CUPRINS

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATTULUI RENAL…………………..pag2-9

CAPITOLUL II

CISTITA ACUTA…………………………………………………………….pag10-19

CAPITOLUL III

NOTIUNI DE NURSING……………………………………………………pag20-37

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE…………………………………..pag38-64

CAZ CLINIC NR.1

CAZ CLINIC NR 2

CAZ CLINIC NR.3

CONCLUZII…………………………………………………………………pag65-66

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..pag67

1

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL

CĂILE URINARE.

Căile de eliminare a urinii încep în sinusul renal, cu calicele mici şi mari

şi pelvisul renal.

Calicele renale mici continuă de altfel tubii drepţi şi colectori ai piramidelor

renale. Ele se înserează în profunzimea sinusului renal, pe papilele renale, cărora

le corespund ca număr. Papila cu area cribrosa proemină în interiorul calicei, ca

într-o cupă, şi spaţiul dintre ea şi peretele calicei se numeşte fornix caliceal.

Calicele renale mari i-au naştere prin confluenţa calicelor mici şi sunt în număr

de 2-3 prin unirea lor se formează pelvisul renal (bazinetul).

Pelvisul renal este un prim rezervor de colectare a urinii, cu o capacitate de

aproximativ 10 ml. În funcţie de lungimea calicelor mari care îl formează şi de

modul în care acestea se unesc, pelvisul renal poate avea forme diferite. El este de

tip ampular, asemănându-se cu o pâlnie, când calicele sunt scurte de tip dendritic,

2

când acestea sunt lungi, sau prezintă forme intermediare. Ca situaţie anatomică,

pelvisul renal are o porţiune intrarenală şi alta extrarenală. Partea intrarenală se

află în sinusul renal, fiind situată pe un plan posterior faţă de vasele sanguine,

poziţie pe care o menţine şi la nivelul hilului, unde constituie elementul cel mai

posterior al pelvisului renal. Partea extrarenală se întinde de la hil la locul de

continuare cu ureterul.

RINICHII sunt aşezaţi în cavitatea abdominală de o parte şi de alta a coloanei

vertebrale în regiunea lombară, au formă asemănătoare cu cea a unui bob de fasole

(reniformă), culoarea brun-roşcată, lungimea de aproximativ 2 cm, lăţime 6 cm şi

grosimea 3 cm .

Greutatea fiecărui rinichi este 120 gr, rinichiului i se descriu două feţe :-

anterioară şi posterioară, două margini una lateral-convexă şi una medial concavă,

prezentă hilul şi doi poli superior şi inferior, prin hilul venal intră artera renală şi

nervii renali, ieşind vena renală, căile urinare şi vasele limfatice. Polul superior

vine în raport cu glanda suprarenală.

Rinichiul este alcătuit din două părţi: capsula renală şi ţesutul sau

parenchimul renal.

VASCULARIZAŢIA RINICHIULUI este asigurată de artera renală, ramură din

aorta abdominală care pătrunde în rinichi prin hil, din ea se desprind arterele

interlobale care merg printre piramidele Malpighii, ajunse la baza piramidei

Malpighii, arterele interlobare devin artere acute şi merg la limita dintre medulară

şi corticală.

Din arterele arcuate pornesc în corticală arterele interlobulare din care se

desprind arteriolele aferente care ajung la glomerulul renal, din acesta iese

arteriola eferentă, venele au un traiect invers arterelor şi se varsă în venele renale

iar apoi în vena cavă inferioară două părţi fuziforme de calibru mai mare.

Ureterul este un conduct lung de 30 cm care se întinde de la pelvisul renal la

vezica urinară. Este un organ retroperitoneal şi după regiunile pe care le străbate, i

se descriu o parte abdominală şi alta pelviană. În lungul său ureterul prezintă trei

porţiuni strâmtate, între care sunt cuprinse două părţii fuziforme de calibru mai

mare.

O strâmtoare se află la origine, alta la intrare în bazin, unde îşi schimbă

direcţia formând flexura marginală, şi ultima la capătul terminal, în peretele

vezicii urinare. Porţiunea terminală a acestuia se numeşte joncţiune uretero

vezicală.

3

Anterior ureterul este încrucişat de vasele spermatice sau ovariene, de

rădăcina mezenterului, la dreapta, şi de rădăcina mezosigmoidului, la stânga fiind

situat în fundul recesului intersigmoiderat în partea pelviană, la bărbat, ureterul ,

situat iniţial anterior de a iliacă internă , este încrucişat anterior, aproape în unghi

drept, de canalul deferent, după care trece anterior de vezicule seminale şi

pătrunde în peretele vezical. La femeie, are de asemenea, raporturi cu artera iliacă

internă, intră în baza ligamentului lat al uterului şi este încrucişat anterior de o

uterină cam la 2 cm distanţă de colul uterin, după care trece anterior de vagin şi

pătrunde în peretele vezicii urinare.

STRUCTURA URETERULUI peretele ureteral este alcătuit din trei

straturi: adventice, tunica musculară şi tunica mucoasă. Adventicea, stratul

exterior, este formată din ţesut conjunctiv ce aderă de ţesutul subperitoneal.

Tunica musculară se continuă la origine cu cea a pelvisului renal, iar la capătul

terminal, cu musculatura trigonului vezical. În partea abdominală, ea este formată

dintr-un strat de fibre circulare, la exterior, şi altul longitudinal spre mucoasă.

Tunica mucoasă este alcătuită dintr-un epiteliu prismatic stratificat, care când

ureterul este plin sau destins, îşi pierde această stratificare şi devine plat . Mucoasa

nu are membrană bazală şi nici musculară a mucoasei şi când ureterul este gol,

formează cute longitudinale structural, se aseamănă cu mucoasa vezicală şi

formează împreună aşa numitul epiteliu de tranziţie sau uroteliu.

VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE ureterul este vascularizat de sus

în jos, de ramuri din artera renală din artera testiculară sau ovariană, de artera

iliacă comună, din arteră rectală medie, din artera uterină, şi din artera vezicală

inferioară. Venele sunt afluenţi ai venei testiculare sau ovariene, în partea

abdominală şi hipogastrice, în partea pelviană.

Limfaticele transportă limfa la ganglionii lombari şi iliaci interni.

Inervaţia este dată de fibre SIMPATICE , provenite din plexul hipogastric şi

parasimpatice, din plexul pelvic.

VEZICA URINARĂ.

4

Vezica urinară este un organ cavitar cu o capacitate de 250-300 ml, situat în

pelvis, posterior de simfiza pubiană. Prin structura sa, vezica urinară are câteva

caracteristici care o deosebesc de alte rezervoare din organism. Acestea constau în

marea ei plasticitate, în puterea de a menţine urina, fără resorbţie şi secreţie, şi

totodată în puterea de expulzie până la ultima picătură de urină.

FORMA VEZICII URINARE diferă după cum este ea goală sau plină.

Când este goală are forma semilunară, partea ei superioară formând o concavitate

cu deschidere în sus, care aproape atinge partea inferioară sau fundul vezicii. Când

este plină, vezica devine ovoidală şi depăşeşte superior simfiza pubiană, venind în

contact cu peretele anterior al abdomenului. Vezica urinară prezintă un fund situat

inferior, un corp şi un vârf. Fundul vezicii are o porţiune anterioară cuprinsă între

orificiile de deschidere a ureterelor şi orificiul intern al uretrei, denumită trigonul

vezical. Porţiunea corespunzătoare orificiului intern al uretrei poartă denumirea de

colul (gâtul) vezicii urinare, noţiune mult folosită în clinică. Vârful este legat de

ombilic prin ligamentul ombilical median (urachus), ce ridică o plică peritoneală

pe faţa posterioară a peretelui anterior al abdomenului şi care rezultă din

obliterarea unei formaţiuni embrionare numită canal alantoidian. Vezicii i se

disting o faţă anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară.

RAPORTURILE VEZICII URINARE faţa anterioară a vezicii vine în raport cu

simfiza pubiană, faţa posterioară în partea de sus, prin intermediul peritoneului

vine în raport cu ansele intestinului subţire şi colonului sigmoid, iar în peritoneu la

bărbat cu rectul, la femeia vine în raport cu muşchii ridicător anali care determină

pereţii musculari ai pelvisului. Fundul vezicii (trigonul) la bărbat este in raport cu

canalele deferente, veziculele seminale şi cu baza prostate de care aderă, iar la

femei vine în raport cu ligamentele.

5

STRUCTURA VEZICII URINARE peretele vezicii urinare este contractil şi

elastic ceea ce îi dă posibilitatea să-şi mărească volumul care variază între 200-

400 ml (la femei volumul vezicii este mai mare decât la bărbat), în cazuri

patologice poate ajunge până la 5-6 l. Aceste însuşiri ale peretelui vezical sunt

determinate de structura acesteia.

Peretele vezicii este format din patru tunici:

- mucoasă

- submucoasă

- musculară

- seroasă

VASCULARIZAŢIA VEZICII URINARE vezica urinară este vascularizată de

ramurile arterelor ombilicală, hipogastrică, hemoroidală, ruşinoasă şi obturatoare.

Venele se grupează în plexurile vezico-prostatice, vezico-seminale care

confluează în vena hipogastrică. Limfocitele merg spre ganglionii laterali-vezicali

si prevezicali iar de la aceştia formează trunchiuri care sunt tributare ganglionilor

hipogastrici, ganglionilor presacraţi, etc.

INERVAŢIA VEZICII vezica are o inervaţie motorie şi o inervaţie senzitivă.

Inervaţia motorie este dată de fibrele simpatice cu originea în cordoanele laterale

din măduva lombară (L2-L4), fibrele parasimpatice cu originea în măduva sacrată

(S1-S3) şi formează nervii pelvieni, fibrele somatice cu originea în coordonatele

anterioare ale măduvei sacrale (S1-S3) formând nervul ruşinos.

Fibrele simpatice au rolul să inhibe tonusul tunicii musculare şi să

mărească tonusul sfincterului interni rezultatul fiind reţinerea urinii în vezică.

Fibrele parasimpatice au rolul să contracte muşchii tunicii musculare şi să

relaxeze sfincterul intern, rezultatul este eliminarea urinii din vezică.

Fibrele somatice inervează sfincterul extern vezical care este voluntar.

Inervaţia senzitivă este dată numai de fibrele parasimpatice, senzitive care se află

în nervii pelvieni.

CARACTERISTICILE ŞI COMPOZIŢIA URINII.

Volumul urinar la adultul normal variază între 600-2500 ml./pe zi, fiind

condiţionat de starea de hidratare a organismului, de condiţiile mediului ambiant,

alimentaţie.

6

Densitatea urinii variază între 1003-1035, în funcţie de cantitatea de

substanţe dizolvate. Scăzută după ingestii mari de lichide sau la bolnavii cu diabet

insipid, densitatea urinară este crescută în toate stările de deshidratare. Valoarea

funcţională renală este considerată cu atât mai bună, cu cât rinichiul poate elimina

urini cu variaţii cât mai mari ale densităţii.

Reacţia urinii este în general acidă, cu un pH mediu de 6 şi cu limite

extreme între 4,5-8. Regimul bogat în proteine măreşte aciditatea urinară prin

creşterea eliminărilor de acizi sulfuric şi fosfatic, iar regimurile vegetariene

alcalinezează urina.

Culoarea urinii este galbenă, datorită prezenţei unui pigment (urocrom) şi

variază ca densitate în funcţie de concentraţie. Prezenţa în plasmă a unor

substanţe colorate determină modificări corespunzătoare ale culorii urinii.

Mirosul urinii este uşor aromatic, dar poate fi modificat prin prezenţa unor

substanţe mirositoare anormale. De asemenea, conservarea urinii îi conferă un

miros amoniacal. Urina normală conţine 90% apă şi 10% substanţe dizolvate.

Constituenţii chimici dizolvaţi în urina normală sunt organici şi anorganici.

Dintre cei organici mai importanţi sunt:

- ureea, produs final al catabolismului profidic exogen şi endogen, cantitatea de

uree eliminată prin urină este condiţionată direct de intensitatea catabolismului

protidic din organism, fiind crescută în febră, diabet, excesul de hormoni, hipofizo

corticosuprarenalieni şi diminuată în stadiile finale ale bolilor hepatice şi în

acidoze.

- amoniacul, prezent în cantităţi foarte mici în urina proaspătă, creşte în acidozele

metabolice, cu excepţia celor renale, în care scade.

-creatinina şi produsul său de degradare , indici ai catabolismului protidic

endogen, se elimină în concentraţia ne modificată din alimentaţie. Creatinina

prezentă în cantităţi mici în urina copiilor, lipseşte la adulţi, fiind prezentă numai

în caz de graviditate, inaniţie, hipertiroidism, anumite infecţii, miopatii.

- acidul uric, produs final de oxidare a purinelor din nucleoproteinele endogene şi

exogene, este crescut în afecţiunile caracterizate prin distrugeri celulare

importante.

- aminoacizi, 150-200 mg/zi la adulţi. Eliminarea lor urinară este crescută în

afecţiuni care măresc concentraţia lor sanguină, precum şi în anumite afecţiuni

genetice renale, caracterizate prin alterarea mecanismelor de resorbţie tubulară a

aminoacizilor.

Dintre constituenţii urinari anorganici mai importanţi sunt:

- clorurile în special de Na, reprezintă ¼ din totalul substanţelor solide urinare.

7

- sulfaţii , variază în funcţie de aparatul protidic alimentar. Se elimină prin urină

sub trei forme: sulfat anorganic, sulfoconjugaţi şi sulf neutru.

- fosfaţii de Na, K ,Ca şi Mg se elimină în cantităţi variabile în funcţie de dietă,

dar şi de catabolismul celular. Sunt crescuţi în afecţiunile osoase, diabetul renal,

hiperparatiroidism şi bolile renale.

- oxalaţi se elimină obişnuit în cantităţi mici, dar în anumite afecţiuni genetice, se

excretă în cantităţi crescute.

În anumite afecţiuni renale sau extrarenale apar în urmă constituenţi

anormali, dintre care mai importanţi sunt:

- proteinele plasmatice, care se elimină în mod normal sub 200 ml/ zi, dar în

anumite boli renale se poate ajunge la pierderi de 100 gr/ zi.

Proteinuria constă în eliminarea renală nu numai de albumine, dar şi de

globuline, de aceea denumirea obişnuită de albuminurie nu este corectă. În

anumite afecţiuni se elimină prin urină proteine anormale, ca de exemplu

proteinele Bence-Jones în mielomul multiplu, leucemie, boala Hodgkin,

limfosarcom.

Glucoza, apare în urină fie ca urmare a hiperglicemiei, deci prin depăşirea

capacităţii maxime de reabsorbţie tubulară. Corpii cetonici, 3-15 mg / zi , cresc în

caz de inaniţie, diabet grav. Bilirubina apare în caz de ictere şi conferă urinii o

culoare brună asemănătoare ceaiului. Sângele colorează urina şi apare ca urmare a

leziunilor glomerulare sau ale căilor urinare. Alteori, în urină se elimină cantităţi

crescute de hemoglobină (hemolize accentuate, arsuri severe).

FORMAREA URINII.

Reprezintă principala activitate renală şi se realizează prin trei procese

fundamentale: filtrarea plasmei la nivel glomerural, reasorbţia şi secreţia anumitor

constituenţi în tubi.

Filtrarea Glomerurală este un proces dirijat de forţe fizice, graţie cărora o parte din

sânge trece prin membrana extrem de subţire reprezentată de endoteliu capilar,

membrana bazală şi epiteliu visceval al capsulei. Această membrană, care în

condiţii fiziologice se comportă ca o membrană inertă, în anumite stări patologice

poate exercita importante influente cantitative şi calitative asupra procesului

filtrării .

Filtrarea glomerulară este rezultatul presiunii efective de filtrare care se

exercită la nivelul membranei capilaroglomerulare şi care reprezintă suma

algebrică a unor presiuni de sens opus.

8

MICŢIUNEA.

Urina elaborată de rinichi se acumulează în calice şi bazinet, de unde va fi

apoi transportată prin uretere, în vezica urinară, unde se acumulează şi de unde

este eliminată de 5-6 ori pe zi prin actul micţiunii. Ureterele transportă urina prin

unde peristaltice care apar la nivelul deschiderii lor în bazinet, au o frecvenţă de 2-

3-5-6/min, în funcţie de intensitatea diurezei şi se propagă cu 2-3 c/sec. Urina

ajunge în vezică sub formă de jeturi intermitente şi nu refulează din nou în

uretere, din cauză că deschiderea acestora în vezică este oblică.

Urina se acumulează progresiv în vezică, prin destinderea detrusorului

vezical, care îşi adaptează tonusul la conţinut, astfel încât presiunea întravezicală

nu se modifică, ci se menţine „ în platou” la 10- 15 cm H2O. Când însă presiunea

tinde să depăşească 18 cm H2O se produce creşterea bruscă la presiuni

intravezicale şi la o anumită valoare apare reflexul micţiunii, caracterizat prin

contracţia detrusorului, cu relaxarea concomitentă a sfincterului uretral intern,

muşchii perineali şi sfincterul extern se relaxează voluntar şi ca urmare a acestor

modificări dinamice complexe, vezica se goleşte complet, urina fiind eliminată

prin uretră. Micţiunea poate fi ajutată şi de contracţia musculaturii abdominale,

care comprimă vezica, promovând eliminarea urinii, chiar atunci când acesta nu se

găseşte în cantităţi suficiente în vezică pentru a provoca reflexul micţiunii. Dacă

din anumite condiţii de mediu, actul micţiunii nu este posibil, muşchii perineali şi

sfincterul extern se contractă voluntar puternic şi concomitent, scade tonusul

detrusorului, vezica putând acumula o nouă cantitate de urină. Controlul voluntar

poate fi menţinut până ce presiunea întravezicală ajunge la 100 cm H2O,când se

declanşează involuntar micţiunea.

Micţiunea este un act reflex coordonat voluntar şi autonom declanşat de

creşterea presiunii intra vezicale urmată, la un anumit nivel, de apariţia unor unde

de contracţie.

Tulburările micţiunii pot fi determinate de trei tipuri de leziuni nervoase:

a. întreruperea nervilor aferenţi vezicali prin leziuni de tabes dorsalis leziuni

sifilitice ale rădăcinilor posterioare.

b. lezarea nervilor aferenţi şi eferenţi ai vezicii în urma unor intervenţii

chirurgicale pelviene sau de către tumori ale cozii de cal.

c. întreruperea căilor nervoase facilitate sau inhibitoare care vin de la centrii

superiori, ca de pildă după secţionare medulară.

9

În toate aceste condiţii, vezica urinară destinsă sau hipertonică va continua

să se contracte, dar în general nu va mai izbuti să se golească complet.

CAPITOLUL II

CISTITA ACUTĂ

Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană

a mucoasei vezicii urinare.

FACTORI DE RISC care influenţează un potenţial ridicat pentru cistita acută

infecţioasă complicată sunt:

- sexul feminin

- vârsta înaintată

- infecţiile intraspitaliceşti

- sarcina

- purtători de cateter urinar

- anomalii anatomice şi funcţionale ale tractului urinar

- utilizarea recentă de antibiotice

- simptomatologie care durează mai mult de şapte zile

- diabetul zaharat

În cadrul infecţiilor tractului urinar este considerată relevanta bacteriuria.

10

Mai 103 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în cistita

acută necomplicată la femei.

Mai 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în

prelonefrita acută necomplicată la femei.

Mai 105 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la

femeie, sau mai mult de 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu

la un bărbat sau în cazul unei femei care este sondată vezical pentru o infecţie

acută de tractul urinar complicat.

Bacteriuria asimptomatică este considerată decelarea mai mult de 105

germeni / ml în două culturi recoltate la mai mult sau egal de 24h.

PREVALENŢA

Aproximativ 57,8% din populaţie, femei cuprinse între 20-40 de ani 25-35%,

femei gravide 4-7%.

Boala apare la orice vârstă şi este mai frecventă la femei. Repartiţia bolii

pe grupe de vârstă este diferită în raport cu originea sa.

ETIOLOGIE

Originea cistitei poate fi:

- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare

superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele.

- vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza vezicală, tumori,

corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale, ulceraţii).

- În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite, vulvovaginite,

traumatisme vulvare, anexite).

- la bărbat (uretrita posterioară, prostatită)

- procese inflamatorii abdominale pelviene (abces apendicular, perisignoidită

supurată).

Cauzele generale (sindromul Reiter uretrită, conjunctivită, artrită virotică sau

alergică)

Agenţii etiologici sunt similari în infecţiile tractului urinar necomplicate

înalte sau joase. E.Colli este agentul patogen în aproximativ în 70-90% din cazuri,

stafilococul saprofiticus 5% în cazuri şi mai rar poate fi determinat de

enterobacteriacee, proteus miravilis şi Klebsiella.

11

În cazul infecţiilor complicate ale tractului urinar cel mai frecvent se

decelează: stafilococi şi mult mai rar: Proteus specii; Pseudomonas, Klebsiella,

E.Colli, enterococi.

ANATOMIE PATOLOGICĂ:

Cistita acută poate fi:

- catarală

- fibrinopurulentă

- purulentă

- difteroidă

- hemoragică

- gangrenoasă

-

CLASIFICARE

- cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză

- cistita acută recurentă la femei

- cistita acută la femei gravide

- cistita acută la femei la menopauză

- cistita acută la bărbaţi tineri

- cistită acută la copii

- cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

SIMPTOMATOLOGIE

Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice:

1. polakiuria (urini mici şi dese)

2. piuria (puroi)

3. durerea (alguria)

POLAKIURIA reprezintă simptomul cel mai des întâlnit în patologia urinară şi se

caracterizează prin micţiuni frecvente şi reduse ca volum.

În cistitele datorate germenilor banali polakiuria se amendează în cursul

nopţii spre deosebire de cistită, datorită bacilului tuberculos în care polakiuria este

mai intensă în timpul nopţi.

PIURIA este semnul major al infecţiei căilor urinare. Piuria reprezintă prezenţa

puroiului în urină, urina este tulbure, aspectul tulbure poate avea diferite grade în

12

funcţie de cantitatea şi felul puroiului care se amestecă în urină, urina fără luciu,

urina care şi-a pierdut transparenţa, urina mată sau intens tulbure, uneori cu

filamente care cad pe fundul borcanului.

Piuria poate fi manifestată sau discretă, uneori este intensă cu sfacela şi

miros putred ( în cancerele vezicale), piuria poate fi afirmată prin examenul

microscopic ce arată prezenţa unor leucocite polinucleare alterate, alteori la

sfârşitul micţiunii apare hematuria terminală, care în general nu este abundentă,

este foarte frecventă în cazul infecţiei cu Neisseria gonoreea şi chlamidia

trachomatis.

DUREREA în cazul cistitei acute apare de obicei o durere terminală la care se

adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii are de asemenea

o importanţă deosebită, durerea hipogastrică iradiată pe uretră sau în gland, are

localizare vezicală. De asemenea o deosebită importanţă îl prezintă examenul

urinii la emisie. Când urina este tulbure şi asociată cu durere şi polakiuria se

confirmă diagnosticul de cistită.

Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este

prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul acesteia. Cu

excepţia cistitei gangrenoase, cistita este epiretică. O cistită febrilă reprezintă de

fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a

parenchimului renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică

enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară.

HEMATURIA reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv în cazul

când se suspectează şi prezenţa unei hematurii începe cu examenul urinii emisie.

Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare. Bolnavul

urinează succesiv în trei pahare conice, câteva picături în primul pahar, partea cea

mai abundentă a micţiunii în al doilea pahar, iar ultimele picături în al treilea

pahar.

Dacă hematuria apare numai în primul pahar = iniţială înseamnă că este

de origine uretrală.

Dacă apare numai în ultimul pahar = terminală este de origine vezicală.

Dacă apare în toate cele trei pahare = totală este de origine renală.

În cazurile în care examenul clinic dă indicaţii asupra originii hematuriei,

se poate prescrie un tratament hemostatic, urmând a continua investigaţiile după

ameliorarea hematuriei.

În cazul în care explorarea clinică nu oferă nici o indicaţie asupra

locului de plecare al hematuriei, cistoscopia devine un examen de urgenţă, ea

13

trebuie făcută la prezentarea bolnavului în plina hematurie. Uretrocistoscopia în

plină hematurie arată originea vezicală a hemoragiei.

DISURIA reprezintă greutatea la micţiune, golirea cu efort a vezicii, este un

simptom frecvent în cistita acută.

DIAGNOSTIC

Pentru a eticheta suferinţa unui bolnav cu cistită, triada simptomatică

polakiuria, piurie, dure este suficientă. Pentru stabilirea unui diagnostic corect,

etiopatogenic sunt necesare o serie de examene

EXAMENUL REGIUNII LOMBARE poate pune în evidenţă un rinichi

mare, palpabil. În regiunea hipogastrică se descoperă staza vezicală sau o tumoare

pelviană.

La examenul scrotului şi al uretrei se poate palpa o leziune inflamatorie

epididimară sau o periuretrită. Tactul vaginal la femei şi tactul rectal la bărbaţi

examinează starea organelor pelviperineale şi în ansamblu, examenul clinic poate

orienta dese ori deasupra originii cistitei. Prezenţa de secreţie la nivelul meatului

uretral impune recoltarea acesteia şi examinarea ei, atât pe frotiu direct cât şi pe

însămânţări.

Prin examenul bacteriologic al urinii se identifică germenul şi sensibilitatea

lui la antibiotice. Prezenţa germenilor banali nu arată însă şi cauza cistitei, aşa

cum prezenţa bacilului Koch arată sigur o tuberculoză.

Un alt examen deosebit de important pentru stabilirea diagnosticului este

urocultura. Aceasta reprezintă însămânţarea germenilor pe un mediu de cultură,

dacă urocultura efectuată pe medii obişnuite este negativă această piurie

„ amicrobiană” poate fi o tuberculoză urinară, infecţie fuzospirilară, infecţie

virotică sau parazitară care va necesita examene de laborator complementare. În

orice cistită examenul radiologic este absolut necesar.

Radiografia renovezicală poate descoperi uneori cauza cistitei într-o

litiază vezicală sau pielouretrală, un corp străin intravezical, un rinichi mare,

metastazele osoase ale unui cancer al prostatei.

Urografia poate evidenţia cauza cistitei şi unele leziuni ale aparatului

urinar care nu au fost bănuite clinic:

- leziuni renale tuberculoase

- hipotonia pielocaliceală dintr-o pielonefrită

- absenţa imaginii pielocaliceală datorită unei pionefraze.

14

- răsunetul ureteropielorenal datorit unui obstacol vezical sau subvezical (tumoare

malignă vezicală în vecinătatea orificiului uretral, refluxul vezicouretral,

uretre, în cârlig de undiţă, datorită unui adenom al prostatei cu evoluţie

intravezicală tumoare a prostatei, stricturi uretrale).

Cistografia urografică dă indicaţii asupra gradului hipertoniei vezicale

(vezică rotundă ) sau asupra apariţiei ţesutului de scleroză (vezică asimetrică), şi

uneori arată şi cauza cistitei:

- imaginea lacunară a unei tumori vezicale

- proeminenţa unei tumori a postatei

- prezenţa calculilor de acid uric

- proeminenţa datorită unei dilataţi chistice ureterale

- răsunetul vezical al unui obstacol subvezical

- diverticuli.

Cu ocazia urografiei se poate face şi o uretrografie micţională, care poate

arăta modificările uretrei prostatice datorite unui adenom sau unui cancer al

prostratei, stricturi uretrale. O radiografie vezicală făcută după micţiune poate

pune în evidenţă un rezidiu vezical.

Cistoscopia sau uretrocistoscopia este ultimul examen în cazul când

celelalte investigaţi sunt neconcludente. Cistoscopia poate arăta unele cauze ale

cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de asemenea,

aspectul leziunilor mucoase şi localizarea lor. Astfel se pot identifica leziuni

difuze, greu de interpretat şi care necesită repetarea cistoscopiei după un tratament

intens cu antibiotice şi instilaţii cu soluţie de nitrat de argint 1%, leziuni localizate

în trigon sau calotă (cistită de origine renală sau sigmoidiană) localizate la col

(cistită de origine uretrogenitală localizate pe feţele laterale sau pe faţa posterioară

(cistită de origine pelviană, anexială apendiculară, sigmoidiană sau rectală).

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC.

Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de posibilitatea

tratării lor. Natura germenilor nu joacă decât un rol secundar, se afirmă că

leziunile datorate colibacilului sunt mai puţin periculoase, dar de durată mai lungă

decât cele determinate de stafilococ sau streptococ care sunt mai grave, dar

curabile într-un timp mai scurt. Formele acute simple se pot vindeca şi spontan

cauzele fiind trecătoare. Simptomele se amendează în câteva zile, urina devine

clară iar în 10-12 zile evoluţia se termină prin „ restituţio ad integrum”. Formele

acute simple recidivante se observă mai ales la femei, necesită explorări complete

pentru a li se descoperi originea şi a se putea aplica un tratament cauzal eficient.

15

În forma cangrenoasă sau exfoliantă, care este destul de rară şi apare în anumite

condiţii ca:

- uter încarcerat

- infecţia puerperală

- la stricturaţi şi prostatici după explorări instrumentale traumatizante.

În toate aceste cazuri starea generală se agravează repede şi mortalitatea este

destul de ridicată. După câteva zile de boală mucoasa vezicală începe să fie

eliminată uneori în totalitate, la femei expulzia este posibilă, la bărbat trebuie

făcută o cistotomie şi extrasă mucoasa gangrenoasă exfoliată. Mucoasa se poate

regenera complet şi rapid, dar uneori rămân sechele grave ca:

- vezică mică scleroasă

- scleroza orificiilor ureterale.

Complicaţii:

- Pielonefrita ascendentă de obicei prin reflux vezico ureteral.

- Încrustaţii şi calculi vezicali datorită precipitării fosfaţilor şi carbonaţilor de

calciu, consecinţă a alcalinizării urinii prin scindarea ureei de către unele bacterii.

Abcese în peretele vezical şi necroze localizate. Pericistita apare în cazul

fistulizării abcesului. Peritonita apare tot în cazul în care abcesul este fistulizat.

- Infecţia peretelui vezical în cazul unei cistite grave şi de durată

- Scleroza şi retracţia peretelui vezical. Vezica urinară redusă, de dimensiuni mici

care nu îşi mai poate îndeplini funcţia de rezervor.

-Stenozarea orificiilor ureterale reprezintă un grav pericol pentru rinichi.

Semnele de gravitate ale cistitei sunt:

- intensitatea durerilor

- frecvenţa micţiunilor

- eliminarea de grunji purulenţi şi sfacele

- alterarea stării generale.

TRATAMENTUL CISTITELOR ACUTE

Curativ – regim igienico-dietic, repaus la pat, regim alimentar uşor: lichide în

cantitate mare precum şi lapte, fructe şi zarzavaturi

- controlul tranzitului intestinal asigură: de multe ori vindecarea procesului acut,

băi calde de şezut

- spălături vaginale calde

- comprese calde care uneori atenuează durerile

16

Când urina este prea acidă – pH sub 5,5 se administrează bicarbonat de sodiu în

doză de 20 g/zi. Dacă există un reziduu vezical, sonda, vezicală ameliorează la

rândul ei durerea.

În general cu acest tratament medical simplu fenomenele vezicale se

liniştesc în 2-3 zile. În acest timp se execută urocultura şi explorările radiologice

pe baza cărora se va putea indica apoi un tratament corect ţinându-se seama de

faptul că tratamentul cauzal este obligatoriu în orice formă de cistită.

Medicamentos

Dacă germenii sunt sensibili la Sulfatiazol sau Neoxazol vor fi preferate

acestea, antibioticele rămânând medicaţia de rezervă. Neoxazolul se va prescrie în

doză de 0,10 g/kilocorp la adult şi 0,10-0,30 g/kilocorp la copil. În general unui

adult i se prescriu în primele două zile la 4 ore două tablete (6 g/24h) apoi la trei

ore o tabletă (4g/24h).

Dacă urina începe să se limpezească se continuă tratamentul până la

sterilizarea (10-12 zile) în prezenţa unor calculi radioscopici, după ameliorarea

cistitei se va proceda la îndepărtarea acestora. O cistită apărută la o femeie la care

urograma este normală trebuie considerată de origine genitală. Când fenomenele

acute ale cistitei nu cedează la tratamentul medical este indicată asocierea

tratamentului urologic. Dacă urina cu tot tratamentul aplicat se menţine tulbure se

pot face spălături vezicale cu soluţii antiseptice slabe nitrat de Argint 2 grame/ 00,

Acid Boric 40 grade / 00.

Dacă urina este prea acidă şi are mult mucus se poate folosi pentru

spălături soluţie de bicarbonat de sodiu 40 grade/ 00 sau chiar:

- apă distilată

- soluţie clorurosodică izotonică.

Spălăturile au scopul să detaşeze falsele membrane şi depozitele purulente de

pe mucoasa vezicală. În acelaşi scop se pot utiliza şi instalaţiile cu:

- chemotripsină

- streptokinaza

- streptodornaza

În cistitele încrustate se fac spălături cu soluţie G ( Subi şi Albright) care are

un pH acid:

- Acid citric monohidrat 32,3 gr.

- Oxid de magneziu anhidru 3,8 gr.

- Carbonat de sodiu anhidru 4,4 gr.

- Apă distilată 1000 ml.

- 2linguri la un litru de apă sterilă.

17

Acidul citric tinde să fixeze calciul ionic legat de fosfor ca fosfat de calciu,

dând citrat de calciu uşor solubil. Acţiunea citratului într-o soluţie suprasaturată de

fosfat de calciu previne precipitarea. Efectul iritant al citratului este micşorat de

prezenţa oxidului de magneziu, care menţine intactă puterea solventă. Prin aceste

spălături se obţin rezultate bune în cistitele rebele întreţinute de piogeni banali.

În cistitele cu fuzospirili se obţin rezultate bune dacă se administrează

penicilină, novarsenobenzol ( neosalvarsan) în două injecţii intravenoase la o zi

interval (0,15-10,30 gr).

În cistitele colului vezical frecvente la femei, care nu au cedat la

tratamentul medical se pot prescrie instilaţii vezicale cu 10-15 ml oleu gomenolat

5% introdus cu un instilator fără sodă, zilnic sau la două zile, în total 10 instilaţii.

Dacă totuşi nu se obţine o ameliorare evidentă şi urocultura este pozitivă, iar

germenul este sensibil la un antibiotic se vor prescrie creioane ureterale cu

antibioticul respectiv(în general 50-1000 mg/ creion, cantitatea se micşorează dacă

antibioticul este iritat), care se vor introduce pe uretră zilnic sau la două zile, după

trecerea unui Beniguee drept numărul 38-40.

În concluzie tratamentul unei cinstite poate fi foarte simplu sau, dimpotrivă

foarte complicat. Rezultatele sunt fie bune de la început, fie mediocre. De multe

ori boli se vindecă datorită corticalizării simptomatologice sau persistenţei unei

mici spine iniţiative la nivelul colului sau uretrei, dar cu răsunet mare asupra

psihicului unor bolnavi.

Antibioticele şi chimioterapicele constituie medicaţia comună a tuturor

infecţiilor urinare, aplicându-se după cum s-a prezentat anterior si în cazul cistitei

acute. Pentru ca antibioterapia şi chimioterapia să fie eficiente sunt necesare

următoarele condiţii:

- germenii să fie sensibili la antibioticul utilizat.

- Să nu existe malformaţii congenitale sau alte cauze de stază urinară

- Dacă există condiţii care să favorizeze staza urinară acestea să fie îndepărtate la

începutul tratamentului.

- Dozele de antibiotice să asigure o concentraţie eficientă în sânge

- În formele acute, grave să se asocieze mai multe antibiotice.

- Tratamentul să fie continuat până la sterilizarea urinii.

Antibioticele şi chimioterapicele sunt substanţe antimicrobiene care în multe

cazuri pot omorî germenii( acţiune bactericidă) sau le pot opri multiplicarea

(acţiune bacteriostatică).

Cu condiţia ca în sânge să existe o concentraţie medicamentoasă destul de

mare (concentraţie inhibantă) şi să aibă un tip de contact cu germenii suficient de

18

lung, în aceste condiţii infecţia poate fi jugulată dar sindromul postinfecţios

( sclerozele şi alte sechele) trebuie urmărit şi tratat.

În infecţiile localizate germenii care se află în ţesuturi necrozate, în depozite

fibrinoase sau în colecţii purulente nu sunt influenţaţi de antibiotice. Acestea fie că

nu pot ajunge la ei sau chiar dacă ajung, doza este prea mică şi nu poate avea

influenţă asupra lor datorită existenţei unor inhibitori sau inactivatori ai

antibioticelor.

De asemenea pH-ul mediului poate fi neprielnic medicamentelor. Astfel

Cefalosporinele,Cloramfenicolul Rifampicina, Neoxazolul, Sulfametinul sunt

active la un pH neutru. Pentru alcanizarea urinii se foloseşte bicarbonat de sodiu

4-10 gr / zi şi citrat de sodiu 2-4 gr/ zi.

Când germenul este bine cunoscut tratamentul va începe cu un singur

antibiotic, de preferinţă cel mai activ cu efect bactericid şi cu sfera de acţiune cea

mai îngustă, cu acţiune directă asupra agentului patogen cauzal. În infecţia urinară

există posibilitatea de infecţii succesive şi de suprainfectări cu diverşi germeni,

dacă în cursul tratamentului cu antibiotice sau cu chimioterapice, cauzele

favorizante nu au fost suprimate.

La bolnavii cu sonde vezicale sau ureterale, nefrostomii, căile excretoare

fiind în legătură cu exteriorul se produc schimbări ale germenilor patogeni se

întâlnesc la aceşti bolnavi succesiv infecţia colibacilară, apoi infecţie cu proteus,

pioceanic, Klebsiella. De aceea, infecţiile urinare prezintă greutăţi mari pentru

sterilizarea focarelor şi frecvent aceste infecţii au o evoluţie prelungită, cronică cu

perioade de ameliorări şi agravare devenind până la sfârşit rezistente la antibiotice

şi chimioterapie. Este necesar ca în cursul tratamentului să se repete uroculturile,

să se testeze sensibilitatea germenilor şi să se utilizeze antibioticele cu sferă

îngustă de acţiune. Tratamentul cu antibiotice şi chimioterapie în cistita acută până

la cunoaşterea rezultatului uroculturii. În asemenea cazuri, tratamentul

medicamentos antimicrobian nu poate fi decât empiric, în practică există situaţii în

care urgenţa şi gravitatea cazului pot justifica iniţierea unui tratament empiric până

la primirea rezultatelor de laborator.

Hiperleucocitoza cu polinucleoză indică, de multe ori infecţii cu germeni

piogeni care pot fi eventual sensibili la penicilină, eritromicină şi oleandomicină.

Leucopeniile cu formule leucocitare normale pot indica o infecţie cu

germeni gram- negativi, care ar putea fi sensibili la streptomicină, tetraciclină,

cloramfenicol, negram, nitrofurantoin.

Tratamentul va fi început cu antibiotice cu sferă largă de acţiune sau cu

asocieri de antibiotice, sperând ca unul dintre ele să aibă acţiune asupra

19

germenului, se vor prefera antibiotice neutilizate încă de bolnav până la acea dată.

Dozele vor fi mari sau maxime de la început şi urmărind bolnavul 24-36 ore se

poate trage o concluzie asupra eficacităţii tratamentului.

Tratamentul profilactic constă în asanarea tuturor focarelor de

infecţie ,intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea obstacolelor care provoacă

staza urinară, tratamentul bolii cauzale.

CAPITOLUL III

NOŢIUNI DE NURSING

1. Definiţie:

Nursing-ul (după O.M.S.) este o parte importantă a sistemului de

îngrijire a sănătăţii care cuprinde:

a. Promovarea sănătăţii

b. Prevenirea îmbolnăvirilor

c. Îngrijirea persoanelor bolnave ( fizic, psihic, mental) de toate vârstele, în toate

unităţile sanitare, în comunităţi şi în toate formele de asistenţe sociale.

20

Nursing-ul (după Virginia Henderson):

„ Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre

recuperare sau sănătate, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova

sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau

cunoaşterea necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi

poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

Nursa este o persoană care a parcurs un program complet de formare

profesională, capabilă să practice cu profesionalism nursingul, care acceptă

responsabilităţile şi exercită autoritatea necesară în acordarea directă a

îngrijirilor, având răspunderea îngrijirilor pe care le acordă şi nu execută nici o

altă procedură pentru care nu este calificată.

Asistenta este „ cheia” echipei, responsabilităţile asistentei medicale sunt:

a. Promovarea sănătăţii

b. Prevenirea îmbolnăvirilor

c. Restaurarea sănătăţii

d. Înlăturarea suferinţei

NURSING-UL este o artă, dar şi o ştiinţă ce necesită înţelegerea şi

aplicarea cunoştinţelor specifice disciplinei. Este o acţiune a omului pentru om

de acea presupune o mare responsabilitate a aceluia care o practică, deoarece

acţionează pentru o persoană care este afectată nu numai fizic ci şi psihic şi

social.

„ Unde există dreptul de-a vorbi există şi responsabilitatea de-a asculta.”

„ Unde există probleme, există posibilitatea de-a avea sau a găsi soluţii.”

„ Unde sunt persoane care plâng, există oameni care le pot şterge

lacrimile.”

Nursingul este un serviciu care ajută oamenii ca indivizi, familii sau

colectivităţi să obţină o stare de sănătate, susţine oameni când se află într-o

perioadă de boală sau când sănătatea le este precară, sporeşte abilitatea

individului pentru a învinge efectele de boală şi neputinţei.

Practica nursingului include:

- sesizarea sănătăţii oamenilor, problemele lor de sănătate şi resursele ce le au

pentru a le învinge.

- deciderea; se decide ce fel de ajutor este necesar precum şi referirea acestuia la

alte surse de specialitate la nevoie.

- planificarea; prevede acordarea şi evaluarea programelor nursing.

- învăţarea tuturor despre sănătate şi stilul de viaţă pentru a câştiga experienţa

şi îndemnarea în păstrarea propriei sănătăţi.

21

2.Rolul nursei

Rolul esenţial (după V.H) constă în ajutorarea persoanelor bolnave sau

sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea sau să-l asiste în ultimele

sale clipe prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi

avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.

Ea trebuie să-şi îndeplinească aceste sarcini astfel încât pacientul să-şi

recâştige independenţa cât mai curând posibil.

Rolul nursei (după O.M:S) este să asiste indivizi, familii, grupuri să

optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate

semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.

3. Funcţiile nursei

Sunt de natură:

- independentă

- dependentă

- interdependentă

Alte funcţii ale nursei sunt: profesionale, educative, de cercetare

economice, gestionare

Funcţia de natură independentă se referă la îngrijirea bolnavului,

stabilirea unei relaţii de încredere între asistentă- bolnav-familie, precum şi de

transmitere a informaţilor, toate făcându-se din proprie iniţiativă, fie temporar,

fie definitiv.

Funcţia de natură dependentă are în vedere asistenta-medicală, asistenta

observă modificări în comportamentul bolnavului, evoluţia bolii, le transmite

medicului, aplică tratamentul recomandat întocmai de spusele medicului pentru

toţi bolnavii în mod egal.

Funcţia de natură independentă se referă la colaborarea cu alţi

profesionişti din domeniul sanitar, schimb de experienţă, participarea la activităţi

interdisciplinare.

Funcţia specială a nursei este de a asista individul bolnav/sănătos în a fii

capabil de activităţii ce contribuie la sănătate sau însănătoşire pe care le-ar face

fără ajutor dacă ar avea puterea necesară, voinţa sau cunoştinţele.

Atribuţiile asistentei:

22

1.Asigurarea şi organizarea nursingului în practică include:

- identificarea nevoilor

- stabilirea nevoilor

- planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing

- documentare

- aplicare

2.Educarea pacienţilor şi a personalului de îngrijire:

- evaluarea cunoştinţelor

- furnizarea informaţiilor la nivel corespunzător

- participarea la campanii privind educaţia pentru sănătate şi evaluarea

rezultatelor

- acţionarea ca un conducător în cadrul echipei

- colaborator

- să se implice activ în planificarea problemelor şi stabilirea priorităţilor

- aplicarea standardelor culturale, etice şi profesionale.

3.Calităţile unei bune nurse sunt:

- bună profesionistă, hotărâtă să acţioneze cu promtitudine răbdare calm,

înţelegere în orice situaţie, să ia decizii rapide, să păstreze secretele

profesionale, să aibă rezistenţă fizică şi psihică, conştiincioasă, curată,

ordonată.

4. Cadrul conceptual al îngrijirilor.

1. Conceptul despre om (după V.H.)

a. Cunoaşterea fiinţei umane în globalitatea sa

b. Cunoaşterea fundamentală a omului

c. Se bazează pe: - înţelegerea fiinţei umane

- alcătuirea strategiei practice.

,,Individul este o entitate bio-psiho- socială formând un tot unitar.”

El are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care si le

satisface dacă se simte bine, el tinde spre autonomie in satisfacerea necesităţilor

sale.

2. Conceptul privind sănătatea (după O.M.S.):

„Sănătatea este o stare de bine fizic, mintal şi social ce nu constă numai în

absenţa bolii sau infirmităţii.”

23

3. Conceptul despre boală:

„Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal tras prin suferinţa fizică,

psihică, o dificultate, o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.”

Modelul conceptului al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14

nevoi fundamentale ale omului.

Enumerarea celor 14 nevoi:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

7. Nevoia de a păstra temperatura corpului în limite normale

8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre

9. Nevoia de a evita pericolele

10. Nevoia de a comunica

11. Nevoia de a practica religia

12. Nevoia de a se recreea

13. Nevoia de a se realiza

14. Nevoia de a învăţa

4.Elementele pozitive în practica medicală

1.Optimizarea îngrijirilor

2. Fixarea motivaţiei actului medical.

3. Formarea continuă.

4. Aplicarea planului de îngrijire.

5. Crearea profesionalismului în sistemul de valori.

5.Procesul de îngrijire.

Este o metodă organizată si sistematică care permite acordarea îngrijirilor

individualizat. Aplicarea conceptului V.H. în procesul de îngrijire uşurează

identificarea nevoilor pacientului şi găsirea surselor de dificultate care împiedică

satisfacerea nevoilor. Permite satisfacerea intervenţiilor capabile să reducă

sursele de dificultate în scopul de a ajuta persoana de a-şi recăpăta autonomia.

24

Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape:

- culegerea datelor

- analiza şi interpretarea datelor-diagnosticului de îngrijire.

- planificarea îngrijirilor- obiective.

- realizarea intervenţiilor-aplicarea în practică

- evaluarea

1.Culegerea datelor este un proces care ne permite o inventariere a datelor

privind pacientul în globalitatea sa, date despre suferinţa lui, neputinţele lui,

obiceiurile lui, starea de sănătate.

Tipuri de date culese:

- date personale

- date sociale

- date medicale

Modalităţi de culegere a datelor:

- prin dialog direct cu pacientul

- prin dialog direct cu aparţinătorii

- prin consultarea documentelor ce însoţesc pacientul

- observarea pacientului

2.Analiza şi interpretarea datelor presupune un examen al datelor şi clasificarea

lor şi conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire precum şi nevoia

nesatisfăcută, dar şi sursa de dificultate.

Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă dar precisă care descrie

răspunsul persoanei la o problemă de sănătate.

Componente:

a. Problema de dependenţă

b. Cauza sau sursa de dificultate

c. Semne şi simptome

Există trei tipuri de diagnostic:

- actual – manifestările de dependenţă sunt prezente

- potenţial - când problema poate surveni

- posibil – când prezenţa problemei nu este certă.

3.Planificarea îngrijirilor constă în stabilirea unui plan de intervenţie,

prevederea etapelor de intervenţie şi a mijloacelor de desfăşurare, precum şi

precauţiile ce trebuie luate.

Planul cuprinde două componente:

a. obiectivele de îngrijire

b. intervenţiile

25

Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

1. Cine face acţiunea?

2. Ce se poate face pentru pacient?

3.Cum se face acţiunea?

4. Când se face acţiunea?

6. În ce măsură se face acţiunea?

Intervenţia permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru1 a

corecta problema de dependenţă a pacientului.

Intervenţiile trebuie să fie: novatoare, personalizate, observabile,

măsurabile.

4.Aplicarea în practică se efectuează prin intervenţii autonome şi intervenţii

delegate. Scopul este de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete

independenţa, aici fiind implicaţii pacientul, asistenta, echipa şi familia.

Pacientul execută acţiunile planificate pentru el în funcţie de resursele proprii.

Asistenta supraveghează acţiunile planificate, încurajează pacientul, îl

informează, îl ajută şi manifestă empatie faţă de el. Echipa de îngrijire asigură

complectarea şi eficacitatea îngrijirilor profesionale. Fiecare plan de îngrijire se

va complecta cu intervenţii, elemente de supravegheat, reacţia la medicamente,

funcţiile vitale, intervenţiile cu rol delegat ce decurg din prescripţiile medicale.

5.Evaluarea îngrijirilor constă în a aduce o apreciere asupra progresului

participantului în raport cu intervenţiile asistente, este condiţia absolută a

calităţilor îngrijirilor, evaluarea făcându-se cu regularitate şi la diverse intervale.

Se evaluează rezultatul obţinut sau schimbarea, satisfacerea pacientului

însuşi, autoevaluarea.

Evaluarea se face pornind de la un punct de referinţă care este de fapt

punctul de îngrijire. Persoanele care evaluează trebuie să înregistreze observaţii,

să indice data şi să se semneze. Procesul de îngrijire este un proces clinic şi

permanent înnoit.

Importanţa procesului de îngrijire:

a. Ajută la asigurarea calităţii în îngrijirea pacientului.

b. Ajută la îmbunătăţirea calităţii în îngrijirea pacientului

c. Aduce avantaje asistentei medicale în posibilitatea de încredere în satisfacţiile

muncii, în dezvoltarea în plan profesional şi atingerea unor standarde pe plan

profesional şi atingerea unor standarde în practica de nursing.

d. Aduce avantaje pacientului prin faptul că îi dă posibilitatea de-a participa la

propria îngrijire.

26

6.Noţiuni generale despre boală.

„ A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul practicilor

medicale. De aceea în etapa actuală prevenirea bolilor este idealul spre care

tinde medicina.”

Un organism viu poate fi definit ca un sistem complex de organe şi

sisteme în echilibru dinamic. Toate componentele acestui sistem complex sunt în

activitate echilibrată, în sensul că uneori domină funcţia unuia dintre sisteme,

alteori a alteia.

Coordonarea funcţiilor si adaptarea organismului la mediu sunt asigurate

de sistemul nervos .Nivelul funcţiilor organismului se modifică în urma

reacţiilor de adaptare,

Echilibrul biologic dintre organism şi mediu, cu posibilitatea manifestării

reacţiilor de adaptare a organismului se numeşte stare de sănătate.

Modificările acestui echilibru biologic sub influenţa unor factori interni

sau externi cu limitarea capacităţii de adaptare a organismului la mediu se

numeşte stare de boală.

Boala este un proces complex , dinamic la care i-a parte întregul

organism, ca rezultat al corelaţilor care se stabilesc între mediul intern şi mediul

extern, pe de o parte şi dintre organism ( ca un tot unitar) şi diferitele sale

componente pe de altă parte.

Factorii care strică echilibrul dintre organism şi mediu se numeşte cauză

patogenă, iar efectul său se numeşte stare patologică. Boala este deci o stare

patologică.

7.Princiiple de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave de Virginia

Henderson sunt:

a. Să ajuţi bolnavul să respire.

b. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea.

c. Să ajuţi bolnavul să elimine.

d. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură când se plimbă, să-l ajuţi să-şi

schimbe poziţia.

e. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă.

f. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se dezbrace.

g. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze temperatura în limite normale.

h. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibe protejate

tegumentele.

i. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător, să fie protejaţi

ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau violenţa.

27

j. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi

exteriorizeze sentimentele.

k. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu privind

ceea ce este drept şi nedrept.

l. Să ajuţi bolnavul în muncă sau operaţii productive.

m. Să ajuţi bolnavul în activităţi recreative.

n. Să ajuţi bolnavul să înveţe.

Componentele de bază ale îngrijirii sunt:

I. Să ajuţi bolnavul să respire: viaţa depinde de schimbul de gaze, calitatea

sănătăţii fiind afectată de caracterul respiraţiei, observaţia directă şi exactă a

respiraţiei de către o asistentă fiind importantă.

Asistenta trebuie să sesizeze rapid orice semn de obstrucţie a căilor respiratorii şi

să intervină rapid în unele circumstanţe, să introducă canule, să folosească

aparatele de aspiraţie sau drenajul postural.

Ca stop respirator trebuie învăţat care sunt cauzele acestuia, cum pot fi depăşite şi

dacă este posibil, cum îl poate preveni.

Asistenta pregăteşte împreună cu medicul un program al educării bolnavilor. Orice

asistentă trebuie să fie capabilă să facă respiraţie artificială si resuscitarea funcţiei

cardiace pentru salvarea vieţii, să manipuleze respiratorul, să explice bolnavului

construcţia aparatului şi principiile de funcţionare.

Poluarea atmosferei este o problemă majoră a ţărilor industriale. Asistente şi restul

personalului de sănătate trebuie să acţioneze în cadrul sau măcar să iniţieze

programe pentru controlul poluării, să fie preocupate de temperatura şi umiditatea

relativă a mediului înconjurător, de prezenţa factorilor iritanţi sau a mirosurilor

neplăcute. Dacă aerul condiţionat nu este posibil, se poate asigura un mediu

sănătos şi plăcut prin ventilaţie şi curăţenie.

II. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea: o asistentă care se află alături de

pacient ziua şi noaptea îl poate încuraja cel mai bine să mănânce şi să bea, notând

ce îi place, observând dacă nu se alimentează cum se cuvine, dând sfaturi privind

nevoile alimentare.

Educaţia în domeniul sănătăţii nu are succes decât dacă ţine cont de nivelul social

şi cultural al familiei. Ca educaţia să fie eficace, asistenta trebuie să cunoască

obiceiurile alimentare ale bolnavilor, gusturile lor, alimentele prescrise în unele

afecţiuni, să aibă cunoştinţele de psihologie alimentară, să înţeleagă importanţa

lor. Majoritatea asistentelor competente pot fi în măsură să asigure bolnavilor

alimente bine preparate spre a reduce administrarea alimentelor pe altă cale decât

cea orală.

28

Dacă bolnavul este pregătit pentru a mânca aşa cum obişnuieşte, dacă

fizic se simte combatabil, dacă nu este stăpânit de stresul emoţional şi dacă

preparatele au un aspect estetic, va mânca mai bine decât în cazurile când nu sunt

îndeplinite aceste condiţii. A asigura aceste condiţii reprezintă o parte din nursing.

Se ţine cont de faptul că psihic este dificil să fi alimentat sau să alimentezi pe cel

bolnav sau handicapat. Acest lucru nu trebuie făcut fără plăcere şi mai ales

bolnavul să nu permită această neplăcere, caz în care va înghiţi mâncarea pentru a

termina cât mai repede, mâncând mai puţin decât are nevoie sau doreşte. Bolnavul

trebuie să stea confortabil, trebuie încurajat să-şi câştige cât mai repede

independenţa.

Indiferent de modul de alimentare, asistenta trebuie să ţină cont de

apetitul sau prescripţiile medicale necesare pentru modificarea dietei, pentru

alimentare pe o altă cale decât cea orală sau pentru renunţarea la acest tip de

alimentaţie, se bazează pe observaţiile şi informaţiile date de asistentă. Ea trebuie

să ştie să pregătească lichide nutritive care să satisfacă nevoile bolnavului de orice

vârstă şi nu să găsească aceste alimente. Înainte ca bolnavul să părăsească spitalul,

personalul trebuie să afle dacă condiţiile sale de acasă îi permit să se alimenteze

adecvat.

III Să ajuţi bolnavul să elimine: asistenta trebuie să cunoască toate căile de

eliminare, varietăţile normale ale frecvenţei şi cantităţii eliminării renale sau

digestive, să ştie ceea ce este normal în ce priveşte transpiraţia, să fie capabilă să

judece funcţia de eliminare prin caracterele produselor de secreţie, să judece după

miros ţi aspect produsele de secreţie pentru a înştiinţa medicul. Îngrijirile de bază

cuprind şi recoltarea şi pregătirea eşantioanelor de dejecţii, dacă este prescris un

examen de laborator de către medic.

Intimitatea şi confortul fizic în timpul defecării şi micţionării trebuie asigurat

conform vârstei şi tradiţiei. Bolnavul va fi încurajat să aibă poziţie fiziologică

pentru a favoriza o eliminare normală. Scaunele rurale transformate pot fi folosite

în locul bazinetului în pat, când este posibil. Cel mai bine este dacă starea

bolnavului permite ducerea la toaletă.

La bolnavii care transpiră abundent, se are în vedere îngrijirea

tegumentelor pentru a li se asigura confortul, prevenirea mirosului neplăcut şi

pericolul de frison. Înlăturarea promptă a dejecţiilor şi curăţirea recipientelor ce le-

au conţinut, sunt importante la fel aerul condiţionat, dezinfectarea şi deodorantele.

Asistenta poate fi agentul principal în efectuarea unui program de educaţie în

legătură cu aceasta.

29

IV. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură: Când se plimbă, când stă sau

este culcat, sa-l ajuţi să-şi schimbe poziţia: mecanica capului în nursing este

importantă.

Asistenta specializată, ortopedul, fizioterapeutul au accentul important

protejării poziţiei prin utilizarea metodelor propice de lucrul pentru schimbarea

sau ridicarea pacientului ca şi prevenirea deformărilor la bolnav şi proasta

funcţionare a organelor în timpul bolii.

Comportamentul şi atitudinea unei persoane privind viaţa se reflectă în

alura sa. Asistenta de psihiatrie sesizează prompt orice modificare care indică

dacă bolnavul este pe cale să se vindece sau nu. Asistenta trebuie să cunoască cum

trebuie aşezat corpul omenesc pentru a asigura o repartiţie corectă a greutăţii şi o

aliniere corectă, indiferent de poziţia utilizată să fie capabil să înveţe pe alţii cum

să o ajute pentru a schimba poziţia bolnavilor, să ajute bolnavul să-şi obţină

independenţa neuromotorie, atunci când acesta este posibil.

Este responsabilitatea asistentei să supravegheze dacă un pacient nu

rămâne mult timp în aceeaşi poziţie, să prevină escarele la bolnavii imobilizaţi

prin modificarea frecventă a poziţiei şi curăţeniei. Când asistenta beneficiază de

colaborarea unui fizioterapeut în problemele de biomecanică, sarcina este uşurată,

putând iniţia un program pe care asistenta îl urmăreşte. La ieşirea din spital

asistenta se convinge dacă bolnavul se poare mobiliza în măsura necesară la

domiciliu.

V. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă: repausul şi somnul depind de

relaxarea musculară. Asistenta cu cunoştinţele de biomecanică are competenţa să

ajute bolnavul să se odihnească.

Recurgerea exagerată la somnifere denotă incapacitatea individului de a-

şi stăpâni şi domina stresul sau tensiunea. Asistenta va trebui să-şi înveţe bolnavii

cum să-şi rezolve o problemă. Utilizarea hipnoticelor sau narcoticelor în timpul

îmbolnăvirilor poate reprezenta cauza dependenţei la medicamente

Asistenta poate din proprie iniţiativă să ajute bolnavul să-şi reducă nevoia

de droguri. Muzica produce somn, lectura bine aleasă, contactul cu o altă persoană

poate fi confortabilă. Prezenţa asistentei în cameră în momentul culcării, căldura

unui contact uman, poate contribui la diminuarea tensiunii nervoase, după plecarea

vizitatorilor.

VI. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se dezbrace:

Sociologii şi psihologii au studiat efectele psihologice şi caracteristicile

care determină ca îmbrăcămintea să ne protejeze de frig sau căldură. Îngrijirile de

bază cuprind ajutorul dat pacientului a-şi alege îmbrăcămintea care i se oferă, să-l

30

ajute să o folosească. Psihiatrii consideră ca un semn de sănătate interesul

bolnavilor pentru îmbrăcăminte.

Îmbrăcămintea poate influenţa sentimentul de demnitate şi autorespect al

bolnavului. Asistenta poate lăsa o anumită libertate bolnavului în a se îmbrăca,

chiar încurajându-l în puterea îmbrăcăminţii care îl stimulează şi învăţându-l să-şi

câştige independenţa, îmbrăcarea şi dezbrăcarea făcând parte din programul de

recuperare.

V. Să ajuţi bolnavul să-şi menţină temperatura în limite normale:

-temperatura corpului omenesc este menţinută în limitele normale prin climatizarea

aerului ambiant şi portul îmbrăcăminţii adecvate.

Bolnavul se află la buna dispoziţie a acelui ce asigură condiţiile mediului înconjurător

şi poate suferii pe plan psihologic sau fiziologic dacă o cameră este friguroasă, umedă,

prea încălzită sau prezintă curenţi de aer. Îngrijirile de bază includ păstrarea unei

temperaturi normale în cameră conform termometrului. Asistenta trebuie să cunoască

principiile fiziologice ale producerii şi pierderii de căldură şi să fie capabilă să recurgă

la unul dintre acestea, prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate, circulaţia

aerului. Asistenta trebui să fie capabilă să sugereze sau să recurgă la diferite sisteme de

îmbăiere, împachetarea sau alte aplicaţii pentru creşterea sau reducerea temperaturii

corpului.

VIII. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibă protejate

tegumentele: curăţenia ca şi îmbrăcămintea, poate fi discutată din punct de vedere

psihologic şi fiziologic. Când imobilizarea la pat este prescrisă după naştere,

toaletă la pat este punctul cheie în îngrijirile de bază. Asistenta poate îmbăia o

persoană bolnavă, să o spele pe dinţi, să-i perie părul, să-i cureţe unghiile.

Fiecare pacient trebuie să beneficieze de condiţiile şi articolele necesare

pentru îngrijirea părului, unghiilor, nasului, gurii şi dinţilor. Nu toţi indivizii au

aceeaşi concepţie privind curăţenia. Frecvenţa toaletei generale este stabilită în

funcţie de nevoile somatice şi dorinţele bolnavului. Toaleta va fi efectuată atât de

frecvent încât să-i asigure bolnavului o înfăţişare curată, să prevină orice mirosuri

dezagreabile sau orice formă de iritare a pielii. Cei mai mulţi bolnavi pot beneficia

de o baie cu apă curentă în cadă sau duş.

Când toaleta se efectuează în pat, se vor înmuia mâinile şi picioarele şi se

vor limpezi bine pentru a îndepărta săpunul sau şamponul. Părul trebuie bine

periat cel puţin o dată pe zi şi aranjat conform gustului bolnavului. Dacă boala,

lipsa de putere sau starea mentală sunt cauzele neglijenţei, asistenta va trebui să-şi

dubleze eforturile pentru ai veni în ajutor. Este esenţial că toate asistentele să fie

capabile să spele eficient gura şi dinţii bolnavului, indiferent de starea lui de

31

conştiinţă. Crustele formate în nas vor trebui îndepărtate de asistentă cu tamponul

de vată înmuiat în apă sau unguent. Asistenta trebuie să fie în măsură de a da

sfaturi privind alegerea cosmeticelor, efectuarea unor proceduri de acest gen, să

aprecieze înfăţişarea din punct de vedere psihologic.

IX. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător: să fie protejaţi

ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau violenţa, o

persoană sănătoasă are liberul control asupra mediului înconjurător şi se poate

îndepărta dacă socoteşte că devine periculos, boala îl poate priva de această

libertate. Sunt persoane delicate ce trăiesc într-un mediu protector, ce nu vor

accepta cu bucurie orice formă de coabitare în comun. Cu cât asistenta va cunoaşte

mai bine pericolele reale şi cele care se cred că există conform unor tradiţii sau

credinţe, cu atât va fi în măsură se le prevină şi să le controleze iar în caz de

nevoie să dea explicaţii care să liniştească bolnavul.

La persoanele cu delir sau psihopate problema protecţiei devine majoră:

prevenirea suicidului, protejarea bolnavului, prevenirea lezării celor din jur.

Asistenta vede în aprovizionare: păstrarea medicamentelor şi cooperarea

cu alţi membri a echipei modul de a controla infecţiile. În multe ţări, asistenta

iniţiază punerea în aplicare şi stabileşte măsurile de sănătate şi procesul de

sterilizare, cea ce asigură tuturor celor ce înconjoară bolnavul şi îl servesc,

înlăturarea pericolului de infectare.

Îngrijirile de bază trebuie să ofere fiecărui pacient o protecţie optimă.

Spălarea pe mâini a asistentei, utilizarea măştii, mănuşilor, halatului, material

dezinfectant, steril sunt aspecte ale protecţiei pacientului. Materialul steril de unică

folosinţă oferă o mai mare siguranţă.

X. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi

exteriorizeze sentimentele: un rol mai dificil de interpretat pentru asistentă este

acela de-a ajuta bolnavul să înţeleagă, să modifice condiţiile care l-au făcut să se

îmbolnăvească şi să a accepte pe cele care nu pot fi schimbate.

Separarea de prieteni, de familie, frica de modificare a relaţiilor

interpersonale, fac să crească suferinţa bolnavului. Cu cât asistenta înţelege acesta,

ia atrage pacientul şi familia sa, să aibă încredere în ea şi e capabilă să-l ajute să

depăşească unele efecte psihologice ale îmbolnăviri.

În evaluarea stării bolnavului, medicul se bazează pe descrierea stării lui de

către asistentă. Când aceasta acţionează ca un intermediar pentru comunicare între

bolnavi şi medic, acest aspect este important în cadrul îngrijirilor de bază.

XI. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu privind

cea ce este drept şi nedrept: de secole, îngrijirea bolnavului, fără diferenţă de rasă,

32

credinţa sau culoare face parte din codul de etică medicală. Obiectivitatea şi

caracterul confidenţial al documentelor medicale este în beneficiul celor interesaţi.

Marile instituţii beneficiază de servicii aduse de preoţi pentru a răspunde

nevoile spirituale ale bolnavilor. Dacă practica religioasă este importantă pentru

starea de bine a unei persoane sănătoase, este şi mai importantă când acesta se

îmbolnăveşte. Trebuie ajutat să aibă un spaţiu unde să-şi efectueze practicile

religioase, să i se asigure primirea împărtăşaniei, dacă religia i-o impune.

XII. Să ajuţi bolnavul în muncă sau ocupaţi productive: o zi normală pentru cei

mai mulţi presupune să facă ceva cu un rezultat productiv. Asistenta care ajută

bolnavul să-şi facă un plan pentru fiecare zi, poate încuraja orice activitate ce îl

interesează şi să-l ajute în efectuarea lui. Judecata în interpretarea nevoilor

bolnavului este esenţială. Asistenta trebuie să recunoască semnele de interes

manifestate de bolnav pentru o activitate şi dacă ea posedă interes, experienţă şi

deprinderile necesare, va şti să ofere bolnavului ocazia de a se face util.

Recuperarea cuprinde reîntoarcerea la o slujbă productivă şi cu cât

perioada de inactivitate va fi mai scurtă, cu atât recuperarea va fi mai facilă.

Asistenta nu trebuie să piardă din vedere importanţa de a ajuta bolnavul să-şi

păstreze sau să-şi recâştige independenţa tuturor funcţiilor corporale

XIII. Să ajuţi pacientul în activităţi recreative: recreerea sau jocul sunt activităţi

întreprinse pentru plăcere. Adesea îmbolnăvirea nu permite victimei sale o

varietate de ocazii de a se recreea. A se plimba, a citi, reprezintă o îndeletnicire

uşor de realizat. Ziarele cotidiene şi săptămânale îl ajută sa tina legătura cu lumea.

Muzica şi teatrul sunt din ce în ce mai des oferite bolnavului şi reţeaua TV şi

radioul. Camerele speciale pentru şedere, pentru recreerea atrag pacienţii si i

favorizează viaţa socială a acestuia.

Puţine asistente sunt pregătite pentru a organiza programe recreative. Ele

pot colabora cu specialişti în terapie ocupaţională, Dacă aceştia fac parte din

personalul permanent.

XIV. Să ajuţi bolnavul să înveţe: boala şi infirmitatea pot fi congenitale, dar adesea

sunt rezultatul unui regim nesănătos ce poate fi datorat unor cauze individuale,

economice. Boala apare datorită necunoaşterii unor mijloace de prevenire şi

tratament şi de aceea nu le respectă. În aceste situaţii, prevenirea şi tratarea bolii

de care suferă depinde de reeducarea acestora. Reeducarea şi recuperarea

reprezintă dovada abilităţii experţilor.

Funcţia asistentei este de a ajuta bolnavii să înveţe căile de promovare a

sănătăţii şi vindecării . Ea poate face ca experienţa bolnavului în ceea ce priveşte

boala şi oportunitatea de a învăţa să fie maximă. Scopul este restaurarea

33

independenţei bolnavului, dacă este posibil, să-l ajute să trăiască cât se poate de

eficient, să accepte sfârşitul inevitabil pentru a putea spune că: „a murit uşor”

8.Teoria lui Maslow

Afirmă că motivaţia umană corespunde unei clasificări care cuprinde cinci clase

de nevoi fundamentale comune tuturor indivizilor , definite astfel:

a. nevoi fiziologice

b. nevoi de securitate (siguranţa)

c. nevoi de apartenenţă

d. nevoia de stimă

e. nevoia de depăşire.

Aceste nevoi se ierarhizează proporţional cu preponderenţă în sânul

persoanei. Nevoile situate la baza piramidei reprezintă motivaţia dinaintea unui

minim de satisfacţie. Fiind satisfăcute nevoile primare, a apărut condiţia pentru a-

şi satisface nevoile secundare.

Intensitatea nevoilor variază după individ şi contextul care influenţează

satisfacerea nevoilor, fiecare antrenând o eliberare de energie obligatorie pentru

realizarea celorlalte. O persoană care a utilizat toată energia pentru a încerca să

răspundă unei nevoi nesatisfăcute nu mai găseşte cadrul în care celelalte tind să

devină secundare. Dacă una dintre nevoi nu poate fi satisfăcută, toate celelalte tind

să devină secundare. Fiecare individ exprimă şi răspunde diferit nevoilor sale

pentru obţinerea unui echilibru de viaţă satisfăcut urmărind personalitatea şi

cultura sa.

Nevoi fiziologice:

La baza unui minim de satisfacţie stau nevoile fiziologice.

- a respira reprezintă asigurarea schimburilor gazoase, esenţialul funcţionării

organismului fiind influenţată de poziţia corpului, vârsta, mediul înconjurător,

emoţie, frică, cultură, sport.

- a bea şi a mânca: asigură necesităţile plastice şi energetice ale organismului,

bolnavul satisfăcând parţial această nevoie.

- a elimina: scaunul, urina, transpiraţia asigură eliminarea dejecţiilor din

organism, frecvenţa, calitatea şi cantitatea fiind influenţate de alimentaţie, lichide,

activitate, vârstă, obiceiuri, bolnavul satisface această nevoie

- a se mişca: asigură independenţa fizică, e un bun mijloc de comunicare cu

ceilalţi factori. Reprezintă o necesitate psihică şi este refluxul educaţiei şi poziţiei

sociale, fiind influenţată de constituţia fizică, activitatea individului. Bolnavul

satisface această nevoie.

34

- a se odihni, a dormi: toată activitatea fizică sau mentală antrenează o oboseală

fizică, o tensiune variată în funcţie de perioadele de repaus, activitate şi somn.

Este necesară găsirea unui echilibru intre timpul de activitate şi somn. Calitatea

somnului depinde de stadiul fizic şi mental al individului, emoţii, muncă.

- a se îmbrăca şi a se simţi bine fiziologic: îmbrăcămintea este protectoare

aleasă în funcţie de condiţiile climaterice şi menţine temperatura corpului, având

semnificaţie socială şi depinzând de personalitate, religie, modă. Bolnavul

satisface această nevoie.

- nevoie de igienă: răspunde nevoii de a fii curat, pentru sentimentul de a te simţi

bine, o bună apariţie, o bună inserţie socială, evitarea mirosurilor dezagreabile,

prevenirea infecţiilor şi cariilor dentare, păstrarea integrităţii corpului.

Nevoia de securitate:

Este importantă satisfacerea nevoilor de securitate şi încredere în sine. Sunt

cuprinse nevoile de a se proteja, a menţine integritatea fizică, fiziologică şi

psihologică, a trăi într-o lume sigură, în care regulile de interacţiune între persoane

sunt cunoscute. Nevoile de securitate devin dominante în cadrul unor situaţii

critice: boli, pericol iminent, anxietate. Aceste nevoi sunt parţial satisfăcute.

Nevoia de apartenenţă:

Oricare individ când nu este dominat de nevoi fiziologice sau de securitate simte

nevoia de a se simţi iubit şi acceptat de alţii, de-a fi participant şi membru dorit de

un grup. Această participare dă senzaţia de a fi activ şi necesar.

Nevoia de stimă

Nu este satisfăcută datorită dominantei nevoilor de securitate. Sunt

cuprinse; realizarea, recunoştinţa, independenţa, speranţa, stima de sine, nevoia de

a se simţi util şi valoros.

Nesatisfacerea acestor nevoi antrenează un grad de decompensare fizică,

compensată de individ prin diferite mecanisme, care se traduc prin comportamente

de agresivitate excesivă, de retragere în sine refuz de comunicare, apatie,

moleşeală, lipsă de dorinţă, depresie, de protecţie a propriilor reacţii asupra altuia.

Nevoile de depăşire:

35

Sunt condiţionate de credinţă şi maturitate, intelectualitate a lua cunoştinţa

de potenţialul sau de a şi-l dezvolta, îmbunătăţirea cunoştinţelor, creativitatea,

capacitatea de a percepe realitatea, diminuarea rigidităţii, deschiderea spiritului

spre tot ce este nou, îmbunătăţirea valorilor, satisfacţie pe plan spiritual şi

fiziologic.

9. Rolul asistente medicale în îngrijirea bolnavilor.

Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate

serviciile de sănătate. Analiza îngrijirilor pe care cu competenţă le realizează

asistenta medicală, trebuie să se bazeze pe definirea rolului acesteia, definiţie

acceptată de toţi cei interesaţi. În fiecare ţară această definiţie trebuie să fie

conformă legislaţiei care vizează practicarea nursingului.

36

Asistenta medicală a fost denumită mamă profesională, ea ca o mamă acţionează

conform nevoilor copilului, trebuie adeseori să îndeplinească sarcini mai diverse

uneori insolite.

Pregătirea de bază a surorilor medicale nivelul lor ridicat de cultură

generală, le permite, de o parte însuşirea mai profundă şi mai rapidă a unor

cunoştinţe şi practici de specialitate şi mai multă receptivitate faţă de ştiinţă şi faţă

de nou , iar pe de altă parte un orizont mai larg, o orientare mai rapidă la patul

bolnavului. Asistenta medicală a cărei sarcini de bază este asigurarea condiţiilor

optime de îngrijire a bolnavilor are atribuţia de îngrijire medicală propriu-zisă

igienico-sanitară, organizatorice, educative şi gospodăreşti. Locul său de muncă

poate fi spitalul, policlinica sau circumscripţia medico-sanitară.

Este lesne de înţeles că pentru a-şi aduce activitatea în bune condiţii,

trebuie să-şi cunoască bine instituţia în care lucrează, sub toate raporturile. În

cadrul policlinicii sau circumscripţiei medicale, asistenta medicală are sarcina de a

aplica toate cunoştinţele dobândite în anii de studiu pentru îngrijirea bolnavilor

ambulatoriu, de a executa toate tehnicile şi actele medicale care se pot efectua

ambulatoriu în unitatea sanitară respectivă sau la domiciliul bolnavului, de a

contribui la acţiunile de depistare a bolilor la acţiunile profilactice şi de educaţie

sanitară, pe scurt, de a contribui cu toate posibilităţile sale la vindecarea

bolnavilor.

Spitalul rămâne locul unde toate talentele asistentelor medicale pot fi

valorificate pe deplin, unde aportul şi rolul său sunt de neînlocuit. Aici sunt în

permanenţă în serviciul bolnavului de la internarea acestuia şi până la externare.

Ele asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la

supravegherea lui, prelevează produsele biologice şi patologice, pregătirea

bolnavului pentru examinare: radiologii, endoscopie, asigură tratamentul,

păstrează şi întreţine mobilierul, aparatura; instrumente de igienă şi de confort.

Are obligaţia de a supraveghea bolnavul şi de a urmării toate complicaţiile şi

accidentele afecţiunilor şi tratamentelor aplicate trebuie să le ştie bine şi să le

recunoască aplicându-le la nevoie. Iată de ce trebuie să aibă temeinice cunoştinţe

de patologie şi terapie să cunoască semnele şi simptomele bolilor, contraindicaţiile

şi incompatibilitatea medicamentelor,

Bolnavul care solicită asistenţă medicală îşi încredinţează sănătatea şi

uneori viaţa în mâinile celor care îl îngrijesc. Această încredere presupune mai

multe responsabilităţi, multe calităţi. Este momentul să prezentăm aptitudinile,

trăsăturile morale, obligaţiile şi răspunderile unei bune asistente medicale.

37

Mai presus de toate, asistenta medicală trebuie să fie devotată, să aibă

curaj şi tărie. Devotamentul trebuie să se manifeste egal faţă de toţi bolnavii.

Grijile personale, necazurile vieţii sale particulare nu trebuie să-i influenţeze

atitudinea. Când ne referim la atitudine, prin aceasta înţelegem comportamentul

asistentei medicale faţă de bolnav şi faţă de celelalte categorii de personal sau

vizitatori şi bineînţeles, comportamentul său etic general.

Se ştie că bolnavul are pe toată durata bolii un moral şi o psihologie

deformată. Unii bolnavi apreciază îngrijirile , sunt binevoitori, cooperanţi, în timp

ce alţii sunt deprimaţi, anxioşi, preocupaţi de problemele afective, familiale,

neliniştiţi de boală. Asistentei medicale îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu

tact, înţelegere, delicateţe, atenţie. Ea trebuie să manifeste solicitudine faţă de toţi

bolnavii în îndeplinirea prescripţiilor în respectarea disciplinei în spital. Întreaga

sa activitate trebuie să urmărească perseverent asigurarea celor mai bune condiţii

de confort bolnavului, să creeze acestuia sentimentul de securitate. Dar asistenta

medicală trebuie să fie animată de spiritul în echipă în interesul bolnavului şi

pentru bunul mers al instituţiei în care lucrează.

Ţinuta asistentei medicale face parte din condiţiile de confort ale

bolnavilor şi nu trebuie să uite că ea este un permanent exemplu pentru bolnav.

Este dezagreabilă şi chiar uneori demoralizantă pentru un bolnav prezenţa unui

cadru medical cu ţinuta neglijentă. Aceasta este şi o dovadă de lipsă de respect de

bolnav, o nepoliteţe şi o greşeală

Secretul profesional constituie o altă obligaţie fundamentală a asistentei

medicale. Tot ceea ce se află despre bolnav sau despre boala sa constituie secretul

profesional care nu trebuie discutat cu nimeni.

Responsabilitatea reprezintă obligaţia de a răspunde de actele săvârşite în

faţa autorităţilor componente. Responsabilitatea este în primul rând morală, cu alte

cuvinte de actele sale răspunde mai întâi faţă de ea însăşi.

38

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAURILOR CLINICE

CAZUL I.

NUME: I.

PRENUME: S

DATA NAŞTERII: 25 mai 1955.

DOMICILIU: MH

STAREA CIVILĂ: căsătorită.

DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută.

DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută.

MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie pentru tulburări

micţionale de tip polakiurie, usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6

luni şi s-au accentuat în ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la

medicul specialist pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului

clinic i se pune diagnosticul de cistita acută.

DATE MEDICALE:

ANTECEDENTE PERSONALE:

- prima menstruaţie la 13 ani.

- A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei.

- A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli

ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE:

- tatăl HTA.

- Mama operată de chist hepatic hidatic.

39

DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă cafea,

locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa.

ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare repetate, cu 4

internări.

Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu o

săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni frecvente şi

reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de asemenea urina are un

aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi fiziologice.

Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate de

necunoaşterea bolii.

Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să urmeze o

alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte puţine

lichide.

Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de

dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie,

micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră,

dureri lombare.

Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi astenia

provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea o bună

postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă, deoarece repausul

la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de durere şi recomandat de

medic ca măsură terapeutică. După combaterea durerii şi ameliorarea stării

generale am planificat împreună cu pacienta un program de exerciţii, moderate,

adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte în salon, mişcări active ale

mâinilor şi picioarelor.

Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn perturbat

datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial.

Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi aleagă

singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor organismului, ne

fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu prezintă dificultate în

a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută.

40

Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este uşor

perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi provoacă

pacientei o transpiraţie abundentă.

Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin satisfăcută.

Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni.

Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă fără

accidente şi infecţii.

Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din jur.

Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta este de

religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de viaţă,

atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între recomandările

terapeutice şi credinţa religioasă.

Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este mulţumită

de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a decizii

potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea cotidiană.

Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea acestei

nevoi am ales mijloace de:

- am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii.

- Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste

- Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur plictiseala.

Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu

ameliorarea bolii am urmărit ca:

- pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea stării de

sănătate.

- Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei stări de

bine fizic şi psihic.

- Diagnosticul de Nursing actual:

- tulburări micţionale, urină tulbure.

Diagnosticul de Nursing potenţial:

- riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichi

41

PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada

2.05-6.05.2013

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

ZIUA I

- alterarea nevoii

de a respira

manifestat prin

dispnee de tip

tahipneic a tunicii

cauzată de

relatarea despre

debutul şi evoluţia

bolii actuale

- pacienta să respire

cu minim de

dificultate

- repaus la pat

- verific prezenţa

globului vezical

- am încercat

stimularea evacuării

prin introducerea

bazinetului cald sub

bolnavă

- am aplicat

comprese calde pe

regiunea pubiană

-notarea rezultatului

examenului sumar

de urină recoltat în

dimineaţa zilei

- administrarea

medicaţiei prescrise

de medic în urma

rezultatului

- am recoltat

bolnavei sânge

şi urină pentru

următoarele

analize: Vsh,

uree sangvină,

creatinină

sangvină, ex

sumar de

urină,

urocultură

42

- anxietate

manifestată prin

iritabilitate,

depresie psihică,

emotivitate

cauzată de lipsa

de cunoaştere a

boli a modului ei

de evoluţie a

manifestărilor

care o însoţesc, a

tratamentului

prescris

- alterarea nevoii

de a elimina

manifestată prin

usturime la

micţiune, prezenţa

hematuriei şi

- pacienta să fie

echilibrată psihic şi

să fie informată

despre boală

- pacienta să

prezinte micţiuni

spontane,

nedureroase, să nu

prezinte complicaţii

cutanate,

uroculturii a ex.

echo.

-menţinerea

temperaturii în salon

între 18-22°C

- asigurarea unei

bune ventilaţi prin

deschiderea

geamului pentru a

evita căldura

excesivă

-măsurarea

funcţiilor vitale şi

notarea în FT

- educarea pacientei

pentru folosirea

tehnicilor de

relaxare

- menţinerea unei

poziţii care să

favorizeze respiraţia

- repaus la pat

- recoltarea urini

pentru examene

chimice şi

bacteriologice

- am administrat

- am însoţit

bolnava la

radiologie

pentru

efectuarea unei

radioscopii

pulmonare

- bolnava este

anxioasă

- pacienta a

avut insomnii

din cauza

nicturiei,

doua ,trei

micţiuni pe

43

piuriei, micţiuni

frecvente şi în

cantitate redusă,

durerehipogastrică

iradiată pe uretră,

cauzat de

inflamaţia vezicii

urinare

ZIUA II

- alterarea nevoii

de a dormi si a se

odihni manifestata

prin somn

perturbat întrerupt

si superficial

cauzat de nicturie

respiratorii,

urinare, să evacueze

o urină limpede fără

sânge şi puroi să fie

echilibrată psihic

- pacienta să

beneficieze de un

somn corespunzător

cantitativ şi calitativ

medicaţia prescrisă

de medic:

- antiseptice urinară,

-antibiotice,

-antialgice

-schimbarea

lenjeriei de pat şi de

corp

- asigurarea unei

atmosfere calde

-băi calde de şezut

- menţinerea

condiţiilor necesare

somnului prin:

reducerea

zgomotului din

mediul spitalicesc

- diminuarea

intervenţiilor de

îngrijire în timpul

somnului

- asigurarea unei

temperaturi

adecvate în salon

- aerisirea salonului

-planificarea

împreună cu

pacienta a unui

program de exerciţii

moderate adaptare

- adm. medicaţiei

prescrise de medic

noapte

- pacienta are

un somn

perturbat

44

-alterarea nevoii

de a se mişca şi de

a avea o bună

postură

manifestată prin

adinamie şi

astenie cauzat în

principal de

durere

- alterarea nevoii

de a menţine

temperatura

corpului în limite

normale,

manifestată prin

transpiraţii

abundente cauzată

de creşterea

temperaturii

mediului ambiant

-satisfacerea acestei

nevoi

- menţinerea

temperaturii

corpului în limite

normale

- planificare unui

program de exerciţii

moderate

- plimbări scurte în

salon

- mişcări active a

membrelor

- reducerea din

alimentaţie a

alimentelor cu

valoare calorică

mare

-consumul

lichidelor şi

alimentelor reci

- îmbrăcăminte

lejeră de culoare

albă

- aplicarea

compreselor reci pe

frunte

- aerisirea salonului

- hidratarea şi

mineralizarea

bolnavului pentru a

prevenii

- reducerea din

alimentaţie a

alimentelor cu

valoare calorică

mare

- consumul

-pacienta

prezintă

dependenţă în

continuare

- temperatura

corpului a

revenit în

limite normale

45

Ziua III

- disconfort dat de

sonda

uretrovezicală

aplicată în urma

efectuării

cistoscopiei

- diminuarea

disconfortului

lichidelor şi

alimentelor reci

- îmbrăcăminte

lejeră de culoare

albă

- aplicarea

compreselor reci pe

frunte

- aerisirea salonului

- hidratarea şi

mineralizarea

bolnavului pentru a

prevenii acidoza

metabolică

pregătirea bolnavei

pentru cistoscopie

- am urmărit

evoluţia bolii

- am monitorizat

funcţiile vitale şi le-

a notat în FT.

- am explicat

pacientei rolul

sondajului vezical

- am efectuat toaleta

bolnavei şi am

prevenit escarele

- comunicarea cu

pacienta

- notarea funcţiilor

vitale în foaia de

- disconfortul

este diminuat

46

- dificultate în

nevoia de a dormi

şi a se odihni

cauzată de stare

depresivă, stres

manifestată prin

ore insuficiente de

odihnă, epuizare,

descurajare,

iritabilitate, ochi

încercănaţi

ZIUA IV

- pacienta să

beneficieze de

odihnă

corespunzătoare

vârstei

temperatură

- restabilirea

tranzitului digestiv

pentru gaze

- menţinerea sondei

vezicale permeabile

- a golit şi am spălat

punga de colectare a

urinii

- am mobilizat

bolnava la marginea

patului

- am masat

membrele inferioare

pentru prevenirea

tromboflebitei

- am administrat

tratamentul prescris

de medic

- administrarea de

lichide, ceai, suc

natural, zeamă de

compot

- alimentaţie săracă

în proteine

- am măsurat

tensiunea arterială,

pulsul şi le-am notat

în foaia de

temperatură

- pacienta are

un somn

liniştit

47

- alterarea nevoii

de a bea şi a

mânca în urma

intervenţiei

- potenţial de

complicaţii (riscul

extinderii infecţiei

spre rinichi)

- reluarea

alimentaţiei per os

- pacienta să

beneficieze de un

mediu de siguranţă

fără accidente şi

infecţii

- educarea pacientei

pentru prevenirea

recidivelor: lenjerie

curată, igienă

riguroasă a regiuni

perianală şi genitală

- hidratarea

corespunzătoare

- asigurarea unor

condiţii adecvate

fără poluare fonică,

chimică sau

microbiană

- temperatura

cuprinsă între 18-

20°C

- luminozitate

- moderată

plasarea pacientei

într-un salon

suferind de aceeaşi

afecţiune pentru a

evita contactarea

bolilor infecţioase

- am purtat discuţii

pe tema problemelor

sale

- am încurajat-o să

facă faţă stresului

creat de boală

- am încurajat

pacienta să discute

liber despre grijile

- este asigurat

aportul caloric

necesar

organismului

- pacienta are

o stare

generală

staţionară

48

ZIUA V

- alterarea nevoii

de a comunica

manifestată prin

apatie,

neîncredere,

deficit de a se

adresa cauzat de

depresie fizică,

tristeţe

- stabilirea unei

relaţii pozitive cu

pacienta care să îmi

permită atingerea

obiectivelor de

îngrijire

sale

- i-am oferit

posibilitatea de a

pune întrebări

- am încercat să-i

ofer răspunsuri cât

mai precise

- am informat-o

asupra manevrelor

med.

- diminuarea

apatiei, a

neîncrederii în

personalul

medical

CONCLUZII :

Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore

o tabletă (4g/24h) urina a început să se limpezească şi sa continuat tratamentul

încă 10 zile până la sterilizarea ei.

Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare.

În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon,

acesta a hotărât externarea pacientei urmând a reveni la control după 14 zile, timp

în care va continua un tratament cu:

- Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara

. se va feri de expunere la frig şi umezeală

- regim hidric 2-3 l pe zi .

49

CAZUL II

NUME: A

PRENUME: S

DATA NAŞTERII: 15 septembrie 1958

DOMICILIU: MH

STAREA CIVILĂ: căsătorită

PROFESIA: contabilă

DATA INTERNĂRI: 10-15.03.2013

DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistita acută

DIAGNOSTIC CLINIC LA INTERNARE: pe baza simptomatologiei şi a

examenului clinic pe aparate i-a fost pus diagnosticul de cistită acută.

50

MOTIVUL INTERNĂRII: pacienta s-a prezentat la secţia urologie cu: disurie,

febră moderată, stare generală moderată. Bolnava se internează prin serviciul de

policlinică. Am condus pacienta pe secţie în salonul indicat de medic, am ajutat-o

să se instaleze şi să facă cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi din salon. Conform

procesului de îngrijire ce are ca primă etapă culegerea de date de la pacientă, am

explicat necesitatea şi scopul unui interviu şi de asemenea importanţa

răspunsurilor sale care îmi vor permite să-i cunosc mai bine problemele şi ca atare

să-i pot asigura o bună îngrijire.

DATE MEDICALE:

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:

- tatăl – decedat cu neoplasm gastric în urmă cu 5 ani

- mama - HTA

ANTECEDENTE PERSONALE:

- bolnava a prezentat infecţii urinare repetate cu colibacili în urmă cu trei luni

- nu a fost supusă nici unei intervenţii chirurgicale, naşteri = 0

CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: locuinţă corespunzătoare, nu consumă

alcool, nu fumează, consumă 2-3 cafele pe zi.

COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: bună

ISTORICUL BOLII: pacienta s-a prezentat la internare cu o stare generală

alterată, acuză de aproximativ o săptămână disurie, febră moderată însoţită de

dureri în regiunea lombară, pacienta a fost plecată într-o excursie la munte unde a

făcut baie intr-un lac cu apă foarte rece. În momentul actual pacienta prezintă

dureri vii la micţiune, transpiraţii reci şi o stare de disconfort general.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE ÎN

FUNCŢIE DE CELE 14 NEVOI FIZIOLOGICE

1. Nevoia de a respira este uşor afectată datorită frisoanelor şi de prezenţa

tenesmelor vezicale.

2. Nevoia de a bea şi a mânca este nesatisfăcută în întregime deoarece bolnava

refuză să bea lichide pentru că are dureri vii la micţiune

3. Nevoia de a elimina este nesatisfăcută manifestat prin urini dese şi în cantitate

mică cauzat de disurie

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este afectată uşor, pacienta

este în repaus la pat din cauza durerilor lombare, durerilor în regiune pelvină, a

frisoanelor

51

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni este alterată, pacienta nu se odihneşte

corespunzător vârstei sale, se trezeşte de 3-4 ori pe noapte, urinează des pentru

că vezica nu se goleşte în întregime.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca nu prezintă dificultate în satisfacerea

acestei nevoi şi nici dezinteres faţă de vestimentaţia sa.

7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale, este

afectată de prezenţa febrei moderată 38,2°C.

8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele nu este afectată pacienta îşi

menţine igiena corporală prin baie zilnică.

9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii prin

ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichii.

10. Nevoia de a comunica este afectată, pacienta este anxioasă datorită

necunoaşterii evoluţiei bolii şi se gândeşte la familia s-a care se confruntă cu

unele probleme de ordin material.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori pacienta îşi poate

satisface această nevoie şi nu există conflicte între recomandările terapeutice

şi credinţa sa.

12. Nevoia de realizare nu este realizată, pacienta este mulţumită de poziţia sa

atât pe plan familial cât şi social nu prezintă dezinteres faţă de activităţile

zilnice.

13. Nevoia de a se recreea este satisfăcută, am încercat să-i creez pacientei o stare

de bună dispoziţie.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea am urmărit ca pacienta să

dobândească minimul de cunoştinţe necesare stării de sănătate.

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ

pe perioada 10-15.03.2013

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

ZIUA I

-alterarea nevoii

de a respira

manifestată prin

dispnee

expiratorie

- să respire cu

minim de dificultate

- repaus la pat am

introdus bazinetul

cald sub bolnavă

-am aplicat

comprese calde pe

- stare generală

alterată

- TA =140/90

mm Hg

t =38,2°C

52

cauzată de

tenesme

vezicale şi de

febră moderată

- alterarea nevoii

de a bea şi de a

mânca

manifestată prin

refuzul pacientei

de a bea lichide

şi de a mânca

cauzate de dureri

micţionale

-alterarea nevoi

de a elimina

manifestată prin

urini în cantitate

mică,

transpiraţii,

deshidratare

cauzată de

disurie, infecţia

tractului urinar

localizată la

- satisfacerea aceste

nevoi

- să aibă o diureză

normală şi să

prezinte micţiuni

spontane

nedureroase

regiunea pubiană

- am administrat

antitermice la

indicaţia medicului

- am măsurat

funcţiile vitale şi le-

am notat în foaia de

temperatură

-asistenta

administrează la

indicaţia medicului

tratamentul

- asigură pacientei o

alimentaţie săracă

în proteine

- am recoltat urina

pentru examenul

bacteriologic

- am asigurat o

atmosferă liniştită şi

caldă

- băi calde de şezut

- am introdus

bazinetul cald sub

bolnava

- am învăţat pacient

r = 16 respiraţii

pe minut

Pacienta

prezintă în

continuare

inapetenţă şi o

uşoară

deshidratare

-pacienta

prezintă o urină

tulbure

- diureza = 300

ml

53

nivelul vezicii

urinare

- alterarea nevoii

de a se mişca şi

de a avea o bună

postură

manifestată prin

repaus la pat

cauzată de

prezenţa

durerilor

lombare şi de

dureri în

regiunea pelvină

ZIUA II

- alterarea nevoii

de a dormi şi a se

odihni menifestat

prin treziri dese

3-4 ori pe noapte

cauzat de

micţiuni

frecvente

-recăpătarea

independenţei

- asigurarea unui

somn odihnitor

poziţia corectă

pentru uşurarea

micţiunii şi golirea

complectă a vezicii

urinare (şezând

aplecat în faţă)

- asistenta ajută la

efectuarea unor

mişcări

- face plimbări

scurte în salon

- măsoară funcţiile

vitale şi notarea în

foaia de

temperatură

- asigurarea unui

mediu confortabil

- am învăţat

pacienta să stea în

poziţia

corespunzătoare

pentru golirea

complectă a vezicii

- pacienta este

dependentă de

personalul

medical

Pacienta este

epuizata fizic

54

deoarece vezica

nu se goleşte în

întregime

- deficit în

nevoia de a-şi

menţine

temperatura

corpului în limite

normale

manifestat prin

febre moderată

cazată de infecţia

cu Escherichia

Colli la nivelul

vezicii urinare

deficit în nevoia

de a evita

pericolele

manifestate prin

risc de

complicaţii prin

ascensiunea

infecţiei prin

ureter spre

rinichi

-restabilirea

temperaturii

corpului

-profilaxia

complicaţiilor

urinare

- repaus la pat

am aerisit salonul

- am administrat

medicaţia prescrisă

de medic

- am asigurat

măsurile igieno-

dietetice

- am efectuat toaleta

regiunii perineală

pentru a evita

pătrunderea

microbilor în

tractul urinar

- am administrat

tratamentul cu

antibiotice conform

antibiogramei la re

recomandarea

medicului

. am asigurat

lenjerie de pat şi de

-pacienta

prezintă febra

moderata 38,2°C

-pacienta

cooperează bine

cu personalul

medical

G = 78 mg%

VSH = 17 mm/2

ore

UREE = 40 mg

%

CREATININĂ

S = 0,68 mg %

55

- alterarea nevoii

de a comunica

manifestată prin

anxietate cauzată

de necunoaşterea

evoluţiei bolii

ZIUA III

- alterarea nevoii

de a respira

manifestat prin

dispnee

expiratorie,

cauzată de

tenesme vezicale

şi febră moderată

- alterarea nevoii

de a bea şi a

mânca

- pacienta să poată

comunica

- pacienta să aibă o

respiraţie normală

- creşterea aportului

caloric

corp curată

- toaleta regiuni

perineale zilnic cu

apă şi săpun

- asigurarea unui

climat adecvat,

confortabil

- am explicat

pacientei toate

intervenţiile ce i se

vor efectua şi rolul

lor

- am încurajat

pacienta

- repaus la pat

- aerisirea camerei

- am administrat

medicaţia prescrisă

. am aplicat căldură

locală cu hidroforul

- băi calde de şezut

în ceai de muşeţel

- asistenta creşte

progresiv cantitatea

de lichide faţă de

- pacienta îşi

revine treptat

- starea generală

se ameliorează

r = 16 respiraţii/

minut

T = 140/90

P = 60

pulsaţii/minut

- această nevoie

este satisfăcută

pacienta îşi

56

manifestat prin

refuzul pacientei

de a bea lichide

şi de a mânca

cauzate de dureri

micţionale

- alterarea nevoii

de a elimina

manifestată prin

urini în cantitate

mică cauzat de

disurie

ZIUA IV

- alterarea nevoii

de a se mişca şi

de a avea o bună

postură

manifestat prin

repaus la pat

cauzat de

prezenţa

durerilor

- să fie satisfăcută

această nevoie

-mobilizarea

pacientei

zilele anterioare

- am administrat

medicaţia prescrisă

de medic

- am măsurat

diureza prin bilanţul

lichidian şi am

notat-o în foaia de

temperatură

- am administrat

medicaţia prescrisă

de medic:

antibiotice, şi

dezinfectante

urinare

- repaus la pat

- am asigurat un

climat liniştit, un

mediu confortabil

- am ajutat pacienta

să facă plimbări

scurte prin salon

recapătă treptat

independenţa

- pacienta

urinează la ore

fixe

- usturimile

micţionale sunt

diminuate

- bolnava

urmează în

continuarea

acelaşi tratament

- pacienta şi-a

recăpătat

independenţa

57

lombare şi dureri

în regiunea

pelvină

- alterarea nevoi

de a dormi şi de

a se odihni

manifestat prin

treziri dese de

micţiuni

frecvente

- deficit în

nevoia de aşi

menţine

temperatura

corpului în limite

normale

manifestat prin

febră moderată

cauzată de

infecţia vezicii

urinare

- pacienta să

prezinte

independenţa în

satisfacerea aceste

nevoi

- înlăturarea febrei

- am administrat

medicaţia: sedative,

antibiotice,

dezinfectante

urinare, antialgice

- am învăţat

pacienta să stea în

poziţia şezând

aplecată în faţă

pentru golirea

vezicii urinare

-am asigurat

pacientei o

îmbrăcăminte lejeră

- am redus din

alimentaţie

alimentele cu

valoare valorică

mare

- să consume

lichide şi alimente

reci

- am administrat

medicaţia prescrisă

- am redus din

alimentaţie

alimentele cu

- insomnia este

îndepărtată,

pacienta se

odihneşte

corespunzător

- temperatura

corpului este

normală 37°C

58

ZIUA V

- deficit în

nevoia de a evita

pericolele

manifestat prin

risc de

complicaţii

-alterarea nevoii

de a comunica

manifestat prin

anxietate cauzat

de necunoaşterea

evoluţiei boli

-satisfacerea acestei

nevoi

- pacienta să

comunice şi să aibă

încredere în cei din

jurul ei

valoare calorică

mare

-respectarea

măsurilor igeno-

dietetice

- efectuarea toaletei

bolnavei

-asigurarea lenjeriei

curate

- am explicat

pacientei rolul

tuturor manevrelor

care se efectuează

- am administrat

medicaţia prescrisă

-pacienta

beneficiază de

un mediu de

securitate

- pacienta este

liniştită

echilibrată

psihic

CONCLUZII

Pe perioada spitalizării în urma tratamentului aplicat cu Sulfatiazol nu s–

au semnalat rezultate, sa administrat pacientei Novarsenobenzol în 2 injecţii

intravenoase la o zi interval, iar urina cu tot tratamentul aplicat sa menţinut

tulbure, am făcut pacientei spălături cu soluţie slab antiseptică: Nitrat de argint 2

la mie care are rol de detaşa depozitele purulente de pe mucoasa vezicală.

59

Starea bolnavei s-a ameliorat şi bolnava a fost externată.

Familia a fost informată de măsurile ce interesează îngrijirea şi protecţia

pacientei:

- regim hidric 2l/zi

- se va ferii de umezeală şi frig.

CAZUL III

NUME: C

PRENUME: A

DATA NAŞTERII: 5.04.1973

DOMICILIU:GJ

DATA INTERNĂRII:21-23.02.2013

PROFESIA: profesoară

STAREA CIVILĂ: necăsătorită

DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistită acută

DIAGNOSTIC DE INTERNARE: cistită acută

60

MOTIVUL INTERNĂRII: usturimi micţionale, urină tulbure, dureri hipogastrice,

tenesme vezicale, anorexie

DATE MEDICALE:

ANTECEDENTE PERSONALE:

- a avut toate bolile infecto contagioase

- Infecţii urinare repetate

ANTECEDENTE HOREDO-COLATERALE:

- mama neoplasm cutanat

- tata diabet zaharat

DATE SOCIALE:

- pacienta locuieşte cu părinţii în condiţii favorabile

- este de naţionalitate română religia penticostală

- nu este consumatoare de alcool nici de tutun şi nici de cafea

ISTORICUL BOLII:

- bolnava prezintă această simptomatologie de aproximativ 2 luni fără a consulta

un medic specialist şi fără a urma nici un tratament medicamentos. Pacientei în

urmă cu 2 zile i sau accentuat următoarele simptome: tenesme vezicale, usturimi

micţionale, dureri hipogastrice.

ANALIZA ŞI INTERPRETREA DATELOR OBŢINUTE ÎN FUNCŢIE DE CELE

14 NEVOI FIZIOLOGICE

1. Nevoia de a respira este uşor perturbată datorită emoţiilor şi de teama

generate de necunoaşterea evoluţiei bolii.

2. Nevoia de a bea şi a mânca este afectată prin refuz de lichide datorită dureri

şi prezintă inapetenţă.

3. Nevoia de a elimina este afectată, pacienta prezintă micţiuni dese şi în

cantităţi mici.

61

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură pacienta este în repaus la

pat deoarece prezintă dureri vi în regiunea pelvină, dureri lombare.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni pacienta se trezeşte frecvent noaptea pentru

a urina deoarece vezica urinară nu se goleşte în întregime.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca pacienta nu prezintă dificultate în

satisfacerea acestei nevoi.

7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale este

afectată pacienta este febrilă.

8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele pacienta este independentă

în satisfacerea acestei nevoi

9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii prin

ascensiunea infecţiei prin ureter.

10. Nevoia de a comunica pacienta este comunicativă sociabilă, pune multe

întrebări cu privire la boala sa pacienta este echilibrată psihic.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori pacienta este de

religie penticostală, credinţa sa nu influenţează negativ atitudinea sa faţă de

boală.

12. Nevoia de realizare este preocupată să fie utilă celorlalţi pacienţi.

13. Nevoia de a se recrea pacienta este mai mult în repaus la pat, nu este suficient

de relaxată.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea, pacienta este interesată dă

acumuleze cât mai multe noţiuni pentru boala.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ

pe perioada 21-23.02.2013

Probleme Obiective Intervenţii Evaluare

ZIUA I

-alterarea nevoii

de a respira

manifestata prin

dispnee

expiratorie

cauzata de

-satisfacerea

deplina a nevoii de

a respira

-repaus la pat

-am măsurat

funcţiile vitale si

le-am notat in foaia

de temperatura

-am aplicat

-pacienta are o

stare generala

alterata

62

tenesmele

vezicale

-alterarea nevoii

de a bea si a

manca

manifestata prin

refuzul pacientei

de a bea lichide

si de a manca

cauzate de

prezenta

durerilor

micţionale

-asigurarea

aportului de lichide

si hrana

corespunzătoare

vârstei pacientei

comprese calde pe

regiunea pubiana

-am introdus

bazinetul cald sub

bolnava

-am administrat

medicaţia prescrisa

de medic

-am recoltat sânge

pentru analizele de

laborator

-am supravegheat

permanent pacienta

-am administrat

pacientei o

alimentaţie săracă

in proteine, lipide,

si glucide

-am măsurat pulsul,

respiraţia si

tensiunea arteriala

si le-am notat in

foaia de

temperatura

-pacienta este

deshidratata

63

-alterarea nevoii

de a elimina

manifestata prin

urini in cantitate

mica,

transpiraţii,

cauzat de

prezenţa

infecţiei

ZIUA II

alterarea nevoii

de a se mişca si

de a avea o buna

postura

manifestata prin

repaus la pat

cauzat de

prezenta

durerilor

-alterarea nevoii

de-a dormi si a

se odihnii este

manifestata prin

treziri dese in

timpul nopţii

- pacienta sa

prezinte micţiuni

nedureroase

-pacienta sa-si poată

satisface aceasta

nevoie

- pacienta să se

odihnească şi să nu

mai aibă insomnii

-am introdus

bazinetul cald sub

bolnava

-am recoltat sânge

pentru analizele de

laborator

-am recoltat urina

pentru examenul

bacteriologic si

examenul sumar de

urina

- pacienta a făcut

plimbări scurte in

salon

-am ajutat pacienta

sa facă mişcări ale

mâinilor si

picioarelor

-am administrat

medicaţia prescrisa

de medic

- am învăţat

pacienta tehnici de

relaxare, exerciţii

respiratorii

-am întocmit un

program de odihna

-pacienta are o

diureza mica

- pacienta are

starea generala

asemănătoare

zilei anterioare

-pacienta este

mai liniştita se

poate odihnii

64

cauzat de

tulburările

micţionale,

vezica urinara nu

este golita in

totalitate

-alterarea nevoii

de aşi menţine

temperatura în

limite normale

manifestat prin

temperatura

corpului crescută

cauzată de

infecţii

ZIUA III

-satisfacerea acestei

nevoi

corespunzător

organismului

-am administrat

medicaţia sedativa

la indicaţia

medicului

-am asigurat o

temperatura

adecvata in salon

-am asigurat un

climat

corespunzător

-identificarea

agentului patogen

-am administrat

medicaţia

prescrisă :antibiotic

e, antitermice la

indicaţia medicului

- nu am putut aplica

comprese reci

pacientei dar am

asigurat un climat

corespunzător

-febra scade in

urma

administrării

medicaţiei

65

- alterarea nevoii

de a evita

pericolele

manifestate prin

risc de

complicaţii

cauzat de

ascensiunea

infecţiei spre

ureter

- alterarea nevoii

de a-şi menţine

temperatura

corpului în limite

normale

manifestat prin:

febră, frison

ZIUA IV

- alterarea nevoii

de a respira

manifestată prin

-prevenirea

complicaţiilor

- satsfacerea acestei

nevoi

- pacienta să respire

normal

- repaus la pat

- am administrat

tratamentul prescris

- am efectuat toaleta

pacientei zilnic cu

apă şi săpun

- am asigurat

măsurile igeno-

dietetice

- am ajutat pacienta

la toaleta regiunii

perineale pentru a

evita pătrunderea

microbilor în tractul

urinar

- am măsurat

temperatura

corpului 38,9°C şi

am notat-o în foaia

de temperatură

- am asigurat o bună

ventilaţie a

salonului

- am administrat

lichide reci

- repaus la pat în

continuare

- am asigurat un

pacienta este

ferită de

ascensiunea

infecţiei spre

ureter

- temperatura

corpului a

crescut din nou

şi se menţine

constantă

- starea pacientei

revine la normal

66

dispnee

expiratorie

cauzată de

prezenţa

tenesmelor

vezicale

. alterarea nevoii

de a bea şi

mânca

manifestată prin

refuzul pacientei

de a bea lichide

şi de a se

alimenta cauzat

de prezenţa

durerilor

micţionale

ZIUA V

- alterarea nevoii

de a elimina

manifestată prin

urini în cantitate

-hidratarea

pacientei

- să prezinte

micţiuni spontane

nedureroase şi o

diureză normală

climat liniştit şi cald

am măsurat

funcţiile vitale şi le-

am notat în foaia de

temperatură

- am aplicat căldură

locală pe regiunea

pubiană

- am introdus

bazinetul cald sub

bolnavă

- repaus la pat în

continuare

- am asigurat un

climat liniştit şi cald

- am urmărit

cantitatea şi

calitatea de lichide

ingerate de pacientă

- am administrat

pacientei o

alimentaţie săracă

în proteine, lichide,

ceai, suc natural

- am măsurat

diureza

- am făcut băi calde

de şezut pacientei

- pacienta se

hidratează şi se

alimentează

corespunzător

- pacienta are

micţiuni

normale cu urină

transparentă şi

67

mică transpiraţii,

deshidratare

cauzat de disurie,

infecţia tractului

urinar localizată

la nivelul vezicii

urinare

- deficit în

nevoia de a

dormi şi a se

odihni este

manifestată prin

treziri dese în

timpul nopţii

cauzat de

tulburări

micţionale

- pacienta să aibă

un somn liniştit

cu ceai de muşeţel

- am introdus

bazinetul cald sub

bolnavă

- am învăţat-o

poziţia favorabilă

pentru golirea

completă a vezicii

- am administrat

medicaţia prescrisă

- aerisirea salonului

- plimbări scurte

prin salon

- exerciţii uşoare ale

mâinilor şi

picioarelor

diureza 1000

ml/24 h

- pacienta este

liniştită pe tot

timpul nopţii

Concluzii

La internare după efectuarea analizelor şi identificarea agentului patogen sa

instituit pacientei tratament cu:

- Norfloxacin 2x1/ zi

- Propantelină 2x1/zi

- Piafen supozitor 2x1/ zi

În urma tratamentului ginecologic nu s-au constatat modificări în sfera

genitală. Se instituie următorul tratament:

68

- Colimicin 3x1000000/zi la 8 ore

- Indometacin supozitoare 2x1/zi

- Extraveral o tabletă seara

Investigaţii de laborator:

- Sânge în limite normale

- Examen de urină: microhematurie

- Urocultură: sterilă

- Examen echo: vezica urinară normală

- Cistoscopia: tablou cistită hemoragică

La externare se recomandă pacientei:

- Tratament conform reţetei prescrise: Meteramină 3x1/zi

- cură de diureză 2-3 l/zi

- Evitarea expunerii la frig ţi umezeală

- Control peste 7-10 zile

Am explicat bolnavei necesitatea respectării recomandărilor medicale

pentru a evita prelungirea perioadei de convalescenţă sau apariţia recidivelor.

CONCLUZII

Cistita este boala caracteristică prin localizarea infecţiei la nivelul vezicii urinare.

În majoritatea cazurilor cauzele care favorizează apariţia infecţilor aparatului

urinar sunt: litiaza indiferent de localizare, staza, consecinţa unui obstacol

malformaţii, ptoză renală, tumori uterine, prolaps genital, traumatisme medulare,

sarcină, leucoplazii, tumori.

69

Microbii patogeni cei mai des întâlniţi sunt: colibacilul, proteusul,

stafilococul, anaerobi şi uneori asociaţii microbiene.

Suferinţele bolilor constau în usturimi micţionale, durere la micţiune, polakiurie,

disurie, nicturie, dureri hipogastrice, hematurie şi piurie.

Cunoaşterea simptomelor bolii, a evoluţiei şi a manifestărilor ce o

însoţesc este necesară pentru a putea planifica o îngrijire eficientă, o îngrijire

care cere multă dăruire, timp şi multă responsabilitate, Spiritul acestei

responsabilităţi cere la rândul său conştiinţă şi competenţă profesională.

De calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare le

bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui

model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific. De

calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare a bolnavului.

Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui model

conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific.

Modelul conceptual este o dimensiune esenţială de bază care permite să

aplicăm „filozofia noastră” privind îngrijirile.

Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de

interpretare, de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Cunoaşterea demersului

ştiinţific aplicat în îngrijirea individualizată a pacienţilor permite asistentei să

ajungă la continuitate şi la planificarea îngrijirilor de calitate. Folosind acest

demers în practica curentă am putut depista care au fost principalele probleme

întâmpinate de pacienţi în satisfacerea nevoilor perturbate ca urmare a acestei

afecţiuni. După culegerea, analizarea şi interpretarea datelor am elaborat un plan

de îngrijire care să influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a pacienţilor.

Pentru a stabili o ordine a priorităţilor în acordarea îngrijirilor am avut în

vedere mai întâi în ce măsură nevoia satisfăcută ameninţă homeostazia

pacientului sau securitatea sa şi gradul de independenţă

Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru fiecare

asistentă să informeze asupra problemelor sale de sănătate, asupra tratamentului

său ori asupra obiceiurilor de viaţă mai puţin potrivite pentru satisfacerea

nevoilor fundamentale.

Învăţarea pacientului este un act de îngrijire esenţial şi necesar. Înainte de

a începe învăţarea am evoluat cunoştinţele pacienţilor şi dorinţa de a învăţa

încurajându-i să pună întrebări. Am antrenat pacienţii să se implice în aplicarea

planului de îngrijire.

Pentru a putea face o apreciere justă asupra progresului pacienţilor în

raport cu intervenţiile mele am evaluat la diverse intervale, pe tot parcursul

70

îngrijirii, dacă obiectivele planificate şi-au atins scopul şi dacă pacienţii au fost

mulţumiţi de rezultate.

În majoritatea ţărilor putem spune că asistenta medicală este singura care

asigură servicii 24 h celor ce au nevoie. Acesta este rolul asistentei medicale cu

particularizări în îngrijirea bolnavilor şi a celor cu handicap.

Asistenta medicală trebuie să „ intre în pielea bolnavului „ pentru a

înţelege ce vrea aceasta, care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi

pentru a-şi recâştiga sănătatea.

BIBLIOGRAFIE.

1. VALENTIN NEAGU – UROLOGIE

2. CORNELIU BORUNDEL –Manual de Medicină Internă.

3. LUCREŢIA TITIRCĂ – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţi medicali.

4. VIRGINIA HENDERSON – Principii de bază a îngrijiri persoanei

sănătoase / bolnave, Nursing.

71

5. VICTOR PAPILIAN- Anatomia omului.

72