Relatii Intergrupale in Calitate de Obiect de Studiu Psihosocial

8/13/2019 Relatii Intergrupale in Calitate de Obiect de Studiu Psihosocial

1/6

Elaborat de:

Rusu Larisa


2/6

1)Definitia relatiilor

intergrupale

2) Analiza etnicitatii si a rasei

3) Termenul de Relatii

Intergrupale

4)Etnia inteleasa in contextul

statului natiune

5) Bibliografie


3/6

Relatiile intergrupale sunt relatiile ce tin de legatura a mai mulor grupe de persoane ce dufera

prin tip si atitudine. Toate aceste relaiidepind de: atitudini utilitate, atitudini frumusee,

atitudinivaloare i atitudini comportament ne-au indus situarea atitudinilor n argumentul

lucrrii, cu att mai mult cu ct atitudinea este prin excelen o modalitate de raportare a

individului la el nsui, la ceilali, la social.

Analiza etnicitatii si a rasei, a relatiilor dintre grupurile etnice si rasiale are deja o istorieconsiderabila. Desigur, aceste subiecte au fost (si continua sa fie) abordate si analizate incadrul mai multor discipline socio-umane (sociologie, psihologie sociala, antropologie,politologie, istorie, sociolingvistica, etc.). Mai mult decat atat, exista o varietate mare deinterese practice si convingeri politice ce au marcat (si tind sa marcheze in continuare)orientarea cognitiva a diferitelor analize. Cu toata acesata diversitate a cadrelor disciplinare, aorientarilor ideologice si teoretice, in perspectiva ultimelor doua-trei decenii se poate vorbidespre conturarea unui camp disciplinar relativ autonom de studiu al etnicitatii si rasei, arelatiilor interetnice si a minoritatilor (Banton 2003).

Studiul sistematic, teoretic si empiric al etnicitatii isi are inceputurile in a doua jumatatea secolului 19 si primii ani ai secolului 20. Inceputurile, privite distant si critic, au fost marcatede studierea dimensiunii etnice si rasiale a societatilor ca parte a naturii umane, ca trasaturibiologice profunde care au totusi o variabilitate marcata de conditiile sociale concrete in carese manifesta. Secolul 20 reprezinta deja o cotitura majora, una dintre primele definitii aleetnicitatii a lui Max Weber este valabila si utilizabila si in zilele noastre (vezi in Horvth 1995).Aproximativ in aceeasi perioada W.E.B. DuBois incepe sa publice studii empirice temeinicdocumentate si aprofundate despre viata persoanelor de culoare din SUA, si in numai cativaani se contureaza si primele modele teoretice referitoare la dinamica fenomenelor interetnice:modelul ciclului relatiilor rasiale (race relations cycle) legat de numele lui Robert Park -reprezentantul de marca a Scolii de la Chicago.

Un avant major al acestui domeniu al sociologiei a avut loc tot in Statele Unite in perioadainterbelica dar mai ales catre sfarsitul ei (in anii treizeci-patruzeci ai secolului trecut) cand incadrul noii orientari a politicilor sociale (New Deal) obiectivul primordial a devenit realizareadezideratului de egalitate a sanselor intre diferitele categorii sociale, etnice si rasiale.Principalul aliat al acestei miscari de reducere a tensiunilor sociale prin promovarea sanselordiferitelor paturi subordonate devine psihologia sociala. Eforturile deopotriva teoretice,empirice si metodologice se indreapta catre intelegerea mecanismelor de excludere siautoexcludere sociala (discriminare si izolare) prin studiul reprezentarilor si raportarilor socialeparticulare ce organizeaza relatiile intergrupuri (stereotipii, prejudecati). Conceptele elaborate,metodele utilizate legate de analiza si descrierea relatiilor intergrupuri, a mecanismelor deproducere si reproducere a inegalitatilor existente intre diferite grupuri etnice sunt si astazi in

uz.Daca aceasta orientare accentua universalismul drepturilor si, pornind de la idealul deegalitate, accentua tratarea nediferentiata (pe baza apartenentei rasiale sau etnice) aindivizilor, alternativa ei, conturata in anii saptezeci, mergea intr-o directie diferita, urmarindasumarea si promovarea pluralismului etnic, punand un accent deosebit pe studiereatrasaturilor ce particularizeaza culturile minoritare. Unul dintre obiectivele politice majore aleacestei miscari era prezentarea si legitimarea academica a unor experiente de viata diferite,decat cele dominante, majoritare. In acest context, la inceputul anilor optzeci a avut loc oadevarata explozie a numarului catedrelor si departamentelor universitare care studiazadiferitele culturi minoritare. In 1980 functionau peste 100 de catedre de studii afro-americanesi cam tot atatea alte catedre axate pe studiul diferitelor altor culturi minoritare, hispanice,asiano-americane, etc. (Gutierrez 1994).

Daca se considera ca in Statele Unite in anii patruzeci ai secolului 20 se poate vorbidespre un domeniu relativ autonom de studiu, acest lucru se intampla in Europa mai tarziu,aproximativ in deceniul al saselea (chiar al saptelea) al secolului care tocmai a trecut


4/6

(Wieviorka 1996), primul numar al revistei britanice Ethnic and Racial Studies(de referinta inacest domeniu) fiind publicat in 1978. Imboldul major ce a contribuit la o atare evolutie a fostdat de urmarile decolonizarii: pe de o parte migratia din fostele colonii catre Europa, pe dealta, evolutiile sociale si etno-politice in statele care au devenit independente. Un alt contextistoric care a contribuit in mod semnificativ la dezvoltarea studiilor legate de diversitatea etno-culturala este reprezentat de evolutiile din spatiul ex-comunist, de violentele si tensiunileinteretnice in mare masura politizate din spatiul Est European, Balcanic si fost Sovietic. Dat

fiind faptul ca aceste conflicte sunt legate de modul divergent in care diferitele segmente aleacestor societati diversificate etnic inteleg organizarea politico-teritoriala si institutional-nationala, studiile s-au axat pe descrierea, intelegerea si interpretarea diferitelor nationalisme(minoritare si majoritare) specifice acestor regiuni, disciplina care integreaza rezultateleacestor studii a fost denumita studiul nationalismelor (nationalism studies).

Aceasta orientare nu trebuie confundata cu perspectiva denumita sociologia natiunii,care, conform definitiei lui Dominique Schnapper, este o analiza sociologica ce compararealitatile sociologice cu dezideratele formulate de proiectul ideologic al natiunii (1991:17).Aceasta perspectiva a sociologiei natiunii este bine integrata in istoria sociologiei romanesti,modelul teoretic elaborat de Dimitrie Gusti fiind de referinta in acest sens. O incercare recenta

de actualizare a acestei perspective de analiza apartine lui Dan Dungaciu (2004).

Termenul de ethnapare in antichitatea greaca si sensul lui poate fi decelat in legaturacu polisul (orasul stat) grecesc. In acel context ethninsemna populatii care nu aveau oorganizare sociala si politica complexa ca si polisul grecesc. Daca ar trebui sa traducemsensul termenului in contextul de astazi, probabil am folosi termenul de societatitribale (Chapman/McDonald/Tonkin 1989).Deci ethnin sensul originar era un concept utilizatmai degraba referitor la gradul, nivelul de civilizatie si avea o conotatie peiorativa. Termenulde ethna fost folosit si pe parcursul Evului Mediu, desemnandu-i pe cei care nu erau nicicrestini, nici evrei (credintele din afara sferei religiilor iudeo-crestine) si cateodata era chiarinteles in sensul de pagan (Royce 1982). In vocabularul contemporan, termenul de etnic intrain uz in a ultimele decenii ale secolului al 19-lea, primii ani ai secolului 20, in contextul in care

se incerca introducerea unor nuante in terminologia analitica intrata in uz pe parcursulsecolului al 19-lea[1]ce se dovedea din varii motive inadecvata. Astfel termenul depopor eraconsiderat prea vag; termenele de rasa sau trib erau dificil de utilizat pentru a descriediversitatea culturala a Europei; termenul de natiune sau nationalitate era impropriu in situatiilein care se facea referire la populatii diferentiate cultural, dar care nu erau mobilizate politic injurul unui proiect national (Breton 1981, Banton 2000, Graud/Leservoisier/Pottier 2000).

Dupa introducerea sa, termenul de grup etnica evoluat in doua directii majore deutilizare: una prin dobandirea de conotatii pe axa traditional-modern, cealalta capata sensurice pot fi intelese din prisma ideologiei culturale a statului natiune (in varianta sa culturala).Ceicare utilizeaza termenul de etniein sensul de comunitate traditionala il folosesc in legatura cupopulatii cu un profil cultural istoric aparte, care, in raport cu standardele modernitatii sunt fi

considerate ramase in urma, traditionale. Cel mai des prin termenul de etnic se face referire laimigranti care retin si articuleaza un profil cultural vadit diferit de cultura publica dominanta asocietatii care ii incorporeaza (May 2001:25-26). In acest context (mai ales in Marea Britanie,dar nu numai) la nivelul limbajului cotidian (dar si analitic) termenul de etnic devine sinonim cutermenul de minoritar, mai precis se foloseste in legatura cu imigrantii care s-au constituitin minoritati vizibile (populatii diferentiate si subordonate din cadrul unor societati complexe,care sunt clar identificabile fie datorita unor trasaturi biologice, fie datorita unor practiciculturale prin care se evidentieaza in mod clar in sfera publica). Acest mod de utiliza termenulde etnic pentru a desemna o exprimare culturala traditionala, comportand elemente deexotism (cel putin diferita de formele de expresie culturala devenite, datorita globalizarii, cvasiuniversale) are un ecou si in Romania: genul muzical care utilizeaza elemente de folclor fiind

denumit muzica etno, programul specializat pe acest tip de muzica (sau mai larg pe muzicapopulara si folclorizanta) Etno TV.
http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn1http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn1http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn1


5/6

Etnia inteleasa in contextul statului natiune (in varianta ei culturala, estica) deja capataconotatii politice evidente. In varianta culturala, estica a proiectului national comunitateapolitica era considerata o comunitate de origine ce si-a pastrat in timp unitatea ei culturala sifunctioneaza ca un cadru natural al solidaritatii politice, aspiranti la statutul de natiune, contextin care termenul de natiune si mai ales de nationalitate a fost folosit ca termen sinonim pentrutermenul de grup etnic (Isajiw 1974:113-114). Situatia a fost caracteristica pentru centrul siestul Europei, inclusiv Romania. In timpul comunismului, tendinta era de a folosi termenul de

nationalitate, iar dupa prabusirea sistemului comunist acesta este inlocuit partial cu conceptulde etnic, fara ca termenul de nationalitate sa dispara din vocabular cotidian, politic sau analitic.Cu toate ca exista unele incercari de a conferi conotatii si semnificatii diferite termenului denationalitate si etnie, in prezent, cel putin in Romania, acestea sunt sinonime.In concluzie, sepoate afirma ca termenul de etnic este unul problematic din cel putin doua puncte devedere: (a) termenul comporta, inclusiv la nivelul discursului analitic al stiintelor socio-umane,mai multe semnificatii; (b) se suprapune, este concurent cu alti termeni (minoritate culturala,imigranti, nationalitate). Cu toate aceste aspecte deloc pozitive, termenul de etnic, haloulconceptual elaborat in jurul lui a devenit dominant in ceea ce priveste organizarea reflectieistiintifice (dar si politice) legata de variatele aspecte ale diversitatii culturale a societatilorcontemporane.

Este de mentionat ca simtul comun, dar de nu putine ori si discursul elaborat, stiintificopereaza cu categoria de etnicitate, identitate etnica intr-o maniera necritica, conferindanumitor presupozitii valoare axiomatica, gestionandu-le ca si adevaruri de la sine intelese,indubitabile si incontestabile. Aceste raportari considera grupul etnic ca fiind un actor colectiv,caracterizat de un profil cultural comun, relativ omogen in interior si bine conturat, respectivclar si bine delimitat fata de exterior, vazand o congruenta perfecta intre etnie cultura comunitate (Brubaker 1998, 2001, 2002a, 2002b).

Aceste presupozitii ale gandirii comune despre etnicitate pot fi detaliate astfel:

(a) naturalizarea diferentelor culturaleetnicitatea este considerata ca fiind dimensiunea cea

mai profunda a naturii umane, ceva ce, asemanator temperamentului sau altor caracteristicibiologice umane, tine de atributele mostenite ale persoanelor;(b) anistoricitatea,inalterabilitatea in timp a esentei etnice caracterul etnic este considerat un fel de esentanealterata a culturii (vezi, de exemplu, conceptul de matrice culturala al lui Lucian Blaga) unorgrupuri; aceasta esenta cu toate ca se manifesta in conditii si contexte socio-istoriceparticularenu este reductibila la manifestarile ei concrete; (c) congruenta aproape perfectaintre etnicitate si unitate culturalagranitele unui grup etnic sunt considerate granite culturalein sens antropologic, presupunandu-se ca fiecare grup etnic reprezinta o unitate culturalacvasi-inchisa, caracterizata de o cultura comuna proprie, ce include atat formele mai elaborateale culturii inalte, cat si aspecte ce tin de organizarea vietii cotidiene; (d) loialitateaprimordialase presupune ca grupul etnic reprezinta o sursa primordiala (primara, naturala siincontestabila) a loialitatii, atractia fata de comunitatea etnica depaseste cu mult atractia

reprezentata de alte sisteme de raportare (clasa, comunitate religioasa, etc.).Discursul dinultimele decenii al sociologiei si antropolgiei insista asupra faptului ca manifestarile socio-culturale analizate sub egida termenului de etnicreprezinta o realitate complexa, dinamica siarareori conturata clar si univoc in termeni de congruenta perfecta dintre etnie-cultura-comunitate. Dealtfel, inclusiv la articolul etnicitatedin diferite dictionare contemporane seaccentueaza natura difuza, elastica a conceptului de etnic, dandu-se definitii foartecuprinzatoare. De exemplu, etnicitateeste un concept utilizat in cazul unor grupuri care seconsidera sau care sunt percepute ca avind in comun o combinatie a unor caracteristiciculturale, istorice, rasiale, religioase sau lingvistice. Etnicitatea adesea presupune originiancestrale comune, ca atare se suprapune prin semnificatie conceptului de popor folosit maidemult, sau anumitor conceptii mai moderne ale rasei.[2]Ca atare, conceptualizarile si

teoretizarile din acest domeniu s-au indreptat mai degraba catre conturarea unor perspectivede analiza si de interpretare a fenomenului, decit spre elaborarea unor definitii cu pretentia deputea captura in mod exhaustiv dimensiunile esentiale ale diferitelor manifestari ale etnicului.
http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn2http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn2http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/RELATIILE-INTERETNICE91393.php#_ftn2


6/6

Urmatoarele capitole ofera o sinteza a celor mai importante perspective de analiza simodalitati de interpretare a etnicitatii.

Definitia obiectiva reprezinta un proces de clasificare a grupurilor, respectiv deincludere a unor persoane in anumite grupuri etnice. O asemenea definitie implicaenumerarea unor criterii necesare si suficiente, pe baza carora un observator exterior se poatedecide daca o anumita comunitate poate fi considerata sau nu un grup etnic, respectiv sepoate judeca aparteneta unui individ la un anumit grup etnic. Prin prisma acestei definitii, oetnie separata exista daca o comunitate satisface criteriile enumerate in lista caracteristicilorconsiderate definitorii pentru grupul etnic, respectiv un individ poate fi inclus intr-un anumitgrup etnic, daca si numai daca poseda si/sau manifesta aceste caracteristici. Criteriile celemai des invocate de definitiile obiective sunt: (a) descendenta comuna (in sens biologic sauantropologic de credinta a originii comune); (b) cultura/obiceiuri comune (elemente,caracteristici particulare ale organizarii vietii cotidiene si un grad de separare a institutiilorcomunitare), comunitate de religie, trasaturi fizice, comunitate de limba, si, eventual, institutiiseparate (Isajiw 1974:117-118).Definitiile subiective considera etnicitatea un proces deidentificare, o modalitate a constientizarii diferentelor culturale, deci tine de modul cumsubiectii reflecteaza despre cultura lor si despre semnificatia conferita diferentelor dintre

culturi. In conformitate cu aceste definitii, grupul etnic este comunitatea acelor persoane carese considera (si de regula sunt considerate de catre altii) ca fiind fundamental diferite de altii sipornind de la aceste diferente au credinta ca ei constiutuie o comunitate aparte. O definitiesubiectiva este oferita de Max Weber, care considera ca grupurile etnice reprezinta un grup deoameni legati prin credinta subiectiva intr-un stramos comun, cultivarea acestei convingeriavand un rol major in inducerea unor procese de coagulare comunitara Identitatea etnica sepoate manifesta in diferite grade, forme si niveluri de organizare institutionala si socio-culturala. Pot exista situatii in care grupul etnic se suprapune aproape perfect cu o comunitatedistincta, integrata, delimitata clar de restul societatii (Abruzzi 1982), deci etnicitatea sa fieorganizata in termeni de multitudine de institutii particulare, constituindu-se ca segmentstructural-cultural aparte al unor societati complexe. In acest caz particularitatile etnice se potmanifesta in mai toate dimensiunile, formele si aspectele organizarii socio-culturale: la nivelul

codului vestimentar, sau a dietei specifice sau prin faptul ca grupul etnic are institutii formaleproprii. Chiar mai mult, pot exista situatii in care anumite activitati sau segmente din economiaunor societati complexe sa fie dominate de un anumit grup etnic.Etnicitatea nu implica in modnecesar existenta unor institutii care sa structureze in mod aparte majoritatea relatiilorcotidiene, viata economica sau politica a comunitatii. Mai ales in cazul societatilorindustrializate, unde s-a produs o omogenizare accentuata a vietii cotidiene (atat sub aspectinstitutional cat si cultural), stilurile de viata reflecta din ce in ce mai putin anumiteparticularitati etnice. Ca atare, este din ce in ce mai dificil sa identificam etnicitatea subiectilorla nivelul organizarii institutionale comunitare si a practicilor culturale cotidiene. In asemeneacazuri, etnicitatea nu mai functioneaza ca o forma particulara de organizarea a vietii cotidiene,culturale sau economice, ci mai degraba un set de practici cu valoare emblematica(participarea la anumite serbari cu caracter etnic, sarbatori cu semnificatie aparte pentru

grupul etnic, alegerea unor destinatii turistice cu semnificatie etnica, etc.) prin care identitateasi apartenenta la grup sunt periodic reiterate (Alba 1990, Gans 1979, Gans). Deciparticularitatea etnica a unor grupuri devine simbolica,fiind redusa la anumite activitati,gesturi, manifestari bine delimitate in termeni de context.

Bibliografie:

Crciun, T., Crciun, Luana-Teodora, Dicionar de BiologieEd. Albatros,Bucureti, 1989.

^The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin

Reference, 2010
http://ro.wikipedia.org/wiki/Om#cite_ref-1http://ro.wikipedia.org/wiki/Om#cite_ref-1http://ro.wikipedia.org/wiki/Om#cite_ref-1http://ro.wikipedia.org/wiki/Om#cite_ref-1

Relatii Intergrupale in Calitate de Obiect de Studiu Psihosocial

Documents

Transcript of Relatii Intergrupale in Calitate de Obiect de Studiu Psihosocial