Colectiv de redacţie:

Christian Balazs, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Maria Truşcă, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Răzvan Stanciu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Cosmin Chelu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Ana-Maria Iancu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Elena Filimon, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Andreea Visu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Coordonator:

Lect. univ. dr. Olga Bălănescu

Numărul 9 - luna iunie, anul II

2

Editorial………….……………………..……3

Viața de student…….………………………..7

Din universul publicitar……….……………12

Interviu……….…...………………………...15

Tradiții……………………………………….21

Evenimente…………………………………..24

Poşta redacţiei……………………………….28

3

După bac, încotro? Ce v-ar determina să optați pentru programul de studii Comunicare și RP în cadrul

Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere a Universității din București?

Însuși mersul vieții noastre de zi cu zi, orientarea societății noastre, orientare îndreptată în direcția

comunicării și a dezvoltării relațiilor publice. Indiferent de domeniul de activitate, aceste două

componente sunt indispensabil legate de procesul evoluției acuale. Comunicăm și construim

imagine în domeniul tehnic, educațional, sanitar, politic, managerial, sportiv, artistic. Comunicăm

înspre societatea civilă, ei îi prezentăm imaginea organizației în care activăm, întrucât între acești

doi poli (organizația și societatea civilă) este nevoie să se stabilească o punte durabilă, punte de care

depinde confortul fiecăreia dintre cele două entități: având adeziunea societății civile, organizația se

va dezvolta corespunzător și își va perfecționa activitatea. Devenind astfel o organizație

competitivă, puternică, specializată în domeniul său, aceasta va reuși să satisfacă toate, sau aproape

toate cerințele societății civile căreia îi aparține. Dovada importanței tot mai mari a științelor

comunicării și a relațiilor publice în peisajul contemporan este existența câte unui departament (

uneori numit simplu ”birou”) de Relații publice în toate instituțiile publice ori private din jurul

nostru.

Ceea ce înseamnă că extraordinara deschidere în sensul acoperirii unei plaje imense de

LOCURI DE MUNCĂ. Hai să recunoaștem, este chiar reconfortant să realizezi că ai tot mai multe

posibile și reale locuri de muncă, fiecare special, inedit în felul său, dar toate – foarte apreciate și

necesare în societate.Ce v-ar determina să optați pentru programul de studii Comunicare și RP în

cadrul Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere a Universității din

București?

Faptul că ați putea lucra, după absolvire, în departamentul de Relații Publice al unui club

sportiv, al Parlamentului României, al firmei Toyota sau Mercedes, al rețelei McDonalds, al unui

minister și lista poate continua. Este adevărat că nu veți deveni ambasadori, politicieni sau doctori

renumiți, dar veți mâna dreaptă a acestor personalități care nu se vor putea desfășura fără ajutorul

vostru. Succesul lor depinde de imaginea pe care o vor prezenta societății civile, iar imaginea o veți

clădi voi!

Faptul că puteți deveni art director sau copywriter într-o agenție de publicitate ( și sunt o

mulțime de asemenea agenții, puteți să vă convingeți navigând pe internet) de unde să gestionați

promovarea diferitelor produse sau servicii pe piață, să contribuiți la îmbunătățirea vieții cotidiene

prin introducerea unor produse noi și necesare despre care lumea nu a aflat încă, prin mesaje

ingenioase.

Sau faptul că puteți încerca să schimbați, în bine, mentalitatea societății noastre, prin

construcție de campanii sociale îndreptate împotriva violenței în familie, împotriva consumului de

droguri, de protecție a mediului în care ne desfășurăm viața, sau de sprijinire a persoanelor

defavorizate.

Și toate pot deveni realitate doar prin opțiunea voastră de a vă înscrie programul de studii

Comunicare și RP în cadrul Departamentului de Științe ale Comunicării din Facultatea de Litere. Vă

așteptăm!

Olga Bălănescu

4

5 MOTIVE PENTRU A DORI SĂ DEVII STUDENT LA LITERELE BUCUREȘTENE

Conf. dr. Cristina Bogdan, prodecan

1. Pentru că ai avea ocazia să studiezi într-

una dintre cele mai vechi și mai prestigioase

instituții de învățământ superior din spațiul

românesc, care a împlinit mai mult de un

secol și jumătate de existență.

Școala Superioară de Litere (1863) a dat naștere, un

an mai târziu, Facultății de Litere și Filosofie, sub

conducerea latinistului August Treboniu Laurian,

președinte al Academiei Române. Prin Decretul

domnesc nr. 765 din 4/16 iulie 1864, Alexandru

Ioan Cuza a aprobat înființarea Universității din

București, în componența căreia intrau inițial Facul-

tatea de Litere și Filosofie și Școala Superioară de

Științe și Legi (din care s-au desprins ulterior

Facultatea de Drept și Facultatea de Științe).

2. Pentru că oferta educațională a Facultății

de Litere se construiește la intersecția dintre

vechi și nou, îmbinând acribia filologică și

deschiderea către zone foarte actuale din ști-

ințele umaniste și sociale.

Poți opta pentru unul dintre cele 7 programe de

studii (Limba și literatura română – limbă și

literatură străină, Literatură universală și compara-

tă – limbă și literatură străină, Comunicare și

Relații publice, Studii europene, Etnologie, Științe

ale informării și documentării, Asistență manageri-

ală și secretariat) organizate în facultate, în funcție

de interesele tale științifice și de cariera pe care ți-ai

dori să o îmbrățișezi.

Intrarea în Facultatea de Litere (foto: Mirela Urse)

Holul de marmură al Facultății de Litere

(foto: Mirela Urse)

5

3. Pentru că te-ai putea bucura de zăbava cititului în cea mai frumoasă Sală de Lectură a

Bibliotecii unei facultăți din România.

E suficient să faci o singură vizită în această sală, situată la etajul 1, în aripa dreaptă a facultății, ca să te

convingi. An de an, în răstimpul Zilelor Porților Deschise, liceenii descoperă farmecul unui loc în care

timpul este cernut nu prin nisiparniță, ci prin vechimea și diversitatea tomurilor rânduite cu grijă pe raf-

turile bibliotecii.

4. Pentru că te-ai întâlni la cursuri

cu nume pe care, de regulă, le

găsești pe copertele unor

volume sau în paginile revistelor

culturale.

Mircea Cărtărescu, Liviu

Papadima, Ioana Pârvulescu, Ion

Bogdan Lefter, Rodica Zafiu, Andrei

Cornea, Eugen Negrici, Mihai Dinu,

Monica Spiridon, Mircea Vasilescu,

Carmen Mușat, Simona Popescu, Nicolae

Manolescu, Andra Vasilescu, Mihai

Zamfir, Rodica Zane, Caius Dobrescu,

Emil Ionescu, Daniel Cristea Enache,

Paul Cernat, Ion Manolescu,

Sebastian-Vlad Popa – sunt doar câteva

dintre figurile importante ale culturii

române contemporane, alături de care

poți străbate teritorii mai puțin umblate

ale literaturii noastre sau poți descinde în

spațiile ramificate și pline de capcane

pentru neofiți ale lingvisticii, ale ști-

ințelor comunicării sau ale unor științe

sociale.

5. Pentru că Numele mari se formează cu Litere! – după

cum anunță sloganul instituției noastre, fapt demonstrat

de pleiada de studenți și de profesori celebri care au con-

tribuit decisiv la prestigiul acestui for academic.

Să pășești în săli în care au stat în bănci sau în care a

răsunat glasul lui Ovid Densușianu, Tache Papahagi, Titu

Maiorescu, Lazăr Șăineanu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Al.

Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Nicolae Cartojan,

Constantin C. Giurescu, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, G.

Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și mulți

alții este ca și cum ai avea șansa de a călători în timp și de a

deveni contemporan cu cei care ne-au dat dreptul să avem

partea noastră de cer cultural.

Dacă toate acestea nu te-au convins încă, atunci te invit să intri pe site-ul Facultății de Litere

(www.litere.ro) sau pe pagina de Facebook a instituției (https://www.facebook.com/litere), ca să deschizi

pe cont propriu fereastra către o lume vie, dinamică, întortocheată și surprinzătoare, în care profesorii sunt

cu adevărat îndumători – adică parteneri de drum pentru studenții pe care îi însoțesc cu răbdare, atenție și

prietenie, neștiind, la finalul întâlnirii, cine a dat și cine a primit mai mult.

Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de

Litere (foto: Mirela Urse)

6

Liber. La sigur!

Studenția înseamnă, parcă cel mai mult, libertate. Oraș nou, colegi noi, program mai flexibil. Libertate de mișcare în oraș sau prin Europa și libertatea de a spune lucrurilor pe nume. Studenția îți face mai mult loc pentru tine, te lasă să fii mai mult sau mai tu, să încalci limite și să-ți inventezi regulile. Pentru că poți. Pentru că așa simți. Asta am simțit și noi când deschis campusurile Arcca, cele mai mari și mai apreciate cazări pentru studenți din București. Că ai nevoie de un loc unde să fii tu însuți. Unde să fii bine-venit.

Unele lucruri trebuie lăsate la voia întâmplării. Doar așa ajungi să descoperi locuri noi, marea dragoste sau prietenii care o să-ți țină spatele de acum înainte. E OK să cobori cu trei stații de metrou mai târziu sau să pleci la mare cu 60 de lei pentru un weekend. De alte lucruri, însă, este bine să fii sigur. Într-un București devenit junglă imobiliară, în care chiriile cresc de la o lună la alta, la Arcca ai garanția unei taxe fixe, care-ți include utilitățile: internet, curent sau încălzire. E bine să fii surprins cu discount-urile noastre pentru cazare pe timpul verii, în loc să te trezești fără vacanță, plătind vreo regularizare la gaze. Unele lucruri este bine să le trăiești pe pielea ta, nu din auzite. Crede-ne, însă, că cel mai important contract, până când ajungi să semnezi cu casa de discuri sau cu super-firma de IT, este contractul de cazare care își apară drepturile.

Pentru unii, libertatea încape într-un rucsac sau pe bancheta din spate a mașinii. Pentru alții, să fii liber înseamnă confort, un spațiu unde să-ți aranjezi lucrurile mici ca să poți face lucruri mari. La Arcca poți să te bucuri de ambele. Camerele sunt mobilate modern, ai cuptor cu microunde și frigider în cameră, plus baia proprie. Când vrei liniște, ai sală de lectură sau spații verzi. Sau teren de sport. Și spălătorie pentru haine. Și cafeteria. Și sală de evenimente. Tot ce trebuie să faci este să-ți aduci hainele și laptopul, boardul sau bicla și, gata, te-ai mutat în București.

Să fii liber înseamnă să te înconjori de oameni liberi, iar vecinii tăi de campus se pricep la asta. De la ei o să afli, pe grupuri de Facebook sau la povești de seară, despre joburi și proiecte, despre acțiune de weekend și concerte. Dacă ai idei și ești pus pe treabă, poți să intri în echipa care organizează evenimente, să te înscrii în campionatele de fotbal, volei sau baschet, poți să vii cu propriile propuneri sau chiar să scrii următorul articol în revista asta sau pe blog. Dacă vii alături de noi, fii sigur că o să fim alături de tine. Pentru că știm să ne ascultăm. Pentru că vrem să facem lucrurile împreună.

Echipa Arcca

Sursa foto: www.arcca.ro

7

CUM AM INTRAT LA FACULTATE

P.S: Dragi viitori studenți ai Facultății De Litere, Universitatea București, acest articol vă este adresat vouă.

Cu toții suntem debusolați când dăm startul unei noi etape, mai ales în ceea ce privește viața profesională. Iar pentru a

ajunge să clădim o carieră de succes, este necesar să ne alegem cu grijă și atenție studiile superioare.

Daca ești pasionat de lectură, de comunicare cu tot ce implică ea, îți place să susții discuții libere,nu te temi de a vorbi în

public, ești pasionat de platformele online sau de munca de PR, atunci înseamnă că îți pot ura ” BUN VENIT ” în noul An

Universitar.

Dar să nu ne grăbim! Mai ai inainte o probă a bacalaureatului de susținut și o vară în care te vei distra.

Cu toate acestea, iată cateva sfaturi utile și informații de care ai nevoie pentru a deveni student cu " acte în regulă".

1.Imediat după ce ai susținut Bac-ul, interesează-te de modalitatea de admitere la facultate

(examen la Limba și Literatura Română în cazul Facultății de Litere, departamentul de Comunicare și Relații Publice) ;

2.Urmărește zilnic calendarul admiterilor întucât acesta poate suferi modificări. E bine să știi din timp când și unde

trebuie să fii;

3. Fă-ți 4 poze tip buletin pe care să le ai cu tine când te înscrii la facultate;

4.Ia-ți diploma de bacalaureat de la liceul pe care tocmai l-ai terminat.În eventualitatea în care nu este gata, solicită o

adeverință care atestă faptul că ai susținut și ai promovat examenul bacalaureatului;

5.Solicită adeverința de la medicul de familie prin care este menționată condiția aptă pentru a deveni student;

6.Certificatul de naștere trebuie să fie și el printre actele de la dosar;

7.Mergi la casieria Facultății de Drept și achită taxa de înscriere în valoare de 150 de lei.Întoarce-te în ziua admiterii si

prezintă chitanța drept dovadă a plății ;

8. În ziua examenului, vino cu cel putin o oră înainte. Va trebui să aștepți puțin, numărul candidaților este mare;

9. Verifică pe litere.ro situația actualizată a informațiilor cu privire la admitere;

10. Testează-ți aptitudinile prin rezolvarea modelului de subiect afișat pe site-ul facultății , pentru Comunicare și Relații

Publice.

Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat să îți urez, drag viitor student, baftă la examene, la admitere și o vacanță cât

mai placută. Te așteaptă niște ani de studenție memorabili.

Ana-Maria Iancu,

Studentă, CRP, anul II

8

1. De ce ai ales Arcca?

2. Ce îți lipsește de acasă?

3. Ce ai găsit, în schimb, la Arcca?

În cei trei ani de activitate ai Arccăi, unul dintre căminele

din cartierul Vitan a adunat în ultimul an aproximativ 2000

de studenți cazați, tineri entuziaști și dornici de a începe un

drum plin de experiențe, oameni, impresii, dar și de tentații,

decepții, care să îi conducă/poarte spre propria dezvoltare

personală și profesională.

Întrucât eram curioși ce înseamnă a pleca de acasă și a

ajunge într-un mediu străin, am întrebat studenții români și

internaționali cum își petrec timpul în cămine.Vă vom

dezvălui o serie de trei întrebări alături de răspunsurile lor.

Interviuri

Laurențiu Smoleanu *foto arhivă personală *

1. Nu știu de ce am ales Arcca, dar știu sigur că după primele zile

petrecute aici am descoperit o comunitate foarte ok. Este mereu

ceva de făcut, aici nu există „mă plictisesc, nu am nimic de făcut”.

2. De acasă îmi lipsesc prietena, familia și prietenii.Am făcut un

lucru bun că am ales Bucureștiul pentru că m-a ajutat enorm să mă

dezvolt profesional.

3. Căminul și oamenii de aici te ajută să te dezvolți.Pe parcursul

șederii mele aici am descoperit că în Arcca apar foarte multe

oportunități fără ca eu să mă fi așteptat la așa ceva.Înainte să

ajung aici nu credeam că voi avea șansa de a lucra cu ceilalți la

proiectele căminului și a demonstra de ce sunt în stare.Mă simt

foarte bine aici.

Marina *foto arhivă revista deCeRP*

1. Căminul privat Arcca este foarte curat. Să știu că

voi locui într-un mediu îngrijit a contat enorm în

decizia mea.

2. Îmi lipsește mâncarea de acasă. Câteodeată îmi e

dor de rutina de acasă. Aici lucrurile diferă, nicio zi

nu se aseamănă cu cealaltă.

3.La Arcca mă simt liberă. Îmi place foarte mult

atmosfera creată. Oamenii sunt foarte faini, mi-am

făcut mulți prieteni. Nu mă așteptam la asta.Am

descoperit că am multe lucruri în comun cu alți

studenți de aici și îmi dau seama de asta din primele

discuții pe care le port cu ei.

9

Sawafery Yaser *foto arhivă revista deCeRP*

1. Am aflat de Arcca din două locuri: am găsit-o pe net, apoi o

prietenă mi-a spus despre acest loc. Din poze mi se părea

interesant. Din prima zi de cum am ajuns aici am fost mulțumit

de loc și am decis să semnez contractul. Am discutat cu

administratorii iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau

iama la Gară și să-mi iau bagajele de acolo pentru a mă instala

aici.

2.Îmi lipsesc multe lucruri personale, căci nu-mi pot lua toate

obiectele de acasă.Cred că am să mă rezum la ele.

3.Condițiile sunt foarte bune. Îmi place căminul.Fetele de pe

banca din spate îmi suflă și-mi propun să zic că aici am găsit

multe gagici, nu știu dacă ar fi trebuit să spun asta.

P.S. Dacă te întrebi de ce am numele acesta, eu sunt din Fâșia

Gaza, dar sunt jumătate român.

Am purtat o discuție cu

internaționalii veniți în

România și cazați în Arcca

prin intermediul celor de la

AIESEC. Studenții din

Mexic, Italia, Portugalia,

Spania și Noua Zeelandă au

fost încântați de campusul

sudențesc din Vitan, oferindu

-ne câteva detalii din

experiența lor, tradusă,

evident, în română.

1. Chiar dacă nu noi am ales Arcca, putem spune că a fost prima decizie bună în ce ne privește de când

am ajuns în România.Voiam să prevenim eventualele probleme iar acest loc este unul care îți oferă

siguranță, ne spun Leo și Eladio.

2. De acasă ne lipsește mâncarea, (Alice, Leo și Jihan) iar mie în special orezul, alături de plimbările

pe care le făceam în Noua Zeelandă (Steven). De asemenea, perna favorită pe care am uitat să o iau cu

mine (Eladio). Îmi lipsesc câinii pe care i-am crescut acasă, în Mexic (Jihan)

3. Noi am găsit o comunitate unită. Cei din administrație ne ajută atunci când apelăm la ei. Sunt dispuși

să ne fie alături și să ne învețe obiceiurile românilor.

Studenții de aici sunt foarte prietenoși. Îmi place că majoritatea văd lucrurile dintr-o perspectivă

diferită. Poate că este cultura voastră care ne deosebește, însă, e ceva plăcut și educativ, ne-a transmis

întreg colectivul.

Jihan a dorit să mai adauge ceva: Arcca are o anvergură de nivel occidental.Îmi aduce aminte de alte

cămine studențești în care am locuit în Texas, SUA.De asemenea, îmi place camera mea.Mă simt

comfortabilă aici.

Jihan (stânga), alături de Alice, Leo, Eladio și Stevens *foto arhivă revista deCeRP*

Articol realizat de Cosmin Chelu, student CRP, anul II

10

De această dată coborâm spre gura de vărsare a Dunării și ne oprim chiar la limită – Sulina. Știm deja de

la orele săcâitoare de geografie că orașul reprezintă cel mai estic punct al țării noastre și din auzite despre

Jean Bart (Eugeniu P. Botez) și cum că George Georgescu s-ar fi născut aici, dar...cam atât.

O dată acostat vaporul, coborâm pe chei unde Cristi, pictorul orașului, ne îmbie spre vizitarea, spune el, a

„celei mai puternice muze” pe care am putea-o găsi. Acceptăm imediat și, cu doi cai putere, pornim în

„aventura liniștii”. Paradoxul așezării ni se

înfățișează concomitent, echipa DeCeRP urmând

drumul pavat într-o căruță- Iată cum gândul ni se

îndreaptă spre „Balta albă”.

Trecem..sau mai bine zis, tropăim agale spre punctul

central de atracție turistică, plaja. Neprihănită de

intervențiile omului stăruitor în dorința de inovare,

nisipul fin, încărcat de scoici, melci și ciulini

constituie încă o imagine eliberatoare, un loc unde

te poți afunda ori de câte ori stresul cotidian

devine insuportabil. Depășim cu evlavie Catedrala,

apoi Farul din oraș (în cadrul căruia se regăsește și

muzeul Comisiei Europene a Dunării-de „google-

it”).

Deja obișnuiți cu aerul de Dunăre, amestecat cu istorie și mister, privim localnicii vestiți pentru

ospitalitatea lor cum ne zâmbesc molcom sau chiar ne salută, de parcă ne-am cunoaște de-o viață.

Oprim brusc. Cimitirul. Suntem întrebați, mai mult retoric: „Știți ce-i aici? E sfârșitul și începutul! Nu

sunt doar morminte, e pământ sfânt!” Coborâm, iar domnul Lavric, așteptând la poartă, începe un discurs

cutremurător, un monolog intens despre pirați, britanici, turci, englezi, români, ruși și evrei, poveşti de

dragoste și multă dramă. Jumătate de oră de „wow-uri” și „vai-uri” care au conturat perfect legendele

orașului. În cei 200 de ani de existență, Sulina a adunat povești de viață a milioane de oameni, cei mai

mulți călători. De aceea cimitirul este un ansamblu de naționalități care se odihnesc sub același cer curat.

Bine zguduiți, și nu din cauza mijlocului de transport, mergem mai departe. Lui Cristi i se întrezare în

privire o sclipire unică, poate ușor previzibilă – marea! De un albastru întunecat, în contrast cu focarul de

lumină oranj, nu ne permite decât să privim. Atât am reușit. Înmărmuriți, ne părăsim ghidul pictor și ne

lăsăm purtați parcă de un cântec al sirenelor încă neuitate. Ne așezăm pironiți în nisipul umed. Oare ce

miracole mai poate face Sulina pentru sufletul nostru îmbătrânit de marele oraș?

Ghid Turistic deCeRP

Foto: arhiva personală

Foto: arhiva personală

11

Avem timp să ne gândim la mâine sau să filosofăm- Aici apusul se lasă mereu așteptat.

articol realizat de Filimon Elena,

Universitatea București, Facultatea de Litere, Departamentul de Comunicare și Relații Publice, Anul II

Foto: arhiva personală

12

Vârsta, un număr supraestimat,

Un tânăr antreprenor oferă o lecție de

viață gratuită

Varsta, un incovenient al tuturor oamenilor carora

le-a fost doar frica sa porneasca.

Varsta, o rampa de lansare pentru toti oamenii caro-

ra nu le-a fost frica sa porneasca.

In momentul in care ai undeva la 20 de ani, iti e

frica sa pornesti pentru ca nu stii daca o sa reusesti,

crezi ca nu ai experienta si, mai presus de asta, crezi

ca te va intampina un esec la iesirea din tunelul cu

oportunitati. In momentul in care ai undeva la 30 de

ani, iti e frica sa nu iti pierzi familia, casa, toti banii

si tot ce ai economisit pentru vacantele luxoase de

vara. In momentul in care ai undeva la 40 de ani,

consideri ca esti mult prea batran ca sa mai incepi

un business, asa ca ramai la vechiul tau job care, ce-

i drept, iti aduce o paine.

Dru Riess, un om care nu a intampinat esecul la

sfarsitul tunelului, un om care nici macar nu a gasit

sfarsitul tunelului, ci si-a creat propriul labirint, ca

sa nu-l gaseasca deloc. Un om care nu a sperat ca

ceva va cadea din cer si il va izbi o idee geniala in-

cat sa isi permita sa traiasca in puf toata viata. Un

om care nu s-a uitat peste umar cand a mers inainte,

un om care a spus "Nu" fricii, un om care a dat la o

parte oameni care voiau sa ii taie elanul.

In timpul scolii generale, Dru Riess nu avea cele

mai bune note, nici in liceu nu statea mai bine, avea

trei job-uri part-time, insa, reusea sa ajunga la ore,

nu lipsea si mereu statea in prima banca. S-a chinuit

in timpul liceului si in timpul primilor doi ani de la

facultatea la care studia, insa, in ultimul an a reusit

sa isi gaseasca puterea de a transforma defectele in

calitati, dar nu oricum, ci la ore practice. In spatele

fiecarei persoane sta un motor care functioneaza

fara oprire, un motor fara de care nu putem face

urmatorul pas - motivatia. Ei bine, motivatia lui Dru

Riess a fost sa dea urmatoarei generatii ceva mai

bun, ceva cu care sa se mandreasca si, cel mai im-

portant, ceva ce el nu a avut niciodata. Motorul

acesta l-a dus pe Riess la un inteviu la ADP, cea

mai mare companie care sustine start-up-urile si

business-urile mici. Nu a reusit sa obtina postul dor-

it, insa nu pentru ca nu era bun, ci pentru ca cei de

la ADP nu isi doreau oameni care abia au terminat

facultatea, asa ca, s-a inscris la un program mondial

de training pentru viitori antreprenori.

In 2007, dupa ce a terminat perioada de training a

celor de la ADP, s-a mutat impreuna cu prietenul

sau, Ray Salinas, in Texas, loc de unde si-au pornit

afacerea cu o veche masina de printat si nu cum isi

doreste oricine sa isi inceapa o afacere, dintr-un

bloc imens de pe Calea Victoriei, sau pe Sillicon

Valley, sau in New York, ci intr-un hambar vechi..

alaturi de "prietenii buni ai omului", serpii si

soarecii. Oricine ar fi vazut in mod clar o groapa de

gunoi acolo, insa nu si Riess, el a vazut o oportuni-

tate. A trait in hambar de atunci, a inceput sa sune

clienti si.. chiar a reusit sa stranga un portofoliu de

clienti, insa simtea ca ceva nu merge bine, asa ca, a

trecut la pasul urmator, cel pe care l-a invatat in fac-

ultatea de Business Administration, unul caruia ma-

joritatea intreprinzatorilor din ziua de astazi nu-i

vad rostul, sau, mai bine spus, nu vad crearea unui

beneficiu imediat - RESEARCH-ul.

13

Research-ul nu a fost cum si-ar imagina oricine,

deschizi cateva pagini de google, cauti niste cuvinte

cheie si boom, ai research-ul, nu! Dru Riess s-a dus

in capitala print-ului, China, la cele mai mari tipo-

grafii. Acolo s-a dat drept un client interesat de ser-

viciile pe care tipografiile le ofereau, asa ca celor de

acolo le-a fost foarte usor sa vanda putin din buca-

taria lor, astfel incat, atunci cand a plecat din China,

stia clar ce are de facut vechiului hambar din Texas.

Riess spune ca de acolo a invatat stiinta print-ului.

Cum un bun antreprenor ar fi observat, asa a obser-

vat si Riess - timpul estimat de primire al unui colet

din China pana la destinatie este imens, undeva la 9

saptamani, pe cand, el avand hambarul in Texas, ar

fi durat doar doua saptamani, lucru pe care Riess l-a

exploatat la maximum.

In anul 2008, Ray Salinas a devenit partenerul sau

de afaceri, s-au inteles perfect inca din prima clipa,

Dru avea experienta strazii si se adapta mult mai

usor la situatii, pe cand, Ray era un tip mult mai

teoretic si rational. In acelasi an, Riess si Salinas au

plecat intr-o calatorie de cinci zile, parcurgand mii

de kilometri intr-un Chevy Cobalt inchiriat - "Am

dormit la prieteni, pe jos, pentru ca nu aveam bani",

isi aminteste Reiss. In aceasta calatorie au abordat

direct managerii executivi ai companiilor, prezen-

tandu-le serviciile lor si cerandu-le o sansa. Strate-

gia lor a functionat. Cresterea companiei era contin-

ua, sumele de bani produse de companie se dublau

de la an la an: 1.2mil$ - 2.4mil$, pana au ajuns, in

anul 2016 la 25mil$.

In anul 2011, dupa o lupta cu patronul care detinea

compania, au reusit sa cumpere afacerea si sa o re-

denumeasca drept "Popular Ink" - patronul a incer-

cat sa le-o fure de sub nas, insa nu a reusit, pentru

ca daca Riess si Ray ar fi plecat, ar fi plecat o data

cu clientii pe care i-au adus.. asta ar fi insemnat sa

ajunga la nivelul de hambar, din nou, astfel incat,

patronul a ales sa o vanda, win-win, nu? A invata

cand sa pleci este un lucru foarte important de ur-

marit si de pus in practica!

O pulbere miracol, substitut alimentar care se

vindea de minune în Asia şi pentru care Popular Ink

producea milioane şi milioane de ambalaje s-a decis

să-şi schimbe tipul de ambalaj. Riess a făcut cer-

cetările necesare în privinţa noului ambalaj şi i-a

oferit clientului asiatic o cotaţie de preţ, dar clientul

i-a declarat că a găsit o ofertă mult mai bună în altă

parte pentru jumătate din preţ. Riess şi Salinas nu

au putut descoperi nicio greşeală în oferta lor, astfel

încât au rămas pe poziţii. Se părea că 80% din

vânzările totale urmau să dispară. Salinas i-a spus

lui Riess în zilele care au urmat: „ Hai să discutăm

ce afacere în alt domeniu să facem”. Deci întreprin-

derea lor de print risca să o ia la vale şi totuşi după

o săptămână au primit un telefon şi clientul asiatic a

spus: “ Drue, eşti sigur că poţi face acel ambalaj la

preţul pe care mi l-ai comunicat? Competitorul tău

nu a înţeles bine dimensiunile produsului şi cotaţia

lor de preţ s-a dovedit a fi de nesusţinut, iar acum

preţul lor este mai mare decât al tău. Dru Riess a

declarat că acel competitor şi-a calculat eronat ofer-

ta de preţ şi când au revenit asupra calculelor, clien-

tul asiatic s-a trezit cu un preţ dublu faţă de ce am

oferit noi. Deci am câştigat înapoi acel client.”

Popular Ink a crescut în continuare cu viteză expo-

nenţială, mai departe chiar decât au visat Riess şi

Salinas. „Am reinvestit în permanenţă tot ce am

câştigat din print şi sunt foarte recunoscător că şi

clienţii au înţeles şi apreciat această viziune a mea.”

Toata povestea, daca va vine sa credeti, a pornit de

la semnarea unui contract pe un servetel.. ei bine, as

avea un sfat pentru, sa aveti mereu servetele la voi,

un pix si, bineinteles, curaj, mult curaj!

În prezent Riess lucrează la o nuvelă autobiografică

prin care încearcă să îi înveţe pe tineri esenţa expe-

rienţelor trăite cu Popular Ink: „ Diferenţa o faci

citind, cercetând şi studiind cum se manageriază o

afacere în domeniul tău.”

Articol scris de Răzvan Stanciu,

student CRP, anul II

14

O cameră aparent simplă şi un manechin, construiesc decorul perfect pentru print-ul de mai jos. Dar

să o luăm cu începutul...

Actul pragmatic subliniază întoarcerea la natural, la firescul lucrurilor neîmpodobite. În acest joc,

elementul primordial este lumina difuză care valorifică modelul. Regăsim în print-ul alăturat două culori

perfect combinate, şi anume: Maroul este solid, de încredere şi ajută la crearea unei atmosfere neutre,

confortabile şi primitoare. El comunică sinceritate, putere, maturitate. Albul umil conduce actul

pragmatic într-o direcţie impresionantă.

Simplitatea este gloria exprimării chiar şi atunci când aceasta este realizată cu ajutorul unui decor

sumbru fără să mai fie nevoie de alte cuvinte. Haina preţioasă, fotoliul extrem de rafinat, accesoriile,

toate pălesc în faţa măreţului manechin.

Într-un asemenea ambient, omul stilat îşi

creează propriul Univers. Unul simplu dar plin de

bun-gust, fin dar de efect, umil şi cu toate acestea

plin de importanţă. Uneori opulenţa este redată

cel mai bine prin simplitatea lucrurilor.

Este o adevărată placere să privesc

reclamele Absolut Vodka. Sunt reclame pline

de bun gust, de rafinament dar şi de stil.

Clasa oamenilor puternici, înstăriţi

este vizată în fiecare reclamă.

De departe, din puctul meu de vedere

Absolut Vodka are cele mai bune reclame la

băutură dintre toate mărcile existente pe

piaţă la ora actuală.

Simplitate. Un cuvânt rudimentar, ce ascunde un infinit tărâm de posibilităţi pentru imaginaţia omului.Te îndeamnă blând şi apoi te provoacă să creezi în Universul imaginar lucruri absolute, nebănuite.

Simplitate. Un cuvânt măreţ creionat atât de bine de...litere.

Simplitatea este gloria

exprimării

Andreea Bărduţ

Facultatea de Litere: Comunicare şi relaţii publice Anul II IFR

andreea.bardut@gmail.com

Foto: absolut.com

15

Curiozitatea este o cheie a succesului în Comunicare

-Interviu consultant în Comunicare, Vlad Tăușance-

* sursă foto:Claudiu Popescu*

Vlad Tăușance, etichetat adesea drept „tânărul care i-a adus câștigul actualului președinte în campania

online din 2014”, se prezintă modest, proaspăt și extrem de coerent în declarații. Are multe de spus, la

obiect și bine conturat. Dar cum se dovedește a fi un comunicator de succes ca persoană? Despre

campania electorală online s-a tot amintit, dar despre caracterul și principiile dezvoltatorului acesteia,

nu.

Scopul interviului a fost acela de a scoate în evidență calitățile unui consultant de succes în

Comunicare, de a valorifica și împărtăși concepțiile profesionale, de altfel sănătoase, ale lui Vlad.

16

Domeniul Comunicării este unul relativ tânăr în

România, fără vreo tradiție stabilă și tipare general

recunoscute. Altfel spus, oamenii din Comunicare

se pliază pe „trend”, simțindu-se nevoia permanentă

de „nou”. După discuția purtată în compania unei

beri, am ajuns la o concluzie optimistă și

încurajatoare, cum că în România sunt oameni care

își pun speranțele în proiecte și au perspectiva de a

vedea în viitor, fără interese personale, iar aceștia

trebuie valorificați.

Ne-a mărturisit deschis despre ce înseamnă

pentru el Relațiile Publice, despre faptul că rolul lui

este acela de consultat în Comunicare și nu PR-ist,

despre hobby-uri, proiecte recente și despre

aptitudinile necesare pentru a profesa în domeniu.

De ce PR sau de ce PR politic, mai exact?

În primul rând, sunt domenii diferite. PR-ul, în

România, este uneori văzut ca o cenușăreasă a

industriei generale de marketing și comunicare,

ocupându-se, de multe ori, cu lucruri aparent

frivole: lansări de produs, check-list-uri, relația

cu jurnaliștii și bloggeri. Practic este o meserie

adițională care se asigură că o idee sau un produs

sunt corect diseminate în piață. Partea de PR

politic e mult mai ofertantă, zic eu, pentru că e o

meserie care nu are atât de multă tradiție; are o

zonă mai mare de spectaculozitate, creativitate,

care vine, în primul rând, din constrângerile pe

care le ai. Dacă, lucrând pentru un brand

comercial, lucrurile sunt destul de clare, adică

lumea știe cam ce are de făcut, există niște rețete,

există niște metode, în zona de PR politic, de

multe ori lucurile trebuie luate de la zero sau

inventate, alte ori trebuie contestate – să dărâmi

ceea ce există până în momentul ăla ca să

construiești ceva din nou. Astfel, zona asta de PR

politic este mult mai provocatoare, greu de făcut,

dar, în același timp, mult mai interesantă decât

zona de relații publice, în general.

Îți este mai la îndemână să lucrezi pe zona de

politic sau pe cea de comercial?

Eu nu am prea făcut PR ”clasic”, am

implementat doar niște elemente de campanie de-

a lungul timpului pentru clienți comerciali. Am

avut niște episoade în care am lucrat pentru o

companie de imobiliare, am lucrat pentru o

asociație non-guvernamentală care se ocupa cu

managementul deșeurilor, nu pot să spun că am o

experiență vastă în domeniul ăsta. Nici nu m-a

atras foarte tare. Acum, industria în România este

în proporție de 80% feminină, adică sunt mai rare

cazurile în care fac performanță băieți, să zicem,

în zona asta de industrie, chiar dacă determină o

viziune ce poate fi considerată discriminatorie.

Nu cred că m-am integrat niciodată în zona asta.

Pe lângă asta, zona de PR politic implică și mai

multă strategie, un domeniu care pe mine m-a

interesat mai mult decât, să zicem, partea de

execuție și punere în operă.

Cel mai mare proiect avut de tine și terminat

totodată?

Este dificil să-ți ierarhizezi proiectele.Cred că

cel mai complex și temeinic proiect pe care l-am

avut a fost legat de candidatura orașului Baia

Mare la titlul de Capitală Europeană a Culturii,

unde am avut funcția oficială de director artistic,

dar am făcut de toate: am făcut strategia,

poziționarea, am scris caietul de candidatură și,

inevitabil, am pornit din partea de comunicare,

am regândint un brand al orașului și am dezvoltat

niște canale de comunicare. Dintr-un oraș unde

până acum se agăța harta în cui, a devenit un oraș

interesant pentru industriile creative și pentru

juriul internațional care ne-a primit în finala

17

competiției. Chit că proiectul nu a reușit, adică

Baia Mare nu este Capitală Europeană a cCulturii,

ci Timișoara, s-au întâmplat niște mutații sociale

importante: sunt oameni care au câștigat foarte

multă încredere în ei, orașul a intrat într-un circuit

al evenimentelor culturale, s-au întâmplat niște

proiecte comune care au atras finanțări, adică e un

rezultat imediat, care se vede, dar și un rezultat de

lungă durată care, zic eu, se va simți în 3, poate

chiar 10 ani de acum înainte.

Ai renunțat vreodată la vreun proiect?

Da, de mai multe ori și chiar încerc să mă educ să

fac chestia asta cât mai des. Mi se pare un gest de

sinceritate și normalitate atât vizavi de tine, atunci

când te implici într-o chestie care nu ți se

potrivește, în care nu poți să faci performanță; cât și

de beneficiar, când nu are nevoie de tine, ci de cu

totul altcineva. Ține de tine, să poți să zici „nu”, de

o minimă etică profesională. Dar... ca idee,

cantitatea de proiecte care trec de stadiul de discuție

și devin realitate este undeva la 20%, cantitatea de

proiecte care într-adevăr au succes, din astea 20%,

este undeva tot la 20%. Asumarea acestui tip de

eșec este parte din job.

Cum a fost formată echipa cu care lucrezi?

Sunt două echipe. Lucrez alături de o agenție din

Iași care m-a găsit ea pe mine, n-am găsit-o eu pe

ea, o agenție care era condusă de un bun prieten de-

al meu. A fost cumva o decizie comună să ținem

agenția în picioare, să-i ducem mai departe cumva

proiectul. Pe de altă parte, lucrez episodic cu o

echipă lărgită care s-a tot format în ultimii aproape

20 de ani de când lucrez, tangențial sau nu, în

domeniu. Mai exact, sunt vreo 18 ani în care am

scos reviste, în care făcut fără succes PR, în care am

făcut fără foarte mult succes muncă de scenarist,

am făcut puțin advertising și un pic de organizare

de evenimente.Un pic din toate. Asta e și partea

bună, vezi? Chiar dacă nu iese un proiect, dar tu ți-

ai făcut treaba, nu ți-ai bătut joc de munca ta, tu

rămâi cu niște contacte. Adică cu niște oameni pe

care poți să-i suni și care te pot suna, la rândul lor.

Așa s-a format o gașcă de vreo 20-30 de oameni

care ne recomandăm unul altuia proiecte, știi? Deci

e o comunitate,cumva. Asta până la urmă e cea mai

importantă resursă, care îți permite să faci lucruri

care teoretic sunt imposibile pe hârtie.

Susții în continuare imaginea actualului

președinte?

Nu. A fost un job. Un job durează fix cât durează o

campanie. Ideal ar fi să înceapă cu un an-doi înainte

de procesul de candidatură, dar n-am avut

privilegiul ăsta. Am lucrat fix din luna august până,

mă rog, la data fixă a alegerilor, turul doi,

decembrie .

Ai relua în viitor o campanie electorală?

Îmi place domeniul foarte mult. Mi-ar plăcea, de

exemplu, să fac o campanie de europarlamentare.

Dar una făcută cum trebuie. Care să plece de la o

cercetare, să aibă nișe gânduri strategice și să nu

aibă vreo 20 de oameni care să își bage nasul, să

aibă fiecare câte o părere. Asta e moartea pasiunii

în meseria asta și mai ales în zona de marketing

politic: faptul că nu există un decident care să-și

asume responsabilitatea. Cea mai proastă decizie,

pentru mine ca furnizor de informații, strategie,

creație, este să nu lucrez cu un om, ci să lucrez cu

20. Douăzeci de persoane cu câte o părere, mai ales

într-o structură care funcționează pe orgolii, oameni

care își apără privilegii, poziții ș.a.m.d., e un

coșmar. Mi-ar plăcea să lucrez într-o campanie

alături de clienți care știu ce vor, dar nu cred să se

întâmple prea curând.

18

Sfaturile pentru a deveni un consultant

de succes?

Cred că e foarte important să ai o

curiozitate vastă și să ai realmente

aplecare spre a învăța lucruri noi non-

stop, care sunt sau nu în zona ta de

comfort, care sunt sau nu sunt utile în

aparență.. Uite, am învățat alaltăieri la

piață că pământul de flori nu este bun

pentru a planta legume. O să-mi

folosească vreodată chestiile astea? În

zilele următoare, categoric nu, dar

informația asta, păstrată undeva, o să-mi

permită la un moment dat să fac ceva sau

să înțeleg ceva, să produc o metaforă pe

care altcineva nu poate s-o producă sau să

reușesc să relaționez cu un om cu care aș

fi relaționat altfel.

Trebuie să știi câte puțin din toate și

să ai câteva curiozități majore. Nu trebuie

să fii wikipedia, trebuie să știi de unde iei

lucruri și cum să le aduci împreună. Deci,

curiozitate maximă și sinceră.

Autosuficiența asta cu „hei, lasă, nu mă interesează, whatever, ce-i prostia asta” n-are loc în domeniu.

În al doilea rând mi se pare important să fii orgolios, dar cu măsură. Să faci o chestie bună care să-ți iasă,

sentimentul ăsta te împinge să te trezești dimineață, dar, în același timp, să nu uiți că proiectul ăla nu este

despre tine. Și că poți să iei credit până într-o anumită măsură pe proiect.

Altceva ce mi se pare important în domeniul ăsta este să poți să gândești în timp ce vorbești, să înțelegi

ce spune omul ăla în același timp, dar și să pregătești deja niște răspunsuri. Lucrurile nu se scriu în

momentul în care te așezi la laptop.

În al patrulea rând, mi se pare foarte important ca un om de comunicare să aibă o rezistență mare la stres.

Trebuie să știi exact când și cum să reacționezi, când tre să fii agresiv, când tre să lași de la tine, când tre să

negociezi, cum tre să negociezi, când tre să pleci.

Cam astea patru ar fi calitățiile majore: curiozitate, relație bună cu orgoliul, capacitatea de a gândi în timp

ce vorbești sau în timp ce vorbește altcineva și rezistență la tăvăleală, stres și la frustrare.

*sursă foto: RIUF YouForum*

19

În condițiile în care comunicarea este un

domeniu de succes, mai e loc și de alți

consultanți?

O, da, categoric. Cred că meseria asta abia se

formează în momentul ăsta. Dacă e ceva ce cred că

am făcut bun pentru țară cu campania din 2014 e că

am arătat că se poate, știi? Niciunul dintre oamenii

care eram acolo nu eram oameni de partid, nu

suntem vreunul dintre noi școliți la școli de profil

sau pasionați în mod incredibil de domeniu.

E loc de foarte mulți eroi, de gândire proaspătă și

de capacitatea de a face lucrurile altfel. Și meseria

asta abia începe să facă un contur și să aibă un pic

de expunere publică, să devină interesantă. Din

păcate sau și din fericire, nu cred că e o meserie

pentru 20 de ani. Adică dacă vrei tu să fii consultant

politic sau consultant de strategie la 20 de ani,

trebuie să faci sacrificii. O să ratezi niște chestii

importante: devii cinic mai devreme, nu mai ai timp

să faci lucruri pe care ar trebui să le faci la 20 de

ani, gen,nu știu, să te îndrăgostești, să... habar n-am,

să te plimbi, să pleci la mare cu 50 de lei și să te

întorci cu 30, chestii care sunt super importante ca

să câștigi experiență. Ar trebui să accelerezi

procesul ăsta cu experiența și să îl duci în niște

etape personale, chestie care ar putea să te coste.

Asta zic, că sunt niște meserii... strategia e una

dintre ele, cinematografia, ca regizor, e una dintre

ele,jurnalismul de bună calitate sau de un anumit

level, e una dintre ele, care cer o experiență de

viață. Cu siguranță puteți să faceți o anchetă sau un

reportaj sau un portret absolut mișto și minunat, dar

este vorba despre fondul ăla personal care e foarte,

foarte important și care e constituit din experiență.

Pe care nu îl poți trișa.

Te vezi făcând și altceva în afară de

consultanță?

Fac foarte multe lucruri. Nu trăim într-o țară și

nici într-o perioadă istorică în care oamenii să-și

permită să facă doar asta. Bine, poți. Dacă ești

dentist sau instalator sau sudor cu argon sau șofer

de tir, poți face doar asta. Dar, în general, în modul

în care evoluează economia globală și starea

economiei locale ești obligat să ai mai multe job-

uri. Fac și advertising, fac și conținut pentru site-

uri, țin traininguri.. Anul trecut mă sunase un

prieten să mă întrebe dacă nu merg să îl ajut la un

proiect de catering pe care îl preluase, unde avea

nevoie de bucătari. Dacă nu aveam o perioadă

foarte busy, m-aș fi dus să fac sandvișuri . Adică

dacă n-aș avea alt proiect sau dacă chestia aia ar

avea sens în zona mea de dezvoltare personală, n-aș

zice nu.

*Pe durata interviului, Vlad a făcut mai multe

referiri la perioada în care a activat ca barman în

Expirat, lăudându-se chiar că a fost primul angajat

al localului din Vama Veche.

Obiective personale sau profesionale? Te vezi

făcând ceva la mare? Dezvoltând ceva acolo?

Mă văd poate făcând ceva la 50-60 de ani la mare

în Asia de gen: hei, hai să am un restăurănțel. Ăsta

e un vis de-al meu, am avut o viziune cu un

restaurant pe malul oceanului sau undeva. Știu

exact cum tre să arate, unde să fie, pe niște stânci, la

20 de km de oraș. Nu știu care e oceanul, nu știu

care e orașul. Mi-ar plăcea să am ceva de genul, dar

momentan cred că pot fi mai productiv făcând

altceva

Mă văd făcând foarte multe lucruri foarte diferite.

Dar așa, ca idee, pe partea asta cu „Nonînțelepciuni

de viață” de Vlad Tăușance, cred că asta mi se pare

20

super important, știi? Să nu refuzi. Că în cel mai rău caz poate să iasă prost. So? Adică având la asta

varianta să regreți toată viața că n-ai făcut aia sau să vezi oameni care au tras lozul ăla și l-au dus la capăt,

știi? Până la urmă, man, suntem o sumă de experiențe. Banii vin, se duc. Cariera e o iluzie.

În ceea ce privește obiectivele profesionale, sky is the limit. Mi-ar plăcea să fac chestii cu impact, care

să poată să schimbe ceva în societate sau mentalitatea generală. Dar e foarte mișto să le faci, chiar dacă

schimbă ceva minor, știi? De asta continui să lucrez cu Fundația Friends For Friends și să împart cu ei

proiecte educaționale, pe ideea asta de gândire inovativă, creativitate. Mi-ar plăcea să fac un proiect

educațional, să reinventez o școală. Sau să producem o reformă sistemică pe zona asta de educație, să

aducem ceva nou. Ăsta ar fi un proiect important. Și ar fi singurul proiect în care m-aș băga și aș candida

într-o funcție publică. Aici, în România, sau în altă parte. În rest, confort. Nu vreau să cuceresc lumea

(financiar vorbind).

* Vlad cooperează cu căminul Arcca Vitan, partenerul revistei noastre.

Articol redactat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-Cristian (Hari)- Universitatea București, Facultatea

de Litere, Profilul Comunicare și Relații Publice, Anul II

Foto: revistabiz.ro

21

În luna iunie sărbătorim nu doar Ziua Copilului și Rusaliile, ci și nașterea

unui mare și reprezentativ scriitor a României. Este vorba despre George Călinescu.

Acesta a lăsat moștenire românilor numeroase opere importante. De asemenea,

Gheorghe Lazăr a rămas în istorie pentru înființarea școlii românești.

George Călinescu s-a născut la București pe data de 19 iunie 1899. Acesta a fost

scriitor, critic literar, eseist, profesor universitar și liderul Partidului Național

Popular. Acesta a debutat ca scriitor în 1932 cu opera „Viața lui Mihai Eminescu”,

însă cea mai cunoscută operă a sa este „Enigma Otiliei”.

George Călinescu s-a stins din viață la 12 martie 1965, răpus de o ciroză hepatică.

- Comemorări, tradiții, obiceiuri -

Sursa foto: wikipedia.ro

Gheorghe Lazăr s-a născut pe 5 iunie 1779, în Avrig, Marele Principat al

Transilvaniei, Imperiul Austriac. Acesta a studiat filosofie, istorie, fizică,

matematică și teologie la Cluj, Sibiu și Viena. A fost pedagog, teolog, inginer și

traducător. Lazăr este cunoscut ca fiind fondatorul învățământului în limba

română în Țara Românească. În anul 1818, a înființat la București prima școală

cu predare în limba română și anume „Şcoala de la Sfântul Sava”.

Gheorghe Lazăr a decedat la doar 44 de ani la 17 septembrie 1823, lăsând în

urma o moștenire cu adevărat valoroasă și importantă. În memoria lui, în fața

Universității din București s-a ridicat o statuie după asemănarea acestuia, iar

unul dintre cele mai prestigioase licee din București îi poartă numele.

Citate:

„Precum Hristos pe Lazăr din morți a înviat

Așa tu Române din somn ai deșteptat.”

Gheorghe Lazăr

George Călinescu

Citate:

„Un om care se înțelege bine cu toată lumea este lipsit de

personalitate.”

„Cine luptă poate fi învins, dar numai cine luptă poate fi

învingător.”

„Numai cei care nu pot să iubească îmbătrânesc și mor.”

Sursa foto: wikipedia.ro

22

Statuia lui Gheorghe Lazăr de la Universitate, București

Sursă foto: www.ziarulring.ro/

Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, București

Sursă foto: www.bucharestdailyphoto.ro

23

În fiecare an, pe 1 iunie, începutul verii este marcat de

veselia, energia și puritatea copiilor ce se bucura de o zi

internațională doar a lor. În această zi, parcurile sunt

pline de copii însoțiți de părinții lor, bucurându-se

împreună de prima zi de vară, fiecare sărbătorind copilul

din el.

Această zi a fost atestată pentru prima dată odată cu

adoptarea Declarației pentru Protecția Copilului la

Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și

Bunăstarea Copiilor din august 1925, unde au fost

prezenți 54 de reprezentanți din țări diferite. Turcia, spre

exemplu, sărbătorea deja această zi începând cu anul

1920, pe 23 aprilie.

Nu în toate țările Ziua copilului este fixată în același

timp, însă, peste tot aceasta reprezintă un pretext potrivit

pentru a lăsa grijile deoparte și a mai copilări puțin,

indiferent de vârstă. Data de 1 iunie a fost preluată de 30

de state de la China și SUA. Printre acestea se numără:

România, Bulgaria, Republica Moldova și Polonia.

Unele state nu au o dată fixă și sărbătoresc după cum

urmează: Argentina în a doua duminică din luna august,

Australia în prima duminică din luna iulie, Cuba în a

treia duminică din luna iulie, Ungaria în ultima duminică

din luna mai. Brazilia sărbătorește Ziua copilului pe data

de 12 octombrie, Japonia pe 5 mai, Mexic pe 20 aprilie,

India pe 14 noiembrie.

Cu toții ar trebui sa profităm de viață, în general,

pentru a ne menține sufletul tânăr, nu doar de 1 iunie.

Fiecare din noi trebuie să își hrănească copilul din sine

cu veselie și gânduri pozitive. Trebuie să vedem partea

bună în fiecare lucru, chiar dacă acesta aparent este rău.

Pe principiul: „ce zi ploioasă frumoasă!”, să putem

spune asta sincer și deschiși spre viață.

Copiii reprezintă puritatea acestei lumi, ce se pierde ușor, odată cu creșterea lor. Măcar o parte din această puritate rămâne în sufletele noastre și aceasta trebuie exteriorizată prin fapte și vorbe bune. Cu toții avem de învățat de la copii.

Ziua copilului

Pentru că nu are o dată fixă, sărbătoarea Rusaliilor este

în acest an pe 4 iunie și are o importanță deosebită

pentru toți creștinii ortodocși. Aceasta marchează

coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului

Iisus Hristos, de aici și denumirea adiacentă de

„Pogorârea Sfântului Duh”. Rusaliile se sărbătoresc la

50 de zile de la Învierea Domnului, de aceea printre

creștini circulă și denumirea de „Cinzecime”.

Se crede că aceste „rusalii” sunt niște ființe fantastice,

precum ielele. Acestea sunt rele și fură suflete și

provoacă rău oamenilor fără ca aceștia să vadă ce i-a

„lovit”, dacă aceștia nu le respectă. Spre exemplu,

femeile obișnuiau să nu muncească în nicio miercuri de

la Stratul de Rusalii (la 25 zile după Paști) până în

Duminica Mare, pentru a apăra gospodăriile de invazia

răutăților Rusaliilor. De asemenea, pentru a apăra fizic

gospodăriile, tradiția populară ne învață că oamenii

trebuie să agațe la intrare ramuri verzi de tei, acestea

având puteri de protejare împotriva forțelor răului.

Legendele spun ca Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, ele

sunt respectate pentru a nu fi supărate, dar nu și

îndrăgite pentru că ar aduce tot felul de boli. Se spune ca

acestea ar răpi din când în când câte un tânăr arătos

pentru a se juca cu el. Acesta este eliberat, dar nu are

voie să spună nimic din ce a pățit sau ce a auzit pentru

că cei cărora le-ar spune ar putea fi pedepsiți prin

paralizie sau chiar moarte de către zânele rele.

Leacul pentru cei atinși de Rusalii se spune ca ar fi

călușarii, jocul lor le-ar alunga. De asemenea, usturoiul

și pelinul au puteri în acest sens. Tinerii aduceau din

păduri frunze și ramuri de tei ce erau binecuvântate la

biserică și puse la icoane.

Obiceiul cu teiul se păstrează și astăzi, crezându-se că

această plantă păzește gospodăriile de grindină și de

spiritele rele.

Articol scris de Andreea Visu,

CRP, Anul II

Sursă foto: www.opiniatimisoarei.ro/

Rusaliile

24

Experiențe și oportunități bucureștene

Bucureștiul… Cui nu i-a plecat cătarea asupra

acestui punct pe hartă? Bucureștiul... Cine oare nu îl

cunoaște? Ori să fi auzit vreodată despre el?...

Bucureștiul.... cu muzeele și clădirile

impunătoare.... cu petrecerile din centrul vechi până la

zori.... cu parcurile și spațiile de promenadă... cu

întâlnirile boeme și seratele literare ce se prelungesc

până a doua zi.... Bucureștiul – orașul meu, al nostru...

de astăzi, și al tău....

Dar cultura Bucurescilor de ieri și de azi este

mai mult decât atât. În contextul concurenței acerbe de

pe piața muncii din România, Bucureștiul este un trend-

setter, un arbitru ce mizează tot mai mult pe

profesionalism în duelul evoluționist dintre inovație și

dinamică, pe de o parte, și tradiționalismul societății

românești, pe de altă parte. Astfel, ajuns în urbea lui

Bucur, la Facultatea de Litere, vei dori să fi conectat, nu

doar cu cele mai noi evenimente din divertisment, ci și

cu oportunitățile de cumulare de informații, de

dezvoltare a abilităților și de experimentare a acestora în

efervescența culturală și profesională existentă. Pentru a

veni în sprijinul tău, ne-am gândit să îți oferim 5 ponturi,

care în această vacanță sau pe durata anilor de studiu, îți

pot oferi experiențe edificatoare asupra dinamicii de pe

piața muncii Bucureștiului și cum o poți accesa,

îmbunătățindu-ți abilitățile și CV-ul în același timp.

1. Turism istoric. Workshopul de Jurnalism Online și

Fotografie.

Dacă ești în căutarea unui workshop unde să

dobândești informații despre foto-jurnalismul online,

social-media, SEO, fotografie, atunci Asociația

„Turism Istoric” este ceea ce cauți. Asociația Turism

Istoric a fost constituită conform Legii 246/2005

pentru aprobarea O.G. nr 26/2000 cu privire la

asociații și fundații, actualizată, în data de 4 martie

2012. Fondatorii Asociaţiei “TURISM ISTORIC”

doresc să se asocieze în scopul de a promova cultura,

istoria şi valorile patrimoniului cultural, dar şi să se

implice în probleme urbanistice, urmărind păstrarea

patrimoniului arhitectural şi urbanistic. Mai mult,

pentru acest scop, Președintele Asociației, Ciprian

Plăiașu, a înființat revista electronică „Turism Istoric”

și Academia „Turism Istoric”. Academia organizează

periodic, de două ori pe an, cursuri de foto-jurnalism,

social-media și fotografie, turism istoric și scriere

creativă, unde alături de profesori precum Sorin Roșu,

Ciprian Plăiașu sau alți specialiști în domeniu îți vei

îmbunătăți aptitudinile și vei dobândi cunoștințe noi,

într-un mediu prietenos. Ca alumni al cursurilor, vei

avea acces la publicarea de articole în Revista

Electronică „Turism Istoric”, vei afla primul despre

stagii de practică și joburi în domeniu, vei face vizite

de lucru și vei afla primul despre programele

dezvoltate ulterior, vei face parte dintr-un anturaj de

creativi din cele mai diverse domenii de activitate

alături de care vei colabora permanent.

Pentru mai multe detalii accesează pagina

oficială a revistei http://www.turismistoric.ro/.

25

2. O, Ziarul Meu – o oază de „jurnalism cetățenesc”

„Jurnalismul cetățenesc” este un fenomen global în jurnalismul de astăzi, realizat 100% pe bază de

voluntariat și cu tendința de dezvoltare în același ritm cu tehnologiile de comunicare. „O, Ziarul Meu!” este

brand-ul cel mai reprezentativ pentru acest fenomen, inclusiv în România. Ce transformă acest brand în

unul de succes și îi conferă dezirabilitate? Răspunsul se află în câteva noeme ipotetice, demonstrate de

practicile din țările în care „Jurnalismul cetățenesc” este prezent (singura excepție fiind Japonia), și anume:

„jurnalismul cetățenesc” are o mai mare credibilitate decât jurnalismul clasic – autorul articolelor provine

din comunitatea care a dat știrea/informația și încrederea publicului se realizează atât la nivel de rațional,

cât și la nivel emoțional; adoptarea unei poziții neutre fundamentate pe raționamente critice din partea

autorului; prezența exclusivă a ziarului în mediul online; liberul acces al publicului la furnizarea,

distribuirea și receptarea informațiilor. „O, Ziarul Meu!” este prezent în România datorită jurnalistului

Florin Grancea și este un proiect dezvoltat pornind de la motto-ul: <<„Jurnalismul cetățenesc” pentru

renașterea jurnalismului în România!>> (O, Ziarul Meu:2017)

Dacă îți dorești un spațiu de exercițiu al condeiului, o experiență nouă într-un mediu inovator

pentru jurnalismul românesc, dacă vrei să fii condeiul unei file din istoria scriitoricească a României, care

să te ajute în construirea unei imagini și a unei cariere în domeniile Comunicării și Relaților Publice, atunci

acesta este un punct bun de a-ți începe dezvoltarea abilităților și a CV-ului.

Pentru detalii despre cum poți deveni jurnalist voluntar la O, Ziarul Meu accesează linkul https://

oziarulmeu.ro

3. Fundația Calea Victoriei. Workshopuri de creativitate (textul este preluat și adaptat din prezentarea

online a Fundației)

Fundaţia Calea Victoriei 2007 este o instituţie culturală independentă care concepe o mare

varietate de cursuri şi evenimente interactive în peste 14 domenii umaniste şi culturale pentru tineri şi

adulţi. Prezentă în mediul socio-educativ românesc de 10 ani, Fundația își propune să inspire prin arte şi

cultură şi să promoveze tinerii talentaţi.

Principalul obiectiv al Fundaţiei este să ofere prin acest concept academic şansa tinerilor şi

copiilor (cu sau fără mijloace materiale), elevi sau studenţi, de a participa gratuit la evenimentele şi

cursurile Fundaţiei în domenii de cultură generală. Fundația își dorește să ofere tinerilor noi perspective

asupra unor teme esenţiale pentru educaţia lor, insuficient abordate şi susţinute de sistemul educativ actual.

Alături de formarea și dezvoltarea personală prin accesul la cursuri și informații, tu, tinere student,

trebuie să ții minte că Fundația oferă burse, participări gratuite la cursurile și evenimentele fundației,

programe de mentorat, iar după absolvirea studiilor vei putea colabora cu Fundația dacă vii în calitate de

masterand, cercetător sau doctorand în științe umaniste și ești bine pregătit. Mai mult, ai veleități artistice?

Atunci trebuie să știi cătinerii artiști colaboratori ai Fundației beneficiază de sprijinul permanent al acesteia.

Printr-o formulă fermă şi constantă de promovare din partea fundaţiei, artiştii se bucură de o mare

vizibilitate. Totodată, periodic au loc evenimente dedicate în totalitate activităţii artistice şi creaţiilor

acestor tineri talentaţi: conferinţe, lansări de carte, expoziţii, recitaluri de muzică clasică şi de operă etc.

26

Fondurile rezultate în urma unor astfel de evenimente sunt direcţionate în beneficiul proiectelor

artistice ale colaboratorilor Fundației.

Pentru mai multe detalii vino la sediul Fundației din Strada Popa Soare 40 sau accesează pagina

de web oficială http://www.fundatiacaleavictoriei.ro

4. AIESEC TRY. Programul studențesc dedicat studierii limbilor străine.

Prezentă în România de un sfert de secol, AIESEC facilitează stagii internaționale, voluntariate,

parteneriate, care au dus la dezvoltarea tinerilor (studenți și absolvenți deopotrivă), a companiilor,

organizațiilor non-guvernamentale și a comunităților. Pentru studenți, AIESEC oferă internshipuri plătite

în străinătate, internshipuri internaționale în materie anreprenorială – în cadrul unui Start Up,

oportunitățăi de voluntariate internaționale, posibilitatea de a activa ca membru al AIESEC sau acces la

cursuri. (AIESEC.RO)

Despre această ultimă opțiune am vrea să îți povestim. În cadrul AIESEC se desfășoară un

program dedicat studenților numit Teaching Romanian Youth (TRY), prin care aceștia au acces la studiul

interactiv și practic al limbilor străine, predate de către profesori nativi. Programul este dedicat, în

principiu, următoarelor limbi străine: engleză, franceză, germană, spaniolă, portugheză, rusă, italiană,

arabă și japoneză.

Într-o eră a globalizării, în care îți vei desfșura activitatea colaborând cu oameni din întreaga

lume, vei dori să le cunoști cultura și limba atât pentru a ști cui te adresezi, cât mai ales cum să o faci

astfel încât să ai succes. Programul vine în întâmpinarea ta și răspunde acestor necesități prompt și la un

preț accesibil.

Dacă vrei mai multe informații despre AIESEC sau despre acest proiect accesează site-ul https://

aiesecbucharest.ro

5. Casa de Cultură a Studenților. Între util și plăcut, studentul câștigă

Fondată în 1937, Casa de Cultură a Studenților din București a fost și este un motor al

dezvoltării cultural-artistice a studenților. Aici poți să participi la stagiuni teatrale, spectacole de muzica,

expoziţii, festivaluri, cicluri de conferinţe, concursuri, cursuri sau ca voluntar în organizarea

evenimentelor și competițiilor, poți închiria spații pentru a organiza propriile seminarii, ateliere și

evenimente, sau poți deveni membru al formaţiilor: Ansamblurile Folclorice DOINA şi DOINIŢA,

Teatrul studenţesc PODUL, Compania de Arta STUDIO 24, Grupul coral SOUND.

Astfel, dacă ai un hobby pe care îl vrei transformat în realitate, cel mai important centru cultural

studențesc bucureștean îți stă oricând la dispoziție.

Pentru mai multe detalii și alte informații accesează http://www.ccs.ro/ sau vino la sediul din

Calea Plevnei 61.

27

Dar dacă totuși, ai și alte gânduri legate de București, nu ezita! Vino! Cunoaște-l mai bine! Și

cum o poți face altfel, decât experimentând și trăind aici, alături de alte mii de studenți, cele mai

frumoase experiențe din cei mai frumoși ani ai vieții tale?!

Articol scris de Andreea Bărduț

Universitatea București – Facultatea de Litere: Comunicare și Relații Publice

Anul II IFR

Și

Vlad Teodor Petcu

Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste Comunicare și Relații

Publice

Anul II ZI

Bibliografie:

1. De ce „O, Ziarul Meu”? Ideea noastră, mai amănunțit: Interviu cu Florin Grancea, omul din spatele O,

Ziarul Meu, 18 aprilie 2017, Redacția O, Ziarul Meu, articol citit în secția Interviuri a ziarului O, Ziarul

Meu în data de 7 Mai 2017, pe linkul https://oziarulmeu.ro/interviuri/de-ce-o-ziarul-meu-ideea-noastra-

mai-amanuntit/

2. Site-ul oficial AIESEC Româânia www.aiesec.ro

3. Site-ul oficial AIESEC București https://aiesecbucharest.ro

4. Site-ul oficial AIESEC TRY https://aiesecbucharest.ro/try/

5. Site-ul oficial Turism Istoric http://www.turismistoric.ro/

6. Site-ul oficial Fundația Calea Victoriei http://www.fundatiacaleavictoriei.ro

28

Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și pentru că

părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție:

decerpinfo@yahoo.com

Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun , colectivul

redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră ! Așteptăm cu nerăbdare să vă răspundem la întrebări,

să vă ajutăm și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate de revista noastră.