Ciprian Mutiu - Dezvoltarea turismului cinegetic in arealul Muntilor Fagaras

8/19/2019 Ciprian Mutiu - Dezvoltarea turismului cinegetic in arealul Muntilor Fagaras

1/19

Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii

Ing. Ciprian MUŢIU

Rezumat al tezei de dctorat

CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREATURISMULUI CINEGETIC ÎN AREALUL MUNŢILORFĂGĂRAŞ

Coordonator:Prof. Univ. Dr. Ing. Ioan BUD

Cluj-Napoca

-2010-


2/19

Lucrarea de faţă are ca subiect fondul cinegetic na ţional, având ca studiu de caz ,

fondul cinegetic al judeţului Sibiu.

Pentru început am prezentat situaţia pe plan naţional. România este o ţar ă cu o

mare biodiversitate şi cu un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte. Aici se găseşte

cea mai mare suprafaţă de p ădure naturală din Europa şi pe teritoriul ei sunt numeroase

culoare de migraţie. Nivelul ridicat al diversităţii ecosistemelor şi localizarea geografică

se reflectă în bog ăţia floristică (peste 3500 de specii de plante) şi faunistică (peste 30.000de specii de animale). Vânatul este reunit în fonduri de vânătoare gospodărite centralizat

în ordine ierarhică de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului şi Regia Naţională

Romsilva. Dintre toate rezervaţiile de vânătoare un număr redus dispun de vânat protejat

şi au un regim special.

Principalul vânat din România este iepurele de câmp, r ăspândit pe circa 15,2

milioane hectare, practic pe întregul areal cuprins între golurile alpine şi litoral. Am

inclus efectivul optim calculat este de 1.740.000 exemplare, excedentul fiind de circa

700.000 de exemplare pe an, cantitate care este extrasă atât prin vânat cât şi prin

„exportul în blană“ (animalele sunt capturate vii şi exportate în cutii pentru a fi sacrificate

şi pregătite în restaurantele din str ăinătate, predominant în Italia).

Că priorul se află pe locul doi în topul r ăspândirii vânatului din România, urmat de

cerb, vânat de baltă şi capra neagr ă. Vânatul prezent în arealul românesc populează toate

zonele geografice şi toate formele de relief. Astfel, prepeliţa şi potârnichea sunt specifice

Băr ăganului şi Dobrogei, dar vânatul cu cea mai mare căutare în câmpie este fazanul,

specie care a fost introdusă mai întâi în vestul ţării şi care apoi s-a generalizat.

Înmulţindu-se atât în crescătorii cât şi în cadrul natural, fazanul este un vânat de mare

valoare datorită calit ăţii sale gastronomice. Efectivele din România sunt de peste 150.000

de exemplare şi acestea populează în general trupurile mici de p ădure înconjurate de

suprafeţe agricole.

II


3/19

În zona deluroasă, animalele caracteristice sunt specifice pădurilor de foioase,

având ca principali reprezentanţi că prioara şi mistreţul, animale cu o pondere foarte mare

în fondul cinegetic autohton, dar şi iepurii şi sitarii. În pădurile de munte principalul

vânat este cerbul, care populează sectorul oriental al Carpa ţilor până în zona curburii,

precum şi unele zone din Carpaţi Meridionali şi Munţii Apuseni până în Podi şul

Târnavelor. Efectivul de cerbi estimat este de circa 30.000 de exemplare, iar prin

vânătoare se extrag anual 1-2 mii de exemplare. Dispărut din alte ţări europene, cerbul

este un vânat de foarte mare importanţă.

Specific acestei zone şi reprezentativ ca efectiv este ursul, regele absolut din fauna

românească, un animal care s-a impus în topuri în special pentru blană şi mai puţin pentru

carne. În efective mai reduse, dar toate valoroase şi estimat la numai câteva sute de

exemplare, în pădurile de munte se mai întâlneşte şi râsul, specie ocrotită, repartizată predominant în zona Carpaţilor Orientali. Pentru blana de o valoare deosebită este vânat

şi un alt animal reprezentat în zona montană, şi anume jderul, cu efective anuale estimate

circa 10.000 de exemplare şi o recoltă de circa 1.500 de exemplare anual. Vârfurile de

munte, zona păşunilor, a golurilor alpine şi zona de arboret, este habitatul caprei negre,

trofeu vânătoresc de un prestigiu deosebit datorită rarit ăţii acestui animal. Cotată la o

populaţie de câteva mii de exemplare, capra neagr ă este ocrotit ă prin lege. În acela şi etaj

faunistic se situează coco şul de munte şi de mesteacăn, declarat monument al naturii.

În funcţie de diversitatea formelor de relief, de oferta trofică şi de cerinţele

ecologice ale fiecărei specii, repartiţia vânatului în spaţiu este foarte diferită pe orizontal ă

şi pe verticală. Totuşi, fiecare specie îşi găseşte optimul ecologic într-un teritoriu mai

mult sau mai puţin întins în care este mai bine reprezentată numeric. Aceast ă situa ţie face

posibilă decelarea pe întinsul ţării noastre a unor complexe faunistice cinegetice alcătuite

din câteva specii care au fost încadrate în cinci zone cinegetice:

Zona I-a se întinde pe păşunile alpine şi unele por ţiuni stâncoase din principalele

masive muntoase ale ţării (Retezat, Parâng - Lotru - Cindrel, Făgăraş, Bucegi, Ciucaş,

Haghimaş - Lacul Ro şu, Ceahlău, Călimani, Rodna) în care specia de bază este capra

neagr ă c ăreia i se alătur ă, în unii munţi, marmota sau cocoşul de mesteacăn.

III


4/19

Zona a II-a este circumscrisă numai în perimetrul p ădurilor montane ale lanţului

carpatic şi este ocupată de cerb şi urs în asociaţie cu că priorul, mistreţul, râsul, jderul,

cocoşul de munte şi ierunca.

Zona a III-a cuprinde pădurile de dealuri înalte şi joase şi de platouri, speciile

principale fiind că priorul şi mistreţul în coabitare cu cerbul lopătar, iepurele şi uneori

fazanul.

Zona a IV-a înglobează câmpiile şi unele platouri joase, în care specia dominantă

este iepurele, codominante fiind fazanul şi, foarte rar, dropia. În ultimele decenii, în acest

complex cinegetic o poziţie din ce în ce mai importantă a c ă pătat-o că priorul.

Zona a V-a ocupă b ălţile cu un variat vânat de baltă, în primul rând raţe şi gâşte

sălbatice, lişiţe, becatine, bizam, vidr ă etc.

Referitor la vânatul de pe uscat, cea mai variată compozi ţie o deţin Carpaţii, pe primul loc situându-se Carpaţii Orientali (Munţii Maramureşului, Obcinile Bucovinei,

Munţii Călimani, Gurghiu, Harghita), urmaţi apoi de dealuri, podişuri (Bazinul

Transilvaniei) şi câmpii (Câmpiile Timişului, Mureşului). Pe ansamblul ţării însă, fauna

montană are valoare mult mai mare decât cea din câmpie şi dealuri, întrucât majoritatea

speciilor din Carpaţi au calităţi economice, estetice şi cenotice mult superioare celor de la

altitudini mai joase.

Am prezentat, de asemenea, şi modificările suferite de fondul cinegetic prin

introducerea, reintroducerea sau scoaterea unor specii de animale. Astfel, în Munţii

Rodnei, Călimani, Apuseni şi Ciucaş a fost reintrodus ă capra neagr ă, iar în Munţii

Hăşmas, Ceahlău, Vrancei, Siriu, Cozia specia a fost introdusă pentru prima dat ă.

Exemplarele utilizate pentru colonizări au fost extrase din masivele Retezat, Parâng şi

Făgăraş, în care au avut o prezenţă constant ă, fapt care le-a permis extinderea pe cale

naturală şi în unii munţi din apropiere: Mehedinţi, Că păţâni, Lotrului, Poiana Mărului etc.

De asemenea, în etajul alpin al munţilor Făgăraş, Retezat şi Rodnei a fost reintrodusă

marmota, actualmente în plină expansiune. Cu bune rezultate a fost introdus muflonul în

judeţele Constanţa, Buzău, Prahova şi Argeş.

În lucrarea de faţă am insistat şi asupra celor mai frecvente populări şi repopulări

ale unor regiuni cu specii autohtone. Astfel, între anii 1950-1960 s-au realizat repopulări

anuale cu aproximativ 400- 500 că priori, pe o suprafaţă de circa 6000 ha, în p ădurile în

IV


5/19

care aceştia lipseau. Începând cu anul 1960 au fost populate şi repopulate peste 30

fonduri de vânătoare cu cerb carpatin, iar ursul şi cerbul carpatin au fost repopulaţi în

Munţii Apuseni de unde fuseser ă decima ţi între anii 1930-1940. (H. Almasan, C.

Drugescu, 1989).

Acţiuni susţinute de populări şi repopulări de noi regiuni au fost realizate şi cu

unele specii alohtone, care deja erau introduse în România. În această categorie intr ă

cerbul lopătar, colonizat aproape în toate judeţele ţării, fazanul, implantat pe tot cuprinsul

patriei şi iepurele de vizuină, cu care s-au efectuat populări experimentale în unele păduri

degradate din zona colinar ă a jude ţelor Alba, Covasna, Cluj, Mureş, Dolj etc. Menţionăm

că acest iepure a fost introdus şi aclimatizat pentru prima dată în jude ţul Iaşi.

Concomitent, prin migraţii naturale, au apărut în fauna noastr ă noi specii cu valoare

cinegetică ca bizamul şi câinele enot, cu deosebire în Delta Dunării şi şacalul înDobrogea. Tot prin migraţii naturale a reapărut, după o lung ă perioad ă de timp, gigantul

cervidelor - elanul (Alces alces), care a devenit sedentar în NE jude ţului Botoşani.

Capitolul 1 ne prezint ă istoria vân ătorii si a vânatului pe teritoriul României,

f ăcută pe epoci. Am început cu comuna primitiv ă caracterizat ă prin colectivitatea

procesului de vânatoare, incluzând şi confecţionarea armelor. Am descris zeităţile adorate

de antici, trecînd la epoca bronzului şi a fierului, unde observăm o îmbunătăţire a

armelor. În perioada sclavagistă vânatul era permis doar clasei nobiliare. În aceasta epoca

regimul vânătorii s-a înăsprit mult, deosebirea între clasa dominantă şi cea asuprită

accentuându-se: lucrarea de faţă descrie speciile de vânat cele mai valoroase, ca cervidele

şi mistreţii, care erau rezervate feudalilor, care vânau cu mare fast, pe când ţăranii erau

folosiţi multe zile ca gonaci la astfel de vânători, f ăr ă nici o plat ă. Iobagii sau ţăranii care

ar fi cutezat să poarte arme erau aspru pedepsi ţi, sancţiunea mergând, în Transilvania,

până la t ăierea unui braţ. În capitalism vânătoarea era permisă oric ărui cetăţean, cu

condiţia respectării dreptului de propritate.

O altă problem ă ivit ă in aceast ă perioada a fost reprezentat ă de costul foarte

ridicat al armelor. În perioada socialistă, vânatul a devenit proprietatea statului, iar

vânătorii au fost organizaţi în asociaţii de vânătoare, care luau în folosinţă de la stat

fondurile de vânătoare.

V


6/19

În continuare, am enumerat motivele pentru care oamenii vânează: asigurarea

hranei, în scop commercial, în scopuri turistice şi sportive. De asemenea, am trecut în

revistă activit ăţile şi instituţiile înrudite cu vânătoarea, cum ar fi Muzeul De Vânătoare, al

doilea de acest gen din Europa, organizat în pavilioanele din Parcul Carol I, în anul 1931

(distrus, din păcate, într-un incendiu de propor ţii în 1940), al doilea muzeu naţional de

vânătoare de la Posada-Sinaia, Muzeul de Vânătoare "August von Spiess", deschis pentru

public în 1966 şi reorganizat în 1981, prima Gradină Zoologic ă din România deschis ă în

pădurea Dumbrava în 1929 şi aşa mai departe,

În capitolul 2 v-am prezentat câteva idei legate de ecologia vânatului. Mamiferele

sunt singurele animale care s-au adaptat la aproape toate mediile de existenţă de pe

suprafaţa pământului. Am enumerat şi descris tipurile de mamifere care tr ăiesc pe

teritoriul României: mamifere terestre, mamifere de pădure care la rândul lor se împart înmai multe subgrupe de mamifere, cum ar fi mamiferele arboricole, mamiferele arboricole

terestre, mamifere terestre de pădure, mamifere subterane, mamifere care tr ăiesc pe

întinderi deschise, carnivore si omnivore. Arealul în care îşi desf ăşoara activitatea vânatul

variază în func ţie de specie, sex, interval de timp, factori climatici, prezenţa omului etc.,

câteva ţin de principalele caracteristici ale arealului în care vânatul îşi desfasoar ă

activitatea de zi cu zi: domeniul vital, teritoriul, mobilitatea şi raza de activitate.

După cum am ar ătat, datorită climei temperate şi a existenţei arcului carpatic care

funcţionează ca un dispecer al maselor de aer s-au format microclimate cu asocia ţii

vegetale şi o varietate bogată de animale caracteristice zonelor de munte, de deal, de

podiş, de câmpie, de luncă şi de deltă. În ţara noastr ă vie ţuiesc, în cea mai mare densitate

din lume, ursul brun (Ursus arctos L.), lupul (Canis lupus L.), pisica sălbatică (Felis

silvestris L.) şi chiar vidra (Lutra lutra L.) care tr ăieşte în populaţii suficient de dense.

Râsul (Lynx lynx L.), nurca (Lutreola lutreola L.) şi hârciogul (Cricetus cricetus L.) sunt

şi ele prezente în efective viabile. Brebul (Castor fiber) a fost recent reintrodus în fauna

României şi prosper ă rapid ca efective, iar şacalul (Canis aureus L.), pătruns în ultimii 50

de ani la noi, tinde să devin ă o plag ă pentru vânatul plantivor. Nici efectivele unor p ăsări

migratoare rare în alte locuri nu sunt deloc neglijabile în anumite perioade din an în

România: gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis P.), raţa roşie (Aythya nyroca G.), călifarul

alb (Tadorna tadorna L.), călifarul roşu.

VI


7/19

Consecvenţi principiului utilizării terenului la capacitate inclusiv din punct de

vedere cinegetic, în România s-au practicat începând încă din secolul XV popul ări cu

anumite specii de vânat, pentru întemeierea unor populaţii de vânat autohton,

împrospătări de sânge, sporirea productivităţii unor terenuri în scopul exploatării lor mai

intense din punct de vedere vânătoresc etc.

Am descris in subcapitolele acestei secţiuni popularea si repopularea cu cerbi

carpatini, cerbi lopătari, că priori, capre negre şi cu cocoşi de munte. Am insistat pe

zonele de vânătoare – zona bazinelor acvatice, zona de câmpie, zona colinar ă, zona de

munte, zona alpină.

Section 2.9 a fost dedicat problemei hranei si a alimentaţiei vânatului.Având în

vedere că fiecare areal dispune de o anumit ă capacitate trofic ă care poate fi raportat ă la

toţi consumatorii din zonă, nu trebuie omis faptul că exist ă specii concurente la acela şi tipde hrană. Un alt aspect relevant este cel referitor la diversificarea hranei în funcţie de

vârstă. Astfel, puii consumă de obicei alt ă hran ă comparativ cu adul ţii şi chiar trecerea de

la un stadiu de viaţă la altul se face printr-o modificare treptat ă a hranei, ca urmare a

modificărilor profilului metabolic.Turismul cinegetic câştigă din ce în ce mai mult teren

în faţa vânătorii, deoarece acesta implica 3 cauze majore care ar putea duce la schimbarea

orientării dinspre o vânătoare ”sângeroasă” înspre una mai paşnică şi pacifist: costul

ridicat al echipamentului pentru o vânătoare clasică, presiunile şi atitudinile organizaţiilor

ecologiste; componenta psihologică care ne face s ă fim mai milo şi şi mai reţinuţi în a

curma cursul vieţii unor animale paşnice. Am rezumat şi principalele trei idei care ar

trebui reţinute în legătur ă cu turismul cinegetic sau de vân ătoare: este o activitate

aducătoare de venituri directe, respectă principiul continuit ăţii, al permanenţei resurselor

mai bine păstrat; posibilitatea derulării unei eficiente activităţi de instruire şi educare

ecologică a popula ţiei, în general a tineretului şi copiilor în special.

În capitolul 3 am descris fondul cinegetic al jude ţului Sibiu, cu caracteristicile şi

trofeele care îl fac atît de valoros. Primul animal pe care l-am descris în acest capitol este

mistreţul, urmat de ursul brun, cerbul carpatin, că priorul, capra neagr ă, cocoşul de munte.

Am inistat asupra tuturor caracteristicilor relevante pentru lucrarea de faţă.

În capitolul 4 al acestei lucrari am descris turismul din judeţul Sibiu. Datorit ă

amplasării sale geografice precum şi a cadrului natural deosebit, turismul sibian are vechi

VII


8/19

tradiţii şi un bogat şi divers potenţial. Legat de unităţile de cazare din judeţul Sibiu am

ataşat un grafic care relevă posibilit ăţile de cazare şi de asemenea creşterea numărului de

turişti într-o perioadă de 3 ani, în acest jude ţ. Am enumerat câteva dintre principalele

atracţii turistice ale Sibiului: staţiunea Păltiniş, staţiunea balneara Bazna, monumentele

dacice de la Tilişca şi Arpaşul de Jos, cele romane de la Boiţa, muzeul Brukenthal,

Complexul Naţional Muzeal Astra din Dumbrava Sibiului etc. În acest judeţ exista

asemenea obiective turistice încât putem vorbi de mai multe forme de turism; turism

cultural, turism urban, turism montan si agroturism. Autorităţile acestui judeţ şi-au trasat

câteva obiective strategice in vederea dezvoltării turismului, dintre care amintim creşterea

importanţei turismului în economia judeţului Sibiu, diversificarea economiilor locale şi

creşterea numărului de persoane ocupate în turism, repertorierea şi analiza permanentă a

potenţialului turistic, reabilitarea, conservarea şi valorificarea resurselor cu importanţă turistică etc.

În vederea înf ă ptuirii acestor obiective am amintit câteva măsuri care trebuie

avute în vedere: inventarierea şi diagnosticarea permanentă a resurselor cu poten ţial

turistic din zonă, reabilitarea infrastructurii turistice generale, reabilitarea infrastructurii

turistice specific tipurilor de turism practicate în judeţ. În turismul montan, dezvoltarea

turistică a masivelor muntoase;construc ţia, modernizarea, dezvoltarea şi semnalizarea

pârtiilor de schi;construcţia, modernizarea şi semnalizarea cabanelor de creastă.În

turismul balnear , construcţia, modernizarea, dezvoltarea şi semnalizarea staţiunilor

balneare.În turismul rural , conservarea tradiţiilor şi a produselor tradiţionale locale

(agricole, artizanale etc.); protecţia şi conservarea arhitecturii specifice mediului

rural;conservarea meseriilor tradiţionale; valorizarea materiilor prime locale (lemn, sare,

gheaţă) etc. Planurile autorităţilor pentru dezvoltarea turismului în judeţ mai cuprind

măsuri în cadrul ecoturismului, în turismul sportiv, în turismul urban, în turismul de

conferinţă, în turismul de afaceri, în cel istoric şi cultural cât şi în cel de evenimente.

Alte obiective ale autorităţilor sibiene ar fi şi diversificarea activităţii turistice;

alinierea industriei turistice a judeţului Sibiu la standardele de calitate şi securitate

internaţionale; extinderea sezonului turistic; promovarea unitar ă şi diversificată a

resursele turistice existente prin mijloace şi instrumente de calitate. Am insistat şi asupra

acţiunilor concrete întreprinse de către autorităţi, cum ar fi profesionalizarea şi

VIII


9/19

diversificarea serviciilor şi produselor turistice, promovarea produselor şi serviciilor

turistice ale judeţului etc.

Capitolul 5 al lucr ării de faţă ne prezint ă motivele care au stat la baza acestei

cercetări ştiinţifice. Consider ăm că necesitatea înfiin ţării unui complex de agroturism şi

turism cinegetic este un obiectiv de necesitate stringentă pentru zona Sibiului, mai exact

pentru Munţii Făgăraş, deoarece zona sus numită are un poten ţial turistic cinegetic

deosebit de important, mai puţin pus în valoare la scar ă mare. Astfel s-ar împlini un

deziderat al turismului modern românesc şi anume turismul cinegetic.

Studiul de caz este reprezentat de complexul pe care dorim să-l amenajăm şi să-l

implementăm în zonă, care va oferi noi posibilităţi de cunoaştere a unui relief extrem de

divers şi interesant, a unei varietăţi de specii de vânătoare, cu valoare cinegetică

deosebită, a unui potenţial variat al florei şi al faunei, toate acestea având o tradiţie şi unistoric care consider ăm că ar trebui s ă fie pus la dispozi ţia turistului sau a omului iubitor

de natur ă. Prin complexul de turism cinegetic propus vom oferi posibilitatea ca

numeroasele frumuseţi naturale, inclusiv vânătoarea f ăr ă arm ă s ă poate fi cunoscute şi

practicate într-un cadru organizat, modern. Acest complex dorim să aduc ă o abordare

modernă asupra unor termini şi concepţii, în special în ceea ce priveşte noţiunea de

complex turistic cinegetic, deşi nu se înscrie în linia tradiţională a complexelor turistice,

ci, din contr ă, este unul elitist, în primul rând pentru acest scop nobil de respect deplin

pentru frumuseţile naturale.

Ţinând cont de elementele mai sus menţionate şi în contextul evoluţiei acestui

domeniu pe plan mondial, ne-am propus să înfiin ţăm, pentru prima dată în România un

Complex Turistic Cinegetic cu funcţionalitate multiplă şi cu o paletă larg ă de obiective,

ţintă pe care dorim s ă o atingem. Elementele care pledeaz ă pentru aceast ă tem ă au la baz ă

un studii realizat pe 380 de subiecţi privind motivaţia ce vizează interesul fa ţă de fauna

cinegetică, turism sau vânătoare.

În cercetările efectuate pentru realizarea acestei teze de doctorat am avut în atenţie

următoarele obiective dintre care unele de interes naţional: încadrarea turismului

cinegetic într-un turism organizat şi modern, înfiinţarea primului complex de turism

cinegetic cu destinaţie specifică (zona, amplasament, arhitectur ă, logistică etc.) identic cu

cele existente în cele mai dezvoltate ţări şi în consens cu tendinţele seculare în domeniu,

IX


10/19

punerea în evidenţă a unor obiective ştiinţifice, istorice şi culturale prezente în zona de

referinţă, prin amenajarea primului complex de turism cinegetic avem în vedere educarea

turiştilor în spiritul respectului pentru natur ă în general şi a faunei în special, păstrarea

biodiversităţii atragerea şi creşterea numărului de turişti în rândul „vânătorilor de

imagini”, prin amenajarea complexului de turism cinegetic se vor dezvolta activităţi, noi

cu mari posibilităţi economice aducătoare de venituri substanţiale şi crearea de noi locuri

de muncă, eficientizarea activităţii de instruire şi educare ecologică a popula ţiei în

general şi a tineretului în special, deziderat important pentru evoluţia viitoare a societăţii,

elaborarea unor căi şi mijloace de protecţie a patrimoniului natural şi în deosebi a

speciilor de mamifere şi păsări din munţii noştri.

Elemente de originalitate ale unui asemenea complex sunt amplasarea primului

complex cinegetic din România, practicarea pentru prima dată a vân ătorii de imagini cuajutorul aparatului de fotografiat, de filmat, vizionat în cadrul natural f ăr ă extragerea de

piese, punerea la dispoziţia celor interesaţi a informaţiilor despre viaţa şi comportamentul

faunei cinegetice în arealul studiat, crearea unei alternativei la turismul clasic prin

dezvoltarea turismului cinegetic, păstrarea şi conservarea biodiversităţii speciilor din

zona Munţilor Făgăraş.

Arealul în care au avut loc cercetările este reprezentat de zona Câr ţişoara, întrucât

aceasta facilitează printre altele de accesul la gar ă, la unul din drumurile naţionale, la

telefonie, la circulaţie şi transport organizat şi nu în ultimul rând ofer ă noi posibilit ăţi de

colaborare cu administraţia locală. Comuna este situată în sud – estul jude ţului Sibiu, la

53 km de municipiul Sibiu-reşedinţa de judeţ şi la 18 km de oraşul Victoria (jud. Braşov),

la poalele munţilor Făgăraş, pe şoseaua Transf ăgăr ăşan DN7C, ce uneşte drumul naţional

DN1 Braşov – Sibiu cu Curtea de Argeş.

Comuna are legături rutiere cu: comuna Arpaşu de Jos, prin şoseaua comunală

48, cu Arpaşu de Sus, pe DC 85, cu satul Scorei, pe un drum de camp.

Accesul este posibil pe ruta feroviar ă prin: halta Câr ţa, apoi 2 km până în şoseaua

naţională, apoi 5 km pe “Transf ăgăr ăşan”, se ajunge în Cîr ţişoara, gara Arpaşu de Jos,

apoi 8 km până în Cîr ţişoara.

Cel mai apropiat spital se afla în oraşul Victoria, la 18 km.

X


11/19

Din comuna Cîr ţişoara, situată într-o zona montan ă înalt ă, se poate accesa prin:

şoseaua “Transf ăgăr ăşan”. Aceasta e prima şosea alpină modernizat ă din ţara noastr ă. A

fost construită între anii 1971-1974, are o lungime de 90 km, are 28 de poduri şi viaducte,

550 podeţe, un tunel rutier de 1 km, altitudinea maximă fiind de 2055 m, drumul forestier

Valea Laitei, care permite accesul din Câr ţişoara pe Valea Laitei care este cunoscută în

deosebi pentru păstr ăvăria existentă în aceast ă zon ă, drumul forestier Valea Bâlii – Valea

Arpaşului permite legătura directă cu cabana Arpa ş. O altă modalitate de acces în zona

montană este reprezentat ă de telefericul construit în anul 1974, care asigur ă leg ătura

dintre Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac, pe o lungime de 4 km.

Comuna Cîr ţişoara dispune de următoarele elemente de infrastructur ă: energie

electrică – racordare la re ţeaua naţională, apa potabilă – provine din acumularea ora şului

Victoria, canalizare – în curs de execuţie, alimentare cu gaz – proiectul pentru realizareareţelei de gaz este în faza de studio. Grupa Munţilor Făgăraş, din imediata apropiere,

face parte din lanţul Carpaţilor Meridionali. În cadrul acestui complex muntos se disting

două şiruri de munţi, unul nordic şi altul sudic. Şirul nordic apare sub forma unei creste

neîntrerupte orientate pe direcţia est-vest, între abruptul Pietrei Craiului şi Defileul

Oltului de la Turnu-Roşu - Câineni. Creasta principală apare ca o în şiruire de vârfuri

separate prin şei puţin adânci. Privită dinspre nord, ea are aspectul unei pânze de

fier ăstr ău cu dinţii în sus. În partea centrală, vârfurile au un aspect semeţ, iar spre

extremităţi ele devin mai domoale şi scad în înălţime. Culmile nordice, mai numeroase,

sunt scurte (până la circa 10 km lungime), accidentate, paralele între ele şi cu puţine

ramificaţii.

Relieful din zona înaltă poart ă amprenta glaciar ă. Aici se întâlnesc circuri glaciare

şi văi glaciare cu profil transversal în formă de U, desp ăr ţite prin custuri ascuţite. În

jumătatea inferioar ă v ăile devin înguste şi adânci; în schimb, culmile se lăţesc. Din

vremurile str ăvechi, potecile de acces la munte au evitat văile înguste şi au urmat culmile,

pe care le-au păr ăsit în zona glaciar ă – unde acestea au devenit custuri greu accesibile – şi

au coborât în circurile şi văile glaciare alăturate, largi şi uşor de str ă bătut cu piciorul.

Sectorul nordic al Munţilor Făgăraş dateaz ă din Precambrianul Superior şi este

constituit din şisturi cristaline puternic acide. Zona piemonturilor deluroase apar ţine

XI


12/19

miocenului mediu, iar depozitele preluviale din câmpia piemontană sunt de vârst ă

cuaternar ă.

Meşterii locali ai localităţii erau cei care deserveau necesităţile obştei. Până

aproape de zilele noastre au fost transmise din generaţie în generaţie meseriile

tradiţionale: cojocărit, tă băcit, rotărit, olărit, dulgherit, mor ărit, sticlărit etc. Suprafaţa

totală precum şi repartizarea acestora este prezentată în figura num ărul 21, situaţia

efectivelor de animale domestice este prezentată în figura num ărul 22, analiza populaţiei

este prezentată în figura num ărul 23 iar structura naţionalităţilor este analizată în figura

numărul 24. Alte analize sunt disponibile în lucrare.

În capitolul 6 am reprodus anumite considera ţii geografice legate de judeţul

Sibiu, care este situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, str ă juit de

munţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului, la o distanţă de 273 km de Bucure şti, capitalaţării. Am insistat asupra coordonatelor geografice, căilor rutiere, feroviare sau aeriene de

acces, muzeelor, personalităţilor care au tr ăit în Sibiu, istoricului regiunii, precum şi

asupra premierelor naţionale din spaţiul românesc: prima farmacie (1494), prima

bibliotecă (1300), primul spital (1292), prima libr ărie (1778), prima manufactur ă (1788),

primul spital de neuropsihiatrie, primul paratr ăsnet, primul ziar (1852), primul tramvai

electric (1904), cel mai mare muzeu în aer liber (Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale

Populare - ASTRA) din sud-estul Europei. Analizarea principalelor unităţi de relief a se

vedea harta numărul 28, reţeaua hidrografica a judeţului Sibiu este analizată în tabelul

numărul 6 şi în figura numărul 30.

Relieful judeţului coboar ă de la 2535 m – vârful Negoiu din M- ţii Făgăraşului

până la 280 m ie şirea din judeţ a râului Târnava Mare şi este distribuit după cum

urmează: 30 % este ocupată de mun ţi, 50% de dealuri şi coline şi 20 % depresiuni. Parte

integrantă a unit ăţii structurale geomorfologice Podişul Transilvaniei, teritoriul judeţului

cuprinde în partea sa sudică por ţiuni din M-ţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului (cu zone

spectaculoase, puternic marcate de evoluţia geologica), în zona centrală Podi şul

Hârtibaciului şi Dealurile Secaşelor, ambele păr ţi componente ale Podişului Târnavelor,

dezvoltat şi el plenar în toată zona nordica a jude ţului. Contactul dintre zona montană şi

cea de dealuri şi podişuri a dat naştere unor depresiuni bine conturate: Depresiunea

Făgăraşului (a cărei zonă vestic ă se afl ă în jude ţul Sibiu), Depresiunea Sibiului şi

XII


13/19

Depresiunea Secaşului (estul căreia se află de asemenea în jude ţul Sibiu ). Am inclus şi o

prezentare geologică, am trecut în revistă lacurile (Lacul Bâlea, Iezerele Cindrelului,

Lacul f ăr ă fund, Podragu - lac glaciar, Avrig - lac glaciar, Cibin - lac de baraj, Sadu - lac

de baraj, Hartibaciu - lac de baraj), clima, cantitatea lunar ă de precipita ţii la staţia

meteorologică P ăltiniş. Precipitaţiile medii înregistrate în intervalul 2000 - 2008, la staţia

meteo Boiţa, sunt prezentate în tabelul nr.8. Valorificarea fondului forestier al jude ţului

Sibiu este tratată în tabelul nr.9.

Parcurile naturale pe care le găsim în acest judeţ sunt: Parcul Natural Cindrel,

Parcul Natural Golul Alpin al Munţilor Făgăraş. Rezervaţiile naturale prezente aici sunt:

Rezervaţia Naturală Iezerele Cindrelului, Lacul şi Golul Alpin Bâlea, Rezervaţia Naturală

Lacul f ăr ă Fund, Rezerva ţia Naturală Şuvara Saşilor, Rezervaţia Faunistică Arp ăşel,

Calcarele eocene de la Turnu Roşu, Dealul Zakel. Monumentele naturii care se găsesc înaceastă zon ă sunt: Calcarele cretacice de la Cisnadioara, Vulcanii noroio şi de la Haşag,

Canionul de la Mihăileni, Masa Jidovului, La Grumazi şi Pintenii din Coasta Jinei,

Pădurea Dumbrava.

În capitolul 7 am realizat un studiu asupra florei şi faunei din bazinul munţilor

Făgăraş. Vegetaţia Munţilor Făgăraş ca şi vegetaţia altor masive muntoase este

determinată în principal de condi ţii climatice, variabile în funcţie de altitudine. Flora

prezintă vizibilitate foarte mare şi o zonare pe verticală. În judeţul Sibiu se întâlnesc trei

zone de vegetaţie: zona alpină, zona de pădure şi zona de stepă (silvostepa). Vegeta ţia

etajului alpin este bine reprezentată în Mun ţii Făgăraş, în condiţiile cele mai aspre, ale

etajului alpin superior, domină paji ştile de coamă, formate din muşchi, licheni. În

compoziţia pajiştilor alpine predomină gramineele: ţă poşica, florile acestui etaj sunt din

cele mai delicate şi viu colorate: romaniţa de munte, coada vulpii, ochiul găinii,

campanule alpine, cupe de ghinţur ă. Dintre rarităţile floristice merită semnalate: aiul de

munte, zânişoara, vârtejul pământului, iarba neagr ă, clopoţei. În etajul alpin inferior, cel

mai caracteristic este jneapănul. El este însoţit de coacăz de munte şi afin, care de regulă

coboar ă şi în poienile din partea superioar ă a etajului p ădurii de molid. Pajiştile alpine

alternează cu cele subalpine, formate pe terenuri desp ădurite. Vegetaţia etajului montan

acoper ă zona montan ă la altitudini cuprinse între 1700 – 1500m şi este reprezentată în

partea superioar ă prin p ădurilor de r ăşinoase în care predomină molidul, brad, pin.

XIII


14/19

Între 600-1.200 (1.500)m, climatul este mai blând şi mai puţin umed (media

anuală a temperaturilor 4-6 oC şi media anuală a precipita ţiilor 700-1.000mm), determină

dezvoltarea masivă a fagului, în amestec cu r ăşinoase, ce se ţin lanţ, înconjurând masivul

ca un brâu larg. Prin pajiştile lor se întâlnesc romaniţa de munte, vulturica. În pajiştile

acestui etaj bioclimatic domină iarba vântului, p ăiuşul, pieptănariţa şi spalacioasa. Printre

florile pe care le găsim în această zon ă se num ăr ă trifoiul de munte, margaretele,

campanulele, crinii de pădure.

Vegetaţia etajului de stepă ca urmare a reliefului predominant deluros, circa

34,6% din teritoriul judeţului este acoperit de păduri (foioase şi conifere). Dealurile din

zona Târnavelor sunt acoperite de păduri de foioase şi plantaţii de viţă de vie.

Fauna este specifică zonei de munte şi de podiş: mamifere: ursul, cerbul carpatin,

că prioara, mistreţul, veveriţele, pisica sălbatică, jderul de copac, râsul, dihorul şi capraneagr ă. Lumea păsărilor, cuprinde numeroase specii mici, cantonate mai ales prin păduri,

dar şi câteva specii mari de r ă pitoare. Amintim: cinteza, mierla ,piţigoiul, corbul iar

dintre r ă pitoare şorecarul comun. Deasupra crestelor şi por ţiunilor alpine, se întinde

spaţiul larg al vulturilor pleşuvi sau bruni şi al acvilelor de stâncă.

Peştii sunt reprezentaţi, în primul rând, prin păstr ăv, boişteanul, prezent în

cursurile superioare ale tuturor râurilor şi a lacului Bâlea. În zona pădurilor, se mai

întâlnesc scobarul, mreana, zglăvoacă.

În continuare redăm evoluţia efectivelor de vânat, cotele de recoltă şi prognoza

pentru etapele viitoare. Evoluţia efectivelor de Capr ă Neagr ă în perioada 2004 – 2005 şi

prognoza pe 2006 este prezentată în tabelul nr.11. Evolu ţia efectivelor de Capr ă Neagr ă

în perioada 2005 – 2006 şi prognoza pe 2007 este analizată în tabelul nr.12. În tabelul

nr.13 este analizată evolu ţia efectivelor de capr ă neagr ă între anii 2006-2007 şi

previziunile pentru anul 2008. Evoluţia efectivelor de Cerb în perioada 2004 – 2005 şi

prognoza pe 2006 este prezentată în tabelul nr.14, cea privind prognoza pe anii 2007 şi

2008 în tabelele 15 şi 16. Evoluţia efectivelor de Că prior în perioada 2004 – 2005 şi

prognoza pe 2006 este analizată în tabelul 17. Tabelele 18, 19 cuprind evolu ţia

efectivelor de că prior în anii 2006, 2007 şi 2008.

XIV


15/19

Analiza efectivelor de mistreţ în perioada 2004-2008 este prezentat ă în tabelele

20, 21, 22. În ceea ce priveşte evoluţia efectivelor de urs analiza acestora între anii 2004-

2008 este realizată în tabelele nr.23, 24, 25.

În capitolul 8 am descris activitatea şi rentabilitatea fondurilor de vânătoare din

judeţul Sibiu. Gestionarea corespunzătoare a fondurilor de vânătoare aduce totodată şi

venituri care pot fi mai mari sau mai mici în funcţie de structura faunei cinegetice din

fiecare fond de vânătoare dar şi de managementul administr ării acestuia. Din datele

prezentate în tabelul 26 din cele 46 de fonduri de vânătoare 17 sunt în administrarea

Regiei Naţionale a Pădurilor Sibiu, 23 de fonduri de vânătoare sunt gestionate de

Asociaţia Judeţeană de Vân ătoare şi Pescuit Sportiv Sibiu, iar 6 fonduri de vânătoare sunt

concesionate unor societăţi sau persoane private. În tabelul 27 sunt prezentate cele 17

fonduri de vânătoare gestionate de Direcţia Silvică Sibiu cu o suprafa ţă total ă de 211.476ha din care pădure 96.968 ha. Aceste fonduri sunt situate în zona de deal şi munte. In

tabelul 28 am descries situaţia şi evoluţia principalelor specii de vânat existente. Pe lângă

rezultatele activităţii de gospodărire a vânatului, o importanţă deosebit ă revine şi

strategiei financiare ce vizează fondul de cinegetic şi modalităţile de valorificare a

acestuia.In figura numarul 35 am descris ponderea cheltuielilor in fondul de vanatoare

Bruiu,in care am inclus si informatii financiare.

Figurile care o urmeaza pe cea menţionată, anume: 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43,

44, 45, 46, 47, 48, 49, 50 reprezintă ponderea cheltuielilor în fondul de vân ătoare precum

şi informaţii finaniciare despre următoarele fonduri: Arpaşel, Bâlea, Porumbacu,

Negoveanu, R ăşinari, Sura Mică, Hamba, Vurpar, eica Mare, eica Mica, Laslea,

Biertan, Iacobeni, Dobra, Bistra, Oasa. Analizând programul financiar al fondurilor de

vânătoare pe care s-au desf ăşurat cercetările constatăm că sunt fonduri cu profit mare

(R ăşinari, Dobra şi Porumbacu) precum şi fonduri cu performanţele economice mai mici

(Bruiu, Arpaş, Bâlea) (fig. Nr. 51). Veniturile totale provin în propor ţie de 83,50 % din

acţiuni de vânătoare cu vânători str ăini, 16,00 % din valorificarea cărnii de vânat şi 0,5 %

din acţiuni de vânătoare cu vânători români (fig. Nr. 52).

De asemenea trebuie să mai remarc ăm ponderea ridicată a cheltuielilor cu

achiziţia şi întreţinerea câinilor de vânătoare, a cheltuielilor pentru gestionarea fondului

de vânătoare, dar ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu personalul (salarii, alte

XV


16/19

drepturi financiare etc.) (fig. Nr. 53). Tarifele pentru cetăţenii str ăini sunt stabilite de

Direcţia Silvică Sibiu în func ţie de principalele specii de vânat, de sexul vânatului,

perioada de vânare, de masa trofeului, de tariful de impuşcare. De asemenea, pentru

fiecare 10 grame în plus faţa de masa trofeului, se adaugă o sum ă oarecare. Mai sunt

stabilite tarife pentru : organizarea unei zi de vânătoare/vânător, tarif pentru o piesă r ănită

si nerecuperată, pentru foc greşit, pentru preluarea pielii vânatului. De asemenea, Direcţia

Silvică a jude ţului Sibiu ofer ă servicii pentru organizarea şi desf ăşurarea acţiunilor de

vânătoare pentru cetăţenii str ăini.

În capitolul 9 am descris amplasarea, organizarea şi modul de funcţionare al

complexului cinegetic Arcuda. Arealul celor 6989 ha ale parcului se află pe fa ţa nordică a

masivului, ocupând o parte din sectorul glaciar central al masivului f ăgăr ăşean. Munţii Făgăraş fac

parte din Carpaţi Meridionali şi ocupă o suprafa ţă total ă de aproape 3000 km 2 între poalele PietreiCraiului şi Valea Oltului. Diversitatea formelor de relief din creasta principal a masivului,

care în linie aeriană dep ăşeşte 70 km de la est la vest, a determinat împăr ţirea acesteia în cinci

sectoare distincte: sectorul marginal de est, sectorul glaciar de est, sectorul glaciar central,

sectorul glaciar de vest şi sectorul marginal de vest.

În prima parte a capitolului am descris cadrul natural în care va fi amplasat viitorul

complex cinegetic Arcuda. Pentru aceasta am avut în vedere analiza aerului, climei, faunei,

vegetatiei, geologiei, hidrografiei şi a căilor de acces pe care le-am şi descris.

În partea a doua a capitolului am descris atât amplasamentul, cât şi structurarea

complexului propriu –zis, atât din punct de vedere architectural cât şi din punct de vedere

administrativ şi de asemenea, al serviciilor oferite. Obiectivele complexului sunt : punerea la

dispoziţia turiştilor şi a celor interesaţi a unor trasee care să aib ă în vedere familiarizarea

cu flora turistică din zon ă şi cunoaşterea principalelor specii de animale care tr ăiesc în

arealul din apropierea complexului; închirierea, la cerere, de echipamente şi aparatur ă

necesar ă pentru abordarea corespunz ătoare a traseelor; oferirea unor pliante cu

particularităţile fiecărui traseu în parte şi obiectivelor ce pot fi abordate; stabilirea

programului diferenţiat pe fiecare traseu în parte; prezentarea grupurilor, a gradului de

dificultate pentru fiecare traseu, a duratei de deplasare, precum şi a celor mai interesante

şi atractive obiective ce pot fi accesate (tabelele 48 - 51); informarea turiştilor despre

XVI


17/19

însuşirile morfofiziologice ale speciilor cinegetice din zonă şi a comportamentului

acestora.

În continuare am prezentat câteva scurte referiri la particularităţile florei şi faunei

cinegetice pe principalele trasee abordându-le de la baza Complexului Cinegetic Arcuda

precum şi a altor informaţii necesare accesări corespunzătoare a obiectivelor propuse. Am

descris în continuare 4 trasee cinegetice, fiecare dintre ele avand mai multe variante.

Descrirea am facut-o în funcţie de zona de desf ăşurare, de categoria de drum, de

lungimea traseului, de punctul de altitudine maximă, din punctul de vedere al datelor

tehnice privind observatorul vânatului, al duratei de parcurgere a traseului. Pe parcursul

fiecărui traseu sunt prevazute mai multe obiective: observarea directă a diferitelor specii

de animale, a comportamentului acestora, a cadrului natural.

Primul traseu descris este Arpaş, cu 3 variante de abordare, este urmat de traseulBalea care, de asemenea, are 3 variante de abordare. Traseul cu numărul 3 este

Porumbacu, cu 3 variante de parcurgere, iar ultimul este Avrig, cu 4 variante de

parcurgere. Rezultatele economice al fondurilor de vânătoare sunt constituite din

cheltuielile totale (directe şi indirecte), venituri totale şi profitul brut, toate acestea

prezentând variaţii largi de la un fond la altul în funcţie de numeroşii factori, dar şi de

managementul aplicat. Cheltuielile directe cuprind cheltuieli pentru recoltarea vânatului,

echipamentul de servire al personalului de vânătoare, combustibil şi piese de schimb

pentru mijloacele de transport, energia electrică, hrană suplimentar ă şi sare, vaccinurile,

medicamentele, echipamentul şi logistica de vânătoare, despăgubirile pentru pagubele

produse de vânat, achiziţionarea, întreţinerea şi dresajul câinilor de pază şi vânătoare,

cheltuieli ce vizează repopul ări, cheltuieli cu personalul. Veniturile totale provin din

acţiuni de recoltare a vânatului cu vânători români şi str ăini, din valorificarea produselor

principale (carnea) şi a celor secundare (piei şi blănuri) sau din valorificarea trofeelor, din

valorificarea vânatului în str ăinătate, din fondul cinegetic sau altele.

Din totalul veniturilor realizate pe fondurile de vânătoare cea mai mare pondere o

au veniturile aduse prin acţiuni de vânătoare cu vânători str ăini şi cu o pondere mai

redusă celelalte forme de venituri. Din totalul fondurilor de vân ătoare apar ţinând R.N.P.

de pe raza judeţului Sibiu s-a realizat un venit total de 838871 mii lei. Din totalul

veniturilor la nivel de judeţ fondurile de vân ătoare revine activităţilor de vânătoare cu

XVII


18/19

str ăinii 87%, din valorificarea produselor de vânat 10 %, din ac ţiunile de vânătoare cu

vânători români 3 % şi restul de la alte activităţi desf ăşurate. Rentabilitatea activităţii

cinegetice este strict dependentă pe de o parte de densitatea şi valoarea biologică a

vânatului iar pe de altă parte de num ărul indivizilor extraşi şi respectiv de calitatea

trofeelor.

Sub raportul economic, cele mai performante rezultate au fost obţinute pe fondul

de vânătoare R ăşinari. Dacă avem în vedere nivelul cheltuielilor se constat ă c ă cele mai

mari cheltuieli au fost efectuate pe fondul de vânătoare Arpaş şi cele mai reduse cheltuieli

s-au realizat pe fondul de vânătoare Şura Mică. Profitul brut, indicator economic foarte

sugestiv privind rentabilitatea fondurilor de vânătoare, a avut valoarea cea mai mare la

nivelul fondului de vânătoare R ăşinari, iar cel mai redus profit s-a realizat pe fondul de

vânătoare Bruiu. Pe fondurile de vânătoare al R.N.P. din judeţul Sibiu sunt înregistrateurmătoarele specii de vânat: ursul, cerbul carpatin, că prioara, mistreţul, pisica sălbatică,

râsul şi capra neagr ă.

Evoluţia efectivelor de vânat pe fondurile de vânătoare luate în studiu am scos în

evidenţă, fluctuaţia acestora de la un an la altul în funcţie de numeroşii factori dintre care

putem menţiona braconajul, bolile, activitatea de reproducţie,cotele de recoltă, evoluţia

parametrilor mediului, cantitatea de hrană asigurat ă, defrişările de pădure etc. La

majoritatea speciilor de vânat densitatea este mai mică decât optimul. Ca urmare a

nivelului scăzut al efectivelor de vânat la unele specii. Urbanizarea rapidă pe de o parte şi

creşterea vertiginoasă a popula ţiei au condus în mod implicit la izolarea sau reducerea

contactelor directe om-animalele sălbatice şi chiar cu cele domestice.

Oamenii zilelor noastre au din ce în ce mai puţine cunoştinţe certe despre viaţă şi

rolul animalelor, despre comportamentul lor, despre influenţa lor directă sau indirect ă

asupra animalelor. Se ştie că exist ă o mul ţime de aspecte insuficient cunoscute despre

viaţa animalelor, aspecte care r ămân încă controversate ce incit ă şi provoacă omul s ă le

studieze mai mult, mai profund, mai de aproape. Omenirea a început, e drept timid, să

înţeleagă mai bine c ă lumea animalelor trebuie studiat ă cu mai mare aten ţie şi tot mai

mulţi oameni devin mai conştienţi de necesitatea conservării naturii.

Oamenii şi animalele tr ăiesc astăzi într-o complexă rela ţie şi realizările ştiinţei şi

tehnologiei umane atribuie o responsabilitate deosebită speciei noastre în cadrul acestei

XVIII


19/19

relaţii şi anume: menţinerea echilibrului biologic exploatarea raţională a naturii,

conservarea şi păstrarea diversităţii speciilor şi prevenirea consecinţelor activităţii sale.

Astăzi omul are la dispoziţia sa mai multe pârghii pentru conservarea naturii, protejarea

animalelor, protejarea faunei cinegetice şi asigurarea bunăstării lor. Defrişarea pădurilor,

dezvoltarea continuă a unor industrii poluante reprezint ă probabil elementele care şi-au

pus mai puternic amprenta pe habitatul natural a faunei cinegetice şi indirect chiar omului

însuşi.

Exploatarea terenurilor şi vânătoarea excesivă a animalelor s ălbatice, problema cu

poluarea mediului ambiental conduce la reducerea drastică a unor specii s ălbatice unele

fiind chiar în pericol de dispariţie. Prin diferite programe educaţionale, populaţiile locale

sunt ajutate să cunoasc ă şi să în ţeleagă mai bine valoarea economic ă şi rolul biologic,

precum şi contribuţia acestora la dezvoltarea turismului cinegetic. Una din soluţiile deviitor care se desprinde în urma cercetărilor noastre este de protecţie a mediului

înconjur ător şi a animalelor sălbatice precum şi protejarea vânatului şi selecţia

materialului biologic.

XIX

Ciprian Mutiu - Dezvoltarea turismului cinegetic in arealul Muntilor Fagaras

Documents

Transcript of Ciprian Mutiu - Dezvoltarea turismului cinegetic in arealul Muntilor Fagaras