”EU A ȚĂRII MELE SUNT LUCIDĂ STEA...”

l. Despre limbăPrezentatori:

Prezentator: l

În pleiada de corifei ai literaturii noastre clasice Vasile Alecsandri ocupă un loc distinct. În cartea vremurilor și-n calendarul memoriei numele acestui Columb, deschizător de orizonturi în literatura secolului XIX s-a înscris prin neobosita și vasta sa activitate ca: „rege al poeziei”, prozator, publicist, dramaturg, folclorist și Mare patriot.Eu a țării mele sunt lucindă stea...

Prezentator: ll

Vasile Alecsandri, personalitate proeminentă în istoria literaturii naționale, a contribuit enorm la crearea literaturii și culturii moderne.

Vă invit să deschidem împreună opera lui – o carte cu geamurile spre soare, ca să putem vedea alte timpuri, istorii, eroi, legende și balade, natura mirifică, doine, seninul cântec al poetului, deslușind notele clare de speranță întru a ne afirma numele în noi orizonturi ale vieții.

Prezentator: l

Deschidem Aleasa-i Carte, să ne potolim setea de frumusețe cu apa vie a versurilor sale – limpede și sănătoasă ca cea din tămăduitoarele noastre izvoare.

Vasile Alecsandri și-a ridicat versurile ca pe o salbă de mărgărităre, le-a sunat în auzul lumii și s-a oprit în lumina lor. Cuvintele pe care ni le-a șoptit au fost să i se arate în imaginație ca niște zburătoare sărbători.

1 student (Tatiana):

Moștenim din moși-strămoșiUn bogat tezaur,

Suntem veșnici și frumoși Prin al limbii aur.

(G. Vieru)

1 student (Tatiana):

Floarea își desface către zori altarul,

Roua-ncremenește ca o rugăciune.

Și din nou poetul vine să cunune

Slova sa aleasă cu nectarul.

Prezentator: ll

În continuare, studenţii anului întîi ne vor aminti o serie de citate despre limbă, selectate din opera lui Vasile Alecsandri.

1 student (Tatiana):

„Limba e tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru, lăsat de generațiile trecute și care merită a fi păstrat cu sfințenie de generațiile ce-l primesc ...” .

(V. Alecsandri)1 student (Tatiana) :

Răcoarea de-agheasmă a nopțiiSe face fierbinte-fierbinte...Că-auzi deslușit cum respirăPoetul printre cuvinte.

l student (Tatiana):

„Limba e cartea de noblețe, testamentul de naționalitate, altarul, împrejurul căruia toți se adună cu inimi iubitoare și cu simțiri de devotament unii către alții”.

(V. Alecsandri) l student (Tatiana):

„A sosi pe lume într-o țară liberă și civilizată este o mare fovoare a soartei, a găsi în acea țară o limbă cultă și avută pentru a-ți exprima ideile și simțirile este un avantaj imens pentru acei chemați a culege lauri pe cîmpul înflorit al literaturii.

l student (Tatiana)::Limba e simbolul sacru al naționalității noastre... Să respectăm armonia limbii, să ne conducem de

notele ei melodioase...”.(V. Alecsandri)

ll. Poezia patriotică Prezentator: l

România cuvînt-simbol al unităţii şi independenţei naţionale care sintetizează tezele entogenezii şi aspiraţiile poporului român.Deşteptarea Românieieste mesajul generaţiei de la 1848, îndemnul la revoluţie, cultivarea patriotismului,

trezirea şi afirmarea conştiinţei naţionale.

Prezentator: ll

Prutul, Carpaţii devin coordonate ale noţiunii de vatra românească.Valorile date cuvintelor prin metafore şi simboluri vin din acest nucleu:mama-patrie, soare-conştiinţa naţională, vultur-libertate,somn-lipsa conştiinţei naţionale. În poezia ,,Desteptarea României„Vasile Alexandri descrie lupta pentru libertate naţională .

Prezentator: l

În continuare colegul nostru va recita această poezie- imn, care certififică aspirațiile și valorile poporului român.

1. Desteptarea României (Svetlana)

Prezentator: l

Alecsandri ... „deșteaptă-n sânul nostru

Dorul țării cei străbune.

El revarsă-n dulci icoane

A istoriei minune.

Vremea lui Ștefan cel Mare,

Prezentator: ll

Zimbrul sobru şi regal”, despre care mărturisea cu mîndrie : „Nici un domn înainte sau în urma lui n+a ajuns la cinstea și la pomina sa: nici unul nu și-a păstrat între moldoveni un nume așa de drag, așa de curat, așa de popular ca al lui. Ștefan cel Mare este idealul poporului nostru , el întruchipează vitejia, dreptatea, bunătatea – toate însușirile unui mare domn, ale unui geniu scutitor.... ”.

2. Imnul lui Ștefan cel Mare (Emilia)

Prezentator: l

Pasiunea lui V. Alecsandri pentru tot ce este românesc l-a determinat să glorifice eroismul poporului. Poetul evocă glorioasă epocă a lui Ștefan cel Mare în Dumbrava Roșie.

Prezentator: ll

Nemuritoare-i Roșia Dumbravă, Glorificată-n vers de Alecsandri,Nemuritor e duhul cel de slavăCe iarăși prinde-n noi a se trezi.

3. Dumbrava roșie (Popov I.)

lll. Poezia poporalăa) 1. Doinele

Prezentator l:Ca un Ateu, în țara doinelor poetul capătă puteri înzecite, când soarbe din izvorul cu apă mereu proaspătă al

creației populare. Folclorul, copilăria dulce și nevinovată a adevăratei literaturi, îi sărută cu sfințenie dumnezeiască talentul și-l face nemuritor.

Prezentator ll :

Doinele, legendele, cântecele bătrânești, baladele– sunt cel mai mare titlu de glorie al poetului pe care-l omagiem astăzi. El, la rândul său, spunea: „Poeziile populare le închin Patriei mele, ca cea mai dreaptă avere a ei”Din opera lui Vasile Alecsandri, generații după generații vor sorbi adevărul de viață, înflăcăratele sentimente de iubire față de popor, care în decursul întregii sale activități literare au fost pentru el nedspărțită lumină călăuzitoare.

O fată (Ana 22.03):Doină, doină, cântec dulce, Când te-aud nu m-ași mai duce.Doină, doină, vers cu foc,Când te-aud, eu stau pe loc.

(Valeria 12.29)Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară, De mă-ngân cu florile (ecou...)Și privighitorile.

Un haiduc (Samuel 12.33):Doină, doină, cântec drag

Mult te-am zis din foi de fagCât prin codru umblăm pribeag!

Haiducii (în cor, abia auzit): (toți)Doină... șipot de izvoareȘi frunze tremurătoare,Și glas gingaș de fecioare ...

Un haiduc (Emad ) Ana: llȘapte ani am fost haiducȘi la vară iar mă duc,Că-mi place să haiducescPe dușmani să-i casăpesc!

Alt haiduc (Dimitri 12.33): lllArde-mi-te-ai, codru des!Văd bine că s-a alesDin tine să nu mai ies!Alei, codre blestemat,Mă ții de tine legatȘi eu mult m-am săturatA trăi tot depărtatȘi de lume-nstrăinat!...

Cântecul „Andrei Popa” (Ștefîrță)Cine trece Valea-seacăCu hamgerul fără teacăȘi cu pieptul dezvelit?Andrei Popa cel vestit.

Șapte ani de voinicieȘi-a bătut joc de domnieȘi tot pradă ne-ncetatAndrei Popa – hoț bărbat!Zi și noapte de-a călareTrage bir din drumul mareȘi din țar peste totFug dușmanii cât ce pot!

Fetele (pe rând): (Ana 22.03) (1) Jelui-m-așși n-am cui,

Jelui-m-aș câmpului.Câmpu-i mare, iarbă n-areȘi la dânsul n-am crezare.

12.29Jelui-m-aș dealului...Dealului, înaltului.

El e plin de peliniță,Nici la dânsul n-am credință.

( Maria 12.29)

(5) M-aș jelui la turturele De dorul măicuței mele...

(6) Plângi, măicuță și suspină, Că ai o fiică străină;

De străină ce-s pe lume,Nici focul nu se aprinde.Mă aplec ca să-l aprind –Lacrimile cad și-l sting.

Fetele (ecou): mamă (Ana 22.03)Străina mamei, străină,Ca și floarea din grădină...

Toți cântă.

Haiducii (Omar ) AnaFrunză verde ca mohorul, Vine și-măntreabă dorul,De ce nu mă prinde somnul?

(Waled) AnaFrunză verde fir ascuns,Eu i-am spus dorului, spus:- Auzit-ai om pe lumeSă nu-i fie dor de nime?!

Un haiduc: lV haiduc (Sinan) 12.33 ArgentinaCât mi-a sta mâna voinicăPe-astă armă haiducească,N-aibă grijă de nimicaGlia noastră strămoșească.

Haideți toți, cei șapte frați,( Samuel 12.33)Vii în veci să nu vă dați!

Haiducii toți Jurăm! Jurăm!Fetele (cântă):

Prin pădurea braduluiTrece mama Radului,Din ochi negli lăcrămândȘi pe Radu întrebând,Radu mamei, Radule!

Ana 22.04N-ați văzut, n-ați întâlnitUn voinic pe-ici trecnd?N-ați văzut și n-ați aflatUnde Radu a plecat, Radu mamei, Radule ...

Haiducii (cântă sau recită): Fetele

Voinicii o ascultauȘi din gură cuvântau:

Haiducii- L-am văzut la crâșma Stanei,Unde-și beau drumeții banii

Și haiducii gologanii...

Un haiduc (Mert) AnaNe-nchinăm cu cânteculCa codrul cu freamătul,Ca roibul cu umbletul.

b)Balade :

Prezentator l „Românul s-a născut poet!

Înzestrat de natură cu o închipuire strălucită și cu o inimă simțitoare, el își revarsă tainele sufletului în melodii armonioase și în poezii improvizate...

”O singură dată în viața m-am temut de moarte: atunci când descoperisem în munți la ciobani „Miorița”. Mi-era frică să nu mor înainte de a împărtăși această comoară ”, ne dezvăluie poetul.Prezentatorul ll

Urmează înscenarea baladei Miorița (Nastasiu)

Prezentatorul l(Trebeș) Meșterul Manole este o baladă populară, aparținînd folclorului românesc și care are la bază mitul estetic al creației, realizată prin jertfă și suferință, precum și destinul creatorului măcinat de patima creației, și care moare zilnic pentru zidirea bisericii. În continuare colegii noștri vor înscena un fragment din această creație reprezentativă pentru spiritualitatea românească.

Prezentatorul ll

În continuare, colegii noștri vor înscena un fragment din balada Meșterul Manole.

c)Legende:Prezentator: l

Alecsandri- poetul și Alecsandri – naratorul formează o imagine integră în legende.

Legendele sunt de inspirație folclorică și alături de celelalte creații ale lui V. Alecsandri sunt „o etapă

hotărâtoare în poezia românească”.

Aici, scriitorul ne propune adevărate lecții de conduită, de etică și estetică. Astfel, povestea lăcrămioarei, a rândunicii şi a ciocârliei reprezintă emoționante incursiuni în psihologia românească.

Prezentator: ll

Promotor consecvent al folclorului românesc Vasile Alecsandri a creat opere care au oferit literaturii române originalitate şi expresie , prelucrînd un motiv din legendele poporului, autorul a proiectat şi universul mitic pe care îl găsim şi în legenda lăcrămioarei, legendă care reprezintă o piatră de rezistenţă estetică a liricii autorului.

Acum, haideţi să descoperim împreună universul mitic din Legenda lăcrămioarei.

Legenda lăcrămioarei (Pruteanu M.)

Prezentatori: l

Legenda ciocîrliei (Lopatiuc)

O legenda mitologica fantastica este "Legenda ciocârliei", a carei asemanare cu basmul este izbitoare. Vrând sa explice originea ciocârliei, trilul şi zborulei, VasileAlecsandri plasează acțiunea în plen fantastic.

Datorită felului său de a se înălţa ca o săgeată spre cer sau, dimpotrivă, de a se lăsa brusc să cadă, ciocârlia simbolizează evoluţia . Când îşi ia zborulînluminazorilor, eaevocăardoareaunuielanjuvenil, expresiabucuriei de viaţă.

Prezentator: ll

Lie, Lie, Ciocârlie,

Zboriînsoare

Cântătoare

Şirevină

Din lumină

Pepământ

Cu dulcecânt!

Prezentator: l

Legenda rîndunicii (Vîntu)

În Legenda rândunicăi, bazată pe o povestire folclorică: V. Alecsandri intervine în datele iniţiale ale textului folcloric şi îl combină cu o altă credinţă populară, cea a zburătorului. Legenda în sine explică apariţia rândunicii dintr-o tânără care s-a prefăcut în pasăre ca să scape de îmbrăţişarea zburătorului, lăsându-i în mână haina ei subţire, transformată la rândul ei în floarea cunoscută sub numele de rochiţa-rândunicii.

lv. Poezia de dragostePrezentator: ll

1. Cel mai frumos titlu de glorie la care un poet trebuie să năzuiască este acela de poet național și popular ” îl încuraja iubita sa , dulcea lăcrămioară Elena Negri, căreia V. Alecsandri îi dedică una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste. Steluța.Steluța (Aliona)

Prezentator: ll

2. Dragostea rămâne a fi un izvor nesecat de inspirație pentru poporul român. Persoanele din poeziile de dragoste constituie un model demn de urmat , fiind înzestrate cu calități umane ca: dăruirea, voinicia, vitejia. Iubirea cuprinde patria, mama, iubita. Poezia Făt- logofăt constituie ilustrarea perfectă a dragostei autentice.

( se recită poezia Făt –Logofăt). Natalia

V. PastelurilePrezentator l

Printre cele mai trainice pagini în creația lui Vasile Alecsandri sunt „Pastelurile” - imnuri sacre, auzite de sufletul său sensibil în Catedrala naturii. În pasteluri, Alecsandri creează o poezie aproape virgiliană cu toate caracterele obiectivității clasice senine. Scriitorul prezintă o lirică a liniștii și fericirii rurale fiind dominat de extaz în fața naturii grandioase .

Prezentator: ll

Aceste poezii ce zugrăvesc tablouri din natură, ne fac mai buni, mai înțelegători, atrăgându-ne atenția asupra marii bucurii, asupra marii minuni, căreia îi zicem Viața, ne cheamă să avem o atitudine mai nobilă, mai umană față de natură, față de noi înșine.În „Pasteluri” scriitorul a turnat atâta lumină și viață, a presărat atâtea flori, perle și giuvaiere, a arătat o înțelegere atât de delicată a naturii și a prins aceste tablouri mitice în rame atât de minunate, încât, pe drept, i se cuvine titlul de „Rege al poeziei”.

Și-acel rege-al poezieiVeșnic tânăr și ferice...Ce din frunze îți doinește Și cu fluierul îți zice...Ce cu basmul povestește – Veselul Alecsandri...Ce-nșirînd mărgăritarePe a stelei blândă rază,Acum secolii străbateO minune luminoasă...

(M. Eminescu)

Dragostea dintre poet și muză – iată punctul inițial al creației scria în scrisori deseori Alecsandri.

În așteptarea inspirației îl vedem pe Alecsandri în serile de la Mircești

La Mircești acolo-n vale

Unde-i casa luminată

Stă o frunte gînditoare

Ca un răsărit de soare

Peste file aplecată.

V. Alecsandri un student pers. l

Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleştePrivesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte. Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluniVăd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni. 

lV. TeatrulAlecsandri și teatrul

Prezentator l

Neobositul Alecsandri... deosebit de important e rolul lui și în ce privește dezvoltarea teatrului după ce în 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Constantin Negruzzi, ia conducerea teatrului românesc. Grea s-a dovedit a fi sarcina acestor entuziaști. Prima lor grjă a fost crearea repertoriului național.

Prezentator: ll

Dramaturgia lui Alecsandri este o oglindă a frământărilor mari sociale de la mijlocul secolului XlX. Folosindu-se de satiră și umor, a ridiculizat metehnele din societatea contemporană lui cu scopul de a educa în spiritul unor aspirații uman superioare. A creat o întreagă serie de chipuri , dominate de cea Chiriță, adevărat simbol al unei lumi pline de spoială și artficial.

Se va înscena Păcală și Tîndală.

Tîndală (Pavel 12.29):

Deci ... dragi boieri și cuconițe,

Holtei, fete, văduvițe,

De voiți numaidecît

Să vă treacă de urît,

Lăsați iute casă, masă

Și cu inima voioasă

Alergați , vă sfătuiesc, la teatrul românesc!

Păcală (oprește calul) Ahmad seria B ( Ana )

Tpru –u-u!

Hai, Tîndală , hai cu doamne- ajută!

Tîndală (Pavel 12.29) : (ajunge cu greu își ridică căciula de pe ochi)

Păi, sanie cu zurgălăi,

Aista îi satul meu, măi?!.....

Glasuri:

Da-a-a!

Tîndală( de bucurie trîntește căciula în pămînt, cîntă împreună cu toți):Am ajuns cu greu în sală,Ne-am pornit de astă vară!Noi trăsură n-am găsitȘi cu sania am venit...Păcală Ahmad seria B (îngrijorat):Mare-i dealul! și-i lung drumul!Oare n-am pierdut nici unul?!Tîndală Pavel 12.29:Vezi... trece-i la catastif...

Tîndală:(către coana Tarsița)Coană tarsiță, auzi mata, soro-oo! Mie unul mi-i foame... oare cîte ceasuri sînt?

Tarsița (cu dispreț): Cristina 12.29Cîte au fost și ieri pe vremea asta frate!

Păcală: Ahmad seria B Continuăm pomelnicul . Iorgu de la Sadagura și Gafița! Iorgu cu „mantela” pe mână. Îi privește pe toți prin lornetă. Își scoate apoi pălăria și se închină pînă la pămînt, de cîteva ori, ca un măscărici.

Iorgu : Alexandru 12.29Și eu... parle... manje... Qu- est ce que vois blamanje și bonjour, că am în-ghi-ta-ție!... la tăti conțerturili...Mama Anghelușa Cristina (își face cruce, apoi scuipă în sîn):Ia vedeți-l, ce moțpan mare s-o făcut!Parcă-i Alexandru Machedon! Da cine l-o deocheat mamă?!Îi face semnul crucii cu un mănunchi de buruiene, vrea să-l afume.

Iorgu (o oprește ofensat cu superioritate):No, no, no! (o împinge ușor). Mamă Anghelușă, hai, s-il vous plait! Lîngă ușă! Cu pași de găinușă...Mama Anghelușa:Mă tem că nebunia din născare leac nu prea are.Iorgu:Am onoarea să vă salut și eu care am voiajerisit și m-am făcut dobă de carte în tîrgul cel mai civilizat- Sadagura! Sa –da-gu-ra!Îi privește prin lornetă.Gafița:Iorgușorule, nu cumva ai prins orbușorul găinilor?! Ce înseamnă cucuveaua asta pe care ți-o bagi în ochi?Iorgu:Cetirea necontenită a uvrajelor mi-a slăbit ochelnica... adică puterea razelor vizuale.Gafița :Ce-ai învățat de acolo, prin Țara Neamțului, de ai uitat românește și te-ai nemțit cu totul ? Ce te uiți la toți prin stecluța ceea? Nu ned mai cunoști?Iorgu:După atîta civilizațiune ce am cunoscut n-am să pot să mă deprin nicidecum.............Gafița :Da bine, mă rog ce are Moldova de nu vă mai place de cum ați călcat peste graniță?! N-are și ea munți , ape, grîu bun? Nare oameni cu frica Domnului?! Ascultă , bunjur ruginit! Țara Moldovei e binecuvîntată de Dumnezeu și cine nu știe să o iubească și s-o prțuiască, nu-i vrednic să-i mănînce pîinea și sarea!Iorgu: Aferim ! Îmi iau capela și mantela și plec iar la Sadagura!Gafița:Cărare bătură! Să-ți fie de bine!Toți :Să-i fie de bine”!!Iorgu:Mersi și mulțumim!

Păcală(speriat):Fraților, fîrtaților!Noi am pierdut o cucoană! Cînd ne-am pornit, precis erau două!Tîndală:(confirmă)Două ! Toți:Am pierdut-o pe Chirița! Unde –i Chirița?Apare Chirița cu fetele. E supărată foc. În urma lor, încotoșmănat Guliță.Chirița: Alexandru. 32.09Sărăcan de mine1 M-o lăsat în mijlocul drumului! Era să mă apuce 70 de năbădici și să-mi rup șălili! Eu ...., cucoana Chirița .... a banului Bîrzoi cu Aristița, Calipsița și Guliță.Iorgu : (privește prin lornetă)

Crița, Răstița... Lăpsița și Gurguliță Brînzoi.... Turnul Babel!Guliță Lior (alintat):Ai auzit, nenecuță?! Berbantul poreclește țîțacele...Chirița: Alexandru 32.09Guliță, mamei ..., șezi mătăluță locului, puiule, în contășul băbacăi... să nu răcești!Guliță (miorlăindu-se):Eu m-am săturat de contăș, vreau să mă mai dau pe gheață!...Chirița:Of , îmi vin istericalele grecești! Cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bîrzoieni? Cine ? îmi vine în momentul ista să mă trîntesc la pămînt!Aristița:Neneacă , nu te tulbura, că iar te-o dure rastul...Calipsița:Nenecuță nu te trînti, că ai să-ți boțești parașuta...Chirița (către public):Of , și bine v-am găsit, boieri dumneavoastră! Eu sînt cu-coa-na Chirița a banului Grigori...Iorgu:Și dulciurile?!Chirița:Ot bîrzoieni , mă!! (către fete). Faceți tali ... frumos.țineți-vă mai drept și zîmbiți nurliu (le demonstrează gestul).Guliță iese din contaș. Chirița speriată se crucește.Chirița:Ce –mi văzură ochii? O ieșit dimonu fără de blană. Sărăcan de mine, c-o fi înghețat! Nu ți-am spus, ghiavole, să nu ieși din contaș?!Guliță:M –am săturat de el ca de mere acre!Chirița:Auzi... ia priviți cum i s-o înroșit nasul! Parcă-i o sfeclă digerată....... (își șterge nasul). Doamne! Dooo- oamne, ce păcat cu niște ploduri. Vin-o să te îmbrac, păcatule! Vin-o nu mă supăra!Guliță:Nu vreau! Nu vreau, las-că te-oi spune eu băbacăi!Chirița:Țist ! o să mă înebunească dimonu!Aristița, Calipsița:Nenecuță, nu te deranjerisi...Chirița:Cum ?... cum să nu mă rînjarisesc?! Ioan –aană! Ioană nu șede deloc, adă-i iute minavetul... astupăl cu minavetul!.......... Off!...Ioana îi dă lui guliță minavetul. Acesta scoate cîteva țîrlîituri asurzitoare, apoi se liniștește, găsindu-și ocupație.Chirița:Uitați-vă ce nostim și mintios, sflețelul, săruta-i-aș ochișorii!Chirița se așază la o măsuță, în fața oglinzii. Fetele vin alături. Își fac sprîncenele, se vopsesc. Își fac răcoare cu evantaiul. Ioana la ajută, punîndu-le la dispoziție cele necesare, apoi începe să calce rochia Chiriței .Chirița:Ioană, ce ți-am spus, Ioană cînd ți-am poruncit să-mi gătești păișoare cu bumbac pentru sprîncene?Ioana:Mi-ai zis ...Chirița:Nu ți-am spus să le faci subțiri? Mi le-ai meșterit parca-s buzdugane de vel-armaș!Ioana:(aleargă ba la una, ba la alta ... și uită fierul de călcat pe rochie)Da lasă, cucoană , că-s tocmai cum trebuie!...Chirița:Cum ai cîrîit?Aristița:Niciodată nu ți-ai făcut așa de frumoase sprîncene.

Iorgu:Parcă –s două lipitori umflate...Chirița:(către Ioana)Oare –s înghinate cum trebuie?....Ioana:Dizghinate.... dizghinate...( fuge speriată la masa de călcat).Chirița:Cum ai cîrîit?Chirița sare de pe scaun alarmată.Chirița:Ce miroase apîrlit?! Iaca poznă c-o lăsat cioara fierul pe rochie! Destulă treabă..... rochie de bal îi asta?... (aruncă rochia). Stafie înpelițată! Mănînc-o friptă! .....of!Alearga duducile.Ioana:Cucoană ........ cu........Chirița:Lipsești din ochii mei!.... Că intru în păcat. Piei că te zgîrîi!Ioana fuge.Aristița, Calipsița:Maman..., întîrziem la bal...., liniștește-te!Chirița: (le admiră)Da bine zic bietele copile. Pu –puicile neneacăi... Se rușineză... Dacă le-am crescut cum se cade!...Porumbițe... cucuiete,Tinerele, frumușele,Curățele, mintioșele!...Fetele:Ui , maman, ui!Chirița:Zîmbiți frumos. Nu stați ca turnu Trisvetitelor. Doar la bal mergem !Guliță! Guguleo ! vin-o degrabă, suflețelule, lîngă țîțace!

3. Comedia PIATRA DIN CASĂ de V. Alecsandri

Prezentator lV. Alexandri afirma: „Nu știu dacă am creat teatrul național, dar știu că i-am adus un mare concurs”. Prin urmare,Vasile Alecsandri poate fi considerat ca fiind primul mare scriitor care orientează comedia și, implicit, dramaturgia, pe făgașul criticii severe a rânduielilor social-politice, îmbogățind-o cu fapte de interes general, desprinse din cea mai crudă actualitate. Autorul ridiculizează mania imitațiilor, a limbajului cosmopolit și a aberațiilor latinismului lingvistic.

Prezentator llReprezentanții celor bogați sunt ridicularizați și pentru preluarea superficială a unor obiceiuri și „bontonuri”

de regulă din Occident. Dramaturgul descoperă două categorii: una este reprezentată de generația tinerilor boieri, care se instruiseră cât de cât prin străinătate, pe la pensioane franțuzești din țară sau numai acasă, avându-i ca protagoniști pe Iorgu de la Sadagura, pe Gulița, pa Aristița și Caalipsița, pe Lionil și Marghiorița(Piatra din casă), pe Luluța Afin și pe Leonaș, generație a doua a Gahiței Rosmarinovici și Chiriței Bârzoi, a cucoanei Zamfira(Piatra din casă)și Nastasâcăi Afin.

Tudor Vianu afirma: „Un mare poet trăiește pentru posteritate în forme mereu schimbate și prin tot alte și alte și alte aspecte ale operei lui.” Vasile Alexandri a contribuit cu idei și direcții călăuzitoare pentru teatrul românesc.

În continuare va fi prezentată Comedia PIATRA DIN CASĂ.

Prezentator l

4. Istoria unui galbân

Povestirea Istoria unui galbân este de o formulă narativă destul de interesantă. Autorul- martor şi narator- care la miezul nopţii, asistă la discuţia dintre două obiecte neînsufleţite: un galben olandez şi o pară turcească, astfel autorul introducând în povestire elementul fantastic. Prezentator llCele două monede capătă o dată cu graiul o personalitate umană distinctă, creînd o mare mişcare în cadrul povestirii.Galbenul e volubil (limbut) şi chiar puţin fanfaron (lăudăros).Paraua e caracterizată prin curiozitate şi admiraţie. Episoadele povestirii sunt bine construite , fiecare avînd coloritul specific reclamat de conţinut. Urmează înscenarea unui fragment din această povestire.

V. Spre final Prezentator l

Dramaturgia lui Alecsandri este o oglindă a frământărilor mari sociale de la mijlocul secolului XIX. Folosindu-se de satiră și umor a ridicularizat metehnele din societatea contemporană lui cu scopul de a educa în spiritul unor aspirații uman superioare. A creat o întreagă serie de chipuri, dominate de acea Chiriță.

Prezentator ll

Nobil la înfățișare, nobil la suflet, todeauna mare prin sentimentele sale, el a stat neclintit, cu inima spre țara strămoșească, consacrându-i harul, inteligența și viața.

Prezentator lI-a dăruit literaturii naționale o jumătate de veac al unei activități prodigioase, pentru a-i spori tezaurul.

Prezentator ll

El a cântat toate dorurile, a plîns toate nevoile și necazurile noastre, a încurajat și îmbărbătat neamul său, a fost vesel, trist, viteaz, glumețși înțelept ca poporul însuși.

V. Final Poezia Inima poetului. (Ion Vieru)Inima poetului,Inima luiSe – aude zvîcnind în ţărîne şi azi, Se- aude cum bate adînc şi-apăsatLa rădăcini de izvoare,De munţi şi de brazi.

Inima poetului,Inima luiSub ce constelaţii se naşte şi cînd,De nu ştie moarte

Nicicînd ea, nicicîndŞi n-are odihnă Şi zile de rînd?

Inima poetului, - Inima lui, - Cîntec de luptăŞi cînt de iubire,Cîntec rămas din bătrîni moştenitrePentru urmaşi,Pentru vorba ce-o spui.Inima poetuluiInima lui…