Legatura de natura electrostatica care se stabileste intre ioni de semn contrar realizati prin transfer de electroni dela un metal la un nemetal se numeste legatura ionica.O astfel de legatura se intalneste in toate sarurile, unii oxizi ai metalelor si majoritatea hidroxizilor sau bazelor. Substantele ionice rezultate sunt majoritatea solide, solubile in apa, alcatuite din cristale neutre din punct de vedere electric si conduc curentul electric prin intermediul ionilor numai daca acestia devin mobili (in topitura sau solutie).Cristalele ionice sunt neutre din punct de vedere electric deoarece in complexul chimic format numarul de sarcini electrice pozitive este egal cu numarul de sarcini electrice negative.Cristalele din care sunt alcatuite substantele organice au forma regulata in a carei structura poate fi evidentiata o unitate structurala numita celula elementara care prin repetare prin toate directiile spatiului genereaza cristale si defineste forma acestuia.Cristalele ionice se topesc la temperaturi mari deoarece legatura este puternica. Temperatura de lipire creste cu cresterea diferentei si dintre caracterul chimic al elementelor si cu cresterea sarcinii ionilor.Substantele ionice nu sunt alcatuite din molecule ele sunt agregate de ioni.

Legatura covalenta se formeaza intre atomii nemetalelor prin punerea in comun a electronilor impari din stratul de valenta in scopul realizarii unei structuri electronice stabile de dublet sau de octet.Punerea in comun a electronilor se realizeaza daca atomii nemetalelor sunt atat de apropiati in stratul de valenta incat se intrepatrund orbitalii care contin electronii impari. Se formeaza un spatiu comun in care se vor misca cei 2 electroni in jurul ambelor nuclee. Acest spatiu comun se numeste orbital molecular de legatura si are forme diferite in functie de natura orbitalilor atomici care s-au suprapus.O legatura covalenta se reprezinta grafic printr-o linie care uneste simbolul celor 2 elemente. Atunci cand legatura covalenta se formeaza intre 2 atomi identici perechea de electroni de legatura va fi atrasa in aceiasi masura iar legatura se va numi legatura covalenta nepolara. Atunci cand legatura covalenta se stabileste intre 2 atomi ai unor nemetale diferite perechea de electroni de legatura va fi atrasa mai mult catre atomul cu sarcina nucleara mai mare, ca urmare densitatea de electroni este asimetrica. In aceste conditii molecula se comporta ca un bipol electric din cauza polarizarii legaturii covalente. Aceasta este o legatura covalenta polara. Polaritatea legaturii se reprezinta prin sarcini electrice partiale. Legaturile covalente sunt orientate in spatiu datorita orientarii spatiale a orbitalilor atomici care se intrepatrund la punerea in comun a electronilor. Legaturile covalente fac intre ele unghiuri caracteristice numite unghiuri de valenta si au lungimi specifice fiecareia dintre ele.In functie de numarul de electroni impari din stratul de valenta al atomilor legati prin legaturi covalente intre 2 atomi se pot stabili legaturo simple, duple sau triple. Cel mai frecvent aceste legaturi fac intre ele anumite unghiuri de valenta si au lungimi caracteristice, aceleasi in toti compusii in care apar.O legatura covalenta este cu atat mai polara cu cat este mai mare diferenta de electronegativitate dintre cele 2 elemente.Moleculele formate prin legaturi covalente polare intre atomi sunt molecule polare. (se comporta ca un bipol electric si formeaza asociatii moleculare)

Exceptie : Pot exista molecule formate prin legaturi covalente polare care per ansamblu sa fie molecule nepolare fie datorita diferentei neglijabile de electronegativitate dintre cele 2 elemente care se leaga intre ele, fie datorita simetriei moleculei care face ca polaritatea legaturilor sa se anuleze reciproc.Concluzii : Speciile chimice formate prin legaturi covalente intre atomii nemetalelor sunt molecule. Compusii formati din molecule se gasesc la temperaturi diferite in toate starile de agregare : in stare solida nemetalele si compusii lor formeaza cristale atomice sau moleculare.Legaturile covalente in functie de modul in care se realizeaza prin intrepatrunderea orbitalilor atomici monoatomici sunt: -Legaturi covalente sigma (suprapunerea orbitalilor intr-un singur loc- de tip p)- foarte stabile-Legaturi covalente pi – mai putin stabile. Nu apar singure intrun compus chimic ci dubleaza sau tripleaza o legatura sigma

Legatura covalenta coordinativa se realizeaza prin punerea in comun a electronilor cu participarea inegala a atomilor. Un atom pune in comun o pereche de electroni neparticipanta la alte legaturi, un partener care are deficit de electroni. Atomul care pune in comun perechea de electroni se numeste in general atom donor iar cel care beneficiaza de aceasta pereche de electroni se numeste atom acceptor.

Interactiile intermoleculare sunt de 3 tipuri:-de hidrogen- cele mai puternice-bipol-bipol(fortele Van der Waals)-mai slabe decat legaturile de hidrogen-fortele de dispersie(Lordon)-cele mai slabe

Legaturile de hidrogen sunt atractii electrostaticecare se manifesta intre H unei molecule polare si perechi de electroni neparticipanti la legatura apartinand unui atom cu volum mic si puternic electronegativ.Apar doar in moleculele de amoniac, apa si acid fluorhidric si explica temperaturile de fierbere mai mari ale acestor substante.In apa lichida exista un numar de legaturi de hidrogen si pe masura ce temperatura apei scade de la 4 la 0 grade Celsius se dubleaza practic numarul legaturilor de H ceea ce duce la aparitia unor goluri de forma tetraedrica intre moleculele apei inghetate.Legaturile de H dintre moleculele apei explica de ce apa are densiatea cea mai mare la 4 grade, de ce la inghetare isi mareste volumul si de ce gheata pluteste pe suprafata apei. Moleculele de amoniac, acid fluorhidric si apa exista sub forma de asociatii moleculare : (HF)n, (NH)n, (H2O)n.Legatura covalenta este de 10 ori mai puternica decat legatura de hidrogen.

Interactiile bipol-bipol- atractii electrostatice intre poli opusi ai legaturii covalente polare. Sunt forte slabe care s manifesta la distante mici.

Fortele de dispersie- se manifesta intre toate tipurile de molecule si intre atomii gazelor nobile. Sunt cele mai slabe interactiuni dintre molecule, taria lor scazand cu distanta dintre molecule.