Cea mai frecventă și cunoscută  clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat, ten gras și ten mixt.

Însă o clasificare mai complexă ar fi:

În funcție de metabolismul lipidelor:- ten uscat- ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic)

În funcție de metabolismul apei:-ten hidratat-ten deshidratat- ten hiperhidratat

În funcție de metabolismul proteinelor și glucidelor:-tenpletoric- ten cașectic

În funcție de metabolismul vârstei:- tenul copilului- tenul de la pubertate- tenul adultului- tenul senil

În funcție de ordin vascular:- eritroză- cuperoză- acneea rozacee

Tenul normal – este  rar întâlnit și de obicei apare la tineri, și la oamenii sănătoși. Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri și puncte negre. Are o hidratare optimă, secreție de sebum echilibrată și nu are zone uscate sau grase.Tenul uscat – pielea este fină, ofilită, palidă. Acest tip de ten nu produce sebum. Pielea se descuamează, se ridează ușor și nu are pori vizibili.Tenul gras – se întâlnește la tineri, în perioada de pubertate, precum și la persoanele corpolente. Acest tip de ten produce sebum în exces, are porii deschiși și încărcați, comedoane și puncte negre (tenul gras asfixic). Pielea lucește, se ridează mai greu (tenul gras uleios). Suprafața pielii are reacție alcalină, ceea ce duce la pierderea proprietăți de protecție, ca urmare în piele încep să pătrundă microbi care generează procese inflamatorii și astfel apare acneea (tenul acneic).Tenul mixt – este cel mai des întâlnit. În ea se îmbină caracteristicile celorlate tipuri de ten. De obicei zona T (frunte, nas, bărbie) este mai grasă; obrajii și zona din jurul ochilor fiind uscate.

Tenul nostru evoluează în timp în funcție de alimentație, schimbările hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzător, predispoziții genetice, etc. Un rol important în evoluție îl au și factorii externi: soarele, frigul, vântul, umiditatea, gerul, etc. Dar și factorii interni: stresul, grijile zilnice, etc.Tenul nostru evoluează și în funcție de anotimp: iarna tinde să devină mai uscată, ea are nevoie de hrănire și protecție contra frigului și a vântului, în timp ce vara tenul are nevoie de protecție solară și de creme hidrantante, ușoare.

Un alt factor important în evoluția pielii este soarele, care totodată este și cel mai temul dușman al pielii, deoarece creează radicalii liberi, care duc la distrugerea colagenului și elastinei din piele. Expunerile prelungite la soare pot duce la apariția cancerului de piele.Valoarea PH-ului poate contribui la diferite probleme ale pielii (acneea); de aceea trebuie să fie păstrată în limitele normale cu ajutorul diferitelor soluții sau creme ajutătoare. PH- ul măsoară aciditatea pielii și trebuie să se situeze între valorile 4.5 – 5.5. Cu cât PH –ul e mai mare, cu atât aciditatea este mai mare și poate omorâ pe lângă bacterii și microbii “dăunători” chiar și microorganismele  ”bune”.

Clasificarea tenurilor in functie de tulburarile metabolismului lipidelorIn functie de tulburarile metabolismului lipidelor, tenurile se pot clasifica astfel: ten uscat ( alipic) si ten gras; tenul oglindeste un metabolism normal.

Prin calitatea de lipide ( sau grasimile pielii) se intelege atat sebumul – deci produsul glandelor sebacee – cat si grasimile fixe, existente in tesutul adipos subcutanat.

Acest strat adipos, impreuna cu apa din tesuturi, formeaza suportul plastic al pielii; acest suport plastic o mentine elastica si neteda. Deci tulburarile ivite in metabolismul lipidelor influenteaza aspectul pielii atat din punctul de vedere al secretiei glandelor sebacee ( hipersecretie sau hiposecretie ) cat si al acestui suport plastic (piele intinsa sau o piele ridata )

Tenul normal

Tenul normal reflecta o stare de sanatate a organismului, fara tulburari la nici un nivel. Deci glandele sebacee secreta atat cat este nevoie, iar tesutul adipos dispune de rezervele necesare de grasimi. Toate acestea coerespund unui echilibru intre procesele de asimilatie si dezasimilatie caracteristice tenului normal.

- La examenul vizual se constata : piele neteda cu pori invizibili, cu un luciu usor , fara riduri, o culoare usor rozata.

- La examenul cu lupa se vede o textura fina.

- Prin palpare se constata: piele catifelata ( deci granulatie fina ) , ferma, elasticitate ( turgor normal ), nu este iritabila .

- La lumina Wood apare o fluorescenta violacee.

- Ph -ul pielii situat la limite normale.

Acest tip de ten se intalneste la copii inainte de pubertate si uneori dupa 20 de ani la persoanele cu un organism perfect sanatos.

Tenul uscat 

Tenul uscat este caracterizat prin hipofunctia glandelor sebacee. Insuficienta de sebum determina si pierderea de apa din straturile superficiale, ceea ce face sa apara, ca o consecinta, si o deshidratare superficiala.

Acest tip de ten se datoreaza fie unei predispozitii congenitale sau este dobandit ( un ten normal se poate se poate transforma cu timpul intr-un ten uscat – fie printr-o ingrijire necorespunzatoare cu produse care usuca, fie datorita inaintarii in varsta, fie unor cauza interne ca favorizeaza aparitia semnelor de ten uscat) .

Factorii care influenteaza uscarea pielii sunt:

- factorii interni : tulburari endocrine ( mai ales tiroida), tulburari nervoase, tulburari in circulatiasanguina, diverse boli interne.

- factorii externi : vantul , soarele puternic, frigul , produsele de igiena care se altereaza, produsele cosmetice prea alcolizate sau care contin substante care usuca.

Caracteristicile teului uscat. Daca tenul uscat se datoreste unei predispozitii congenitale se caracterizeaza printr-un numar redus de glande sebacee la care se adauga si o secretie insuficienta a acestora.

Daca tenul uscat este dobandit, numarul de glande sebacee si marimea lor sunt normale secretia fiind insuficienta, datorita unor cauze interne sau externe, asa cum s-a mai mentionat.

Oricare ar fi originea unui astfel de ten, caracteristicile sunt urmatoarele:

- La examenul vizual: piele mata, cu pori mici, uneori cu riduri fine superficiale, datorita deshidratarii ce insoteste  lipsa peliculei grase de protectie, in cazul ca aceasta piele nu este protejata de o crema corespunzatoare. Culoarea este stearsa, uneori se vede o descuamare furfuracee.

- Cu lupa se vad mici fisuri liniare

- La palpare se constata : piele subtire, cu elasticitate diminuata ( deci insuficiente grasimi in tesutul adipos subcutanat si insuficienta apa in spatiile intercelulare ) Este o piele sensibila. Persoanele cu tenul uscat au deseori senzatii de usturime sau mancarime.

Tratamentul unui astfel de ten urmareste sa corectezedeficienta de grasimi naturale si aspectele datorate acestei deficiente.

Tenul gras

Activitatea glandelor sebacee este legata de functia glandelor sexuale. Activitatea acestor glande incepe odata cu pubertatea, cand functionarea lor este foarte intensa, se mentine la un nivel

variabil in tot timpul activitatii glandelor sexuale, pentru ca, la sfarsit, o data cu incetinirea functiei lor sa se produca si o incetinire, a functiei glandelor sebacee.

Pielea grasa este caracterizata printr-o hipersecretie de sebum si o cantitate marita de grasimi fixe in tesutul adipos subcutanat.

Hiperactivitatea glandelor sebacee este influentata de multi factori printre care se mentioneaza: tulburari nervoase, surmenaj, tulburari hepatice, tulburari endocrine, alimentatie prea bogata in proteine si grasimi, constipatie.

Tenul gras se poate prezenta sub doua aspecte : ten gras uleios si ten gras asfixic.

Tenul gras uleios se caracterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii.

- La examenul vizual se vad porii deschisi, aspectul pielii este lucios, unsuros, de culoare galbuie. La examenul cu lama de sticla, aceasta se pateaza cu grasime.

- La examenul prin palpare se simte o granulatie neregulata,pielea este ingrosata. Sensibilitatea poate fi uneori marita.

- La lumina Wood se vede o fluorescenta albicioasa.

- Ph-ul pielii este neutru spre alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltari unor microbi.

La toate astea se mai adauga si o stare de deshidratare superficiala, datorita faptului ca sebumul in stare de seboree este hidrofob si aceasta anomalia blocheaza circulatia apei intercelulare.

Tenul gras asfixic. Se stie ca fiziologic , pielea respira – absoarbe oxigen si elimina bioxid de carbon. Oxigenul este preluat pe doua cai: din aer si sange. Tot ceea ce impiedica sau incetineste aceste schimburi produce asfixie cutanata.

Factori care pot determina o asfixie cutanata sunt:

- Descuamarea incompleta de pe piele a celulelor cornoase moarte.

- Sebumul uscat, in pori pilosebacei.

- Exces de secretie sudoripara-

-Hipercheratinizarea pielii impiedica evacuarea libera a sebumului si a transpiratiei prin astuparea orificilor de iesire a acestora.

- Circulatia sanguina incetinita care determina o diminuare a aprovizionarii cu oxigen a tesutului cutanat.

- Folosirea de produse de igiena sau cosmetice necorespunzatoare cu tipul de piele.

- Curatirea insuficienta a pielii.