Taxa^poştală plătită în numerar conform ordinului Dir. G-le P.T.T. Hr. 155.330946

CLUJ, 1 DECEMURiE 1946

5 fiPTAMANAL R E L I G I O S R E D A C Ţ I A $i ADMINISTRAŢIA

C l u j , Str. JDkai (fost N iorga) Nr. 6

ABONAMENTUL plătit înainte pe un an 16 000 Lei, pe 6 luni 8.000 Lei, pe 3 luni 4 . 0 0 0 Lei Abonamentul de sprijin este dub !u.

- Se poate plăti şt prin cecul no»'ru poştal Nr. 40.646 —

Apare săptămânal sub îngrijirea unul comitet înregistrată la Tribunalul Cluj sub Nr. 85 din ¡938

Autorizaţia de reapariţie Nr. 3.651 din 1946

de Ileana Dr. Cimoca

La naşterea Domnului nostru Isus Hristos, în atmosfera în­cremenită a iernii şi a înghe­ţului sufletesc al omenirii, «u răsunat deodată, osanalele de mărire către Dumnezeul ceru­lui şi al pământului şi imnurile de vestire a păcii !

Vieaţa Mântuitorului s'a scurs treizeci de ani într'o tăcere în­treruptă în paginile Sf. Scrip­turi doar de evenimentul călă­toriei la Ierustlim, de St. Paşti, la etatea de 12 ani. Acest fapt a pus întâiaşdată în lumină în-tr'un mod cu totul vădit obâr­şia lui dumnezeească. Isus — copilul a mărturisit aceasta şi prin cuvintele că el esté în lu­crurile Tatălui Său.

Deci, treizeci de ani, un pre­ludiu întrezărit de ochii noştrii, al celei mai măreţe înfăptuiri sociale, 8 împărăţiei păcii care se ridică pe temeiurile vieţii spirituale din noi. Această trans­formare socială s'a desvoltat din sâmburele primei grupări de apostoli şi ucenici învesmân­taţi cu nemărginite puteri, ha­ruri şi învăţături pe care Mân­tuitorul însuşi le-a predat lor.

Da, opera începută de Isus Hristos, a continuat să se răs­pândească într'un mod m nunat dată fiind puţina însemnătate a ţărişoarei din care au plecat ucenicii Săi. In timp scurt lu­mea pe aluncea cunoscută, a continentului nostru era cuce­rită pentru noua religie, pentru adevărata pace, chiar cu cele mai grozave sacrificii ale mar­tirilor.

Istoria a înscris' cu literele adevărului veşnic binefacerile revărsate asupra omenirei şi a-supra întregei civilizaţii din/iz­vorul dătător de vieaţă supe­rioară morală a Bisericii creş­tine, învăţătura lui Isus era şti­inţă pentru suflet. Iar vieaţă a-

ţttMtUMUn Itt j»&8 Ï

„Eu sunt calea, adevărul şi vieaţa".

Din toţi oameni i mari ai lumi i — umbre îngâmfate ale pământului — nu s'a simţit nici unul îndreptăţit de această aureolă. Numai cel mai umil i t dintre oameni a putut rosti în faţa v e a c u ri lor: „Eu sunt lumina lu­mii ; Eu sunt calea, adevărul şi vieaţa*. Dece? Pentrucă „dela El, prin El şi întru El sunt toate" (Rom. 11, 36).

Calea ce trebue s'o bată paşii omeniri i e cea pe care a umblat -o Hristos P e ş i i c e umblă pe alte cărări duc spre c imit irul vieţii. Prea mul te cotituri a u drumuri le noastre, prea mul te păcate

ne despart cărările noastre do cărările Mântuitorului . II u r m ă m pe Isus, • dar prea moleşiţ i .do povara drumului . El îşi răreşte cadenţa şi ne aşteaptă, dar, nepăsători , ne îndreptăm spre ţinte străine. Dacă Dumnezeu ne-ar aş­tepta ti ura ai în punctul î a care n e a m despărţit de El, ne ar fi ruşinea prea mare ea sâ ne întoarcem ia El. Dar D u m n e z e u ne aşteaptă pe la toate colţurile clipelor, înbi indu-ne vieaţa călătoare: „Eu sunt Calea* v ino cu Mine „căci j u g u l Meu este dulce şi sarcina Mea uşoa­ră". Nu vă temeţi de spinii aşternuţi pe Calea Crucii, căci puterea cerului va păşi alătur.ja de voi „şi va da tărie oaselor voastre" (Isaia 58, 11).

adevărul a fost căutat cit lumânarea aprinsă de min­tea speculat ivă a fi losofilor d in toate anot impuri le isto­riei. Aproape toţi filosofii ce-au dibuit 'după adevăr, scormonind printre cuvinte sterpe, s'au culcat seara cu o teorie, pentru ca în zori să-i admire faţa opusă. O pagi a ă scrisă de un filosof a aruncat la coş gândirea celor dinaintea lui, pentrucă să v ină altul mai târziu să-1 înroleze şi pe el în rândul celor pe cari i-a numit ne ­buni. Această târguiala a vorbelor pipernicite, isvorîte din condeiul f i losofic, n'a făcut decât să se simtă o mai mare secetă spirituală. D e ce filosofii, peregrini neobo-

Drumeţ pribeag Drumeţ pribeag, huse sfânt Stăpân în lung şi larg de zări. Ajută'ne să Te urmam De azj pe dreptele ţi cărări,

Căci rătăcim de mult acum Urmând ispitelor din noi, Umblăm pe câi fără de rost, Pe drumuri pline de noroi.

4 nm\

Ş ' a m consta'ai c&'n lipsa Ta Vieaţa i doar un barbad vis Şi că alt drum decât al Tău Urmat., afârşeşte'ntr'un abia

Dea cea taţi cei rătă iiţi Te aşteptăm ea Bă revii De astăzi paşii să ne 'adrepţi, Drumeţ pribeag.,, să nv'ntârzit,

Eiis&beta Brădeattu

§99 151

mm gazetei — Unui că r tu ra r —

de Grlgore Ţopan

Zici că nu poţi citi o gazetă ca „Vieaţa Creştină"? Şi pentru ce? Ori la asta nici nu te-ai gândit; aşa ai apucat şi prin ur­mare — atâta tot. Poate nici nu ştiai că există; sau asta vei fi ştiind-o de sigur. Nu ştiai însă de ce n-o citeşti; şi nu numai „Vieaţa Creştină", dar orice ga­zetă de felul acesta.

Poate nu te interesează o ga­zeta religioasă din capul locului, fapt care este cu atât mai grav cu cât e vorba de un cărturar. Ai apucat dinainte că o astfel de gazetă ar fi, nu numai reli­gioasă, dar o simplă foaie nu­mai pentru popor, o minusculă gazetă din care, după părerea ta, găseşti pe Ia toate chioşcu­rile exemplare şl din numărul prim. Prejudecată, se înţelege. O falsă şi neîntemeiată părere care de fapt este o mare piedică în a vedea lucrurile clar, şi o mare ruşine a cărturarului toto­dată.

De ce nu te-ar bucura mai degrabă când ai vedea că avem şi noi, cum au alte ţări, o presă creştină puternică şi întinsă, în­curajată şi sprijinită de stăpânire şi de către toţi cei mari? Atunci am fi şi noi la înălţimea celor­lalte ţâri.

Cărturar, şi te Jaşi purtat de vârtejul unor păreri fără temei. Altceva ce mai poate fi, căci nici educaţia şj nici bunul simţ nu ţi-ar îngădui să condamni publicaţiile religioase. Iar în ce priveşte gazeta noastră, vei fi mai înţelept de:ât s'o priveşti de departe, şl numai pe motivul că-i scrisă pe înţelesul tuturor.

Ori, care este menirea unei gazete ca „Vieaţa Creştină", dacă nu răspândirea şi explicarea cu­vântului evanghelie, pe calea scrisului şi în păturile cele mai largi ale poporului dela sate, pentru care sosirea gazetei e un eveniment mare.

BEATA S B m m Nr. 27

„EU SUNT CALEA, (urmare

siţi spro adevăr, n'au găsit adevărul? Pentru că mintea lor a stat departe de Dum­n e z e u l lumini lor , refuzând să vadă lucrurile prin lu­m i n a credinţei; pentru că minţi i lor le a lipsit s ig i lu l cu parfum de cer al gândi ­rii evangel izate . „Fără aceas­tă lumină dumneze iască o m u l rătăceşte pe drumuri le de întuneric ale minc iuni i şi ale morţii", z ice Bossuet , marele prelat al Franţei . Chiar şi gândirea ce poartă s ig i lu l Evanghe l ie i n'a des ­coperit n imic fără D u m n e ­zeu, care este gândirea ne ­mărginită. Ostaşi ai adevă­rului sunt numai cei ce o-g l indesc în gândirea - lor pe D u m n e z e u l Adevărului .

Vieaţă noastră, fără de Isus, este o vieaţă moartă. „Dumnezeu a trimis în l u m e pe U n u l născut F i u l Său, ca prin El să a v e m vieaţă" (I, Ioan 4, 9). In ima noastră trebuie să înseteze după u-nirea intimă cu El, ca vieaţa Lui să pătrundă şi să sporeas­că în toate amănunte le vieţii noastre . Inima noastră tre-buie să fie un templu al Spi­ritului Sfânt, care vrea să se

A D f t M l U L Ş l VIEAŢA*' din p ag. S;

înves tmânteze în sf inţenia noastră. Inima noastră tre­buie să fie un potir aurit, străbătută de sânge l e euha­ristie al Mântuitorului. Vieaţă desăvârşi tă este n u m a i în D u m n e z e u şi D u m n e z e u ne vrea deapururea ud iţi cu El. „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi" (Ioan 15,4). Vieaţa este din D u m n e z e u , prin D u m n e z e u , în Dumnezeu . El este Vieaţa însăşi. Sufletul trebuie sâ-şi înt ipărească în el acest chip e l Vieţii, ca marama V e r o n k h i i . Numai astfel Hristos, centrul Vieţii, v a trăi în el. Crucea vieţii noastre trebuie să-şi unească fiinţa cu umbra Crucii bi­ruinţei S a l e . S lăbic iunea noastră trebuie să se împăr­tăşească cu atotputernicia Lui . N imic dintr'ale vieţii să n u ne despartă vieaţa noas­tră de vieaţa Lui. Toate mă­runţişuri le ei trebuie altoite pe Divinitate.

„Vieaţa noastră este în ceruri" (Fil ip. 3, 20). D a r i a aceasta v o m ajunge n u m a i cu Isus, prin Isus, în Isus, căci El este Calea, Adevărul şi Vieata.

ANTON CRIŞAN

I

Pentru împărăţ ia Păcii (urmare din pag, 1)

cestuia îi era dată tocmai din fiinţa dumnezeească. Sf. Euha­ristie, o taină nepătrunsă în mărirea ei şi neînţeleasă îndea­juns pentru dragostea ciî care s'a instituit, Dumnezeu viu în mijlocul nostru, pe altarele noas­tre, până la sfârşitul veacurilor.

învierea plină de mărire a celui răstignit a fost biruinţa spiritului asupra materiei, a ară­tat puţina valoare a cărnii şi gloria cerească a vieţii eterne.

Din momentul istoric al vie­ţii pământene a Domnului nos­tru Isus Hristos omenirea avea în mână cheia păcii. Calea era cunoscută. Era mică şi cine se va abate dela ea va fi rătăcit!

In măsura în care a fost a-doptată învăţătura creştină de popoarele lumii, în aceea x mă­sură au primit lumină şi s'au ridicat, au progresat în toate domeniile. Numai catastrofala orbie omenească a împiedecat realizarea mai trainică a păcii. Deaceea, nu trebue să ne în­grijorăm pentru starea noastră economică în aşa fel ca să ui­tăm de datorinţele noastre creş­tine. Ci dimpotrivă, să căutăm cu toate puterile să ajungem pe „calea* cea luminoasă şi sigură a lui Hristos, bătrâni, tineri, femei şi copii astfel ca întreg neamul nostru să revină îrt albia strămoşilor cari n'aveau nimic mai scump decât credinţs îa Dumnezeu şi cinstea.

¿4 lleena Dr> Otmoea

JsrTQaavTatâ i

Ta care eşti de d&ruri plină Ca Soarele mai strălucită In cer şi pe pământ —Regiaă— Ga Serafimii mai măritai

Din înăţimile albastre, iSpre-a plângerii uitată vale, Revarsă'n Búlletele noastre Din razele iubirii Tale.

Căci munţi f&cnt-am din păcate, Minciunii — templa i-am zidit, Pe-a morţii căi întunecate Aşa de mult am rătăcit!

Şi plin de-atâta făr'delege Hulit-am nume-o ţi frumos Şi ales am pe Şaten de rege Ia losul Dulcelui Hristos.

Ne dăm de abia acuma seamă Cam apucat în spre pierzare Şi ne-am întoarce, scumpă Mamă Dar singuri nn suntem în stare

Căci în întreaga ne fiinţă, Un strop de-bine nu i măoar Şi nu găseşti în noi credinţă Nici cât grăunţul de muştar.

De aceea ne'ndreptăm spre Tine Din calea neagră a pierzării : Deschiie-ne spre slăvi senine Mărita uşă-a îidurării !

Rsvarsă zorii dimineţii In noaptea de 'ntunerec plină Şi dune'n paradisul vieţii Pe drumuri pline de lumină.

Din lacrimile noastre amare, Fi lacrimi dulci de bucurie, Ga'n ceriuri dobândind intrare, Noi să-ţi cântăm: „Ave, Măriei,,

WMPUŞOAŞIU

Rânduri pentru săteni Am intrat în postul Crăciu­

nului fraţi săteni, peste câteva săptămâni bisericuţele noastre dela sate vor l ă s U n a din nou ca în toţi anii de cântările de laudă în cinstea Aceluia care a venit în lume născându se în-tr'o iesle în frig pentru noi şi a noastră mântuire. „Hristos se naşte Întâmpinaţi-L", dar oare ne pregătim să-1 întâmpi­năm naşterea aşa cum se cu­vine? Să ne punem unul fie­care această întrebare acum în aceste zile ale postului şi să ne gândim puţin dacă prin vie­aţa ce ducem mărim cu ade­vărat pe Acela care vine să se nască, sau II nesocotim p r i n tot ce facem, ducând cu totul altă vieaţă decât cea adevărata, prin care numai mărire nu-i a-ducem.

Dacă o vară întreagă re am trudit să adunăm hrană pentru trupul nostru, atunci cel puţin în aceste câteva săptămâni de post să trudim şi pentru suflet s ă i câştigăm şi lui hrană. Şi această hrană sufletească după care trebue să înseteze sufletul fiecărui creştin o putem găsi cu puţină osteneală doar, în cărţile bune cu conţinut religios ce avem la îndămână ca şi în paginile acestei gazete. Rămâne

numai să ni o procurăm cu pu" ţină cheltuială.

Gazeta „Vieaţa |Treştină" la care suntem abonaţi mare parte dintre noi sătenii, oferindu-ne prin sfaturile date în coloanele ei această hrană sufletească, ar trebui să nu lipsească din casa nici unui creştin cititor. Dea-cea acei care sunt abonaţi la ea fac un lucru bun şi folosi­tor dacă o răspândesc peste tot şi la toţi unde încă n'a ajuns In serile lungi de iarnă fraţi săteni, în loc să ne pierdem vremea la vreo crâşmă a satu­lui, mai bine să citim o gazetă ori o carte bună în familiile noastre, căutând să punem şi în practică îndemnurile şi învă­ţăturile date în ele. Să ne fo­losim de aceste zile ale postu­lui şi să ne reculegem sufle­teşte îndreptându-ne viaţa şi trăind de acum încolo numai şi numai după învăţăturile Ce­lui a cărui naştere o aşteptăm. „Cristos se naşte măriţi-L".Să căutăm ca pe viitor toate lu­crările noastre să fie făcute cu un singur scop „toate spre cea mai mare mărire a lui Dum­nezeu" cum zice Sf. Ignaţiu de Loyola.

G. Bolog

Cântec pierdut la porţile lumii Străbaţi durerile mute Ridici altarul vechi, rugăciunii In lumile vieţii pierdute.

De chin mi se pure totul amar Şi îngân o rugă cernită Scâldată'n văpăi de foc şi de jar Din durerea vieţii 'mpletită.

Hristos chinuit de cruce şi spin Surâde amar, surâde tăcut îmi pk'i genunchii din nou să

mă'n chin Nimic nu-i zadarnic în suflet

pierdut.

Aş vrea să auzi, preablânde Isuse Cântarea cea sfântă, e azi rătăcită Şi rugile mele în gol sunt apuse Pe calea cea mare mereu ne­

sfârşită.

Tămâia credinţii urcă la cer Se-aprinde un far al durerii Lăsând închis adâncul mister ŞÎ rana din cerul tăcerii.

La vechea icoană faţa mi-o plec Aştept să mă ierţi aştept o minune Noaptea e gr ev. şi clipele trec bitată'n genunchi îngân rugă­

ciune.

LUNA CĂLIN

Un Episcop neînfricat...

In a doua jumătate a vea­cului al 4-lea, împăratul Va­lenţe, un eretic arian îndârjit, era stăpânul Orientului. Voia să înrădăcineze peste tot gre-şala ariană care vestea că Isus n'a fost Dumnezeu adevărat, n'a avut fire dumnezeiască. In a-cest scop împăratul deslănţui o aprigă prigoană. Era o năvă­lire sălbatecă pornită din lăun-trul capitalei.

Valenţe străbătea Asia-Mică, el în persoană. In Cesarea Ca-padochiei îl aştepta dârz Epis­copul Vasile. Ca un val de ţi­pete dureroase îi vestea apro­pierea. Vasile trebuia să se pre-deie primind şi mărturisind în­văţătura cea nouă. Mai întâi au fost trimişi episcopi ariani ca să-1 înduplece, apoi magis­traţi, boeri de-ai curţii împără­teşti. Tuturor Episcopul Vasile le răspunse hotSrât: Nu !

A fost adus atunci înaintea celui mai temut potrivnic, CU numele Domitius Modestus, prefect al pretoriului, care ar­sese cu puţin înainte, pe mare 80 de preoţi drepteredincioşi din Constantinopol.

Prefectul arian îl întrebă bat-

(coailoatri Ia pig. 3)

VŢEAŢA C R E Ş T I N Ă Pag. 3

Cetăţeni buni numai familia creştină poate da

Un Episcop neînfricat... (Urmare din pagina 2)

Nr. 27

Pentru familia creştină

Desvoltarea copilului, creşte­rea sufletului şi înzestrarea Iui cu cunoştinţele de lipsă şi folo­sitoare e lăsată, deci, de Dum­nezeu mai întâi în grija părin­ţilor. Ei au datoria de-a semăna în sufletul copilui numai sămânţă bună şi folositoare. Dela primele cuvinte, dela primele rugăciuni, până la primele porunci de felul cum să se poarte, părinţii pun pecetea sufletului lor pe sufletul copilului, pecetea ce nu se mai şterge, de cele mai multe ori toată viaţa.

Dacă părinţii au tot interesul, şi sunt mândri pe drept cuvânt, să-şi vadă pe copiii lor volnici şi sănătoşi trupeşte, trebuie să fie şi mai mândri şi mai fericiţi, să-i vadă înzestraţi şl sufleteşte, dându-le toate cunoştinţele fo­lositoare şi toate îndrumările care să-i abată dela rău şi să-i îndemne sâ facă binele. Un su­flet frumos, curat, nevinovat de copil, care a povăţuit în primii cinci-şase ani de părinţii lui, nu le va face ruşine în viaţă, ci numai bucurie şl mândrie.

După cum grădinarul care a îngrijit deaproape de altoiu în primii ani să aibă o creştere dreaptă, şi i a retezat mereu crengile nefolositoare, poate mal tărziu să-1 lase să crească în toată libertatea fără teamă că se va mai strâmba — aşa sunt şi părinţii cu copiii lor dacă le dau o bună creştere morală în primii ani ai copilăriei.

In familia creştină pot creşte astfel de copii, pentrucă părinţii ou adevărat creştini făcând edu­caţia copiilor lor nu se gândesc să scoată din ei numai oameni vrqdnici pentru lumea asta, ci ei ştiu că fac educaţia unora cari sunt şl fiii lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei ceruri­lor. Deaceea, dela primii paşi ei îşi învaţă copiii să cunoască ce e rău şi ce e bine, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care sunt păcatele de care trebue să se ferească, virtuţile pe care să le iubească şi să le câştige dru­mul drept pe care trebue să meargă în viaţă, şi cărările ră­tăcite de care sunt datori să se ferească.

Părinţii răi, părinţii imorali, numai cu numele creştini, n'au cum să dea o asemenea creştere fiilor lor, căci ei înşişi nu pun preţ pe ea.

Dar noi nu vorbim aici de părinţii răi ci de cei buni, de creştinii adevăraţi care singuri pot face din familia lor vatră de sănătate morală, de sănătate su­fletească, Ia care încălzindu-se copiii lor câtă vreme sunt mici, vor purta toată viaţa în ei căl­dura vetrei părinteşti.

Din astfel de familii se ridică oamenii morali, cinstiţi, drepţi, harnici, gata de jertfă pentru orice lucru bun. Cetăţeni şi ro­mâni cu care Ţara şi neamul se simte în siguranţă şi în bine şi în rău. Asemenea oameni sunt stâlpii ţării şi pavăza neamului.

Dar părinţii creştini şi români au o bucurie şi o mângâiere şi mai mare decât aceasta, când se gândesc că acei copii nu-s năs­cuţi numai pentru Ţară şi Neam, ci şi pentru Dumnezeu, ca fii ai Lui şi moştenitori ai vieţii veş­nice, fiindcă iau crescut buni ostaşi nu numai pentru împără­ţia lumească, cl şi pentru împă­răţia iui Dumnezeu.

Pentru a da cetăţeni buni împărăţiei lui Dumnezeu, nici o osteneală şi nici o jertfă nu poate fi prea mare şi preş grea.

I . A g â r b l e c a n u

isus răstignit Privrtul-am oare, din când

în când, pironit pe aceste lemne însângerate, pe fiul acestei femei care se numeşte Măria, pe Isus, Mântuitorul lumii ?

Da... Dar aceasta m'a lăsat nepăsător, aceasta nu mi-a fost de nici un folos. Nu m'am gân­dit că este un om adevărat cu trup adevărat şi cu sânge ade­vărat, şi pironit pe un lemn a-devărat, cu cue groaznice care dor. Cam prea era penfru mine o icoană fără de vieaţă, un fel de Cruce înţepenită, cu un trup nesimţitor pe ea, şi care, în mo­mentul când a trăit o clipă ca aceasta, — n'a simţit prea mult...

Este oare cu putinţă ? O ! dac'aş avea credinţă!

Dac'aş crede cu adevărat! Nu cu o credinţă superficială şi tre­cătoare, ci cu o credinţă adâncă, convinsă, vie... Cum mi-ar „spu ne" crucea aceasta, mai mult...

La dominicane, la Colmar, se află un chip al lui Hristos, vechiu, sculptat într'o rădăcină de merişor, şi pe care-I păstrează ca pe un lucru de preţ. -

In mănăstire trăia mai demult o călugăriţă bună şi ea iubea în aşa măsură .pe Isus cel răstignit, încât îi era o durere îngrozitoare să-L privească pe lemnul Său du­reros. A trebuit chiar să nu şi mai ridice ochii la Mântuitorul răstignit. Credeam că se copilă­reşte; i-am dat poruncă să facă aşa cum face toată lumea, să-şi ridice vălul şi să se uite ia cruce. Ea a căzut pe loc moartă.

Fără îndoia'ă acesta este un caz special. Dumnezeu nu dă la toată lumea o simţire atât de

jocoritor şi bădăran, fără să-1 numească, episcop — aşa:

— Ce motiv ai tu ca să te împotriveşti cu încăpăţinare şi să nu asculţi tu între toţi, de marele împărat ?

— Ce'nsemnează aceste vor­be ? — răspunse Vasile. De ce neascultare şi încăpăţinare vor­beşti ? Nu înţeleg.

— Tu nu urmezi religia Îm­păratului, în vreme ce toţi i s'au supus sau au fost supuşi.

— împăratul meu mă opreş­te ; nu mă pot închina nici u-nei făpturi, creat fiind de Dum­nezeu şi hotărât să mă împăr­tăşesc de vieaţa divină (dumne­zeiască).

— Şi ce ţi pare? Cine sun­tem noi ? Nu ar ii pentru tine o cinste ca să intri în tovără­şia noastră aleasă ?

— Nu tăgăduesc, sunteţi ju­decători, oameni aleşi, dar nu mai prepus lui Dumnezeu. Ar fi onoare pentru mine să tiu în tjvârăş'a voastră. Sunteţi în­să făpturile lui D-zeu ca şi supuşii mei. Credinţa lor slă­veşte creştinismul, nu vrednicia lumească a persoanelor.

Prdectul iritat peste măsură, se tidică din scaun strigând:

— Cum? Nu ţi-e iiică de puterea mea ?

— Sâ o tem ? De ce ? Ce mi s'ar putea întâmpla? Ce aş avea să îndur ?

— Ce-ai avea să suferi ? Pe­depse ce-ţi pot aplica.

— Lămureşte, ce ar putea sâ fie?

— Confiscarea, surghiunul, chinuirea, moartea.

— Nu ai altele ? Acestea nu mă tulbură.

— > Ce spui ? — lală: confiscarea nu ia

nimic dela cine nimic nu are, dacă nu cumva lăcome ;ti la aceste haine folosite, sau la pu­ţinele cărţi ce am. Surghiunul (exilul) nu mă înspăimân'ă. Nu am loc, sunt în exil pe pământ, oriunde mă socotesc un călător. Lumea este a lui Dumnezeu şi pretutindenea eu mă simt un pelegrin. Chinurile nu le iau în seamă. Trupul meu e prea slab să poată rezista mult. Moartea mi ar fi câştig. M'ar împreuna cu Dumnezeul meu, pentru care trăiesc, căruia Ii slujesc, pentru care de-acum sunt pe jumătate mort, spre care suspină sufletul meu.

— Nimeni până acum — zi­se uluit magistratul — nu mi-a vorbit cu atâta libertate.

puternică: Dar, apoi, ce este oare mai de mirare, simţirea neobiş­nuită a acestei fice cumsecade sau nesimţirea neobişnuită a inimii mele?

Râul Piua 8, I. trad praf, V. I. Qprişu

— Poate — zise Vasile — până acum să nu fi întâlnit un Episcop. Oricare ţi-ar Ii răspunsul voiu fi ca şi mine. In toate lu­crurile suntem blânzi şi împă­ciuitori şi ne socotim cei din urmă dintre oameni. Noi slujim. Nu ne ridicăm împotrivindu-ne cu îngâmfare, nu împotriva îm­păratului, dar nici împotriva ce­lui din urmă cerşitor. Când în­să e în joc cauza lui Dumne­zeu, atunci nu mai cunoaş­tem nimic, nu-L vedem decât pe El; tocul, fierul, fiarele, câr­ligele ce ne sfârtică trupul ne sunt mai mult dragi decât gro­zave. A$>asă-ne cu ocări, fă ceeace vreai, să ştii însă, că nici tu, nici împăratul nu ne veţi face să primim învăţături greşite, să ne lepădăm credinţa, chiar dacă cu şi mai înfioră­toare chinuri ne-ai ameninţa.

Dintr'odată prefectul se îm­buna şi-şi schimbă tonul:

— Ar trebui să te simţeşti mândru că împăratul vine în Biserica ta, primindul între cre­dincioşii tăi, schimbă numai . . . Sfătuit iă îngăduie în formă, ca să ocolească o prigoană, el spuse:

— Sunt bucuros să primesc pe Împăratul -în Biserica cea adevărată. Dar să schimb ceva' din Crez ? . . . Nu, niciodată !

Inoptându-se între timp, pre­fectul invită pe Sf. Vasile să se hotărească până în zori şi să i dea un răspuns.

— Eu voiu fi mâine acela ce sunt astăzi.

Când Valenţe şi-a tăcut in­trarea în Cesárea, urmă al doi­lea interogatoriu. Prefectul făcu raport împăratului aşa: „Am fost învinşi de acest Episcop". Când să-i subscrie sentinţa de surghiun, i se frânse pana de gâscă, de tremurarea mânioasă a manei, în trei rânduri.

Creştine iii tare şi statornic în credinţa apărată de Sfântul Vasile, arhiepiscopul Cesarii din Capadochia, cu atâta hotărâre, gata de orice jertfă. th.

Pavel din Tars Eu m'am desprins din jeguri şi suda/mt, Din ură veninoasa de ateu, L'am omorlt in piept pe Dumnezeu Şi m'am stropit cu tángele pe palm».

In suflet ml am turnat nemernicia Căci nu ştiam da milă şi iertare, Am fost pegân m'am închinat la soare, Şi cât de mare îmi vedeam t&ria.

Târziu abia .. în aspra vijelie, Când Dumnezeu ml-a strălucit în oale, Nemărginirea îndurării Sale Ml a strecurat în piept credinţa vie.

Şi-am apucat apoi în lumea mare Da « I vestesc ţi celorlalţi credinţa, S'aduo din nou în suflet biruinţa Iubirii sfinte, celui ca río are,

Simiof) Pip, astrtst Cluj

4 Nr. 27

)e-ale noastre fapte şi păcate D e ; i Bunul Dumnezeu ştim că

ne a i eda t , totuşi ne spoved im şj c i t i t o r i l o r ' pen t ru a ne rja ş* ei des legarea greşeielor noas î re , întrucât un preot , pe care de altfel nici nu-1 cunoaştem, nu ne poa te înţe­lege şi ierta că nu i a m r ăspuns la scnsoar a în care ne a cerut Infor-maţii asupra şcoa'ei , internatului , cameră în chirie, sosirea salarului, cu cât s'nu iii-jorât etc. Ba t i foaia . U n i r e a poporu lu i " dela Blaj, pe care ne-a scris să i o ; b o n ; m , (nu ştim cu bani sau fără, căci de a-cestea nu scrie) se m^ră că n u i mai soseşte. ' Cui r-ea supărăr i i însă a venit când î a m comunica t câ sert o a r a s'a pierdut la redacţ ie căci nu avea nici o 1 g i n i r ă cu g a ­zeta noastră, deşi era adres i tà 11 redacţie .

Dojana c t o p r imim că un bi rou ca „Vieaţa C r e t i n ă " , t rebue sâ re­zolve şi sâ păstreze iiâr.iiie, nu este întemeia! ă. Toa te hârtii le ce pr i­vesc gamela, edi ura sau comenzi le la cale- dare se rezolvă, eh ar dacă nu în mod perfect, facem ot ce pu em ca oameni cu muşte neca ­zuri pe cap . T r e b u e să ştie însă oricine că personalul delà ,Vie«ţa Creş t ină" nu poate servi tu turor ca birou de informaţii in to&te ches­tiunile şi aficerile c te le m bieţii oameni . Noi ne ocupăm în rândul in âi de g a z d ă , ca en dare şi cârţ ' le t ipărite şi editate de noi şi pe ur mă tnai facem ce putem. N 'avem t imp de prea m u l a corespondenţă particulară, căci ne ajunge cea a g a z d e i , e d i u r e i şi cea în legătură cu Asociaţiile re l igioase în special cu Ordu l sf. Pocăin ţe . Nu numai Că n 'avem t imp dar n 'avem nici bani de taxe poştale, căci noi nu pu tem coresponda ca parohiile, pr i ­mării le, şcolile, etc. cu taxele de poştă în contul vreunui minister, ci t rebue să plătim poşta delà această gazetă, care abia se poate susţinea pe ea şi personalul ce o scoate

Că şi la noi se poate p ierde o scrisoare, nu- i aşa mare mit are, Aşa ceva se întâa,p ă şi Ia birouri mai mar i şi mai b;ne i r u e d r a t e .

Gazeta aceasta n 'a ajuns până iz să aibă h Clujul acesta mare nici o camera cât de mică deose­bit pentru redacţie şi una pentru administraţie, lucru strict necesar ia o n c e publicaţie per iodică ce vrea să progreseze şi să trăiască.

E te mare minune că în împre jurărJIe ce am trait s'a în ăptuit cu tiparul şi atât cât se cunoaşte . Doar o cameră de vr 'o 2/4 metri ne-a servit rnulî t imp de birou ta gazetă şi c a . e n d M v , p recum şi de locuinţa p e d i ' u cei ce se îngrijesu de aces tea. To t aici ne e r a şi bucătăria, spă ătorla, depozitul de carii, sar în uue l t zile fr iguroase de iarnă a-veam şi noi fericirea ca acest bi rou sâ ne servească şi de cămara de lemne, ba uneor i chiar şi de al imente.

D u p ă cum ştiu mulţi cititori, cari ne-au vizual, tot această cameră ne era adesea s ingura sată de adunăr i , da şedinţe, pen t ru cântări , p recum ii de adăpos t pentru oaspeţi , preoţi şi mireni, cărora dacă nu le pu­team da peste noap te un pat, ne îngrijeam de un s implu aşternut jos, iar de căp dai ceva ziare ori dosare cu manuscrise şi corespon den.ă. Trăind în adfel de împre ­jurări din vitregia soartei , orice om de b u n i credinţă şi înţelegere îşi poa te da seama că se pot şi pierde scrisori şi hârtii , întrueâc zilnic t re­buiau toate mutate dimYun loc în âttui sau puse unele peste a ' te 'e

Cu toate acestea nu ni s'a întârn pl t vr 'o r e c k m a ţ i e pentru neregul i de însemnări de ban sau acte im­por tante , ci mai rar cu u ele tna nuscrisf, cari neputânriu-se publice la tiîi.p sau uitat şi rătăcit prin do s i r e ,

Acum din darul lui Dumnezeu şi bunăvoin ţa Excelenţei Sule Epis­copulu i Or. iuliu H o î s u s'a primii pent ru sceastă gazetă ceva ca i ere. P^ sfârşitul anului acesta speră : că vom fi ajezaţi, iar pe viitor si gu r că se va putea lucra şi mal mult şi m îi bine,

Din t recute lucruri vrednice de încres tU ia gazetă ar mai fi :

I. Adunarea c r e ş t i n e a s c ă a „Oasle i Domnu lu i " din 14 Sept. c. Ziua Cruci , din c o m u n a Băian j Sălaj Preotul local Uavri l Câm pianu, la vecernie ţ«ui o frumoasă cuvântare de salut %\ bun sosit fraţilor din vr 'o 15 co . t . une ; iar sesra p a n i târziu s'au m â n g â i a t în cânt l r l şi învăţaturi creştine la casa fr. lançais Vas ' le .

A d c u a z', Duminecă 15 Sept, c, la sunetul c lopotului , primii care s'au p r . i e n ' a t la tf I tu rgh ie sunt frstji şi surori le din „Oiş tea D o m nului" . Preotul clupă predică în­deamnă poporu l s l part icipe şi la a d u n t r e i de după masă - u b cerul liber, in faţa B sericii Din Rachiş a sosit o n a r e procc iune cu stea­gul în frunte sub conducerea can t s ru 'u i Ii an Bârîeanu. D u p l masă Ia orele 2 Păr. C ă m p e a n u deschide adunarea şi tot poporu l cânta t Impărs te ceresc, apos fr. Or C â m ­p u r i din Bălan aduce cuvânt de mulţumită lui Dumnezeu, şi fraţilor veniţi la adunare Urmează câte o cântare şi cuvânt de învăţătură din partea fr. I. Igna, din Poiana Bien-chil, despre frumseţea vlejii trăite cu Dumnezeu, Fr. Ga vrii Bele din Fildul de Mijtoc, dupăce cere bi­necuvântarea preotului îşi desvo ' tă predica despre adevărata cale a mâat-itrii prin credinţa nes t rămu­tată a Bitericii Apoi fr, fvWron 0 4 -nuţ din Văl nil df. S u s arată ma­rea greş al ă în c re se află acei cari s'au lepădat de c ied ln ţa în care s'au născut v j n u t u t vorbesc apoi fr. Gavr i l . Mureş n, p recum şi ve­chiul ostaş fr, S imien O o r d s n din Bo 'oga , care este totodată şi un zelos m e m b r u în Ordu l Sfintei Po­căinţe, s-iu cu-îi se m i i spun a or­dul a II! lea (Terţ iar) a! sf Francise din Assis! Cu mult entuziasm vor­beşte elevul de liceu c'. V li Mar­tin Victor, din Sânmihaiul Mm şu lui car d>*ji delà vâ rda de 9 ani

^activează frumos h adunăr i le O a s -tei D o m n u ' u i . Au mai vorbi t bine apoi fr. P o p Onirţ, Gr, Fărcaş, Scoar ţă Ion etc. etc.

Pi ldă bună a dovedi t preotu l C â m p e s n o conducând această adu­nare, care în cuvântul de încheiere spune :

„Dacă noi, Preoţ i i vom tăcea, a-tunci se vor scula laicii, iar d ; că şi aceştia vor tăcea pietr i le vor str iga. Oas tea Domnului este în pri mele linii de bătălie pen t ru apă­rarea şi p ropaga rea credinţei , ea însă luptă sub ocrot i rea crucei şi Bisericii"

Ca o încoronare a acestei adu­nări, ur re.iză depune rea legămân­tului sfânt din partea alor 18 per soane din care 17 erau suror i şi numai un singur frate. Ceremonia depuner i i l egământu lu i a avut loc în curtea bi ericii d u p ă Vecernie când cele 18 persoane au î ngenun -chiat In faţa unei mese pe care e rau aşezate Sf Evanghe l ie şi Sf

Cruce. Păr inte le deschizând Sf. Scriptură !e citeşte cu glas solemn formula l egămân tu lu i pe care cei 18 o repetă cu s ; erenie şi hotărâre . După acest eeremonîal păr in te e Ie spune un cuvânt pent ru statornicie

"şi Ie urea?.ă o viaţă neprihăni ta . La fârfft trec pe rând la sărutarea Sf.

Cruci şi Sf. Evanghel i i care Ie sta înainte, în tissp ce ceilalţi fraţi şi furori cu ochti plini de lacrimi de bucurie , intonau cântarea „Doamne , Doamne, ceresc Ta t ă" .

Slăvit să fie Domnu l nostru Isus Hristos.

Fr . Victor Martin

2. La Luduş, jud. T u r d a au fost invitaţi dela Cluj preoţi i Teofil Bălib nu şi Vasile Chindr i ş penlr . i zitei. de 26 şi 27 O d o m v r i e cu scopul de a predica Pocă in ţ a " a-devăraiă a sf. Biserici şi a primi m e m b r i în ace .s t sfânt O r d de po­căinţă după regula Sf. Pruncise din Assisi 28 bărba ţ i d femei, t ineri şi bă ' r ân i , d in t re ei cei mai mulţ i inte-l e d u r i , advocaţi , funcţionari, t t c . Asupra f r u r o a s e i activităţi de vie-aţă sufletească ce se desfăşoară Ia Luduş sub conducerea b u n i a p i r . p r o t o p j p Ol teanu, vom scrie pe larg cu altă ocazi?,

3. La F ă u r e n \ jud. Cluj , Dumi­necă 3 Nov. c. s'a celebra: cununia uneia din cele mai zeloase t inere surori d in Ordu l bl P o c ă i n ţ e : Oniţa Meseşan. A fost un gest nespus de fru < os din pgrtea mi­relui, Pavel Radu, care înainte de cununie a cerut sa fie înscris şi primit şi el in acest sfânt ord. In-genunchia i în faţa altarului şi a mulţ imei credincioşilor din Biserică a fost duioa ă şi mişcătoare până Ia lacrimi această c u n u n i e - a mire­lui cu Hris tos şi apoi cu mireasa sa pământească . După cununia mi­rilor în Biserică, s'a făcut ospăţul de nuntă la casa t ineri lor miri care a fost atât de frumos, bun şi creş­tinesc încât cu siguranţă că a par­ticipat Ia acesta d Isus ca oare-când la nunta din Cana Galilei. După ospăţ toţi nuntaşii au par t i ­cipat la vecernie şi apoi la şcoală, unde fr Bogdan Avram dela Cluj a vorbi t frumos şi convingă tor po­porului aduna t despre «Patima be­ţiei şt deşertăciunile Iuţiseşi".

După cină, p a n i că r i miezul nop.i i a fost mare bucur ie Ia casa mir . lor unde s'au adunat din a-cesstă c o m u n ă ap roape toţi fraţii şi surorile din Ordu l ai I I lea al sf pocăinţe (peste 70 persoane) ve-

e ' indu se nespus de mul t în can­a r i ' ş i învăţături mântui toare.

Pe marginea gazetei (urmare din pag. 1)

Iar dacă în adevăr eşti un mare cărturar, încă nu eşti în­dreptăţit să n'o citeşti şi tu. Din contră, ca'oricc cărturar demn, nu vei privi lucrurile cu răceală şi — cu învăţatul tipograf (de pe la 1500), — vei zice: nu citesc, Doamne, cu răutate, ci „ca să-mi deschizi ochii inimii şi mintea pentru înţelegerea Dumnezeirii Tale necitite".

Grfgore Ţopan

Ş T I Rezul ta tu l a l e g e r i l o r din 19 No-

emvr ie după anunţul oficial al g u vernuiuî . Au fost înscrişi în listele electorale 7.859 212 de cetăţeni, din re care au votat 6.894 583 adică 89,99 ia sută

Blocul Par t ide lor Democra te a avut 5,582 848 voluri ; par t idul N a ­ţional Ţărănesc (Manîu) 679 628 voturi ; Un iunea P o p u l a r ă Maghiară 615.917 votur i ; part idul Naţ ional Liberai (Brătianu) 68.720 voturi , iar part idul ŢSrănesc Democra t (Lupu) 42 470 voturi .

Din cei 414 deputaţ i ce formează Par lamentul Român, 348 sunt ai Bl cului Par t idelor Democra te .

In privinţa repartiţiei mandate lor pe part ide, situaţia se prezintă ast fel : Par t idul Comun i s t Român 70 deputaţi ; par t idul Social Democra t 81 deputaţ i ; Frontu l Plugar i lor 71 deputa ţ i ; par t idul Naţional Libera! (Tâtără-.cu) 65 deputa ţ i ; par t idul Naţ ional Ţărănesc (Mântui 32 d e ­putaţ i ; Uniunea P . p u l a r ă Maghiară 29 deputaţ i / part idul Naţ ional Po­pular 26 d e p u t a t ; part idul Naţional Ţărănesc ( â î exand re scu ) 21 depu­taţi; par t idul N t ţ i ona l Liberal (Bră-tianu) 3 depuiaţ î ; par t idu ' Ţărănesc Democra t (Lupu) 2 deputaţ i .

Dintre cei 414 deputa ţ i , 16 sui.t f e T î e î .

Viitorul Par lament îşi începe lu-crăr i 'e Ia 1 Decemvrie.

In u rma alegeri lor genera le cei doi reprezentanţ i în g u v e r n ai pa r ­t idelor istorice, d-nii Emil Ha ţ ieganu şi M. Romniceanu nu vor mai face parte din guve rn .

Din nici o c a s ă c r e ş t i n e a s c ă s ă nu l i p s e a s c ă p r e ţ ; o s u ! n o s t r u c a l e n d a r . Cel mai f rumos d a r ce v i l poa te a d u c e Crăciunul e s t e c a ' e n d a r u l .V iea ţ a C r e ş t i n ă "

Către abonaţi D e o a r e c e foarte mulţi dintre cititori a u c e r uf s â le comuni­

căm primirea binilor ce n e - a u trimis — lucru ce ne-a fost cu neputinţa şi mai ales faptul că toarte mulţi au neglijat, cu s a u fără rea credinţă, de a ne achita abonamentul, dăm aici mai joa situaţia Dv. faţă de gttzetă dela data abonării:

Sunteţi abonat dela d%ta de ¿946*. Până la trimiterea acestuj număr am primit dela Ţ)v. în total suma de

_ _ _ Lei. Aveţi deci o restanţă de_ Lei. Rugăm în mod special pe cei care n'au achitat nimic s a u

c a r e a u o restanţă de peste 1000 lei de pluti, să se grăbească a ne trimită banii reînoindu-şi abonamentul. Celor cu restanţă mai mure de 4 000 lei începând cu numărul viitor nu le vom mai trimite gazeta până ce nu vor achita abonamentul pe cel puţin un jam. de a n (sau întreg). Celor cu restanţă mai mică de 4000 lei, în mod cu totul special le vom trimite gazeta încă luna a-c e a s l a , urmând ca dela anul nou să o trimitem numai acelora oare o citesc, simţesc nevoia e i şi prin urmare o şi plătesc.

Dacă în situaţia dată a r f i o greşală, trecând mai mult s a u m a i puţin, v& rugăm să ne comunicaţi pentru a c o r e c t a .

Tipografia ^înfrăţirea* Clsţ