CHINA

http://www.contributors.ro/sinteze/china-poluarea-aerului-incalzirea-globala-%C8%99i-gazele-de-%C8%99ist/

China are potențialul de a produce cantități mari de gaze de șist prin fracturare hidraulică (de fapt, China este actualmente al treilea producător mondial de gaze de șist, după SUA și Canada). În 2013, US Energy Information Administration a estimat că China are rezerve recuperabile tehnic de 31.573 mmc, aproape cu 60% mai mult decât Statele Unite[12]. În 2013, China a produs 200 milioane metri cubi de gaze de șist, ceea ce reprezintă mai puțin de 0,2% din producția totală de gaz natural al țării. Producția din 2013 a reprezentat, totuși, o creștere semnificativă față de cele 30 milioane metri cubi de gaze de șist exploatați în 2012. China speră ca, până în 2015, producția de gaze de șist să ajungă la 6,8 mmc, adică 5,5% din cantitatea totală de gaze naturale.

Citându-l pe Wu Xinxiong, șeful Administrației Naționale a Energiei din China, site-ul www.cpnn.com.cn a raportat luna aceasta că China intenționează să pompeze 30 mmc gaze de șist anual până în 2020, ceea ce reprezintă o revizuire a unui țel anterior de 60-80 mmc anual stabilit în 2012. Anunțul survine după patru ani de prospecțiuni și foraje care până în prezent au găsit doar un zăcământ important – structura Fuling – în cea mai prospectată zonă gazeiferă din sud-vestul bazinului Sichuan. Experții spun că succesul Fuling este greu de repetat din cauza geologiei complexe și a costurilor de producție ridicate.

Un raport recent (iunie 2014) al IEA prevede că „vârsta de aur” a gazelor de șist, care s-a împământenit deja în America, se va extinde în China în următorii 5 ani. Îngrijorările legate de calitatea aerului și încălzirea globală motivează guvernul chinez să ia măsuri majore pentru înlocuirea cărbunilor, ca sursă primară de energie, cu gazele de șist. Cererea Chinei pentru gaz va crește la 315 mmc în 2019, o creștere de 90% pentru perioada 2014-2019. Raportul mai menționează că, în timp ce China va rămâne un importator „semnificativ”, aproape jumătate din cererea nouă de gaz va fi obținută din resursele proprii, majoritatea fiind gaze de șist

Din punct de vedere geologic, cel mai promițător bazin cu gaze de șist, Sichuan, se află într-o zonă afectată de falii numeroase care limitează forajul orizontal. În plus, frecvența cutremurelor din regiune (cel din 2008 a avut magnitudinea 8.0 și a produs aproape 70.000 victime) va crește temerile că seismele ar putea fi provocate și de fracturarea hidraulică. Chiar dacă aceste temeri sunt complet nejustificate, ele s-ar putea să schimbe percepțiile localnicilor atunci când un nou cutremur se va produce, ceea ce va conduce la opoziția față de fracturare. De asemenea, regiunea are o topografie muntoasă, și asta încetinește transportul echipamentului de la o locație la alta și crește costurile de producție.

Există alte două impedimente care ar putea influența negativ dezvoltarea și exploatarea gazelor de șist în unele regiuni din China.

- Lipsa apei sau cantități mici disponibile. Aici este utilă experiența corporației Apache din zona Horn River Field din Canada. Apache utilizează apă sărată din zăcământul Debolt la un preț mai mic decât apa dulce.

- Lipsa infrastructurii și rețele de conducte ineficiente. Să ne gândim la China Expressway System. O sarcină care stă în puterile chinezilor s-o rezolve.

Există și o serie de situații favorabile care pot ajuta la dezvoltarea resurselor de gaze de șist din China: resurse uriașe, o populație cu educație tehnică avansată, muncitori numeroși, suportul guvernului, controlul prețurilor, tehnologia și vasta experiență a Statelor Unite pe care China se poate baza etc.

Confruntată cu cele două probleme majore create de consumul crescut de cărbuni (poluarea aerului și amplificarea încălzirii globale), China dorește să continue dezvoltarea resurselor sale de gaze naturale, inclusiv gaze de șist. Cu timpul, China va deveni foarte probabil un producător major de gaz

natural, iar evenimentele și situațiile descrise mai sus confirmă această presupunere. Cu toate acestea, dezvoltarea gazelor de șist în China s-ar putea să nu fie niciodată la fel de profitabilă ca în SUA și nici să fie o „revoluție” anunțată.