MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ”

FACULTATEA ISTORIE ȘI ETNOPEDAGOG

REFERATLA TEMA:

Codul de legi al lui Hammurabi

A elaborat:NIRȘA MIHAIL

Coordonator:BODAREU GALINA

CHIȘINĂU,2013

Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege și un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25 metri. Stela  a fost descoperită în 1902 de M. J. de Morgan în timpul săpăturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune că a fost pradă de război luată de un cuceritor dintr-un oraș babilonian. Stela se află în muzeul  din Paris, iar o copie a ei se află la muzeul Pergamon din Berlin.

Codul lui Hammurabi nu a fost în epoca sa ceva ieșit din comun: cu trei sute de ani mai devreme, regele sumerian Ur-Nammu scosese o culegere similară, iar cu 150 de ani înaintea lui Hammurabi, regele Isinului, Lipit-Iștar, dispusese inscripționarea unei stele similare. Însă cele două coduri de legi sumeriene s-au păstrat doar fragmentar. În contrast, codul lui Hammurabi a fost răspândit în exemplare numeroase. O copie, pe tăblițe de lut, a fost descoperită în resturile bibliotecii din Ninive a regelui asirian Asurbanipal.

Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar decât din cel juridic.

Codul diferențiază trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul care se prosternează) și sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care le administrează liber, practică numeroase meserii și uneori poate avea răspunderi importante în societate. După căsătorie, femeia se supune autorității soțului. Ca văduvă, poate administra și apăra interesele moștenitorilor. La moartea tatălui (capul familiei), puterea revenea fiilor și, în cazul lipsei de moștenitori de parte bărbătească, fiicelor. Pentru supuși, codul lui Hammurabi prevedea obligativitatea monogamiei. Suveranii puteau fi însă poligami.

Promulgarea legilor a fost o serioasă acțiune politică a lui Hammurabi,îndreptată spre consolidarea vastului său stat.codul de legi ste divizat în trei părți:introducerea,textul legilor propriu-zise și încheierea.El etse un izvor de cea mai mare importanță privind mai multe aspect ale vieții societății babiloniene din prima jumătate a secolului al XVIII-lea î.e.n.

Economia statului Babilonian din timpul lui Hammurabi se baza pe dezvoltarea agriculturii irrigate,pomiculturii,creșterii vitelor,diverselor meșteșuguri,comerțului exterior și interior.

În timpul lui Hammurabi se constată o extindere a suprafețelor însămînțate (valorificarea pămînturilor virgine și înțelenite),o înflorire a unei asemenea ramuri

intensive a economiei,cum este pomicultura(cultivarea curmalului),obținerea unor mari recolte de graminee(orz) și culture oleaginoase(susan).Aceasta se realizează într-o mare măsură pe seama lărgirii rețelei sistemelor de irigație în întreaga țară .Funcționari speciali erau obligați să supravegheze cu strictețe starea canalurilor mari și mici.Din documentele arhivei din Mari reiese că la îndeplinirea prestațiilor irigaționale era atrasă toată populația aptă pentru muncă-începînd cu oamenii liberi și terminînd cu sclavii,iar pentru eschivarea de la ea vinovații erau aspru pedepsiți,inclusive cu pedeapsa cu moartea.În legile lui Hammurabi patru articole prevăd diferite cazuri de neglijență și neatenție din partea agricultorului-membru al obștii față de sistemele de irigație de pe terenul său.În cazul ruperii lor și inundării ogoarelor vecinilor el era obligat să repare pagubele,în caz contrar averea lui și el însuși erau vînduți pentru recuperarea daunelor pricinuite vecinilor.Regele Babilonului considera drept o importantă faptă a sa construcția grandiosului canal,numit “Fluviul lui Hammurabi”,despre care se spunea că aceasta este “o avuție a poporului”,care aduce “apă din belșug Sumerlui și Akadului”.

S-a dezvoltat pe scară largă și creșterea vitelor .În legi se menționează în repetate rînduri cirezile de vite cornuted mari și mici,de măgari,pentru al căror pășunat erau angajați păstori.Deseori vitele se dau în chirie,pentru munca pe ogoare,la ariile de treierat,pentru transportarea poverilor.

Meșteșugurile sînt reprezentate prin cele mai diverse profesii:constructorul de case,de corăbii,tîmplarul,tăietorul în piatră,croitorul,țesătorul,fierarul,pielarul.În acea perioadă la profesiile meșteșugărești erau raportați,de asemenea medicii,veterinarii,frizerii,crîșmarii.Pentru retribuirea muncii meșteșugarilor legile lui Hammurabi stabileau o plată fermă,precum și o răspindere severă pentru

munca executată.”Dacă un constructor îi construia unui om o casă și munca lui era nereușită,iar casa,pe care a construit-o el,se prăbușeași îl ucidea pe proprietarul casei,acest constructor trebuia să fie executat”-glăsuiește articolul 229.Plata muncii medicului depindea de apartenența pacientului la o clasă sau alta a societății și respective era mărită sau micșorată.Pentru o operație nereușită,făcută unui om liber,medicului I se tăia mina(articolul 218).

La dezvoltarea comerțului au contribuit unirea în cadrul Statului Babilonian unic al întregului tereitoriu al Mesopotamiei și concentrarea tuturor căilor comerciale interne și externe,care treceau prin văile Tigrului și Eufratului,în aceleași mîini.

Obiectul exportului din Babilon îl constituiau ceralele,curmalele,uleiul de susan,lîna,articolele meșteșugărești,importul consta din metale,piatră de construcție și lemn de lucru,sclavi,obiecte de lux.

Comerțul era obiectul unei griji deosebite a statului și de el se ocupau agenți comerciali speciali-tamcarii,care făceau un intens comerț de stat și particular,adeseori efectuîndu-l prin intermediul unor negustori-mijlocitori mai mici.Pentru serviciul lor tamcarii primeau sectoare de pămînt și pomicole,case.Ei se manifestau și ca arendași ai pămînturilor regale și ai sectoarelor de pămînt ale membrilor obștii,erau adeseori marii cămătari.Centre comerciale de cea mai mare importanță erau Babilonul,Nippurul,Sitarul,Larsa,Urul.

Structura societății babiloniene în epoca lui Hammurabi este o dovadă a caracterului ei sclavagist ,care se dezvoltă și se manifestă tot mai clar.În legi se face o delimitare destul de clară între cetățenii liberi și sclavi.

Cetățeanul liber,care se bucura de drepturi depline,se numea “avilum”-“om”.Cetățenii liberi din care făceau parte marii proprietari funciari,tîmcarii,preoțimea,țăranii membri ai obștii ,meșteșugarii,nu formau însă,o singură clasă,ci se împărțeau în clasa proprietarilor de sclavi și clasa micilor producători.Codul de legi al lui Hammurabi face numai în unul dintre articole deosebirea între „omul superior ca situație” și „omul inferior ca situație”și stabilește gradul diferit al răspunderii lor pentru săvîrșirea unei contravenții.În toate articolele legilor sînt apărate proprietatea privată a cetățenilor înstăriți și interesele proprietarilor de sclavi.

Înrtucît masa principală a populației societății babiloniene o alcătuiau micii producători și micii proprietari ,care dădeau vistieriei încasări fiscale considerabile și care asigurau forța militară a statului,în legi și-au găsit reflectarea și drepturile lor.De exemplu,unele articole îi pot apăra împotriva samovolniciilor cămătarilor:acestora li se interzice să ia ei singuri recolta în contul achitării datoriei;era reglementată mărimea dobînzii pentru suma datoriei(20 % pentru luarea cu împrumut a argintlui,33 % -pentru împrumutul de cereale);tratarea necuvincioasă a ostaticilor era aspru pedepsită,inclusive cu pedeapsa cu moartea;sclavia bazată pe neachitarea datoriilor era limitată la trei ani.Era,însă,imposibil de a opri procesul de diferiențiere a micilor producători:această clasă se descompunea treptat,completînd ,pe de o parte clasa proprietarilor de sclavi,iar pe de altă parte-clasa sclavilor.Documentele de afaceri din Vechiul Babilon au păstrat o serie de tranzacții,în care figurează numele unor mari cămătari,de exemplu,al lui Balmunamhe din Larsa,care făcea schimb și cumpăra sectoare pomicole,rotunjindu-și ,probabi,posesiunile sale,făsea rost de pămînturi înțelenite,recumpăra sclavi,cumpăra de la mamele nevoiașe copii lor.Adeseori erau,de asemenea,încheiate tranzacții de angajare la lucru a copiilor și fraților mai mici ai concetățenilor sărăciți.

În afară de oamenii liberi în sociatatea babiloniană mai exista și o altă categorie,cum sînt „mușchenum”se traduce „prin posetrnare”.Mușchenumii lucrau în gospodăria regală.Pierzînd legăturile cu obștea,ei nu dispuneau de pămînt și proprietate,ci o primeau pentru servicil făcut regelui în proprietatea convențională,bucurîndu-se ,totodată,de drepturi cetățenești limitate.Mutilarea

unui mușchenum era recuperată,de regulă,printr-o amendă în bani,în timp ce în cazul mutilării unui om liber se aplică principiul „talionului”( „ochi pentru ochi,dinte pentru dinte”).Plata pentru tratarea unui mușchenum era de două ori mai mică decît pentru tratarea unui om liber,etc.Din legi reiese că mușchenumii dispuneau de avere și sclavi,drepturile lor ca proprietari erau ocrotite cu strictețe,totodată averea lor era apreciată ca și proprietatea palatului,în serviciul căruia ei se aflau.

Clasa inferioară a societății babiloniene o formau sclavii (vardum).Drept surse ale sclaviei serveau războiul,diferențierea de avere ,care ducea la aservire din cauza neachitării datoriilor ,situație inegală a membrilor familiei,care se aflau sub puterea patriarhală a tatălui ceea ce-i dădea dreptul să-l zăgolească,sau să-i vîndă în sclavie,autovînzarea în sclavie,transformarea în sclavi a oamenilor pentru unele crime (de exemplu,refuzul din partea unui copil înfiat de a-și recunoaște părinții adoptivi,risipa făcută de soție,neglijența membrilor obștii față de sistemele de irigație),în sfîrșit,reproducerea naturală a sclavilor.Existau sclavi ai proprietarilor privați ,ai statului (sau ai palatului ),sclavi ai mușchenumilor,sclavi ai templelor.O familie cu posibilități materiale medii avea de la 2 pînă la 5 sclavi .În familiile bogate numărul sclavilor era uneori de cîteva zeci.Sclavii erau un bun,un obiect al stăpînului:în cazul cînd ei erau omorîți sau mutilați stăpînului i se reparau pagubele sau i se dădea sclav pentru sclav.Sclavii erau vînduți ,cumpărați,zălogiți,dăruiți,furați.Ei aveau o serie de semne distinctive:acestea puteau fi tăblițe atîrnate de gît,o coafură special,o danga,urechile străpunse.O pedeapsă răspîndită pentru aclav era tăierea unei urechi a lui.Deseori sclavii fugeau de la stăpînii lor sau încercau să conteste starea lor de sclavi,dar pentru aceasta ei erau crunt pedepsiți.pe cetățenii liberi,care îi ajutau pe sclavii fugari sau îi doseau în casele lor îi aștepta o pedeapsă aspră de la tăierea mîinilor pînă la pedeapsa cu moartea.Pentru prinderea sclavului fugar se cuvenea o răsplată.

În Babilon sclavia,era,totodată,o serie de trăsături specifice:sclavii aveau o mică avere,de care,în ultimă instanță dispunea stăpînul ,puteau să se căsătorească cu femei libere,care își păstrau în acest caz drepturile cetățenești și patrimoniale,copii de la asemenea căsătorii se considerau liberi.Proprietarul de sclavi ,care avea copii de la sclave,putea să-I includă în lista moștenitorilor.

Familia babiloniană era patriarhală și se afla sub puterea tatălui și soțului.Căsătoriile se încheiau pe baza unor contracte și erau însoțite de aducerea

unui dar de căsătorie din partea mirelui și a zestrei din partea niresei.Soția își păstra dreptul asupra zestrei sale,asupra zestrei sale,asupra darului oferit de bărbat,după moartea lui dispunea de averea familiei pînă la majoratul copiilor.Legile ocroteau onoarea,demnitatea și sănătatea femeii,dar o pedepseau crunt pentru comportarea urîtă față de bărbat și risipă prin transformarea ei în sclavă,iar pentru încălcarea fidelității conjugale-cu moartea.Divorțul și a doua căsătorie erau pentru văduvă o chestiune dificilă.Dreptul de a moșteni bunurile părinților îl aveau toți copiii de ambele sexe,însă o oarecare prioritate o aveau fii.

Statul Babilonian a căpătat anumite trăsături ale despoției orientale antice.În fruntea statului se afla regele care dispunea de puterea legislativă,executivă,judiciară și religioasă.Era mare fondul pămînturilor regale(în Larsa de exemplu el constituia 30-50 la sută din suprafața cultivată).Structura gospodăriei de stat s-a schimbat,însă în comparație cu epoca dinastiei a III-a din Ur.Pentru ultima a fost caracteristică crearea pe scara întregii țări a unor gigantice gospodării ale regelui și templelor.

S-a format instituția judiciară .În ea rolul prioritar îl juca tribunalul regal,care a concentrat în mîinile sale prinipalele funcții judiciare și care a strîmtorat simțitor tribunalul templului,tribunalul obștii,tribunalul cartierului în oraș,însă ele și-au menținut,totuși,unele drepturi în domeniul soluționării cazurilor familiale și penale de pe teritoriul lor.Judecătorii se întruneau în colegii,lor li se subordonau,crainicii,solii,scribii,care formau personalul judecătoresc.

Instituția funciaro-fiscală se ocupa cu strîngerea impozitelor,care erau percepute în argint,și în natură de pe recoltă,vite,produse meșteșugărești.

Puterea regală se sprijinea pe armată,care ae forma din detașamentele de ostași cu armuri grele și cu armuri ușoare-redum și bairum.Drepturile și datoriile lor au fost determinate în 16 articole ale legilor lui Hammurabi.Ostașii primeau de la stat pentru serviciu loturi de pămînt,casă,vite.Legile îi ocroteau pe ostași împotriva samovolniciilor comandanților,prevedeau răscumpărarea lor din captivitate,asigurarea familiai ostașului.Ostașul ,însă,era obligat să-și facă serviciul conștiincios,iar dacă se eschiva de la el putea fi executat.

Aparatul birocratic colosal,a cărui activitate era controlată cu strictețe de rege,îndeplinea toate dispozițiile lui.Totodată,reprezentanții administrației regale aveau un contact strîns cu reprezentanții puterii de pe teren:cu consiliile și

starostii obștilor .În aparatul administrativ se ducea o luptă înverșunată împotriva mitei,corupției,lipsei de disciplină,leneviei.

Crearea statului Babilonian centralizat și ridicarea Babilonului și-au ggăsit reflectarea continuă și în cultul religios:în fruntea panteonului a fost pus un zeu local,protectorul orașului Babilon-Marduk,cîndva unul dintre zeii cei mai mici.Miturile îi atribuiau acestu zeu funcția de demiurg-făuritorul Universului și al oamenilor,regale regilor.

Marduk și dragonul său

În concluzie ,putem afirma,că Codul de legi a lui Hammurabi a fost un prim pas al procesului de dezvoltare al organizarii legislative,avînd ca conținut legi care puteau să mențină ordinea în stat,să-i asigure o evoluție în toate apectele: poltic,judiciar,economic,cultural etc.

Bibliografie: „Istoria Orientului Antic”