Chuck Hayes

CREDINŢA FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ | CHUCK HAYES

pag 2

CREDINȚA FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ Chuck Hayes

© 2017 Asociația MAGNA GRATIA.

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă în orice formă și prin orice mijloace – electronice, mecanice, prin fotocopiere, microfilmare, înregis-trare sau alt fel – cu excepția unor citate scurte în recenzii, fără permisiunea preala-bilă a deținătorului drepturilor de autor.

Publicat în original sub titlul Faith Without Works is Dead. Tradus și publicat cu permi-siune.

Traducerea: Asociația MAGNA GRATIA.

Asociația MAGNA GRATIA nu susține în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor pe care îi traduce și/sau publică.

Dacă nu este precizat altfel în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Cornilescu, ediția revizuită. Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societa-tea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016. Folosit cu permisiune.

Design copertă: MAGNA GRATIA și Chris-tian Editing Services.

Design interior și tehnoredactare: MAGNA GRATIA.

Alte broșuri din seria Credinței:

Credința vine în urma auzirii

Credința care biruiește (în curând)

RESPECTAȚI DREPTURILE DE AUTOR!

Este interzis în mod expres:

imprimarea a mai mult de 3 ex. pen-tru uz personal, a mai mult de 10 ex. din maxim 5 publicații diferite pentru prieteni și rude;

imprimarea profesională (la tipogra-fie, indiferent dacă produsul este co-mercializat sau nu);

stocarea fișierelor oricărei cărți pe bloguri, pagini de internet, portaluri sau transmiterea pe cale electronică, altfel decât a link-urilor către web-site-ul MAGNA GRATIA.

copierea și republicarea a peste 250 de semne/publicație pe alte porta-luri, pagini de internet, bloguri, în publicații tipărite sau în predici, pre-zentări, conferințe etc.

Politica de copyright completă este disponi-bilă la adresa de internet: http://www.magna-gratia.org/copyright.html

Asociația MAGNA GRATIA Str. Liliacului nr.26, Dascălu-Ilfov 077075 Email: [email protected] Internet: www.magnagratia.org


pag 3


pag 4


pag 5

CUPRINS

EVANGHELIA (VESTEA BUNĂ) ......................................................... 7

CĂTRE CITITOR ................................................................................ 9

CREDINȚA FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ ........................................ 11

Dacă spune cineva? ................................................................... 12

Ce sunt faptele bune? ............................................................... 13

Putem spune același lucru și despre noi? .............................. 15

Credința fără fapte este moartă .............................................. 16

Credința trebuie să producă fapte bune ................................. 17

Credința nu este niciodată singură ......................................... 19

Concluzie .................................................................................... 20

CE CRED EU .................................................................................... 23

Cele Cinci Sola ale Reformei Protestante ................................ 23

Cele Cinci Teze ale Calvinismului (T.U.L.I.P.) ........................ 25


pag 6


pag 7

EVANGHELIA (VESTEA BUNĂ)

Dumnezeu, Tatăl, a demonstrat bogăția harului Lui și

dragostea față de omenirea păcătoasă prin trimiterea în

lume a Fiului Său, Cuvântul veșnic, preexistent, care S-a fă-

cut om. Misiunea Lui a fost clară: El și-a dat viața pe crucea

de la Calvar pentru a satisface mânia Tatălui și a ispăși păca-

tele poporului Lui. După trei zile, El a înviat din morți. Învie-

rea este cu adevărat o realitate istorică! Oricine aude mesajul

Evangheliei, socotește costul și răspunde cu pocăință și cre-

dință în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor are viața veșnică.

Aceasta este vestea bună!


pag 8


pag 9

CĂTRE CITITOR

Dragă cititorule,

Acum că cealaltă carte, Credința Vine în Urma Auzirii,

circulă în jurul globului, am simțit că este momentul pentru ur-

mătoarea broșură, care face parte din ceea ce s-a transformat

acum Seria Credinței – un grup de broșuri ușoare de citit, desti-

nate explicării naturii și efectelor credinței autentice. Și ce al-

tceva ar completa mai bine Credința Vine în Urma Auzirii, de-

cât să tratăm acum relația dintre credința adevărată, care pro-

duce fapte bune, și credința moartă care nu face acest lucru?

Până la vârsta de 33 de ani, aveam o credință moartă.

Altfel spus, credința mea în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor

era inutilă. De ce? Pentru că ea nu se dovedea în faptele mele. Cu

toate acestea, eram deplin convins că sunt creștin. Dar Iacov mi-

ar fi spus, „Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără

fapte este zădarnică?” (Iacov 2:20). În aceasta stă scopul pen-

tru care am scris Credința Fără Fapte Este Moartă.


pag 10

Mă tem că mulți au o credință în persoana și lucrarea lui

Isus Hristos, dar, la fel ca și mărturia mea de mai sus, ei nu do-

vedesc această credință prin faptele lor. Și poate că, dragă citi-

torule, după vrei după ce vei parcurge următoarele pagini, vei

descoperi că și credința ta este cu adevărat moartă. Dacă așa

stau lucrurile, atunci poate să existe “bucurie în cer” (Luca

15:7) pentru pocăința și credința ta în Isus Hristos ca Domn și

Mântuitor – pentru prima dată în viața ta!

Chuck Hayes


pag 11

CREDINȚA FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ

La puțin timp după trecerea uraganului Katrina în

2005, am călătorit împreună cu un prieten într-un oraș de

lângă New Orleans, Louisiana, pentru o călătorie scurtă de

misiune. În timp ce eram acolo, am fost martor ocular la

dezastrul cauzat de acea acel uragan de categoria 3. Disperați

după hrană, apă, îmbrăcăminte și adăpost, persoanele eva-

cuate au umplut orașele și chiar statele învecinate pentru a-

și căuta refugiu. Mulți au arătat compasiune față de acești

supraviețuitori cu inimile zdrobite, dar alții – inclusiv anu-

mite biserici – nu au făcut acest lucru.

Nu voi uita niciodată o conversație pe care am avut-o

cu un pastor din zona aceea. Pe când stăteam în biroul lui, am

făcut următoarea remarcă, “Am observat că unele din bise-

rici și-au închis ușile și nu i-au ajutat pe acești sărmani”.


pag 12

Acel pastor m-a privit cu un regret adânc și explicat că,

„unele biserici refuză să-și deschidă ușile de ajutor. Mă tem

că pentru acestea, Iacov a spus, ,Credința fără fapte este

moartă’” (Iacov 2:20).

DACĂ SPUNE CINEVA?

Adresându-se audienței sale predominant iudeo-creș-

tină (Iacov 1:1), Iacov, fratele lui Isus, liderul bisericii din Ie-

rusalim, și autorul Epistolei care îi poartă numele, i-a provo-

cat spunând, „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascul-

tători, înșelându-vă singuri” (Iacov 1:22). Nu era suficient ca

ei să audă Cuvântul, ci trebuiau să îl asculte sau să îl împli-

nească! Dacă ei persistau în împlinirea Cuvântului, aveau să

fie binecuvântați (Iacov 1:25; Ioan 13:17). Dar dacă conti-

nuau doar în auzirea lui, atunci riscau să se amăgească sin-

guri.

Se pare că cineva se potrivea perfect descrierii celui de-

al doilea caz, căci Iacov a întrebat, „Frații mei, ce-i folosește

cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare

credința aceasta să-l mântuiască?” (Iacov 2:14). Acest om,

căruia nu-i este dat numele, „spune că are credință” în Isus

Hristos ca Domn și Mântuitor – adică el crede adevărurile

despre dumnezeirea Lui, despre autoritatea Lui suverană,

despre moartea Lui ispășitoare, despre îngroparea și învierea


pag 13

Lui. Iacov, totuși, nu spunea că acel om avea o credință au-

tentică, ci despre faptul că spunea că avea credință. Aici avem

de-a face cu o diferență cu implicații veșnice (v. Matei 7:21-

23; 1Ioan 1:6, 8, 10)!

Așadar, ce anume l-a împins pe Iacov să chestioneze

credința acestui om? Ce anume ne împinge pe fiecare dintre

noi să punem sub semnul întrebării credința cuiva? Ei bine,

acel om nu aducea nici o dovadă vizibilă a credinței lui, prin

faptele lui. El era un om care asculta cu urechea, dar nu era și

împlinitor cu fapta. De aceea, Iacov pune întrebarea, “poate

această credință să îl mântuiască?” Cu alte cuvinte, poate

acest fel de credință, care nu produce fapte bune, să mântu-

iască această persoană fără nume? Categoric nu!

CE SUNT FAPTELE BUNE?

Așadar, pentru că există posibilitatea reală a amăgirii

de sine, Iacov explică în context ce înseamnă fapte bune:

„Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate

zilele, și unul dintre voi le zice: ‚Duceți-vă în pace, încălziți-

vă și săturați-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la

ce i-ar folosi?” (Iacov 2:15-16).

Se pare că, atunci când un frate sau o soră Hristos avea

nevoie de îmbrăcăminte și hrană, acea persoană fără nume


pag 14

care „spunea că are credința”, a refuzat „să le dea cele trebu-

incioase trupului” (Iacov 2:14, 16). Astfel, „faptele” pe care

Iacov le avea în minte și care lipseau în mod evident din viața

acestui om erau faptele caracteristice compasiunii1.

În mod regretabil, credința acelui om nu producea fe-

lul de fapte bune care să reflecte viața lui Isus: „Când a văzut

gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risi-

pite, ca niște oi care n-au păstor... Când a ieșit din corabie,

Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, și a vindecat

pe cei bolnavi” (Mat. 9:36; 14:14).

Isus a avut constant „milă” față de nevoile spirituale și

practice ale oamenilor. Acel om, însă, nu era. Simpla lui expri-

mare a simpatiei, „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-

vă!” (Iacov 2:16), lipsită de acțiune, era inadecvată!

Din acest motiv, Iacov și-a reiterat avertismentul în

2:17: „Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea

însăși”.

1 Alte „fapte bune”, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ, menționate în Epistola lui

Iacov includ: atitudinea pozitivă în încercări (Iacov 1:2-4 şi 12-20; 5:7-12); perspectiva co-

rectă asupra bogăției şi sărăciei (Iacov 1:9-11; 2:1-13; 5:1-6); stăpânirea limbii (Iacov 1:26;

3:1-12); protejarea şi ajutorarea orfanilor şi a văduvelor (Iacov 1:27); înțelepciunea (Iacov

3:13-18); evitarea trăirii lumești (Iacov 1:27; 4:4); smerenia (Iacov 4:7-10); judecata ne-

dreaptă (Iacov 4:11-12); lăudăroșia (Iacov 4:13-17); rugăciunea fierbinte (Iacov 5:13-18) şi

evanghelizarea şi apărarea credinței (apologetica) (Iacov 5:19-20).


pag 15

PUTEM SPUNE ACELAȘI LUCRU ȘI DESPRE NOI?

Plecând de la fundamentul exprimat în versetul 17,

unde Iacov a susținut cu tărie faptul că o credință adevărată

nu poate fi niciodată lipsită de fapte, el a subliniat apoi

această poziție, anume că o credință autentică trebuie să pro-

ducă fapte: „Dar va zice cineva: ‚Tu ai credința, și eu am fap-

tele’. ‚Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta cre-

dința mea din faptele mele’” (Iacov 2:18).

Atât pentru acel om necunoscut, cât și pentru oricine

altcineva care vrea să separe credința de faptele bune, con-

cluzia lui Iacov a fost aceeași: „îți voi arăta credința mea din

faptele mele” (Iacov 2:18b). Credința lui Iacov a produs în

mod consecvent, chiar dacă nu într-un mod perfect, fapte

bune, inclusiv fapte care exprimă compasiunea. Putem să

spunem același lucru și despre noi? Înainte de a răspunde, ia

aminte la aceste date statistice uluitoare:

• Conform Joshua Project (www.joshuaproject.net), în

lume încă există peste 6000 de grupuri etnice lipsite de

acces la Evanghelie.

• Conform Wycliffe Bible Translators (www.wycliffe.org),

aproape 180 milioane de oameni nu au Biblia tradusă în

limba lor.

• Conform Compassion International (www.compas-

sion.com), 700 de milioane de oameni sunt afectați de să-

răcie pe plan global.


pag 16

• Conform USA Today (www.usatoday.com), în lume

există peste 245 milioane de văduve, dintre care 115 mi-

lioane trăiesc în sărăcie.

• Conform World Orphans (www.worldorphans.org), în

lume există 153 milioane de orfani, majoritatea dintre ei

ajungând în această situație din cauza sărăciei.

Având în vedere aceste realități zdrobitoare, suntem

noi milostivi (Matei 9:36) când oamenii (creștini sau nu) nu

au acces, la nivel local sau în străinătate, la Evanghelie, la Bi-

blie, la literatură creștină și la „cele trebuincioase trupului”

(Iacov 2:16)? Dacă da, atunci Isus spune „Veniți binecuvân-

tații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregă-

tită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Dacă nu, atunci

credința noastră nu este cu nimic mai bună decât credința

demonilor!

CREDINȚA FĂRĂ FAPTE ESTE MOARTĂ

După ce a respins cu îndârjire ideea de separare a cre-

dinței de faptele bune, Iacov a spus ceva profund: „Tu crezi

că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred... și se

înfioară!” (Iacov 2:19)!

Chiar dacă nu a intrat în detalii, Iacov a susținut că

„dracii cred”. Dacă veți citi cu atenție Evanghelia după

Marcu, veți observa că demonii au afirmat credința în Isus


pag 17

(Marcu 1:23-24; 5:7). Cu toate acestea, credința lor, aseme-

nea credinței aceluia care se opunea lui Iacov, era moartă:

„Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este

zădarnică?” (Iacov 2:20).

Iacov a avertizat cu tărie faptul că doar a cunoaște cre-

dința adevărată, fără fapte, este un lucru nebunesc, inutil, și

cu nimic mai diferit decât credința demonilor. De aceea, spre

deosebire de fericirea acelora care își demonstrează dragos-

tea și compasiunea față de ceilalți, Isus a spus acelora care nu

aveau fapte bune următoarele cuvinte: „Duceți-vă de la Mine,

blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolu-

lui și îngerilor lui!” (Matei 25:41). Nu este acest lucru nu

foarte serios?

CREDINȚA TREBUIE SĂ PRODUCĂ FAPTE BUNE

A anticipat cumva Iacov opoziție față de argumentul

lui, care susține că o credință în unicitatea lui Dumnezeu nu

este cu nimic mai bună decât credința demonilor? Sau poate

că el pur și simplu a dorit să își întărească și mai mult poziția,

și anume faptul că o credință adevărată trebuie să producă

fapte bune. Indiferent care ar fi răspunsul, el și-a continuat

argumentația oferind două exemple din Vechiul Testament

– Avraam și Rahav. În ceea ce îl privește pe Avraam, Iacob a

arătat că, „Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit nepri-

hănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?


pag 18

Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte,

credința a ajuns desăvârșită. Astfel s-a împlinit Scriptura

care zice: ‚Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca

neprihănire’; și el a fost numit ‚prietenul lui Dumnezeu’.” (Ia-

cov 2:21-23).

Ceea ce a rezultat în mod natural din credința lui

Avraam în Dumnezeu (Gen. 15:6) au fost faptele bune – în

mod specific aducerea fiului lui, Isaac, ca jertfă pe altar (Gen.

22:1-19). Așadar, nu doar că maturitatea credinței lui “lucra

împreună cu faptele lui” (Iacov 2:22), ci el a fost și “numit

prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23), lucru care stă în con-

trast izbitor față de vrăjmașii lumești ai lui Dumnezeu (Iacov

4:4).

Pentru a-și argumenta și mai mult punctul său de ve-

dere, Iacov a reamintit cititorilor lui despre Rahav care, în

contrast cu „tatăl multor neamuri” (Gen. 17:4), era o prosti-

tuată. El spune despre ea, „Tot așa, curva Rahav: n-a fost so-

cotită și ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli și i-

a scos afară pe altă cale?” (Iacov 2:25).

Bine-cunoscuta mărturie a lui Avraam ar fi putut să

susțină cu ușurință argumentele lui Iacov. Cu toate acestea

Rahav, în ciuda ocupației ei, a fost de asemenea „justificată

prin fapte” atunci când ea s-a îngrijit și i-a protejat pe mesa-

gerii lui Dumnezeu. Drept rezultat, Iacov trage cu convingere


pag 19

concluzia argumentului lui: credința trebuie să producă

fapte bune. Poate el să spună același lucru și pentru tine?

CREDINȚA NU ESTE NICIODATĂ SINGURĂ

În mod inevitabil, cineva va pune întrebarea dacă nu

cumva justificarea prin fapte a lui Iacov se află în contradic-

ție cu justificarea doar prin credință, predicată de Pavel

(Rom. 3:21-5-21; Efes. 2:8-10). Pentru a rezolva această apa-

rentă dilemă, am pus în paralel cuvintele lui Pavel și cele ale

lui Iacov:

„Celui ce nu lucrează, ci crede

în Cel ce socotește pe păcătos

neprihănit, credința pe care o

are el, îi este socotită ca nepri-

hănire” (Rom. 4:5)

„Vedeți dar că omul este soco-

tit neprihănit prin fapte, și nu

numai prin credință” (Iacov

2:24).

Apostolul Pavel a explicat justificarea din perspectivă

legală în felul următor: neprihănirea este creditată (impu-

tată) celor păcătoși prin doar prin har, prin instrumentul cre-

dinței și nu prin instrumentul faptelor bune. Dacă Avraam

ar fi fost „socotit neprihănit prin fapte” (Rom. 4:2), el ar fi pu-

tut să se laude. Dar întrucât Dumnezeu l-a declarat pe

Avraam neprihănit doar prin credință, înainte de circumci-

zie și înainte ca el să îl aducă jertfă pe Isaac, lauda este ex-

clusă.


pag 20

Iacov, pe de altă parte, a argumentat că o credință ade-

vărată nu este niciodată singură - motivând în apărarea argu-

mentului lui faptul că Avraam l-a adus jertfă pe Isaac. Făcând

aceasta, Avraam a fost „justificat prin fapte, și nu doar prin

credință". Adică, faptele bune ale lui Avraam (ca și ale lui Ra-

hav) erau rezultatul, nu cauza faptului că a fost socotit nepri-

hănit (justificat) de către Dumnezeu. De aceea, în loc să vor-

bească în contradictoriu, Iacov și Pavel se completează unul

pe celălalt.

CONCLUZIE

Într-o zi am primit un mail de la un frate drag din Bir-

mania care avea nevoie de anumite lucruri pentru orfanii de

care el și partenerului din lucrare se îngrijea. Cât de ușor ar fi

fost să spun, „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”

(Iacov 2:16), dar să nu fac nimic. Nu este exact acesta argu-

mentul lui Iacov? Dacă spun că am credință dar nu le dau

„cele trebuincioase trupului” (Iacov 2:16), poate acest fel de

credință să mă mântuiască? Categoric nu!

M-am străduit, iată, până la punctul repetării, să arăt

faptul că o credință adevărată nu este niciodată singură. Cre-

dința fără fapte este moartă. Dacă cineva pretinde că are cre-

dința în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, dar nu este mi-

lostiv (Matei 9:36) față de alții, atunci credința lui sau ei este


pag 21

moartă, inutilă, cu nimic mai deosebită decât credința demo-

nilor – indiferent cât de sănătos este din punct de vedere doc-

trinar. Sau, așa cum Iacob a concluzionat, „După cum trupul

fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă”

(Iacov 2:26).

Ai putea și tu să te alături lui Avraam, Rahav, și a ne-

număratelor credincioși care au demonstrat credința lor

adevărată prin fapte bune? Sau ești ca omul acela care și-a ex-

primat simpatia față de ei, dar nu a făcut nimic practic? Este

biserica ta una dintre cele care împlinește nevoile spirituale

și practice atât la nivel local cât și în alte țări? Sau este ca una

din bisericile care și-au închis ușile celor nevoiași după ura-

ganul Katrina? Sunteți tu și biserica ta doar ascultători, sau

și împlinitori cu fapta? Dacă sunteți doar ascultători, „la ce v-

ar folosi?” (Iacov 2:16). Dacă sunteți și împlinitori cu fapta,

slavă lui Dumnezeu – sunteți cu adevărat binecuvântați!


pag 22


pag 23

CE CRED EU

Există anumite lucruri asupra cărora putem să cădem

de acord că nu avem aceeași opinie, dar lucrurile adevărurile

esențiale, ne-negociabile ale credinței creștine, adesea regă-

site în crezuri și mărturisiri de credință, trebuie să fie apărate

și păstrate cu orice preț. De aceea, eu afirm fără ezitare prin-

cipiile prescurtate ale credinței istorice (eng. Abstract of

Principles, SBC Heritage, http://sbcheritage.com/abstract-

of-principles) alături de următoarele adevăruri teologice bo-

gate.

CELE CINCI SOLA ALE REFORMEI PROTESTANTE

Sola Scriptura (doar Scriptura). Într-o vreme foarte

asemănătoare aceleia din secolul al XVI-lea, când a avut loc

reforma protestantă, și când tradițiile și experiențele indivi-

duale încercau să detroneze principiul unicității Scripturii ca

singura autoritate pentru credință și practică, am face bine


pag 24

să ne întoarcem la strigătul urgent al reformatorilor (1Cor.

4:6; 2Tim. 3:14-17).

Solus Christus (doar Hristos). Acest principiu statu-

ează fără echivoc faptul că mântuirea poate fi găsită doar în

Persoana și lucrarea lui Hristos (Ioan 14:6; F.A. 4:12; Col.

1:13-18; 1Tim. 2:5-6).

Sola Gratia (numai prin har). Harul lui Dumnezeu,

care este dat celor necredincioși pentru a-I elibera din păcate,

judecată și iad, nu poate fi câștigat sau meritat, ci el este pri-

mit ca un dar (Rom. 11:6; Efes. 1:3-8; 2:4-10).

Sola Fide (doar prin credință). Doar credința în Per-

soana și lucrarea lui Hristos – fără circumcizie, botez, mem-

bralitatea în biserică sau faptele bune – este instrumentul

prin care păcătosul este justificat. Oricum ar fi, oricât de

mare sau mică, credința nu este niciodată singură; credința

fără fapte este moartă (Rom. 3:21-26; 5:1; Iacov 2:14-26).

Soli Deo Gloria (doar Dumnezeu merită slava). Viața

trebuie trăită, în orice domeniu al ei, cu singurul scop de a

aduce glorie doar lui Dumnezeu (1Cor. 10:31).


pag 25

CELE CINCI TEZE ALE CALVINISMULUI (T.U.L.I.P.)

1. Depravarea totală. Datorită căderii în păcat, în-

treaga natură a omului (inclusiv voința) a devenit sclavă pă-

catului. Astfel, păcătosul este lipsit de dorința și capacitatea

de a se îndrepta către Hristos, în lipsa lucrării regeneratoare

a Duhului Sfânt (Gen. 6:5; Ps. 51:5; Ier. 17:9; 1Cor. 2:14; Rom.

3:10-18; 5:12; 9:16; Ioan 1:12-13; 6:44; Efes. 2:1-3).

2. Alegerea necondiționată. Alegerea de către Tatăl a

unora (dar nu a tuturor) spre mântuire, înainte de întemeie-

rea lumii, nu a fost nici un fel condiționată de credința omu-

lui sau de faptele bune prevăzute de el dinainte (Ioan 6:37,

44, 65; F.A. 13:48; Rom. 9:6-23; Efes. 1:4-14; 2:4-10).

3. Ispășirea limitată. Cei aleși de Tatăl au fost dați Fi-

ului. Astfel, pe cruce, Isus a făcut ispășire doar pentru cei

aleși. Ideea că Isus a murit pentru întreaga lume nu se gă-

sește în Scriptură (Matei 1:21; Ioan 10:11-30; 17:6-12; Rom.

3:21-26; 8:28-30).

4. Harul irezistibil. Chemarea exterioară a Evanghe-

liei poate fi respinsă, dar aleșii lui Dumnezeu vor primi în

mod inevitabil o chemare interioară la mântuire, care nu

poate și nu va fi respinsă. Cu alte cuvinte, Dumnezeul Tri-

unic este la lucru atrăgând la Hristos în mod irezistibil pe cei

aleși (și numai pe ei) (Matei 22:14; Ioan 3:1-8; 12:32; Rom.

8:28-30; Efes. 2:4-10).


pag 26

5. Perseverenta sfinților. Chiar dacă ei păcătuiesc și cad

uneori, aleșii sunt păstrați prin harul și puterea lui Dumne-

zeu și vor persevera în credință până la capăt (Ioan 3:16;

6:35-40, 44; Efes. 1:13-14; Rom. 8:28-39; 1Petru 1:3-9; Iuda

24-25).

Chuck Hayes - MAGNA GRATIA

Documents

Transcript of Chuck Hayes - MAGNA GRATIA