Climatul Psihosocial de Grup

2
Climatul psihosocial de grup Reflecta si sintetizeaza aspectele esentiale ale vietii de grup, ingloband ansamblul trairilor subiective ale membrilor si avand functii reglatorii complexe. Are o semnificatie destul de vaga, neexplicita si o puternica incarcatura intuitiva. Are chiar si mai multi termeni: climat, atmosfera si moralul grupului, ceea ce mareste ambiguitatea conceptuala si metodologica. Totusi, acesti termeni sunt distincti, reflectand aspecte psihosociale diferite ale vietii de grup, dar puternic legate intre ele. Caracteristicile climatului psihosocial: a. caracterul sintetic → rezultanta a unui ansamblu de factori interni si externi, obiectivi si subiectivi. Nu s-a putut identifica un criteriu general dupa care sa se poata stabili daca un factor este sau nu generator al climatului intr-un grup, dar se poate considera ca dintre toti factorii, numai aceia care au semnificatie pentru grupul in cauza devin determinanti ai climatului, cei neutri neintrand in aceasta categorie; b. stabilitate relativa si independenta in raport cu factorii care l-au generat. Un tip de climat nu se dezvolta imediat dupa actiunea unor factori determinanti, nici nu se modifica usor in cazul variatiei sau disparitiei temporare a acestora. Climatul are deci o anumita inertie, ceea ce explica functia sa reglatorie si compensatorie in dinamica grupului; c. caracter generalizat – chiar daca atitudinea unora dintre membrii grupului fata de unele aspecte ale vietii de grup este diferita. Deci climatul este mai degraba o dispozitie sau o stare psihica colectiva decat o atitudine colectiva. Sintetizand, climatul psiho-social este un nivel superior de integrare a factorilor interni si externi, obiectivi si subiectivi, care au semnificatie pentru grup si care genereaza o dispozitie psihica relativ stabila si generalizata la nivelul membrilor grupului. Factorii care contribuie la formarea climatului psiho-social pot fi: - fizico-materiali - psihici - sociali - psiho-sociali dar intotdeauna sa aiba semnificatie pentru grup si sa prezinte relativa stabilitate. Atmosfera psihosociala – reprezinta aspectele tranzitorii ale climatului, nuantele dispozitiilor afective ale membrilor in anumite circumstante sau evenimente aleatorii ale vietii de grup si care dispar odata cu acestea. Persistenta factorilor disfunctionali ce genereaza atmosfera nefavorabila poate conduce la modificarea climatului de grup. Moralul – exprima increderea membrilor in capacitatea grupului de a rezolva la un anumit standard sarcinile si problemele, de a depasi greutatile. Are o importanta componenta cognitiva si de experienta consumata, pe langa componenta afectiva, derivata a coeziunii grupale, a climatului psihosocial si a relatiilor lider-membri. Conflictele de grup

Transcript of Climatul Psihosocial de Grup

Page 1: Climatul Psihosocial de Grup

Climatul psihosocial de grup

Reflecta si sintetizeaza aspectele esentiale ale vietii de grup, ingloband ansamblul trairilor subiective ale membrilor

si avand functii reglatorii complexe. Are o semnificatie destul de vaga, neexplicita si o puternica incarcatura intuitiva. Are

chiar si mai multi termeni: climat, atmosfera si moralul grupului, ceea ce mareste ambiguitatea conceptuala si

metodologica. Totusi, acesti termeni sunt distincti, reflectand aspecte psihosociale diferite ale vietii de grup, dar puternic

legate intre ele.

Caracteristicile climatului psihosocial:

a.   caracterul sintetic  → rezultanta a unui ansamblu de factori interni si externi, obiectivi si subiectivi. Nu s-a putut

identifica un criteriu general dupa care sa se poata stabili daca un factor este sau nu generator al climatului intr-un grup,

dar se poate considera ca dintre toti factorii, numai aceia care au semnificatie pentru grupul in cauza devin determinanti

ai climatului, cei neutri neintrand in aceasta categorie;

b.   stabilitate relativa si independenta  in raport cu factorii care l-au generat. Un tip de climat nu se dezvolta imediat dupa

actiunea unor factori determinanti, nici nu se modifica usor in cazul variatiei sau disparitiei temporare a acestora.

Climatul are deci o anumita inertie, ceea ce explica functia sa reglatorie si compensatorie in dinamica grupului;

c.   caracter generalizat  – chiar daca atitudinea unora dintre membrii grupului fata de unele aspecte ale vietii de grup este

diferita. Deci climatul este mai degraba o dispozitie sau o stare psihica colectiva decat o atitudine colectiva.

            Sintetizand, climatul psiho-social este un nivel superior de integrare a factorilor interni si externi, obiectivi si

subiectivi, care au semnificatie pentru grup si care genereaza o dispozitie psihica relativ stabila si generalizata la nivelul

membrilor grupului.

            Factorii care contribuie la formarea climatului psiho-social pot fi:

-        fizico-materiali

-        psihici

-        sociali

-        psiho-sociali

dar intotdeauna sa aiba semnificatie pentru grup si sa prezinte relativa stabilitate.

Atmosfera psihosociala – reprezinta aspectele tranzitorii ale climatului, nuantele dispozitiilor afective ale

membrilor in anumite circumstante sau evenimente aleatorii ale vietii de grup si care dispar odata cu acestea.

Persistenta factorilor disfunctionali ce genereaza atmosfera nefavorabila poate conduce la modificarea climatului de grup.

Moralul – exprima increderea membrilor in capacitatea grupului de a rezolva la un anumit standard sarcinile si

problemele, de a depasi greutatile. Are o importanta componenta cognitiva si de experienta consumata, pe langa

componenta afectiva, derivata a coeziunii grupale, a climatului psihosocial si a relatiilor lider-membri.

Conflictele de grup

Sunt frecvente in contextul activitatii de realizare a sarcinii si a relatiilor intra- si intergrupale.

Conflict – o forma de opozitie dintre persoane sau grupuri, derivata din incompatibilitatea reala sau perceputa

dintre scopurile, valorile, normele sau motivatiile partilor.

Page 2: Climatul Psihosocial de Grup

Situatia conflictuala – acel context interpersonal grupal organizat sau sociocultural, in care se produce opozitia

dintre doua sau mai multe parti. Ea poate fi potentiala, cand se resimte tensiunea generata de incompatibilitatile

percepute, fara obiectivare intr-o forma specifica de comportament sau conflict deschis, actional, partile disputandu-si

activ interesele.

In functie de cauzele generatoare si sensul evolutiei lor:

- conflicte constructive – conduc la clarificari, la eliminarea dificultatilor de cunoastere, comunicare sau interpretare

(grupul castiga coerenta si echilibru, capacitate rezolutiva si adaptativa)

- conflicte destructive – incompatibilitatile sunt ireductibile sau nu se gasesc solutiile de compromis – rezulta deteriorarea

climatului, crearea de noi disfunctionalitati, chiar dezintegrare.

Cauzele cele mai frecvente ale conflictelor se grupeaza in categorii:

 conflicte de interese – cand atingerea scopului unei parti afecteaza realizarea scopului altei parti

 competitii pentru ocuparea diferitelor pozitii in grup, pentru atributii au privilegii statutare

 disfunctionalitati organizatorice sau tehnice in activitate

 disfunctionalitati sau blocaje de comunicare

 incompatibilitati personale: temperamentale, caracteriale sau aptitudinale

 actiuni, decizii sau influente inadecvate ale liderilor sau altor membri semnificativi

incompatibilitati in planul valorilor si convingerilor ideologice, politice, religioase sau morale