Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

COMISIA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN, CONSILIERULUI

PSIHOLOGIC SI PSIHOTERAPEUTULUI DIN ROMÂNIA

I. Principii Generale

II. Norme Specifice

III. Raspundere Disciplinara

IV. Anexe

Principii Generale:

1. Persoana care doreşte să funcţioneze ca psiholog clinician, consilier psihologic si psihoterapeut

(în organizaţii publice ori particulare) este încurajată să îşi structureze un set cât mai larg de

informaţii (cunoştinţe) de specialitate în conformitate cu standardele A.P.A. (American

Psychology Association), KSV (Knowledges- Skills- Values), abilităţi de interrelaţionare cu

subiectul uman şi experienţă pe care să le folosească în beneficiul indivizilor din societate, ca şi

în beneficiul comunităţii. De asemenea, profesionistii psihologi mai sus mentionati sunt

incurajati sa respecte alaturi de normele deontologice mentionate in prezentul act, mai ales

atunci cand apar situatii care nu sunt detaliat descrise in prezentul Cod Deontologic, principiile

de deontologie profesionala internationale dupa cum urmeaza: psihologii clinicieni sa respecte

codului deontologic al Asociatiei Psihologilor Americani, consilierii psihologici sa respecte

condul deontologic al European Counselling Association iar psihoterapeutii sa respecte codul

deontologic al European Association for Psychotherapy.

2. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul (indiferent de zona în care

lucrează) (strict delimitată) trebuie să demonstreze (în practică) respectul faţă de terţi şi să facă

tot ce poate pentru apărarea drepturilor şi demnităţii umane.

3. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să vegheze ca orice subiect

(pacient/client) (persoană cu care comunică în plan profesional) al său să fie apt (să devină

1

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinaraîmputernicit) să contribuie efectiv la luarea propriilor decizii şi să înveţe să ştie ce să pretindă

de la serviciile de asistenţă psihologică.

4. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul are îndatorirea de a susţine cauza

subiecţilor lui mai ales când aceştia nu sunt (apţi) capabili să o facă singuri şi când autoprotecţia

este necesară şi nu se obiectivează în practică.

5. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul dispune de capacităţi (abilităţi),

cunoştinţe şi valori (morale) pentru a pune responsabilitatea profesională mai presus de

interesele personale.

6. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să dovedească

responsabilitate (profesională) şi morală pentru solicitările (standardele impuse de profesie –

ocupaţie) şi să continue instruirea şi formarea lui profesională („educaţie continuă”).

7. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul – ca profesionist va face orice

efort pentru a colabora (a se interrelaţiona) cu alţii în interesul pacientului (clientului) său.

8. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să respecte şi să

promoveze cu diplomaţie diversitatea etnică şi culturală în exercitarea efectivă a meseriei (să nu

judece greşit o anumită etnie, persoane cu anumite credinţe religioase), adică să nu

discrimineze!

9. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să fie conştient de

importanţa respectării confidenţialităţii informaţiilor şi să nu divulge secretele profesionale.

(Ori, în mod excepţional în caz de mare pericol pentru familie şi colectivitate).

10. Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să fie apt (fizic şi

psihomoral) pentru ca în profesia lui să respecte toate aceste condiţii obligatorii pentru ca

serviciile oferite să fie viabile.

2

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara

Norme Specifice:

1. Cerinţe legate de relaţionare

1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii discută cu clienţii sau pacienţii lor

– în măsura în care acest lucru este fezabil, probleme legate de relaţia terapeutică precum:

natura şi cursul anticipat al terapiei, onorariul şi confidenţialitatea (aspecte care se regăsesc în

detaliu în capitolele privind onorariile şi aranjamentele finaciare şi limitele de confidenţialitate)

2. Când munca cu clientul/pacientul va fi supervizată, aceştia sunt anunţaţi împreună cu numele

supervizorului când acesta împarte responsabilitatea legală pentru caz.

3. Când profesionistul este în formare (student în programul de master, etc.) clientul/pacientul este

informat în legătură cu acest lucru.

4. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii vor face eforturi raţionale să poată

răspunde la întrebările clientilor/pacienţilor şi să evite posibilele neînţelegeri sau înţelegeri

eronate privind terapia. De câte ori este posibil, psihologii vor furniza informaţie orală sau

scrisă, utilizând un limbaj accesibil clienţilor/pacientilor.

2. Consimţământul informat la terapie

1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii obţin consimţământul bazat pe

informare adecvată, utilizând un limbaj accesibil participanţilor. Conţinutul consimţământului

informat va varia în funcţie de circumstanţe deşi, de obicei, este necesar ca persoana: să aibă

capacitatea de a consimţi, să primească informaţie semnificativă despre procedura respectivă,

să-şi exprimat consimţământul liber, neinfluenţat şi ca acest consimţământ să poată fi

documentat.

2. Când persoanele nu sunt legal capabile să dea consimţământul informat, profesionistul psiholog

va obţine permisul informat de la o persoană autorizată, dacă această substituire este legală.

3. În plus, psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii: a. vor informa într-o

manieră care să le permită acestora să înţeleagă conform capacităţii lor, persoanele care sunt

legal incapabile să dea consimţământul informat legat de intervenţiile propuse; b. le vor cere

aprobarea pentru intervenţiile respective şi c. luând în consideraţie preferinţele şi interesul

optim al persoanelor respective.

3

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara3. Relaţii de familie şi cuplu

1. Când profesionistul psihologul este de acord să ofere servicii mai multor persoane care sunt în

relaţie (de exemplu soţ – soţie, părinte – copil etc.) va încerca să clarifice de la început : a. care

dintre persoane sunt pacienţii sau clienţii săi şi b. relaţia pe care o va avea cu fiecare dintre

aceste persoane. Această clarificare va include rolul psihologului şi utilizările probabile ale

serviciilor furnizate sau informaţiilor obţinute (v. şi regulile privind confidenţialitatea).

2. Când devine evident că profesionistul psihologl va avea un rol de mediator de conflict (consilier

marital pentru soţ-soţie), sau când este martor al uneia dintre părţi într-un proces de divorţ,

psihologul va proceda la clarificări şi adaptări, sau se va retrage, în funcţie de cazul respectiv

(de văzut şi regulile privind clarificarea rolului, sau cele implicate în activităţi juridice)

4. Furnizarea unor servicii de sănătate mentală unor persoane cărora li se acordă deja

servicii de acest tip de alti specialişti

Când vor decide dacă să se angajeze în astfel de servicii, profesionistii psihologii vor lua în

consideraţie cu atenţie problemele care ţin de tratament şi condiţia de bunăstare a potenţialului

client sau pacient. Vor discuta aceste probele cu persoanele respective, sau cu o altă persoană

autorizată în numele clientului/pacientului, pentru a minimiza riscul de confuzie şi conflict, se

va consulta cu celălat furnizor de servicii când acest lucru este adecvat şi va proceda cu

precauţie şi sensibilitate faţă de problemele terapeutice.

5. Intimitate sexuală cu pacienţi sau clienţi curenţi

Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu se angajează în intimităţi

sexuale sau relatii de socializare cu pacienţi sau clienţi curenţi.

6. Terapia cu parteneri sexuali anteriori

Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu acceptă ca pacienţi în terapie

sau clienţi persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.

7. Intimitate sexuală cu foştii pacienţi în terapie

1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu se vor angaja în intimităţii

sexuale cu foşti pacienţi în terapie dacă nu au trecut cel puţin 2 ani de la încheierea sericiilor

profesionale.

4

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara2. Datorită faptului că intimităţile sexuale cu un fost client sau pacient de terapie sunt atât de

frecvent dăunătoare clientului sau pacientului şi pentru că astfel de intimităţi subminează

încrederea publicului în profesia de psiholog şi descurajează astfel utilizarea de public a

serviciilor de care are nevoie, psihologii nu se vor angaja, în afara unor situaţii deosebite, în

intimităţi sexuale cu un fost client şi pacient în terapie chiar după ce au trecut 2 ani.

Profesionistul psihologul care se angajează în astfel de relaţii după 2 ani de la încheierea

terapiei poartă povara de a demonstra, în lumina unor factori relevanţi, că nu este vorba de o

exploatare. Astfel de factori relevanţi includ: a. timpul scurs de la terminarea terapiei; b. natura

şi durata terapiei; c. circumstanţele în care s-a încheiat; d. istoria personală a clientului sau

pacientului; e. statutul mental curent al clientului sau pacientului; f. probabilitatea unui impact

adversiv asupra clientului sau altora; g. orice afirmaţii sau acţiuni făcute de terapeut în cursul

terapiei sugerând sau invitând posibilitatea unei relaţii sexule sau romantice cu clientul după

încheierea terapiei (v. şi standardele generale şi regulile incluse în relaţionarea multiplă).

8. Întreruperea serviciilor

1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii vor întreprinde un efort rezonabil

pentru a facilita îngrijirea în eventualitatea că serviciile psihologice sunt întrerupte de factori

precum boala psihologului, moartea, relocalizarea sau incapacitatea sa, sau datorate relocalizării

clientului sau limitărilor financiare ale acestuia (v. şi capitolul Păstrarea înregistrărilor şi

datelor).

2. Când se intră în relaţia contractuală, psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi

psihoterapeuţii asigură o soluţionare adecvată a alocării responsabiilităţii pentru îngrijirea

clientului sau pacientului în eventualitatea în care relaţia contractuală se încheie, cu luarea în

consideraţie în cel mai înalt grad a binelui clientului sau pacientului.

9. Încheierea relaţiei profesionale

1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu-şi vor abandona clienţii sau

pacienţii (v. şi regulile de la onorariu şi aranjamente financiare).

2. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii vor încheia relaţia profesională în

momentul când devine rezonabil de clar că pacientul sau clientul nu mai are nevoie de aceste

servicii, nu mai beneficiază sau continuarea serviciului îi poate face rău.

3. Indiferent de motiv, înainte de încheierea serviciilor, cu excepţia situaţiei în care aceasta

depinde de conduita clientului sau pacientului, profesionistul psiholog discută cu clientul sau

5

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinarapacientul opiniile şi nevoile sale, furnizează consilierea pre-terminare adecvată şi întreprinde

orice acţiune rezonabilă pentru a facilita transferul de responsabilitate altui coleg dacă pacientul

sau clientul are nevoie de un asemenea sprijin imediat.

10. Norme de metodologia cercetarii clinice (vezi anexa)

1. Diagnostic si evaluare clinica

Testele si probele psihologice utilizate trebuie sa corespunda criteriilor psihometrice asa cum

sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.

Se pot face exceptii de la etalonarea nationala in cazul unor scale clinice, cand se promovreaza

etaloane locale, riguros construite.

2. Tehnici de interventie psihologica

Eficienta tehnicilor trebuie sa fie documentata prin studii clinice. Trebuie sa existe protocoale

de interventie la un nivel de detalierea care sa permita replicarea procedurilor de interventie

3. Cercetare

Vor fi asimilate normele generale de cercetare asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de

Metodologie.

Utilizarea procedurii placebo se face respectand dreptul la informare al pacientului. Acestuia i

se spune ca exista 50% sansa sa fie inclus in grupul placebo si 50% sansa sa fie inclus in grupul

terapeutic.

Pacientii inclusi in studiu –pe baza de consimtamant liber exprimat- trebuie sa fie corect

informatii cu privire la natura studiului si la riscurile acestuia. Siguranta pacientilor inclusi in studiu

este mai importanta decat derularea cercetarii.

Toate datele brute de cercetare trebuie pastrate 2 ani de zile. Baza de date electronica se

pastreaza trei ani de zile si poate fi accesibila la cererea partii interesate.

Sponsorii si partile interesate in cercetare trebuie facute publice odata cu proiectul de cercetare

sau cu publicarea rezultatelor.

Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirma ipotezele avansate sunt considerate

frauda.

6

Cod Deontologic si Raspundere DisciplinaraIII. Răspunderea Disciplinară:

Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii care încalcă prevederile Legii 213

şi ale prezentului Cod Deontologic răspund disciplinar în funcţie de gravitatea abaterii putând fi

sancţionaţi cu:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) suspendarea temporară pe un interval de 6-12 luni a atestatului (acreditarii) de liberă

practică;

d) retragerea definitivă a atestatului.

Aceste sanctiuni se aplică de către Comisia de deontologie şi disciplină la propunerea Comisiei

de Psihologie Clinica si Psihoterapie

Practicarea profesiei de psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut (psiholog sau

asimilat acestuia) de către o persoană care nu are atestat de liberă practică acordat de Colegiul

Psihologilor din Romania la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie se pedepseşte

conform Codului Penal.

7

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara

IV. Anexa:

DETALIERI PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII

ÎN DOMENIUL PRACTICII PSIHOLOGIEI CLINICE, PSIHOTERAPIEI ŞI CONSILIERII

ÎN CONTEXTE CLINICE ŞI NONCLINICE

Conform declaraţiei de la Strasbourg asupra psihoterapiei - 1990:

1. Psihoterapia este o disciplină ştiinţifică independentă, a cărei practică reprezintă o profesie independentă şi liberă.2. Trainingul în psihoterapie se desfăşoară la un înalt nivel ştiinţific şi de calificare. 3. Multiplicitatea metodelor psihoterapeutice este asigurată şi garantată.4. Un training psihoterapeutic complet acoperă teorie, experienţă personală şi practică sub supervizare. Se obţine astfel cunoaşterea adecvată a variatelor procese psihoterapeutice.5. Accesul la training este asigurat /se face prin variate calificări preliminare, în mod particular în ştiinţe umane şi sociale.

Pentru ca metodologia cercetării este familiară specialiştilor implicaţi în mod curent sau angajaţi

prin natura postului de muncă în activităţi de cercetare, vom face o referire specială la practicienii

specialişti sau cei în curs de formare, în psihologia clinica, consiliere şi psihoterapie.

Dovada dobândirii de către practician a cunoştinţelor de bază în domeniul metodologiei cercetării

este absolut necesară, pentru că acestea îi oferă accesul la înţelegerea datelor de cercetare, facilitând

implementarea acestora în practică şi confirmând psihoterapiei, consilierii şi practicii psihologiei

clinice calitatea de discipline ştiinţifice.

Principii si sugestii:

Cercetarea este făcută în primul rând ca să susţină şi să îmbunătăţească practica.

Manierele în care multe design-uri de cercetare simplifică nepermis complexitatea interacţiunii

terapeutice i-a îndepărtat pe mulţi practicieni de cercetare.

Implicarea în activităţi de cercetare nu poate fi impusă practicienilor.

Participarea la cercetare a practicienilor:

- poate fi încurajată şi stimulată;

- s-a dovedit şi se poate dovedi utilă în multiple moduri, care trebuie cunoscute;

- a ajuns şi va deveni tot mai necesară şi cerută.

Implicarea practicienilor în cercetare poate fi şi trebuie încurajată de asociaţiile profesionale într-o

varietate de moduri, de exemplu prin:

- oferire de consultanţă în domeniu;

- informarea cu privire la utilitatea şi avantajele realizării de cercetări şi utilizării datelor de

cercetare în practică;8

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara- invitarea participării în proiecte de cercetare exterioare cadrului de muncă al practicianului;

- promovarea recunoaşterii profesionale a specialiştilor care contribuie la cercetare etc.

Participarea la cercetare şi utilizarea în practică a datelor de cercetare s-a dovedit utilă în diverse

moduri, din care vom preciza doar câteva:

- creşterea caracterului documentabil, demonstrabil (deci ştiinţific) al eficacităţii (sau

ineficacităţii) intervenţiilor utilizate şi a serviciilor oferite;

- posibilitatea de a primi feedback concret şi constant care în timp creşte expertiza şi de a realiza

decizii informate în elaborarea sau modificarea planului terapeutic;

- posibilitatea de a solicita şi primi supervizare într-o manieră individualizată, specifică şi corect

orientată de evoluţia unui caz anume sau de datele obţinute de la mai mulţi clienţi aflaţi în

terapie (consiliere);

- poate proteja specialistul sau instituţia de reacţiile de ostilitate ale clientului concretizate sau nu

în acţiuni juridice.

Implicarea în cercetare a practicienilor a ajuns deja în anumite contexte din Europa şi America şi va

deveni tot mai necesară şi cerută:

- de clienţi, care sunt tot mai informaţi referitor la ce expectaţii să aibă de la serviciile psihologice

şi medicale, şi care solicită mai des utilizarea de proceduri cu rezultate şi efecte demonstrabile,

evidenţiabile;

- de finanţatori, fie ei Case de Asigurări, aparţinători legali, asociaţii nonprofit şi instituţii

finanţatoare internaţionale etc., care solicită tot mai mult documentarea adecvată şi cu

informaţii relevante şi obiectivabile, a rezultatelor serviciilor plătite.

Pentru a realiza acest important obiectiv, implicarea practicienilor în cercetare, e necesară şi

cunoaşterea şi promovarea aspectelor particulare ale cercetării din domeniul practicii clinice şi

non-clinice a psihoterapiei şi consilierii, pe lângă asimilarea normelor generale de cercetare aşa cum

sunt ele stabilite de către Comisia de Metodologie.

Câteva din principalele tipurile de cercetări cantitative la care sunt invitaţi practicienii să participe

sunt:

- cercetările orientate pe rezultat (schimbări observabile dorite);

- cercetările de eficacitate, în contexte riguros controlate (simple - comparaţia cu placebo sau

non-tratament, diferenţiale - comparaţia între mai multe tipuri de intervenţie);

- cercetările de eficienţă, surprinderea semnificaţiei clinice a rezultatelor intervenţiilor

desfăşurate în contexte obişnuite de practică;

9

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara- cercetările orientate pe proces, care încearcă să surprindă participarea anumitor factori din

contextul intervenţiei la rezultatul final şi modul în care interacţionează între ei;

- cercetări cost-beneficiu.

Efectul optim al intervenţiei este cuantificat şi măsurat în termeni de

- proces - variabile descriind factori care intervin asupra rezultatelor pozitive

- rezultat - variabile descriind schimbarea dorită

Aspectele critice ale efectului optim al intervenţiei:

a) schimbarea relevantă din punct de vedere clinic

b) satisfacţia cu serviciul oferit şi cu rezultatul obţinut

c) costurile (cercetări cost-beneficiu)

Probleme etice în evaluarea rezultatelor:

Consimţământul informat

Pacienţii incluşi în studiu –pe bază de consimţământ liber exprimat - trebuie sa fie corect informaţi

cu privire la natura studiului şi la riscurile acestuia.

Practicile deceptive

Utilizarea procedurii placebo se face respectând dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se

poate spune ca exista 50% şanse sa fie inclus în grupul placebo şi 50% şansă să fie inclus în grupul

terapeutic.

Intimitate, caracter anonim, confidenţialitate

Minimalizarea efectelor negative şi protecţia participanţilor

Siguranţa pacienţilor incluşi în studiu este mai importantă decât derularea cercetării.

Caracterul etic al lucrului cu datele şi rezultatele cercetării

Toate datele brute de cercetare trebuie păstrate 2 ani de zile. Baza de date electronică se păstrează

trei ani de zile şi poate fi accesibilă la cererea părţii interesate.

Sponsorii şi părţile interesate în cercetare trebuie făcute publice odată cu proiectul de cercetare sau

cu publicarea rezultatelor.

Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirmă ipotezele avansate sunt considerate fraudă.

Manualizarea. Trebuie să existe protocoale de intervenţie la un nivel de detaliere care să permită

replicarea procedurilor de intervenţie.

Documentarea. Tehnicile de intervenţie psihologică trebuie sa aibă eficacitatea şi eficienţa

documentată prin studii clinice controlate.

10

Cod Deontologic si Raspundere Disciplinara

11