8/17/2019 Ciresul- Nicolae Labis

1/1

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut

Din sâmburul ce, poate (cine stie?),

Vreun trecator l-a lepadat în lut,

Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.

Pe coaa aspra are ne!re rani,

"ai albi, !ermani, l-au ros cândva, de #oame

$i totusi el mai daruie pomeni

%n orice an, de sclipitoare poame.

"ren!i rasucite-si clatina la vânt,

%nalt, cu coaa arsa, batrâneasca,

&ai poate el s-adune din pamânt

Puterea care-l #ace sa rodeasca.

'a poala lui e-un cimitir !erman.

"opii voiosi, cu cusme si sumane,

$e oaca de-a calutul nadravan,

burdând printre mormintele !ermane.

$e mira* ieri era ciresul !ol,

$clipind ca tuciul în apus de soare,

$i-ast-noapte-a capatat un rotocol

 +remurator, de ar!intie oare.