Publicație semestrială

NR. IV, februarie-iunie 2018

COLEGIUL TEHNIC ”VALERIU BRANIȘTE”

LUGOJ

ISSN 2559 - 0065

ISSN–L 2559 - 0065

1

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Argument

”Revista Educațională on-line” se adresează cadrelor didactice, fiind un spaţiu de promovare

a cercetării, a inovaţiilor didactice, a exemplelor de bună practică în domeniul educaţiei. Revista îşi

propune astfel, să abordeze aspecte variate ale problematicii educaţiei: proiecte educaționale, realităţi

şi noutăţi educaţionale, articole şi studii de specialitate, aspecte din viața școlii, articole care tratează

probleme cu care se întâlnesc toţi actorii implicaţi în actul educaţional: cadre didactice, elevi sau

părinţi. Îmbinarea teoriei cu exemple din munca la catedră, personalizată fiecărui profesor,

împărtășirea experiențelor didactice și celorlalţi, este cu certitudine un schimb de experienţă util.

Prof. Coordonator: Duță Ionela-Alina

2

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

CUPRINS:

Modelul comunicativ – funcțional – Prof. Ţudec Adelina Ramona,

Colegiul Tehnic “Valeriu Braniște” Lugoj ........................................ pag. 3

Creativitatea în cadrul disciplinelor de specialitate – Prof. Storcevoi

Mihaela / Prof. Vărzaru Marilena, Colegiul Tehnic “Valeriu Braniște”

Lugoj.................................................................................................. pag. 8

Motivaţia în învăţare – Prof. Ilieş Marcela, Colegiul Tehnic “Valeriu

Braniște” Lugoj ............................................................................... pag. 11

Educaţia centrată pe elev – Prof. Duţă Ionela, Colegiul Tehnic “Valeriu

Braniște” Lugoj ............................................................................... pag. 13

Motivaţia pentru a învăţa - Prof. ing. Murar Angelica Daniela, Colegiul

Tehnic “Valeriu Braniște” Lugoj ..................................................... pag. 15

Tehnici de învăţare eficientă - Prof. Lazea Emanuela Delia, Liceul

Teoretic Buziaș – Structura Bacova ................................................ pag. 18

Colindatul cu dube în Brăneşti - Prof. Iova Adina, Liceul Teoretic

„Traian Vuia” Făget ........................................................................ pag. 20

Directorul – manager de şcoală europeană, un factor important în

motivarea cadrelor didactice - Prof. Kortner Tilore, Şcoala Gimnazială

Nr. 2 Lugoj ...................................................................................... pag. 23

Shopping online - Prof. Gheleşian Petru, Colegiul Tehnic „Valeriu

Braniște” Lugoj / Prof. Gheleşian Silvia, Liceul Tehnologic „Aurel

Vlaicu” ............................................................................................. pag. 30

Autorii sunt responsabili de originalitatea materialelor, de afirmațiile și concluziile cuprinse în aceste

articole; colectivul de redacție de la Colegiul Tehnic ”Valeriu Braniște” nu își asumă responsabilitatea

în acest sens.

3

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Țudec Adelina Ramona

Colegiul Tehnic “Valeriu Braniște” Lugoj

MODELUL COMUNICATIV - FUNCȚIONAL

Cercetările recente de didactică a limbii române propun o redefinire a disciplinei, fapt

care implică o reevaluare a conţinutului didacticii domeniului, ca soluţie de aplicare a

curriculumului, în vederea eficienţei actului didactic. Percepută ca o „disciplină de frontieră

(aşezată în zona de intersecţie a ştiinţelor limbii şi literaturii cu ştiinţele educaţiei şi psihologia

educaţională), disciplină orientată deopotrivă teoretic şi practic” (Alina Pamfil), Limba şi

literatura română produce efecte colaterale evidente care pot fi controlate şi evaluate din

perspectiva construirii la elevi a competenţei de comunicare şi a performanţei lor comunicative

la toate celelalte discipline din planurile de învăţământ.

Realitatea confirmă faptul că în şcoală competenţa de comunicare a elevilor la toate

celelalte discipline şi, implicit, comprehensiunea cunoştinţelor de specialitate se realizează

parţial în cadrul orelor de limba română, prin segmentul de vocabular, dar şi prin însuşirea

logicii discursului, în diferite stiluri funcţionale.

Este evident rolul instrumental pe care limba română îl are în dobândirea de către elev

a competenţei de comunicare capabilă să-i permită abordarea tuturor registrelor limbii, în

dimensiunile specifice comunicării, vizând înţelegerea şi producerea de text.

În acest specific se regăseşte valoarea instrumentală a limbii române pentru toate

celelalte discipline de studiu, fapt care încarcă de responsabilitate actul predării – învăţării la

4

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

disciplina în discuţie, tocmai prin efectele sale colaterale. Din această perspectivă, evaluarea

competenţelor de comunicare nu trebuie să se limiteze doar la domeniul strict al disciplinei, ci

se impune extinderea acesteia, prin raportarea la deprinderile şi atitudinile conţinute de cele opt

competenţe-cheie, luând în calcul concomitent atât palierul specific, cât şi extinderea acestuia

în sfera celorlalte discipline de studiu, precum şi efectul în asigurarea competenţei sociale

integratoare. 1

Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a

forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să

comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile

proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice

fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat

de om.

În acest sens, programele școlare de limba şi literatura română sunt realizate pe baza

modelului comunicativ-funcţional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicării

şi al textului literar, fiind adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor

propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. De asemenea, modelul

comunicativ-funcţional este comun pentru disciplinele cuprinse în aria curriculară Limbă și

comunicare, ceea ce asigură o perspectivă unitară în abordarea competențelor.

Modelul comunicativ-funcţional impune ca finalităţile disciplinei să fie centrate pe

comunicare, proces în care interacţionează patru deprinderi fundamentale: înţelegerea după auz,

lectura, vorbirea, scrierea. Orice act de comunicare comportă două tipuri de procese: (a)

producerea (emiterea, exprimarea în scris sau oral) a mesajelor; (b) receptarea (ascultarea sau

lectura) mesajelor. Acestea reprezintă aspecte ale învăţării oricărei limbi, ca şi ale cunoaşterii

culturale. 2

Disciplina limba şi literatura română cuprinde, în programe, trei domenii specifice:

limbă, literatură şi comunicare. Aceste trei domenii nu sunt insulare, atâta vreme cât profesorul,

în demersul său de abordare a disciplinei la clasă, trebuie să găsească punctele de legătură,

conexiunile care permit o predare integrată. Literatura (care cuprinde atât texte literare, cât şi

1 Limba română, nr 11-12, anul XIX, 2009

2 http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/SPECIFICUL-MODELULUI-COMUNICAȚIONAL

5

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

texte nonliterare) oferă domeniilor limbă şi comunicare un material divers sub aspect textual

(modalităţi de structurare a textului, tipuri textuale diferite: narativ, descriptiv, dialogat,

argumentativ, expozitiv), lingvistic (moduri de organizare a elementelor de construcţie a

comunicării la nivelul propoziţiei şi al frazei) şi discursiv sau situaţional (adaptarea discursului

unui emiţător la circumstanţele situaţiei de comunicare, tipuri diferite de interacţiuni) 3 .

Cunoaşterea elementelor de construcţie a comunicării (circumscrise domeniului limbii) oferă

studiului textului literar sau nonliterar instrumente utile pentru descifrare, analiză şi

interpretarea sensurilor. Achiziţiile din domeniul limbii sunt importante și pentru domeniul

comunicării, pentru că ele oferă elevului cunoaşterea legilor de combinare şi selecţie a

elementelor de construcţie a comunicării. În schimb, ceea ce oferă comunicarea celorlalte două

domenii, în viziunea programelor actuale, este, în primul rând, domeniul care le adună şi le

articulează: literatura este privită şi ca un act de comunicare, bazat pe un pact între autor şi

cititor (acceptăm, atunci când citim literatură că ne situăm în zona posibilului, a imaginarului

şi nu în cea a realului, ca atunci când citim texte ştiinţifice, jurnalistice etc.); limba este văzută

nu ca finalitate a însuşirii unor reguli sistemice, ci tocmai ca aplicare a achiziţiilor din acest

domeniu în receptarea sau în producerea mesajelor. Apoi, comunicarea este nu doar un domeniu

de conţinuturi, în care elevii învaţă cum se realizează un monolog, un dialog, o dezbatere, un

eseu etc., ci şi un mijloc de învăţare, folosit de toate disciplinele şcolare (ei aplică, deci,

strategiile învăţate în domeniul comunicării nu doar pentru a discuta un text sau pentru a

înţelege anumite probleme de limbă, ci în orice altă disciplină pe care o studiază în şcoală).

Aşadar, oferta comunicării poate fi analizată pe trei paliere distincte: (a) structurează

pe alte principii domeniul disciplinei limba şi literatura română, înglobând limba şi literatura;

(b) se regăseşte şi în alte discipline ca mijloc al învăţării; (c) deschide şcoala spre viaţă, spre

realitate, oferindu-le elevilor competenţe şi cunoştinţe pe care le pot aplica în experienţa lor

cotidiană prezentă şi viitoare.

Paradigma comunicativ-funcţională schimbă în mod fundamental anumite accente în

cadrul disciplinei noastre. Literatura nu mai este un domeniu static, în care elevii studiază

despre texte, ci devine un domeniu dinamic, în care literatura nu înseamnă doar cunoaştere, ci

şi comunicare. Aceasta presupune schimbarea focus-ului dinspre produs (opera literară), spre

3 Cf. C. Simard, Éléments de didactique du français langue première, Montréal, De Boeck şi Lancier,

1997, componenta verbală a comunicării poate fi definită prin aceste trei dimensiuni.

6

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

proces (lectura operei) şi intrarea receptorului într-un dialog deschis cu textul, pe care-l

interoghează şi căruia îi oferă răspunsuri personale.

Principii ale actualului model curricular sunt:

· urmărirea unui set unitar si coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii

şcolarităţi;

· adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului

de pe simpla achiziţionare de cunostinţe pe formarea de competenţe si atitudini, cu valenţe

ulterioare de actualizare si de extindere;

· diversificarea strategiilor, a ofertelor și a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-

ţintă;

· echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise si celei orale;

· îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare si de producere a mesajului;

· adoptarea unei perspective consecvent comunicative, conform căreia accentul este plasat pe

aspectele

concrete ale utilizării limbii;

· structurarea conţinuturilor din domeniul literaturii conform principiului cronologic, al

evoluţiei

fenomenului literar;

· abordarea integrată a domeniilor disciplinei: textul literar studiat sau temele propuse din

domeniul literaturii devin nuclee care generează discutarea unor probleme de limbă (fonetică,

vocabular, morfologie, sintaxă) sau exersarea / practicarea comunicării (orale si scrise);

· deschidere spre abordările inter- si transdisciplinare.

Paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei se reflectă în componenta pragmatică

a domeniului de referinţă, aducând în prim-plan competenţa de comunicare văzută ca factor ce

poate facilita substanţial integrarea în spaţiul sociocultural.

Această abordare pragmatică argumentează faptul că un enunţ nu exprimă doar o stare de

lucruri, ci şi gândurile, sentimentele pe care ideile enunţate le provoacă atât auditoriului, cât şi

enunţiatorului. Prin urmare, devine primordial aspectul integrator al comunicării în relaţia

individului cu mediul sociocultural. În acest mod, este activată şi valorificată dimensiunea

socială a comunicării, aceasta fiind văzută şi ca un catalizator al formării şi manifestării

personalităţii individuale în raport cu personalitatea colectivităţii din care vorbitorul face parte.

7

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Ca știință a comunicării ce are ca obiectiv problemele semnificației, pragmatica își

subordonează cel puțin trei câmpuri de cercetare distincte:

- discursul și enunțul

- contextul (situația) de comunicare

- uzul lingvistic și utilizatorii de limbaj4

Pentru a răspunde la întrebarea “Ce este pragmatica?”, Liliana Ionescu-Ruxăndăoiu5

pornește de la următoarele enunțuri, cărora, rostite în anumite împrejurări, li se atribuie

semnificațiile specificate:

- E curent în cameră – solicitare indirectă (“închide fereastra!”)

- Puteți să-mi dați sarea? – solicitare politicoasă (expresie lingvistică a unei atitudini

sociale; cf. Poți să scrii cu stânga? – întrebare prin care se cere într-adevăr o

informație despre posibilitățile interlocutorului)

- Deștept băiat! – ironie

- E posibil așa ceva? – întrebare retorică.

Posibilitatea de a înțelege aceste enunțuri în felul indicat reflect faptul că, în anumite condiții,

un enunț exprimă mai mult ori chiar altceva decît sensul lui “literal” sau că unul și același enunț

poate exprima lucruri diferite în circumstanțe diferite. Asemenea situații, frecvente în

comunicarea curentă, nu pot fi explicate prin regulile nici unui tip de gramatică.

Condițiile concrete în care are loc comunicarea afectează atât producerea, cât și receptarea

enunțurilor. Modul în care aceste condiții acționează la polul emiterii și al receptării, ca și

efectele lor asupra structurii enunțurilor și a comunicării, în ansamblu, constituie obiectul

pragmaticii.

Noua perspectivă, centrată pe ideea de adaptabilitate a limbii, are la bază noțiunea de

funcționalitate.

4 M.I. Borchin, Vademecum în lingvistică, ed, Excelsior Art, Timișoara, 2004

5L. Ionescu-Ruxăndoiu, Conversația: structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei

vorbite, București, Ed All, 1995

8

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Storcevoi Mihaela

Colegiul Tehnic “Valeriu Braniște” Lugoj

Prof. Vărzaru Marilena

Colegiul Tehnic “Valeriu Braniște” Lugoj

CREATIVITATEA ÎN CADRUL

DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE

Motto: “Creativitatea nu este o evadare din disciplină,

este o evadare însoţită de disciplină.”

Jerry Hirschberg

Dezvoltarea creativităţii reprezintă una din

competenţele secolului XXI, necesare formării continue,

pentru a avea succes în orice domeniu.

În Dicționarul Enciclopedic, creativitatea este considerată “o trăsătură complexă a

personalității umane, desemnând capacitatea de a realiza ceva inedit, original.”

Specifică materiei vii superior organizate, creativitatea reprezintă o necesitate pentru

societate și în același timp un domeniu complex, aleatoriu și greu controlabil. Oricum am

analiza problema, ea trebuie să plece de la două constatări fundamentale: existența creatorului

și modul de creație. Prin esența muncii sale, creatorul este mai mult sau mai puțin un intelectual

și trebuie să tindă să devină prin excelență un intelectual creator.

Creativitatea este o capacitate specific umană, care se caracterizează prin transformarea

deliberată a mediului de către om, într-o modalitate anticipată. Lumea se îmbogățește

permanent cu obiecte materiale sau spirituale(cunoștințe), care-și au originea în “mintea”

omului, cu lucruri făcute de “mâna” omului în activitatea lui de creație.

În ceea ce privește activitatea de formare a individului și a personalității acestuia, ținând

cont de idealul educațional al școlii românești, creativitatea trebuie identificată, stimulată,

cultivată și dezvoltată la toți oamenii și în toate domeniile pregătirii lor. La abordarea tehnicilor

9

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

și metodelor de stimulare a creativității în procesul de instruire al elevilor, se pun o serie de

întrebări :

Cum poate fi stimulată creativitatea în școală?

Cum poate fi identificat comportamentul creativ la elevi?

Care este motivul creativității și în ce condiții se poate desfășura o activitate instructiv-

creativă?

Care sunt factorii ce blochează creativitatea?

În școală, stimularea creativității presupune asigurarea unui mediu de învățare interactiv

și dinamic. În cadrul lecțiilor, profesorul va fi cel care va antrena elevii în procesul de

cunoaștere prin găsirea și aplicarea unor strategii eficiente, astfel încât să stimuleze potențialul

creativ al fiecărui elev în parte. Condițiile și formele de organizare și desfășurare a instruirii pot

dezvolta la elevi atitudini creative și de implicare activă.

În scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă a elevilor, trebuie încurajate:

Stimularea gândirii critice

Libertatea de exprimare a gândurilor, de căutare de idei

Incitarea interesului către nou

Exersarea capacităților de cercetare.

Factorii de personalitate și ambientali, care sunt implicați în creativitate și creație,

sunt: inteligență superioară, mediul prielnic, perseverență, tenacitate, memorie bună,

imaginație, originalitate, inițiativă, capacitate de intuiție, spirit de competiție.

Factorii care blochează creativitatea sunt: frica de critică și autocritică, timiditatea,

gândire liniară, lipsa imaginației și a motivației, coeficient scăzut de inteligență.

O cale de stimulare și antrenare a creativității, a participării active a elevilor, o constituie

înainte de toate identificarea blocajelor, barierelor, precum și a factorilor inhibitori ai acestora.

Pentru a înțelege demersul creativ este necesar de urmat anumiți pași:

Definirea problemei

Colectarea de informații, elaborarea de ipoteze

Iluminarea

Verificarea și aplicarea soluției.

Creativitatea este esențială pentru oamenii care activează în domeniul

designului vestimentar. Este, de altfel, locomot iva acestei profesii. Regăsim în

aceasta diversitate de tehnici clasice (de țesere, tricotare, împâslire, brodare, imprimare,

10

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

confecționare) ce implică temeinice cunoștinte de realizare, dar si abordarea tehnicilor mixte ce

lasă loc unor rezolvări inedite, curajoase, personalizate, asociate și cu proprietățile oferite de

materialele utilizate.

Potențialul creativ al elevului poate fi dezvoltat, ținând seama de următoarele principii:

apelul la experienţa personală, la diferite cunoştinţe dobândite;

alocarea timpului şi depunerea efortului;

adoptarea unei stări de spirit pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;

încrederea în devierile uneori iraţionale ale gândirii;

confruntarea soluţiilor proprii cu cele ale altora pentru a surprinde mai multe

perspective în privinţa unei situaţii date.

În desfăşurarea activităţilor, profesorul va respecta principiile educaţiei centrate pe elev

utilizând metode didactice interactive, bazate pe cunoaşterea directă a realităţii:

problematizarea, studiul de caz, simularea, jocul de rol, descoperirea, discuţii-dezbateri,

prezentări multimedia, lecţii vizită, realizarea de proiecte şi referate.

În concluzie, în activitatea educațională, profesorul trebuie să stimuleze

comportamentul creativ, să furnizeze un climat organizațional de cultivare a creativitații atât

pentru creativitatea individual, cât și pentru cea de grup.

Bibliografie

Maria Gârboveanu – Stimularea creativității elevilor în învățământ

Editura didactică și pedagogic București 1981

Prof.univ.dr. Anca Munteanu – Psihologia creativității

Universitatea de Vest Timișoara

Costică Nițucă, Tudor Stanciu – Didactica disciplinelor tehnice

Editura Performantica Iași

Ana Stoica - Creativitatea elevilor, posibilități de cunoaștere și educare

Editura didactică și pedagogic București, 1983

http://www.epochtimes.com/gb/16/3/9/n4658117.htm

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/40-p193-197.pdf

https://locals.md/2016/cum-descos-idei-creativitate-in-design-vestimentar/

http://www.icvl.eu/2009/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaC/sectiuneaC_lucrarea24.pdf

http://revistacultura.ro/nou/2012/08/o-balanta-a-creativitatii-si-a-designului-textil/

11

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Ilieș Marcela

Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj

MOTIVAȚIA ÎN ÎNVĂȚARE

„Motivaţia e ceea ce te pune în mişcare. Obiceiul e ceea ce te face să continui. ”

Jim Ryun

Motivaţia este termenul cheie al învăţării şcolare. Problema care se pune în acest

context este următoarea: Ce anume îl face pe un elev să dorească să înveţe, iar pe un altul să nu

dorească acest lucru? Dorinţa unui elev de a învăța este produsul mai multor factori.

Auzim mereu la elevii noştri remarci de tipul: „La ce îmi folosește asta?”, „Este greu

să mă apuc de învățat.”, „Nu îmi place școala!”, „Nu-mi va folosi niciodată!” sau „Am învăţat

ceva practic.”... Ceea ce face diferenţa între aceste comunicări ale elevilor este motivaţia.

Educaţia trebuie să fie de folos, să formeze cetăţeni responsabili şi motivaţi.

A fi motivat înseamnă a acţiona, a tinde spre ceva, a face ceva. Un elev care nu simte nici un

impuls sau nici o nevoie de a acţiona este un elev nemotivat, în timp ce un elev care este activat

12

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

spre un obiectiv, este considerat un elev motivat. Important este ca elevul să manifeste interes

pentru şcoală, să realizeze sarcinile şcolare şi să-şi îndeplinească obiectivele stabilite.

Dar, aşa cum bine ştim, motivaţia nu poate fi abordată în mod singular. Elevii manifestă

grade diferite de motivare ca intensitate şi sunt sensibili la diferite tipuri de motivaţie. Deşi

apelul la motivaţia intrinsecă este cea mai eficientă formă de mobilizare a elevilor, totuşi, din

cauza responsabilităţilor şi a obiectivelor didactice, a programelor încărcate şi specificului unor

discipline şcolare, profesorii nu pot oferi elevilor numai sarcini şcolare interesante sau plăcute

care să motiveze elevii.

De cele mai multe ori sarcinile şcolare sunt formulate în termeni de obligaţii extrinseci, iar

elevii trebuie să se achite de ele fie că le face plăcere, fie că nu.

Este necesar să ne formăm un stil de predare-învăţare care să motiveze elevii, centrat

pe argumentarea utilităţii, stimularea abilităţilor şi competenţelor existente, asigurarea trecerii

la acţiune. În procesul de creştere a motivaţiei elevilor pentru învăţare, fixarea obiectivelor

constituie o etapă importantă. Este bine ca profesorii să încurajeze elevii să-i convingă să

accepte obiectivele pe care aceştia le propun, în funcţie de interesele şi aptitudinile identificate.

Stima de sine are un impact profund pozitiv sau profund negativ asupra motivaţiei şi

performanţei şcolare.

Oferirea de încurajări, atitudinea optimistă faţă de elevi, tratarea echitabilă a tuturor

elevilor, comunicarea deschisă şi caldă, găsirea unui cuvânt bun pentru fiecare elev, sunt doar

câteva exemple care ne ajută să motivăm elevii la clasă.

Bibliografie

1. Al. Lazar, B. Zorgo, Motivatia în activitatea de învățare, în Sinteze de psihologie

contemporană. Psihologia educației și dezvoltării, București, Editura Academiei RSR,

1983

2. Ioan Neacșu, Motivație și învățare, București, E.D.P., 1978

13

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Duță Ionela

Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj

EDUCAŢIA CENTRATĂ PE ELEV

,,Educația este ceea ce supraviețuiește

după ce tot ce a fost învățat a fost uitat.”

Burrhus Frederic Skinner

Educația începe prin a te educa pe tine însuți ca persoană și abia după, pe cei de lângă

tine. Acest lucru este posibil doar dacă și tu ai fost la rândul tău educat să faci asta. Așadar

educația implică cunoaștere, experiență, curaj, responsabilitate, etc. Oamenii ar trebui să

dorească să fie educați, pentru a se putea descurca mai bine în viață. După cum afirma un mare

gânditor: ”educația este mișcarea în întuneric spre lumină”. Rolul educației nu este unul simplu,

ci unul complex care implică multă răbdare în cazul oricărei persoane.

Școala, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare trebuie să reacţioneze, în

concordanţă cu tendinţele evoluţiei societăţii, prin adaptarea conţinuturilor, structurii şi

funcţiilor sale, în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală şi integrării sociale rapide a acestora.

De aceea, școala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorificarea fiecărui copil, prin

stimularea intelectuală, a aptitudinilor şi atitudinilor, a trăsăturilor de personalitate.

Unul dintre cele mai actuale concepte ale societăţii de astăzi este educaţia diferenţiată

şi personalizată a copiilor, ca un răspuns al şcolii la problematica complexă anterior schiţată.

Dacă mult timp copilul a trebuit să se adapteze la cerinţele grădiniţei şi şcolii, astăzi este din ce

14

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

în ce mai evident că şcoala este cea care trebuie să se plieze, să se adapteze nevoilor copilului.

Filosoful grec Aristotel considera că ”cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare

decât cei care le dau viață; de aceea pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine,

educându-i.”

Pentru a centra conţinuturile învăţării pe copil, trebuie, în primul rând, să-i cunoştem

particularităţile psihofiziologice, ceea ce înseamnă cunoaşterea temperamentului, nivelul de

priceperi şi deprinderi, interesele, potenţialul intelectual, trăsăturile de personalitate, etc. Foarte

importantă este şi cunoaşterea eredităţii socio-culturale cu care copilul vine din familie.

Respectarea diferenţelor individuale trebuie să ducă la tratarea diferenţiată a copiilor, la

crearea unor situaţii de învăţare care să permită progresul copilului, pe diferite căi, prin

realizarea aceloraşi obiective. Practic, trebuie create situaţii de învăţare care să determine o

participare activă a copilului în procesul de învăţare prin interacţiuni directe

Bibliografie:

* Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, Garamond S.R.L., Cluj-Napoca, 2003

* Andruszkiewich, M., Educaţia incluzivă. Concepte, politici şi activităţi în şcoala

incluzivă, E.D.P., R.A. Bucureşti, 2007

15

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. ing. Murar Angelica Daniela

Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj

MOTIVAŢIA PENTRU A ÎNVĂŢA

Motivaţia de a învăţa este segmentul primordial

al succesului şcolar. Sursele motivaţiei sunt multiple şi

complexe. Literatura de specialitate promovează ideea

conform căreia factorii intrinseci şi cei extrinseci

condiţionează şi influenţează motivaţia pentru învăţare.

De regulă, oamenii lucrează mai productiv şi mai intensiv atunci cînd sînt motivaţi.

Cum să încurajez elevii să fie mai interesaţi ?

Chiar din prima zi vorbiţi elevilor despre entuziasmul referitor la acest curs / subiect şi

la modalitatea în care acesta vă afectează personal. Căutaţi modalităţi prin care să faceţi

conexiuni între materialul propus şi viaţa elevilor. Utilizaţi articole şi descoperiri recente,

reportaje chiar din presa locală sau exemple din propria experienţă care sunt relevante

conţinutului. Solicitaţi astfel de exemple şi elevilor.

Gândiţi-vă la întrebările pe care le-aţi putea adresa elevilor pentru ca aceştia să

chibzuiască asupra subiectului în discuţie, chiar dacă nu au citit nimic referitor la tema

respectivă.

Utilizaţi în cadrul discuţiilor tehnici eficiente de facilitare a acestora.

Dezvoltaţi la elevi „necesitatea de a şti”. Atunci cînd vă pregătiţi pentru oră, întrebaţi-

vă „Ce ar trebui şi ce le-ar place elevilor să ştie la acest subiect ?”. Aceasta v-ar ajuta să

concepeţi materialul în termeni de „relevanţă” şi „pertinenţă” cu experienţa de viaţă a elevilor.

Ce fac cu elevii apatici ?

Încercaţi să consolidaţi o relaţie interpersonală cu aceşti elevi. Învăţaţi numele elevilor

şi utilizaţi-le în comunicarea cu ei; elevii vor înţelege cît de interesat sunteţi în obţinerea

succesului la cursul respectiv. Faceţi astfel încît elevii dezinteresaţi şi iresponsabili să se

convingă de faptul că doriţi cu adevărat să-i ajutaţi. Încercaţi să aflaţi care este motivul apatiei

elevilor: este în depresie, supărat sau plictisit.

16

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Cuantificaţi progresul elevilor la etape timpurii şi în mod sistematic, astfel încît aceştia

să aibă ideea clară despre situaţia lor academică. Antrenaţi în abordarea elevilor apatici pe acei

din clasă care sînt foarte motivaţi şi interesaţi.

Aflaţi cât mai multă informaţie de elevii - apatici şi interesaţi – care vă va ajuta să

stabiliţi comunicare eficientă între ei.

Câteva sugestii pentru a motiva elevii

Explicaţi. Studii recente demonstrează că elevii sunt mai puţin interesaţi de participare

sau evaluare deoarece nu înţeleg ce trebuie să facă sau ce ar trebui să facă. Profesorii ar trebui

să acorde mai mult timp explicării: de ce învăţăm ceea ce învăţăm; de ce o anumită abordare /

teorie / activitate este importantă, utilă şi interesantă etc. În procesul educaţional entuziasmul

profesorilor se transmite şi elevilor, care probabil vor deveni mai interesaţi de subiectul

respectiv. În mod similar, profesorii trebuie să acorde mai mult timp explicând elevilor ce

aşteaptă de la ei, ce obiectiv urmăreşte prin realizarea unei activităţi de evaluare etc. Elevii care

sunt nesiguri de ceea ce urmează să realizeze sau cunosc precar instrucţiunile de executare nu

vor obţine mari succese.

Remuneraţi. Elevii care nu au încă consolidat un set motivaţional intrinsec de a învăţa

pot fi ajutaţi prin motivaţie extrinsecă - remunerarea (psihologică sau materială). Decât să

blamăm şi să criticăm distructiv un oarecare comportament sau răspuns neadecvat, remuneraţi

comportamentele corecte şi răspunsurile bune. Reţineţi că şi adulţi, şi elevii sunt tentaţi să repete

comportamentele care au fost remunerate. Remunerarea poate fi simbolică şi să marcheze

nivelul la care a ajuns elevul prin acest comportament / răspuns. Elevilor li se pot oferi cărţi,

certificate, laude verbale etc. Oricui îi place să fie apreciat şi recunoscut, iar remunerările pentru

o activitate realizată bine produc trăiri emoţionale plăcute.

Umanizaţi-vă acţiunile şi comportamentele. Elevii sînt mai motivaţi să comunice cu

profesorii care sunt mai „umani” şi cărora pare să le pese de ei, de interesele şi scopurile lor.

Profesorii pot „apropia” elevii povestindu-le diverse istorioare din viaţa personală,

recunoscîndu-şi greşelile pe care le-au făcut când erau copii sau chiar fiind adulţi deja. O astfel

de personalizare a relaţiei profesor – elev îi ajută pe aceştia să perceapă profesorii ca fiinţe

umane apropiate, ci nu ca figuri autoritare şi neplăcute. Discutaţi cu elevii şi în afara orelor de

curs. Interesaţi-vă care le sunt planurile de viitor, ce şi-ar dori să devină, unde intenţionează să

se odihnească în vacanţă etc.

17

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Implicaţi elevii în activităţi. Unul din factorii majori ai motivaţiei este implicarea

elevilor în propriul proces de instruire. Citindu-le sau prezentându-le subiectul fiind postat în

faţa clasei nu sunt metodele cele mai eficiente de predare. Este mult mai bine să implicaţi elevii

în diverse activităţi: situaţii-problemă, discuţii în grup, studiu de caz etc. O oră despre natură ar

avea o mai mare eficienţă dacă s-ar desfăşura în parcul local. Mai mult decât atât elevilor le

place să se simtă utili (ca şi adulţilor, de altfel!). Alegeţi câţiva elevi care să vă ajute (selectarea

bibliografiei, stabilirea subiectelor pentru examene, pregătirea sălii pentru desfăşurarea unei

discuţii în plen, aranjarea posterelor etc.). Aceste activităţi vor spori considerabil stima de sine

a elevilor şi vor intensifica şi motivaţia acestora pentru studiul disciplinei respective. Folosiţi

orice oportunitatea de a primi ajutorul elevilor şi fiţi recunoscători pentru acesta.

Predaţi inductiv. Cercetătorii susţin că prezentarea mai întîi a concluziilor, iar apoi

oferirea exemplelor lipsesc elevii de plăcerea de a descoperi noul în mod individual. De ce nu

aţi prezenta mai întâi exemplele, iar apoi să le solicitaţi elevilor să generalizeze cele prezentate

şi să elaboreze concluzii? Astfel, veţi spori interesul elevilor şi le veţi menţine interesul pe tot

parcursul activităţii. Mai mult de cât atât, asemenea activităţi contribuie mult la dezvoltarea

abilităţilor de analiză şi sinteză.

Satisfaceţi nevoile elevilor. Satisfacerea nevoilor este o metodă primară de menţinere

a interesului elevilor şi a stării lor de bine. Identificaţi nevoile cele mai importante pentru fiecare

elev şi încercaţi să ţineţi cont de asta.

Utilizaţi emoţiile pozitive pentru a creşte productivitatea şi motivaţia. O memorie

bună şi de lungă durată este în relaţie directă cu starea emoţională trăită de subiect în momentul

memorării, susţin psihologii. Astfel, elevii învaţă mai bine atunci când învăţarea este

„acompaniată” de emoţiile plăcute. Utilizaţi umorul, atunci când e cazul, dar nu exageraţi.

Stabiliţi relaţii pline de afecţiune atît între dvs. şi elevi, cît şi între colegi.

Bibliografie

https://sites.google.com/site/.../invata-sa-inveti/motivatia/Motivatiapentruainvata

18

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Lazea Emanuela Delia

Liceul Teoretic Buziaș – Structura Bacova

TEHNICI DE ÎNVĂȚARE EFICIENTĂ

”Ceea ce avem de învăţat să facem,

învăţăm făcând.”

Aristotel

Tot timpul ne întrebăm cum să învățăm mai repede, mai eficient. Iată câteva idei de a

învăța ușor și repede. Luarea notiţelor este activitatea prin care reţinem informaţii atunci când

ascultăm un vorbitor, care poate fi profesorul de la şcoală sau de la universitate, un instructor,

un specialist, o persoană care ţine o conferinţă, etc. Luarea notiţelor este utilă pentru memorarea

informaţiilor, dar şi pentru referiri ulterioare.

Altă metodă este înregistrarea informațiilor. O înregistrare eficientă presupune

rapiditate şi acurateţe. Rapiditatea se obţine prin formarea unor deprinderi şi exersarea acestora

până când devin automatizate. Câteva reguli care pot fi de folos pentru eficientizarea

înregistrării sunt: abrevierile şi prescurtările, schemele, numerotările, marcarea cuvintelor

cheie, evidenţierea conţinutului prin aranjarea în pagină, folosirea culorilor.

Marcarea cuvintelor cheie se poate realiza prin sublinieri, accentuări, scris înclinat,

majuscule, scris de tipar, steluţe, încercuiri, etc. Atunci când recitim notiţele, aceste marcaje ne

vor reaminti ce am considerat important atunci când am luat notiţele. Aranjarea în pagină se

referă la marcarea elementelor de conţinut prin plasarea lor în spaţiu într-un anume fel.

Paginarea nu are doar valenţe estetice, ci şi de uşurare a receptării structurii textului. Folosirea

culorilor este recomandată pentru a pune în evidenţă idei, cuvinte cheie, fragmente de text,

19

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

definiţii, citate, opinii personale sau ale profesorului. Marcarea prin culoare devine eficientă

atunci când există stabilit un anumit cod.

Prin aplicarea regulilor menţionate în paragrafele precedente, luarea notiţelor devine activă şi

conştientă. Cel care notează nu este doar un receptor pasiv, ci se implică în activitatea pe care

o desfăşoară, fapt care atrage după sine un nivel de înţelegere al informaţiei ridicat.

Etapa a doua a procesului de luare a notiţelor este prelucrarea şi organizarea acestora.

Organizatorii cognitivi sunt extrem de utili din acest punct de vedere. Organizatorii cognitivi

sunt reprezentări grafice care ajută la structurarea cunoştinţelor. Cei mai utilizaţi organizatori

cognitivi, care pot fi folosiţi pentru structurarea notiţelor: hărţile conceptuale, listele structurate,

tabelele, matricile, diagramele.

Hărţile conceptuale presupun organizarea materialului în jurul anumitor termeni cheie.

Listele structurate presupun organizarea materialului prin clasificări şi serieri, pe baza

elementelor comune.

Tabelele sistematizează informaţia, oferind o imagine de ansamblu asupra trăsăturilor

semnificative. Tabelele se organizează pe coloane.

Diagramele sunt reprezentări grafice schematice, realizate pe bază de analiză şi sinteză.

Diagrama Venn pune în evidenţă trăsăturile comune şi pe cele diferite a două idei, concepte,

evenimente, obiecte. Se reprezintă sub forma a două cercuri intersectate. În primul cerc se

notează trăsăturile primului termen al comparaţiei, în cel de-al doilea cerc se notează trăsăturile

celuilalt termen al comparaţiei, iar în zona de intersecţie se notează elementele comune celor

doi termeni.

Învăţarea este mai eficientă atunci când informaţiile sunt reţinute cu acurateţe şi pot fi

uşor accesate. Prin utilizarea organizatorilor cognitivi învăţarea devine activă, ceea ce înseamnă

o creştere a capacităţii de înţelegere a materialului şi implicit de memorare a lui.

Bibliografie

1. Baldwin J & Williams H, Învăţarea activă: ghidul instructorului, Blackwell, 1988

2. Honey P & Mumford A, Manualul oportunităţilor de învăţare, 1989

20

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Iova Adina

Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget

COLINDATUL CU DUBE ÎN BRĂNEŞTI

Colindatul este momentul cel mai

important al sărbătorilor de iarnă. Obiceiul este

cunoscut la sloveni, croaţi, sârbi, poloni, şi în

unele regiuni ale Greciei, dar s-a dezvoltat cu

deosebire la români, bulgari şi ucrainieni.

Vestirea colindătorilor privind Naşterea lui Iisus

Hristos este efectuată de către cetele de feciori constituite special în acest scop.Feciorii

colindători îşi începeau colindatul cu fruntaşii satului: învăţătorul, preotul, apoi continuau pe la

casele gospodarilor. Flăcăii se adresau în colindele lor gazdelor, în ordinea vârstei, apoi fetelor

nemăritate, junilor, nevestelor, oamenilor înstăriţi, fiecare categorie socială sau civilă

beneficiind de colinda potrivită.

În cadrul poeziei obiceiurilor tradiţionale de peste an specifice satului Brăneşti se

detaşează ca frecvenţă, ca valoare artistică şi documentară colinda de ceată, în zeci de variante.

În sat, obiceiul colindatului este încă o realitate vie a sărbătorilor de iarnă, cu precădere la Ajun,

Crăciun şi Anul Nou, la care participă întreaga comunitate.

Dubele, prin bătăi deosebite, structurate pe

mărimi şi ritmuri diferite, dau laolaltă o poliritmie

verticală şi orizontală unică în Brăneşti şi în zonă,

unde există şase categorii de dube după mărimi,

sunet, bătăi şi măiestrie a dubaşului, constatându-

se în acest sens o adevărată specializare, cu

denumiri aparte: creaţa, mica, mijlocia, dubla

după mijlocie, marea, dubla după cea mare, scormonind din străfunduri atmosfera şi

comunitatea rurală respectivă, precum o covârşitoare avalanşă sonoră ce-şi trimite ecourile

departe, în noapte.

21

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

La noi, dubelor le sunt hărăzite intervenţii separate, proprii, cu melodii speciale ca:

marşul dubelor interpretat pe drum şi la intrarea în gospodăria colindată, marşul cu două,

respectiv patru întreruperi, marşul nou, jocul cerbului, marşul miresei folosit la ieşirea din

curtea gazdei colindate, practicate numai în acest scop şi cadru, fapt care reliefează

inconfundabila pecete locală, dar şi destoinicia unor grupuri de dubaşi, până la performanţă.

Colindatul cu dube este urmărit şi mult aşteptat de întreaga comunitate, care, cu mic, cu mare

îi urmează pe dubaşi prin tot satul, intrând în fiecare casă pentru a o colinda. Dubaşii colindă

prin sat, pe la fete şi feciori, dar şi pe la celelalte familii care-i primesc, în seara de Ajun şi în

prima zi de Crăciun, de dimineaţa şi până târziu în noapte, însă pregătirea dubaşilor începe cu

câteva săptămâni în urmă, odată cu lăsatul Postului Crăciunului.

La 15 noiembrie începe Postul Crăciunului şi tot atunci şi pregătirea dubaşilor pentru

programul de colindă. Ei se adună în fiecare seară şi învaţă colindele, repetă jocurile şi bătăile

pe dube, în tot acest timp fiind conduşi de un vătaf. Acesta este ales de ceată, ţinându-se seama

de vechime, isteţime şi hărnicie, precum şi de reputaţia sa, care trebuie să fie una exemplară,

seriozitate şi alte calităţi necesare unui conducător. Repetiţiile se fac acasă la vătaf sau la

Căminul Cultural din sat. Acestea se desfăşoară fără martori, pentru că dubaşii sunt datori să

păstreze secretul asupra programului pregătit. Colindele din satul Brăneşti au o vechime

apreciabilă şi sunt unice prin versurile lor, dar şi prin melodii.

Tot în cadrul repetiţiilor sunt pregătite şi dubele, prin confecţionarea lor din piele de

câine sau capră, pentru a rezista peste ani, iar cerbul este împodobit cu iederă şi panglici de

mătase ori hârtie creponată în culori multicolore.

Satul întreg se pregăteşte moral şi material pentru marea sărbătoare a Crăciunului şi în

special pentru colindatul dubelor. Mamele feciorilor care colindă cu dubele pregătesc pentru

aceştia costumele populare tradiţionale: înălbesc izmenele şi cămaşa, împodobesc apoi căciula

cu panglică tricoloră şi cu verdeaţă, iar cei care-i primesc pe colindători pregătesc vin fiert,

ţuică,prăjituri, colaci şi cârnaţi, precum şi întreaga casă pentru primirea oaspeţilor colindători.

În după-masa zilei de Ajun, toţi colindătorii se adună la Căminul Cultural şi după o scurtă

repetiţie, pornesc la colindat. Pe drum ei merg în ritmul bătăilor de dube sau cântând diferite

colinde, fiind însoţiţi de muzicanţi şi mulţi consăteni. Ajunşi la poarta gazdei, aceştia cer

permisiunea de a intra iar gazda le deschide poarta poftindu-i înăuntru.

Programul colindătorilor începe cu „Asta-i sara” sau „Asta-i ziua”, apoi continuă cu

diferite colinde religioase, marşul cu două sau patru întreruperi, jocul cerbului, bătuta, toate

22

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

acestea depinzând de cele mai multe ori de cerinţa gazdei. La familiile care au fete mai mari se

face şi jocul fetei, iar vătaful dansează cu fata gazdei şi ceilalţi colindători cu alte fete.

La sfârşitul programului, gazda răsplăteşte feciorii colindători cu bani, ţuică sau vin

fiert, prăjituri, colaci şi cârnaţi. Înainte de plecare, colindătorii îi mulţumesc gazdei printr-o

oraţie de încheiere a colindatului în grai bănăţean recitată de vătaful cetei, apoi pornesc mai

departe bătând pe dube marşul miresei sau cântând „ Sara bună gazdă bună”. Astfel, ceata de

colindători cutreieră tot satul, de la un capăt la altul, din după-masa zilei de Ajun până în noaptea

zilei de Crăciun, însoţiţi fiind de întreaga comunitate.

După ce colindă întregul sat, toţi dubaşii se adună şi petrec până în zori ospătându-se

din bucatele primite şi dansând pe melodiile pricepuţilor muzicanţi care i-au însoţit.

Astăzi se mai păstrează şi se mai desfăşoară întocmai tot acest ritual. Totul decurge după

un plan bine stabilit, cu o mare finalitate care duce la perpetuarea acestor minunate tradiţii.

A rămas vie, şi astfel va trăi veşnic şi bucuria, freamătul, neliniştea comunităţii în aşteptarea

evenimentului ce ne va tulbura întotdeauna fiinţele: COLINDATUL CU DUBE DE

CRĂCIUN ŞI VESTIREA NAŞTERII MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS!!!

23

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Kortner Tilore

Şcoala Gimnazială Nr. 2 Lugoj

DIRECTORUL – MANAGER DE ŞCOALĂ EUROPEANĂ,

UN FACTOR IMPORTANT ÎN MOTIVAREA CADRELOR DIDACTICE

„O educaţie socială bine făcută poate

întotdeauna să scoată din suflet, oricare ar fi el,

partea folositoare pe care o căutase.”

Victor Hugo

Motivarea este metoda prin care un manager îi determină pe angajaţi să-şi stabilească o

poziţie cât mai aproape de maxim. Funcţia de motivare are drept scop stimularea angajaţilor în

obţinerea de performanţe şi recunoaşterea faptului că indivizii sunt unici şi că tehnicile

motivaţionale trebuie să corespundă fiecărui individ. Aceasta cuprinde următoarele activităţi:

evaluarea performanţelor, recompensa, analiza, proiectarea şi reproiectarea posturilor.

Motivaţia pentru muncă reprezintă calea de acţiune care conduce la atingerea scopului

şi obţinerea unei recompense preţuite, care să satisfacă nevoile. Motivaţia este iniţiată de

recunoaşterea necesităţilor nesatisfăcute. Managerii trebuie să fie preocupaţi de motivaţie,

deoarece aceasta afectează performanţa. Performanţa este ţinta; motivaţia poate fi unul din

modurile de a o atinge. Dintr-o perspectivă managerială, „performanţă” poate însemna

menţinerea sau îmbunătăţirea unui anumit nivel de productivitate. Din altă perspectivă,

performanţa înseamnă factorul uman – angajaţi cu un grad suficient de satisfacţie. La un nivel

şi mai înalt, factorul performanţă umană presupune dezvoltarea şi perfecţionarea personală şi a

echipei.

Profesiunea de educator are un statut aparte, prin complexitatea şi misiunea pe care o

are de îndeplinit: formarea unor personalităţi autonome, integrabile social, cu capacităţi de

gândire critică şi creativă şi un profil moral autentic.

24

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta,

o meserie care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, în

acelaşi timp, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă,

unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, …

ingrată şi plină de farmec, totuşi.

În societatea contemporană, statutul social al profesorului, însă, pare mai degrabă

statutul clasei mijlocii.. Deşi este o profesie respectată, nu-şi mai găseşte solicitare. Poate că nu

conferă destinatarului putere, influenţă sau venituri superioare. De aceea, managerul şcolii are

un rol important în motivarea acestei categorii profesionale, dezavantajată din punct de vedere

material şi social. Ca şi în celelalte domenii de activitate, paradoxul forţei de muncă din

învăţământ este următorul: ,,Nu avem profesori buni, pe de-o parte, iar pe cei care îi avem şi

sunt performanţi, nu ştim să îi preţuim.”

Cum s-a ajuns în această situaţie? Factorii care au generat actuala stare de fapt au

legătură, în primul rând, cu sfera economică. De-a lungul anilor - voit sau nu - politicienii au

permis apariţia unui decalaj imens între câştigurile salariale ale diverselor categorii de bugetari

din România, tinerii absolvenţi orientându-se spre sectoarele economice care oferă salarii bune

şi facilităţi pe care şcoala nu le poate oferi. În al doilea rând, domeniul managementului

resurselor umane în sistemul educaţional prezintă disfuncţionalităţi: anual sunt angajate

persoane care nu au aptitudini pedagogice, respectându-se probabil principiul ,,dintre două rele

să alegem răul cel mai mic”, anumiţi directori de şcoală nu ştiu să gestioneze problemele

profesionale ale angajaţilor pe care îi au în subordine şi au o atitudine autoritară, neproductivă,

nu au abilităţile necesare liderilor autentici şi nu reuşesc să motiveze angajaţii. Salariile mici

din învăţământ, comportamentul neadecvat al unor directori (manageri) sau inspectori,

consumul intelectual specific muncii la catedră, asociat interesului redus faţă de studiu al

elevilor, posibilităţile reduse de promovare, în comparaţie cu domeniul privat, determină

migrarea absolvenţilor valoroşi ai învăţământului superior, dar şi al cadrelor didactice cu

experienţă, spre alte domenii ale economiei, mai ales spre firmele particulare.

Ce se poate face? La nivel central, guvernanţii ar trebui să adopte o altă poziţie faţă de

salarizarea din învăţământ, reparând astfel greşelile făcute de guvernele postdecembriste, care

au favorizat salariaţii din alte sectoare bugetare. Acest lucru ar fi cu atât mai firesc cu cât

partidele politice declară învăţământul prioritate naţională în fiecare campanie electorală.

Nu putem nega faptul că, în ultimii ani, sistemul educaţional a beneficiat de sume consistente

25

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

destinate, în primul rând, reabilitărilor şi dotării tehnico-materiale, din păcate, mai mult la sate,

însă ne întrebăm dacă şcolile moderne, bine dotate, pot avea rezultate fără profesori motivaţi,

dedicaţi muncii lor. Răspunsul este, fără echivoc, NU.

La nivel local (unitate de învăţământ), un rol important în motivarea cadrelor didactice

poate să îl aibă directorul de unitate şcolară. În prezent, managementul resurselor umane din

sistemul educaţional revine Inspectoratului Şcolar Judeţean, care organizează concursul pentru

ocuparea posturilor vacante, atribuţiile managerului de şcoală fiind limitate în acest segment.

Prin introducerea descentralizării, atribuţiile directorului de şcoală şi al Consiliului de

Administraţie, pe linie de resurse umane, vor creşte semnificativ, în sensul apariţiei posibilităţii

de a face angajări directe.

Revenind la ,,director” denumit, mai nou, manager, conform terminologiei anglo-

saxone, din momentul în care profesorul X a primit funcţia de conducere a unităţii, el se află pe

o scenă de teatru, cu spectatori. Unii spectatori sunt angajaţii şcolii, alţii sunt superiorii

directorului, iar a treia categorie este chiar el, directorul de şcoală. Evident că fiecare categorie

de spectatori are aşteptări. Managerul – aşteaptă să aibă succes, să ştie să ia decizia corectă în

fiecare situaţie, să impresioneze „spectatorii” cu abilităţile sale de lider. Superiorii lui aşteaptă

de la el să fie docil, să respecte indicaţiile venite de la centru, să nu le facă surprize (bune sau

rele), să nu fie prea bun (fiindcă poate deveni un concurent pentru ei), dar nici prea slab (să nu

le creeze lor probleme în plus). Angajaţii şcolii nu ştiu exact ce să aştepte de la director. Unii

ar dori să facă greşeli, ca să îşi demonstreze că sunt mai buni decât el, iar alţii sunt conştienţi

că un lider adevărat, eficient, cu abilităţi reale, le poate face viaţa mai uşoară şi îşi propun să îl

ajute să reuşească. Cei mai severi critici vor fi angajaţii. Ei îi vor analiza hainele, coafura,

deciziile, comportamentul, pe care îl discută apoi, cu colegii, la o ţigară. Seara, acasă, mai

discută despre el cu partenerul de viaţă, prietenii sau cu rudele. Dacă directorul este iertător,

vor spune că este „moale”. Dacă este ferm, vor spune că este „al dracului”. Dacă se îmbracă

elegant sau, întâmplător, îşi cumpără maşină (deşi decizia era luată înainte de investirea în

funcţie) vor spune că „s-a ajuns”. Dacă ia o decizie genială, vor spune că „a avut noroc”, iar de

va lua o decizie proastă, vor spune „eram sigur că nu este capabil să …” Un lucru este sigur. A

fi director nu este uşor, nu ştii ce să faci ca să iasă lucrurile bine şi să mulţumeşti cât mai mulţi

angajaţi (întotdeauna vor fi şi persoane nemulţumite). Zicala conform căreia „şeful are

întotdeauna dreptate şi este infailibil” se dovedeşte, în practică, falsă. Directorii sunt şi ei

oameni, în consecinţă sunt supuşi greşelilor, care se pot produce din cauza lipsei de experienţă,

26

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

personalitatea proprie, care determină stilul de management, setul de valori sau gradul de

motivaţie.

Cele mai frecvente greşeli, făcute de manageri, pot fi cele enumerate în continuare:

1. Comunicare defectuoasă sau lipsa acesteia. Uneori, directorul nu are o strategie clară

asupra obiectivelor, iar angajaţii sunt confuzi în ceea ce priveşte rolurile lor. Deciziile luate pe

baza unor presupuneri, în locul unor consultări cu cei implicaţi sau cele dictate de factorul

emoţional, vor favoriza o parte a angajaţilor şi îi vor defavoriza pe ceilalţi. În acest caz,

managerul şcolii trebuie să caute să ţină linia de mijloc.

2. Lipsa de fermitate în cazul adoptării unor decizii sau o atitudine contradictorie poate

transforma un manager bun în unul mediocru. Să le facă pe plac salariaţilor. Este imposibil să

îi mulţumească pe toţi angajaţii, fiecare are caracterul lui şi fiecare are nenumărate măşti, câte

una pentru fiecare situaţie nouă. Într-un fel se comportă angajatul când discută o problemă cu

directorul în particular, altfel când se discută în public şi altfel când discută cu colegii. Un

manager bun nu îşi va trata subordonaţii în stil autoritar, dar nici în stilul „laissez faire”, când

riscă să devină prizonierul propriului birou.

3. Să caute să fie directorul ideal. Imaginea salariaţilor despre directorul ideal este pe cât de

complexă, pe atât de vagă şi cu aşteptări dintre cele mai diverse, care sunt greu de identificat.

Să nu încerce să discrediteze fostul director, deoarece acesta „bântuie gândurile

angajaţilor” pentru o oarecare perioadă de timp. Unii directori au tendinţa de a schimba mult

din ce a făcut „fostul”, inclusiv lucrurile bune. Ce poate face un director pentru ca angajaţii

şcolii să aibă o atitudine pozitivă şi să muncească mai mult şi mai eficient? În primul rând,

managerul trebuie să fie atent la imaginea sa fizică şi morală, deoarece salariaţi, care să îşi

respecte şi să îşi aprecieze şeful, întâlnim destul de rar (oficial mulţi angajaţi se declară

mulţumiţi, însă, în cadru particular, îşi exprimă adevăratele opinii) la fel cum, destul de rar,

întâlnim şefi care ştiu să se facă apreciaţi şi respectaţi de salariaţi, fiindcă respectul şi aprecierea

angajaţilor se câştigă destul de greu. În al doilea rând, directorul trebuie să fie bine pregătit

profesional şi să aibă rezultate la catedră, care să facă din el un model de urmat pentru colegii

săi. Cadrele didactice - şi nu numai - nu sunt încântate să lucreze sub comanda unui manager

care nu are personalitate, nu poate etala puterea exemplului şi distribuie sarcini pe care ar trebui

să le îndeplinească el însuşi.

Directorul poate acţiona asupra factorilor care cresc motivaţia salariaţilor, îi fac pe

oameni să muncească mai mult şi să aibă o atitudine mai bună faţă de activitatea pe care o

27

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

depun. În acest sens, un real ajutor îl oferă cunoaşterea principiilor managementului resurselor

umane.

În 1960, dr. Frederick Hertzberg a lansat teoria factorilor motivatori şi a celor

demotivatori din viaţa noastră profesională. Dr. Hertzberg analizează câmpul muncii şi

identifica atât factorii motivatori (care, dacă sunt îndepliniţi, îi fac pe salariaţi să muncească

mai mult, dar, dacă lipsesc, nu produc scăderea motivaţiei) cât şi pe cei care demotivează (dacă

sunt îndeplinite condiţiile, nu îi fac pe salariaţi să muncească mai mult, dar, dacă lipsesc, produc

demotivarea angajaţilor). Ameliorarea factorilor demotivatori nu aduce mai multă performanţă,

ci menţine nivelul de performanţă existent (ex. Dacă un director se poartă frumos cu angajaţii,

aceştia nu vor munci mai mult. Dacă se poartă urât este foarte probabil ca angajaţii să

muncească mai puţin. Dacă o sală de clasă este dotată cu mobilier nou, profesorul nu va preda

mai mult, dar dacă este mutat într-o sală anostă, performanţa lui va scădea).

Un prim factor motivaţional ar fi dezvoltarea personală şi plăcerea muncii. Atunci

când ştii exact cum să faci anumite sarcini, le faci cu entuziasm, siguranţă şi obţii rezultate

bune. Din această perspectivă, cadrele didactice trebuie încurajate să urmeze diverse cursuri de

perfecţionare şi să obţină grade didactice, avantajele pentru unitatea şcolară fiind importante:

* creşte eficienţa prin motivaţie;

* creşte eficienţa prin reducerea erorilor;

* scade nivelul de stres al angajaţilor;

* creşte loialitatea faţă de unitatea de învăţământ

* creşte nivelul de autorespect;

Al doilea factor motivator este reprezentat de responsabilitate. Oamenilor le place să

fie responsabili de ceva sau de cineva, întrucât le oferă un sentiment de utilitate şi importanţă a

propriei persoane. Când directorul de şcoală ne investeşte cu o responsabilitate, majoritatea

facem eforturi ca acea îndatorire să fie dusă la bun sfârşit, cu cele mai bune rezultate. Când

responsabilitatea aparţine altcuiva, nivelul de implicare şi efortul depus scade semnificativ, iar

în cazul în care responsabilitatea este a tuturor, se ajunge până la indiferenţă. Directorul poate

aloca anumite responsabilităţi cadrelor didactice, principala problemă care apare este faptul că

nu există oameni de încredere (multe responsabilităţi nu sunt remunerate şi tot mai puţini

profesori sunt dispuşi să muncească pe nimic, în contextul în care comunismul a fost înlocuit

de capitalismul sălbatic, primar). Însă, dacă nu acorzi responsabilităţi, nu ai cum să ştii exact

care sunt oamenii pe care te poţi baza.

28

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Al treilea factor al motivaţiei este reprezentat de recunoaştere. Atunci când unui

profesor sau învăţător îi sunt recunoscute meritele pentru anumite activităţi didactice sau

extraşcolare, respectivul are tendinţa de a le repeta din ce în ce mai bine. Dacă directorul laudă,

fără zgârcenie, lucrurile bine făcute, autorii acestora se vor simţi bine şi îşi vor propune să

obţină rezultate şi mai bune. Se pare că recunoaşterea este cea mai puternică formă de motivare

şi cea mai ieftină. Nu costă nimic să lauzi profesorul la sfârşitul unei activităţi deosebite şi să îi

mulţumeşti pentru efortul depus. Acesta va pleca de la şcoală fericit, iar a doua zi va veni la

şcoală cu mai mult chef de muncă. În afara laudelor, directorul şi Consiliul de Administraţie al

unităţii de învăţământ poate acţiona - deocamdată limitat - şi pe plan financiar. E vorba, aici,

de acordarea anuală, în urma unui concurs de dosare, a salariului de merit, (care, din păcate, a

fost „retras” din drepturile noastre), care reprezenta 15% din salariul de încadrare. Personalul

care a obţinut rezultate valoroase poate beneficia de premiul lunar de 2%, iar dacă şcoala

realizează venituri proprii, o parte din sumele încasate pot fi alocate pentru plata unor

indemnizaţii sau premii speciale. Nu în ultimul rând, directorul este cel care numeşte profesorii

diriginţi, pe baza performanţelor obţinute de cadrele didactice, atât în munca la catedră, cât şi

în activitatea extraşcolară.

La factorii menţionaţi mai sus, dr. Hertzbeg adaugă avansarea în funcţie şi împlinirea

profesională. Avansarea în funcţie în învăţământ este limitată, spre deosebire de companiile

private, iar împlinirea profesională este o chestie personală pe care nu o pot oferi directorii, ci

trebuie căutată de fiecare salariat în parte.

În concluzie, directorul de şcoală poate avea succes în motivarea angajaţilor dacă:

află ce-şi doresc salariaţii, printr-un chestionar, discuţii cu liderul de sindicat din unitate,

discuţii cu responsabilii de Comisii Metodice;

se comportă cu personalul şcolii aşa cum ar dori să se comporte şeful său cu el;

asigură cele mai bune condiţii de muncă: căldură, aer curat, spaţii de odihnă, fumoar,

apă, iluminat, măsuri de securitate a personalului, etc.;

simplifică la maximum documentele şi procedurile administrative care îngreunează

munca oamenilor. Să nu uităm că birocraţia îl face pe om să se simtă inutil şi asta îl

motivează să …NU muncească!!!

creează o atmosferă de lucru plăcută şi dezvoltă spiritul de echipă. În cazul în care

cadrele didactice îşi consumă energia în conflicte, plăcerea de a munci scade şi,

inevitabil, dispar performanţele;

29

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

sprijină dezvoltarea profesională a salariaţilor, mai ales a celor debutanţi în sistem, se

asigură că responsabilii de Comisii Metodice se comportă ca nişte lideri veritabili;

felicită angajaţii şi nu se sfieşte să le mulţumească pentru toate lucrurile bine făcute.

Motivarea este vitală pentru orice muncă, dacă dorim ca oamenii să depună efort în ceea

ce fac şi să îndeplinească sarcinile de bună voie şi cât pot de eficient. Să oferi mijloacele pentru

satisfacerea nevoilor, aşteptărilor, aspiraţiilor pe care cadrele didactice doresc să şi le

îndeplinească, înseamnă să oferi un climat motivaţional, iar directorii – manageri de şcoală nu

trebuie să uite, nicicând, acest lucru.

Desigur, societatea contemporană nu asigură necesarul spiritual pentru ca angajaţii din

învăţământ să simtă dorinţa de a continua – a se vedea ştirile denigratoare, superficialitatea

caracteristică unor tineri, neîncrederea părinţilor în cadrele didactice, culpabilizarea cadrelor

pentru problemele de comportament ale elevilor, promisiunile nerespectate la nivel ministerial

etc.

La nivelul organizaţiei şcolare, managerul nu se poate mulţumi cu o bază teoretică bine

pusă la punct referitor la motivaţii, acesta are nevoie de experienţă şi discernământ, tărie de

caracter şi înţelepciune, deoarece personalitatea umană este complexă. Rareori managerul va

reuşi să soluţioneze probleme la nivel de grup fără a fi considerat incorect sau subiectiv. În

această situaţie, este obligat să depăşească „reacţia”, pentru a construi un viitor organizaţiei pe

care o conduce.

Bibliografie:

● Manolescu, A. – Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 1997

● jurnalsindical.blogspot.com

● Iosifescu, Ş. (coordonator de volum) - Management educaţional pentru instituţiile din

învăţământ, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti,

2001

● Stanciu, Ş., Ionescu, M.– Gestionarea resurselor umane în şcoli – suport de curs

● www.Accelera.ro – Motivare non-financiară

30

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Prof. Gheleşian Petru

Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj

Prof. Gheleşian Silvia

Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” Lugoj

SHOPPING ONLINE

De la virtual la real, trăim într-o

lume în care tot ce visăm devine real cu

o viteză uimitoare. Dacă dorim imaginea

unui model de pe coperta unei reviste

din America, Franța sau Germania, este

doar o chestiune de timp și bani pentru

abordare.

Dacă suntem indeciși asupra stilului vestimentar, putem răsfoi catalogul unui magazin

virtual până ajungem la imaginea de vis asemănatoare vedetelor. Dacă nici acesta nu ne este pe

plac, putem naviga pe site-uri ale magazinelor virtuale cu zeci de mii de produse. În plus, decizia

ne este facilitată de motorul de căutare al site-ului cu criterii de selecție diverse: Valentine’s

day, culorile primăverii – albastru deschis și roz, haine trendy pentru primele zile de primăvara

și altele.

Mulți consumatori online renunță după o simplă navigare pe net prin propriile blocaje:

„Sigur e de calitate acest produs dacă îl comand de pe net?"

„De ce să am încredere într-un produs pe care nu îl pot atinge și întoarce pe toate părțile?"

„Cât timp o să treacă până când o să fie livrat produsul dacă îl comand de pe net?"

„De ce îmi cere acest site numărul cardului meu?"

Poate că lumea nu s-a schimbat, poate doar visele noastre au devenit realitate. Acum,

este doar un pas de la facebook la o lume în care să ne construim un Avatar personalizat care

să ne reprezinte în lumea virtuală, să intre în magazinele virtuale, în spații comerciale virtuale,

să probeze pentru noi, că doar este personalizat, are ochii mei, talia mea, înălțimea mea, chiar

toate imperfecțiunile mele și toate capriciile mele.

31

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Avatarul meu este chiar mai bun decât mine, are mii de senzori olfactivi, gustativi,

tactili. Avatarul meu știe ce vreau și chiar dacă eu nu sunt hotărâtă mereu, el mă ajută să mă

decid și chiar învață din experiența de shopping. Data viitoare va fi mai selectiv, mai econom

și mai performant în cumpărături, căci are o bază de date cu prețurile la mii de magazine din

lumea online și poate compara parametrii produselor, prețurile lor.

Să vă dau un exemplu:

Același produs la LIDL şi PENNY în lumea reală, în săptămâna mărțișorului detergent DERO-

OZON+ 10 Kg= 48,99 lei la Penny, același detergent la LIDL 12 kg= 49,99 lei.

Eu, de unde să știu de cele 2 prețuri din catalog, pe care poștașul le-a lăsat în cutia poștală sau

de alte sute de prețuri echivalente la același produs, căci mi se încălzeau neuronii, se

scurtcircuitau și nu mai ajungeam la un magazin situat la marginea orașului sau chiar în cartierul

meu. Așa că în lumea virtuală a cumpăraturilor online, trimiteam avatarul meu să mă reprezinte

și el știa să compare și să decidă raportul preț – calitate cel mai bun - the best.

Ne putem imagina și un scenariu negativ, când hackerii pun stăpânire pe Internet.

Avatarul meu este clonat de acești hackeri. El mă reprezintă, dar hackerii îmi golesc cardul,

rămân săracă într-o clipă. Ce e de făcut?

Acum 150 de ani, Thomas Alva Edison inventa becul, telegraful etc. În urmă cu 70 de

ani, americanii prin Albert Einstein și echipa au construit bomba atomică lansată la Hiroshima

și Nagasaki, după care Japonia a capitulat imediat.

Prin 1980, cel mai bogat om al planetei de acum Bill Gates, pentru a dovedi fetelor că e

cel mai puternic, pune bazele calculatorului modern și lansează Microsoft Office, cea mai

populară suită de aplicații de birou.

Ei bine, colegii noștri de astăzi construiesc avatarii. Sistemul de securitate 3D Secure

îmi asigură protecția perfectă a cardului, căci avatarului meu i se scanează retina mea, care nu

poate fi clonată. Am încredere în avatarul meu, care mă reprezintă, îi transmit lista de

cumpărături online, are acces la banii mei din bancă, îmi face cumpărăturile și îmi sunt trimise

cu promptitudine la locuința mea. Avatarul învață din shopping, ca și robotul programabil la

șah și fiecare ședință de shopping este o evoluție pe spirală, avatarul devine un maestru în

shopping.

Îmi amintesc cu groază de vorbele lui Albert Einstein:

”Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranţă cel de-al

patrulea va fi luptat cu pietre şi bâte.”

32

”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. IV

ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065

Unde vom locui, ce vom mânca, cu ce ”avatar” vom merge la shopping?

Va trebui să reinventăm totul, vom crea țara unde cel mai important minister va fi

Ministerul Fericirii. Această țară există și acum pe planetă: Regatul Bhutan este o țară din sudul

Asiei, aflată la poalele Munților Himalaya.

”Regatul Bhutan este unul dintre cele mai

misterioase locuri de pe Terra. Este un regat

mic, situat între India și China, pe versantul sudic

al marelui Masiv Himalayan. În funcție de

altitudine, Bhutanul are mai multe zone

climaterice – de la montană la subtropicală.

Butanezii își denumesc regatul Druk Youl sau

Druk Cenden (țara dragonului ce stăpânește tunetul). Multe milenii la rând țara a fost perfect

izolată de lumea exterioară de către masivul Himalaya. ceea ce a permis păstrarea nealterată

a unei culturi autentice, unice și fascinante. ... Guvernul Bhutanului a considerat că este absurd

să se bazeze în evaluarea bunăstării populației țării pe asemenea indicatori irelevanți ca PIB

(produsul intern brut). Așa că a inventat un alt indicator – Gross National Happiness

(Indicatorul Naționalal Fericirii) Acesta a fost legiferat prin Art.9 al Constituției Bhutanului,

care sună așa: ”Scopul principal al activității Guvernului este atingerea fericirii de către

fiecare cetățean al țării!”

Oare vom fi capabili să salvăm planeta!