Codul bunelor maniere la scoala

Codul bunelor maniere la scoala

Scris de SuntParinte.ro (Miercuri, 10 Noiembrie 2010 11:50)

Voteaza: Partea superioar a machetei

1

2

3

4

5

Partea inferioar a machetei(14 voturi)

Probabil stii ca primele zile de scoala sunt foarte importante in crearea atmosferei din clasa si in dezvoltarea relatiilor dintre copii de pe parcursul noului an scolar. Rolul cadrului didactic este foarte important in acest sens. El este cel care stabileste alaturi de copii un set de reguli care vor reprezenta codul de comportament al clasei. De ce sa stabilesti un cod al bunelor maniere la scoala? Il invata pe copil sa se adapteze la cerintele unui mediu nou Favorizeaza formarea unor relatii amicale intre colegii de clasa Ajuta la invatarea respectului de sine, dar si a celorlalti Creeaza control si predictibilitate atat pentru cadrul didactic, cat si pentru copii (daca una dintre reguli este incalcata, copilul va sti care este consecinta la care sa se astepte) Ajuta la formarea unui sentiment de omogenitate si apartenenta la clasa Reduce tensiunea dintre colegi, iar tentativele unor dispute fizice sau verbale sunt mai miciCum il inveti pe copil bunele maniere la scoala?

Iata regulile fundamentale ale codului bunelor maniere si modul in care se aplica in modul scolar. E important ca cel mic sa inteleaga de ce e necesar sa le respecte, de aceea este bine sa ii oferi exemple. Salutul semn al bunelor maniereInvata-l pe copil formulele de salut pe care sa le adreseze in fiecare dimineata cand ajunge la scoala, atat cadrului didactic, cat si celorlalti copii. In momentul in care intra in clasa, de dorit ar fi sa ofere un salut tuturor, nu doar colegilor pe langa bancile carora este nevoit sa treaca pentru a ajunge la locul lui.Politetea fata de invatator sau profesorIn fata cadrului didactic, este indicat sa adopte o postura respectuoasa. Explica-i ca poate sa-si arate respectul si admiratia fata de el prin ascultare activa (a-l privi mereu in timpul orei si a fi atent la ceea ce spune), dar si prin a nu il intrerupe atunci cand spune ceva (a vorbi peste el). Postura in banca este importanta, fara sprijinirea capului in maini (pozitia visatorului), fara a sta cu spatele rezemat de scaun si cu genunchii in banca si aproape deasupra bancii.

Vino cu explicatii in plus fata de ceea ce i s-a spus copilului la scoala despre cum trebuie sa te comporti in timpul orei. Arata-i cat de neplacut este sa incerci sa explici ceva unor persoane in timp ce acestea vorbesc intre ele ori si-au gasit altceva de facut in banca si pe sub banca. Poti sa creezi un experiment chiar la tine acasa. Cere-i copilului sa tina o prezentare, un mic discurs in fata familiei, in timp ce membrii vor vorbi intre ei in soapta ori isi vor gasi o alta ocupatie. De asemenea, vorbeste-i si despre cum anume sa faca fata unui coleg de banca guraliv si zgomotos care il invita la povesti, in timpul orei. Ar putea sa-i raspunda frumos "Vorbim in pauza, nu acum." sau pur si simplu sa-l ignore. Bunele maniere in clasaVorbeste-i copilului despre importanta respectarii spatiului de clasa si a materialelor pe care le va gasi acolo. Tot de bunele maniere tine si ingrijirea propriei banci, a scaunului pe care sta, a dulapiorului in care isi aseaza lucrurile lui. A zgaria banca sau a o mazgali cu pixul sau stiloul nu este un comportament care sa denote o valoare sau o calitate, ci dimpotriva, este un semn de proasta educatie.

Este bine sa ii explici si diferenta intre un comportament corect, respectiv bune maniere, si un comportament exagerat prin care se vizeaza atragerea atentiei. Cateodata, din dorinta de a iesi in evidenta si a castiga popularitate, unii copii adopta chiar o serie de comportamente care ies din normalitate. A sparge un geam, a zgaria tabla sau a te urca cu picioarele pe catedra pentru a-ti arata suprematia reprezinta deja un inceput al vandalismului scolar.

Pentru a elimina acest risc este bine sa ii formezi copilului tau o imagine cat mai corecta despre ce inseamna a fi popular si care ar trebui sa fie setul de valori pe care sa le urmeze. Adevaratii oameni populari ies in evidenta prin calitatile lor. Ei sunt observati si admirati, iar cei din jur isi doresc sa fie la fel ca ei. Iar aici intra valori precum respectul, ajutorarea reciproca, capacitatea de a fi prieten cu toata lumea, sinceritatea, curajul, perseverenta etc.

Exista un cod al bunelor maniere in scoala copilului tau? Ce reguli respecta la scoala copilul tau si colegii sai?

10 reguli elementare de bune maniere pentru copii

Categorii: Copii

Tags: copii, copil, bune maniere, reguli de buna purtare, maniere, parinte, parinti

Manierele reprezinta cartea de vizita a fiecarui individ in societate. Ii judecam pe cei din jurul nostru prin prisma gesturilor acestora in diferite situatii: la masa, pe strada, la teatru, acasa. Fiecarei cicumstante ii corespunde un set de reguli. Toate acestea au in comun diplomatia si tactul. Nu trebuie sa iti aglomerezi copilul cu tot felul de conduite complicate, dar ar fi bine sa ii explici, inca de mic, bazele comportamentului manierat in societate. Invata-l sa isi astepte randul. De multe ori, ne ducem in vizita cu copiii sau vorbim la telefon, iar acestia, exact in acel moment gasesc vreo intrebare nastrusnica pe care o adreseaza cu insistenta.

Iti este greu sa fii atent si la subiectul conversatiei si la copilul tau. Incearca sa il inveti ca este politicos sa isi astepte randul si sa nu intrerupa o alta conversatie.

Chiar daca micutul se va supara sau se va simti frustrat, asigura-te ca, imediat ce ai timp, ii acorzi cateva clipe si ii raspunzi la toate nelamuririle.

Copilul trebuie sa invete sa astepte rabdator, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se simta exclus. Tine-l de mana pana cand iti termini conversatia, pentru a-ti simti prezenta.

De asemenea, precizeaza-i ca, si atunci cand se afla intr-un grup sau discuta cu o alta persoana, este indicat sa nu il intrerupa pe celalalt interlocutor, ci sa astepte pana cand isi termina ideea.

Respectarea intimitatii. Copilul nu are voie sa iti umble in geanta, prin buzunare sau sa iti deschida corespondenta. Acestea tin de intimitatea fiecaruia si incalcarea acestei reguli reprezinta o dovada de lipsa de respect . Invata-l sa ceara voie inainte sa iti umble prin lucrurile personale si nu uita ca si tu va trebui sa ii respecti intimitatea.

Fara porecle. Inca de la gradinita, copiii incep sa isi gaseasc diferite porecle, bazandu-se, de regula, pe un defect sau orice lucru care li se pare comic. Aceste porecle tind sa fie rautacioase, afectandu-i pe cei etichetati, scazandu-le respectul de sine.

Invata-l pe copilul tau sa nu rada de ceilalti colegi doar pentru ca le-a gasit un punct slab. Explica-i faptul ca, daca nu ii place ceva sau atitudinea unuia dintre copii, atunci ar fi mai indicat sa i se adreseze direct acestuia, dar sa evite denumirile rautacioase.

Cuvintele magice. Spune-i copilului tau sa foloseasca formulele de politete atunci cand va intalniti cu cineva, mergeti in vizita, la magazin, etc. Buna-ziua si La revedere. Este o dovada de respect si, alaturi de multumesc si te rog, reprezinta niste cuvinte magice cu care poate castiga aprecierea celorlalti.

Nu se vorbeste cu gura plina. Unul dintre obiceiurile frecvente ale copiilor este sa vorbeasca la masa cu gura plina. Explica-i, inca de mic, faptul ca este un comportament nepoliticos.

La masa se mananca cu gura inchisa si nu se plescaie. Mai mult, poate incepe sa manance dupa ce s-a urat tuturor pofta buna. Coatele se tin lipite de corp si nu pe masa, iar servetelul de panza se aseaza in poala.

La masa se sta drept in scaun. Dupa ce a terminat de servit masa, trebuie sa spuna multumesc si sa se ofere sa ajute la strangerea tacamurilor.

Ce lasa in urma lui Unul dintre obiceiurile enervante este acela de a lasa dezordine sau gunoi in urma noastra. Persoanele care fac asta reusesc sa ne deranjeze foarte mult si nu intarziem prea mult in a le declara lipsa de bun simt.

Invata-l pe copilul tau ca nimeni nu este dator sa stranga sau sa curete dupa el si ca ar trebui sa devina responsabil in aceasta privinta. Chiar daca se afla la un prieten, la gradinita sau acasa, inainte de a incepe alta activitate, este politicos sa isi ordoneze spatiul.

Fair-play. Explica-i cum sa se poarte atunci cand se afla inscris intr-o competitie. Cel mai important este ca jocul sa se desfasoare fair-play si, indiferent de rezultat, acesta trebuie sa fie amabil si politicos.

Chiar daca a castigat, asta nu inseamna ca are voie sa adreseze remarci rautacioase partenerului de joc, iar daca a pierdut, nu are rost sa se infurie. In acest scop, puteti urmari impreuna jocuri sportive si sa ii dai ca exemplu pe sportivii care se saluta atat la inceputul jocului, cat si la sfarsit.

Intrarile si iesirile. La intrarea intr-o cladire, copilul trebuie sa ii permita persoanei adulte sa intre prima si sa deschida usile si pentru acesta. De asemenea, invata-l pe copil ca, atunci cand iese dintr-o cladire, sa nu lase usa sa se tranteasca, mai ales atunci cand in spatele lui se mai afla si alte persoane. Adu-i aminte ca este politicos sa spuna multumesc daca cineva i-a tinut usa.

Nu uita sa ii precizezi micutului tau ca trebuie sa acorde prioritate persoanelor care ies din lift, cladire etc., si sa nu dea buzna peste ceilalti, pentru ca va crea o situatie incomoda.

Fara discriminari . Copilul va intalni persoane al caror mod de viata nu se aseamana cu al vostru. Fie ca este vorba dspre religie, cultura, nivel material etc., acesta trebuie sa respecte toate acestea in egala masura. Explica-i faptul ca din diferente poate avea multe de invatat.

Punctualitatea. Fie ca este vorba despre o intalnire cu prietenii sau masa in familie , educa-ti copilul sa fie punctual si sa nu ii oblige pe ceilalti sa il astepte. Chiar si atunci cand vrea sa vizioneze un spectacol de teatru sau un film, nu ar trebui sa intarzie pentru ca este foarte incomod sa ii deranjeze pe ceilalti atunci cand isi cauta locul in ultimul moment.

Tabelul bunelor maniere (Childrens National Guild of Courtesy)Regulile de bune maniere pentru copii au fost introduse pentru prima data in anul 1889, in scolile din Queensland, Anglia. Acestea se refereau la normele de conduita care se aplica in cadrul scolii, acasa, la un spectacol de teatru, la masa, pe strada.

Tabelul era agatat pe perete in fiecare clasa, iar profesorul trecea in revista fiecare regula, elevii repetandu-le dupa acesta. Dupa ce erau invatate pe de rost, copiii trebuiau sa le puna si in practica, prin jocuri de rol.

Rezultatele nu au intarziat sa apara. In anul 1899, un inspector scolar a raportat faptul ca lectiile de buna purtare au dat roade. Copiii erau mult mai politicosi si manierati, atat in cadrul scolii, cat si cu prietenii de joaca sau in familie.

Citeste mai mult pe: http://parinti.acasa.ro/copii-85/10-reguli-elementare-de-bune-maniere-pentru-copii-8705.html#ixzz2RGgPWQLpADHD Cum se stabileste diagnosticul?

Autor: psychologiesADHD (tulburarea cu deficit de atentie si hiperactivitate) se caracterizeaza prin deficit de atentie si/sau hiperactivitate. Exista trei categorii de ADHD : a) cu deficit de atentie, b) cu hiperactivitate/impulsivitate si c) mixta, de obicei cu deficit de atentie si hiperactivitate. De fapt, teorii recente sugereaza ca acesti copii au mai degraba probleme in a-si controla atentia decat un deficit de atentie. Astfel ei nu pot inhiba atentia pentru stimuli nesemnificativi sau, dimpotriva, se concentreaza prea mult asupra altor stimuli importanti pana la excluderea aspectelor esentiale. Deci, in loc de a avea un deficit de atentie, acesti copii acorda prea multa atentie prea multor lucruri si din aceasta cauza nu se pot concentra.

Ultimele recomandari ale Academiei Americane de Pediatrie sunt ca medicul sa tina cont in stabilirea diagnosticului in primul rand de aprecierile parintilor, ale psihologilor scolari si ale cadrelor didactice si mai putin de testele psihometrice utilizate pana in prezent. De multe ori este dificil pentru un clinician sa stabileasca un diagnostic de ADHD deoarece testele utilizate nu sunt foarte eficiente.

ADHD este principala tulburare de comportament a copiilor de varsta scolara, afectind 9% din copiii din SUA. Studii recente sugereaza ca aproape 50% dintre copiii cu ADHD nu sunt diagnosticati niciodata.

De ce este bine sa diagnosticam ADHD?

Copiii cu ADHD prezinta un risc crescut pentru accidentari, au o performanta scolara redusa si datorita problemelor sociale sunt de multe ori izolati de ceilalti copii. Mai mult, copiii cu ADHD sunt predispusi la afectiuni psihice si la abuzul de substante ilegale. ADHD va continua in viata adulta la 65% din copiii afectati.

Simptomele pe care se bazeaza diagnosticul de ADHD sunt grupate in trei domenii:

hiperactivitatea,

deficitul de atentie,

impulsivitatea,

iar aceste simptome se raporteaza la aptitudinile copiilor de aceeasi varsta cu o dezvoltare normala.

Hiperactivitatea se refera la inabilitatea de a sta linistit. Acesti copii isi schimba des pozitia si, in general, se misca mult mai mult decat ceilalti. In timp ce toti copiii au fluctuatii ale nivelului de atentie, la copiii cu ADHD fluctuatiile sunt mai frecvente. De aici rezulta un copil care este mai impulsiv, mai usor de distras si care face mai multe greseli.

Este important de mentionat ca uneori simptomele ADHD nu sunt prezente in toate situatiile. Astfel, simptomele pot lipsi cand copilul este acasa, in cabinetul doctorului sau la gradinita. Recomandarile curente cer, pentru stabilirea diagnosticului, ca simptomele sa fie prezente in cel putin doua locatii si discutarea comportamentului copilului cu toti adultii care vin in contact cu el.

In ADHD exista un dezechilibru al neurotransmitatorilor cerebrali, dezechilibru care duce la afectarea unor functii cerebrale, functii care se pot grupa in sase categorii :1.flexibilitatea, abilitatea de a trece de la o strategie la alta;2.organizarea, abilitatea de a aprecia nevoile si problemele;3.planificarea, stabilirea scopurilor;4.memoria de lucru, receptia, stocarea si utilizarea informatiei folosind memoria de scurta durata;5.separarea afectivului de cunoastere, separarea emotiilor de gandire;6.inhibarea si controlul activitatii verbale si a celei motorii, va ajunge la concluzii prea repede, nu va putea sa astepte la rand;

Cum se stabileste diagnosticul de ADHD?

Anamneza: sunt prezente toate criteriile ADHD (de la A la E)?A)Sunt prezente fie criteriile pentru deficit de atentie fie criteriile pentru hiperactivitate/impulsivitate:

Deficitul de atentie: Sunt prezente cel putin 6 din cele 9 criterii pentru diagnosticul de deficit de atentie de mai jos; aceste simptome au aparut de cel putin 6 luni si sunt suficient de intense pentru ca copilul sa nu ajunga la dezvoltarea neuro-psiho-motorie caracteristica varstei. 1.Adesea nu acorda suficienta atentie la detalii sau face greseli care rezulta din lipsa de atentie la detalii.2.Adesea are dificultati in a-si mentine atentia la joaca sau in timpul unor activitati.3.Adesea pare ca nu asculta atunci cand i se vorbeste.4.Adesea nu urmeaza indicatiile pana la sfarsit si de multe ori nu finalizeaza temele scolare sau alte sarcini (dar aceasta nu se datoreaza lipsei intelegerii indicatiilor).5.Adesea are dificultati in organizarea sarcinilor sau activitatilor.6.Adesea evita sau refuza sa se implice in sarcini care necesita efort mental sustinut (teme scolare sau sarcini in gospodarie); 7.Adesea pierde lucruri care ii sunt necesare in sarcini sau activitati care necesita un efort mental sustinut.8.Adesea este distras usor de alte obiecte (jucarii, carti, creioane, unelte).9.Adesea uita lucruri legate de activitatile zilnice.

Hiperactivitate/Impulsivitate: Sunt prezente cel putin 6 din cele 9 criterii pentru diagnosticul pentru hiperactivitate/impulsivitate de mai jos (pentru hiperactivitate criteriile 1-6, pentru impulsivitate criteriile 7-9); aceste simptome au aparut de cel putin 6 luni si sunt suficient de intense pentru ca copilul sa nu ajunga la dezvoltarea neuro-psiho-motorie caracteristica varstei.1.Adesea se joaca cu mainile sau picioarele sau isi schimba pozitia in banca.2.Adesea se ridica de pe scaun in clasa sau in alte circumstante in care copiii trebuie sa stea jos.3.Adesea alearga in situatii in care aceasta este nepotrivit (in cazul adultilor exista senzatia subiectiva de agitatie).4.Adesea i se pare dificil sa continue sa se joace in liniste.5.Adesea este pe picior de plecare sau in continua miscare.6.Adesea vorbeste excesiv.7.Adesea se grabeste sa raspunda chiar inainte de a fi finalizata intrebarea.8.Adesea i se pare dificil sa isi astepte randul.9.Adesea intrerupe o conversatie sau intervine in jocul altor copii.

B)Unele din simptomele de inatentie sau hiperactivitate/impulsivitate care cauzeaza probleme au aparut mai devreme de varsta de 7 ani.

C)Simptomele intotdeauna trebuie sa fie prezente in cel putin doua situatii (acasa, la scoala, la joaca, la serviciu).

D)Simptomele determina o scadere a performantelor sociale, academice sau profesionale sau o stare subiectiva de stres.

E)Simptomele nu se datoreaza unei alte afectiuni psihologice.

Trebuie mentionat ca in prezent nu exista teste de laborator sau studii imagistice care sa poata stabili diagnosticul de ADHD dar noi teste psihometrice sunt dezvoltate in continuare. Ramane de vazut daca accentul actual pus de Academia Americana de Pediatrie pe observatiile parintilor si ale cadrelor didactice se va mentine in viitor.