COLECȚIE COORDONATĂ DE Magdalena Mărculescu · 2014. 10. 19. · E prima oară când...

COLECȚIE COORDONATĂ DE

Magdalena Mărculescu

Justin Go_fara foto cop_de verif paginile_592 pg.indd 1 9/12/2014 5:09:03 PM

Justin Go

Curgerea neînduplecată a timpului

Traducere din engleză și note deLaurenţiu Dulman


Editori:Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:Magdalena Mărculescu

Redactor:Bogdan Perdivară

Coperta colecției: Faber StudioIlustrație copertă: Jussi Kaakinen

Director producție:Cristian Claudiu Coban

Dtp: Eugenia Ursu

Corectură: Lorina ChițanElena Bițu

Copyright © Editura Trei, 2014 pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, BucureștiTel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20e mail: [email protected]

ISBN: 978‑973‑707‑934‑3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGO, JUSTIN Curgerea neînduplecată a timpului / Justin Go ; trad.: Laurenţiu Dulman. ‑ Bucureşti : Editura Trei, 2014 ISBN 978‑973‑707‑934‑3I. Dulman, Laurenţiu (trad.)821.111(73)‑31=135.1

Titlul original: The STEADY RUNNING of the HOURAutor: Justin Go

Copyright © 2014 by Twyning and Hooper Inc.


„Prieten străin, am spus eu, nu ai pricini de mâhnire.“„Niciuna, a răspuns el, afară de anii pierduţi,

De deznădejde. Orice speranţe ai avea în suflet,Le‑am nutrit şi eu; la vânătoare am pornit vijelios,

Să prind a lumii cea mai sălbatică splendoare,Ce nu sălăşluieşte în ochi blânzi ori în cosiţe, ci îşi râde

De curgerea ne‑nduplecată a timpului,Şi tânguielile ei sunt mai sfâşietoare decât cele de aici.“

Wilfred OWen, O întâlnire ciudată


11

Averea

Scrisoarea a sosit prin curier săptămâna trecută.Imediat ce am pus mâna pe plic, mi‑am dat seama

că era papetărie de bună calitate. Mi‑am dat seama după suprafaţa poroasă a hârtiei de bumbac şi după filigra‑nul care se distingea în lumină. Acum, scrisoarea e în geantă, în compartimentul pentru bagaje de mână al avionului, dar mi‑au rămas întipărite în minte fibrele de culoarea untului ale hârtiei şi literele în relief ale ante‑tului: Twyning & Hooper, Birou de avocatură, Bedford Row numărul 11, Londra.

Curierul mi‑a ciocănit la uşă, ţinând în mână scrisoa‑rea şi o mapă. M‑a întrebat cum mă cheamă.

— E un serviciu special, mi‑a explicat el. Expeditorul a cerut să fie verificat actul de identitate.

I‑am arătat permisul de conducere şi am semnat de primire, iar el mi‑a înmânat plicul expediat în regim de urgenţă. M‑am dus în bucătărie şi i‑am scos învelitoarea de plastic. Plicul dinăuntru era alb‑gălbui.

Am citit scrisoarea stând în picioare lângă chiuvetă.


Justin Go

fiction connection12

Stimate Domnule Campbell,

Numele meu este J.F. Prichard şi sunt împu‑ternicit să administrez o moştenire din care încă rămâne de distribuit o parte însemnată. De curând, au ieşit la iveală informaţii care sugerează o strânsă legătură între dumneavoastră şi beneficiarul acestei moşteniri. Întrucât nu am găsit niciun număr de telefon pe numele dumneavoastră, am hotărât să vă trimitem această scrisoare, în speranţa că vom putea lua legătura în cel mai scurt timp.

Suntem extrem de preocupaţi să rezolvăm acest caz aşa cum se cuvine. De aceea, v‑aş fi foarte recunoscător dacă aţi putea să mă contactaţi cât mai curând posibil, sunându‑mă cu taxă inversă la numărul din antet.

Este în avantajul dumneavoastră să păstraţi o discreţie totală cu privire la această chestiune până vom avea ocazia să stăm de vorbă.

Al dumneavoastră,J.F. Prichard

Avocat — Clienţi privaţi,

Pentru şi în numele cabinetului Twyning & Hooper, PRL

Am luat‑o pe strada Valencia şi am trecut de patru intersecţii, până am ajuns la un telefon public. Recepto‑rul de plastic era spart, dar avea ton. Am stat de vorbă cu trei telefoniste şi, în cele din urmă, mi s‑a făcut legătura cu Anglia.



13

Mi‑a răspuns secretara firmei de avocatură şi mi‑a zis că domnul Prichard nu era la birou, dar că puteam sta de vorbă cu domnul Geoffrey Khan.

— Dumnezeule, deci chiar existaţi! a zis Khan, cu res‑piraţia tăiată, de la celălalt capăt al liniei. James o să fie încântat, trebuie să se întoarcă din clipă în clipă. În caz că se întrerupe legătura, aţi putea să‑mi lăsaţi numărul dumneavoastră? Ne‑a fost foarte greu chiar şi să vă găsim adresa…

— Nu am telefon acum.— Înţeleg. Atunci rămâneţi pe fir, James o să se întoarcă

imediat. Spuneţi‑mi, bunica dumneavoastră…Dar pe linie a intervenit o altă voce masculină. Acest

al doilea bărbat părea mai în vârstă şi rostea cuvintele cu o precizie ciudată:

— James Prichard la telefon. Geoffrey, preiau eu legătura.Khan a salutat şi a pus receptorul în furcă.

— Domnule Campbell, a zis Prichard, întâi de toate, vă mulţumesc că aţi sunat. Iar acum, dacă nu vă deran‑jează, aş putea să vă pun câteva întrebări simple, să ne asigurăm că nu am greşit şi stăm de vorbă cu persoana corectă?

— Sigur, am răspuns eu, apăsând pe unul dintre butoa‑nele de oţel ale telefonului, ca să dau volumul mai tare.

— Minunat. Trebuie să adaug că nu avem legătură cu nicio investigaţie oficială, şi nu sunteţi obligat să staţi de vorbă cu noi, deşi ar putea fi în interesul dumneavoastră s‑o faceţi. Bineînţeles, toate informaţiile pe care ni le veţi oferi vor fi folosite doar pentru rezolvarea acestui caz şi vor fi păstrate în cea mai strictă confidenţiali‑tate. Îmi puteţi spune, vă rog, numele întreg al mamei dumneavoastră?


Justin Go


— Elizabeth Claire Campbell.— Şi numele dumneaei de domnişoară?— Martel.— Unde s‑a născut?— În San Francisco.— Mulţumesc. Numele bunicii dumneavoastră?

Am şovăit:— O chema Charlotte Grafton. Dar nu ştiu dacă avea

un al doilea nume de botez.— Nu‑i nimic. Ştiţi unde s‑a născut?— Undeva în Anglia.— Într‑adevăr. Vă mulţumesc că mi‑aţi răspuns la în‑

trebări. Dacă îmi daţi voie, aş vrea să vă explic pe scurt de ce v‑am deranjat. În urmă cu aproape optzeci de ani, firma noastră a fost solicitată să redacteze un testament cu totul aparte. Clientul nostru a decedat la scurtă vreme după scrierea testamentului, dar, în mod surprinzător, moştenirea sa încă nu a fost revendicată de beneficiarul principal. Şi mai surprinzător e faptul că executorului tes‑tamentar i s‑a cerut explicit să administreze averea până când va putea fi încredinţată beneficiarului principal sau urmaşului său direct. Din nenumărate motive, această încredinţare nu a fost posibilă până în prezent.

Prichard a făcut o pauză. În fundal s‑a auzit vocea unei femei, iar Prichard a acoperit receptorul ca să‑i spună ceva.

— Scuzaţi‑mă, a revenit Prichard. De curând, mi‑a fost prezentat un document care sugerează că s‑ar putea să fiţi înrudit cu beneficiarul. Nu vreau să vă dau speranţe false, dar încercăm de multă vreme să îndeplinim ulti‑mele dorinţe ale clientului nostru, iar aceasta este prima pistă solidă pe care am descoperit‑o în ultimele decenii.



15

Ţin să subliniez că este atât în avantajul dumneavoastră, cât şi al nostru ca asupra acestei chestiuni să fie păstrată cea mai mare discreţie. Atenţia nedorită poate fi o pie‑dică în calea unei posibile revendicări a averii din partea dumneavoastră.

I‑am spus lui Prichard că înţeleg, iar el a continuat:— Îmi dau seama că sunt prea multe informaţii ca să le

puteţi asimila dintr‑odată, mai ales că vin de pe celălalt ţărm al Atlanticului. Aşa că mi s‑ar părea cât se poate de firesc dacă aţi vrea ca mai întâi să faceţi verificări în legă‑tură cu firma noastră. Şi aş dori să vă mai întreb ceva. Ştiţi, cumva, dacă se mai păstrează documente legate de trecu‑tul familiei dumneavoastră? Şi dacă da, aveţi acces la ele?

— Nu sunt sigur.— Şi nu mă refer atât la certificatul dumneavoastră de

naştere şi alte acte asemănătoare, cât la actele mamei dumneavoastră şi, mai ales, la orice document care are legătură cu bunica.

— Slabe şanse, dar aş putea să verific. Nu cred că avem nimic de la bunica.

— V‑aş fi recunoscător dacă aţi încerca să aflaţi. Geof‑frey o să vă dea o listă cu genul de documente care ne interesează.

O maşină de pompieri a trecut prin spatele meu, sunetul sirenei modificându‑şi ritmul pe măsură ce se depărta de mine.

— Ce gălăgie! a zis Prichard. Sunteţi afară?— Vorbesc de la un telefon public.— Ah, a oftat Prichard. Nu‑i de mirare că Geoffrey nu

v‑a putut găsi numărul. În fine, aş vrea să vă mai spun un lucru. Nu mă aştept să‑mi daţi un răspuns chiar acum, dar credeţi că în viitorul apropiat aţi putea face o vizită la


Justin Go


Londra pe cheltuiala noastră? Cazul acesta depinde mult de rapiditatea cu care ne mişcăm, iar prezenţa dumnea‑voastră aici ne‑ar ajuta să economisim mult timp.

— Nu ştiu, cred că aş putea veni.— Aş fi încântat să ne întâlnim aici. Înţeleg că sunteţi

student.— Tocmai am terminat facultatea.— Felicitări! Şi credeţi că aţi putea întârzia intrarea în

câmpul muncii pentru o excursie în Anglia?— Poate…— Mai gândiţi‑vă. Vă fac din nou legătura cu Geoffrey

să discutaţi chestiunile administrative, inclusiv politica noastră de confidenţialitate şi eventuala vizită la Lon‑dra. El cunoaşte toate detaliile. Şi, bineînţeles, ne puteţi contacta oricând doriţi, dar Geoffrey e mai uşor de găsit.

Prichard a inspirat adânc şi, după câteva clipe, a adăugat:

— Domnule Campbell, vă sfătuiesc să nu discutaţi această chestiune cu familia dumneavoastră înainte să cugetaţi temeinic. Nu încurajez ascunzişurile, dar, dacă sunteţi îndreptăţit la vreo parte din moştenire, asta se datorează familiei dinspre mamă şi, prin urmare, v‑ar aparţine în mod indivizibil. Nici tatăl dumneavoastră, nici mama vitregă sau fraţii vitregi nu vor putea pretinde vreun beneficiu. De aceea, vă sfătuiesc să fiţi foarte discret.

— Înţeleg.— Vă fac legătura cu Geoffrey. Şi sper din tot sufletul ca

următoarea noastră discuţie să aibă loc la Londra.

Asta se întâmpla acum patru zile. Au fost nişte zile lungi şi m‑am simţit bine azi‑dimineaţă, când în sfârşit m‑am urcat în avion.



17

E prima oară când călătoresc la clasa întâi. Stewar‑desa îmi tot oferă mâncare, şampanie şi cafea, iar în cele din urmă se stinge lumina şi toată lumea îşi lasă scaunele pe spate. Preţ de o oră, rămân cu ochii deschişi, învelit cu o pătură, apoi îmi aprind veioza şi îmi scot agenda.

15 august, cursa British Airways San Francisco–Londra

N‑am dormit aproape deloc noaptea trecută. Dar tot nu mă ia somnul în avion. După toate planurile pe care mi le‑am făcut, aşteptând mereu momentul potrivit, se întâmplă ceva dintr‑odată şi iau avionul spre Londra. Pentru că nu am avut multe opţiuni: mergeam sau rămâneam acasă. E o lecţie bună.

Mâine, am întâlnire cu avocaţii. N‑am găsit niciun document relevant, dar mi‑au spus să vin oricum. De ce?

Nu contează. Peste patru ore voi fi la Londra. Asta e tot ce ştiu, şi nu‑i puţin lucru.

Închid agenda şi îmi sprijin capul de geamul rece.

Când mă trezesc, văd prin fereastra dublă un răsărit trandafiriu. Marginea hubloului e presărată cu mici cris‑tale de gheaţă — picături de rouă din California, înghe‑ţate în aerul rarefiat. Printr‑o spărtură în norii cumulus de sub noi, zăresc o coastă neregulată, de culoare nea‑gră, apoi câmpuri de un verde intens. Un gheţar enorm, alb‑albăstriu, coboară în mare. Islanda. Sunt la porţile Europei.

Înainte să plec, i‑am pus o întrebare lui Geoffrey Khan:

— De ce ar fi lăsat cineva bani unei persoane care nu s‑a sinchisit niciodată să‑i revendice?


Justin Go


Khan a oftat:— Şi dacă aş şti răspunsul, nu v‑aş putea spune. Infor‑

maţiile despre clientul nostru nu vă pot fi oferite decât de James. Îl puteţi întreba când ajungeţi la Londra, dar nu cred că ştie nici el.

— Înţeleg.— Şi totuşi, aş putea să vă spun ceva atât de evident,

încât nu e o încălcare a politicii de confidenţialitate…— Vă rog.— Testamentul a fost întocmit în 1924. Iar oamenii de

atunci nu erau ca dumneavoastră şi ca mine.


CARTEA ÎNTÂI

ALBION

Fiu al zeiţei, să ne lăsăm în voia sorţii, oriunde ne‑ar purta.Şi, orice s‑ar întâmpla, prin răbdare să biruim necazurile.

Virgiliu, „Eneida“, Cartea V, 709‑10


21

Avocaţii

Din cerul mohorât al Londrei cade o ploaie blândă. Îmi croiesc drum pe trotuarele aglomerate ce mărgi‑nesc High Holborn, uitându‑mă când la plăcuţele cu numele străzilor, când la harta pe care o ţin în mână. Kingsway. Strada Procter. Apa de ploaie se strânge în bălţi întunecate, reflectând furgonetele albe ale firmelor de curierat, taxiurile negre ca smoala şi autobuzele de un roşu‑aprins.

Cotesc la stânga, pe strada Sandland, şi ajung la Bedford Row, un şir de case georgiene cu trei etaje şi cu faţade de cărămidă. Lângă intrarea de la numărul 11, văd o placă de alamă: TWYNING & HOOPER, BIROU DE AVOCATURĂ. Slăbit şi ameţit, apăs pe butonul in‑terfonului. Am băut două cafele la micul dejun, dar nu mi‑au fost de mare ajutor. Mă uit în obiectivul camerei de supraveghere. Coloanele albe care mărginesc uşa au capiteluri ionice.

— Bună dimineaţa. Cu ce vă pot fi de folos?— Sunt Tristan Campbell. Am o întâlnire cu James

Prichard…


COLECȚIE COORDONATĂ DE Magdalena Mărculescu · 2014. 10. 19. · E prima oară când...

Documents

Transcript of COLECȚIE COORDONATĂ DE Magdalena Mărculescu · 2014. 10. 19. · E prima oară când...