajun de Crăciun. Pe la ora 8 seara se duceau la casa preotului şi-l colindau. Preotul le făcea o slujbă şi le dădea binecuvântarea şi dezlegarea de a merge la colindat.

Feciorii satului erau împărţiţi în două tabere. Chizeşii, cei doi feciori care băgau muzicanţii, făceau alegerea pe rând, împărţind feciorii în două tabere, după voce, prestanţă, aspect, situaţie materială.

Când intrau în casă la un băiat, băiatul intra înainte şi ceilalţi în urma lui şi se aşezau în camera principală, special amenajată după ritualul de Crăciun, băiatul făcând parte dintre ai săi. Când intrau la o fată, băiatul care vorbea cu fata, sau era mai apropiat de ea, întreba dacă sunt primiţi în casă: „Lăsaţi feciorii la colind?” gazda răspundea: „Da, cum să nu, cu plăcere!”. Apoi intrau în casă şi se aşezau pe două rânduri de o parte şi de alta a mesei, după cum au fost aleşi, în cea mai frumoasă şi largă cameră, special împodobită şi ornată ca să scoată în evidenţă bogăţia şi dota fetei. De obicei veneau în vizită la fată, chiar în momentul respectiv, unele rudenii mai apropiate, prieteni, vecini, în special dintre aceia care s-au

38

căsătorit în cursul anului şi erau la primul Crăciun care nu-l mai făceau cu feciorii. Cânta muzica şi se derulau câteva dansuri, în funcţie de câte persoane feminine dispuse la dans erau în casă.

Dacă erau în casă la un băiat, se cânta Creştatul Sfinţilor, imediat după ce intra toată lumea şi se închidea uşa, colinda pentru băiat:

Creştatul Sfinţilor Grupa I. Creştatul sfinţilor, Sfinţii mei şi dragii mei, Care voi şi vi-ţi afla. Refren: Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Acolo să coborâţi Şi fântâna s-o clădiţi, S-o clădiţi şi s-o zidiţi! Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. Sânt Ilie îşi cuvântare: Şi eu, Doamne, m-oi aflare. Şi-acolo m-oi pogorî. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri!

39

Grupa II. Şi fântâna o-i clădi, O-i clădi şi o-i zâdi Şi de-un brad încă i-oi pune. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. Cel pom ’nalt înrămurat, Poame face, nu le coace. Oare de ce nu le coace? Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Cel câne de Iuda mare, Ce de pomi s-o scărpânat, Rădăcina i-o săcat Şi poamele s-o uscat. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. Ia te-ntoarce cruce-n masă, Să fii gazdă sănătoasă Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Să plăteşti colinda noastră Cu-n colac de grâu curat. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri!

40

Grupa I. Mândru-n patru-mpleticat, Din pieliţa lui Cristos revărsat, Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I şi II Să zâcem cu tăţî Să deie Dumnezău noroc.

Grăitul la Colac Ie staţi, feciori, şi-ascultaţi, Că tăt umblăm de-o lună şi de-o săptămână, Da’ mai vârtos ca-n astă sară, Pe jupânul gazdă nu-l aflarăm, Că jupânul gazdă când de noi auzî Bine-i păru; Lumini aprinsă, Mese întinsă, Pă după ele ne pusă. Nu ştiu jupânul gazdă Cu ce să ne cinstească, Decât cu-n colac de grâu curat, Din pieliţa lui Cristos revărsat, Dar nouă, la ficiorii satului, Nu ni să pare de acest colăcel. Că avu jupânul gazdă doisprezece boi, Boi bourei, În talpe potcoviţi, În buze d-argintiţi,

41

În coarne muguriţi. Joi când să revărsa de zori, Boii se frecau pe la tiotori. Îi prinsă-n juguri Şi-i acăţă la pluguri. Câte hoiţâte, Câte ceite, Toate pe spatele boilor lipite. Cu o mână mâna, Cu una grâu roşu revărsa, Cu gura pe Dumnezeu ruga: „Fă, Doamne, grâu în toate părţile, fă şi-n a jupânului gazdă în iest puţânea.” Făcu Dumnezău grâu în tăte părţile, Făcu şi-n a jupânului gazdă, În cea puţânea. În pai ca trestia, În bob ca mazărea. Nu ştiu jupânul gazdă ce să facă Dinaintea holdelor. Luă jupânul gazdă nişte cete de fete Cu nişte fiere încârlibăţele. Luă holda în pazmă, Din pazmă în mănunchi, Din mănunchi în znopi, Din znopi în claie, Din claie în car, Din car în stog; ’naltul stogului, cât ’naltul cerului, grosul stogului, cât grosul pământului. Nu ştiu jupânul gazdă ce să facă Dinaintea stogului!

42

Luă două lemne hodolemne, Cu grumaz de piele; Cu cel lung ameninţa, Cu cel gros mai vârtos da. Luă o lingură strecurătoare Şi aruncă grâul sus spre soare, Grâul să aleasă mândru şi frumos. Dar nu-s aici multe cele, Nu-s aici paiele, Nu-s aici plevile, Nu-s aici ţepele. Cu paiele-mpunge-v-aţi, Cu plevile-neca-v-aţi, Cu ţepile ochii scoate-vi-i-aţi, Da’ nu cum nouă, vouă vi se pare, Că luară grâu-n saci, Şi-l dusără la moară de apă Să facă fărină curată, O dusă acasă la gazda jupâneasă Care luă o sâtă deasă Şi făcu fărină aleasă, Din care-i şi colacul di pă masă, Care-i mândru şi frumos Ca şi chipul Domnului Cristos. Să zâcem cu tăţî: Să fie cu noroc La naşterea Domnului Iisus Cristos. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea feciorului, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale, Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci.

43

Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc!

Grăitul Pălincii Ia staţi feciori şi-ascultaţi: c-avu jupânul gazdă, un fecior înalt ca un brad, sprinten ca un izvor, curajos ca un viteaz. Să dusă-n jeşniţă,-n pejniţă, Şi ne-aduse-o bute de băutură Cu nouăzeci şi nouă de cercuri legată. Cui-i ajunge facă sânge, Cui nu, facă bine şi ierte, Că i-a ajunge de-a inderete. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea feciorului, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale, Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci. Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc!

Grăitul Banilor Ia staţi feciori şi-ascultaţi c-avu jupânul gazdă, un fecior înalt ca un brad,

44

sprinten ca un izvor, curajos ca un viteaz. Băgă mâna-n buzunar Şi ne scoase-un griţar, Băgă mâna până-n cot Şi ne scoase-un zlot, Nu-i ceaţă, că-i aci de faţă, Nu-i părere, că-i aci-n vedere. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea feciorului, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale, Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci. Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc! (Dacă erau în casă la o fată, feciorii cântau colinda: Groşiţa fetii.)

Groşiţa Fetii Grupa I. Fecioriţa gazdei iei, dimineaţă s-o sculat Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Şi pă cap s-o tieptănat, La fântân-o alergat. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri!

45

Grupa I. Şi fântâna o aflat Ştilburată-nvolburată. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Tăt de juni înconjurată, Tăt de juni de-a’ lui Crăciun! Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. De-a’ lui Crăciun cel bătrân, Pe câmpuţ cu floricele. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. O floare din grai grăire, Nu mă rupe ne-nflorită. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. Ci mă lasă să-nfloresc, Până-n ziua lui Crăciun. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Atunci mă rupe şi mă ţâpă În mijlocul dansului. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri!

46

Grupa I. Să mă calce fetele, Fetele cu cizmele, Feciori cu potcoavele Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Ia te-ntoarce cruce-n masă, Să fii gazdă sănătoasă Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I. Să plăteşti colinda noastră Cu-n colac de grâu curat. Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa II. Mândru-n patru-mpleticat, Din pieliţa lui Cristos revărsat, Hoi, leru-i, Doamne, ler! Romioară doiţi negri! Grupa I şi II Să zâcem cu tăţî Să deie Dumnezău noroc.

Grăitul la Colac

Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi, Că tăt umblăm de-o lună şi de-o săptămână, Da’ mai vârtos ca-n astă sară

47

Pe jupânul gazdă nu-l aflarăm, Că jupânul gazdă când de noi auzî Bine-i păru, lumini aprinsă, Mese întinsă, Pă după ele ne pusă. Nu ştiu jupânul gazdă Cu ce să ne cinstească, Decât cu-n colac de grâu curat Din pieliţa lui Cristos revărsat, Dar nouă, la ficiorii satului, Nu ni să pare de acest colăcel.

Că avu jupânul gazdă doisprăzece boi, Boi bourei, În talpe potcoviţi, În buze d-argintiţi, În coarne muguriţi. Joi când să revărsa de zori, Boii se frecau pe la tiotori. Îi prinsă-n juguri Şi-i acăţă la pluguri. Câte hoiţâte, câte ceite, Toate pe spatele boilor lipite. Cu o mână mâna, Cu una grâu roşu revărsa, Cu gura pe Dumnezeu ruga: „Fă, Doamne, grâu în toate părţile, fă şi-n a jupânului gazdă în iest puţânea.” Făcu Dumnezău grâu în tăte părţile, Făcu şi-n a jupânului gazdă, În cea puţânea. În pai ca trestia, În bob ca mazărea,

48

Nu ştiu jupânul gazdă ce să facă Dinaintea holdelor. Luă jupânul gazdă nişte cete de fete Cu nişte fiere încârlibăţele, Luă holda în pazmă, Din pazmă în mănunchi, Din mănunchi în znopi, Din znopi în claie, Din claie în car, Din car în stog; ’naltul stogului, cât ’naltul cerului, grosul stogului, cât grosul pământului. Nu ştiu jupânul gazdă ce să facă Dinaintea stogului: Luă două lemne hodolemne, Cu grumaz de piele, Cu cel lung ameninţa, Cu cel gros mai vârtos da. Luă o lingură strecurătoare Şi aruncă grâul sus spre soare, Grâul să aleasă mândru şi frumos. Dar nu-s aici multe cele, Nu-s aici paiele, Nu-s aici plevile, Nu-s aici ţepele. Cu paiele-mpunge-v-aţi, Cu plevile-neca-v-aţi, Cu ţepile ochii scoate-vi-i-aţi, Da’ nu cum nouă, vouă vi se pare, Că luară grâu-n saci, Şi-l dusără la moară de apă Să facă fărină curată,

49

O dusă acasă la gazda jupâneasă Care luă o sâtă deasă Şi făcu fărină aleasă, Din care-i şi colacul di pă masă, Care-i mândru şi frumos Ca şi chipul Domnului Cristos. Să zâcem cu tăţî: Să fie cu noroc La naşterea Domnului Iisus Cristos. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea fecioriţii, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale, Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci. Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc!

Grăitul Pălincii

Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi: c-avu jupânul gazdă, o fată fecioriţă, tânerea ca şi-o zmădiţă. Să dusă-n jeşniţă,-n pejniţă, Şi ne-aduse-o bute de băutură Cu nouăzeci şi nouă de cercuri legată. Cui-i ajunge facă sânge, Cui nu, facă bine şi ierte, Că i-a ajunge de-a inderete. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea fecioriţii, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale,

50

Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci. Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc!

Grăitul Banilor Ia staţi, feciori, şi-ascultaţi c-avu jupânul gazdă, o fată fecioriţă, tânerea ca şi-o zmădiţă. Băgă mâna-n buzunar Şi ne scoase-un griţar, Băgă mâna până-n cot Şi ne scoase-un zlot, Nu-i ceaţă, că-i aci de faţă, Nu-i părere, că-i aci-n vedere. Refren: Atunci să ciunte Dumnezău dragostea fecioriţii, Când a ciunta apa-n mare, prundu-n vale, Tăt atunci şi nici atunci, Când a face plopul nuci, Şi răchita mere dulci. Să zâcem cu tăţî Să-i dea Dumnezeu noroc!

Notă: Când la gazda colindată locuiesc şi un băiat şi o fată,

sau doi fraţi, un băiat şi-o fată, se cântă ambele colinde:

51

Creştatul Sfinţilor,şi Groşiţa Fetii, urmate fiecare de cele două strofe de încheiere, de urare şi cerere, atât pentru băiat cât şi pentru fată, pentru care gazda plăteşte separat.

După ce se plăteşte cu colac, pălincă şi bani, urmează Grăitul Colacului, Grăitul Pălincii şi Grăitul Banilor. Dacă se întâmpla să nu se ofere, colac sau pălincă, sau bani, ceea ce se întâmpla foarte rar, se grăia numai ceea ce se oferea pe masă. Ţăranii făceau tot ce puteau ca să pună pe masă de toate cele prevăzute de datină, urmând ca diferenţierea de avere a gazdei să se exprime doar sub formă cantitativă şi calitativă. De obicei, părinţii fetei ofereau o sumă de bani dublă faţă de părinţii feciorilor, deoarece în funcţie de această sumă, fata era mai dansată sau nu în seara care urma şi când se organiza hora. Hora se organiza seara la câte o fată, după numărul casei, începând de la prima zi de Crăciun şi până la ultima zi de Bobotează, în zilele de sărbătoare. În fiecare seară se anunţa fata la a cărei casă urma să fie organizată hora de a doua zi. Chizeşii aveau datoria de a se îngriji ca fata care a dat cei mai mulţi bani să fie cea mai jucată, dând ordine în acest sens celorlalţi feciori faţă de care aveau un statut aparte, de şefi, pe toată perioada sărbătorilor de iarnă.

Chizeşii erau aleşi dintre feciorii cu cea mai mare autoritate printre ei, şi de cele mai multe ori, cei mai bogaţi. Ei gestionau tot ceea ce se aduna de pe la case: colaci, ţuică, vin, cârnaţi şi altele. Spre dimineaţă, la încheierea colindatului, organizau, prin înţelegere cu o fată, o masă de încheiere, unde ei puneau la bătaie ceea ce adunaseră de băut în concurenţă cu gazda şi dădeau cârnaţi, caldaboşi şi slănină pentru fript. Gazda dădea castraveţii muraţi şi o oală mare de tot de sarmale. Fata aleasă pentru ospăţul de încheiere trebuia să fie de mare vază în sat şi înstărită, pentru că era pusă la o cheltuială mare.

A doua zi, respectiv în prima zi de Crăciun, feciorii mergeau la biserică, indiferent de ora de dimineaţă la care încheiau ospăţul şi ofereau o sumă de bani din cei adunaţi, preotului la biserică. Pentru adunarea colacilor, băuturii şi cârnaţilor erau desemnaţi feciorii de încredere ai chizeşilor care răspundeau de toate şi care luau banii la ei. Când nu mai

52

puteau căra cele adunate, le lăsau la câte o gazdă, de obicei o fată de încredere, iar în zilele următoare organizau acolo câte un ospăţ la care participau toţi feciorii. Gestiunea era la vedere, cinstită şi corectă, democraţia elementară şi sacră de la ţară.

Chizeşii angajau muzicanţii, plătindu-le din buzunarul lor un avans, iar dacă se întâmpla să apară ceva probleme de bani, datorită unor plăţi neprevăzute, chizeşii erau cei care trebuiau să completeze banii până la suma necesară. Dacă se întâmpla să rămână bani, dădeau de băut feciorilor la cârciumă de toţi banii rămaşi, după ce se încheia sezonul sărbătorilor de iarnă.

De la o casă la alta, mai ales atunci când distanţa era mai mare, se cânta un cântec, de obicei un cântec pe care îl ştiau toţi, cum ar fi:

Dragă Mărioară „Dragă Mărioară, ce te-ai supărat?, Ce dor te doboară, de plângi ne-ncetat?” „Dorul meu e mare, nu-l poci alina, Nimenea nu ştie suferinţa mea! Eu am fost tânắră, tu m-ai înşelat, De la sânul mamei, cu tine-am plecat.” Se cântau de asemenea şi unele cântece din literatura cultă, devenite populare printre tineri, cum ar fi unele poezii de Coşbuc sau Goga, cel puţin în Transilvania. Glosar: Creştat – început Doiţi – doi ochi

53

Colindă Va striga Dumnezo odată Pe oamenii din lumea toată, Să meargă la judecată, Cei morţi cu cei vii deodată. Judecata-i mare price, Mulţi domni şi-mpăraţi or plânge, C-au slujit la curtea verde, Cu condeiul la ureche, Tot au scris la hămişaguri, Până-n pământ să mă bagu. Din pământ dacă-aş ieşi, Aur nu mi-ar trebui, Nice aur nici argint, Numai suflet drept şi sfânt. Din pământ nu pot să ies, Că-s cu lanţuri la picioare, Unde şarpele nu doarme, Nice viermele nu roade, Nice focul nu se stinge, Căci mai tare se aprinde. O, vai, vai inima-mi plânge, Că focul nu se mai stinge, Tot mai tare se aprinde. (Informator: Ioan Rusu, Turda, 2007, culegător, Radu Kretzudava, 2009.)

54

Colindăm, Doamne, Colind Noi umblăm să colindăm, Colindăm, Doamne, colind! Pe la uşi de boieri mari, Colindăm, Doamne, colind! Dar boierii nu-s acasă, Colindăm, Doamne, colind! Şi uşile-s încuiate, Colindăm, Doamne, colind! Cu zeci, sute de lăcate, Colindăm, Doamne, colind! Doar bordeie-s luminate, Colindăm, Doamne, colind! Şi le colindăm pe toate, Colindăm, Doamne, colind!

Colindiţă Colindiţa nu-i mai multă, Să trăiască cine-ascultă! Sus la ceruri o-nălţăm Şi la gazde o-nchinăm. O-nchinăm cu veselie Şi cu mare bucurie, C-am ajuns seara de-Ajun A bătrânului Crăciun.

55

Sus, mai sus v-am înălţat, Ce-am ştiut noi v-am cântat. Să rămâneţi sănătoşi, Sănătoşi şi bucuroşi! C-am ajuns ziua cea sfântă, Când colindele se cântă. Sărbătoarea lui Hristos Să vă fie de folos!

Colindul Cerbului Mândru-şi cântă-un cerb în codru, Haide leru-i ler, leru-i ler, Mândru-şi cântă-un cerb în codru. Vânătorul s-a sculatu, Haide leru-i ler, leru-i ler, Puşca-n mână şi-o luatu, După cerb o alergatu, Haide leru-i ler, leru-i ler, Sus în munte l-o aflatu. Stai fârtac nu mă-mpuşca, Haide leru-i ler, leru-i ler, Lasă-mi mie viaţa, Că nu-s fiara fiarelor, Haide leru-i ler, leru-i ler, Ci-s fârtacul oilor, Oilor cornutelor, Haide leru-i ler, leru-i ler, De sub codrul munţilor,

56

Munţilor cărunţilor, Haide leru-i ler, leru-i ler, Munţilor cărunţilor.

Colindul lui Dumnezeu D-întreabă-şi, d-întreabă-şi Sfinţii pe Dumnezeu: „Doamne, milostive, Tot stam să Te-ntreb Şi-ntreba-Te-voi: Din ce s-a făcut vinul Şi cu grâul Şi cu mirul cel sfânt?” „Sfinţi nepricepuţi, Ce Mă ispitiţi, Că voi bine ştiţi. Când ei că M-au prins Sus la Rusalim, Câinii de jidovi Şi Mă răstigniră ’n Cruce De măr dulce, Piroaie-Mi bătură Prin palme, prin talpe, Piroaie de fier, ţinte de oţel; Ş-unde Mă bătea, Sângele curgea, Tot vin se făcea. Ş-unde Mă-ncingea C-un brâu de măceşi, Ş-unde Mă strângea, Sudoarea-Mi curgea,

57

Tot grâu se făcea. Şi-n cap că-Mi punea Comănac de spini, Negri mărăcini. Şi-unde Mi-l dregea, Lacrimi că-Mi curgea, Tot mir se făcea. D-atuncea s-a fapt vinul Şi cu mirul, Rumenul grâu: Grâul la creştini, Mirul la bătrâni, Vinul la norod, Bună vreme,-n casă, Boieri, dumneavoastră!

La anu şi la mulţi ani!

Colo-n Câmpul Înverzit Colo-n câmpul înverzit, Mica floare-a răsărit. Maica Sfântă cum venea, Mica floare mi-o vedea Şi din gură-aşa grăia: „Vezi aici, pe braţul meu, Ţi-L aduc pe Dumnezeu, Ţi-L aduc pe Dumnezeu!” Floricica se-nchina Şi miresme aducea, Şi miresme aducea. Şi cu mica floricea Îi aduc inima mea, Îi aduc inima mea!

58

Colo-n Josu Colo-n josu, mai în josu, Hai, leru-mi, Doamne, hai, Este-o masă de mătasă. Dar la masă cine şede? Maica Sfântă de ceteşte Şi pe Domnul pomeneşte. Da-n doile corn de masă? Se mustră teiul cu bradul: – Măi, teiule, frate-mi eşti, Cu mine ce te sfădeşti? Că eu sunt un lemn de brad, La toţi oamenii li-s drag, Meşterii mă târguiesc, Icoane mă miruiesc, În biserică mă bagă Şi tot omul mi se roagă Şi-n biserică m-or duce, Tot poporu-şi face cruce.

Colo-n Sus Colo-n sus şi mai sus, Colo-n sus şi mai sus, Colindăm, Doamne, colind! Este-o dalbă mănăstire, Este-o dalbă mănăstire, Colindăm, Doamne, colind!

59

În ea, Maica Precista Cu-n Cocon ce tot plângea, Colindăm, Doamne, colind! Maica din grai Îi grăia, Maica din grai Îi grăia, Colindăm, Doamne, colind! Taci, fiule, nu mai plânge, Taci, fiule, nu mai plânge, Colindăm, Doamne, colind! Că Maica Ţie Ţi-a da, Că Maica Ţie Ţi-a da, Colindăm, Doamne, colind! Şi cheile Raiului, Şi cheile Raiului, Colindăm, Doamne, colind! Raiul sfânt să-l stăpâneşti Şi cerul să-l moşteneşti, Colindăm, Doamne, colind!

Colo sus pe-un deal Colo sus pe-un deal şedeau, Ciobani oile-şi păşteau, Şi de sus din ceruri iată, Că un înger li se-arată Ciobanii când îl văzură, Ei de spaimă-ncremeniră, Iar al Domnului trimis,

60

„Nu vă-nspăimântaţi, Le-a zis, Că v-aduc o bucurie, Vesel azi tot omul fie, Saltă în văzduh poporul S-a născut Mântuitorul. Slavă-n jos şi slavă-n sus, Slavă pruncului Isus, Slavă-n sus şi slavă-n jos, Slavă pruncului Cristos, Slavă-n cerul cel prea sfânt, Nouă pace pe pământ. (Brăişoru, jud. Cluj, informator: Anica Creţu, 75 de ani, 26 decembrie 2005, Cluj-Napoca, culegător: Radu Creţu.)

Colo-n Sus pe Vremea Ceea Colo-n sus pe vremea ceea, În frumoasa Galileea, O Fecioară vieţuia, Ce Maria se numea. Nazaret era oraşul, Unde îşi avea lăcaşul; Într-o zi Maria sta, Singură şi se ruga. Când deodată ce văzu? Casa toată se umplu De-o lumină lucitoare Ca lumina de la soare.

61

Îngerul Gavril intrase La Sfânta Fecioară-n casă, Lângă ea din zbor se-opri, „Bucură-te! îi grăi. Tu de daruri încărcată, Cea mai binecuvântată Din femei pe-acest pământ, E cu tine Domnul Sfânt!” Ea văzând s-a-nspăimântat Şi-ntru sine s-a-ntrebat: Doamne, ce-nsemnează oare Aste vorbe de-nchinare? Îngerul i-a zis: „Marie, N-avea teamă, pace ţie! De la Cel din Cer aflaşi, Naşte-vei un copilaş. Fiu al Domnului va fi Şi Isus se va numi, Sfânta Lui Împărăţie Nesfârşită o să fie!”

Colo-n umbra pomilor Colo-n umbra pomilor, Pasc oile domnilor, Linu-i lin şi iară lin, Linu-i lin şi iară lin, Frunză verde rozmarin. – Dar cu ele cine stă?

62

– Este Maica Precistă. Linu-i lin şi iară lin, Linu-i lin şi iară lin, Frunză verde rozmarin. Lângă ea e-un legănel Cu Copilul Sfânt în el. Linu-i lin şi iară lin, Linu-i lin şi iară lin, Frunză verde rozmarin.

Copii Dragi! Copii dragi, în pripă cu toţii veniţi, La Bethleem veseli spre iesle grăbiţi, Căci dulce e vestea cerescului cânt: Iisus se coboară la noi pe Pământ. Priviţi-L în iesle cum râde de blând Şi peste-a lui frunte o stea luminând. Sărac e veşmântul cerescului crai, Dar chipu-i orbeşte oştirea din Rai. Pe paie adoarme copilul ceresc, Iosif cu Maria cu drag îl privesc. Păstorii adoră un prunc Dumnezeu, Iar corul de îngeri Îi cântă mereu. Plecaţi-vă fruntea şi Lui vă-nchinaţi Şi toţi cu păstorii pe Prunc adoraţi Şi Regelui veşnic venit pe Pământ, Cântaţi-I cu îngeri – un cântec preasfânt.

63

A noastre, deci, inimi primeşte-le-n dar Şi picură-n ele cerescul tău har Şi-aprinde cu focu-ţi pe cele ce-s reci, Ca toate să fie cu Tine în veci.

Copiii Către Moş Crăciun Moş Crăciun, Moş Crăciun, Sfântul nostru bun şi drag, Vei veni şi-n noaptea asta Să ne baţi în geam şi-n prag. Vei veni şi-n noaptea asta La copiii toţi pe rând, Moş Crăciun cu barba albă Şi cu zâmbetul tău blând. Iară noi cu bucurie Ţi-om aprinde în pom lumini, Cântând slavă Celui care Ne-a făcut să fim creştini. Cântând slavă şi mărire Lui Isus, te-om aştepta, Moş Crăciun, Moş Crăciun, Dragă ni-i venirea ta.

64

Copil Iubit Copil iubit, cu ochi senini, Tu vii din nou printre străini, În peşteră, pe paie reci, Tu capul iarăşi ţi-L apleci. Dar astăzi magii nu mai vin Şi nici păstori să-ţi cânte lin: Copil iubit, cu ochi senini, Tu vii străin printre străini. Copil iubit, cu chipul blând, Te naşti şi azi ca oarecând, De mii de ani în chip sărman, Tu vii în lume an de an. Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi, Scuipa-vor mâine-al Tău obraz Şi totuşi, Tu, copil preablând, Cobori cu anii rând pe rând. Copil cu suflet plin de dor, Te-ai coborât de mila lor, În ieslea rece-ai fost culcat Şi nimeni nu s-a-nduioşat. Ai Tăi, Isuse, au venit... Ei, neştiind, Te-au răstignit, Iar Tu, cu suflet plin de dor, Iertând, cereai iertarea lor. Copil iubit, ceresc hoinar, Azi baţi la uşi închise iar; O, Te-am văzut, copil iubit, Din mii de praguri izgonit!

65

La mii de uşi ai aşteptat, Dar în zadar... Erai uitat. Azi tot mai mulţi Te-arunc-afar’, Ceresc şi sfânt şi drag hoinar. Şi totuşi, iar sub chip sărman, Cobori la oameni an de an, Cu bine răul să-l plăteşti, Să chemi, să ierţi şi să iubeşti. Să-mparţi avutul Tău divin, La cei care la Tine vin; Murind pe cruce, între hoţi, S-arăţi cât îi iubeşti pe toţi. Copil ceresc şi sfânt copil, Ascuns sub chipul cel umil; Tu baţi la toţi, dar toţi închid, Mai reci ca piatra lor din zid! O, mâine şi ei uşa Ta, Pe veci închis-o vor afla! Azi plângi Tu starea-n care zac, Dar mâine ei vor plânge-n veac!

Copilul cu ochi senini Tu vii din nou printre streini, În peşteră pe paie reci, Tu capul iarăşi Ţi-l apleci… (O altă imagine tot de la Bacău:) „Lângă ieslea minunată ne-adunăm, Când colindul Sfintei Naşteri colindăm.”

66

Doare Fiul lângă-al mamei sân duios, Soare dulce este faţa lui Hristos.

Corindă Al Iudeii împărat Într-o zi poruncă-a dat: Ca la locul de născare Să se scrie fiecare. Iosif şi Sfânta Marie Mers-au şi ei să se scrie, De la ei din Galileea, La Viflaim în Iudeea. Şi-acolo dacă-au sosit Mamei ceasul i-a venit. Cată loc în jos şi-n sus, Ca să-l nască pe Isus, Cată loc în sus şi-n jos Ca să-l nască pe Cristos, Jaba cată prin cetate Locurile-s pline toate. Şi de-acolo au plecat La o margine de sat, La un grajd cu două vaci, La nişte oameni săraci, Şi-acolo Maria jos Naşte pe Isus Cristos Şi-l înfaşă-n cârpe ude, Că uscate nu-s de unde.

67

Că şi ea de astă dată A răbdat nevinovată Şi-i cântăm şi ei duios Ca şi la Domnul Cristos. Îi cântăm şi o mărim Sus în cer să ne-ntâlnim. Slavă Domnului să fie De acum până-n vecie! (Brăişoru, jud. Cluj, informator: Anica Creţu, 75 de ani, 26 decembrie 2005, Cluj-Napoca, culegător: Radu Creţu.)

Crăciun Nu e noapte mai frumoasă Cum e Noaptea de Crăciun, Când coboară între oameni, Domnul milostiv şi bun. Refren: Bing, bang, bing, bang, Toate clopotele sună, bing, bang, Şi anunţă vestea bună, bing, bang, Azi începe Mântuirea, bing, bang,

Pentru toată omenirea, bing, bang. Cerul azi e-n sărbătoare Şi pământul s-a-nnoit, Căci la noi smerit coboară Pruncul cel făgăduit.

68

Fiul Tatălui din ceruri, Azi în lume a venit, Să ne-aducă împăcarea Cu părintele iubit. Să primim cu bucurie Pruncul Cel Dumnezeiesc, Care vrea ca să ne facă Fii ai Tatălui Ceresc. Căci Isus ne este frate, Milostiv şi iertător, Iar prin jertfa de pe Cruce Ne va fi Mântuitor. Peste munţi şi peste ape, Peste dealuri şi câmpii, Să răsune-n omenire Vestea sfintei bucurii. Toată lumea să tresalte În cântări şi armonii, Dumnezeu ne este Tată, Noi suntem ai Săi copii.

Crăciunul Răsună blând spre seară Al clopotelor cânt, Căci vine, vine iară Hristos pe-acest pământ.

69

Refren: Tânărul Crai cu mult alai, Vine din cer, hai, leru-i ler!

La orişicare casă S-aud colindători, Colinda lor frumoasă Răsună până-n zori.

Tânărul Crai cu mult alai, Vine din cer, hai, leru-i ler!

Sculaţi creştini degrabă Şi-aduceţi-I prinos Şi faceţi loc în casă Copilului Hristos.

Tânărul Crai cu mult alai, Vine din cer, hai, leru-i ler!

El vine,-n leagăn verde, De îngeri albi purtat, Să scape lumea-ntreagă De rău şi de păcat.

Tânărul Crai cu mult alai, Vine din cer, hai, leru-i ler!

Creştine, Ce S-a Întâmplat? Creştine, ce s-a întâmplat? C-a fost atâta zarvă-n sat Şi toată noaptea vuiet mare, Ce vă făcea să repetaţi

70

Aceeaşi veselă chemare: Sus, sus păstori, sculaţi, sculaţi! Sus, sus păstori, sculaţi, sculaţi! Sus, sus păstori, sculaţi, sculaţi! Ce vrei, creştine, tu nu ştii, Că e ţesut din bucurii De azi-nainte viitorul. Ce ne făcea să repetăm Că s-a născut Mântuitorul La noi în sat, la noi în sat. La noi în sat, în Betleem! La noi în sat, în Betleem! Veniţi, creştini, să ne-adunăm, Şi lui Isus doar să-i cântăm, Că astăzi a venit în lume, Cu îngerii din cer de sus, Din mii de piepturi să răsune, Osana întru cei de sus. Osana întru cei de sus!

Osana întru cei de sus!

Creştinilor, astăzi Creştinilor, astăzi cu bucurie, Să mergem, să mergem la Bethleem, Celui ce scapă lumea de robie Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus!

71

Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Păstorii spre grajdu-I, iute se-ndreaptă Mânaţi de un înger din înălţimi, Pruncul din iesle, blând pe toţi ne-aşteaptă, Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Pe-Acel ce cu Tatăl, Domn din veci ne este, În fiinţa omenească veniţi să-L privim, Braţul puternic, faşa-L stăpâneşte, Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Pe fânul din iesle tremură şi plânge, Luându-L în braţe, să-L încălzim, Lui să-I dăm viaţa, sufletul şi sânge, Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus! Să-i zicem toţi: Osana! Să-i zicem toţi: Osana Prunc Iisus!

Creştinilor, noi astăzi... Creştinilor, noi astăzi un praznic mare-avem, Ca să-L putem cunoaşte, veniţi la Viflaim! Ca să-L putem cunoaşte, veniţi la Viflaim! Că a născut în lume pe-Acel ce-L aşteptăm,

72

Maria Maica Sfântă, veniţi ca să-L vedem! Maria Maica Sfântă, veniţi ca să-L vedem! Pe paie, între vite, Isus este străin, Să-I ducem şi noi daruri, veniţi la Viflaim! Să-I ducem şi noi daruri, veniţi la Viflaim! Creştinilor, noi astăzi degrabă s-alergăm, Spre-a noastră mântuire, veniţi la Viflaim! Spre-a noastră mântuire, veniţi la Viflaim!

Creştinilor, Noi Astăzi Creştinilor, noi astăzi, Un praznic mare-avem, Ca să-L putem cunoaşte, Veniţi la Viflaim! Că s-a născut în lume, Pe-Acel Ce-l aşteptăm, Pe Maica Mama Sfântă Veniţi ca să-i vedem! Pe paie înzdrelite, Iisus este străin, Să-i ducem şi noi daruri, Veniţi la Viflaim! Să mergem cu păstorii Şi să Îl preamărim, Căci pentru noi El s-a născut, Veniţi la Viflaim!

73

Cu Bucurie să Cântaţi Cu bucurie să cântaţi, Căci s-a născut Iisus, Lui să-I cântaţi, să-L lăudaţi, Pământ şi cer de sus! Biserica îşi va primi Iisus supremul Domn, În inimă toţi oamenii Lui să-i găsească loc. Pe-al Său popor cu dragoste El îi va cârmui, Cei mântuiţi Îl vor slăvi Pe El Îl vor slăvi.

Cu Largi Priviri Cu largi priviri păste cătun, De negură cuprins, Coboară-n lume Moş Crăciun Cu flori de gheaţă nins. E sărbătoare şi e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc, Şi mâine-i Moş Crăciun. Şi-acum te las, fii sănătos Şi vesel de Crăciun, Dar nu uita când eşti voios, Creştine, să fii bun!

74

(Auzită de la Otilia Borţig şi Jenica Borţig, învăţătoare în Brăişoru, jud. Cluj, de către Teofil Creţu, la întoarcerea sa din Refugiul în România, din Transilvania, vremelnic ocupată samavolnic de hoardele hortysto-naziste, în anul 1945, decembrie. Informator: Teofil Creţu, 81 de ani, culeasă de Radu Creţu, Cluj-Napoca, 26 decembrie 2005.Variantă mai scurtă la ”Cântec de Crăciun”.)

Culcă-Te-Mpărat Ceresc Culcă-te-mpărat ceresc, Culcă-te-mpărat ceresc În sălaş dobitocesc, În sălaş dobitocesc! Culcă-te pe fân uscat, Culcă-te pe fân uscat, De îngeri înconjurat, De îngeri înconjurat! De îngeri şi de păstori, De îngeri şi de păstori, În mâini cu cununi de flori, În mâini cu cununi de flori! Slavă-n cer lui Dumnezeu, Slavă-n cer lui Dumnezeu, C-a trimis pe Fiul Său, C-a trimis pe Fiul Său! Slavă-n cer şi pe pământ, Slavă-n cer şi pe pământ, C-a trimis pe Fiul Sfânt, C-a trimis pe Fiul Sfânt!

75

D-auzi, Gazdă D-auzi, gazdă, ori n-auzi, Toaca-n cer şi slujba-n Rai, Toaca-n cer cum o bătea, Slujba-n Rai cum o făcea, Slujba-n Rai cum o făcea, Dumnezeu cum cuvânta, Maica Sfântă se ruga... Şi să stai să tot priveşti, Cum făcea slujbe cereşti, Îngerii, ţiind stâlpări, Cântau sfintele cântări, Pentru-n Fiu ce s-a născut, Domnul nost’ fără-nceput, Cum lumini-L lumina, Cum cobuze răsuna, Că s-a născut pe pământ Fiul Tatălui Cel Sfânt.

De Raze Mii Străluceşte Pomul De raze mii străluceşte pomul Şi lin se clatină uşor. Să fi şoptit cum zice Domnul O bucurie tuturor. Să fi şoptit cum zice Domnul O bucurie tuturor. Doi îngeri, iată, din cer coboară Şi lângă pom au îngenuncheat. Se-nchină-n taină şi apoi zboară

76

Spre cerul cel îndepărtat. Se-nchină-n taină şi apoi zboară Spre cerul cel îndepărtat. Copiii plini de bucurie, Privirile spre pom ţintesc. Bătrânii plini de mulţumire, Cu lacrimile-n ochi privesc. Bătrânii plini de mulţumire, Cu lacrimile-n ochi privesc.

Deschide Uşa, Creştine! Deschide uşa, creştine, Deschide uşa, creştine, Că venim şi noi la tine, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Noi la Viflaim am fost, Noi la Viflaim am fost, Unde s-a năsut Cristos, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Şi-am văzut şi pe-a Sa Mamă, Şi-am văzut şi pe-a Sa Mamă, Pe care Maria-o cheamă, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Cum umbla din casă-n casă, Cum umbla din casă-n casă, Ca pe fiul său să nască, La mulţi ani, mulţi ani cu bine!

77

Umbla-n jos şi umbla-n sus, Umbla-n jos şi umbla-n sus, Ca să-L nască pe Isus, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Umbla-n sus şi umbla-n jos, Umbla-n sus şi umbla-n jos, Ca să-l nască pe Cristos, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Tot umblând găsi apoi, Tot umblând găsi apoi Un staul mândru de oi, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Îngerii din cer coboară, Îngerii din cer coboară Staulul de-l înconjoară, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Îngerii cu flori în mână, Îngerii cu flori în mână, Împletesc mândră cunună, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Pe cunună-i scris frumos, Pe cunună-i scris frumos, Astăzi S-a născut Cristos, La mulţi ani, mulţi ani cu bine! Pe cunună-i scris aşa, Pe cunună-i scris aşa, Că S-a născut Mesia, La mulţi ani, mulţi ani cu bine!

78

Care cu puterea Sa, Care cu puterea Sa, Va împărăţi lumea. La mulţi ani, mulţi ani cu bine! La mulţi ani cu sănătate!

Deschide Uşa, Creştine! Deschide uşa, creştine, Deschide uşa, creştine, Că venim din nou la tine, Că venim din nou la tine. Drumu-i greu şi-am obosit, De departe am venit Şi la Viflaim am fost, Unde S-a născut Hristos. Şi-am văzut şi pe-a Sa Mamă, Pe care Maria-o cheamă, Cum umbla din casă-n casă, Ca pe Fiul Sfânt să-L nască. Umbla-n jos şi umbla-n sus Ca să-L nască pe Iisus, Umbla-n sus şi umbla-n jos, Ca să-L nască pe Hristos. Mai târziu, găsi apoi, Un staul frumos de oi Şi acolo, pe fân, jos, S-a născut Domnul Hristos.

79

Cete de îngeri coboară, Staulul de-l înconjoară, Îngerii, cu flori în mână, Împletesc mândră cunună. Pe cunună-i scris frumos: „Astăzi S-a născut Hristos Care cu puterea Sa Mântui-va El lumea!”

Din An în An (variantă la „Cântec de Crăciun”) Din an în an sosesc mereu La geam cu Moş Ajun; E ger cumplit şi drumu-i greu, Da-i obicei străbun. Azi cu strămoşii cânt în cor Colindul sfânt şi bun, Tot moş era şi-n vremea lor Bătrânul Moş Crăciun. E sărbătoare şi e joc În casa ta acum, Dar sunt căsuţe fără foc Şi-i sara de Crăciun. Acum te las, fii fericit Şi vesel de Crăciun, Dar nu uita, când eşti voios, Creştine, să fii bun!

80

Din An în An (variantă la „Cântec de Crăciun”) Din an în an sosesc mereu La geam cu Moş Ajun; E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. Azi cu strămoşii cânt în cor Colindul sfânt şi bun, Tot moş era şi-n vremea lor Bătrânul Moş Crăciun. E sărbătoare şi e joc În casa ta acum; Nu-i nici o casă fără foc În seara de Crăciun. Şi-acum te las, fii sănătos Şi vesel de Crăciun, Dar nu uita, când eşti voios, Creştine, să fii bun!

Din Raiul Cel Luminos Din Raiul cel luminos A pornit astăzi Cristos, Înconjurat de îngeraşi Ca să-şi caute lăcaş. Soare, lună, mii de stele Străluceau mai cu putere, Toate-n lume au săltat De Isus când au aflat.

81

Numai omul păcătos Le face toate pe dos, El uşa a încuiat, Lăcaş Domnului n-a dat. Iară noi astăzi venim, Oameni buni să vă vestim C-asta-i seara de Crăciun, Precum îngerii ne-o spun. Voi să staţi să privegheaţi, Pe Domnul să-L aşteptaţi, Că vine cu îngeraşi, Ca să-şi caute lăcaş!

Doamne, A Tale Cuvinte Doamne, a Tale cuvinte, Care s-au scris mai-nainte S-au împlinit, precum scrie Moise la Cartea întâie. O, minune! O, minune! De la Răsărit răsare O stea cu lumină mare: Razele îşi răspândeşte, Pe trei crai povăţuieşte. O, minune! O, minune! Steaua magilor vesteşte, Viflaimul îi primeşte, Şi din prorocia rară, Pe Mesia îl aflară. O, minune! O, minune!

82

Lăudând întru mulţime, Mărire întru ’nălţime, Pe pământ împăciuire, La oameni bună-nvoire, O, minune! O, minune!

Domnuleţ şi Domn din Cer Mare-i seara de-astă seară, Domnuleţ şi Domn din Cer Şi nu-i seara de-astă seară, Domnuleţ şi Domn din Cer, Ci e seara lui Crăciun, Lui Crăciun celui bătrân, Când s-a născut Fiul Sfânt, Fiul Sfânt pe-acest pământ. Fiul plânge, stare n-are, Pe braţele Maicii Sale. Ne-nchinăm cu sănătate Tot de bine s-aveţi parte, Hristos să vă dea de toate, Viaţă lungă, sănătate!

Domn, Domn Să-nălţăm Am plecat la colindat, Domn, Domn să-nălţăm, Când boierii nu-s acasă,

83

C-au plecat la vânătoare Să vâneze căprioare, Căprioare n-au vânat, C-au vânat un iepuraş, Să facă din pielea lui Veşmânt frumos Domnului. Domn, Domn Să-nălţăm! Domn, Domn Să-nălţăm! Domn, Domn Să-nălţăm!

Domnul Isus Cristos Nouă azi ne-a răsărit, Domnul Isus Cristos, Mesia cel mult dorit, Domnul Isus Cristos, Din fecioară S-a născut, Domnul Isus Cristos, Şi cu lapte S-a crescut, Domnul Isus Cristos, Cu scutece S-a înfăşat, Domnul Isus Cristos, Şi în braţe S-a purtat, Domnul Isus Cristos. Cum e robul, S-a smerit, Domnul Isus Cristos, Şi pe noi ne-a mântuit, Domnul Isus Cristos!

84

Dormiţi, Domni...! Dormiţi, Domni, dar nu dormiţi, …Faceţi focul cam (şie) mai mare Şi-mi aprinde o lumânare Şi-o candelă la icoană

Şi-mi ieşiţi şi până afară De îl vedeţi pe Hristos, Cum vă vine de frumos, De frumos, De cuvios, Cu veşmânt mohorât, Lungu-i până în pământ, Cam din spate, cam din piept, Scris mi-e luna şi soarele, Între amândoi umerei Scris mi-s doi luceferei, Mâna stângă, cruce-mi duce, Şi-n cea dreaptă busuioc, Crucea e a bătrânilor Busuiocul fetelor, Sănătate tuturor”.

Am plecat să colindăm Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălţăm! Când boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălţăm! Când boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălţăm! C-au plecat la vânătoare Domn, Domn să-nălţăm!

85

Să vâneze căprioare, Domn, Domn să-nălţăm! Să vâneze căprioare, Domn, Domn să-nălţăm! Căprioare n-au vânat, Domn, Domn să-nălţăm! C-au vânat un iepuraş, Domn, Domn să-nălţăm! C-au vânat un iepuraş, Domn, Domn să-nălţăm! Să facă din pielea lui Domn, Domn să-nălţăm! Veşmânt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălţăm! Veşmânt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălţăm!

Domnul Nostru Domnul nostru pe pământ azi a venit, Mântuirea lumii s-a înfăptuit. Refren:

Cântă făptura toată, Căci lumii se arată Pruncul Sfânt la Bethleem.

Oşti de îngeri se coboară pe pământ, Într-un glas Îl preamăresc pe Cel preasfânt. În nespusa Lui iubire Dumnezeu A trimis în lume chiar pe fiul Său.

86

Vin păstori trimişi de îngeri la Iisus, Ei se-nchină Domnului venit de sus. Haideţi, fraţi, cu îngeraşii să-I cântăm, Cu păstorii Pruncului să ne-nchinăm. Nu uitaţi că, pe altar, El stă cu noi Şi rămâne până-n Ziua de Apoi. În credinţă şi nădejde să-l iubim, Ca, şi în cer, alăturea cu El să fim.

Domnuleţ şi Domn din Cer Mare-i seara de-astă seară, Domnuleţ şi Domn din Cer! Şi nu-i seara de-astă seară, Domnuleţ şi Domn din Cer! Ci e seara lui Crăciun, Lui Crăciun celui bătrân, Când s-a născut Fiul Sfânt, Fiul Sfânt pe-acest pământ! Fiul plânge, stare n-are, Domnuleţ şi Domn din Cer. Pe braţele Maicii Sale, Domnuleţ şi Domn din Cer! Ne-nchinăm cu sănătate: Tot de bine s-aveţi parte, Cristos să vă dea de toate, Viaţă lungă, sănătate!

87

Noi umblăm să colindăm, Domnuleţ şi Domn din Cer! Ăstor feţe ne-nchinăm, Domnuleţ şi Domn din Cer!

Dormi, Iisuse, Calm şi Lin Dormi, Iisuse, calm şi lin! Îngeraşi din ceruri vin Să-ţi aducă flori şi stele, Să te-mbraci frumos cu ele. Dormi, Iisuse, cald şi lin! Îngeraşi din ceruri vin! Ciobănaşi cu pas uşor Vin să-ţi cânte cântul lor; Vin cu mieii lângă Tine Ca să-ţi fie cald şi bine. Ciobănaşi cu pas uşor, Vin să-şi cânte cântul lor! Mama îi primeşte blând, Bucurie mare-având. Le arată-al Ei odor Şi primeşte darul lor. Mama îi primeşte blând, Bucurie mare-având!

88

El Va Aduce Pacea El va aduce pacea peste pământ, O pace fără sfârşit, Domnia Lui se va întări Peste popoarele lumii. Aliluia, Aliluia, Aliluia, Aliluia! Neamuri umbla-vor în lumina Lui, În razele Sale, La El veni-vor din depărtări Să caute mântuire. Aliluia, Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Floricica Colo-n câmpul înverzit Mică floare-a răsărit. Maica Sfântă cum venea, Mica floare mi-o vedea Şi din gură-aşa grăia: Vezi aici pe braţul meu, Ţi-l aduc pe Dumnezeu, Ţi-l aduc pe Dumnezeu!

89

Floricica se-nchina Şi miresme aducea, Şi miresme aducea! Şi cu mica floricea Îi aduc inima mea, Îi aduc inima mea!

Florile Dalbe Noi umblăm să colindăm, Flori dalbe de măr, Noi umblăm să colindăm! Şi colaci să căpătăm, Flori dalbe de măr, Şi colaci nu căpătăm. Noi umblăm să colindăm, Flori dalbe de măr, Noi umblăm să colindăm! Scoală, gazdă, nu dormi, Scoală, gazdă, nu dormi, Că nu-i vremea de durmit, Ci-i vremea de veselit. Scoală, gazdă, suflă-n foc, Ne aruncă câte-un coc, Că tu coc de nu ni-i da, Altu’ nu ţi-om colinda. Şi-o coşarcă de mere, Să ne veselim cu ele;

90

Şi-o coşarcă de nuci, Să ne joace bieţii prunci.

Florile Dalbe (Ia, sculaţi, sculaţi boieri!)

Ia, sculaţi, sculaţi boieri, Florile dalbe de măr dulce. Că vă vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători, Florile dalbe. Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe de măr dulce, Florile dalbe, Să vă apere de rău, Florile dalbe de măr dulce. Florile dalbe. Dumnezeu adevărat, Florile dalbe de măr dulce Florile dalbe, Soare-n raze luminat, Florile dalbe de măr dulce, Florile dalbe. Că pe cer s-a arătat Florile dalbe de măr dulce, Florile dalbe, Un luceafăr de-mpărat, Florile dalbe de măr dulce, Florile dalbe.

91

Florile Dalbe (Ia, sculaţi, voi, boieri mari)

Ia, sculaţi, voi, boieri mari, Florile dalbe! Ia sculaţi, români plugari, Florile dalbe! Că vă vin colindători, Florile dalbe! Noaptea pe la cântători, Florile dalbe! Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe! Să vă mântuie de rău, Florile dalbe! Dumnezeu adevărat, Florile dalbe! Soare,-n raze, luminat, Florile dalbe!

Florile Dalbe (Sculaţi, sculaţi boieri mari)

Sculaţi, sculaţi boieri mari, Florile dalbe! Sculaţi, sculaţi boieri mari! Florile dalbe! Că vă vin colindători, Florile dalbe!

92

Noaptea pe la cântători, Florile dalbe! Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe! Să vă apere de rău, Florile dalbe! Dumnezeu adevărat, Florile dalbe! Soare,-n raze, luminat, Florile dalbe!

Florile Dalbe (Astă seară-i seară mare)

Astă seară-i seară mare, Florile dalbe. Seară mare-a lui Crăciun, Florile dalbe. Când s-a născut Domnul bun, Florile dalbe. Noi umblăm să colindăm, Florile dalbe. Pe-astă noapte-ntunecoasă, Florile dalbe. Pe cărare luminoasă, Florile dalbe. Nimerirăm l-astă casă, Florile dalbe. L-astă casă, l-ast domn bun, Florile dalbe.

93

Înainte ne ieşi, Florile dalbe. Şi frumos ne dărui Florile dalbe. C-un colac de grâu curat, Florile dalbe. C-aşa-i legea din bătrâni, Florile dalbe. Din bătrâni, din oameni buni, Florile dalbe. Bună vremea-n astă casă, Florile dalbe. La mulţi ani cu sănătate, Florile dalbe. Că-i mai bună decăt toate, Florile dalbe.

Florile Dalbe (Ia sculaţi voi, gazde mari)

Ia sculaţi voi, gazde mari, Florile dalbe. Ia sculaţi, români plugari, Florile dalbe. Că vă vin colindători, Florile dalbe. Noaptea pe la cântători, Florile dalbe. Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe.

94

Să vă mântuie de rău, Florile dalbe. Dumnezeu adevărat, Florile dalbe. Soare-n raze luminat, Florile dalbe.

Florile Dalbe (Sculaţi, gazde, nu dormiţi!)

Sculaţi, gazde, nu dormiţi, Florile dalbe, Vremea e să vă treziţi, Florile dalbe! Casa să v-o aranjaţi, Florile dalbe, Şi masa s-o încărcaţi, Florile dalbe! Că umblăm să colindăm, Florile dalbe, La mulţi ani să vă urăm, Florile dalbe! Să trăiţi, să-ntineriţi, Florile dalbe, Pentru mulţi ani fericiţi, Florile dalbe! Şi la anul vom veni, Florile dalbe,

95

Numai dacă ni-ţi pofti, Florile dalbe! Şi mai multe vom ura, Florile dalbe, Un cocuţ dacă ni-ţi da, Florile dalbe! Şi colinda nu-i mai multă, Florile dalbe, Să trăia’ cine ascultă, Florile dalbe! Şi colinda-i atâta, Florile dalbe, Cine-ascultă să trăia’, Florile dalbe!

Fluierul Cel Păstoresc Fluierul cel păstoresc Cântă imn dumnezeiesc Cu glas dulce mângâios, Că azi s-a născut Cristos. Veniţi dar la Viflaim, Lucru mare să vedem, Pe al lumii Împărat În iesle de fân culcat. Şi trei regi mânaţi de dor, Lăsând ţări în urma lor, După stea călătoresc Să găsească Prunc ceresc.

96

Şi-au mers până au stătut, Unde era Prunc născut Şi-nţelegând că-i Cristos, S-au închinat până jos! Veniţi cu toţii să serbăm, Voioşi să ne bucurăm, Că astăzi în lume jos S-a născut Domnul Cristos.

Gloria! Îngerii pe-a noastre plaiuri Au adus un cânt frumos Ce răsună-n mii de glasuri, Sfânt ecou în vale jos; Gloria in excelsis Deo! Gloria in excelsis Deo! Păstoraşi în sărbătoare Ce lumină pe pământ În a nopţii beznă mare Pentru cine-atâta cânt? Gloria in excelsis Deo! Gloria in excelsis Deo! Îngerii ne dau de ştire Că Isus cel mult dorit Pentru-a noastă mântuire Pe pământ azi a venit.

97

Gloria in excelsis Deo! Gloria in excelsis Deo! Preamărit atunci să fie De tot neamul omenesc Şi tot omu-n bucurie Zică-i cântul îngeresc: Gloria in excelsis Deo! Gloria in excelsis Deo!

Hai, Leru-i Ler! Răsună blând spre seară Al clopotelor cânt, Căci vine, vine iară Hristos pe-acest pământ. Refren:

Tânărul crai Cu mult alai Vine din cer, Hai lerui-i ler!

La orişicare casă Se-aud colindători, Cântarea lor frumoasă Răsună până-n zori! Sculaţi boieri degrabă Şi-aduceţi-I prinos Şi faceţi loc în casă Copilului Hristos.

98

El vine-n leagăn verde De îngeri albi purtat, Să spele lumea toată De rău şi de păcat. Sculaţi copii degrabă, În calea lui cântaţi, Cu cei buni este Domnul, Sculaţi copii, sculaţi!

Ia, Sculaţi, Boieri Mari! Ia, sculaţi, boieri mari, Florile dalbe, Sculaţi, voi, români plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători, Florile dalbe, Şi v-aduc pe Dumnezeu Florile dalbe, Să vă mântuie de rău; Florile dalbe, Un Dumnezeu nou-născut Florile dalbe, Cu flori de crin învăscut, Florile dalbe. Dumnezeu adevărat, Florile dalbe, Soare-n raze luminat, Florile dalbe.

99

Sculaţi, sculaţi, boieri mari, Florile dalbe, Sculaţi, voi, români plugari, Florile dalbe. Că pe cer s-a arătat, Florile dalbe, Un luceafăr de-mpărat, Florile dalbe, Stea comată strălucită, Florile dalbe, Pentru fericiri menită, Florile dalbe. Iată lumea că-nfloreşte, Florile dalbe, Pământul că-ntinereşte, Florile dalbe, Cânt prin luncă turturele, Florile dalbe, La fereastră rândunele, Florile dalbe. Şi-un porumb frumos, leit, Florile dalbe, Dinspre apus a venit, Florile dalbe, Floare dalbă a adus, Florile dalbe, Şi la căpătâi s-a pus, Florile dalbe. El vă zice să trăiţi, Florile dalbe, Întru mulţi ani fericiţi,

100

Florile dalbe, Şi ca pomii să-nfloriţi, Florile dalbe, Şi ca ei să-mbătrâniţi, Florile dalbe.

Ia, Sculaţi, Voi, Boieri Mari! Ia, sculaţi, voi, boieri mari, Florile dalbe, Ia sculaţi români plugari, Florile dalbe. Că vă vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători, Florile dalbe. Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe, Să vă mântuie de rău, Florile dalbe. Dumnezeu adevărat, Florile dalbe, Soare-n raze luminat Florile dalbe. Noi vă zicem să trăiţi, Florile dalbe, Întru mulţi ani fericiţi, Florile dalbe.

101

Iată vin colindătorii Iată vin colindătorii, Florile-s dalbe!, Noaptea pe la cântători, Florile-s dalbe! Şi ei vin mereu, mereu, Florile-s dalbe, Şi ne-aduc pe Dumnezeu, Florile-s dalbe! Dumnezeu adevărat, Florile-s dalbe, Soare-n raze luminat, Florile-s dalbe!

Iată Vin Colindători! (T. Brediceanu) Iată vin colindători, Zorile-s dalbe! Noaptea pe la cântători! Zorile-s dalbe! Şi ei vin mereu, mereu, Zorile-s dalbe! Şi-L aduc pe Dumnezeu! Zorile-s dalbe! Dumnezeu adevărat, Zorile-s dalbe! Soare-n raze luminat! Zorile-s dalbe!

102

Iisus şi Fecioara Leagăn verde-n flori, Împletit frumos, Fecioara-L culca pe Iisus Hristos. El gungurea, porumbel fără vină! Maica-L legăna şi-i cânta cu dor Un cântec străvechi, Ce pe prunci alină. Dar Copilul Sfânt Mai cu zor plângea. – Drag Iisus, Maica grăi către El, Adormi fără griji, Tu, alb Mieluşel, Adormi că-i târziu. Lumina se stinge Şi-al nopţii văl Peste tot s-a-ntins; Adormi, dragul meu, Maica Ta veghează! Blândul Prunc Iisus Tot n-a adormit; Dar când Maica Sa, Cu al ei cald sărut Grăi către El, Cu glasul pierdut: – Nu vrei Tu să dormi, Maica Ta suspină; Plânge a Ta Maică, Dragul meu odor! Şi lacrima caldă, simţind s-alină, Pruncul Sfânt Iisus adormi uşor.

103

Închinarea Păstorilor Noi umblăm să colindăm, Florile dalbe, Pe Dumnezeu căutăm, Florile dalbe. Alergarăm şi-L aflarăm, Florile dalbe, În iesle la boi născut, Florile dalbe. Vântul dulce tragănă, Florile dalbe, Pruncul de mi-L leagănă, Florile dalbe. Ploaia caldă Fiul scaldă, Florile dalbe, Neaua ninge, nu-l atinge, Florile dalbe. Pruncul mâinile-şi întinde, Florile dalbe, Maica Sfântă le sărută, Florile dalbe. La pământ plecându-ne, Florile dalbe, Şi noi sărutându-le, Florile dalbe. Bucuroşi să-l prăznuim, Florile dalbe, Cu daruri să-L dăruim, Florile dalbe.

104

Cu stele albe de flori, Florile dalbe, Şi-o oaie cu miel prior, Florile dalbe.

Îngerul Gavril Coboară Îngerul Gavril coboară Pe-a cerului mândră scară, La Fecioara Maria, Care sta şi se ruga, Iară el aşa zicea: „Bucură-te chip curat, Bucură-te, o, Marie, Că vei naşte-n feciorie, Pe al lumii Împărat, Mesia cel aşteptat.” (Culeasă de la cantorii din comuna Măhaci, jud. Cluj, Partenie Popa şi Ilarie Bărduţ, în Puşcăria din Gherla, anul 1960, de către Teofil Creţu, informator Teofil Creţu, 81 de ani, consemnată la Cluj-Napoca, 26 decembrie 2005, de către Radu Creţu.)

Inima Vă Cântă Refren: Inima va cânta veselă mereu: Gloria, gloria, în cer lui Dumnezeu. Fraţilor, tuturor, pace ne-a adus,

Copilaş drăgălaş venit la noi de sus.

105

Noaptea când păstorii rând pe rând veghează, O lumină mare îi înfricoşează, Dar din cer un înger vine cu solia: Bucuraţi-vă cu toţii, s-a născut Mesia! Pleacă deci păstorii pe Copil să-L vadă, „Bun venit” să-I spună, în genunchi să-I cadă, Lângă ieslea Sfântă este şi Maria, Ei se bucură văzându-L pe al lor Mesia. Cine crede-n Domnul, cine îl primeşte, Viaţa lui divină din belşug primeşte, Iară după moarte are bucuria Dea-l avea chiar faţă-n faţă toată veşnicia.

Îngerul a Alergat Îngerul a alergat Şi Fecioarei a strigat: O, tu cea plină de dar, Nu te-ntrista cu amar. Că Fiul Tău Cel Preasfânt A înviat din mormânt Şi pe morţi a ridicat, Izbăvindu-i de păcat. Cântaţi, popoare, cântaţi, Şi-n Domnul vă desfătaţi! Veseleşte-te acum, Noule Ierusalim!

106

Că mărirea lui Cristos, Ca un soare luminos, Peste tine-a răsărit Şi-a strălucit preaslăvit. Saltă, Sioane, glas dând, Şi te bucură cântând. Iar tu curată ce eşti, Maica luminii cereşti. Saltă, acuma, Cinstită, Şi te bucură, Sfinţită, Veseleşte-te curată, De al Tău Fiu înviat!

În Oraşul Bethleem În oraşul Bethleem, Veniţi toţi, ca să vedem, Că astăzi ni s-a născut Domnul cel făr-de-nceput Şi astăzi s-a împlinit Pre cum a fost prorocit. Că se va naşte Cristos, Mesia chip luminos, Din Fecioara Maria. Trei Crai de la Răsărit La-nchinare au venit, Daruri scumpe aducând. Şi cu îngerii cântând: Mărire lui Dumnezeu, Lui Cristos, Fiului său!

107

În Sălaşul lui Crăciun În sălaşul lui Crăciun, Hai ler, Doamne ler! S-a născut un Domn preabun, Hai ler, Doamne ler! S-a născut un Domn frumos, Hai ler, Doamne ler! Numele lui e Cristos, Hai ler, Doamne ler! Noi umblăm şi-L căutăm, Hai ler, Doamne ler Şi de Dânsul întrebăm, Hai ler, Doamne ler! Că-i copilul cerului, Hai ler, Doamne ler! Şi Domnul pământului. Hai ler, Doamne ler!

În Tăcerea Nopţii În tăcerea nopţii, Un sol îngeresc Se coboară către Neamul păstoresc. El vesteşte fericirea Pentru-ntreagă omenirea; Căci Mântuitorul Astăzi s-a născut.

108

La această veste, Toţi într-un cuvânt, Păstoraşii pleacă Prin al nopţii vânt. Şi mergând cu bucurie, Ei găsesc în sărăcie Un copil în iesle Dulce şi frumos!

La Fântână, în Grădină La fântână, în grădină, Sunt doi meri într-o tulpină, Sunt doi meri într-o tulpină; La tulpină depărtaţi, La vârfuri împreunaţi, La vârfuri împreunaţi; Iar în vârful merilor, Merilor şi florilor, Merilor şi florilor, Este-un leagăn de mătase, Împletit frumos în şase, Iar în leagăn stă Iisus, Pruncul Sfânt trimis de sus, E trimis de Dumnezeu Să ne mântuie de rău.

109

La Marginea Râului Iordan La marginea râului, În apa Iordanului Vedeţi lucruri minunate /bis De toţi sfinţii lăudate. /bis Azi Cristos în Iordan Se botează de Ioan, Astăzi şi sfântul Ioan /bis Vine către Iordan. /bis Şi dacă s-apropia, Domnul Cristos îi grăia: „Vino, Ioane, de cutează /bis Şi vino de mă botează!” /bis Atunci Ioan a cutezat Şi mâna şi-a ridicat, Pe Cristos l-a botezat /bis În Iordanul cel curat. /bis După ce s-a botezat, Iordanul s-a înturnat, Pe noi toţi ne-a dezlegat /bis De blestem şi de păcat. /bis

La Nunta Ce S-a Întâmplat La nunta ce s-a întâmplat În Cana Galilei, Fost-a şi Iisus chemat,

110

În Cana Galilei, Şi vrând, trişti, a nu-i lăsa, În Cana Galilei, A venit cu Maica Sa, În Cana Galilei. Şezând la masă şi bând, În Cana Galilei, Băutura n-ajungând În Cana Galilei, Şi câţi la masă sta, În Cana Galilei, În tăcere se uita, În Cana Galilei, Necutezând a-ntreba, În Cana Galilei, De mai este vin, au ba, În Cana Galilei, Iară Mama lui Iisus, În Cana Galilei, Văzând că n-au vin de-ajuns, În Cana Galilei, Zice: „Fiul meu iubit, În Cana Galilei, Vinul li s-a isprăvit, În Cana Galilei!” Iară Iisus s-a sculat, În Cana Galilei, Şi slugile le-a chemat, În Cana Galilei. Şase vase de-apă-au pus, În Cana Galilei, Şi le-aumplut până sus, În Cana Galilei. Cristos le-a binecuvântat, În Cana Galilei,

111

Apa-n vin s-a preschimbat, În Cana Galilei. Şi-a zis să dea-ntâi la nun, În Cana Galilei, Să guste vinul, de-i bun, În Cana Galilei. Iar nunul dac-a gustat, În Cana Galilei, Cu glas mare a strigat, În Cana Galilei: „Ceia ce fac mese mari, În Cana Galilei, Dau întâi vinuri mai tari, În Cana Galilei, Şi dacă se veselesc, În Cana Galilei, Şi de cel mai prost primesc, În Cana Galilei. Iar noi, cel prost am băut, În Cana Galilei, Şi pre cel bun am ţinut, În Cana Galilei.” Atunci toţi au cunoscut, În Cana Galilei, Cum că Cristos s-a născut, În Cana Galilei.

La Poartă la Ţarigrad La poartă la Ţarigrad, Ziurel de ziuă! Şade-un fecior de-mpărat, Ziurel de ziuă!

112

Cu păruţu’ retezat, Ziurel de ziuă! În cârjuţă rezemat, Ziurel de ziuă! Unde s-a născut Cristos, Ziurel de ziuă! Mesia chip luminos, Ziurel de ziuă! Sus în deal la Galileu, Ziurel de ziuă! La casa lui Dumnezeu, Ziurel de ziuă! Mititel şi-nfăşăţel, Ziurel de ziuă! Faşa-i dalbă de mătase, Ziurel de ziuă! Scutecel în bumbăcel, Ziurel de ziuă! Legănel de aurel, Ziurel de ziuă! Ploaia plouă de mi-l scaldă, Ziurel de ziuă! Neaua ninge, nu-l atinge, Ziurel de ziuă! Vântul trage cam de-alin, Ziurel de ziuă! De-l leagănă chitilin, Ziurel de ziuă!

113

La fereastră, cruce-n masă, Ziurel de ziuă! Rămâi gazdă, sănătoasă, Ziurel de ziuă!

La Viflaim, Colo-n Jos La Viflaim, colo-n jos, Cerul arde luminos, Preacurata Naşte astăzi pe Cristos. Naşte-n ieslea boilor, Pe-mpăratul tuturor, Preacurata Stă şi plânge-ncetişor. N-are scutec de-nfăşat, Nici hăinuţe de-mbrăcat, Preacurata, Pentru pruncul de-mpărat. Nu mai plânge, Maica mea, (se zice de 3 ori) Scutecele noi ţi-om da. Preacurata Pruncul sfânt de înfăşa. La Viflaim, colo-n jos, Cerul arde luminos, Preacurata Naşte astăzi pe Cristos.

114

Laude-Se Tot Cuvântul Mărire-ntru cele-nalte, Toate stelele să salte; Salte cerul şi pământul, Laude-se tot cuvântul. Întru cei de sus mărire, La oameni bună-nvoire, Pe pământ să fie pace Cu minunea ce se face. Toţi să-L lăudăm, cântându-L Şi prea bine cuvântându-L Pe Cela ce ne arată Lumina cea neînserată. Că s-a născut, mult sfinţită, Sămânţa cea răsărită Din a Duhului Sfânt rouă, Mult folositoare nouă, Din brazda cea nearată, Din Maria Preacurată, Ce este Isus Cristos, Domnul lumii de folos.

Leagănul Lui Isus Acolo sus, pe-un deal frumos, Unde-i cerul luminos, Într-un leagăn stă culcat Fiul Maicii înfăşat.

115

Ref.: Leagăn verde, legănel, Tot din lemn de păltinel. Raza blând-a soarelui Scaldă faţa Domnului. Vântul dulce tragănă, Pruncul de mi-L leagănă. Cântă îngerii în cor, Să vestească tuturor: Astăzi cerul s-a deschis, Pe Cristos ni L-a trimis.

Liturghia Lui Iisus Fiul meu, micuţul meu, Nu ştii tu câte ştiu eu, În acest brădet verde Sunt trei maşteri de lemnari bătrâni, Fecioara asistă cu Pruncul în braţe, Micul Iisus văzând că Mama sa e supărată O întrebă: Ce lucru-i d-acesta, Maică, De când slujba ascultaşi, Multe lacrimi mai vărsaşi… Zis-a Maica către Fiu: Fiul meu, micuţul meu, Nu ştii tu ce ştiu eu, În acest brădet verde Sunt trei meşteri de lemnari, Tot cioplesc şi măiestresc, Tot cioplesc la crucea ta, De înaltă-i ca statul tău, De lată-i cât braţul tău, Ei pe tine te-or răstigni.

116

Mărire în Cer Lui Dumnezeu Mărire în cer lui Dumnezeu, /bis Îngeraşii au cântat, Prin văzduh a răsunat, Mărire, mărire Lui mereu. Şi pace să fie pe pământ /bis Tuturor ce o voiesc, Tuturor ce o doresc Şi pace să fie pe pământ. Şi noi toţi, cu îngerii în cor /bis Să-L slăvim pe Dumnezeu Că ne-a dat pe Fiul Său, Să-L slăvim, să-L slăvim, toţi în cor. Mărire în cer şi pe pământ /bis Să cântăm cu toţi în cor, Plini de foc şi plini de dor, Mărire, mărire Celui Sfânt.

Mărire întru Cele-Nalte Mărire întru Cele-Nalte, Toate stelele să salte. Salte Cerul şi Pământul, Toţi să laude Cuvântul. Peste tot împăciuire, La toţi oamenii să fie De-acuma până-n vecie.

117

Măruţ, Mărgăritar Şi-am plecat să colindăm, Măruţ, mărgăritar, Şi-am plecat să colindăm, Pe la curţi la boieri mari, Măruţ, mărgăritar, Pe la curţi de boieri mari. Dar boierii nu-s acasă, Măruţ, mărgăritar, Dar boierii nu-s acasă. C-au plecat la vânătoare, Măruţ, mărgăritar, C-au plecat la vânătoare. Să vâneze căprioare, Măruţ, mărgăritar, Să vâneze căprioare. Căprioare n-au vânat. Şi-au vânat un iepuraş, Măruţ, mărgăritar, Şi-au vânat un iepuraş, Să facă din pielea lui, Măruţ, mărgăritar, Să facă din pielea lui Veşmânt frumos Domnului, Măruţ, mărgăritar, Veşmânt frumos Domnului.

Măruţ, Mărgăritar (Variantă)

Noi umblăm a colinda, Măruţ mărgăritar, Noi umblăm a colinda,

118

Pe la curţi de boieri mari, Pe la curţi de boieri mari. Dar boierii nu-s acasă, Că s-au dus la vânătoare. Noi plecăm în altă parte; Rămâi gazdă sănătoasă, Rămâi gazdă sănătoasă!

Mărului Măr Noi umblăm să colindăm, Noi umblăm să colindăm. Mărului, mărului măr. Pe la curţi de boieri mari, Pe la curţi de boieri mari, Mărului, mărului măr. Dar boierii nu-s acasă, Dar boierii nu-s acasă, Mărului, mărului măr. Ci-s în codri, la păzit, Ci-s în codri, la păzit, Mărului, mărului măr. Să păzească-un sfânt mormânt, Să păzească-un sfânt mormânt, Mărului, mărului măr. Iar o pasăre de sus, Iar o pasăre de sus, Mărului, mărului măr. Tot striga: Iisus, Iisus! Tot striga: Iisus, Iisus! Mărului, mărului măr. Busuioc bătut în masă,

119

Busuioc bătut în masă, Mărului, mărului măr. Rămâi gazdă sănătoasă, Rămâi gazdă sănătoasă, Mărului, mărului măr. Ca o garoafă frumoasă, Ca o garoafă frumoasă, Mărului, mărului măr.

Mi-a Şoptit Un Vânt Grăbit Mi-a şoptit un vânt grăbit, Seara la fereastră, Moş Crăciun a rătăcit În pădurea albastră. Am trimis căluţul meu, Cel cu frâul roşu Şi i-am zis: te du mereu Şi-adu-mi-l aici pe Moşul! Refren: Vine, vine, vine

Moş Crăciun, Moş Crăciun Şi ne-aduce şi ne-aduce Tot ce-i bun, tot ce-i bun!

Şi s-a dus căluţu-n zbor Pe aripi de vânturi, Nor trecu el, după nor, Ape-ntinse şi pământuri. Moşului ce-a rătăcit, În ăst timp acasă, Pat curat i-am pregătit, Nuci şi poame dulci pe masă.

120

Nici tăticul n-a venit, Doarme greu cătunul, El e pădurar vestit, Cum să rătăcească drumul? Dar din codri de argint Glas de corn răsună Şi pe Moşu-l văd venind Cu tăticul meu de mână.

Mioriţa În vârfuţul muntelui, Hai, Leru-i, Doamne, Tot sunt trei păcurăraşi, Tot pe unul l-au mânat Să întoarcă oile. Pân’ oile le-ntorcea, Cei doi legea i-o făcea: Ori să-l puşte, ori să-l taie. „Ho, ho, ho, nu mă puşcaţi, Ci pe mine m-astupaţi În turişul oilor, În jocuţul mieilor; S-aud oile zbierând Şi mieluţii tropotând. Pe mine pământ nu puneţi, Numai draga, gluga mea, Fluierul, după curea: Când vântul o vâjâi, Fluierul meu o hori; Când vântul o sufla, Fluierul meu o cânta. Cele două oi cornute,

121

Mândru mi-or cânta pe munte; Oile cele bălăi, Mândre mi-or cânta pe văi.

Mioriţă sau Colindă „Feţişoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Ochişorii lui, Două mure negre, Coapte la pământ, Ne-atinse de vânt, Coapte la răcoare, Ne-atinse de soare”. Sabin V. Drăgoi, 303 Colinde, Scrisul Rom. Craiova, fără an, p. 263.

Moş Crăciun 1 Moş Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeţi Şi aduce daruri multe La fetiţe şi băieţi, Moş Crăciun, Moş Crăciun! Din bătrâni se povesteşte Că-n tot anul negreşit, Moş Crăciun cu drag soseşte,

122

Niciodată n-a lipsit, Moş Crăciun, Moş Crăciun! Moş Crăciune, Moş Crăciune, Încotro vrei s-o apuci? Ţi-aş cânta „florile dalbe”, Dac-aş şti că nu te duci, Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Moş Crăciun 2 Moş Crăciun, Moş Crăciun, La casa de om sărac, S-a gătat făina-n sac Şi n-avem să-ţi dăm colac, Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun, Toate săptămânile, Ne-am ostenit mâinile Şi-am adunat grânele, Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun, Pe toate ogoarele, Pe toate răzoarele, Ne trudim picioarele, Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun, Servim slujba satului, Ţarina bogatului, Pajura-mpăratului, Moş Crăciun!

123

Moş Crăciun, Moş Crăciun, Pe toate cărările, Ardem lumânările Şi-ţi cântăm cântările, Moş Crăciun!

Naşterea Domnului Nostu Naşterea Domnului nostu, Florile dalbe, Noi cu toţi ştim cum a fostu, Florile dalbe. În iesle dobitocească, Florile dalbe, Vrut-a Domnul să se nască, Florile dalbe. Şi când s-a născut Hristos, Florile dalbe, Irod fost-a mânios, Florile dalbe. Şi-a trimis poruncă-n ţară, Florile dalbe, Pe toţi pruncii să-i omoară, Florile dalbe.

124

De doi ani şi mai în jos, Florile dalbe, Ca să taie pe Hristos, Florile dalbe.

Naşterea Ta, Hristoase ! Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, Răsărit-a lumii lumină, Cunoştinţii că întru dânsa Cei ce slujeau stelelor, De la stea au învăţat Să se-nchine Ţie, Soarelui dreptăţii, Şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus. Doamne, Mărire Ţie!

Noapte de Vis Noapte de vis, timp preasfânt! Toate dorm pe pământ, Doar două inimi veghează, Pruncul dulce visează, Într-un leagăn de cânt. /bis Noapte de vis, timp preasfânt! Dumnezeu râde blând, Pieptu-i varsă iubire,

125

Lumii dau mântuire, Pace-n ea aducând. /bis Noapte de vis, timp preasfânt! Păstoraşii vin cântând, Îngerii cântă Aliluia, Nouă vestesc bucurie, Domnul e pe pământ. /bis

Noi, în Seara de Crăciun Noi, în seara de Crăciun, Lăudăm pe Cel preabun, Bun eşti, Doamne, bun! Colindăm colind duios, Domnului Iisus Cristos, Bun eşti, Doamne, bun! Noi umblăm să împlinim, Obiceiul din bătrâni, Bun eşti, Doamne, bun! Obicei de colindat, Pe la case de urat, Bun eşti, Doamne, bun! Noi, în seara de Crăciun, Lăudăm pe cel preabun, Bun eşti, Doamne, bun!

126

Noi Umblăm să Colindăm Noi umblăm să colindăm, Florile dalbe! Şi pentru Ardeal cântăm, Florile dalbe! Sus, români, şi vă-mbrăcaţi, Florile dalbe! Şi pe Iisus aşteptaţi, Florile dalbe! Pe noi să ne ospătaţi, Florile dalbe! Pe Iisus să-l lăudaţi, Florile dalbe! Şi la anul ce-o veni, Florile dalbe! Bucuroşi veţi omeni, Florile dalbe!

Noi Umblăm să Colindăm Noi umblăm să colindăm, Florile dalbe! Şi pe Dumnezeu purtăm, Florile dalbe! Mititel şi-nfăşeţel, Florile dalbe! Şi la faţă frumuşel, Florile dalbe! Faşă albă de mătase,

127

Florile dalbe! Să-i fie moale la oase, Florile dalbe! Scutecel de urşinic, Florile dalbe! Să-i fie moale la trup, Florile dalbe! Tichiuţă de bumbac, Florile dalbe! Să-i fie moale la cap, Florile dalbe! Dar ce este-n fundul ei? Florile dalbe! Dar ce este-n fundul ei? Florile dalbe! Este o piatră nestemată, Florile dalbe! Ce cuprinde lumea toată, Florile dalbe! Ţarigrad pe jumătate, Florile dalbe! Bucureşti a treia parte, Florile dalbe!

Noi Umblăm, şi Colindăm Noi umblăm, şi colindăm,

Florile dalbe! Pe Dumnezeu căutăm,

Florile dalbe! Alergarăm şi-L aflarăm,

128

Florile dalbe! În iesle la Betleem,

Florile dalbe! Vântul dulce tragănă,

Florile dalbe! Pruncul de mi-L leagănă,

Florile dalbe! Ploaia caldă Fiul scaldă,

Florile dalbe! Neaua ninge, nu-L atinge,

Florile dalbe! Pruncul mâinile-Şi întinde,

Florile dalbe! Maica sfântă Le sărută,

Florile dalbe! La pământ plecându-ne,

Florile dalbe! Şi noi sărutându-Le,

Florile dalbe!

Nouă Azi ne-a Răsărit (D. G. Kiriac) Nouă azi ne-a răsărit, Domnul Iisus Hristos, Mesia cel mult dorit, Domnul Iisus Hristos! Din Fecioară s-a născut, Domnul Iisus Hristos, Şi cu lapte s-a crescut, Domnul Iisus Hristos!

129

În scutece s-a-nfăşat Domnul Iisus Hristos, Şi în braţe s-a purtat, Domnul Iisus Hristos! Cum e robul s-a smerit, Domnul Iisus Hristos, Şi pe noi ne-a mântuit, Domnul Iisus Hristos!

O, Brad Frumos! 1 O, brad frumos, O, brad frumos, Cu cetina tot verde, Tu eşti copacul credincios, Ce frunza nu şi-o pierde. O, brad frumos, O, brad frumos, Cu cetina tot verde! O, brad frumos, O, brad frumos, Cu cetina tot verde, Eu când te văd mă simt duios, Tristeţea ta mă pierde. O, brad frumos, O, brad frumos, Cu cetina tot verde! O, brad frumos, O, brad frumos, Cu Moş Crăciun când vine, Te-am aşteptat atâţia ani Şi-am plâns în rând cu tine. O, brad frumos, O, brad frumos, Am plâns în rând cu tine!

130

O, Brad Frumos! 2

O, brad frumos, O, brad frumos, Cu cetina tot verde, Tu eşti copacul credincios Ce frunza nu şi-o pierde. O, brad frumos al lui Cristos Cu cetina tot verde! O, brad frumos, O, brad frumos, Verdeaţa ta îmi place. Oricând o văd sunt bucuros Şi vesel ea mă face. O, brad frumos al lui Cristos Cu cetina tot verde!

O, brad frumos, O, brad frumos, Cu frunza neschimbată. Mă mângâi şi mă faci duios Şi mă-ntăreşti îndată. O, brad frumos al lui Cristos, Cu cetina tot verde!

O, Brad Frumos! 3

O, brad frumos! O, brad frumos! Cu cetina tot verde! Tu eşti copacul credincios, Ce frunza nu şi-o pierde, O, brad frumos! O, brad frumos! Cu cetina tot verde!

131

O, brad frumos! O, brad frumos! Verdeaţa ta îmi place! Oricând o văd mă simt voios Şi vesel ea mă face! O, brad frumos! O, brad frumos! Verdeaţa ta îmi place! O, brad frumos! O, brad frumos! Cu frunza neschimbată, Mă mângâi şi mă faci duios Şi mă-ntăreşti îndată, O, brad frumos! O, brad frumos! Cu frunza neschimbată!

O, Tannenbaum! O, Tannenbaum! O, Tannenbaum, O, Tannenbaum, Wie treu sind deine Bläter! Du grunst nicht nur zur Sommerzeit Nein, auch im Winter wenn est schneit. O, Tannenbaum, O, Tannenbaum! Wie treu sind deine Bläter! O, Tannenbaum, O, Tannenbaum, Du kannst mir sehr gefallen Wie oft hat mich zur Weihnachtszeit Ein Baum von dir mich hoch erfreiet. O, Tannenbaum, O, Tannenbaum! Du kannst mir sehr gefallen.

132

O, Tannenbaum, O, Tannenbaum, Die Kleid will mich was lehren Die Hoffnung und Beständichkeit Gib Trast und Härft zu jeder zur. O, Tannenbaum, O, Tannenbaum! Die Kleid will mich was lehren!

O, Tannenbaum! O, Tannen Baum, O, Tannen Baum, Wie grun sind deine Blätter! Du grunst nicht nur Zur Sommer Zeit Nein auch im Winter. O, Tannenbaum, O, Tannenbaum! Wie grun sind deine Blätter! O, Tannen Baum, O, Tannen Baum, Du kanst mir sehr gefallen Wie oft hat mich Zur Weihnachts Zeit Ein Baum von dich nicht hochgefreut. O, Tannen Baum, O, Tannen Baum! Du kanst mir sehr gefallen. O, Tannen Baum, O, Tannen Baum, Die Kleid will nich was lehren Die Hoffnung und Bestendin keit Gibt Trost und Kraft zu jeder Zeit. O, Tannen Baum, O, Tannen Baum! Dein Kleid will nich was lehren!

133

O, Ce Naştere! O, ce naştere frumoasă Născut-o şi Maica noastră Şi-a născut un Fiu frumos Pe nume-l cheamă Cristos Şi l-a botezat Ioan Cu apă din Iordan, Ca să nu moară şohan.

O, Ce Nebunie! O, ce nebunie Şi ce tiranie În Irod viclean, Craiul cel tiran! Oastea şi-o trimite, Pruncii să-i ucidă, De doi ani în jos, Cu ei pe Cristos. Mamelor, nu plângeţi, Pieptul nu vi-l frângeţi, Pruncii n-au murit, Ci s-au preamărit. Şi-ale lor sufleţele S-or preface-n stele, Luminând frumos Calea lui Cristos.

134

O, Ce Veste Minunată! 1 O, ce veste minunată În Vifleem ni s-arată! Că a născut prunc, Prunc din Duhul Sfânt, Fecioara Maria. Că la Vifleem, Maria Săvârşind călătoria, În sărac lăcaş Din acel oraş, A născut pe Mesia. Pe Fiul cel din vecie, Ce L-a trimis Tatăl mie, Să se nască Şi să crească, Să ne mântuiască.

O, Ce Veste Minunată! 2 O, ce veste minunată! Din Bethleem ni s-arată; Astăzi s-a născut Cel făr-de-nceput Cum au zis prorocii. Că la Viflaim Măria Săvârşind călătoria, Într-un mic sălaş, Lângă-acel oraş S-a născut Mesia.

135

Păstorii văzură-n zare Din cer o lumină mare; Ei îl preamăreau, Îngerii cântau Şi cu toţi se bucurau. Pe Fiul în al Său nume Tatăl l-a trimis în lume, Să se nască Şi să crească, Să ne mântuiască.

Ochişorii lui „Ochişorii lui, Mura câmpului. Mustăcioara lui, Spicul grâului, Sprâncenele lui, Pana corbului…”

O, Maică Preacurată O, prealăudată, Maică Preacurată, Doamnă nenuntită, Fecioară slăvită, Ceea ce, pre Sfântul, Dumnezeu Cuvântul, L-ai născut în lume, Mai presus de mume,

136

Şi ne eşti stăpână, Izvor şi fântână, Plină de-ndurare, Fără-mpuţinare. Pe cei ce-n viaţă Îţi cânt cu dulceaţă, Ceata creştinească, Şi duhovnicească Cu milă-i adapă Şi de rele-i scapă, Cu bine-ngrădeşte-i, Maică, şi-ntăreşte-i. Şi-n a Ta mărire, Cea-ntru nemurire, Dă-le lor cunună, Cu sfinţii-mpreună.

Pe cruce de brad

Pe cruce de brad l-au pus Cu suliţa l-au împuns Sângele pe cruci a curs Dar mulţimea a strigat: Nu trebe pe jos vărsat Sângele-i nevinovat! Soarele se-ntunecă Luna-n sânge se îmbracă Munţii se cutremură Apele se tulbură Îngerii începură a plânge

137

Că se varsă atâta sânge Doare pe Iuda blestematu' Sufletu că l-a mustrat Şi pe loc s-a spânzurat.

Pe Faţa Fiului

„A cunoaşte l-aţi putut, Că pe faţa Fiului Scrisă-i raza soarelui, Şi pe fruntea lui cea plină, Luna plină cu lumină, Iar pe-a lui umerei Strălucesc luceferei”. „ Bine l-aţi putut cunoaşte, Că pe faţa Fiului, Scrisă-i raza soarelui, La Fiu între umerele Scrisă-i raza şi trei stele”. „Pe faţa obrazului, Scrisă-i raza soarelui, Mai jos de cetori, Scrise-s sfinte sărbători, Mai jos la mâneci, Scrise-s sfinte dumineci”. „Ba l-aţi putut voi cunoaşte? Că-n degetul cel mare, Avea inelaş de soare, Şi pe cap purta cunună, Împletită-n flori de lună”

138

Plecarea Magilor Dacă magii au plecat De la Craiul fermecat, Steaua iar le-a răsărit, Drumul ei l-au urmărit. Pân-a fost oprită sus, Unde s-a născut Iisus, Magii dorm visând şi-aşteaptă Răsplătirea lor cea dreaptă.

Plecat-or, Plecat-or Plecat-or, plecat-or, Dai Domnului, dai, Ceată de voinici Pe cai pogănici, C-un colac de grâu, C-o ploscă de vin. Din colac tăiară, Din ploscă-nchinară, Din gură-ntrebară: „Nu mi-aţi, voi, văzutu Fiul meu Cel Sfântu?” ”Şi de L-am văzutu, Nu L-am cunoscutu!” „Lesne de-a-L cunoaşte: Feţişoara Lui, spuma laptelui; Ochişorii Lui, mura câmpului”.

139

Pluguşorul Aho, aho, copii, argaţi Staţi puţin şi nu mânaţi, Lângă boi v-alăturaţi Şi cuvântul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an Bădica Traian, Ş-a încălecat P-un cal învăţat, Cu nume de Graur, Cu şaua de aur, Cu frâu de mătasă Cât viţa de groasă.

Şi-n scări el s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat, Ca s-aleagă-un loc curat De arat şi semănat. Şi curând s-a apucat Câmpul neted de arat

În lungiş Şi-n curmeziş.

S-a apucat într-o joi C-un plug cu doisprezece boi,

Boi, bourei, În coadă codălbei, În frunte ţintăţei.

Mânaţi, copii, hăi, hăi! Ziua toată a lucrat, Brazdă neagră-a răsturnat Şi prin brazde-a semănat Grâu mărunt şi grâu de vară Deie Domnul să răsară! Mânaţi, copii, hăi, hăi!

140

Şi când lucrul a sfârşit, Iată, mărí, s-a stârnit Un vânt mare pe pământ Şi ploi multe după vânt; Pământul de-a răcorit Şi sămânţa a-ncolţit. Mânaţi, copii, hăi, hăi! La luna, la săptămâna, Îşi umplu cu apă mâna Şi se duse ca să vadă De i-a dat Dumnezeu roadă Şi de-i grâul răsărit, Şi de-i spicul aurit. Era spic cât vrabia, Era pai cât trestia! Mânaţi, copii, hăi, hăi! La luna , la săptămâna, Îşi umplu cu aur mâna Şi se duse ca să vadă De i-a dat Dumnezeu roadă Şi de-i grâul răsărit Şi de-i spicul aurit. Era-n spic ca vrabia, Era-n pai ca trestia! Mânaţi, măi, hăi, hăi! Traian iute s-a întors Şi din grajd pe loc a scos Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place la Traian. Negru ca corbul, Iute ca focul, De nu-l prinde locul;

141

Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. Mânaţi, copii, hăi, hăi! El voios a-ncălecat La Tighina-a apucat Şi oţel a cumpărat Ca să facă seceri mari Pentru secerători tari Şi să facă seceri mici Pentru copilaşi voinici. Mânaţi, măi, hăi, hăi! S-a strâns fine Şi vecine Şi toţi finii Şi vecinii Şi vreo trei babe bătrâne Care ştiu rândul la pâine, Şi pe câmp i-a dus, Şi pe toţi i-a pus La lucrul pământului În răcoarea vântului. Mânaţi, copii, hăi, hăi! Ei cu stânga apucau Şi cu dreapta secerau, Şi prin lan înaintau De părea că înotau. Alţii-n urma lor legau, Snopuri ‘nalte adunau Şi clăi mândre ridicau, Ce la soare se uscau. Mânaţi, măi, hăi, hăi!

142

Apoi carele-ncărcau Şi pe toate le cărau, Şi girezi ‘nalte durau În capul pământului, În bătaia vântului. Apoi aria-şi făceau Şi din grajd mai aduceau Zece iepe Tot sirepe, Şi de par că le legau, Şi pe toate le mânau Împrejurul parului, Deasupra făţarului. Mânaţi, măi, hăi, hăi! Iepele mereu fugeau, Funia se tot strângea, De par iute ajungea Şi grâul se treiera Şi flăcăii-l vânturau Dimirlia scuturau, Harabale încărcau Şi la moară le plecau. Mânaţi, copii, hăi, hăi! Şi turnau deasupra-n coş Grâu mărunţel de cel roş. Grâul s-aşeza pe vatră Şi din coş cădea sub piatră. De sub piatră în covată Curgea făină curată. Mânaţi, copii, hăi, hăi! Traian mult se bucura, Zeciuială morii da. Pe morar îl dăruia,

143

Apoi călare suia Şi voios se înturna Cu flăcăii ce mâna; Iar boii se opinteau Şi roţile scârţâiau. Mânaţi, măi, hăi, hăi! Iată mândra jupâneasă C-auzea tocmai din casă Chiotul flăcăilor, Scârţâitul carelor Şi-n cămară că mergea Şi din cui îşi alegea Sită mare şi cam deasă Tot cu pânza de mătasă. Sufleca ea mâneci albe Ş-arăta braţele dalbe Şi cernea, mări, cernea, Ninsoarea se aşternea. Pe sus tobele băteau, Negurile jos cădeau. Mânaţi, măi, hăi, hăi! Apoi pâinea plămădea, Ş-o lăsa până dospea; Apoi colaci învârtea, Pe lopată mi-i culca Şi-n cuptor îi arunca! Apoi iară cu lopata Rumeni îi scotea şi gata. Atunci, ea-mpărţia vreo cinci La flăcăii cei voinici, Şi-mpărţia trei colăcei La copiii mititei. Mânaţi, măi, hăi, hăi!

144

Cum a dat Dumnezeu an Holde mândre lui Traian, Astfel să dea şi la voi, Ca s-avem parte şi noi! Să vă fie casa, casă! Să vă fie masa, masă. Tot cu casele grijite, Cu buni oaspeţi locuite, Şi la anul să trăiţi Să vă găsim înfloriţi: Ca merii, Ca perii În mijlocul verii! Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Pluguşor cu Patru Boi Mâine anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte Şi începe a brăzda, Pe la case a umbla. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune din belşug, Pentru brazda de sub plug. Doamne, binecuvântează Casa care o urează: Pluguşor cu patru boi, Pluguşor mânat de noi.

145

Sus pe cer că străluceşte O stea mare ce vesteşte Că se curmă de acum Al nevoilor greu drum. Asta-i steaua românească, A unirii şi-a-nfrăţirii, Stea de viaţă, stea de spor, Stea de bine-a viitor. Dumnezeu care ne-ascultă, Ne întinde hrană multă, Pe pământul ce-om avea, Grâu de aur ne va da. Mânaţi, măi! – Hăi , hăi!

Praznic Luminos Praznic luminos, Strălucind frumos, Astăzi ne-a sosit, Şi ne-a-nveselit, Căci Mântuitorul Şi Izbăvitorul, Cu trup s-a născut! /bis Şarpelui cumplit, Capul i-a zdrobit. Raiul cel închis, Azi iar s-a deschis, Şi strămoşii iară, Prin Sfânta Fecioară, Iar s-au înnoit! /bis

146

Îngerii cântau, Păstorii fluierau, Magii se-nchinau, Toţi se bucurau, Dar Irod era, Că se tulbura De naşterea Sa, De naşterea Sa! /bis El Îl căuta, Voind morţii-a-L da, Dar pruncul Iisus, Din ţară s-a dus. Fie lăudat, Bine cuvântat, În veacuri, amin! /bis

Poruncă prin vis Pe Hristos nu l-au tăiat, Tatăl sfânt l-a apărat, I-a trimis un înger sfânt, Ca să-l scape pe pământ… Până la Egipt s-a dus, Cu dulcele Prunc Iisus, Şi a scăpat de moarte grea, Ce Irod în gând avea.

147

Rugăciune populară

Cruce-n casă, Cruce-n masă, Cruce-n tuspatru cornuri de casă; Dumnezeu cu noi la masă, Maica Sfântă la fereastră, Îngeraşul mă păzeşte, Sfânta cruce mă-ntăreşte; Îngeraşul mi-i lumină, Sfânta cruce mi-i odihnă. Fiul meu iubit mă cheamă Azi la Sine-n ceru sfânt, Vă las binecuvântarea Şi mă-nalţi de pe pământ. Limbă, ţară, vorbe sfinte. La străbuni era, Ei ar plânge în morminte De n-am asculta.

Sara Crăciunului Nost’ Sara Crăciunului nost’ Mare bucurie-a fost, Şi-a fost bucurie-n lume De aşa mare minune. Iosif şi Sfânta Marie Plecat-a-n călătorie Şi-a ajuns într-un oraş, Şi-a cerut puţin sălaş, În oraş era Irod, Împărat mare de tot,

148

Irod mare împărat, N-a vrut să le dea un pat, Şi-atuncia ei au plecat La o margine de sat, La un grajd cu două vaci La nişte oameni săraci. Când zorii se revărsa, Maria pe Iisus năştea. Colo sus la răsărit O stea mare s-a ivit, Magii cum văzură steaua, Mergeau cum se duce roua Şi la grajd dacă-au ajuns Steaua lor li s-a ascuns Şi în grajd dacă-au intrat, Iată pruncul luminat Şi s-au pus şi s-au închinat Ca la ceresc împărat, Aducându-i daruri sfinte Şi i le-au pus dinainte: Aur smirnă şi tămâie Şi daruri de bucurie, Slava Domnului să fie De acum până-n vecie.

Săltaţi Câmpuri şi Livezi Săltaţi câmpuri şi livezi, Cristos s-a născut, Bucurie ne-ncetată Nouă ne-a adus.

149

Domnul Cristos s-a născut, Om pentru noi s-a făcut, Bucurie ne-ncetată Nouă ne-a adus. Păstorii cu fluierele Pre El îl măresc Şi, ca la nou împărat, Daruri îi cinstesc: Aur, smirnă şi tămâie, Mila Domnului să fie, Mila lui cu lumea toată Şi până-n vecie.

Sculaţi, Boieri, Până-n Zori (Colindă din zona Bistriţa-Năsăud)

Sculaţi, boieri, până-n zori, Florile dalbe! Că vă vin colindători! Dar nu vă vin de vreun rău, Florile dalbe! Ci v-aduc pe Dumnezeu! Dumnezeu adevărat, Florile dalbe! Soare,-n raze, luminat!

150

Sculaţi, gazde, nu dormiţi! Sculaţi, gazde, nu dormiţi, Florile dalbe, Vremea e să vă treziţi, Florile dalbe, Casa să vi-o aranjaţi, Florile dalbe, Şi masa s-o încărcaţi, Florile dalbe, Că umblăm şi colindăm, Florile dalbe, La Mulţi Ani să vă urăm, Florile dalbe, Să trăiţi, să-ntineriţi, Florile dalbe, Pentru mulţi ani fericiţi, Florile dalbe. Şi la anul vom veni, Florile dalbe, Numai dacă ni-ţi pofti, Florile dalbe. Şi mai multe vom ura, Florile dalbe, Un cocuţ dacă ni-ţi da, Florile dalbe; Şi colinda nu-i mai multă, Florile dalbe, Să trăia’ cine-ascultă, Florile dalbe!

151

Şi colinda-i atâta, Florile dalbe, Cine-ascultă să trăia’, Florile dalbe!

Sculaţi, Sculaţi! Sculaţi, sculaţi boieri mari, Sculaţi voi, creştini plugari, Că vă vin colindători, Noaptea pe la cântători, Şi v-aduc pe Dumnezeu, Să vă mântuie de rău. Dumnezeu adevărat, Soare-n raze luminat. Sculaţi, fraţilor, sculaţi, Lui Iisus vă închinaţi, Că-i fiul lui Dumnezeu, Şi vă apără de rău.

Sfântul Domn Iisus Sfântul Domn Iisus Astăzi ni s-arată, Blând şi mititel, Lumea spre El cată. Pruncuşor înfăşăţel Şi la faţă frumuşel.

152

Îngerii veniră, Naşterea-I vestiră. După stea, magii au pornit, La Cel mult dorit. Lui Iisus s-au plecat Şi scumpe daruri I-au dat. O, Doamne Iisuse, De noi toţi dorit, Tu eşti zori frumoase, Dumnezeu mărit! Dorit, Iubit, Slăvit! Să-L cântăm pe El, Iubit, Slăvit! Să-L cântăm pe El! Astăzi Preacurata, Preanevinovata, Pre Fiul Iisus În iesle l-a pus. Bucurie mare Are fiecare Pentru Cel smerit, Pentru Cel venit. O, Doamne Iisuse, De noi toţi dorit, Tu eşti zori frumoase, Dumnezeu mărit!

153

Sorcova Sorcova, Vesela, Peste vară, Primăvară, Să trăiţi, Să-mbătrâniţi: Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir, Tare ca fierul, Iute ca oţelul, Tare ca piatra, Iute ca săgeata, La anul Şi La Mulţi Ani!

Steaua Sus Răsare Steaua sus răsare, Ca o taină mare, Steaua străluceşte, Magilor vesteşte. Că astăzi Curata, Preanevinovata, Fecioara Maria, Naşte pe Mesia. Magii cum zăriră Steaua, şi porniră, Mergând după rază, Pe Hristos să-L vază.

154

Şi dacă porniră, Îndată-L găsiră, La dânsul intrară Şi se închinară. Cu daruri gătite, Lui Hristos menite, Având fiecare Bucurie mare. Care bucurie, Şi aici să fie, De la tinereţe, Pân’ la bătrâneţe!

Sus Boieri Sus boieri, nu mai dormiţi! Vremea e să vă treziţi. Casa, să vă măturaţi, Lerui, ler. Şi masa s-o încărcaţi, Lerui, ler. Că umblăm să colindăm Şi pe Domnu-L căutăm. Din seara Ajunului, Lerui, ler. Până-ntr-a Crăciunului, Lerui, ler. Căci s-a născut Domn prea bun În locaşul de Crăciun.

155

Căci s-a născut Domn frumos, Lerui, ler. Cu numele de Cristos, Lerui, ler.

Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi! Sus, boieri, nu mai dormiţi, Florile dalbe de măr, Vremea e să vă treziţi, Florile dalbe de măr, Casa să v-o măturaţi, Florile dalbe de măr, Masa să v-o încărcaţi, Florile dalbe de măr. Nu dormiţi în astă seară Florile dalbe de măr, Ci şedeţi la privegheală, Florile dalbe de măr, S-aşteptăm pre Domnul Sfânt, Florile dalbe de măr, Ca să vie pe pământ, Florile dalbe de măr. Tuturor ce sunt în casă, Florile dalbe de măr, Şi se veselesc la masă, Florile dalbe de măr, Să le dea Cristos de toate, Florile dalbe de măr, Bucurie, sănătate, Florile dalbe de măr.

156

Sus la Bethleem

Solo: Sus la Bethleem se joacă Ceată mare de copii, Când apar acolo magii Sunt la număr... un, doi, trei. Refren: Dar de unde, voi, acuma,

Aţi venit tocmai la noi, Cu cămile şi cu oameni,

Spuneţi cine sunteţi voi?

1. Solo: Eu vin din Orient de departe, Unde-i ţara cu aur şi-argint, Sus pe cer am văzut Într-o noapte o stea Minunată spre noi coborând.

Toţi:

Sus pe cer aţi văzut Într-o noapte o stea Minunată spre voi coborând.

(De la început: solo + refren)

2. Solo: Eu vin din Orient, de departe, Unde-i ţara cu flori de mărgărit, Sus pe cer am văzut Într-o noapte o stea Minunată spre noi coborând.

157

Toţi: Sus pe cer aţi văzut Într-o noapte o stea Minunată spre voi coborând.

(De la început: solo + refren) 3. Solo: Eu vin din Orient, de departe, Unde-i ţara cu râuri de-argint, Sus pe cer am văzut Într-o noapte o stea Minunată spre noi coborând. Toţi: Sus pe cer aţi văzut Într-o noapte o stea Minunată spre voi coborând.

(De la început: solo + refren) 4. Magii împreună: Venim din Orient de departe, Căutăm pe al lumii Salvator, Am pierdut steaua cea minunată Şi drumul ce duce la Sfântul Odor. Solo: Iat-acolo este steaua: Mama şi Pruncul V-aşteaptă la El să veniţi. Toţi: Iat-acolo este steaua: Mama şi Pruncul Ne-aşteaptă la El să venim.

158

1. Solo: Eu vin dintr-o lume ciudată Unde-i ţara săracilor uitaţi, Sus pe cer am văzut într-o noapte o stea Minunate speranţe-aducând. 2. Solo: Eu vin dintr-o lume uitată, Unde-s numai bolnavi şi părăsiţi.

3. Solo: Eu vin dintr-o lume uitată, A copiilor de mame părăsiţi.

Toţi: Venim dintr-o lume amară, Unde-i rege banul trecător; Sus pe cer am văzut într-o noapte o stea, Minunate speranţe-aducând. Solo: Iat-acolo este steaua: Mama şi Pruncul V-aşteaptă la El să veniţi. Toţi: Iat-acolo este steaua: Mama şi Pruncul Ne-aşteaptă la El să venim.

Sus, la Cer O Înălţăm Colindiţa nu-i mai multă, Să trăiască cine ascultă; Sus la cer o înălţăm, La creştini jos o-nchinăm.

159

O-nchinăm cu veselie Şi cu mare bucurie, C-am ajuns seara de-Ajun Şi-a bătrânului Crăciun. Sus, mai sus, v-am înălţat, Ce-am ştiut noi v-am urat. Rămâi, om bun, sănătos! C-ai fost gazdă lui Cristos.

Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi ! Sus, boieri, nu mai dormiţi! Vremea e să vă gătiţi, Casa să v-o măturaţi, Leru-i Ler, Şi masa s-o încărcaţi, Leru-i, Ler! Că umblăm şi colindăm Şi pe Domnul căutăm Din seara Ajunului, Leru-i, Ler, Până-ntr-a Crăciunului, Leru-i, Ler! Că S-a născut Domn prea bun, În sălaşul lui Crăciun, Că S-a născut Domn frumos, Leru-i, Ler, Numele Lui e Cristos, Leru-i, Ler!

160

Sus, în Poarta Raiului Sus, în poarta Raiului, Florile dalbe, flori de măr, Şade Maica Domnului, Florile dalbe, flori de măr, Cu-n fiuţ micuţ în braţe, Florile dalbe, flori de măr, Dar fiuţu’ nu mai tace, Florile dalbe, flori de măr. Taci fiule, nu mai plânge, Florile dalbe, flori de măr, Că m-oi duce, ţ-oi aduce, Florile dalbe, flori de măr, Două mere, două pere, Florile dalbe, flori de măr, Cu cheiţa de la Rai, Florile dalbe, flori de măr, Să te faci mai mare crai, Florile dalbe, flori de măr.

Sus la Poarta Raiului 1 Sus, la poarta raiului,

Poarta raiului, Paşte turma Tatălui,

Turma Tatălui. Refren:

Linu-i lin şi iarăşi lin, Bate vântul frunza lin, Lin şi iarăşi lin.

161

Dar la poartă, cine sta, Oare cine sta? Sta chiar Maica Precista,

Maica Precista.

Lângă ea, un legănel, Da, un legănel, Cu un copilaş în el, Copilaş în el. Copilaşul când plângea, Fiul când plângea, Maica Sfântă-L legăna, Maica-L legăna. Copilaşul când dormea, Pruncul când dormea, Maica Sfântă lin cânta, Maica lin cânta.

Sus, la Poarta Raiului 2 Sus, la Poarta Raiului Şede Maica Domnului Cu-n pahar de-argint în mână, Tot închină şi suspină. Vin îngerii şi-o întreabă: „De ce plângi, Măicuţă dragă?” „Da’ cum focu n-oi suspina, Că sunt oameni pe pământ, Ce se scoală suduind,

162

Nici pe faţă nu se spală, Până suduie pe-afară!” (Informator: Anica Creţu, 82 ani, Brăişoru, jud. Cluj, culegător: Radu Creţu, 2012)

Taci, Fiule... Taci, Fiule, taci, dragule, Căci mama ţie ţi-a da, Două pere, două mere, Două ţâţe de-ale mele, Cheile raiului, Paharul botezului, Scaunul judeţului. Că ţie Maica ţi-a da, Şuştariul botezului, Scaunul judeţului. Din şuştari îi boteza, Din scaun îi judeca, Pe care îi boteza, La cruce s-a închina, Lui Dumnezeu s-a ruga.

Trei Crai ai Pământului Trei Crai ai pământului, Au venit la închinarea Lui, Şi pre Christos l-au aflat

163

Pruncuţ, în iesle culcat; Iar Fecioara Preacurată, Lângă El sta supărată, Căci în Vifleem oraş, Nu şi-a căpătat sălaş, Şi-au născut pe Fiul Sfânt, Jos în iesle pe pământ.

Trei Crai de la Răsărit Trei Crai de la Răsărit Spre stea au călătorit, Şi-au mers, după cum citim, Până la Ierusalim. Acolo, cum au ajuns, Steaua-n nori li s-a ascuns Şi-au început a căuta, Prin oraş a întreba. Unde S-a născut, zicând, Un Crai tânăr de curând? Magii dacă au plecat, Steaua iar s-a arătat. Şi-au mers până au stătut, Unde-a fost Pruncul născut. Şi cu toţi s-au bucurat, Pe Cristos dacă-au aflat. Cu daruri s-au închinat, Ca la un mare-mpărat!

164

Trei Crai de la Răsărit Trei Crai de la Răsărit Spre stea au călătorit, Ş-au mers, după cum citim, Până la Ierusalim. Acolo, dac-au ajuns, Steaua-n nori li s-a ascuns; Şi le-a fost a se plimba, Prin oraş a întreba. Unde S-a născut, zicând, Un Crai mare de curând? Iară Irod împărat, Auzind, s-a tulburat. Pe Crai grabnic i-a chemat Şi în taină i-a-ntrebat, Ispitindu-i, vru setos, Ca să afle pe Hristos.

Trei Păstori Trei păstori se întâlniră, Trei păstori se întâlniră Şi aşa se sfătuiră; Raza soarelui, Floarea-soarelui! Şi aşa se sfătuiră:

165

„Haideţi, fraţilor, să mergem, Haideţi fraţilor să mergem Floricele să culegem; Raza soarelui, Floarea-soarelui! Floricele să culegem. Şi să facem o cunună, Şi să facem o cunună, S-o-mpletim cu voie bună; Raza soarelui, Floarea-soarelui! S-o-mpletim cu voie bună. Şi s-o ducem lui Cristos, Şi s-o ducem lui Cristos, Să ne fie de folos; Raza soarelui, Floarea-soarelui! Să ne fie de folos.”

Trei Păstori Trei păstori se întâlniră, Trei păstori se întâlniră, Raza soarelui, floarea-soarelui, Şi aşa se sfătuiră: – Haideţi, fraţilor, să mergem, Haideţi, fraţilor, să mergem, Raza soarelui, floarea-soarelui, Floricele să culegem

166

Şi să facem o cunună, Şi să facem o cunună, Raza soarelui, floarea-soarelui, S-ompletim cu voie bună Şi s-o ducem lui Hristos, Şi s-o ducem lui Hristos, Raza soarelui, floarea-soarelui, Să ne fie de folos, Nouă şi la neamul nost’ Nouă şi la neamul nost’ Raza soarelui, floarea-soarelui, De naşterea lui Hristos.

Umblă Maica după Fiu Umblă Maica după Fiu, Tot plângând şi întrebând: N-aţi văzut pe Fiul Sfânt? Poate că noi l-am văzut, Dar nu l-am cunoscut. Dacă cumva l-aţi văzut A-l cunoaşte aţi putut Că pe faţa Fiului, Scrisă-i raza soarelui Şi pe frunte, lună plină, Luna plină de lumină, Iar pe a lui umerei, Strălucesc luceferei!

167

Un Dulce Cânt Un dulce cânt, Purtat de vânt, Răsună-n cer şi pe pământ; Căci azi de noi s-a miluit Cuvântul Tatălui iubit, Şi-n lume a venit. Deşi ’mpărat, El n-are pat, Ca un sărac e înfăşat Şi-n iesle blând şi nemişcat El care toate le-a creat Pe paie stă culcat. Bine-ai venit, Bine-ai sosit, Iisuse, blând Mântuitor, Îţi zicem azi cu toţii-n cor: Bine-ai venit scump Pruncuşor S-alini al nostru dor. La Bethleem Să te vedem Voioşi cu toţi noi azi plecăm, În faţa Ta să ne-nchinăm, Dovezi de dragoste să-ţi dăm, Credinţă să-ţi jurăm. Căci noi dorim Ai Tăi să fim, Pe Tine vrem să Te urmăm. Pe Tine vrem să Te-ascultăm, Oricând cu Tine să luptăm. Ai Tăi să ne chemăm.

168

Velerim, Velerim! Noi urăm, copii, feciori, Velerim, Velerim! De cu seară până-n zori, Velerim, Velerim! Şi umblăm din sat în sat, Velerim, Velerim! Să arăm în lung şi-n lat, Velerim, Velerim! Tragem brazda peste glie, Velerim, Velerim! Pentru sfânta Românie, Velerim, Velerim! Arăm câmpul cât mai bine, Velerim, Velerim! Pentru anul care vine, Velerim, Velerim! Ia mai trageţi plugul roată, Velerim, Velerim! Să fie holda bogată, Velerim, Velerim! Noi suntem colindători, Velerim, Velerim! De cu seară până-n zori, Velerim, Velerim! Ia poftiţi-ne în casă, Velerim, Velerim! Să vă fie masa masă, Velerim, Velerim!

169

Să gustăm din ăst belşug, Velerim, Velerim! Izvodit din bob şi plug, Velerim, Velerim! Că românii sunt şi sunt, Velerim, Velerim! Harnici pe acest pământ, Velerim, Velerim! Urăm tare, tuturor, Velerim, Velerim, La Mulţi Ani şi-n viaţă spor, Velerim, Velerim...

Veniţi Astăzi, Credincioşi! Veniţi astăzi, credincioşi, să săltăm, De naşterea lui Cristos să ne bucurăm. Că El astăzi în Viflaim s-a născut, Precum au vestit prorocii mai de demult. Din Maria Preacurata s-a născut, Mântuirea lumii astăzi s-a făcut. Şi-ntr-o peşteră în iesle s-a culcat, Ca un prunc mic în scutece s-a înfăşat. Îngerii din cer cântare i-au adus, Lui Dumnezeu mărire-ntru cei de sus. Păstorii cu fluierele Îl măresc, Întru cinste lui Dumnezeu mulţumesc!

170

Veniţi, Creştini! Veniţi, creştini, suprema oră sună, Când Dumnezeu coboară pe Pământ, Pentru-a-ndrepta greşeala cea străbună, Şi-a împăca pe al Său Tată Sfânt. O, lumea cum tresare la sosirea Acestei nopţi, când Cristos s-a Întrupat, Toţi în genunchi aşteaptă mântuirea, Iisus, Iisus e-al lumii Împărat.

Veste Bun-am D-auzâtu Veste bun-am d-auzâtu, Demineaţa lui Crăciunu. Că s-a născut Fiul Sfântu. În grădina cu flori dalbe, C-o mână flori culejea Şi cu alta le-alejea, Să le ducă-n sat la fete, Să se-mpene-n sărbători, Să le vie peţitori Sâmbăta, duminica, Să se poată mărita. Doamne, dă fetii noroc Ca sămânţa-n busuioc! Doamne, dă fetii viaţă Ca florii de pinţă creaţă!

171

Vestea Naşterii Sculaţi, gazde, nu dormiţi, Florile dalbe Şi voi afară ieşiţi, Florile dalbe. Vă uitaţi la Răsărit, Steaua mândră ce-au ieşit, Lângă stea-i lumină mare, Care-i de-a vestirii cale. Auzind ei se-ntrebară: – Oare ce veste-i în ţară? – Veste bună avem iară, C-o născut Sfânta Fecioară, C-o născut pe fân uscat, Pe Iisus adevărat, Care ne-a răscumpărat Şi ne este împărat.

Viflaime, Viflaime Viflaime, Viflaime, Cum n-ai primit tu în tine, Pe Fecioara Maria Să nască pe Mesia? N-ai primit tu, Viflaime, În casele tale bune, Să-i dai un pic de sălaş Celui mai sfânt copilaş. N-ai ştiut tu, Viflaime, Cu câtă dragoste vine

172

Cea mai sfântă-ntre fecioare, A Domnului Născătoare. Pat moale şi scutece I-au dăruit vitele, Lumină i-a oferit O stea de la răsărit. Peşteră întunecoasă A fost a Domnului casă, La venirea Sa în lume Din vina ta, Viflaime!

Viflaime, Viflaime Viflaime, Viflaime, Cum de n-ai primit în tine Pe Fecioara Maria, Să nască pe Mesia? N-ai ştiut tu, Viflaime, Cu câtă dragoste vine Cea mai mândră-ntre fecioare, A Domnului Născătoare? Peştera cea friguroasă A fost a Domnului casă Din vina ta, Viflaime, Că n-ai vrut să dai sălaş Celui mai sfânt copilaş.

173

Voi Ceruri Vă-Nduraţi Voi ceruri vă-nduraţi Pe cel promis ni-l daţi, Pe Fiul Tatălui de sus Pe-al nostru Domn Iisus. Deschide-te pământ, Să iasă Domnul Sfânt, Din tine-L aşteptăm cu dor Pe cel Izbăvitor. Prorocii toţi au plâns, De dorul Lui s-au stins, Pe Domnul pe pământ născut Să-L vadă n-au putut. Pe noi Cel Îndurat Ne-a binecuvântat, În ieslele din Bethleem Pe Domnul să-L vedem. Mărire Tatălui, Mărire Fiului, Mărire Spiritului Sfânt În Cer şi pe Pământ.

Ziurel Hai cu toţi la Viflaim, Ziurel, ziurel! Pe Cristos ca să-L vedem, Ziurel, ziurel, de ziuă!

174

A... A... A... ziurel de ziuă! A... A... ziurel, ziurel de ziuă! Îngerii în dulce cânt, Ziurel, ziurel! Preamăresc pe Domnul Sfânt, Ziurel, ziurel de ziuă! A... A... A... ziurel de ziuă! A... A... ziurel, ziurel de ziuă! Un luceafăr luminos, Ziurel, ziurel! Îl vesteşte pe Cristos, Ziurel, Ziurel de ziuă, A... A... A... ziurel de ziuă! A... A... ziurel, ziurel de ziuă! Scumpe daruri lui Iisus, Ziurel, ziurel! La picioare le-au depus, Ziurel, ziurel de ziuă! A... A... A... ziurel de ziuă! A... A... ziurel, ziurel de ziuă!

Ziurel de zi Sus la poarta Raiului, Ziurel de zi. Şade Maica Domnului, Ziurel de zi. Cu Fiul Sfânt lângă Ea, Ziurel de zi.

175

Dar Fiul tare plângea, Ziurel de zi. Taci, Fiule, nu mai plânge, Ziurel de zi. Că eu Ţie Ţi-oi aduce, Ziurel de zi. Două mere arginţele, Ziurel de zi. Să te joci, Fiuţ, cu ele, Ziurel de zi. Fiul Sfânt aşa zicea: Ziurel de zi. Nu plâng, Maică, de-aceea, Ziurel de zi. Ci uită-te, Maică,-n jos, Ziurel de zi. Colo-n jos, mai din jos, Ziurel de zi.

De vezi fauri făurind, Ziurel de zi. Mie piroane făcând, Ziurel de zi.

Şi Fiul Sfânt tot plângea, Ziurel de zi. Maica Sfântă-L mângâia, Ziurel de zi.

Taci, Fiule, nu mai plânge, Ziurel de zi. Că eu Ţie Ţi-oi aduce Ziurel de zi.

176

Două mere aurele, Ziurel de zi. Să te joci, Fiuţ, cu ele, Ziurel de zi.

Fiul Sfânt aşa zicea: Ziurel de zi. Nu plâng, maică, de-aceea, Ziurel de zi.

Ci te uită, maică,-n sus Ziurel de zi. Colo-n sus, mai în sus, Ziurel de zi.

De vezi bărdaşi bărduind, Ziurel de zi. Şi mie cruce făcând, Ziurel de zi.

Ziurel de Ziuă La poartă laŢarigrad, Ziurel de ziuă, Şade-un fecior de-mpărat, Ziurel de ziuă, Cu păruţul retezat, Ziurel de ziuă, În cârjuţă rezemat, Ziurel de ziuă. Unde S-a născut Hristos, Ziurel de ziuă,

177

Mesia, chip luminos, Ziurel de ziuă. Sus în deal la Galileu, Ziurel de ziuă, La casa lui Dumnezeu, Ziurel de ziuă. Mititel şi-nfăşeţel, Ziurel de ziuă, În scutec de bumbăcel, Ziurel de ziuă.

178

TEATRUL POPULAR

VIFLAIMUL sau IROZII Irod (de pe scaun) Ofiţer! Ofiţerul Poruncă, prea-nălţate Împărate!

Irod Ce veste de rău ori de bine Pot să aflu acum de la tine? Ofiţerul Prin streji şi prin carauli, S-au prins trei oameni străini.

Irod Ce spun că sunt, de unde vin Şi unde călătoresc? Ofiţerul Călări pe cai, Sunt filosofi şi crai, Din părţile Răsăritului Şi merg în Ţara Nazaretului, Să se închine lui Christos, Ce se numeşte Mesia.

179

Irod Să mi-i aduci pe câte-şi trei Ca să vorbesc eu cu ei! (Ofiţerul iese şi-i aduce pe cei trei Magi.)

Craii (cântând laolaltă) O, Iroade Împărate, Te-au umplut de răutate Zădărnicia lumească Şi zavistia domnească! Gaşpar (unul din Crai, către Irod) Cinstea ne este prea mare, Să ne-nfăţişăm împărăţiei tale! Irod O, voi, năluci pământeşti, Cu chipurile crăieşti, Pe la noi ce căutaţi? Cum aţi putut să călcaţi, Cu a voastră îndrăznire, Puternica mea stăpânire? Gaşpar Ţie, Doamne, preavestite, Multe zile fericite! Privind ale noastre veştminte, Ţi-ai putea aduce-aminte,

180

C-avem oaste-mpărătească; Dar în loc de oaste mare, Am plecat de fiecare, După-o sfântă arătare. Irod Prin Ierusalim umblaţi? Ce, pe cine căutaţi? Gaşpar Suntem trei magi călători, Crai ca fraţii iubitori. Văi, coline neumblate Şi păduri nedesfundate, Pretutindenea călcăm Şi de-mpărat întrebăm. Din Persida am plecat, Că stea ni s-a arătat Pe cerul înseninat. Aicea cum am ajuns, Steaua-n nori ni s-a ascuns Şi ne-a fost a ne plimba Şi prin oraş a-ntreba: „Unde s-a născut, zicând, Un crai mare de curând?” Dar nişte ostaşi de-ai tăi, Foarte răpitori şi răi, Cu putere ne-au supus Şi ’nainte-ţi ne-au adus. Irod V-aş mulţumi ca şa fraţi,

181

Dac-aţi vrea să-mi arătaţi, Care de unde veniţi, Pe nume cum vă numiţi Şi-ncotro călătoriţi? Ce crai eşti tu? (Lui Melchior.) Melchior Eu sunt craiul Melchior, La al răsăritului cer: Pre stea ce s-a arătat, În Naltul înseninat, Şi din proroci aflând, Că se va naşte curând Mare ’mpărat pe pământ, Am plecat ca să-l găsesc, Să mă-nchin şi să-i slujesc. Irod (în sine) Pasă, pas’ la împăratul, Că i-oi închina eu capul, Cu-n paloş cutezător Şi la soare sclipitor, Care-o să vă-nfioreze Şi capul să i-l reteze, Dar tu ce crai mare eşti? Valtazar Eu sunt craiul Valtazar, De la Persida am pornit, Pre steaua ce s-a ivit,

182

Şi-n prooroci citind, Că s-a naşte pe pământ Cel mai mare împărat, Mesia mult aşteptat, Am plecat, ca să-l găsesc, Să-i duc daruri, să-i slujesc Şi să mă închin şi eu Ca unuia Dumnezeu. Irod (în sine) Pasă la nemernicul, C-am să-i închin eu capul, Cu-un paloş tremurător Şi la soare lucitor, Ce-are să-l înfioreze Şi capul să i-l reteze. Dar tu care te uiţi rău, Privind la scaunul meu, Îţi este rândul să vorbeşti: „Spune ce crai mare eşti?” Gaşpar O, Iroade, împărate, Au, vrei tu acestea toate Să le afli de la mine?

Irod Negreşit şi de la tine. Gaşpar De m-ei lua cu asprime, Nimic n-afli de la mine;

183

Blând, dacă te vei purta, Atunci vei putea afla. Irod Fie atunci pe voia ta! Valtazar Sunt patruzeci de ani mai bine, De când mă numesc ca tine: Crai şi filozof. Să ştii, Feciori de domni să ne ţii, De domni şi de împăraţi, Cu cunună-ncununaţi. Irod De domni şi de împăraţi? Dar atunci, ce căutaţi, Tot umblând prin ţări străine, Făr’ de oaste pân’ la mine? Gaşpar Irimia ne-a trimis; Din Scripturi am înţeles, Că se naşte pe pământ Împăratul nou şi sfânt; De-o stea ne călăuzim, Pe Cristos să-l dovedim, Lumii să-l propovăduim. Irod Scripturi şi proorocii? Dar tu de unde le ştii?

184

Gaşpar Din ştiinţa lui Valham, Strămoşul lui Abraham. Irod Şi ce spune că va fi? Gaşpar Ce va fi se va-mplini! Din Iacob se va ivi, Şi ca o stea va străluci; Unul din Israeliteni, Să zdrobească pe Viteni! Irod Dar cine va cuteza, Unul din Israeliteni, Capul a le sfărâma Puternicilor Viteni? Gaşpar Dânsul, Domnul domnilor, Dânsul, Craiul crailor, Împăratu-mpăraţilor: Va veni şi va putea Capul a le sfărâma. Nu cumva eşti şi tu oare, Din Viteni vr’un boier mare?

185

Irod Da, aşa precum grăieşti, Dar tu ce crai mare eşti? Gaşpar Eu ţin frâiele crăiei, În părţile Arăpiei; Craiul Gaşpar mă numesc Şi ca un crai îţi vorbesc. Dar tu nu te-nvredniceşti Să spui ce crai mare eşti? (Pune mâna pe sabie.) Irod (scoţând sabia) Răi barbari din Răsărit, De aceea mi-aţi venit, Ca prin astfel de cuvinte Să ispitiţi pe-un părinte? Nu vedeţi, neruşinaţi, Cât o să vă defăimaţi? Al meu nume când l-aude, Pasărea-n nori se ascunde! Eu sunt Irod împărat, Pe cal am încălecat, Paloş în mână-am luat, În Viflaim am intrat Şi din picior când am dat, Pământul s-a cutremurat! (Cei de prin prejur se sperie.) În Viflaim când am intrat,

186

Paisprezece mii am tăiat; Pân’ la paisprezece mii, Tot prunci, mărunţei copii De doi ani şi mai în jos, Împreună cu Cristos. Deci, la ce-l tot căutaţi, Să-i slujiţi, să vă-nchinaţi? Iată noul împărat: Paloşul meu încruntat! Melchior Astronoame Valtazare, Varsă din cer foc şi pare, Cu cătran şi cu pucioasă, Pe acest tiran să-l ardă; Ca-n Cristos şi el să creadă, Să-l vedem că se botează! Vrăjitorii toţi se-nchină, La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate! Nu te temi că te vor bate Ale tale lungi păcate Şi făr’ de legile-ţi toate? Poruncind oştirilor, Tuturor vitejilor, Domnia ţi-ar pârjoli, Pe laturi ţi-ar pustii, Praf şi pulbere c-or fi! Irod Răi şi barbari făr’ de minte, Mă ispitiţi prin cuvinte,

187

Când v-aş putea fi părinte? Voi aşa mă defăimaţi, De pedeapsă nu visaţi? Că eu pot să dau porunci, Ca să fiţi supuşi la munci! Gaşpar O, Iroade, prea vestite, Nu ne pune la ispite, Nu ne vorbi de porunci, C-o să ne supui la munci! Când o fi pe vijelie, Şi noi avem o urgie! Irod Ofiţer! Ofiţerul Poruncă, Prea-nălţate Împărate! Irod Ia acum pe-aceşti trei magi Şi în temniţă să-i bagi, Şi la muncă să mi-i ţii Până or pieri de vii. Gaşpar (îngenunchind) O, tu, cerescule părinte, Care în cer ai locuinţe,

188

Ascultă-ale noastre cuvinte! Cum de ai aşa răbdare, Pentru un cutezător mare, Om fără de socotinţă, Şi umplut de necredinţă? Trimite peste el tunet, Cătran, smoală şi pucioasă, Palatul ca să i-l ardă, În Cristos şi el să creadă! Dă peste el ciumă şi râie, Opt ani să se cate cu leşie Şi să nu se mai lecuiască, Făr’ de legea creştinească. (Toţi se cutremură.) Irod (prefăcut) Fraţilor, să daţi iertare, Căci am fost în turburare Şi în cugete curate, Acuma vă dau dreptate. Gaşpar Atuncea, o Împărate, La toţi să fie iertate. Irod Pornind, mergeţi de-l aflaţi Şi venind mă înştiinţaţi, Să merg, să mă-nchin şi eu, Ca unuia Dumnezeu.

189

Gaşpar O, Iroade Împărate, Noi credem că nu se poate, Să se-ntâmple vreodată, Să ai inimă curată! Irod Porniţi, mergeţi de-l aflaţi Şi-ntorcând mă înştiinţaţi, Să merg să mă-nchin şi eu, Ca unuia Dumnezeu! Gaşpar (în sine) Umbli cu firi istoriceşti, Trei feţe de crai s-amăgeşti, Tu umbli cu linguşeli, Trei feţe de crai să-nşeli. Craii (ies cântând) O tiranul, crud Irod, Intră-n blestem de norod, Nefiind el bucuros, De naşterea lui Cristos. Ostaşii şi curtenii (cântând) Craii dacă au plecat, Steaua li s-a arătat Şi a mers pân’ a stătut,

190

Und’ erá pruncul născut. Şi cu toţi s-au bucurat, Pe Cristos dac-au aflat. Cu daruri s-au închinat Ca la un mare Împărat. Craii (cântând de departe) O, Doamne,-mpărate sfinte, Primeşte a noastră cinste; Te rugăm ca să primeşti De la noi daruri cereşti; Aur, smirnă şi tămâie, De pomenire să fie, La tot neamul creştinesc Şi-n poporul românesc. Oştenii şi curtenii (urmează să cânte) Şi-napoi dac-au purces, Pe altă cale au mers, Precum le-a fost lor şi zis, Îngerul noaptea în vis. (Ies toţi afară şi mai târziu intră Irod) Irod Ofiţer! Ofiţerul Poruncă, prea-nălţate Împărate! Irod Acum să pleci după cătat,

191

Şi-mi adu copil nevinovat, De şapte ani şi mai în jos, Prin el să aflu de Cristos. Ofiţerul Am înţeles, Prea-nălţate Împărate!

Oştenii şi curtenii (cântând) În oraşul Viflaiem, Veniţi cu toţi să vedem, Că astăzi ni s-a născut Domnul cel făr’ de-nceput; Şi astăzi ni s-a împlinit Prorocirea de demult: Că se va naşte Hristos, Mesia, cap luminos, Din Fecioara Mariam, Din neamul lui Avraam, Din sămânţa lui David, Din duhul sfânt zămislit. Trei crai de la Răsărit, La-nchinare i-au venit, Daruri scumpe aducând Şi către Cristos cântând: Culcă-te-mpărat ceresc În sălaş dobitocesc; Te culcă pe fân uscat, De îngeri înconjurat, Cari te vor lăuda Şi mărire îţi vor da: Slavă întru Cel de sus, Şi jos pace pân’ la apus!

192

(Ofiţerul aduce pe un prunc, care îngenunche înaintea lui Irod, cu mâinile la piept) Ofiţerul Mă-nchin la ’naltul împărat, Cu slujba care mi-a dat! Irod (pruncului) O, tu, prunc nevinovat, Care gura la minciuni, Nici c-ai întrebuinţat: De-mi vei ascunde ceva, Paloşul meu încruntat Din sânge îţi va gusta. Ştii tu să-mi spui cu folos De Mesia, zis Cristos? Pruncul Ştiu multe şi de toate, Prea ’nalte Împărate! Irod Din cine se va naşte?

Pruncul Din Maria-Fecioara! Irod Cât va trăi pe pământ?

193

Pruncul Treizeci şi trei de ani; La treizeci când a sta, De la Ioan Botezătorul Se va boteza, Lumea de păcate o va curăţa. Irod Avea-va voitori de bine? Pruncul Va avea. Irod Pe cine? Pruncul Pe cei patru Evanghelişti. Irod Ai putea tu şti, Cum se vor numi? Pruncul Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Irod Voitori de rău va avea?

194

Pruncul Va avea! Irod Pe cine? Pruncul Mai întâi pe tine, Al doilea, pe saduchei, Pe cărturari şi farisei! Irod Deci eu sunt între ei? Şi aceşti oameni îl vor vătăma Pe Mesia întru ceva? Pruncul Lui Cezar s-or împotrivi, Pe cruce înaltă l-or răstigni! Irod Şi mult va sta el spânzurat, Pe cruce ’naltă de ’mpărat? Pruncul Ba nu, că pronia cerească, Într-altfel o să făptuiască: Iosif cu Nicodim, frumos, Trupul Dumnezeiesc vor da jos;

195

În giulgiuri îl vor înfăşa, În nou mormânt l-or aşeza, Şi piatra o vor pecetlui Şi cu ostaşi îl vor păzi. Irod Şi va fi el mult stătător, Acolo ca un muritor? Pruncul A treia zi va învia, La ceriu se va înălţa, De-a dreapta tatălui va sta, Pe viii şi pe morţii va judeca, Iar marea împărăţia Sa, În veci sfârşit nu va avea. Irod Ba da, ba da! Pruncul Nu va avea! Irod (supărat) Ba da, îţi zic! Pruncul Nu va avea!

196

Irod (ucigându-l) Luaţi de dinaintea mea Pe pruncul cel neruşinat, Care-ntr-atât m-a tulburat. Oştenii şi curtenii (cântând) O, Iroade, Împărate, Te-au umplut de răutate, Zădărnicia lumească Şi zavistia domnească. Irod (îngenunchind) O, zei ai zeilor, Ai cărturarilor, Ai saducheilor, Şi-ai fariseilor! Precum v-am cinstit Şi v-am omenit, Aşa vă voi cinsti Şi vă voi omeni. Eu prin voi am crezut, Că steaua care s-a văzut, Pe capul meu s-a oprit, Şi sceptrul mi l-a întărit. Dar ea s-a oprit pe capul Lui Cristos-Nazarineanul! O, Iroade, Iroade, Ticălosule Împărate! Ai ajuns ciuca blestemului!

197

Urâciunea pământului! Trei crai îţi veniră, Toţi te necinstiră, În faţă te batjocoriră! Iar după ei un blestemat De prunc neruşinat! O zei ai zeilor, Ai cărturarilor, Ai saducheilor Şi-ai fariseilor! Paisprezece mii De mărunţei copii, Vi-i mai jertfesc de vii; Să-mi vedeţi paloşul spălat, În sângele lor cel spurcat. A Vavilonului împărăţie A luat pe jidovi în robie Şi la cuptoare tot ardea, În ele pe coconi băga; Când în Egipt au fost robiţi, Cu răni grele chinuiţi, Poruncă iar s-a hotărât Şi pe copii i-au omorât; Aşa şi voi să mă-ntăriţi Şi paloşul să-mi sprijiniţi, Că din sămânţa jidovească, Vreun Mesia să nu mai nască!

198

LITERATURA CULTĂ

Vasile ALECSANDRI

Bradul Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă, Printre negură se perde Ca o fantasmă geroasă. Şi priveşte cu-ntristare, Cum se plimbă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu şepte cojoace. El se scutură şi zice: „În zadar, tu, vrăjitoare, Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fără soare. În zadar îngheţi pământul, Ucizi florile şi stupii Şi trimiţi moartea cu vântul Şi trimiţi foamea cu lupii. În zadar a ta suflare Apa-n râuri o încheagă, Şterge urma pe cărare Şi de mine ţurţuri leagă.

199

În zadar aduci cu tine Corbul negru şi prădalnic, Şi din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic. În zadar, urgie crudă, Lungeşti noaptea-ntunecoasă Şi, râzând de-a lumei trudă, Scurtezi ziua luminoasă. În zadar îmi pui povara De zăpadă şi de gheaţă. Fie iarnă, fie vară, Eu păstrez a mea verdeaţă!”

200

Ion ALEXANDRU

Mater Dolorosa Fecioara cu pruncul sunt de-ajuns, Acest pământ în veci să fie uns, Printre sori să lunece şi printre stele, Să-l poată ascunde lacrimile mele. Fecioara pururea imaculată Şi mama mirelui îndurerată, Amândouă o singură făptură, Lacrima prelinsă în aură, Icoana ei în fiecare casă, Fecioara mamă ce va fi mireasă. Ceva mai sfânt trecut prin suferinţă, Universului nu-i stă în putinţă. Câte stele fost-au călătoare S-au oprit cu magii din lucrare. Ce pribegie-n cosmos îndelungă Până la ieslea pruncului s-ajungă.

201

Tudor ARGHEZI

Colind Doamne, vreau să-ţi mulţumesc… Dar în graiul omenesc Slova vorbelor tocită, Vorba slovei prihănită, Înţelesul otrăvit Le-a muşcat şi-mbolnăvit. Un strigoi Pune-n negreală noroi. Pravila de baştină S-a pierdut în mlaştină. Ochii mici ca literii Sticlesc ca ai viperii. Voie dă-mi să spânzur graiul Şi să-ţi mulţumesc cu naiul. Cântecul care mă doare Frate-i cu tăcerea mare. Cu îngerii, cu lăstunii Şi cu şoapta rugăciunii. Noaptea îţi înşiră albe Fire de beteală, salbe, Fluturi şi mărgăritare, Mulţumeşte, lăutare, Bunului tău împărat, Şi să-i cânţi îngenuncheat.

(Hore)

202

Colindă de Crăciun Doi unchieşi pitici, Pitici, dar voinici, Au venit în sat Pe la scăpătat, Unul Moş Ajun, Altul Moş Crăciun. Ce s-au cugetat Că au adăstat. Nu cunoşteau locul, Bătu-i-ar norocul, Şi din depărtare Lătrau câinii tare, Nefiind datori A fi ştiutori, Şi sfinţiţii moşi, Fiind, de fel, fricoşi. După cum se ştie, La ei în stihie Câinii sunt cuminţi Şi n-au colţi şi dinţi, Că sus nicio gură Nu-i de muşcătură, Nici de lătrătură. Fiindcă şi-ntrucât Buzele surâd, Şi toate sunt vésele, Ca la nunţi miresele, Inimile, feţele. Amândoi cu barbă Stufoasă şi albă, Cu fuiorul moale Până la paftale,

203

Ca doi arhierei Numai de-un crâmpei, Cât geana la pleoapă Mai înalţi de-o şchioapă, S-au oprit puţin La popa Martin. Popa nu-i acasă, Nu e preoteasă, Nici paracliser. Numai câmp şi cer. Arde în altar Un mărgăritar, Şi-o stea a rămas La iconostas. Din turlă atârnă Clopotul de-o bârnă. Cine ce să spuie, Dacă nimeni nu e? Atunci au deschis Sacii, şi-au trimis Purceii de lemn Să le-aducă semn Şi ştire din sat. – „Dacă ninge-n sat, Mergem la-nnoptat, Iar de n-o fi nea, Om sta şi-om vedea Cum ne-om îmbrăca, Dacă o să-ngheţe, Punem ghebe creţe Şi căciuli de oaie. Dacă e a ploaie, Eu o să mă-mbrac În piele de drac.

204

Dacă a venit, Cum am auzit, Vara lui Crăciun, Timpu-i şi mai bun”, A zis Moş Ajun. – „Tată Moş Ajune, – Moş Crăciun îi spune. – Eşti mai tânăr, poate, Cu-o zi jumătate. Pot să te şi iert, Pot şi să te cert, Vorbeşti cum e dat Unui căpiat Şi unui viclean. Eşti cam pământean, Şi vorba la minte O ia înainte. Când eşti între slugi Nu ştii ce îndrugi, Parcă nu mai ştii Nici de unde vii; Dă-mi răgaz să-ţi spun. Şi bei şi tutun. Tu mustrarea mea O pui în lulea. Mă smeresc, mă-nchin, Şi tu cauţi vin. Până pe la Paşti Tot te-ntinzi şi caşti, Şi-ai fi bucuros Să fii om de jos. Ai uitat ce-ai zis Cel de ne-a trimis? Să nu se lipească

205

Muscă pământească De noi amândoi? Uită-te-napoi, Frate Moş Ajune, Şi fă rugăciune.” – „Tată Moş Crăciun, – Zis-a Moş Ajun, – Nu vreau să te mint, M-a lovit un jind. Zilele-n stihare Mi se fac amare, Şi de-atâta rază Mi se-ngreţoşază. Îngeri, aripi, stele, Păcatele mele! Toată noaptea, vere, Mare priveghere. Ziua liturghie, Psalmi şi <<Slavă Ţie>>. Fără să mai tacă, Toată vremea toacă. Cor de glasuri groase, Condace, icoase Şi coruri subţiri, Şi tot mânăstiri. Pentru aţipire Ceri blagoslovire, Şi pentru sculare Binecuvântare. Şi m-am săturat Să dorm îmbrăcat, Ca un ceas de pat. Sunt un păcătos, Dar pe-aci-i frumos.

206

Eu, cu voia ta, Parc-aş rămânea, Nu te supăra, Mâine de amiază Pân’ la Bobotează. Uite ce-ai să faci, Fii niţel dibaci. O să mergi să spui: A pierdut un cui – Trebuia să-l pui. A pierdut cinci cuie – Trebui’ să le puie. Fă şi tu o snoavă C-un cui şi-o potcoavă Şi zi că măgarul L-a găsit pojarul.” Şi şezând afară Acum, lângă moară, La un kilometru, Iată Sfântu Petru. Preasfinţia Sa Tocmai îi căta Şi era şi el Cu moşii la fel, Căci după tipic Orice moş e mic, Ager şi bătrân Şi-o bucată cârn. În stihia geamănă, Moş cu moş se-aseamănă. Moş Crăciun gândeşte, Uitându-se-n deşte, Şi întru târziu Zise: – „Ştiu, nu ştiu,

207

Vorba Dumitale, Tată, mi se pare Şi cu alţi măgari, Mai mici ori mai mari, Că se potriveşte Şi, Doamne, fereşte, Poate şi cu-al meu. O să stau şi eu Pentru potcovit. Fii blagoslovit. Zici că-ntârziază?...” – „Până-n Bobotează.” Dar stând ei la sfat, Ce s-o fi-ntâmplat Că din sacii grei Ce-i duceau cu ei Ieşiră cu miile Toate seminţiile, Toate jucăriile. Urşii mari de lână Cu păpuşi de mână, Iepurii cu leii, Lupii, brotăceii, Făpturi şi jivine, Plăsmuiri blajine, Fiare, orătănii, Trupuri de vedenii Făcute din glumă Fie că de gumă, Sau de mucava, Ori dintr-altceva, De pildă: din ţiplă Şi cu ochi de sticlă. Căruţe şi sănii

208

Trase de dihănii. Maimuţoi cu cârmă, Cu oase de sârmă, Elefanţi nerozi Tot cu două cozi, Ca să nu pricep Unde ei încep: Una, und’ se ştie, Cu o gămălie, Şi alta, la cap, Lipită cu pap. Seminţii de jucării S-au ales pe la copii. Vacile şi turmele Îşi pierdură urmele, În colibe, lângă sobă, Sună trâmbiţă cu tobă. Iar la han, între tingiri, Au tras şase musafiri; După neam şi după bresle, Trei la mese, trei la iesle.

Drumul cu poveşti Trece ca o pânză, desfăcut din trâmbe, Vântul rău şi taie dealurile strâmbe. Ia pustietatea vânătă din dungă, Răscolind scaieţii şi răchita lungă. În copacii negri recea lui arsură Pune glomotoace de cleştar şi zgură. Râjniţele sale lasă rumeguş.

209

Cleiurile sale fac alunecuş, Povârnişul luciu, dis-de-dimineaţă, S-a-nvelit cu ţiplă şi pojghii de gheaţă. Apele de-a valma, balta tot aşa, Au făcut deasupra sloi de tinichea. Totul, dintr-o dată, se copilăreşte, Vrând să se-mpietrească ce nu se-mpietreşte. Au fugit din sălcii mierlele şi cucii. Numai cioaca poate sta în vârful crucii. Au zburat vulturii-n lumea cealaltă, Cu sfânta lumină niţeluş mai caldă. Bieţii de păianjeni, care torc mătasă, Şase luni din găuri nu mai au să iasă. Floare şi mireasma au tăcut chitic, Marele se face din ce-n ce mai mic, Până la tipicul mic al jucăriei, Ca să-l ia cu mâna mai uşor copiii. Despre câmp, atâta aş avea de zis, Că e plin de iepuri până-n Paradis. Dar în povestire e o-mpotrivire Ce-ar putea pe alţii decât noi să mire. Moş Crăciun porneşte, Vântul îl opreşte, Vântul îi întoarce, Încotro şi-ncoace, Sania, bădie: Parc-ar fi, şi nu e, tot o jucărie. La răscruci pe drumuri, cinci vânturi, grămadă. Sar să-i risipească stelele din ladă. Lăzile sunt toate bine încuiate, Lacătele grele-au chei întortochiate. Lupii-ntre răspântii i-au ieşit nainte, Fără să-şi aducă barba lui aminte.

210

- “Ce cătaţi aicea, măi, căţeii mei, - I-a mustrat unchiaşul, - Ţuluc şi Grivei? Daţi-vă deoparte, fiare pământeşti, Nu-i pentru jivine drumul cu poveşti. Ce vreţi? Miei de pâslă şi cai de hârtie? Poate mucavaua de foame să ţie? ” Puşi pe două rânduri, în troianul gros, Lupii, de ruşine, au tăcut frumos. Va să zică, vântul, în feluri şi chipuri, Vru să-ntoarcă moşul din drum, cu tertipuri. I-e necaz, că şi el face pomi şi stele, Frumuseţi şi lucruri, mari şi mărunţele, Din postavul lumii, alb, împărătesc. Ce folos, că-ndată toate se topesc: Străveziu, uşure, horbote, broboade, Lucrul lui, ca scrumul, se sfarmă şi cade, Iar, ca să dureze, cât de cât mai bine, Trebuie să-l lase-n ramura ce-l ţine; Pe când el, Unchiaşul, pe al lui îl mută De nu se sfarâmă unul dintr-o sută. Toate-ajung diseară bune şi întregi Şi ţin pân’ la anul fără să le dregi. Iată de ce-njură vântul şi-l înţeapă Şi de ce Unchiaşul nu vrea să priceapă. După multă trudă, poftim că soseşte. Rumen, gras şi vesel, mână boiereşte, Hamuri şi zorzoane îi încing măgarii, Albi cum e sideful, iuţi ca telegarii. Potcoviţi cu sticlă şi cu giuvaere, Ca să aibă-n coastă copita putere. A sosit cu bine Moş Crăciun, dar ştiu C-a ţinut şi plosca, bine, cu rachiu.

211

La Mulţi Ani ! Cititor de vreme bună, Să-ţi urez pe nai şi strună, Lăutar şi de condei, Ce-i mai bine din ce vrei. Să-ţi trăiască toţi ai tăi, De prin munţi şi de prin văi, De prin târguri, de prin sate, Risipite prin bucate, Semănate, secerate, Ţării tale-mbelşugate. Jigniţele fie-ţi pline, Cât şi zilele senine. Deie-ţi anul bună ploaie, Târle lungi de oi bălaie Şi frumoşi ca soarele, Căutând ogoarele. Fie-ţi, dragule, copiii, Struguri albi, ciorchini de vie, Fetele, ca piersica. Să-ţi trăiască vitele, Cele cu copitele, Cât şi potcovitele. Şi să aibi viţei câţi vrei , Născuţi mulţi, tot câte trei, Şi femeia ta din casă, Fie-ţi zveltă şi frumoasă, Ca vlăstarii pomului, Bucuria omului. Şi copii, Cu ochi căprii Şi frumoşi ca soarele Păzindu-şi ogoarele.

212

Băieţii ca mugurii, Fetele ca strugurii. Piersicile să le cadă În cămaşe, din livadă. O urare pentru voi, Cititori de slove noi, Anul care, iată-l, vine, Să v-aducă numai bine.

Trâmbiţele de Argint Ies cu noaptea, la colind, Trâmbiţele de argint. Câte trâmbiţi, câte stele, Îngânându-se-ntre ele, Între graniţele lumii, Trezind viii şi postumii, Nou-Născuţii şi strămoşii Cântă-n lume toţi cocoşii. Pare-ntinsă bolta-naltă Până-n lumea cealaltă.

Decembrie 1966 (Noaptea)

213

A. BÂRSEANU

Moş Crăciun Moş Crăciun cu barba albă, Vine iar ca alte dăţi, Aducând solie blândă Ş-un sac plin cu bunătăţi. Prin zăpadă el înoată Pân’ la margine de sat… Acoleà mi se opreşte Şi privind, zice mirat: „Ce e asta?... Ce minune!... Ce-am lăsat şi ce găsesc?... An, suspine şi-ntunerec; Astăzi toţi se veselesc!” „Hei, moşnege, cum se vede La voi încă n-a pătruns Vestea cea de bucurie, De noroc ce ne-a ajuns! Isprăvitu-s-a războiul Şi durerea s-a curmat: Românaşi din patru unghiuri Fraţi cu toţii ne-am aflat. Iar hotare măestrite Dintre noi de-acum s-au stâns, Cei de-un neam şi cei de-o lege Lâng-al mamei sân ne-am strâns”.

214

Şi moşneagul se-nsenină Spre cer ochii îndreptând, Şi pe faţa lui zbârcită Lacrimi calde pică blând. „Să trăiţi, voinicii badei, Să trăiţi ai mei nepoţi!... Cum v-aş strânge eu la sânu-mi, Cum v-aş sărutà pe toţi! Iată, tot ce am cu mine, Împărţesc azi între voi: Noroc, bine, avuţie, Cinste-n pace şi-n război!” Şi grăind aşà bătrânul, Îşi deşartă sacul tot, Apoi pleacă mai departe, Făcând pârtii prin omăt.

215

Lucian BLAGA

Colindă Pentru Dorli

Doarme, colo în poiată, pruncuşor fără de tată. Şi măicuţa mama lui se tot plânge boului c-a născut în Vifleim, n-are scutece de in, n-are apă, n-are faşă, nici opaiţ, nici nănaşă. Iosif cercul de pe cap în cuier şi l-a lăsat şi-a plecat unde-a plecat. ca să-l latre câinii-n sat. Noaptea-i neagră, ceasu-i lung, stă măicuţa lângă prunc. Să le ţie de urât, Înger nalt s-a coborât. Şi în noapte înadins, degetul şi l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezău ca o lumânare de său.

216

Otilia CAZIMIR

Moş Crăciun Eu l-am văzut pe Moş Crăciun, e un moşneag Cu barba albă, cu cojoc şi cu toiag, Ca toţi moşnegii care trec pe drum. Departe, într-o ţară fermecată, În care nimeni n-a ajuns vreodată, Sta singur cuc într-un bordei de fum. Şi trage moşul, trage din lulea. Şi zilele se duc, şi iarna vine, Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine. Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt Întinde mâna-i bună spre pământ Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic… Atunci, pe nevăzute cărărui, Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui, Şi când adoarme zvonul de colindă, El bate-ncet la uşa de la tindă. A fost, moşneagul bun, şi-acum un an, Dar tu erai prea mică şi nu ştii: Ţi-a pus sub perinuţă jucării Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean. Iar când a fost să iasă din iatac, Măicuţa l-a pândit de după uşă, Să nu te vâre din greşeală-n sac, Ca pe-o păpuşă!

217

Uite, Vine Moş Crăciun Prin nămeţi, în fapt de seară, A plecat către oraş Moş bătrân c-un iepuraş Înhămat la sănioară. Drumurile-s troienite, Noaptea vine, gerul creşte… Cu urechile ciulite Iepuraşul se grăbeşte. Uite-o casă acolo-n vale, Cu ferestre luminate. Moşul s-a oprit din cale, Cu toiagu-n poartă bate. – Bună seara, bună seara! Iaca vin cu sănioara Şi cu daruri proaspete. Bucuroşi de oaspete? – Bucuroşi, bucuroşi, Strigă glasuri de copii. Moşule, de unde vii? – Iaca, vin din moşi strămoşi, Încărcat cu jucării! Noaptea-i rece şi albastră. Ies copiii la fereastră, Să se uite cum coboară, Prin troianul uriaş Moş bătrân c-un iepuraş Înhămat la sănioară…

218

Preot Ioan COMĂNECI

Bucurie (Colindă) Marea noastră bucurie, Când Crăciunul prăznuim, Se revarsă din iubirea Pruncului Iisus Divin. Sărbătoare şi Tradiţie Moştenită din străbuni, Dăruită de-o Fecioară Ce-a primit cuvântul Lui. Naştere şi bucurie Domnul ne-a adus, Să trăim în Liturghie Taina cea de sus. Sfânta Maică Preacurată Pe Iisus ne-a dăruit, Plin de milă şi iubire, Taina cea de sus. De Crăciun ne adunăm Colindând frumos, Praznicul în bucurie Domnului Hristos.

219

Minunata Veste (Colindă) Veste minunată Peste lumea toată, Astăzi se trăieşte Şi se preamăreşte. O minune mare, Fără suspinare, Mesia Se naşte Şi ne-aduce pace. Iisus vine în lume, O, mare minune, Lumea să-L cunoască Şi să-L preamărească. Naşterea Sa Sfântă, Toată lumea o cântă, Pururea Fecioara Ne-a adus comoara. Maică Preacurată Şi nevinovată, Astăzi ne-ai adus Darul cel de sus. Dumnezeu de sus, Prunc mic S-a făcut, A venit în lume Din a Sa iubire. Astăzi e lumină, Sărbătoarea-i plină, Domnul Se arată, Lumea să-L cunoască.

220

Naşterea cea Sfântă, Toată lumea cântă, Colindul de sus, Astăzi pe pământ. Crăciunu-i frumos, Numai cu Hristos Şi la Liturghie Sărbătoarea-i vie. Să umblăm din casă-n casă, Ducând vestea cea cerească Şi colindul să-l urăm, Tot mereu cu Dumnezeu. Să trăim în armonie, În iubire şi trezie, Sărbătoarea să ne fie Cea mai mare bucurie. Pruncul Sfânt ne aminteşte Că mereu El Se jertfeşte La frumoasa Liturghie, Toată plină de iubire. Să fii, gazdă, sănătoasă, Să primeşti colinda noastră. Şi la anul care vineri Tot la Sfânta Liturghie. Bucuria este mare, Când mergem la sărbătoare Şi-o trăim întru iubire. Amin. Doamne, Slavă Ţie!

221

George COŞBUC

Noaptea de Crăciun

Afară ninge liniştit Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul; E noapte, patul e făcut, Dar cine să se culce? Când mama spune de Iisus, Cu glas duios şi dulce; Cum s-a născut Iisus în frig, În ieslea cea săracă, Cum boii peste El suflau, Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea Lui, Păstorii de la stână Şi îngerii din cer cântând Cu flori de măr în mână...!

Ce Ne-Aduce Moş Crăciun Ce ne-aduce Moş Crăciun? Tot ce e frumos şi bun: Un cal mic de călărit, Cărţi frumoase de citit, O păpuşă mititică, Un car mic şi-o flaută mică,

222

Trâmbiţă şi săbioară, Puşculiţă şi vioară, Mere dulci, ca să mâncăm, Jucării să ne jucăm, Iepuraşi ce fug pe masă Şi-o biserică frumoasă. Şi ne-aduce clopoţei, Ca să ne jucăm cu ei. (George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu – poezii inedite şi regăsite – Ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa), Editurile Charmides, Bistriţa, şi Eikon, Cluj-Napoca, 2004, p. 91)

Colindătorii Cad fulgii mari încet zburând, Şi-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult şi patul ne-aştepta, Dar cine să ne culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar şi dulce. Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Şi boul cum sufla milos Căldură ca să-I facă, Drăguţ un miel cum I-au adus Păstorii de la stână Şi îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Şi-auzi! Răsar cântări acum,

223

Frânturi dintr-o colindă, Şi vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă – Noi stam cu ochii pironiţi Şi fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniţi Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cântă înălţător şi rar Cântări de biruinţă, Apoi se-ntorc şi plâng amar De-a Iudeii necredinţă, De spini, de-ostaşi, şi c-a murit... Dar s-a deschis mormântul Şi El acum e-n cer suit Şi judecă pământul. Şi până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul – Sărac ne-a fost, dar cald şi drag În casă-ne Crăciunul. Şi când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Şi-n faşe mic pe Domnul.

[Iar Când S-A Născut Hristos] Iar când s-a născut Hristos, Două gălbioare stele După cum deşiri mărgele, Deşirându-se şi ele, De pe cer căzură jos. Le-a văzut un om bătrân Şi mirat s-a dus să vadă

224

Unde-ar fi putut să cadă Şi, găsind una-n zăpadă, O luă şi-o puse-n sân. Iar acasă, la copii, Când le-o arătă pe masă, Ce minune-a fost să iasă! Ce deodată-ntreaga casă S-a umplut de jucării! Multe, multe ca-n poveşti, Numai Dumnezeu le ştie, Poate-o sută, poate-o mie! Câte-au fost îmi pare mie Că nu-ncap în Bucureşti! Şi-a zis moşul: „Ce să faci, Omule, cu-atâtea toate! Să le-mparţi în lume poate, La nepoţi şi la nepoate!... Şi le-a pus pe toate-n saci Şi-acum caută copii Cu purtări şi vorbe bune: Că-i un înger care-i spune Pe la ce copii să sune – Şi le-aduce jucării. Doamne, Doamne, ce Moş bun! Dar auzi? Sunt paşi pe-afară! Oh, ce bine-o să ne pară De-o fi el… El, el e dară??? Bună seara, Moş Crăciun! (George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu – poezii inedite şi regăsite – Ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa), Editurile Charmides, Bistriţa, şi Eikon, Cluj-Napoca, 2004, pp. 121-122. Apărută în revista „Viaţa românească”, XXI, 1968, nr. 5, p. 63.)

225

Nichifor CRAINIC

Oaspeţii cu Azur în Gene Oaspeţi cu azur în gene Şi zăpadă pe opinci Se iviră la fereastră Cu colinde şi tilinci. Cântec legănat şi fraged, Înflori de ghiocei Umbre mari ţineau isonul Albăstrind pe după ei. Se părea că-n zvon de aripi Şi miros de tămâier, În colindă mi se-ngână Pui de om cu pui de cer. Şi cântarea, şi urarea, Şi plecarea ca un dor, Strălucea un puf de înger Risipind pe urma lor. Şi era o pace albă, Ca ninsoarea, şi era O sfială ce din stele Până-n inimi tremura. Bacii lepădară grija: Astăzi lupii ţin ajun, Porumbeii nu visează Vânt de uliu căpcăun.

226

Şi zăvozii şi dulăii Să mai lărmuie se tem, Boii rumegă cu botu-n Ieslea de la Betleem. Fă-mi-te numai ureche, Ca s-auzi, bătrân pământ: Sus, în leagăn prins de stele, Gângureşte Pruncul Sfânt.

227

Celine DION

And so this is Christmas So this is Christmas, And what have you done Another year over, A new one just begun; And so this is Christmas, I hope you have fun The near and the dear ones, The old and the young. A merry Christmas, And a happy New Year, Let’s hope it’s a good one, Without any fear. And so this is Christmas, For weak and for strong, The rich and the poor ones, The war is so long, And so happy Christmas For black and for white, For yellow and red ones Let’s stop all the fight. A merry Christmas, And a happy New Year, Let’s hope it’s a good one, Without any fear.

228

And so this is Christmas And what have you done Another year over, A new one just begun; And so happy Christmas, We hope you have fun The near and the dear ones, The old and the young. A very merry Christmas, And a happy New Year, Let’s hope it’s a good one, Without any fear, And so this is Christmas. (Şi-Asta-i Sara de Crăciun, Asta-i sara de Crăciun / Şi ce-ai tu de făcut, / Un alt an a trecut, / Un nou an stă să-nceapă; / Şi-asta-i sara de Crăciun / Sper să te simţi bine / Cu cei apropiaţi şi cu cei dragi, / Cu cei bătrâni şi cu cei tineri. // Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou fericit, / Să sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă. // Şi-asta-i sara de Crăciun / Pentru slabi şi pentru puternici, / Pentru bogaţi şi pentru cei săraci, / Războiul e departe; / Şi-aşa-i Crăciunul Fericit / Pentru negri şi pentru albi, / Pentru galbeni şi pentru ciocolatii, / Să-ncetăm cu orice conflict. // Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou fericit, / Să sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă. // Şi-asta-i sara de Crăciun / Şi ce-avem de făcut/ Un alt an a trecut, / Un nou an stă să-nceapă; / Şi-aşa-i Crăciunul fericit, / Sperăm să vă simţiţi bine / Cu cei apropiaţi şi cu cei dragi, / Cu cei bătrâni şi cu cei tineri. // Un foarte fericit Crăciun / Şi un An Nou fericit, / Să sperăm că va fi unul bun, / Fără nicio teamă / Şi-asta-i sara de Crăciun.)

229

Petru DUGULESCU

Şiroaie de sânge Şiroaie de sânge îţi curg pe obraz, Şi-n ochii Tăi lacrimi s-ascund; Sub lemnul durerii Tu luneci şi cazi, Iar spinii în carne-ţi pătrund. Adâncă-I durerea ce-n suflet o strângi! Urcuşul Golgotei e greu. Iar cel pentru care Tu suferi şi plângi, Isuse, Isuse sunt eu. Sub ploaia cumplită a pumnilor grei, Te rogi pentru cei ce te bat; „Părinte, ai milă de dùşmanii mei, Şi iartă-i, ei nu ştiu ce fac!” Tu om al durerii, de toţi părăsit, Pe cruce Te stingi luminând. A morţii putere prin moarte-ai zdrobit, În lume speranţa-aducând. Isuse, la Tine mă-ntorc azi căit, Şi ştiu că Tu n-o să mă cerţi, Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit, Plângând azi Te rog să mă ierţi!

230

Mihai EMINESCU

Colind Sculaţi, sculaţi boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău, Că v-aduc pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu mititel, Mititel şi făşăţel, Înfăşat în foi de nuc, Cu tichie verde-n cap, Iar în fundul tichiei, Este-o piatră nestemată Ce plăteşte lumea toată, Ţarigradul jumătate Şi Braşovu-a treia parte. Sus în poarta lui Hristos, Să fiţi boieri sănătoşi! (M. Eminescu, Opere, volumul VI, p. 301, ediţia Perpessicius, Editura Academiei RPR, Buc. 1963, cca. 1880.)

Colinde, Colinde! Colinde, Colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde, Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii, Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele.

231

Se bucur’ copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele. De dragul Mariei Ş-a Mântuitorului, Luceşte pe ceruri, O stea călătorului. (Publicată în volumul M. Eminescu, Poezii postume, ediţia Nerva Hodoş, 1903. Aparţine perioadei de Bucureşti, cca. 1878, după Perpessicius, urma să fie continuată.)

Christ 1. Am luat cartea cea vechiă cu păreţii afumaţi, Am deschis unsele pagini cu-a lor littere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aërul bolnav de sub murii cufundaţi. 2. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri groase şi seci, Te-am văzut născând în paie faţa mică şi urâtă; Tu, Christos, în hieroglyfe, stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci. 3. Erà timpi aciea, Doamne, când gravura grosolană Ajutà numai al minţii sbor de foc cutezător, Pe când mâna ’ncă copilă pe ochiul cel arzător Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană. 4. Însă sufletul cel vergin te gândià în nopţi senine, Te vedeà râzând prin lacrimi cu zâmbirea ta de înger, Lângă tine, ’ngenunchiată, mama ta cu triste plângeri Ardicà palidă, sântă, către cer a sale mâne.

232

5. Şi pe bolta cea azură, pe câmpia liniştită, Câmp albastru ca şi marea cu flori de-aur semănat, Inima visà un astru alb ca crinul înfocat, Stea de-argint, curat şi palid, de lumină înroşită. 6. Iar sub steaua călătoare, ea vedea pustie ’ntinsă Şi prin ea plutind ca umbre Împăraţi din răsărit, Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit – Strălucià pustia albă de a lunei raze ninsă. 7. Iar pe muntele cu dafin şi cu codrii de măslin, Povestind poveşti în noapte, au văzut păstorii steaua, Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă, Şi-au urmat raza ei sântă la culcuşul tău divin. 8. Azi artistul te concepe ca pe-un rege ’n tronul tău, Dară inima-i pustiă, mâna-i fină n-o urmează, De a veacului suflare inima lui este trează Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om … nu Dumnezeu. 9. Paiul criptei azi e d’aur, eşti scăldat în mir ş-oleu, Mama ta e o regină, nu femeea cea săracă, Azi fantasia-ĭ bogată, dar credinţa este seacă, Căci în ochii ironiei tu eşti om … nu Dumnezeu ! 10. Azi eşti frasă strălucită, azi eşti masca cea regală, Eri ai fost credinţă simplă, însă sinceră, adâncă, Împărat fuşi Omenirei, crezu ’n tine era stâncă, Azi în marmură te scrie, or pe pânză te esală.

1869 Dec. (M. Eminescu, Opere, volumul I., pp. 484-485, Anexa II: Sub-manuscrisul Marta, Ediţia Perpessicius, Buc. 1994. Publicată întâi de Ilarie Chendi, Poezii postume, pp. 31-32, 1903.)

233

Dumnezeu şi om 1. Cărţii vechi, roase de molii, cu păreţii afumaţi, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi. 2. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci! 3. Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt şi arzător Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană. 4. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopţi senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. 5. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înţelepciunei viaţa lor cea trecătoare. 6. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună şi le spune C-un nou gând se naşte-n oameni, mai puternic şi mai

mare Decât toate pân-acuma. Şi o stea strălucitoare Arde-n cer arătând calea la a evului minune.

234

7. Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate? Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă? Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? 8. Va putea să risipească cea nelinişte eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Şi dorinţa făr- de margini?... Lăsaţi vorba-vă pripită, Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă. 9. În tavernă?... -n umilinţă s-a născut dar adevărul? Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul... 10. Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile Şi pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed, pare-o aşchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcuşu-eternei mile. 11. Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă Şi pin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit, Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, 12. Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind poveşti bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă Ş-au urmat sfinţita-i cale către staulul divin. ..................................................................... 13. Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deşartă mâna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om nu Dumnezeu.

235

14. Azi gândirea se aprinde ca şi focul cel de paie Ieri ai fost credinţa simplă însă sinceră, adâncă, Împărat fuşi Omenirei, crezu-n tine era stâncă... Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie.

[1873] (Din adaosurile ulterioare la versiunea Christ, rezultă Dumnezeu şi om, mult mai dezvoltată şi aparţinând anilor 1872 – 1873. Opt strofe se potrivesc. Primele 4 strofe de la ambele şi apoi strofele 6 de la Christ cu 11 de la Dumnezeu şi om, 7 cu 12, 8 cu 13 şi 10 cu 14. Poezia Christ are în plus strofele 5 şi 9. Strofa 5 e un tablou exterior colibei unde născuse fecioara pruncul luminat. Strofa 9 este realizată prin antiteza dintre ceea ce era fecioara Maria în momentul naşterii „femeea cea săracă” şi regina-mamă din prezent, dar şi o antiteză dintre opulenţa de acum şi lipsa unei credinţe sincere. Strofele distincte de la 5 la 10 din Dumnezeu şi om, extind spaţiul de confluenţă a minunii până în India. Predomină interogaţiile cu privire la posibilitatea ca o singură fiinţă să poată mântui lumea şi să instaureze adevărul şi sfatul către regi de a se duce să se închine „la născutul în tavernă”. Folosirea cuvântului „tavernă” în loc de colibă sau peşteră, se datorează aducerii în discuţie nu numai a credinţei, ci şi a adevărului care pe vremea lui Eminescu se căuta şi se dezbătea în taverne mohorâte. În total ar fi 16 strofe care ar putea fi puse şi împreună într-un poem simbioză între cele două şi care ar avea în esenţă acelaşi mesaj.)

236

Pluguşorul (Fragment) Plecarăm într-o zi de sfânta Joi Cu plugul cu 12 boi, Bourei bourei În coadă codălbei, În frunte ţintăţei, Uraţi, strigaţi, măi, Hăi, hăi! Hăi, hăi! În câmp ne duserăm La plugul nostru ne puserăm, Brazdă neagră răsturnarăm; Grâu mărunt, Grâu de vară semănarăm – Dee Domnul să răsară. La luna, La săptămâna, Îşi umplu cu apă mâna Şi se duse să vază De a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Şi-n pai ca trestia, Uraţi, strigaţi, măi, Hăi, hăi! Hăi, hăi! Traian mult se bucura Şi la târg alerga, Ş-a cumpărat 99 de oca de fier Şi 99 de oca de oţel Ca să facă seceri mari Pentru oameni de cei mari, Şi să facă seceri mici

237

Pentru copilaşi voinici. Şi se duse-n sat, Şi-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Şi cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Şi cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Şi la moară le porniră. Iară hoaţa cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ş-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel miţos Şi mi-l întinse pe jos, Şi mai luă şi un frâu Şi-o legă de căpătâiu, Şi-i dete una-n şele Şi o aşeză pe măsele. Sacii descărcà Şi-n coş îi băga Din coş până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată – Traian se bucura Şi pe morar îl dăruia. (Mihai Eminescu, Opere vol. VI., ediţie critică întocmită de Perpessicius, Buc., Editura Academiei RPR, 1963, pp. 299-300, cca. 1879 – 1880.)

238

Rugăciune Crăiasă alegându-te Îngenunchem rugându-te. Înalţă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, maică prea curată, Şi pururea fecioară,

Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor: Ascult-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată, Şi pururea fecioară,

Marie!

(Publicată în volumul M. Eminescu, Poezii, ed. a VI-a, Maiorescu, 1892, cu o strofă; cu două strofe, în ediţia Nerva Hodoş, 1902.)

239

Uratu Aho! Aho! Sara lui Sfântul Vasile-o-nserat Şi noi cu pluguşoru ne-am luat, Căci multe sate am îmblat, Multe mări am treerat Şi mări şi sate Şi ţări depărtate, Şi-am ajuns şi pe la Dvoastră boieri mari, Cu casa de mărgăritari, Cu nouă iepe suruiepe De douăsprezece ani sterpe, Cu copitele crăpate Cu sârmă de fier legate. Pe unde ele călca, Broasca făcea oacaca! Ia trăgeţi, flăcăi,

Hăi, hăi, hăi! Ş-au adus o iapă şargă Care lumea aleargă, Cu pocovăţul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut de când sânt. Şi dnia-lui s-o sculat Pe ochi negri s-o spălat, Pletele ş-o pieptănat, La icoane s-o-nchinat, În toiag s-o rezemat Şi pe şarga s-o-aruncat. Trageţi, flăcăi,

Hăi, hăi, hăi! Ş-o pornit paisprezece pluguri Ca să are şesurile, Dealurile şi piscurile

240

Şi să samene grâu de vară Şi secară Pân în sară Să răsară. Şi era grâu-n spic ca vrabia, În grăunte ca mazărea. Ş-o pornit o mulţime de cară Cu povară La moară. Dar curva de moară Când a văzut atâtea cară, Cu povară A pus coada pe spinare Ş-a plecat la lunca mare – Lunca mare

Frunză n’are, Lunca mică Frunza-i pică, Tot în patru se despică.

Ia mai trageţi flăcăi, Hăi, hăi! Dar morăriţa meşteriţa O luat o mână de tărâţe, Şi tot pru! pru! pru!, moara mea, Pân-a pus mâna pe ea. Ş-o luat-o de obstast Ş-a dat-o la morăraş. Dar morariu meşter bun (... barba lui în c...) I-o turnat un maiu la şăle Ş-o aşezat-o pe măsele, Ş-o suduit-o de lumină Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari

241

Ca la boierii cei mari. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! Da ţiganul de la moară Hătu-l-o’n c... mamă cioară, Cu ochii boldiţi Cu luleaua -n dinţi, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă şargă, Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuş nu-i trebuia. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura, Dar nu suntem de pe ici, de pe colea, Ci suntem de la Mitoc Unde-ngheaţă apa -n tioc, Şi ciolanele la foc Şi moşneagu n-are loc, Într-un fund de oboroc Ca să-şi facă şi el foc. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura, Dar ne temem c-om însăra, Pe la curţile Dnilor voastre Este nante sprâncenate. Da-i bine pe la bordeieşele noastre, Cele tupilate Cu stuh stuhuite, Cu baligă lipite,

242

Cu găinaţ de vrabie’mpistrite. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost şi eu pe-acolo Unde babele ara, Fetele se-njuga, De barba moşneagului s-apuca, Barba o smulgé, În roatele plugului o svârlé, Moşneagu câte-un fir strângea În muşdei întingea Şi la loc punea. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! Am fost şi pe la Turta Pe unde fac mămăliga cât nuca, Ş-o păzesc 12 cu măciuca Ca să nu mănânce furnica. Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! Ş-am venit încoace Ş-am mers o bucată-n pace, Da când am ajuns la Mrejărău, La cuptiorul vrăjilor, Vrăjitoarea cea mai mare Cât şi un duşman de tare, O vrut să ne facă rău Da n-o-ngăduit-o Dumnezeu, O trântit-o cu c... ’n pârău, Da ea de aţa îsmenelor mele s-o apucat Parcă eu eram ginovat, Trageţi, flăcăi, Hăi, hăi! Apoi câte pietricele-n fântână Atâtea oale cu smântână,

243

Câţi cărbuni în vatră Atâţia peţitori la fată, Câte pene pe cucoş Atâţia copii burduhoşi, Câte paie pe casă Atâţia galbeni pe masă. Şi C. G. în poala antireului strângea În cămară ducea Cuconiţei bine-i părea, Şi C. G. ia gălbănaş Ş-aruncă la plugăraşi. (Mihai Eminescu, Opere vol. VI., ediţie critică întocmită de Perpessicius, Buc., Editura Academiei RPR, 1963, pp. 295-298, cca. 1879 – 1880.)

Veneră şi Madonă Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii, O ! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste Dintr’un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie, A femeei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca ’ntr’o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze şi d’eterne primăveri, Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

244

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Faţa pală’n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc. Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie, Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat, Şi-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat. Ţi-am dat palidele raze ce ’nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ţi murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dizmeţit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale ’ngheţ Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu ’nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioară’al cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmotic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr’o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!

245

…………………………………………….. …………………………………………….. Plângi, copilă? – C’o privire umedă şi rugătoare Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat’ inima mea? La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea, Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta. Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă ’nvinuirea, A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire, Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. (sublinierea noastră) (Mihai Eminescu, Opere, vol. I., pp. 29-30, ediţia critică îngrijită de Perpessicius, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II., Buc. 1939. A fost citită de Titu Maiorescu în adunarea „Junimii” şi publicată în „Convorbiri literare”, IV, 4, 15 Aprilie 1870, pe verso filei în care Vasile Alecsandri publica Bărăganul.)

246

Lucian GEORGIU

Cu Ochii-nrouraţi...

Iar mă văd în sat la mine, Copilaş cu gânduri line Şi privirile senine, Ascultând al mamei spus: Că în noaptea asta mare, Într-un staul de mioare, Preacurata Născătoare L-a culcat, prunc, pe Isus. Şi-au venit să i se-nchine Trei crai mari din ţări străine, Cu lăzi noi de aur pline Şi miresme de mult preţ; Şi umpleau văzduhul îngeri, Gungurind cereşti răsfrângeri: Bucuriile, nu plângeri Ale Pruncului Măreţ... Şi mă văd la noi în tindă Ascultând la o colindă, Cu inima strânsă – ghindă Şi cu ochii-nrouraţi: M-aţi fi vrut şi eu în stare Ca tovarăş de cântare Cetelor colindătoare Cu: „Ne daţi, ori nu ne daţi?”...

247

Ci eu mi-am plinit colindul Drumul vieţii răscolindu-l, Cu iluzii licărindu-l, Presărându-l cu dureri: Niciodată bun statornic, Care să rodească spornic, Ci întotdeauna dornic De-a fi azi ce n-a fost ieri...

248

Octavian GOGA

Colindă (Volumul: Ne cheamă pământul, 1909) Moş Crăciun, Moş Crăciun! La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Şi n-avem să-ţi dăm colac... Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun! Pe toate răzoarele, Pe toate ogoarele Ne-am trudit picioarele... Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun! Toate săptămânile Ne-am ostenit mâinile Şi-am adunat grânele... Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun! Slujim slujba satului, Ţarina bogatului, Pajura-mpăratului... Moş Crăciun! Moş Crăciun, Moş Crăciun! Pe toate cărările Îţi cântăm cântările, Ardem lumânările... Moş Crăciun!

249

Crăciunul copiilor Dragi copii din ţara asta, Vă miraţi voi cum se poate, Moş Crăciun din ceriu de-acolo De la ştie toate-toate… Uite cum, vă spune badea… Iarna-n noapte pe zăpadă El trimite câte-un înger La fereastră să vă vadă… Îngerii se uită-n casă, Văd şi spun – iar Moşul are Colo-n ceriu la el în tindă, Pe genunchi o carte mare… Cu condei de-argint el scrie Ce copil şi ce purtare… Şi de-acolo ştie Moşul Că-i şiret el, lucru mare…

Moş Crăciun cu Barba Albă Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină, Vechi stăpân atât de darnic Al copilăriei mele, Moş Crăciun, Moş Crăciun!

250

Azi în sat la noi te-aşteaptă Toată casa cu lumină, Cu colinde şi cu cântec Şi cu crai, cetăţi de stele, Moş Crăciun, Moş Crăciun! Să cobori şi-n seara asta, Sol bătrân cu gânduri bune, Toţi te-aşteaptă-n sat la mine, Du-te, du-te, Moş Crăciune, Moş Crăciun, Moş Crăciun! De nu ţi-o fi peste mână, Treci şi pe la casa noastră, Tu, măcar o rază-n suflet, Îi trimite pe fereastră, Moş Crăciun, Moş Crăciun!

Pace Luna-şi picură argintul, Tremurându-l pe fereastră; Vede-atâta împăcare Străjuind căsuţa noastră. Lângă pat, zâmbind, stă mama, Adormindu-şi copilaşii, Cămăşuţa cu mătasă Le-a cusut mâna nănaşii. Numai moşul povesteşte, Aşezat pe faţa vetrii Dumeriţi de-o pildă veche, Îl ascultă doi cumetri.

251

Dar auzi! Căţelul latră, S-aud şopote-n ogradă Şi s-aude, sub opincă Scârţâitul de zăpadă. S-a curmat deodat’ povestea Şi-i tăcere mută-n casă, Osteniţi dorm ochelarii Pe ceaslovul de pe masă. Licărind o raz-atinge Geamul uşii de la tindă. De trei glasuri legănată, Se-nfiripă o colindă… De sub ţol ridică fruntea Două fete bucălaie... Blând zâmbeşte din icoană Cuviosul Niculaie...

252

Radu GYR

Colind A venit si-aici Crăciunul Să ne mângâie surghiunul. Cade alba nea Peste via�a mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste via�a mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacrimile mele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Numai lacrimi grele. Dumnezeu de sus În inimi ne-a pus Pâlpâiri de stele… Numai casa mea posaca A’mpietrit sub promoroaca. Stam în bezna grea, Pentru noi nu-i stea, Cerul nu s-aprinde. Pentru sgribuliti Îngerii grăbiţi Nu aduc colinde. O Iisuse împărate, Iartă greşeli şi păcate. Vin de-nchizi uşor

253

Rănile ce dor, Visul ni-l descuie. Noi Te-om aştepta , Căci pe crucea Ta Stăm bătuţi în cuie. Maica Domnului Curată, Ad’o veste minunată, Înflorească-n prag Zâmbetul Tău drag Ca o zi cu soare. Zâmbetul Tău drag L-aşteptăm în prag, Noi, din închisoare. Peste fericiri apuse, Tinde mila Ta, Iisuse. Cei din închisori Te aşteaptă-n zori, Pieptul lor suspină. Cei din închisori Te aşteaptă-n zori Să le-aduci lumina.

Colind Ceresc

Cerul şi-a deschis soborul – Leru-i , Doamne, Ler – au pornit cu pluguşorul îngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglindă şi de giuvaier, toţi luceferii colindă – Leru-i , Doamne, Ler –

254

Vântul suflă cu lumină – Leru-i , Doamne, Ler – în buhai de lună plină legănat în ger. Patru heruvimi cu glugă albă de oier sub fereşti colinde-ndrugă, – Leru-i , Doamne, Ler – N-au venit cu grâu la poartă, ci au rupt din ger stele mari ca să le-mpartă, – Leru-i , Doamne, Ler – Şi-n Florar de roade grele, – Leru-i , Doamne, Ler – va fi câmpul cer de stele tolănit sub cer... Numai tu aştepţi în tindă, – Leru-i , Doamne, Ler – suflete ce n-ai colindă şi nu ştii Prier. Nici un cântec alb nu vine fâlfâind mister, cu o stea şi pentru tine, – Leru-i , Doamne, Ler –

255

Pom de Crăciun Cu îngerii ce se-ndurau să vină, Veneau smochine din Ierusalim, Iar noi pândeam, prosteşte şi sublim Pe moş-Crăciun la geamuri de hermină. Şi când plângea în cer un heruvim, Cădeau în brad mari lacrimi de lumină, Creştea din fiecare-o mandarină Şi ne dădea azur să mirosim. Ce gravi stau astăzi numai pe morminte serafi(mi) de piatră, orbi şi fără grai, în sănii nu mai vin ca mai-nainte nici moş-Crăciun, nici sfântul Neculai, iar noi am pus prin cetini oseminte şi-am oblonit fereastra către rai.

As’ noapte, Iisus… As’ noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ! Luna-a intrat după El în celulă şi-L făcea mai înalt şi mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca nişte păduri. Luna-L spoia cu argint pe veşminte, argintându-I pe mâini vechi spărturi.

256

M-am ridicat de subt pătura sură: - Doamne, de unde vii? Din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gură şi mi-a făcut semn să tac… A stat lângă mine pe rogojină: - Pune-Mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni şi rugină, parcă purtase lanţuri, cândva… Oftând, Si-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea căpăţână, şi mişunau păduchi şi guzgani. Simţeam cum îmi cade tâmpla pe mână, şi am dormit o mie de ani… Când m-am trezit din grozava genună, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă şi era Lună, numai Iisus nu era nicăiri… Am întins braţele. Nimeni, tăcere. Am întrebat zidul. Niciun răspuns. Doar razele reci ascuţite-n unghere, cu suliţa lor m-au împuns. - Unde eşti, Doamne? - am urlat la zăbrele. Din Lună venea fum de căţui. M-am pipăit, şi pe mâinile mele am găsit urmele cuielor Lui.

257

Viorica LUMEI

Reproduc în întregime această colindă scrisă de Viorica Lumei:

Colinda Durerii Sufletului Nostru Noi colindăm, fraţi români, Că-aşe fac şi alţi creştini, La-acest praznic frumos Al naşterii lui Hristos.

Noi am trecut graniţa Şi-am venit a colinda, Să-vă urăm sănătate, Că-i mai bună decât toate!

Şi vă urăm fericire, Pace şi bună voire, Pace fie-n lumea toată, Dar să fim toţi laolaltă

Şi cu toţi să colindăm, Că şi noi români suntem, Dar trăim peste hotar Şi ni-i sufletul amar,

Că trăim printre străini, Îngrădiţi cu gard cu spini; Ţară mamă nu avem, Că de mult orfani suntem.

258

Oare, Doamne, cum am fa, Să ne putem aduna, Să-avem şi noi ţară Mamă, Ce România o chiamă.

Românie, Românie, Dumnezeu Sfântul te ţie; Românie, nume sfânt, Ocrote şi-al nost pământ.

Noi vă zicem să trăiţi, Întru mulţi ani fericiţi, Să trăiţi să fim toţi fraţi Şi de noi să nu uitaţi.

La mulţi ani cu bucurie, Dumnezeu Sfântul te ţie, Scumpă Ţară Românie, Asta îţi dorim noi ţie,

Ca să trăieşti la mulţi ani Şi să nu ne laşi orfani!

259

Radu KRETZUDAVA

A venit vremea dreptăţii A venit vremea dreptăţii, Sfânta zi a libertăţii Şi Cristos s-o înturnat În biseric-o intrat După Calea Crucii s-o uitat, Dar n-o mai observat Şi pe preot l-o ocărât, Cu moarte crudă l-o omorât, Cu-o prescură l-o-necat Şi în Iad l-o aruncat, Ca să ştie toţi din ţară, Ce-or scoate şi da afară Calea Crucii cu ocară, Să moară de moarte rară Până la a noua speţioară! Cerul s-o cutremurat, Dar ei nu s-o speriat, Încă se mai ţin de pleavă, Cu gloanţe crude pe ţeavă, Grâul cu chipul lui Cristos Îl aruncă şi-azi pe jos Şi îl calcă în picioare, Lipsiţi total de onoare; Până când, Isuse, oare Sub al Tatălui sfânt Soare?

260

Avrămuţ, Avrămuţ! Din bătrânul Viflaiem, Pleacă Maica-n gând cu EL, Viu ca să şi-L vadă-n poală, În această lume goală. Pe Isus dumnezeiesc, Din lăcaşul sfânt din cer, În umilul loc să-L nască, Lumea să o izbăvească. Şi Isus apare-n lume Dând din timp semne de bine, Iar părinţilor în veghe, Dumnezeu le dă putere. Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! În Iesle la Bethleem, Nu se tem boii de El, Pe paiele încă ude, Doarme nu-I pasă de lume. Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! Maica Îl ţine în braţe, Iosif se-nchină şi tace, Boii suflă, se-ncălzeşte, Pacea mielul o păzeşte.

261

Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! Magii vin să I se-nchine Cu aur şi cu tămâie; Tribunii toţi stau şi-aşteaptă, Ştiu că de Isus îi pasă. Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! Pe cer steaua lumii noi Şi-a-Mpăratului de bine, S-a ivit şi stă-n mirare Spre-o eternă creştinare. Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! De tribuni s-a umplut ţara, Pacea-i scumpă, nu ocara; De români e plin în lume, Aici te-aşteptăm pe Tine. Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! Zilnic e Christos cu noi, Şi-n petreceri, şi-n nevoi, Şi-n biserică, şi-acasă, Stă cu noi veşnic la masă.

262

Avrămuţ, Avrămuţ, Unde, Doamne,-ai dispărut, Că a apărut Isus !?! „Stau în cer şi-mi văd de treabă, Moţii-Îngeri mă veghează; Şi mă-nchin lui Dumnezeu Pentru sfânt poporul meu! Dau din coate printre rânduri, La Altar să stau în faţă Şi când Dumnezeu mă-ntreabă Îi spun tot pe şleau şi-n grabă. E şi-aicea plin de alţii, Şi-Mpăraţi şi neam de pleavă, Dacă n-aş sta drept, călare, Domnul ne-ar uita uitare!” „Avrămuţ, Avrămuţ Stai cuminte sus, în cer, Când o fi ce-o fi, ce sper, Christos te-o lua cu el! Şi-aici pe pământ om face Direptate fără moarte Şi-n loc de puşti şi pistoale Cu-adevăruri ne vom bate. Om trăi ca brazii-n munte Veşnic tineri şi ferice; Dumnezău ne-o pune-n frunte, N-om avea nimic-a zice!”

263

Cântec de Crăciun (Prelucrare)

Din an în an sosesc mereu, La geam cu Moş Ajun, Dar nu mai sunt şi securişti, Nu-i obicei străbun. Dar nu mai sunt şi securişti, Nu-i obicei străbun. Azi cu strămoşii cânt în cor, Colindul sfânt şi bun. Tot „Moş” era şi-n comunism Bătrânul Moş Crăciun. Tot „Moş” era şi-n comunism Bătrânul Moş Crăciun. E sărbătoare şi e joc, În casa ta acum. Dar sunt bordeie fără taţi Şi mâine-i Moş Crăciun. Dar sunt bordeie fără taţi Şi mâine-i Moş Crăciun. Acum te las, fii sănătos, Şi vesel de Crăciun. Dar nu uita, că eşti sortit Române, să fii bun! Dar nu uita, că eşti sortit Române, să fii bun!

264

Colind Colindătoare O, Colindătorul meu din cer, O, prea bunul meu Dumnezeu, De-aş fi o floare violină Ori o povară virulină, M-aş transforma în suvenir Şi-aş reveni în cristalin. Trec fulgii de nea Prin cercul de pară, Şi-mi calcă pe suflet Cu umezeală De lacrimi, De sudoare, De sânge răscopt Şi stau ca o fiară Până seara la opt Să vină o stea Cu-n colindător. Dar în faţa casei e un securist, Un porc de câine cu suflet hain, Pe copii să-i prindă şi să îi despoaie, Steaua să le-o frângă, bună de gunoaie. Să-i facă ostatici, apoi turnători, N-are suflet fiara, e tot din noroi.

Colinda Copiilor Orfani Politic Astăzi s-a născut Cristos, Lumea-i liberată, Doamne, dă-ne cu prinos Şi nouă un tată!

265

Isus doarme legănat Pe paie curate, Tata pe-un pat de beton Şi legat la spate. Pe Isus îl încălzesc Blânde dobitoace, Pe tata-n temniţă-l păzesc Caralii feroce. Daruri lui Isus i-aduc: Smirnă şi tămâie, Tatii într-un blid caduc, Rânză arămie! Magii de la Răsărit Lui Isus se-nchină, Un purec mai răsărit Are-n tata-o cină! Păstorilor de pe câmp, O stea le străluce, Deţinuţilor un tâmp Le-a furat o cruce! Mieii se topesc de dor Lângă a lor mamă, Pe noi ne ia cu fior, Devoraţi de teamă. Sfânta sfintelor priveşte Pruncul luminat, Mama ţese şi robeşte Până la-nchinat.

266

Iosif stă de pază-n prag, Să nu intre nimeni, Tata chinuit de drag, Are-n şoareci semeni! Pe Iosif în cetate Nu l-au găzduit, Pe tata fără de dreptate l-au înlănţuit. Astăzi s-a născut Cristos, Lăudaţi pe Domnul, Domnul Cel Prea Meritos Ne vegheze somnul!

Colindă prohibită Moş Gerilă-i securist! Cine-a zis-o, oare? Chiar vecinul din vecini Care-i bun la toate. I-a dat barba lui de câlţi, Bonda veche-ntoarsă, Pălăria din străbuni Şi-un toiag de farsă. A pătruns tiptil la noi, Să ne-nregistreze, Provocându-ne cu daruri Scandaloase-n lege. „Ia de ici o jucărie, Dar nu vrei un tată? Maică-ta ascultă des Unda scurtă-n casă?

267

Hai că-ţi dau dacă mi-i spune O maşină faină.” Eu îi spun că vreau doar nuci, Cozonac şi gata. Mama m-a-nvăţat să tac Când în casă ne pătrunde Unul ca Sătana.

Colindă cu Lanţuri la Picioare Trec printre gardienii atei, Deţinuţii politici cu lanţuri la picioare Şi-n grai de murmur cântă Colinda salvatoare, colinda salvatoare. În fiecare creşte câte un brad viteaz, Ce nu cedează-n sine torturii de metal, Credinţa e făclie pe crengile subţiri Şi-n vârf se-nalţă globul destinului umil. Dar, oare, cei de-acasă, în seara de Crăciun, Au ce pune pe masă, ori goală e de mult? Au brad, au semne sfinte, vată şi globuri, Ori au doar zăpadă şi-n suflete fiori? O rugă printre ziduri în minte se înnoadă, Şi nu ştiu dintre dânşii a cui e ascultată: A celor care-n fiare îşi scutură crucea, Ori a celor ce-n lacrimi îşi înmoaie pâinea! Se crapă zorii-n patru, de noapte încă reci, Din ambele cotloane prin tainice poteci, Doar popa cădelniţând pe mama o trezeşte, Iar tatii libertatea un înger i-o vesteşte!

268

Colindă pentru D-na Învăţătoare „Mamă, doamna-nvăţătoare Ne-a dat azi o veste mare: În Bethleem, în Iudeea, S-a născut un prunc Mesia Care va aduce-n lume Liberate şi mult bine! Poate şi de la-nchisoare Taţii vor ieşi la soare; Va veni şi tata-acasă De Crăciun cu noi la masă!” „Vine, vine, dragul meu, Dumnezeu este cu el! Zi-ţi tu rugăciunea bine Şi-ai să vezi că tata vine. Moş Crăciun îl va aduce Pe o sanie de cruce, Cu renii din nord şi vest Şi cu pacea de la est, Dumnezeu îl miluieşte Pe cel pe care-L iubeşte!” „Mamă, dacă tata vine, Eu mă jur pe tot ce-i bine, C-am să-nvăţ dumnezeieşte, Precum floarea înfloreşte Şi-am s-ajung să vindec oameni De necazuri şi de semeni Din aceia răi ca dracul, Ticăloşi aduşi cu sacul Să ne verse-n casă-amarul Lua-le-ar nevoia harul!”

269

De Te Duci la Colindat De te duci la colindat, Bea pălincă de cântat Şi mănâncă un cârnaţ, Să poţi colinda cu saţ. Nu te uita pe răzoare, Că-i zăpadă şi ninsoare, Uită-te la mândra-n ochi, Să nu-i fie de deochi! Strigă tare şi-apăsat, Să se-audă peste sat, Să te ştie vecinii, Că şi la ei îi vini. Să te-audă bou-n grajd, Că nu e nici un deranj, Să te-audă oaia-n strungă, Că tu cânţi, mândra s-o mulgă. Să nu te aşezi la masă, Că paharu-i ca o coasă, De-l asculţi şi-i faci favoare, Te taie de pe picioare. Mergi cu colinda prin sat Cât o fi de lung şi lat; În zori vezi de Dumnezeu Şi la popa-i dă un leu.

270

La colindat Cu mătuşa Veronica Am plecat la colindat, Ea stătea în ceaţă-afară, Eu în casă la cântat. Când colinda era gata, Aşteptam sfios un ban, Unii mi-l puneau în palmă, Alţii îl cerneau viclean: Ba că au un ban prea mare, Ba că cei mărunţi sunt rari, Şi-ncercau să mă plătească Dintr-o pungă de avari. Unul chiar m-a păcălit, Insistând să-i schimb bancnota, Şi când schimbul a fost gata, Susţinea că-i gata nota. Eu cu mâna stam întinsă, Să-mi văd banii de colindă Şi priveam la om mirat, Pregătit să fug în tindă La mătuşa Veronica Ce-aştepta la geam, mirată, Ca să vadă de se poate Cineva să-mi ia din plată. Dar soţia lui cuminte, L-a luat la trei păzeşte, „Măi, bărbate, nu fi rău Şi colinda i-o plăteşte”.

271

Când văzui în palmă banul, Ca ţăranul o sămânţă, Mă-nchinai de bună seamă Revenindu-mi în dorinţă. Steaua nu se da bătută, Se-nvârtea de zor, agale, Chiar pe stradă cu mătuşa Şi cântam colind de jale. Până când se culca luna Şi gătam de colindat Satu-ntreg cu câini şi case, Neamul meu prealăudat. Iar din banii câştigaţi Dam pomană de haram, Mama mai punea o parte Şi bocanci îmi cumpăram.

Neaua Neaua a căzut în poală la Maria Şi s-a făcut omuleţ de zăpadă; O stea şi-a părăsit din ceruri aria Şi s-a arătat magilor s-o vadă. Era tăcerea din jur o rană vie Şi mieii au început să plângă alb; Era frigul de un deget pe paie Şi boii suflau răspândind aer cald. Darurile au prins a curge din plin De la bogaţii trimişi de Dumnezeu Şi era o cinste ca să te închini Printre primii pentru nou-născutul D-zeu.

272

Iosif era pretutindeni pentru că era nicăieri: El eram eu, erai tu, era un el impersonal, Era prezentul care venea din ieri Şi străfulgera direct în universal. Dreapta credinţă făcea primii paşi, Imnurile gregoriene dospeau sever, În zare pândea sceptrul zilei de Paşti, Ochiul însă părea liniştit în echer.

Ninge... Ninge, de-o veşnicie ninge Şi cerul împachetează pământul în zăpadă – Zăpada albă, zăpada lui Dumnezeu şi a îngerilor. Fulgul care tocmai s-a topit pe fruntea mea Era un înger, Îl recunosc după urma aripilor întipărite în alb. Poate toţi fulgii de nea sunt îngeri, De aceea când se apropie de pământ Se fâţâie ca nişte blonde, ezită, mister. Opresc. Un fulg blond se urcă la mine în maşină O fi mirare? O fi adevăr? Ea cutează. Oricum mă duc spre casă singurel Şi un pasager în plus nu contează! Pornesc cu maşina prin voalul de fulgi Şi pe cei care cad pe parbriz, Îi înlătur cu ştergătoarele.

273

Înăuntrul maşinii e cald şi e bine, Muzica lui Wagner mă îmbrăţişează ritmic, Precum o balerină abilă un prinţ bătrân. O fi maşina un Rai mişcător cu muzică clasică!?! Pentru că îngerul meu a aţipit moleşit şi comod Pe scaunul din dreapta din limuzina continentală. Când se trezeşte exclamă uimit: „Vai, fraţii mei cum se sting pe parbriz!” Eu îmi cer scuze şi-i explic uşurel Că fulgii sunt deşi şi dacă nu pornesc căldura Şi ştergătoarele, risc să nu mai văd bine drumul. El tace şi mai mult adâncit În gândurile sale celeste, Folosindu-se de ninsoare ca de o scară. „Dar poate că unul dintre ei e Domnul! Nu-i aşa că Domnul s-a născut iarna?” Mă întreabă liniştit ca un prunc. „Ba da, numai că-n Bethlehemul din Iudeea Nu era frig şi nici nu ningea, Spun datele din cărţile vechi şi curate.” „Dar nu contează asta atât de mult, Îngerii pot fi duşi de vânt oriunde, În căutarea unui nou-născut ca să-l mângâie.” „Domnul n-ar putea fi doar un fulg de nea, El face parte dintr-o clasă unică, Sub protecţia căruia stă-ntreaga omenire.” „Tocmai de aceea nu este exclus ca Domnul Să fie oricine şi oriunde; uită-te bine la mine, Par eu a fi doar un biet fulg de nea şi atât?”

274

Încetinesc şi mă uit la ea mai atent: Era o blondă superbă cu tenul alb Şi un decolteu bogat, Genunchii rotunzi şi buimaci, ieşiţi cam mult De sub paltonul de catifea roşie Cu-n guler alb şi pufos în jurul glugii, Ar fi băgat în păcat şi pe un ateu. „Nici Christ nu pari a fi!” îmi zic în minte, Încercând să-mi amintesc mai bine Cum a fost când am oprit imediat Ce am ieşit de sub Podul de Centură din Mănăştur În staţia de autobuz pustie Unde ea radia ca o Crăciuniţă sidefie. Un zâmbet dulce mi-a înflorit pe buze Şi-am privit mai atent înainte la drum, Încercând să mă uit la ea cu ochiul minţii Şi să-mi închipui că însuşi Domnul S-a deghizat în Crăciuniţă şi mi-a făcut cu mâna Să-l duc la o adresă sfântă. Când am trecut Dumbrava Şi eram mai aproape de cer şi fulgii mai deşi, Nu am putut face să nu observ Pe chipul ei o lumină difuză, În aer un miros de mir Şi-n suflet o pace divină. Curând am ajuns în Huedin, Şi înainte de a merge mai departe sau a-mi cenzura Gândul deopotrivă sacru şi profan, ea zice: „Opreşte aici, în centru!” Pe o voce caldă, dar hotărâtă, Şi de-abia atunci mi-am dat seama

275

Că nu o întrebasem unde merge, Când a urcat la mine în maşină, Dar, faptul că poate ea ştia, Că eu nu ştiu, dar tăcea, Mă intriga profund. I-am zâmbit şăgalnic şi m-am oferit Să o duc până acasă pentru că strada era pustie, Afară frig şi încă mai ningea străveziu. Dar ea era deja afară din maşină Şi-mi flutura un surâs pe post de plată Din buzele străjuite de cele două rânduri De miei albi... Şi afară ningea, ningea a nemurire Ca într-un Rai imaginar. Am urmărit-o atent cu privirea, Până s-a dus direct Spre Monumentul Eroilor Căzuţi În Lupta Contra Comunismului Şi, dând din cap a nedumerire, Am pornit în trombă spre satul Brăişoru, Dar m-am oprit la fel de brusc, Am sărit din maşină afară Şi am alergat spre Monument. Ea era îngenunchiată, cu capul plecat, Mâinile împreunate şi se ruga încet. Când am ajuns lângă ea, M-am lăsat în genunchi să o îmbrăţişez În rugăciune şi taină sacerdotală, Dar ea dispăruse Sau încă mai era acolo într-un fel, Căci urmele genunchilor ei rotunzi Erau calde în zăpadă Şi miroseau a mir şi a parfum de stea.

276

M-am aplecat şi i-am sărutat urmele genunchilor Ca pe nişte moaşte, aerul l-am îmbrăţişat Şi avea forma ei, deşi n-o mai vedeam. În jur ningea ca în Paradis, Luminile blocurilor ardeau ca nişte torţe, Clopotele bisericilor din oraş Au început să bată, fiecare pe limba fericirii, Pentru că era Crăciunul şi se născuse Isus, Chiar în seara aceea Cândva în Ieslea din Iudeea. Doar eu eram trist Pentru că Christ Mi s-a înfăţişat sub chipul unei blonde, Şi mi-am jurat atunci c-am să persist Să cred că Christ E-n orice crin din orice ronde!

Noi te iubim, Mario! Oile pasc libere-n crâng, noi te iubim, Mario, plângând! Fluturii par stele în iarbă, noi te iubim, Mario, degrabă! Doamne, Pământul e aproape rotund, noi te iubim, Mario, şi-n gând!

277

Stăm în familie cu tata la cină, noi te iubim, Mario, din inimă! Poverile casei sunt grele, robindu-ne, non te iubim, Mario, rugându-ne. Mama îşi piaptănă pletele albe, noi te iubim, Mario, ca-n basme! Sufere stelele stingeri pe cer, noi te iubim, Mario, etern ! Pacea se clatină, ţările fierb, noi te iubim, Mario, superb ! Mai marii domnesc, cei mici se supun, noi te iubim, Mario, ţi-o spun. Orele trec, zilele scad, noi te iubim, Mario, în vad.

278

Spaime, coşmar, aduceri aminte, noi te iubim, Mario, cuminte. Visele cresc, tainic şi-n somn, noi te iubim, Mario, şi-un Domn. Litera legii s-a resupt feminin, noi te iubim, Mario, virgin.

O, Isuse, Prunc Isuse! O, Isuse, prunc Isuse, Ca şi mine tu eşti mic, Dar puteri ai din pruncie, Eu sunt mic şi n-am nimic. Tata-i dus la închisoare Pentru vorbe de cuvânt, Casa e de-atunci pustie Şi e rece ca-n mormânt. Şapte ani, ca şi la Tine, Au trecut fără de veste, Să se-ntoarcă de se poate Tu prin vise mă vesteşte.

279

Astă seară e Ajunul – Eu mă duc cu steaua-n sat, Să vestesc că Tu eşti Unul Care vii la semănat. Nu cu seminţe de plante Pentru trupul întinat, Ci cu seminţe de pace Pentru sufletul curat.

Primeşte-Ne, Gazdă, -n Casă Primeşte-ne, gazdă,-n casă, Să nu intrăm pe fereastră, Că vrem să te colindăm,, Nu vrem să te spionăm. Alţii ţi-o pus microfoane, Noi îţi aducem cântare, Şi de scurte unde-n casă Nouă, zău, că nu ne pasă. Noi nu cerem informare, Noi vrem nuci, mere, parale. De ni-i da, de nu ni-i da, Noi deloc nu te-om turna! Isus îţi aduce pace, Europa-n libertate Şi cu voci americane Noi îţi aducem iertare.

280

Primeşte-ne, gazdă,-n casă, Să nu-ngheţăm la fereastră, Că Isus, la Timişoara, Prin copii şi-a dat ofranda. Şi de-acuma vom fi liberi Cât e anu-ntreg de mare Şi colindăm a-mpăcare La biserica din zare. Turla ei ne mântuie, Clopotul ne tulbure, Şi-n credinţa creştinească Să vieţuim cu speranţă. Vom fi liberi a cântare, Vom colinda a mirare, Căci Isus cu-a sa născare Ne-a cules din disperare. Primeşte-ne, gazdă, -n casă Să nu cântăm la fereastră, Că şi-o deschis binele Porţile şi chingile! Mulţămim că ne primeşti Şi cu daruri ne-ospătezi Nu pe noi cei mici şi slabi, Ci Crăciunul vechi din Rai. Pe-Andrei l-am lăsat afară Cu Decebal stă de pază, Noi te colindăm frumos În numele lui Cristos.

281

Şi la anul care vine, Mai mulţi vom veni la tine, Dumnezeu să te-ocrotească Şi belşug să-ţi dăruiască.

Verdele Brad

Verdele brad, Apa-ngheţată Se fac pod, Se fac slavă Spre liberare, Spre îndurare: Leru-i Ler Şi Leru-i, Doamne, Ler! Tata acasă Să se întoarcă, De Sfântul Crăciun, Cu noi la masă, Ca să ne crească Şi ocrotească: Leru-i Ler Şi Leru-i, Doamne, Ler!

Steaua ce-o port Să mă păzească Şi când o-nvârt Să mă sporească. Că numai steaua-i Şi jos podeaua-i: Leru-i Ler Şi Leru-i, Doamne, Ler!

282

Gazdă voioasă, Să fii mănoasă, Să plăteşti Colinda noastă, Căci tata-i dus Înspre Apus; Dă, Doamne, Să se-ntoarcă: Leru-i Ler Şi Leru-i, Doamne, Ler! Verdele brad E cu zăpadă, E lumea albă Şi drumul lin, Ce sfântă noapte, Ce bun Crăciun: Leru-i Ler Şi Leru-i, Doamne, Bun!

Vine Domnul Vine Domnul să se nască, Dar nu-i cine să-l primească, Taţii-s duşi la închisoare, Securiştii-s în picioare. După geam copii sfioşi, Câinii toţi sunt somnuroşi, Mamele-s fără suflare, Grâul plânge în hambare,

283

Bunicile torc sudoare, Miel e lupu-ntre mioare, Bunicul e la poiată, Boii cu lacrimi îl ceartă: „Ce-a făcut feciorul tău De-o pticat atâta rău Pe casă şi pe tot satul, S-o supărat Împăratul? Nu mai vrea ca să-l primească Pe Isus în astă casă?” „Ba-mpăratul o plecat, Securişti ne-o inundat; Pe feciori îi arestează, În grea temniţă-i aşează Pentru ani fără de şir Pentru ce şi io mă mir!” „Nu mai plânge, bade bun, C-or fi ei carne de tun, I-o tuna bun Dumnezeu Ce-o făcut pământ şi cer Şi-or intra prin crăpături, S-or ascunde-n văgăuni Când va veni direptatea Şi va reclădi cetatea Şi veţi fi iarăşi ce-aţi fost, Ei în jele şi în post, Voi după bunul Cristos Înapoi la locul vost, Vă vor da pământ cu rost, Case şi averi surpate Şi biserici dărâmate, Ori de fârtaţii furate, Fie Dumnu-n bunătate!”

284

Sorin FINCHELSTEIN

Santa Claus cu Plete Dalbe (Colindă bilingvă de Sorin Finchelstein)

Sărbătorile de iarnă Right on schedule au sosit; Snowflackes s-au pornit să cearnă, So decoru-i pregătit. Santa Claus, you are expected, Pe-aici, sania să ţi-o plimbi; Carols, lots, we have collected Şi le ştim în două limbi. From the times of yore se spune Că-n tot anul a sosit. Does he get viza pe bune, Or comes rather ilicit? Moş Crăciun se opinteşte, Tot trăgând la his big bag; Apropiat ni-i, sufleteşte, Că-i moşneag şi e pribeag. Din bătrâni, de Yuletide, We, Romanians, make piftii Şi colinde insipide For the shake of our copii. We perform when, cu buhaiul Sau cu capra, ne plimbăm; In the city, luăm tranvaiul, And, while riding, colindăm.

285

This poor scribbler se căzneşte, De Crăciun, to write a skit. Inspiration îi lipseşte; Nu se leagă, non one bit. Couldn’t get past strofa primă, For which he is short un rând. Căutând, în van, o rimă, His frustration is crescând. To the skies, ochii ridică, Implorând , deep in dismay; Even litra de mastică Does no good for his condei. Un confrate comes in handy Să ofere some support: „Te salvez pe loc!” How dandy, Omul pare a good sport. „I could help, amice dearest, In your hopeless încercări; Vrei-nu vrei, I am your nearets, And I’m quite skilled la rimări! Pentru-a mea operă b(l)ufă, Vreau să fiu plătit in kind: Get me, please, a shapely fufă, C-un apetisant behind. Have a look, colinda-i gata To the last <<aho-aho>>; But you first prezintă fata, And she’d better be mişto.

286

Dacă vii cu f-o oroare, Our deal s-a anulat; Îmi pui tail-ul pe spinare, And that’s it, no colindat!” REFREN (După fiecare strofă): Moş Crăciun, Santa Claus! (Reprodus din Publicaţia lunară pentru românii din America de Nord, „PAGINI ROMÂNEŞTI”, Montreal, Canada, Anul 3, nr. 12 (34), Decembrie 2003, pagina 17, pentru Toronto.)

287

Ion MINULESCU

Rânduri pentru Moş Crăciun Iartă-mă că te salut numai din uşă… Te-aş pofti şi-n casă, dar mi-e teamă Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă Şi-acelaşi vechi refren de panoramă!… Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun… Dar eu – zău – nu văd de ce mai vii!… Ce folos că eşti bătrân şi-ai suflet bun, Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!… Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti Pentru cei ce nu mai cred în ele… Tu – e drept – n-ai fost decât aşa cum eşti – Omul cu păpuşi de porţelan şi acadele… Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată, Să mă încânt de chipuri ce se şterg – Mie-mi trebuie o femeie adevărată, Nu femei păpuşi de Nurenberg!… Iată!… Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun… Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!… Ţine minte, ţine minte, Moş Crăciun, Şi la anul, dacă-mi vii din nou, să-mi vii cu Ea!…

288

Adrian PĂUNESCU

Colindul Gutuii din Geam Dulce, galbena lumină, Cum şi eu bălaie-eram, Mi-a pus mama o gutuie Ce se coace-ncet la geam... Aş muşca-o, dar mă doare, Mă cuprinde-un fel de jind Şi acum când trece anul Parc-o simt îmbătrânind. Galbena gutuie, Dulce, amăruie, Lampa la fereastră, Toată iarna noastră! Mama mea n-avea nici globuri, Nici beteală şi nici stea, Sărbătorile de iarnă Cu gutui le-mpodobea... Mi-a pus mama o gutuie În fereastra dinspre drum Şi o văd că luminează, N-am puterea s-o consum. Parcă are-n ea ceasornic Şi al mamei plânset sfânt, Luminează şi se stinge O gutuie pe pământ. Luxul mamei cel mai mare, Când copii ne mai simţeam, Era pâinea de pe masă Şi gutuia de la geam.

289

Alin Radu

Spinări de brazi Noi cu spinări de brazi ne-am petrecut Crăciunul, Plăpânde stilizări ce-ar fi putut purta, Zăpezi de munţi înalţi, dar n-au purtat nici unul, Decât betea festivă ce noaptea-i sugruma. Şi i-am făcut părtaşi la masa noastră plină Pe martorii tăcuţi la foametea de lupi Şi din destin de umbră noi am făcut lumină, Din cei ce vara cetini ţi-e milă ca să rupi. Şi ne-am adus copiii, că-i datină străbună, Să-şi spună poezia la bradul solitar, Dar printre urşi de pluş şi râs de zână bună , Sclipesc securi de brazi, ca cel mai cinic dar. Când ochi căprui de ciută, ne tremură prin casă, Ne-am bucurat că-n globuri lumina s-a aprins. De-atâţia ani cu brazi, de ăsta nu ne pasă, C-ar fi rămas cu lupii, vroind să fie nins… Noi cu spinări de brazi ne-am petrecut Crăciunul, Dar ei au plâns cu lacrimi de ace, regăsind În calde duşumele, stând unul lângă unul, Părinţii ce-şi visează copiii-mpădurind… 17.01.08

290

Toader T. UNGUREANU

Cad fulgii... Cad fulgii grei pe crestele abrupte Împodobind pădurea cu mantia-i de argint Din depărtări se aud cântările străbune Cuprinse-n taina sfântului colind. Cum freamătă iar pădurea a tăciun, Te cheamă să te pierzi în vraja ei. Ascultă! vine Moşul în seara de Crăciun Cu sania-i de vise şi cânt de clopoţei. Deschide-i larg fereastra s-auzi şi tu colindul, Binecuvântează-i, Doamne, masa cu bucate, Trimite-ţi ruga ta şi pentru cei săraci, Alină-le durerea celor pierduţi în noapte! Hai! cheamă-i înlăuntru, aşează-le pe masă Un strop de bunătate, din ce ai tu mai bun, Măcar o clipă să simtă bucuria,-n casă, Acestor sărbători în noaptea de Crăciun...

291

Vasile VOICULESCU

Colind I Din mii de falnice regine Ce stăpâneau peste pământ A fost aleasă o fecioară Să întrupeze Duhul Sfânt. Sfioasă, blândă şi cuminte, O biată fată din popor A zămislit, necunoscută, Pe marele Mântuitor. Şi-n ieslea umedului Staul, Pe-un braţ de paie S-a născut Acel ce-avea puteri să frângă Păcatul greu de la-nceput. Lăsând de-o parte împăraţii Cei plini de oşti şi slujitori, Întreaga Domnului mărire S-a coborât peste păstori. El, Mesia Izbăvitorul, Trimisul Tatălui din Cer S-a ridicat sub ocrotirea Şi-n casa unui biet dulgher. Căci harul pururi se revarsă Pe cel sărac, cinstit şi bun... ...Fiţi gata să primiţi pe Domnul În ziua Sfântului Crăciun

292

Colind II

Trup, tu dormi? Somnul te paşte? Suflete, scoal’ şi cunoaşte Luminos prunc că se naşte Din palatul treimii În peştera inimii. Dar pruncul cine mi-i? E Hristosul Dumnezeu Coborât în pieptul meu. Maica sfântă-n braţe ţină-L, Sfântul Duh cu drag alină-L, Îngerii cu raze-nchină-L. Eu nu dorm, trupul lin spune, Ci-ncleştat de-o grea minune Stau în mută rugăciune. Să mă mişc nu se cuvine, Ci cu harul care vine Raiul tot se află-n mine.

Colind III În coliba întunecată Din carne şi os lucrată A intrat Hristos deodată Nu făclie ce se stinge, Ci El însuşi, trup şi sânge, Preschimbat pentru făptură Într-o scumpă picătură, Dulcea Cuminecătură. Coliba cum L-a primit S-a făcut Cer strălucit Pe bolta de mărgărit

293

Iar în ea soare şi stele Cu Arhangheli printre ele. În mijloc Tron luminos Şi pe el, Domnul Hristos, Care mult se bucura Duhul Sfânt s-alătura Şi acolo rămânea Şi acum şi pururea. Şi noi Doamne, ne-am sculat Colibele am curăţat Uşi, ferestre, toate-s noi Doamne, intră şi la noi !

Simplicitate Păstorii au văzut lumina Şi cei dintâi au alergat… N-au stat să caute pricina Ci umiliţi s-au închinat. Târziu, când cei trei Magi sosiră, Cu ochii sus la Steaua lor Nedumeriţi se sfătuiră… Şi întrebară pe-un păstor. De nu le vrea ciobanul bine Şi-n staul nu-i călăuzea, N-ar fi ştiut cui să se-nchine Căci copilaşu-n fân dormea.

294

Jesus

If You Look for Me at Christmas If you look for me at Christmas, You won’t need a special star – I’m no longer just in Bethlehem, I’m right there where you are. You may not be aware of Me, Amid the celebrations – You’ll have to look beyond the stars, And all the decorations. But if you take a moment, From your list of things to do, And listen to your heart, you’ll find I’m waiting there for you. You’re the one I want to be with, You’re the reason that I came. And you’ll find Me in the stillness, As I’m whispering your name. LOVE. (Dacă mă cauţi de Crăciun, Dacă mă cauţi de Crăciun/ Vei avea nevoie de o stea specială –/ Eu nu mai sunt în Bethleem,/ Eu sunt exact aici unde eşti şi tu.// Tu n-ar trebui să fii departe de mine,/ În timpul sărbătorilor –/ Tu trebuie să priveşti dincolo de astre/ Şi de toate podoabele.// Dar dacă te opreşti din înşirare/ Din lista lucrurilor de făcut/ Şi-ţi asculţi inima, vei descoperi/ Că eu te aştept aici.// Tu eşti unul dintre aceia cu care eu vreau să fiu,/ Tu eşti motivul pentru care eu am venit./ Şi mă vei descoperi în linişte,/ Cum îţi şoptesc numele. IUBIRE.)

295

BIBLIA

Cel mai scurt Capitol este Psalmul: 117. Cel mai lung Capitol este Psalmul: 119.

Capitolul din mijlocul Bibliei este Psalmul: 118. Înainte de Psalmul 118, sunt 594 de capitole: 5+9+4=18;

1+8=9, cifra Geniului. După Psalmul 118, sunt 594 de capitole:

5+9+4=18; 1+8=9, cifra Geniului. În total sunt 1188 capitole: 1+1+8+8=18;

1+8=9, cifra Geniului. Versetul de la mijlocul Bibliei este în Psalmul 118,

versetul 8: 1+1+8=10; 10+8=18; 1+8=9, cifra Geniului.

LATINĂ:

„118. 5. De tribulatione invocavi Dominum; et exaudivit me in latitudine Dominus. 6. Dominus mihi adiutor; non timebo quid faciat mihi homo. 7. Dominus mihi adiutor; et ego despiciam inimicos meos.

8. Bonum est confidere

in Domino, quam confidere in homine.

9. Bonum est sperare in Domino, quam sperare in principibus. 10. Omnes gentes circuierunt me; et in nomine Domini quia ultus sum in eos.

296

11. Circumdantes circumdederunt me, et in nomine Domini quia ultus sum in eos. 12. Circumdederunt me sicut apes, et exarserunt sicut ignis in spinis; et in nomine Domini quia ultus sum in eos.” ROMÂNĂ: „118. 5. În mijlocul încercărilor l-am chemat pe Domnul; şi m-a ascultat Domnul pe de-a-ntregul. 6. Domnul este ajutorul meu; nu mă voi teme de ceea ce mi-ar putea face mie omul. 7. Domnul este ajutorul meu; şi eu mă voi uita bucuros de sus la duşmanii mei.

8. Mai bine este să te încrezi în

Domnul, decât să te încrezi în om. 9. Mai bine este să nădăjduieşti în Domnul, decât să te aştepţi la bine de la conducătorii de orice fel şi rang ai popoarelor şi ai lumii. 10. Toate neamurile m-au împresurat; dar, fiindcă în numele Domnului m-am luptat cu ele, am fost răzbunat. 11. Cei care mă revendică m-au înconjurat, dar, fiindcă în numele Domnului m-am luptat cu ei, am fost răzbunat. 12. M-au înconjurat din toate părţile precum albinele, şi au ars efemer precum focul de spini; căci, fiindcă, în numele Domnului m-am luptat cu ei, am fost răzbunat.” (Am folosit pentru traducere atât textul vechi al Vulgatei precum şi noua versiune în latină a Institutului Biblic al Papei Pius al XII-lea, pentru uzul liturgic aprobat în 24.03.1945. În chiar versetul 8, este o mică diferenţă între numele predicativ folosit în Vulgată, la forma pozitivă:

297

Bonum (bine) şi cea modernă, la forma de comparativ de superioritate: Melius (mai bine). Forma de mai bine concordă cu adverbul de comparaţie cu valoare conjunctivală, aici: decât. Pe de altă parte însă e o diferenţă mare de percepţie între „bine” şi „mai bine”, deoarece binele este atribuit lui Dumnezeu, prin urmare, nu are comparativ, există doar un singur şi sacru bine din partea lui Dumnezeu pentru oameni. Parafrazic ar suna corect aşa: „Bine este să te încrezi mai bine în binele Domnului, decât să te încrezi în binele omului.”

298

Rugăciune „O, Prea Bunule, Tu Tare, Din doi cioltani şi trei colaci Făcut-ai munte de mâncare, Să saturi gloate de săraci. Repetă, Doamne,-acum minunea, Şi ospătează mii de guri, Iar mie,-ascultă-mi rugăciunea, Dă-mi coşul cu firimituri!” (Rugăciune rostită în închisorile comuniste de către deţinuţii politici, transmisă mie de fostul deţinut politic, MSV, – Muncă Silnică pe Viaţă – Teofil Creţu, tatăl meu, în 2001, la mult timp după Revoluţia din Decembrie, deoarece frica de comunisto-securişti, de întoarcerea lor, încă nu dispăruse. În perioada de la eliberarea din închisoare în anul 1964 şi până în 1989, şi chiar mult după aceea, după cum am arătat mai sus, nici un fost deţinut politic nu vorbea nimic despre perioada petrecută în beciurile Securităţii sau în închisorile comuniste, decât dacă era complet iresponsabil, pentru că la ieşirea din închisoare ei au fost puşi să jure că nu vor spune nimic, altfel vor fi reîntorşi acolo. Şi teama şi teroarea era adânc cuibărită în sufletele lor.

Chiar şi această inofensivă Rugăciune, pentru securişti constituia un act de înaltă trădare şi atentat la siguranţa statului. O, tempora! O, mores! O, timpuri! O, moravuri!, Cicero, In Catilinam, 1,1.)

299

CUPRINS Notă asupra ediţiei.......................................................5 Afară Ninge Liniştit ....................................................7 Adeste Fideles .............................................................7 Am Plecat să Colindăm...............................................8 Aseară, pe-nserate .......................................................9 Asta-i Casa?...............................................................11 Astă Sară de Ajun......................................................11 Astă Seară-i Seară Mare............................................13 Astăzi S-a Născut Cristos..........................................13 Astăzi S-a Născut Cristos..........................................14 Axion de Crăciun ......................................................16 Bun Sosit, Prunc Iisus! ..............................................16 Bună Dimineaţa la Moş Ajun....................................17 Cana Galileei .............................................................18 Cântă-n Coruri Mii şi Mii..........................................18 Cântec de Crăciun .....................................................20 Cântec de Stea ...........................................................21 Ce-aţi Văzut, Păstori! ................................................22 Ce se vede-n zare.......................................................23 Ce Sară Mi-i Astă Sară..............................................24 Cerul şi Pământul ......................................................26 Ce Vedere Minunată..................................................28 Cine coase la fereastră...............................................29 Chipul Fiului său .......................................................30 Coborât-a, Coborât ....................................................30 Coborât-o, Coborât....................................................31 Coborât-a Duhul Sfânt ..............................................32 Colinda lui Isus Hristos .............................................33 Colindă mioritică.......................................................36 Colindatul de Crăciun al Feciorilor...........................37 din Satul Brăişoru......................................................37

Creştatul Sfinţilor ..................................................37 Creştatul Sfinţilor ..................................................38

300

Grăitul la Colac .....................................................40 Grăitul Pălincii ......................................................43 Grăitul Banilor.......................................................43 Groşiţa Fetii...........................................................44 Grăitul la Colac .....................................................46 Grăitul Pălincii ......................................................49 Grăitul Banilor.......................................................50 Notă: ......................................................................50 Dragă Mărioară .....................................................52

Colindă ......................................................................53 Colindăm, Doamne, Colind.......................................54 Colindiţă ....................................................................54 Colindul Cerbului......................................................55 Colindul lui Dumnezeu .............................................56 Colo-n Câmpul Înverzit.............................................57 Colo-n Josu................................................................58 Colo-n Sus .................................................................58 Colo sus pe-un deal ...................................................59 Colo-n Sus pe Vremea Ceea......................................60 Colo-n umbra pomilor...............................................61 Copii Dragi!...............................................................62 Copiii Către Moş Crăciun .........................................63 Copil Iubit .................................................................64 Copilul cu ochi senini................................................65 Corindă ......................................................................66 Crăciun ......................................................................67 Crăciunul ...................................................................68 Creştine, Ce S-a Întâmplat?.......................................69 Creştinilor, astăzi.......................................................70 Creştinilor, noi astăzi.................................................71 Creştinilor, Noi Astăzi...............................................72 Cu Bucurie să Cântaţi................................................73 Cu Largi Priviri .........................................................73 Culcă-Te-Mpărat Ceresc ...........................................74 D-auzi, Gazdă............................................................75

301

De Raze Mii Străluceşte Pomul ................................75 Deschide Uşa, Creştine! ............................................76 Deschide Uşa, Creştine! ............................................78 Din An în An .............................................................79 Din An în An .............................................................80 Din Raiul Cel Luminos .............................................80 Doamne, A Tale Cuvinte...........................................81 Domnuleţ şi Domn din Cer .......................................82 Domn, Domn Să-nălţăm............................................82 Domnul Isus Cristos ..................................................83 Dormiţi, Domni...!.....................................................84 Am plecat să colindăm ..............................................84 Domnul Nostru..........................................................85 Domnuleţ şi Domn din Cer .......................................86 Dormi, Iisuse, Calm şi Lin ........................................87 El Va Aduce Pacea....................................................88 Floricica.....................................................................88 Florile Dalbe..............................................................89 Florile Dalbe.............................................................90 Florile Dalbe.............................................................91 Florile Dalbe.............................................................91 Florile Dalbe.............................................................92 Florile Dalbe..............................................................93 Florile Dalbe..............................................................94 Fluierul Cel Păstoresc................................................95 Gloria! .......................................................................96 Hai, Leru-i Ler! .........................................................97 Ia, Sculaţi, Boieri Mari!.............................................98 Ia, Sculaţi, Voi, Boieri Mari!...................................100 Iată vin colindătorii .................................................101 Iată Vin Colindători! .............................................101 Iisus şi Fecioara.......................................................102 Închinarea Păstorilor ...............................................103 Îngerul Gavril Coboară............................................104 Inima Vă Cântă........................................................104

302

Îngerul a Alergat......................................................105 În Oraşul Bethleem..................................................106 În Sălaşul lui Crăciun ..............................................107 În Tăcerea Nopţii.....................................................107 La Fântână, în Grădină ............................................108 La Marginea Râului Iordan .....................................109 La Nunta Ce S-a Întâmplat......................................109 La Poartă la Ţarigrad...............................................111 La Viflaim, Colo-n Jos ............................................113 Laude-Se Tot Cuvântul ...........................................114 Leagănul Lui Isus ....................................................114 Liturghia Lui Iisus...................................................115 Mărire în Cer Lui Dumnezeu ..................................116 Mărire întru Cele-Nalte ...........................................116 Măruţ, Mărgăritar ....................................................117 Măruţ, Mărgăritar ....................................................117 Mărului Măr ............................................................118 Mi-a Şoptit Un Vânt Grăbit.....................................119 Mioriţa.....................................................................120 Mioriţă sau Colindă .................................................121 Moş Crăciun 1 .........................................................121 Moş Crăciun 2 .........................................................122 Naşterea Domnului Nostu .......................................123 Naşterea Ta, Hristoase ! ..........................................124 Noapte de Vis ..........................................................124 Noi, în Seara de Crăciun .........................................125 Noi Umblăm să Colindăm.......................................126 Noi Umblăm să Colindăm.......................................126 Noi Umblăm, şi Colindăm ......................................127 Nouă Azi ne-a Răsărit .............................................128 O, Brad Frumos! 1...................................................129 O, Brad Frumos! 2...................................................130 O, Brad Frumos! 3...................................................130 O, Tannenbaum! O, Tannenbaum!..........................131 O, Tannenbaum!......................................................132

303

O, Ce Naştere! .........................................................133 O, Ce Nebunie!........................................................133 O, Ce Veste Minunată! 1.........................................134 O, Ce Veste Minunată! 2.........................................134 Ochişorii lui.............................................................135 O, Maică Preacurată ................................................135 Pe cruce de brad ......................................................136 Pe Faţa Fiului ..........................................................137 Plecarea Magilor .....................................................138 Plecat-or, Plecat-or ..................................................138 Pluguşorul................................................................139 Pluguşor cu Patru Boi..............................................144 Praznic Luminos......................................................145 Poruncă prin vis.......................................................146 Rugăciune populară.................................................147 Sara Crăciunului Nost’ ............................................147 Săltaţi Câmpuri şi Livezi.........................................148 Sculaţi, Boieri, Până-n Zori.....................................149 Sculaţi, gazde, nu dormiţi! ......................................150 Sculaţi, Sculaţi! .......................................................151 Sfântul Domn Iisus..................................................151 Sorcova....................................................................153 Steaua Sus Răsare....................................................153 Sus Boieri ................................................................154 Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi!..................................155 Sus la Bethleem.......................................................156 Sus, la Cer O Înălţăm ..............................................158 Sus, Boieri, Nu Mai Dormiţi !.................................159 Sus, în Poarta Raiului ..............................................160 Sus la Poarta Raiului 1 ............................................160 Sus, la Poarta Raiului 2 ...........................................161 Taci, Fiule................................................................162 Trei Crai ai Pământului ...........................................162 Trei Crai de la Răsărit .............................................163 Trei Crai de la Răsărit .............................................164

304

Trei Păstori .............................................................164 Trei Păstori .............................................................165 Umblă Maica după Fiu............................................166 Un Dulce Cânt.........................................................167 Velerim, Velerim! ...................................................168 Veniţi Astăzi, Credincioşi! ......................................169 Veniţi, Creştini!.......................................................170 Veste Bun-am D-auzâtu ..........................................170 Vestea Naşterii ........................................................171 Viflaime, Viflaime ..................................................171 Viflaime, Viflaime ..................................................172 Voi Ceruri Vă-Nduraţi ............................................173 Ziurel .......................................................................173 Ziurel de zi ..............................................................174 Ziurel de Ziuă ..........................................................176 TEATRUL POPULAR ...........................................178

VIFLAIMUL sau IROZII....................................178 LITERATURA CULTĂ .........................................198 Vasile ALECSANDRI ............................................198

Bradul ..................................................................198 Ion ALEXANDRU..................................................200

Mater Dolorosa....................................................200 Tudor ARGHEZI.....................................................201

Colind ..................................................................201 Colindă de Crăciun..............................................202 Drumul cu poveşti ...............................................208 La Mulţi Ani ! .....................................................211 Trâmbiţele de Argint ...........................................212

A. BÂRSEANU ......................................................213 Moş Crăciun ........................................................213

Lucian BLAGA.......................................................215 Colindă ................................................................215

Otilia CAZIMIR......................................................216 Moş Crăciun ........................................................216 Uite, Vine Moş Crăciun ......................................217

305

Preot Ioan COMĂNECI ..........................................218 Bucurie (Colindă) ................................................218 Minunata Veste (Colindă) ...................................219

George COŞBUC ....................................................221 Noaptea de Crăciun .............................................221 Ce Ne-Aduce Moş Crăciun .................................221 Colindătorii..........................................................222 [Iar Când S-A Născut Hristos] ............................223

Nichifor CRAINIC..................................................225 Oaspeţii cu Azur în Gene ....................................225

Celine DION ...........................................................227 And so this is Christmas......................................227

Petru DUGULESCU ...............................................229 Şiroaie de sânge...................................................229

Mihai EMINESCU..................................................230 Colind ..................................................................230 Colinde, Colinde! ................................................230 Christ ...................................................................231 Dumnezeu şi om..................................................233 Pluguşorul............................................................236 Rugăciune............................................................238 Uratu....................................................................239 Veneră şi Madonă................................................243

Lucian GEORGIU...................................................246 Cu Ochii-nrouraţi... .............................................246

Octavian GOGA......................................................248 Colindă ................................................................248 Crăciunul copiilor................................................249 Moş Crăciun cu Barba Albă ................................249 Pace .....................................................................250

Radu GYR...............................................................252 Colind ..................................................................252 Colind Ceresc ......................................................253 Pom de Crăciun ...................................................255 As’ noapte, Iisus…..............................................255

306

Viorica LUMEI .......................................................257 Colinda Durerii Sufletului Nostru .......................257

Radu KRETZUDAVA ............................................259 A venit vremea dreptăţii ......................................259 Avrămuţ, Avrămuţ! .............................................260 Cântec de Crăciun ...............................................263 Colind Colindătoare ...........................................264 Colinda Copiilor Orfani Politic ...........................264 Colindă prohibită.................................................266 Colindă cu Lanţuri la Picioare.............................267 Colindă pentru D-na Învăţătoare .........................268 De Te Duci la Colindat........................................269 La colindat...........................................................270 Neaua...................................................................271 Ninge... ................................................................272 Noi te iubim, Mario!............................................276 O, Isuse, Prunc Isuse!..........................................278 Primeşte-Ne, Gazdă, -n Casă...............................279 Verdele Brad .......................................................281 Vine Domnul .......................................................282

Sorin FINCHELSTEIN...........................................284 Santa Claus cu Plete Dalbe..................................284

Ion MINULESCU ...................................................287 Rânduri pentru Moş Crăciun ...............................287

Adrian PĂUNESCU................................................288 Colindul Gutuii din Geam...................................288

Alin Radu ................................................................289 Spinări de brazi....................................................289

Toader T. UNGUREANU.......................................290 Cad fulgii.............................................................290

Vasile VOICULESCU ............................................291 Colind I................................................................291 Colind II ..............................................................292 Colind III .............................................................292 Simplicitate..........................................................293

307

Jesus ........................................................................294 If You Look for Me at Christmas........................294

BIBLIA....................................................................295 Rugăciune................................................................298