Clorura de sodiu este o sare minerala, cristalina, cu formula chimica NaCl, fiind formata dintr-un metal alcalin (natriul) si un element halogen (clorul).In alimentatie, forma uzuala in care se foloseste clorura de sodiu, poarta numele de sare de bucatarie. Ea are utilizari condimentare, folosindu-se si ca si conservant.In natura, clorura de sodiu se gaseste sub forma de sare haloida, purtand numele de halit.Sarea de ocna nepurificata, pe langa clorura de sodiu, contine si alte elemente (magneziu, iod, sulf, potasiu, etc.). Ea poarta denumirea de sare gema.Clorura de sodiu naturala - structura, geneza

Din punct de vedere chimic, aceasta sare se formeaza pe baza a doua elemente extreme, deosebit de reactive sodiul (metal

alcalin monovalent din grupa I) si clorul (element halogen electronegativ din grupa a VII) [vezi si tabelul periodic al

elementelor].Clorura de sodiu, in natura formeaza depozite in apa de mare, la suprafata solului sau la adancime. Ea se

formeaza in urma reactiei:

HCl + NaOH = NaCl + H2O

Ca mineral natural, clorura de sodiu are o structura cristalina, lucioasa, transparenta sau translucida, sticloasa, incolora sau

colorata in diferite nuante (cenusie, alba, albastruie, neagra).Clorura de sodiu se dizolva in apa pana la saturatie (peste un

anumit grad de concentratie, apa nu mai dizolva aceasta sare). In apa marilor si oceanelor lumii, NaCl se afla in stare

solubilizata.

In natura, in cantitati mici, fara sa formeze depozite, clorura de sodiu se formeaza mai peste tot. La fel se intampla si in

organismul omului. In principiu, in lipsa unor stari fiziologice deteriorate, omul nu are nevoie de clorura de sodiu din sursele

exterioare, deoarece aceasta sare se fabrica cu usurinta in corp, cu conditia existentei materiei prime (sodiu si clor). De aceea,

este bine sa se asigure necesarul optim de sodiu si de clor din surse naturale, in care cele doua elemente sunt bine

reprezentate si legate de structuri organice, de unde se elibereaza treptat.

Clorura de sodiu in organismul omului

Atat sodiul, cat si clorul, au o importanta fiziologica deosebita pentru om. Trebuie mentionat insa faptul, ca ambele elemente

sunt toxice peste un anumit prag. Cele doua minerale pot ajunge in corp impreunate, prin sarea de bucatarie (clorura de sodiu),

sau separate, din sursele alimentare in care natriul si clorul se gasesc legate in altfel de combinatii. Clorura de sodiu se poate

forma, dupa necesitati, in organism si daca nu se administreaza in aceasta forma. Ea este importanta pentru hidratarea

tesuturilor, fiind implicata si in activitatea eritrocitelor, precum si in reglarea digestiei (stimuleaza formarea acidului clorhidric, in

stomac si a carbonatilor sodici in pancreas).

Pentru majoritatea oamenilor moderni, principala furnizoare de clor, sodiu si clorura de sodiu, este sarea de bucatarie. In aceste

conditii, lumea civilizata de azi, a ajuns sa se confrunta mult mai des cu situatia de exces decat cu aceea de insuficienta, din 3

motive principale:

- forma hiperconcentrata, deci foarte reactiva, sub care se gaseste clorura de sodiu alimentara,

- folosirea aproape abuziva in alimentatia zilnica a sarii ca si condiment,

- utilizarea pe scara larga a sarii in industria alimentara (amintim ca exista numeroase produse cu sare "mascata", care desi

contin cantitati insemnate de NaCl, nu sunt sarate, asa cum sunt mai toate conservele, mezelurile, multe branzeturi, o gama

larga de panificabile, tofu, semipreparate, mancaruri "instant", etc.). Omul obisnuit cu o hrana semipreparata sau "de-a gata" isi

introduce in organism mult mai multa sare de bucatarie decat isi inchipuie.

Pentru nocivitatea sarii de bucatarie, deci a clorurii de sodiu, au fost "invinuite" pe rand, in ultimii 50 de ani, cand sodiul, cand

clorul. In realitate, pe de-o parte, nicuna din aceste elemente nu se comporta agresiv daca provenienta lor apartine unor

structuri chimice naturale, iar pe de alta parte, ambele minerale sunt nocive cand ajung in organism din formule sintetice de

origine minerala (inafara unor tratamente controlate), asa cum sunt unele substante alcalinizante (bicarbonatul de sodiu - este

un puternic hipertensiv, hidroxidul de sodiu - chiar si in cantitati infime irita tesuturile) sau acidifiante (clorura de amoniu, etc. -

irita parenchimul renal).

Clorura de sodiu concentrata (sarea de bucatarie) se comporta, sub aspectul reactiei chimice, hazardant in organism. Este cu

neputinta sa se stabileasca o regula generala a virajului pH-ului determinat de aceasta sare. De la un individ la altul si chiar de

la o ora la alta pentru acelasi individ, NaCl poate fi atat un acidifiant cat si un alcalinizant. Aceste schimbari bruste precum si

reactiile de compensare determinate de ele, nu pot face decat rau organismului.